1.1.2.

Punerea în evidenţă a grăunţilor austenitici sau a foştilor grăunţi de

austenită
În cazul oţelurilor mono sau bifazice, structura austenitică este evidenţiată prin atac.
Pentru oţeluri inoxidabile austenitice, reactivii cel mai frecvent utilizaţi chimice sunt:
reactiv
Kalling (Nr. 2) şi reactiv Marble. Pentru oţeluri mono sau bifazice inoxidabile, cei mai
buni
sunt reactivii pentru lustruire electrolitică cum ar fi: soluţia apoasă de acid azotic 60%,
(la 1,4
V cc, 60 ... 120 s) şi soluţia apoasă de 10% acid oxalic, (6 V cc, până la 60 s), frecvent
utilizat
dar mai puţin eficientă decât reactivul anterior.
Pentru restul oţelurilor sunt recomandate una dintre metodele menţionate mai jos:
"Bechet-Beaujard" - metoda prin atac cu soluţie apoasă saturată de acid picric;
"Kohn" - metoda de oxidare controlată a limitelor grăunţilor;
"McQuaid-NHE" - metoda prin carburare;
metoda de corodare a limitelor de grăunţi;
alte metode, special convenite în momentul comenzii.
1.1.2.1. “Bechet-Beaujard” - metoda prin atac cu soluţie apoasă saturată
de acid picric. Această metodă relevă grăunţi austenitici, formaţi în timpul tratamentului
termic, motiv pentru care se aplică pentru probele care au o structură martensitică sau
bainitică, cu cel puţin 0,005% P. Metoda “Bechet-Beaujard” este utilizată în mod normal
pe
probe de oţel tratat termic, cu structură martensitică sau bainitică. Condiţiile de
tratament
termic se stabilesc, diferenţiat, pe grupe de oţeluri. În cazul în care condiţiile de
austenitizare
nu sunt prevăzute de standarde de produs şi nu există nici specificaţii contrare,
condiţiile de
încălzire aplicate oţelurilor carbon si slab aliate sunt:
- 1,5 ore la (850 ± 10) °C pentru oteluri carbon al căror conţinut este mai mare de
0,35%;
- 1,5 ore la (880 ± 10) °C pentru oteluri carbon al căror conţinut este mai mic sau egal
cu 0,35%.
Dupa încălzire proba se răceşte în apă sau ulei mineral. În vederea examinării
micrografice se şlefuieşte o suprafaţă plană. Suprafaţa pregătită este atacată cu o
soluţie
apoasă, saturată cu acid picric, cu minim 0,5% alkylsulfonat de sodiu sau un alt agent
de
umectare corespunzător.
Timpul de atac poate varia de la câteva minute la mai mult de o oră. Încălzirea soluţiei
la 60 °C poate îmbunătăţi intensitatea atacului şi reduce timpul de atac.
Pentru a asigura un contrast suficient între limitele de grăunţi şi elementele structurii
de bază generale ale probei, uneori sunt necesare mai multe operaţiuni succesive de
lustruire
şi atac. În cazul otelurilor călite, probele vor fi supuse unui regim de revenire joasă.
Limitele
foştilor grăunţi de austenită se observă uşor la examinare microscopică.
AVERTISMENT: Atunci când se folosesc soluţii încălzite ce conţin acid picric, trebuie
să fie luate măsuri pentru a evita fierberea, deoarece soluţiile pot deveni explozive.