Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TULBURĂRILE DE CONDUCERE
Pe baza traseului EKG se pot diagnostica hipertrofiile cavităţilor cordului. Diagnosticul nu este
extrem de precis din cauză că elementul caracteristic pentru hipertrofie este reprezentat de
amplitudinea crescută a unor unde, iar această amplitudine este influenţată de factori extracardiaci:
obezitate, emfizem pulmonar, pleurezie lichidiană.
Suspiciunea electrocardiografică de hipertrofie a cavităţilor poate fi confirmată prin explorări
complementare – ecografie cardiacă, radiografie toracică.
Consecinţele EKG ale hipertrofiilor sunt:
Creşterea amplitudinii undelor în anumite derivaţii
Creşterea duratei undei P sau complexului QRS
Devierea axei electrice a undei P sau complexului QRS de partea afectată
Modificări secundare de fază terminală în caz de hipertrofie ventriculară
Hipertrofiile ventriculare
1
- S adânc în V1sau V2, peste 20 mm;
Creşterea anormală a amplitudinii undelor din complexul QRS se obiectivează prin indicele
Sokolow-Lyon (se măsoară cel mai adânc S și cel mai înalt R):
Complexul QRS are o durată de 0,12 sec, prin alungirea timpului necesar depolarizării;
Axul electric este deviat spre stânga în 2/3 din cazuri, spre 0 sau – 300;
2
TULBURĂRILE DE CONDUCERE
3
Blocul atrio-ventricular de gradul I (BAV I)
BAV I are următoarele caractere EKG:
Conducerea impulsului de la atrii la ventriculi este întârziată, dar toate impulsurile sunt
conduse, deci fiecare undă P este urmată de un complex QRS;
Intervalul PQ (PR) apare mai mare de 0,21 secunde.
BAV I
BAV II de grad înalt: Acest tip de BAV II constă în blocarea a două sau mai multe impulsuri
atriale consecutive. El poate să apară în două situații total diferite:
Pe fondul unui ritm sinusal – cu semnificaţie patologică, deoarece scade dramatic frecvenţa
ventriculară, produce dezechilibre hemodinamice şi trebuie tratat de urgenţă. De exemplu un
BAV cu conducere 3/1 instalat pe un ritm sinusal cu frecvenţa de 70/min scade brusc alura
ventriculară la 23/min;
Ca mecanism de protecţie a ventriculilor, când frecvenţa etajului supraventricular este foarte
mare. Astfel, în caz de flutter atrial sau fibrilaţie atrială, NAV instituie un BAV II de grad înalt
funcţional, asigurând o frecvenţă relativ normală ventriculilor. De exemplu în flutterul atrial
frecvenţa atrială este de 300/min, iar NAV instituie un BAV 3/1 sau 4/1, asigurând o alură
ventriculară de 100 sau 75/min. În acest caz blocul are un rol benefic. Uneori se dau
medicamente pentru a creşte gradul de blocare, adică numărul de bătăi blocate, ca în cazul
fibrilaţiei atriale cronice cu ritm ventricular rapid.
4
BAV II de grad înalt cu rol de protecţie a ventriculilor faţă de fibrilaţia atrială.
Blocurile de ramură
Fasciculul Hiss are un scurt trunchi comun, după care se divide în două ramuri - dreaptă şi
stângă. Blocarea uneia dintre ele generează blocurile de ramură dreaptă (BRD) sau stângă (BRS).
Blocurile de ramură duc la o depolarizare asincronă a ventriculilor, întârzierea producându-se în
ventriculul cu ramura întreruptă. Ele sunt de obicei permanente.
Activarea ventriculară se realizează astfel: activarea ventriculului neblocat – activarea lentă a
septului, dinspre partea neblocată spre cea blocată – activarea tardivă a ventriculului blocat.
BRD major
În această situaţie se produce blocarea depolarizării la nivelul ramurii drepte a fasciculului
Hiss, ceea ce crează un asincronism patologic în depolarizarea ventriculară, VS fiind depolarizat
înaintea VD.
Criteriile de diagnostic EKG pentru BRD sunt:
Ritm sinusal;
Durata QRS creşte peste 0,12 sec;
Complexul QRS îşi schimbă morfologia: în V1-V2 apare aspectul caracteristic de RR’ sau
RsR’, cu R’ mai înaltă decât R; de obicei QRS din BRD are aspectul literei M în V1 şi V2;
Unda S este largă în precordialele stângi V5-V6;
5
3
1 1
3`
V1,V2 2 V5,V6
A.
B.
Aspect de BRD în V1-V2 (A) şi V5-V6 (B). Se observă durata crescută a QRS, aspectul RsR’,
modificările secundare de fază terminală (A) şi unda S largă (B).
6
Durata QRS creşte peste 0,12 sec;
Complexul QRS îşi schimbă morfologia, cu undă R largă, monofazică, crestată sau în platou în
derivaţiile stângi; uneori QRS din BRS are aspectul literei “M” în V5-V6 (RR’);
Unda Q lipseşte din derivaţiile stângi;
Unda R este foarte mică sau dispare din precordialele drepte, dând aspect QS în V1-V2;
posibil aspect QS în derivaţiile inferioare;
Modificări secundare de fază terminală în majoritatea derivaţiilor – segment ST subdenivelat şi
undă T negativă.
Axul QRS deviat la stânga.
V1,V2 3
sau
DI, aVL,V5,V6
A. B.
Aspect de BRS în V1-V2 (A), cu aspect de QS şi în V5-V6 (B), cu aspect de RR’ sau R îngroşat. Se
observă creşterea duratei QRS, creşterea TADI în V5-V6, modificările secundare de fază
terminală prezente în majoritatea derivațiilor.