Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PDF Situatii Financiare Consolidatedoc
PDF Situatii Financiare Consolidatedoc
Introducere.................................................................................................pg. 1
Capitolul I
1. Determinarea perimetrului de consolidare şi alegerea metodelor de consolidare
1.1. Definiţii şi delimitări privind grupurile de societăţi…………...…………..pg. 2
1.2 Procentajul de control, procentajul de interes şi cel de integrare………….pg. 5
1.3 Metode de consolidare şi standardele internaţionale de reglementare a
consolidării conturilor
1.3.1 Metoda integrării globale (full consolidation method) şi a standardului
Situaţiile financiare consolidate şi individuale……………………..pg. 6
1.3.2 Metoda integrării proporţionale (proportionate consolidation
method) şi a standardului Interese în asocierile în
participaţie
(prelucrarea de referinţă)………………………………………….pg. 8
1.3.3 Metoda punerii în echivalenţă (the equity method) şi a standardelor
Investiţii în întreprinderile asociate şi Interese în asocierile în
participaţie………………………………………………………………pg. 10
1.3.4 Metoda achiziţiei (acquisition method) şi a standardului
internaţional de raportare financiară IFRS 3 Grupări de întreprinderi
(revizuit)…………………………………………………………………pg. 11
Capitolul II
Capitolul III
3.1 Studiu de caz – Conturile consolidate utlizând metoda integrării globale…...…pg. 21
3.2 Exemplu privind evaluarea fondului comercial şi a intereselor minoritare
conform IFRS 3 (revizuit în 2008)…...........................................................................pg. 35
Concluzii……...………………………………………………………………pg. 39
Bibliografie………….………………………………………………………..pg. 40
Introducere
În viaţa economică a diferitelor ţări se intâlnesc atât agenţi economici care işi desfăşoara
activitatea ca entităţi juridice independente cât şi grupuri de societăţi legate între ele din punct
de vedere economic şi financiar, sub controlul sau influenţa uneia dintre ele. Grupurile de
societăţi reprezintă o realitate tot mai pregnantă a lumii contemporane.
Grupul de societăţi reprezintă ansamblul constituit din două sau mai multe societăţi,
fiecare cu propria personalitate juridică, dar care sunt supuse unei direcţii economice unitare
asumate de una sau mai multe dintre ele.
Societăţile din cadrul grupului, având personalitate juridică elaborează fiecare situaţii
financiare consolidate potrivit reglementărilor specifice stabilite de către fiecare ţară.
Informaţiile oferite de situaţiile financiare anuale individuale ale societăţilor
componente ale grupului sunt insuficiente şi irelevante, deoarece nu permit o apreciere
corectă a situaţiei economico- financiare a ansamblului. Situaţiile financiare individuale nu
reflectă activitatea comună a diferitelor societăţi din grup.
Situaţiile financiare consolidate ale grupului nu sunt egale cu suma situaţiilor financiare
anuale ale societăţilor din grup, deoarece între societăţile grupului pot exista tranzacţii interne.
Aceste operaţii majorează artificial valorile conturilor individuale. Eliminarea acestor operaţii
nu se reduce la simpla adunare a conturilor individuale.
Necesitatea situaţiilor financiare consolidate este evidentă, ele dau o imagine mai
cuprinzătoare a situaţiei reale a unui grup, imagine pe care nu o poate da ansamblul
bilanţurilor societăţilor componente, ele permit exprimarea într-o manieră globală a situaţiei
financiare şi a rezultatului grupului.
Obiectivul situaţiilor financiare consolidate este de a prezenta poziţia financiară,
performanţele şi evoluţia poziţiei financiare referitoare la unităţile cuprinse în grupul de
societăţi, ca şi cum ar fi vorba de o singură societate. Subiectul consolidării îl constituie
societăţile din cadrul grupului, iar obiectul consolidării situaţiile lor financiare anuale.
