Epopeea lui Ghilgameș

Operă literară vestită a Orientului Antic, Epopeea lui Ghilgameș povestește despre faptele

regelui din orașul Uruk, din Mesopotamia. Aceasta a fost închinată prieteniei dintre
regele Ghilgameș (care, în opinia istoricilor, ar fi domnit în jurul anului 2500 î.Hr.) și voinicul Enkidu.
Zeul Cerului, Anu, l-a creat pe Enkidu spre a-l pedepsi pe Ghilgameș pentru comportamentul său,
deoarece supușii acestuia s-au plâns zeilor. Ghilgameș l-a învins în luptă pe Enkidu, iar, în cele din
urmă, cei doi au devenit prieteni nedespărțiți, reușind împreună să îl răpună pe uriașul Humbaba.
După moartea prietenului său, Ghilgameș a plecat într-o lungă călătorie pentru a găsi iarba tinereții
și a nemuririi. În cele din urmă, deși a găsit planta căutată, el nu a reușit să o păstreze, fiind nevoit să
accepte faptul că este un simplu muritor. Epopeea reprezintă cea mai veche operă literară despre
prietenie, fiind un model pentru întreaga cultură umană

Epopeea lui Ghilgameş reprezintă cel mai vechi text literar păstrat până astăzi. Ghilgameș,
un rege legendar din Uruk, pe jumătate om, pe jumătate zeu, care a fost înzestrat la naștere cu
însușiri ieșite din comun, a săvârșit fapte de vitejie împreună cu Enkidu, o creatură umană, dar cu
trăsături sălbatice, conceput de zei anume pentru a-i fi prieten. Moartea acestuia îi provoacă o
suferință fără margini lui Ghilgameș și îl obligă să plece în căutarea vieții veșnice, la singurul care
deținea secretul, Ut-napiștim, supraviețuitor al Marelui Potop. Poemul sfârșește cu reîntâlnirea
dintre Ghilgameș și Enkidu, readus pentru o clipă la viață prin rugăciunile neîncetate ale prietenului
său și dialogul dintre cei doi pe tema vieții și a morții.

Tema poemului se referă la efortul oamenilor de a obţine fericirea prin viaţă veşnică şi
tinereţe fără bătrâneţe. De asemenea, Epopeea lui Ghilgameş este un poem dedicat prieteniei.
Personajul principal al poemului este regele cetăţii Uruk, Ghilgameş. Acesta duce o viaţă plină de
desfătări, care provoacă nemulţumirea supuşilor săi. De aceea, ascultând rugăciunile oamenilor, zeii
creează un bărbat, o fiinţă sălbatică cu o forţă extraordinară, pe Enkidu. Cei doi se luptă, dar ajung să
se preţuiască reciproc şi între ei se naşte o sinceră prietenie. Ghilgameş şi Enkidu săvârşesc fapte
măreţe, ceea ce le atrage admiraţia oamenilor. Zeiţa Iştar se îndrăgosteşte de Ghilgameş, dar este
respinsă de regele din Uruk. Zeiţa hotărăşte să se răzbune şi trimite o boală cu care îl răpune pe
Enkidu. Peste măsură de îndurerat, Ghilgameş încearcă să evite soarta prietenului său. El pleacă în
căutarea leacului care să îi dăruiască viaţa fără de moarte şi tinereţea fără bătrâneţe. El găseşte o
iarbă miraculoasă pe care doreşte să o ducă locuitorilor din Uruk. Pe drum însă, leacul îi este furat de
un şarpe. Astfel, Ghilgameş se convinge că oamenilor nu le este hărăzită viaţa veşnică. Epopeea este
şi un izvor istoric important, întrucât oferă istoricilor informaţii preţioase despre cum trăiau oamenii
din Mesopotamia acum câteva mii de ani.

Cea mai veche poveste păstrată până în ziua de azi în forma sa scrisă este Epopeea lui
Ghilgameș, datând din secolul XXI î.H. Ghilgameș ar fi fost un rege al orașului-stat Uruk, domnind
cândva între secolele XXVIII–XXVI î.H. El a fost venerat ca zeu după moartea sa, iar legendele și
poveștile au devenit epopee. Epopeea descrie soarta lui Ghilgameș, regele aspru al Urukului. Zeii
nemulțumiți îl trimit pe sălbaticul Enkidu ca să-l pedepsească pe rege pentru cruzimea sa. Dar
Ghilgameș îl învinge pe Enkidu și cei doi se împrietenesc. Poemul descrie lupta eroului cu soarta
inevitabilă, cu voința zeilor și cu forțele supranaturale în încercarea de a deveni nemuritor.

Toporăscu Robert – XI D