nasterea omului dar Dumnezeu

a lasat noua si povara

constiintei de sine, altfel spus
logica umana, tot ceea ce
facem in mod constient,
puterea de a interpreta, de a
gandi, de a nascoci axe, de a
creea un bine si un rau, viata in
sine asa cum o vedem
azi, cotidianul, incercarile,
dorintele si visele
noastre.Orice om, in opinia lui
Aristotel,
are un singur scop, acela de a
trăi laolaltă cu semenii săi în
vederea unei vieţi bune.
Însă o viaţă bună, încare actele
morale şi cele intelectuale sunt
posibile, nu se poate
obţine,după Aristotel, decât în
măsura în care oamenii sunt
parte importantă a unui
stat, adică a unei comunităţi de
fiinţe cu simţirea binelui şi a
răului,a dreptului şi a
nedreptului,si ii numeste pe
oameni zoonpolitikoni(oameni
sociali) iar Rousseau, din
potriva, crede ca sociabilitatea
nu e o proprietate definitorie a
omului. Totusi oamenii
traiesc in comunitati; daca e
asa cum spune Rousseau nu ar
fi mai firesc sa traiasca
fiecare in legea lui? astfel incat
si relatia dintr om si societate
prezinta un amplu
studiu, dominat de aceeasi
idee”omul este complex”
Nu trebuie sa fii filozof ca sa
poti concepe o parere despre
ce inseamna a fi om,
autoanaliza este primul pas
spre cunoasterea deplina a
propriei persoane, la care,
adaugata si teoria filozofilor,
duc la buna intelegere a
sinelui.Adica cine sunt eu? un
zoonpolitikon, un amestec
intre inger si deomn, o trestie
cugetatoare, un homo
faber? sau cartea mea
preferata, apusul de vara,
mirosul florilor in diminetile
de
primavara, vantul care se aude
printre copacii tineri, proaspat
inverziti, curcubeul ce
apare dupa ploaia rece din ziua
fierbinte de august, trandafirul
uitat intre paginile
unor carti din vremurile
trecute, frunza aurie ce
coloreaza ziua ploiasa de
octombrie,?
doar doi ochi caprui, doar
carne, oase, piele, doar un
nume? Nu ma reprezinta varsta
si nici locul de unde vin. Mai
degraba sunt locul catre care
ma indrept. Deci eu, un
om, pot fi orice, oriunce,
oricum, oricand, cu oricine ,
poat avea totul neavand nimic
si
nimic avand totul