Consolidarea situaţiilor financiare este o tehnică de inginerie a contabilităţii financiare,
care are ca finalitate producerea de informaţii necesare utilizatorilor externi. Ea este şi un
instrument de gestiune, deoarece permite să se clarifice relaţiile complexe între filiale şi
societatea-mamă şi să se compare rezultatele obţinute cu obiectivele fixate.
Situaţiile financiare consolidate asigură agregarea activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii, precum şi a veniturilor şi cheltuielilor pentru a furniza o imagine globală şi fidelă a
grupului de societăţi.
Pentru un grup de societaţi, fie că activează la nivel naţional, regional sau mondial, a
beneficia de informaţiile furnizate prin intermediul situaţiilor financiare consolidate reprezintă
o bază reală şi solidă pentru fundamentarea deciziilor de investiţii, a deciziilor strategice şi, nu
în ultimul rând, a deciziilor managementului executiv. O decizie de investiţii fundamentată pe
2
o informaţie contabilă viabilă, comparabilă, consolidată şi reală este supusă unui grad sporit
de succes.
Capitolul I
Dacă un investitor deţine, direct sau indirect, prin filialele sale, între 20% şi 50% din
drepturile de vot, dar insuficient pentru a exercita un control exclusiv sau conjunctiv, într-o
întreprindere, se presupune că el exercita o influenţă notabilă, exceptând situaţia în care se
demonstrează, în mod clar, că această influenţă nu există.
O întreprindere asociată (an associate) este o întreprindere în care investitorul are o
influenţă notbilă şi care nu este nici filială, nici asociere in participaţie.
În cadrul referenţialului francez se precizează că:
În caz contrar, poate fi adusă proba unei influenţe notabile chiar dacă se deţine
mai puţin de 20% din drepturile de vot.
1.2 Procentajul de control, procentajul de interes şi cel de integrare
Pentru a reflecta natura controlului este necesară calcularea procentajului de control
deţinut de societatea-mamă. Natura legăturilor de dependenţă, directă sau indirectă
corespunde cu drepturile de vot ce permit exercitarea controlului. Pentru aprecierea puterii in
cadrul grupului se utilizează procentajul de control. Dependenţa financiară ce rezultă din
deţinerea unei părţi din capitalul unei societăţi se măsoară cu ajutorul procentajului de interes.
A. Procentajul de control
Procentajul de control al socieaţii-mamă într-o filială este dat de numărul drepturilor de
vot de care dispune societatea-mamă în adunarea generală a filialei. Procentajul de control
indică intensitatea controlului politic şi strategic, direct sau indirect al societăţii-mamă asupra
unei alte societăţi din grup. Procentajul de control permite stabilirea listei societăţilor reţinute
în perimetrul de consolidare.
În cadrul societăţilor pe actiuni, titlurile, indiferent ca sunt eliberate sau nu, au in
principiu un drept de vot, dar exista si;
- Acţiuni cu dividend prioritar, fară drept de vot
B. Procentajul de interes
Procentajul de interes reprezintă cota-parte din capital şi implicit din patrimoniu
deţinută direct sau indirect de către societatea-mamă în fiecare din societăţile ce formează
perimetrul de consolidare. Procentajul de interes depinde de numărul de acţiuni deţinute şi de
tipurile de legături ce există între societăţile grupului. Este o noţiune financiară, care serveşte
calculului parţii societăţii-mamă în capitalul şi rezultatul fiecărei societăţi din ansamblul
consolidat.
C. Procentajul de integrare
Pentru a cunoaşte procentajul valorilor de consolidat , se procedează la determinarea
procentajelor de integrare. Un atare procentaj depinde de metoda reţinută în consolidare.
Dacă o întreprindere este consolidată prin metoda integrării globale, procentajul de
integrare este de 100%. În caz contrar, se convine să se ţina cont de:
- Procentajul de integrare aferent în mod direct întreprinderii de consolidat
Orice venit generat de vânzarea sau de utilizarea cotei sale părţi din producţia
asocierii în participţie
Capitolul II
Într-un referenţial contabil modern, scopul situţiilor financiare consolidate este acela de
a oferi o reprezentare financiară structurată referitoare la poziţia financiară şi tranzacţiile
realizate de grup.
