Subiectul

Subiectul este partea principală de propoziție care indică despre cine se vorbește în cadrul
propoziției respective. Altfel spus, subiectul arată cine efectuează acțiunea indicată de predicatul
verbal sau cine prezintă o anumită trăsătură indicată de numele predicativ..

Subiectul răspunde la două întrebări, și anume: „cine?” și „ce?”.

Exemple:

Mihai citește o carte. – Cine citește (o carte)?

Pe masă se află o carte. – Ce  se află pe masă?

Mihai este harnic. – Cine este harnic? („harnic” = trăsătura subiectului exprimată prin nume
predicativ)

Clasificarea subiectelor

1. Exprimat

Subiectul exprimat poate fi simplu sau multiplu. În timp ce subiectul simplu este constituit dintr-
un singur cuvânt, cel multiplu este format din două sau mai multe părți de vorbire coordonate
între ele.

Exemple:

Andreea merge la școală. (subiect simplu)

Andreea și Alexandru merg la școală. (subiect multiplu)

2. Neexprimat

Subiectul neexprimat poate fi inclus sau subînțeles.

Cel subînțeles fie se cunoaște dintr-o propoziție anterioară, fie urmează a fi menționat într-o
propoziție ulterioară. Într-o propoziție cu subiect subînțeles, predicatul va fi un verb la persoana
a III-a.

Exemplu: Andreea merge la școală 1/ și se grăbește. 2/

Subiectul inclus este indicat în terminațiile verbelor la persoana I și la persoana a II-a, singular și

plural.

Exemplu: Alergăm către casă. (noi – subiect inclus)

Observație: Subiectul inclus este adesea prezent în cadrul propozițiilor cu verb la imperativ, care
conțin un substantiv în cazul vocativ. În aceste propoziții, substantivul la vocativ nu trebuie
confundat cu subiectul!

Exemplu: Maria, mergi mai încet! (tu – subiect inclus)

Subiectul poate fi exprimat prin următoarele părți de vorbire:

a. substantiv aflat în cazul nominative Andrei citește.

b. locuțiune substantivală „Lauda de sine nu miroase-a bine.”

c. numeral (cu valoare substantivală) aflat în cazul nominativ

Trei  au venit la școală. (numeral cardinal)

Amândoi sunt vinovați. (numeral colectiv)

Al cincilea a câștigat cursa. (numeral ordinal)

d. pronume aflat în cazul nominativ

Ei au ajuns mai devreme. (pronume personal)

Dumneavoastră aveți o opinie controversată. (pronume personal de politețe)

Al tău a reușit la examen. (pronume posesiv)

Aceea este mai frumoasă. (pronume demonstrativ)

Toți merită câte un premiu. (pronume nehotărât)

Niciuna nu îmi place foarte mult. (pronume negativ)

Cine vrea să se joace în parc? (pronume interogativ)

Să vorbească cine a ridicat mâna. (pronume relativ)

e. verb la diferite moduri

A pierde o persoană dragă este o nenorocire. (infinitiv)

De învățat mai mult este util. (supin)

Se aude strigând. (gerunziu)

f. locuțiune verbală

A cădea de acord asupra unei probleme este dificil. (infinitiv)

Este greu de băgat de seamă adevărul. (supin)

Există cazuri în care propozițiilor le lipsește subiectul. Acestea sunt propozițiile care conțin
verbe impersonale, care indică adesea fenomene ale naturii. Alte exemple includ propoziții ce
conțin expresii de tip impersonal.

Exemple:

Se înserează.

Afară plouă.

E vai de capul nostru.

Subiectul și verbul „a fi” – predicat verbal și nominal

Într-o propoziție în care verbul „a fi” are sens de „a exista” sau „a se afla”, subiectul este
poziționat după predicat, fiind ușor de confundat cu numele predicativ.

În cameră sunt două fete. (două fete – subiect)

Dacă substantivul aflat după predicatul verbal (exprimat prin verbul „a fi”) indică anotimpuri,
fenomene ale naturii sau stări sufletești, atunci acesta va îndeplini funcția sintactică de subiect.â

E vară.

Afară e cald.

Subiectul nu are o poziție bine determinată în cadrul unei propoziții, astfel încât acesta se poate
găsi atât la începutul, cât și la mijlocul sau la finalul construcției. Aceeași regulă este valabilă în
ceea ce privește poziția subiectului față de predicat. Astfel, subiectul se poate afla înainte sau
după acesta.

Maria învață bine.

Când sosește Maria înapoi acasă?

În bibliotecă citește Maria.