Tehnicile cercetării calitative

Cercetarea calitativă este o metodă de observare științifică pentru colectarea datelor non-
numerice, având ca scop înțelegerea fenomenelor sociale într-un mod care nu necesită măsurare
și cuantificare. Cercetarea de tip calitativ presupune intervievarea unui număr restrâns de
persoane, datele nefiind statistic reprezentative pentru populaţia studiată. Aceasta studiază în
profunzimea lor: motivaţiile, emoţiile, percepţiile, sentimentele care îi determină pe oameni să
acţioneze în diverse moduri.
În paralel cu dezvoltarea cercetărilor cantitativiste, în secolul XX, apar și o serie de teorii
care susțin abordările calitativiste și care critică pozitivismul cantitativist. Principalele critici
aduse, de către calitativiști, cercetărilor cantitative se referă la faptul că acestea implică foarte
puțin sau deloc contactul cu oamenii, că lasă loc pentru judecăți de valoare proprii cercetătorului,
ceea ce subminează caracterul științific al cercetării; m-ai afirmă că aceste cercetări elimină
studiul unor fenomene legate de ceea ce fac oamenii în viața cotidiană, la serviciu, acasă sau în
alte locuri private. Respectiv, ca feedback, au criticat și cantitativiștii, cercetările calitative,
afirmând că cercetarea calitativă este văzută doar ca un preambul al cercetării cantitative, care ar
permite cercetătorului să se familiarizeze cu realitatea socială pe care urmează să o cerceteze și
să își formuleze problema cercetării și sistemul ipotetic; faptul că validitatea multor date oferite
de cercetarea calitativă este scăzută. Necătând la faptul că există diferențe major între cerectarea
calitativă și cantitativă, cele două tipuri de cercetare a socialului pot fi corelate. Se observă, de
fapt, că multe cercetări calitativiste includ date cantitative și invers. Corelarea lor nu face decât
să ofere o imagine mai bună asupra fenomenelor studiate.
Pentru o mai bună înțelegere a specificului cercetării calitative vă prezint următorul tabel
propus de către Petru Iluț:

Dimensiuni Cercetări de tip calitativ

1. Orientare generală epistemologică Fenomenologico-comprehensivă, ideografică
2. Nivelul realității vizate Microsocial, local, contextual „concret-
natural”
3. Natura realității vizate Procesuală și constituită social de actor
4. Relevanța punctului de vedere în Al subiecților, lumea înțelesurilor și
explicarea și înțelegerea realității înterpretărilor cotidiene (abordarea etnică)
5. Relația dintre cercetător și subiect Apropiată („poziție de interior”)
6. Relația dintre teorie și cercetarea empirică De emergență a teoriei pe parcursul cercetării
7. Selecția unităților cercetate efectiv din Întreaga populație sau eșantionarea teoretică
populația vizată
8. Timpul afectat culegerii datelor Perioadă lungă și continuă
9. Metode principale Observația participativă, interviul intensiv,
biografiile, analiza calitativă a documentelor
10. Natura datelor obținute Complexe, bogate, de adâncime
11. Stilul raportului de cercetare (textul) Limbaj natural, metaforic, cu puține date

1
 statistice și reprezentări grafice
12. Preponderența disciplinelor socioumane Antropologie culturală (etnografie), istorie
(în sens restrâns)
(Iluț, 1997)
În continuare vom enumera principalele tehnici calitative de cercetare:
- studiul de caz
- ancheta de tipul focus-grup
- interviul
- observația

Studiul de caz
Studiul de caz ca strategie de cercetare, este de multe ori folosit pentru a contribui la
cunostintele comune cu privire la indivizi, grupuri, organizații, societate, politică și alte
fenomene înrudite. Un studiu de caz este o investigație empirică prin care se investighează un
fenomen contemporan în contextul său din viața reală, în special atunci când granițele între
fenomen și context nu sunt foarte bine delimitate.

Ancheta de tipul focus-grup

Focus-grup este definit ca un grup de indivizi în interacțiune, care au unele interese sau
caracteristici comune, adunat de un moderator, care-l folosește pentru a obține informații despre
o problemă specifică. De exemplu în cercetare de piață, tehnica focus-grup este implementată
sub forma unei discuții de grup. Datorită dinamicii grupului, această metodă va permite să
înțelegem nu numai ce produse și servicii sunt preferate de reprezentanții publicului țintă în
diverse situații, dar și de ce această alegere este făcută. Această tehnică poate fi consderată ca o
variantă a interviului de grup structurat sau semistructurat. În aceste ipostaze, focus-grup-ul se
asociază cu observația, iar în raport cu ancheta, logic și temporal, este util în pre-anchetă, co-
anchetă și post-anchetă.