Situaţiile financiare consolidate trebuie să furnizeze o informare despre poziţia
financiară, performanţele şi fluxurile de trezorerie ale unei întreprinderi, informare care
trebuie să fie utilă unei game largi de utilizatori, în luarea deciziilor lor economice.
Pentru a se realiza acest scop, situaţiile financiare consolidate trebuie sa furnizeze
informaţii care să permită utulizatorilor efectuarea de previziuni asupra fluxurilor de
trezorerie viitoare, în special referitoare la scadenţa şi probabilitatea lor. În acest sens,
informaţiile vizează:
- Activele controlate de grup, adică resursele generatoare de fluxuri de trezorerie
viitoare;
- Datoriile grupului, adică pasivele externe care trebuie să se găsească la originea
plăţilor;
- Capitalurile proprii, ca interes rezidual al proprietarilor în activele controlate de
grup;
- Rezultatul grupului şi, într-o accepţie mai largă, performanţa sa economică, redate
prin reflectrea evoluţiei capitalurilor proprii, evoluţie din care sunt excluse efectele
operaţiilor efectuate direct cu proprietarii;
- Fluxurile de trezorerie trecute, care se pot constitui în bază pentru determinarea
fluxurilor de trezorerie viitoare.
Aceste informaţii trebuie să permită utilizatorilor de conturi să precizeze capacitatea
întreprinderii în cauză de a plăti dividende, dobânzi şi, la modul general, de a-şi achita
datoriile la scadenţele prevăzute.
În conformitate cu IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare, un set complet al situaţiilor
financiare include urmatoarele componente:
1. Bilanţul (Balance sheet)
2. Contul de profit si pierdere (Income statement)
3. O situaţie care să arate:
a. Fie toate variaţiile capitalurilor proprii (all changes in equity);
b. Fie schimbările în capitalurile proprii, cu excepţia celor ce provin din tranzacţiile
de capital cu proprietarii şi distribuirile în favoarea acestora
( changes in equity than those arising from capital transactions with owners and
distributions to owners);
c. Tabloul fluxurilor de trezorerie (Cash flow statement);
d. Politicile contabile şi notele explicative (Accounting policies and explanatory
notes).
Potrivit OMFP 3055/2009, situaţiile financiare consolidate cuprind bilanţul consolidat,
contul de profit şi pierdere consolidate şi notele explicative la situaţiile financiare
consolidate. Aceste documente constituie un tot unitar.
- Imobilizările corporale
- Imobilizările necorporale
- Activele financiare (cu excepţia participaţiilor puse în echivalenţă, creanţe
clienţi şi creanţe de exploatare, lichidităţile şi echivalentele de lichidităţi)
- Participaţiile puse în echivalenţă
- Stocurile
- Clienţi şi alte creanţe de exploatare
- Lichidităţi şi echivalente de lichidităţi
- Furnizori şi alte datorii de exploatare
- Datoriile şi activele din impozitare
- Provizioanele
- Datorii necurente purtătoare de dobândă
- Interese minoritare
- Capital emis şi rezerve
Celelalte active sunt considerate elemente necurente. Ele include atât imobilizările
corporale şi necorporale, cât şi activele de exploatare şi financiare pe termen lung.
Activele curente se referă, în special, la stocuri şi creanţe-clienţi, care sunt vândute,
consumate sau realizate în cadrul ciclului normal de exploatare, chiar şi atunci când nu se
contează să fie realizate în următoarele 12 luni după închiderea exerciţiului.
Conform OMFP 3055/2009, stocurile pot fi prezentate ca un singur element în situaţiile
financiare anuale consolidate, dacă există circumstanţe speciale care ar putea determina
cheltuieli nejustificate.
Titlurile negociabile pe pieţe sunt active curente, dacă este prevazută realizarea lor în
următoarele 12 luni care succed datei închiderii exerciţiului, în caz contrar ele fiind
considerate active necurente.
