Referitor la funcţiile educaţiei, majoritatea specialiştilor sunt de acord asupra faptului
că aceasta serveşte realizării a trei categorii de scopuri principale: 1. funcţia de selectare, prelucrare şi transmitere a informaţiilor şi valorilor de la societate la individ; 2. funcţia de dezvoltare a potenţialului biopsihic al omului; 3. funcţia de asigurare a unei inserţii sociale active a subiectului uman;
1. de selectare, prelucrare şi transmitere a cunoştinţelor şi valorilor de la societate la
individ este funcţia care în fapt asigură în timp existenţa unei continuităţi informaţionale între generaţii, oferind astfel posibilitatea evoluţiei culturale şi tehnologice. Analiza acestei prime funcţii a educaţiei permite decelarea a trei subfuncţii specifice fenomenului educaţional: selectarea (informaţia aleasă pentru a fi vehiculată este analizată din punctul de vedere al importanţei şi consistenţei sale ştiinţifice), prelucrarea (are loc o adecvare a informaţiei la nivelul de înţelegere al subiectului căruia i se adresează) şi transmiterea (în vederea asigurării înţelegerii sunt utilizate tehnici şi procedee specifice de vehiculare a conţinutului informaţional).
2.Funcţia de dezvoltare a potenţialului biopsihic al omului se referă la dimensiunea
teleologică a fenomenului educaţional, respectiv la faptul că derularea acţiunii educaţionale urmăreşte atingerea anumitor finalităţi, explicit sau implicit formulate. Aceste finalităţi se traduc,în linii generale, în producerea de modificări pozitive şi de durată în plan cognitiv, afectiv-motivaţional şi comportamental la nivelul subiectului care se educă.
3.Funcţia de asigurare a unei inserţii sociale active a subiectului uman relevă
dimensiunea socio-economică a educaţiei, sau mai exact spus, necesitatea de a pregăti indivizii pentru o integrare socială şi profesională optimă. Alţi autori, în raport cu domeniul principal vizat de acţiunea educaţională, vehiculează la rândul lor alte trei categorii de funcţii ale educaţiei: 1. funcţia cognitivă (de vehiculare a tezaurului de cunoştinţe); 2. funcţia axiologică (de valorizare şi dezvoltare a potenţialului de creaţie culturală); 3. funcţia socio-economică (de pregătire şi formare a indivizilor pentru producţia materială); Diferenţierea între cele trei categorii de funcţii ale educaţiei funcţionează predominant la nivel teoretic, în fapt educaţia combinând de o manieră integrativă funcţiile enunţate anterior sau chiar supralicitând una dintre acestea în condiţiile în care realitatea socio-istorică o impune.