GESTIONAREA DESEURILOR

Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul

deșeurilor, se referă la educația privind colectarea, transportul,
tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. De obicei, termenul
se referă la materialele rezultate din activități umane și la
reducerea efectului lor asupra sănătății oamenilor, a mediului,
sau aspectului unui habitat. Gestionarea deșeurilor are ca scop și
economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părților
recuperabile. Deșeurile gestionate pot fi atât solide, cât
și lichide sau gazoase, precum și cu diverse proprietăți (de
exemplu radioactive), necesitând metode de tratare specifice
fiecărora.

Cuprins
1.Tipuri de deseuri
2.Colectarea si transportul deseurilor
3.Metode de tratare a deseurilor
4.Deseuri periculoase
1.Tipuri de deseuri
După proveniență, pot fi deosebite următoarele tipuri de deșeuri:
A. Deșeuri municipale și asimilabile, care sunt deșeuri generate
în mediul urban și rural:

- Deșeuri menajere, provenite din activitatea

casnică, magazine, hoteluri, restaurante, instituții publice;
- Deșeuri stradale, specifice fluxurilor stradale (hârtii, mase
plastice, frunze, praf);
- Deșeuri din construcții și demolări;
- Nămol rezultat din stațiile de tratare a apelor uzate și
menajere.
B. Deșeuri sanitare, provenite din spitale, dispensare și
cabinete medicale.
C. Deșeuri de producție, rezultate din
procesele tehnologice industriale sau agricole.
-Deșeuri industriale stocabile: deșeuri industriale periculoase,
deșeuri industriale nepericuloase și netoxice, deșeuri inerte
(provenite din construcții), deșeuri toxice (medicale,
radioactive), deșeuri industriale produse în cantități foarte mari
(cenușile produse de termocentralele care funcționează
pe cărbune);
-Deșeuri agro-zootehnice, provenite din agricultură și, în
special, din zootehnie;
-Deșeuri speciale, categorie în care intră explozibilii și
substanțele radioactive.
2.Colectarea si transportul deseurilor
Precolectarea deșeurilor se referă la adunarea lor în diferite
recipiente: coșuri de gunoi, pubele și containere.
Colectarea propriu-zisă a deșeurilor din aceste containere este
efectuată de către servicii specializate.
Exemple de recipiente pentru deseuri
 3.Metode de tratare a deseurilor
-Metodele de tratare ale deșeurilor sunt variate, la fel ca
deșeurile în sine și locul lor de proveniență. În principiu, deșeurile
pot fi scoase din circuitul economic (eliminate) sau reintroduse în
circuit (recuperate).
-Eliminarea deșeurilor trebuie făcută prin metode care nu
periclitează sănătatea oamenilor și fără utilizarea unor procese
sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu,cum ar
fii:depozitare pe sol și în sol, injectare la adâncime, descărcare pe
suprafețe, evacuare în mediu acvatic, tratare biologică,
tratare fizico-chimică, incinerare, depozitare permanentă.

DEPOZITE. În funcție de tipul deșeurilor acceptate depozitele

se clasifică în depozite pentru deșeuri periculoase (clasa a),
depozite pentru deșeuri nepericuloase (clasa b), depozite pentru
materiale inerte (clasa c) și depozite pentru un singur fel de
deșeuri (monodeponie). Depozitele trebuie să dispună de sisteme
de pază, echipamente de cântărire, laboratoare de analiză,
instalații de recuperare a gazului de depozit și de tratare a
levigatului, de utilaje (buldozere, încărcătoare, compactoare) și de
servicii de întreținere a acestor utilaje.
 INCINERARE Incinerarea este o metodă de eliminare a
deșeurilor prin arderea lor. Este una din metodele de tratare
termică a deșeurilor.
RECUPERARE Prin recuperare se înțelege extragerea din
deșeuri a resurselor care pot fi refolosite. Recuperarea poate fi
făcută prin reciclare, reutilizare, regenerare sau orice alt proces
de extragere a materiilor prime auxiliare. Poate fi recuperată atât
partea materială, cât și cea energetică. Materialele pot fi refolosite
pentru a produce noi bunuri, iar energia poate fi convertită în
energie electrică.[11] Ca și în cazul eliminării, recuperarea trebuie
făcută fără a periclita sănătatea oamenilor și fără utilizarea unor
procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.Pentru o
reciclare reușită este nevoie de o sortare în funcție de calitatea
materialului, sortare care începe prin colectarea selectivă a
acestora. Ele mai pot fi separate și în instalații de sortare a
deșeurilor.
Materialele obișnuite care pot fi recuperate sunt aluminiul din
dozele de bere, oțelul din ambalaje alimentare și
sprayuri, polietilena de înaltă densitate și ambalajele
de polietilentereftalat, sticlele și
borcanele, hârtia din ziare și reviste, cartonul din ambalaje. Pot fi
recuperate mase plastice ca policlorura de vinil, polietilena de
joasă densitate, polipropilena și polistirenul, deși acestea nu sunt
colectate în mod curent.

PRELUCRARE BIOLOGICA Deșeurile organice, cum ar fi

resturile de vegetale, resturile alimentare și hârtia, pot fi
valorificate prin compostare, care implică un proces de
descompunere a materiei organice. Rezultatul este compostul, un
excelent îngrășământ agricol. In timpul compostării se
produce biogaz cu un mare conținut de metan, care poate fi
folosit ca atare, de exemplu la aragazuri, sau în termocentrale la
producerea curentului electric. Prin compostare în instalații
amenajate procesul natural de descompunere a materiilor
organice este accelerat.
Compostarea poate fi efectuată atât în mici instalații individuale
din gospodării, cât și în mari instalații industriale.
O altă sursă de biogaz sunt nămolurile municipale, rezultate din
stațiile de epurare a apelor uzate orășenești sau din stațiile de
epurare industriale.

RECUPERAREA ENERGETICA Deșeurile din care se poate

recupera energie sunt lemnul (deșeuri lemnoase din culturi,
deșeuri de prelucrare din industria lemnului și din demolări), gazul
de depozit și biogazul. Ca urmare ele pot fi arse în instalații
menajere, sau în cazane pentru producerea căldurii sau, cu
ajutorul turbinelor, a curentului electric.
4.Deseuri periculoase

 Prin deșeuri periculoase se înțeleg deșeurile care au una din

următoarele proprietăți:

 Explozive,
 Iritante,
 Nocive,
 Toxice,
 Cancerigene,
 Corosive,
 Infecțioase,
 Teratogene,
 Substanțe și preparate care produc gaze toxice sau
foarte toxice în contact cu apa, aerul sau un acid,
 Oxidante,
 Foarte inflamabile:
 substanțe lichide și preparate care au punctul de aprindere
sub 21 °C (inclusiv lichide extrem de inflamabile)
 substanțe și preparate care se pot încălzi și apoi se pot
aprinde în contact cu aerul la temperatura mediului ambiant
fără energie suplimentară
 substanțe solide și preparate care se pot aprinde ușor după
contactul rapid cu o sursă de aprindere și care continuă să
ardă sau să se consume și după îndepărtarea sursei de
aprindere
 substanțe gazoase și preparate care sunt inflamabile în aer
la presiune normală
 substanțe și preparate care în contact cu apa sau cu aerul
umed, produc gaze foarte inflamabile în cantități periculoase.