Ordinul 3055/2009 precizează că, valorile contabile ale acţiunilor în capitalul entităţilor
incluse în consolidare se compensează cu proporţia pe care o reprezintă în capitalul şi
rezervele acestor entităţi, astfel:
a) compensările se efectuează pe baza valorilor contabile ale activelor şi datoriilor
identificabile la data achiziţiei acţiunilor sau, în cazul în care achiziţia are loc în două
sau mai multe etape, la data la care entitatea a devenit o filială.
Data achiziţiei reprezintă data la care controlul asupra activelor nete sau operaţiunilor
entităţii achiziţionate este transferat efectiv către dobânditor.
O datorie constituie un element curent al pasivului extern, atunci când ea trebuie să fie
rambursată:
Unele datorii curente, precum datoriile comerciale, cele legate de relaţiile cu salariaţii
sau de alte costuri operaţionale, fac parte din necesarul în fond de rulment utilizat în ciclul
normal de exploatare. Astfel de elemente, ca şi în cazul activelor, sunt clasificate în categoria
curente, chiar dacă ele trebuie să fie rambursate într-o perioadă mai mare de un an.
Există şi cazul în care unele datorii curente nu sunt rambursate în cadrul ciclului normal
de exploatare, dar trebuie să fie decontate în următoarele 12 luni, care succed datei închiderii
exerciţiului. De exemplu, partea pe termen scurt din împrumuturile pe termen mediu şi lung,
dividendele de plată, impozitele asupra beneficiilor de plătit, alţi creditori necomerciali.
Datoriile purtătoare de dobanzi, care generează o finanţare pe termen lung a necesarului
în fond de rulment, sunt elemente necurente ale datoriilor, pentru partea lor scadentă la o dată
superioară unui an.
- este vorba de datorii care, în momentul contractării lor erau datorii pe termen
lung
- entitatra în cauză intenţionează să refinanţeze aceste datorii, printr-o datorie pe
termen lung
- Veniturile
- Cheltuielile financiare
- Rezultatul exerciţiului
Un grup trebuie să prezinte în contul său de profit şi pierdere sau în notele explicative o
clasificare a cheltuielilor după natură sau după funcţie. IAS1 încurajează însă entităţile să
recurgă la o asemenea analiză direct în contul de profit şi pierderere.
Analiza după funcţii a cheltuielilor, numită metoda costului vânzărilor, solicită afectarea
cheltuielilor pe trei funcţii, ca parte a costului vânzărilor, a activităţilor de distribuţie sau
administraţie. Această clasificare poate să prezinte pentru destinatarii conturilor mai mult
interes decât clasificarea după natură, oferindu-le informaţii mai relevante, dar implică,
uneori, alegeri arbitrare, în repartizarea cheltuielilor. În aplicarea ei, judecata profesionala are
un rol important.
Analiza după natură este mai simplă decat analiza după funcţii, deoarece ea nu necesită
o afectare a cheltuielilor după natura diferitelor funcţii ale întreprinderii.
- Incidenţei reevaluărilor
În vederea consolidării societăţilor străine, situaţiile financiare ale acestora pot să fie
convertite pe baza utilizării metodei costului istoric sau metodei cursului de închidere.
Utilizarea metodei cursului istoric nu determină p modificare a capitalurilor proprii,
deoarece acestea sunt convertite pe baza costului istoric şi incidenţa variaţiei cursurilor de
schimb este înregistrată în contul de profit şi pierdere.
Informaţii supliemetare:
1. Din stocurile de 500 u.m., 300 u.m. sunt vâdute societăţii M
2. Din creanţele de 800 u.m., 200 u.m. reprezintă creanţe asupra societăţii F,
provizioane pentru deprecierea creanţei de 10 u.m
3. Din datoriile pe termen scurt de 480 u.m, 200 u.m reprezintă datorie către
societatea M
Ştiind că totalul capitalurilor proprii ale societăţii F sunt de 2.200, iar societatea mamă
deţine 70% din AN evaluat în valori juste (Kp) înseamnă că valoarea interselor minoritare va
fi:
Interese minoritare = Activul net evaluat in valori juste – 70%* Activul net evaluat în
valori juste = 2200 – 70%*2200 = 2200 – 1540 = 660 mii u.m
Fiecare situaţie trebuie examinată cu atenţie, astfel în cazul efectelor de primit – efecte
de plată, compensaţiile nu pot fi practicate decât dacă elementele reciproce figurează în cele
doua bilanţuri; dacă în schimb efecte de primit au fost negociate, elementele trebuie menţinute
în bilanţ.
