Funcţiileeducaţiei

Referitor la funcţiile educaţiei, majoritatea specialiştilor sunt de acord asupra faptului

că aceasta serveşte realizării a trei categorii de scopuri principale:
1. funcţia de selectare, prelucrare şi transmitere a informaţiilor şi valorilor de la
societate la individ;
2. funcţia de dezvoltare a potenţialului biopsihic al omului;
3. funcţia de asigurare a unei inserţii sociale active a subiectului uman;

1. de selectare, prelucrare şi transmitere a cunoştinţelor şi valorilor de la societate la

individ este funcţia care în fapt asigură în timp existenţa unei continuităţi
informaţionale între generaţii, oferind astfel posibilitatea evoluţiei culturale şi
tehnologice.
Analiza acestei prime funcţii a educaţiei permite decelarea a trei subfuncţii specifice
fenomenului educaţional: selectarea (informaţia aleasă pentru a fi vehiculată este
analizată din punctul de vedere al importanţei şi consistenţei sale ştiinţifice),
prelucrarea (are loc o adecvare a informaţiei la nivelul de înţelegere al subiectului
căruia i se adresează) şi transmiterea (în vederea asigurării înţelegerii sunt utilizate
tehnici şi procedee specifice de vehiculare a conţinutului informaţional).

2.Funcţia de dezvoltare a potenţialului biopsihic al omului se referă la dimensiunea

teleologică a fenomenului educaţional, respectiv la faptul că derularea acţiunii
educaţionale
urmăreşte atingerea anumitor finalităţi, explicit sau implicit formulate. Aceste
finalităţi se traduc,în linii generale, în producerea de modificări pozitive şi de durată în
plan cognitiv, afectiv-motivaţional şi comportamental la nivelul subiectului care se
educă.

3.Funcţia de asigurare a unei inserţii sociale active a subiectului uman relevă

dimensiunea
socio-economică a educaţiei, sau mai exact spus, necesitatea de a pregăti indivizii
pentru o
integrare socială şi profesională optimă.
Alţi autori, în raport cu domeniul principal vizat de acţiunea educaţională, vehiculează
la rândul lor alte trei categorii de funcţii ale educaţiei:
1. funcţia cognitivă (de vehiculare a tezaurului de cunoştinţe);
2. funcţia axiologică (de valorizare şi dezvoltare a potenţialului de creaţie culturală);
3. funcţia socio-economică (de pregătire şi formare a indivizilor pentru producţia
materială);
Diferenţierea între cele trei categorii de funcţii ale educaţiei funcţionează predominant
la nivel teoretic, în fapt educaţia combinând de o manieră integrativă funcţiile
enunţate anterior sau
chiar supralicitând una dintre acestea în condiţiile în care realitatea socio-istorică o
impune.