Interviul
Interviul este o metodă de cercetare calitativă – folosim un număr mic de cazuri, dar
încercăm să obținem informații cât mai bogate de la fiecare subiect. În ciuda faptului că uneori
este considerată o metodă simplă care nu presupune abilităţi speciale, în fapt, a planifica şi a
conduce interviuri, a analiza conţinuturi şi a conferi semnificaţie lor este o sarcină complexă ce
implică o muncă intensă şi plină de capcane. A pune întrebări şi a obţine răspunsuri este o
sarcină mult mai dificilă decât pare la prima vedere. Într-o formulare succintă, interviul poate fi
definit ca „arta de a pune întrebări şi de a asculta” (Fontana şi Frey, 1994, pag. 361). Un
interviu poate fi formal atunci când se folosește formularul structurat de interviu sau informal
atunci când intervievatorul poate urma indicațiile sugerate de persoana intervievată. Existe o
mare varietate de interviuri, în funcţie de gradul de structurare vorbim de interviu structurat,

2
semi-structurat sau nestructurat. Cercetătorul poate alege tipul cel mai potrivit, ținând cont de
avantajele și dezavantajele fiecărui tip în parte. Interviul structurat este cel care se bazează pe un
chestionar. Interviul semi-structurat este semi-formal, de obicei bazat pe o serie de întrebări
predefinite, dar care permite intervievatorului să devieze de la plan ca să pună întrebări relevante
potrivite. Interviul nestructurat este folosit de cercetător fără să aibă întrebări închise și
cercetătorul nu are o atitudine formală și răspunde la întrebările puse de participanți, permite
emoțiilor proprii și sentimentelor să se manifeste în timpul cercetării.

Observația
Observaţia este probabil cea mai veche metodă din psihologie, implicată într-un fel sau
altul în orice tip de cercetare, fie ea cantitativă sau calitativă. Ca tehnică calitativă de investigaţie,
observaţia este definită ca „act de urmărire şi descriere sistematică a comportamentelor şi
evenimentelor studiate ce au loc în mediul social natural” (Banister, Burman, Parker, 1995). În
contextul cercetării calitative, observaţia pune accent pe înţelegerea omului „real” în situaţii
comune de viaţă. Prin observaţie se înregistrează comportamentul efectiv al oamenilor şi
multitudinea de factori ce determină acţiunile şi interacţiunile lor. Observaţia este o metodă cu o
largă aplicabilitate, utilă în domenii variate de studiu, de la cel clinic, educaţional, social, la
organizaţional sau ocupaţional. Explicaţiile care sunt oferite participanţilor pot varia de la
explicarea completă a motivelor observaţiei şi a aspectelor urmărite, la explicaţii false până la a
omite acest fapt. Timpul observaţiei poate varia de la o singura observare la observaţii multiple în
situaţii asemănătoare sau diferite. Înregistrarea celor observate poate avea loc printr-o simplă
luare de note sau prin mijloace audio-vizuale care permit urmărirea repetată sau independentă a
celor înregistrate.
Cercetarea calitativă este importantă, deoarece permite să înțelegem mai detaliat și mai
bine despre cum și de ce un anumit grup de populație poate acționa într-un anumit mod. Studiile
calitative sunt în primul rând exploratorii: sunt
definite ca „o abordare subiectivă sistematică pentru
a descrie experiența de viață și a-i da sens”. Acest
tip de cercetare este o modalitate de a înțelege
cauzele și motivația de bază și de a afla despre
gândurile sau opiniile recente ale indivizilor. O
astfel de cercetare ajută la aprofundarea problemei
sau ajută la dezvoltarea ideilor sau ipotezelor pentru
potențiale cercetări cantitative.

3
 Facultatea de Istorie și Geografie

Tehnicile cercetării
calitative

Seminar: Metodologia cercetării sociale

Cadru didactic: Lect. Dr. Univ. Cernica Niadi
Stdent: Tulei Vladimir
Grupa: CARU, anul I