1. În contabilitatea vânzătorului:
4111 = % 2.380 mii u.m
701 2.000 mii u.m
4427 380 mii u.m
2. În contabilitatea cumpărătorului:
c2. la societatea-mamă
512 = 761 30 mii u.m.
c3. în bilanţ
121 = 106 30 mii u.m
% = 401
301
4426
d2. La nivelul stocului iniţial s-a constatat în bilanţul precedent o scădere de profit
ce vizează soldul iniţial, profit ce trebuie extras şi ataşat exerciţiului acestui an, prin virarea de
rezerve:
Exemplu: soldul iniţial al societăţii cuprinde materii prime vândute de societatea M, în
valoare de 200 mii. u.m, cu un profit de 30 mii um (200 * 15%)
Ajustarea bilanţului
106 = 121 30 mii um
Decărcarea gestiunii
% = 21x 40 mii u.m
281 30 mii u.m
6583 10 mii u.m
La cumpărător:
% = 404 69,5 mii u.m
212
4426
Profitul sau pierderea cu care s-a soldat vânzarea activului apare ca diferenţă între soldul
conturilor 7583 ”venituri din vânzarea activelor şi din alte operaţii de capital” şi 6583
”cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital”- ce îşi varsă soldul asupra
contului 121 ”profit şi piedere” – la vânzător; în schimb, la cumpărător apare distinct în contul
de imobilizări.
Deci, eliminarea plusului sau minusului de valoare cu care s-a realizat vânzarea,
determină următoarele înregistrări la nivelul consolidării:
În CPP
121 = 681 10 mii u.m.
În bilanţul contabil:
1.900 % = % 1.900
1.000 101 Cap.soc./F 261 Tiluri de participare/M 700
900 106 Rezerve/F 1066 Rezerve consolidate 630
466 Interes minoritar 570
121 = % 300
126 210
466 90
În CPP
% = 121 300
126 210
125 90
Bilanţul consolidat al grupului (M+F) se prezintă astfel (mii u.m.) la 31 decembrie 2008:
0 1
A Active imobilizate 4960
I Imobilizări necorporale
II Imobilizări corporale 4960
B Active circulante 2.545
I Stocuri 1.255
II Creanţe 510
III Disponibilităţi 780
C Cheltuieli în avans -
D Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de 1.580
un an
E Active circulante nete respectiv datorii 965
curente nete
F Total active minus datorii curente 5.965
G Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă -
mai mare de un an
H Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli -
I Venituri în avans -
J Interes minoritar 660
K Capital şi rezerve 5.265
L Capital subscris 3.000
Rezerve consolidate 1.230
Rezultatul consolidat 1.035
Contul de profit şi pierdere consolidat la 31.12.2008
0 1
A Active imobilizate 5.000
I Imobilizări necorporale
II Imobilizări corporale 5.000
B Active circulante 2.670
I Stocuri 1.300
II Creanţe 550
III Disponibilităţi 820
C Cheltuieli în avans -
D Datorii ce trebuie plătite într-o 1.600
perioadă de un an
E Active circulante nete respectiv 1.070
datorii curente nete
F Total active minus datorii curente 6.080
G Datorii ce trebuie plătite într-o -
perioadă mai mare de un an
H Provizioane pentru riscuri şi -
cheltuieli
I Venituri în avans -
J Interes minoritar 640
K Capital şi rezerve 5.440
L Capital subscris 3.000
Rezerve consolidate 1.300
Rezultatul consolidat 1.140
Reguli aplicabile:
- O grupare de întreprinderi survine doar în momentul tranzacţiei prin care o
entitate obţine controlul asupra celeilalte
- Activele si datoriile identificabile sunt evaluate la valoarea justă doar la data
achiziţiei
- Interesele minoritare sunt evaluate la data achiziţiei, fie la cota parte din
activul net în valoare justă, fie la valoarea justă (ambele tratamente
