1.1.2.3. “McQuaid – Ehn” – metoda prin cementare.

Este o metodă care se

aplică oţelurilor de cementare şi urmăreşte punerea în evidenţă a grăunţilor de
austenită,
formaţi la încălzire, prin reţeaua de cementită formată la limita acestora. Probele, care
nu au
suferit nici o prelucrare la cald, sunt curăţate, în prealabil, de urmele de oxizi sau
decarburare.
Astfel pregătite, probele se introduc în cuptor, în atmosferă carburantă, şi se menţin 6
ore la
925 ± 10 ºC. După expirarea duratei de menţinere, probele se răcesc cu viteză suficient
de
mică, care să asigure formarea reţelei de cementită la limita grăunţilor de austenită, în
zona cu
structură hipereutectoidă. Proba cementată este pregătită metalografic pe o suprafaţă
normală
la suprafaţa cementată. Atacul metalografic se face cu unul din reactivii a sau b.
a) Reactiv “Le Chatelier” şi “Igewski” (picrat de sodiu alcalin):
- acid picric 2g;
- hidroxid de sodiu 25g;
- apă 100 ml.
b) Nital:
- acid azotic 2...5 ml;
- etanol pînă la 100 ml.
1.1.2.4. Metoda feritei proeutectoide. Metoda se aplică oţelurilor cu
conţinutul de carbon cuprins între 0,25 şi 0,6% ca şi celor slab aliate cu Mn, Mo, cu 1%
Cr,
1% Cr - Mo şi 1,5% Ni - Cr. În cazul oţelurilor carbon şi slab aliate cu călibilitate
scăzută,
răcirea, după austenitizare, în aer rece sau menţinerea izotermă pentru transformarea
austenitei, va conduce la formarea unei reţele de ferită la limita foştilor grăunţi de
austenită.
Pentru unele oţeluri aliate, aceeaşi structură se obţine prin menţinerea izotermă, după
austenitizare, la 650...720 ºC, după care probele se călesc în apă. Durata de
transformare este
cuprinsă, după caz, între 1...5 minute şi pînă la 20 minute. După tratamentul termic,
probele se
şlefuiesc şi se atacă cu reactiv Vilella.