Moromeții, Marin Preda

-roman postbelic, al deruralizării satului, în opoziție cu Ion al lui Liviu

Rebreanu, care prezintă imaginea satului în plin proces de asumare a
identității țăranului român.
-roman realist, obiectiv, care se afirmă într-o epocă grea a literaturii
române, ce survine perioadei întunecatului deceniu, când literatura
fusese aservită doctrinei comuniste, devenind instrument de propagandă.
(1945-1955)
-Marin Preda continuă astfel tradiția romanului de inspirație rurală într-o
epocă în care aceasta se considera încheiată, primul volum apărând în 1955,
iar al doilea 12 ani mai târziu în 1967.
-romanul este anticipat de nuvelele Dimineață pierdută, O adunare
liniștită , În ceață, care introduc dimensiunea reflexivă a țăranului
român(de asemenea schița Salcâmul)
-modelul universului rural înfățișat este cel al țăranilor care gândesc,
au o viziune proprie, interoghează asupra sensului vieții lor și
încearcă să înțeleagă schimbările prin care trece satul, reliefate în
volumul al doilea când acesta este surprins în plin proces de
cooperativizare, distrugere a proprietății țărănești
- în aceste condiții individul nu se lasă strivit de istorie și are simțul
demnității, al libertății de a își trăi viața independent, chiar dacă
reprezentanții noii lumi vin să îi spună altceva
- dacă primul volum este romanul tatălui, în centru aflându-se Ilie
Moromete, personaj creat după modelul real al tatălui autorului Tudor
Călărașu, al doilea volum îl are ca protagonist pe Niculaie Moromete,
supranumindu-se romanul fiului, ambele personaje fiind personaje-
reflector
-reducerea omniscienței înseamnă că naratorul face un pas în spate și
lasă loc personajelor să se manifeste, pe o scenă la fel de veridică, cea a
satului Siliștea-Gumești, situat în județul Teleorman, satul natal al lui
Marin Preda
-contrapunctul, tehnica anticipării, ironia, contemplația, reflexivitatea sunt
trăsături ale prozei lui Preda
Titlul definește o colectivitate, personajul eponim, familia exponentă a
unei lumi tradiționale în luptă cu noile așa-zise valori. Această familie se
destramă asemenea lumii în care trăiește, mărturie stând prima scenă a
romanului, întoarcerea de la câmp a familiei, ai cărei membri se împrăștie
în toate colțurile gospodăriei, fiind reuniți cu greu de către mamă în jurul
mesei. Dezbinarea, interesele diferite, conflictul de idei, cel dintre generații,
de tip familial, transpar în această secvență.
Tema relevă condiția țăranului român, a confruntării individului cu istoria,
a statutului celui din urmă țăran așa cum este văzut Moromete, care își
permite un răgaz al contemplării pe care nu l-am întâlnit la nici un alt
personaj din spațiul rural.
Primul volum se organizează în trei secvențe epice:
1. De sâmbătă seara până duminică noaptea, o adevărată monografie
rurală, care cuprinde scena cinei, a tăierii salcâmului și a întâlnirii din
poiana fierăriei lui Iocan
2. Plecarea lui Achim cu oile la București, scena secerișului, cuprinzând
un interval de două săptămâni
3. Conflictul dintre Moromete și fiii mai mari, respectiv fuga băieților de
acasă
Conflictul:
1. Exterior, de tip social-dintre lumea tradițională și noua lume, dintre
țăranul simplu și noul om, redat în al doilea volum cu un nume ironic
Bâznae
2. Exterior, de tip familial, dintre copiii din cele două căsătorii, dintre
Moromete și Guica, dintre Niculae care își dorește să învețe și tatăl
său, dintre generații, dintre Catrina și Moromete, femeia nedorind să
vândă din loturile sale
3. Interior-vizează protagonistul, lupta cu sinele și înțelegerea noii
ordini, a revoltei băieților
Relația incipit-final conturează ciclicitatea romanului și viziunea asupra
timpului, care inițial are răbdare cu oamenii și curge tihnit, într-o armonie
din veacuri, mai târziu destrămarea liniștii afectează și timpul care este
supus unei izbucniri a războiului.