fiindpermise de IFRS 3 revizuit în 2008)
1.09.2008
La nivel consolidat:
30.11.2008
PC = (2.500 acţiuni + 5.000 acţiuni) / 10.000 * 100 = 75% =>Societatea B devine filială
Potrivit IFRS R(2008) sunt prevăzute două tratamente contabile pentru gruparea ce are
loc pe 30.11.2008:
Primul potrivit căruia interesul minoritar este evaluat la cota parte din activul net
în valori juste, iar fondul comercial se determină după formula de mai jos:
+ valoarea justă a celor 2500 acţiuni deţinute anterior: 2500 * 25= 62.500
Cumulul conturilor:
% = %
Opţiune 1
Partajul capitalurilor proprii ajustate ale societăţii B (AN evaluat în valori juste),
eliminarea titlurilor de particpare şi recunoaşterea fondului comercial:
% = %
Opţiune 2:
% = %
CONCLUZII
Necesitatea situaţiilor financiare consolidate este evidentă, ele dau o imagine mai
cuprinzătoare a situaţiei reale a unui grup, imagine pe care nu o poate da ansamblul
bilanţurilor societăţilor componente, ele permit exprimarea într-o manieră globală a situaţiei
financiare şi a rezultatului grupului.
Factorul primordial în generarea acestei necesităţi este prezentat de către existenţa pe
pieţele străine de capitaluri a companiilor şi grupurilor multinaţionale. Pentru a se putea
manifesta ca actori ai pieţelor internaţionale de capitaluri, grupurile de societăţi trebuie să
deţină în primul rând informaţii comparabile, dar şi suficiente, ori relevante, privind
oportunităţile de investiţii existente.
Existenţa unei informaţii consolidate la nivelul unui grup de societăţi, mai ales în
condiţiile în care acesta acţionează şi dincolo de frontierele economiei naţionale, reprezină o
condiţie obligatorie pentru succesul şi performanţa economică a grupului.
Obiectivul situaţiilor financiare consolidate este de a prezenta poziţia financiară,
performanţele şi evoluţia poziţiei financiare referitoare la unităţile cuprinse în grupul de
societăţi, ca şi cum ar fi vorba de o singură societate.
Existenţa unor situaţii financiare consolidate la nivelul grupului de societăţi a parcurs cu
rapiditate distanţa dintre necesitate şi realitate, datorită nevoilor manifestate de realitatea
economică, dar şi datorită eforturilor semnificative întreprinse pentru sporirea avantajelor
competiţionale ale diferitelor entităţi economice.
În cadrul oricărei societăţi, dar în special în cadrul unui grup de societăţi, fundamnetarea
deciziilor manageriale şi, în special, a celor de investiţii pe baze economice şi financiare reale
a devenit o necesitate, ca urmare a riscurilor ce pot apărea şi cauza un eşec al acţiunilor
întreprinse, dar şi datorită costurilor semnificative pe care le implică adoptarea şi
implementarea unei decizii inoportune.
A beneficia de informaţiile furnizate prin intermediul situaţiilor financiare consolidate
reprezintă o bază reală şi solidă pentru fundamentarea deciziilor de investiţii, a deciziilor
strategice şi, nu în ultimul rând, a deciziilor managementului executiv. O decizie de investiţii
fundamentată pe o informaţie contabilă viabilă, comparabilă, consolidată si reală este supusă
unui grad sporit de succes.
BIBLIOGRAFIE
Dumitru, Corina, G., Ristea, Mihai, (2002), Contabilitate Aprofundată, Ediţia a II-a
revizuită şi îmbunătăţită, Editura Lucman, Bucureşti
*** www.scribd.ro