ORGANE DE MAŞINI

16.3. Elementele geometrice ale angrenajului cilindric exterior cu dinţi

înclinaţi

Angrenajul cilindric exterior cu dinţi înclinaţi se compune din două roţi

cilindrice cu dantură înclinată. Cele două roţi cilindrice cu dinţi înclinaţi au unghiul
de înclinare de divizare al dintelui β faţă de axa roţii de aceeaşi valoare, dar cu sens
de înclinare invers. Ca urmare, un angrenaj cu dantură înclinată este caracterizat de
un singur unghi de înclinare a dinţilor. Datorită înclinării dinţilor există simultan
mai multe perechi de dinţi în angrenare, lungimea liniilor de contact se modifică
continuu, iar valoarea lungimii minime de contact, care intră în calculul de
rezistenţă al danturii se stabileşte cu dificultate.
În cazul limită, când z → ∞, analog cu dantura dreaptă, roata cu dantura
înclinată devine cremalieră de referinţă. Această cremalieră are flancurile dinţilor
plane, iar dinţii sunt înclinaţi cu unghiul β (fig. 16.18)
Profilul cremalierei de referinţă cu dantură înclinată este definit într-un plan
normal pe direcţia dintelui. Profilul dintelui acestei cremaliere, în plan normal se
numeşte profil normal. Acesta este identic cu profilul frontal al cremalierei cu
dantură dreaptă şi are parametrii definiţi în STAS 821: mn, αn = 20°; han* = 1; c*n =
0,25; han* = 1,25. Negativul cremalierei de referinţă este cremaliera generatoare,
utilizată ca sculă generatoare.
Elementele geometrice ale roţilor dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi se
calculează în planul frontal funcţie de parametrii cremalierei de referinţă cu dinţi
drepţi şi de unghiul β.
Conform figurii 16.12, elementele cremalierei de referinţă dinţi înclinaţi sunt:
- pasul frontal
p
pot = on (16.15)
cos β
- modulul frontal
mn
mt = (16.16)
cos β
- unghiul profilului de referinţă în plan frontal
tgα n
tgα t = (16.17)
cos β
- parametrii adimensionali
hat* = han
*
cos β (16.18)
ct* =cn* cosβ (16.19)
La execuţia roţilor deplasate, între coeficienţii deplasării de profil din planul
frontal şi din cel normal există relaţia
xt = xn cosβ (16.20)

308
 TRANSMISII PRIN ANGRENAJE

Fig. 16.12

Relaţiile de calcul ale elementelor geometrice sunt prezentate în tabelul 16.2.

Forţa pe dinte lucrează în planul normal şi deci, în acest plan se va efectua
calculul de rezistenţă al danturii. Cum în secţiunea normală dantura nu este
evolventică iar secţiunea roţii este o elipsă, pentru a se efectua studiul asupra
profilului dintelui (factorul de formă, subtăierea etc.) s-a înlocuit roata eliptică cu
dinţi înclinaţi din secţiunea normală (mn, z, x) cu o roată dinţată cilindrică
echivalentă cu dinţii drepţi (indicele n) cu acelaşi modul mn, acelaşi profil de
referinţă şi deplasarea de profil x, dar cu numărul de dinţi dat de relaţia

309
 ORGANE DE MAŞINI
zn = z / cos β
3
(16.21)

16.4. Elementele geometrice ale angrenajelor conice

Angrenajele sunt realizate din două roţi dinţate conice şi se utilizează pentru
transmiterea mişcării de rotaţie şi a momentului de torsiune între doi arbori ale
căror axe sunt concurente. Funcţie de mărimea unghiului dintre axele celor două
roţi Σ, angrenajul conic poate fi angrenaj cu Σ < 90° (fig.16.13, a), Σ = 90°
(fig.16.13, b), Σ > 90° (fig.16.13, c şi d). Angrenajul cu unghiul dintre axe Σ = 90°
poartă denumirea de angrenaj conic ortogonal şi este cel mai utilizat în construcţia
transmisiilor.
Roţile dinţate conice pot fi executate cu dantura dreaptă, înclinată sau curbă.
Prin trecerea de la dantura dreaptă (paralelă cu generatoarea conului) la dantura
înclinată sau curbă se obţin avantajele cunoscute la dantura cilindrică înclinată.
Astfel, roţile dinţate conice cu dantura dreaptă sunt utilizate la viteze periferice
reduse (v = 2 ... 3 m/s), roţile dinţate conice cu dantura înclinată pot funcţiona la
viteze periferice până la 12 m/s iar roţile dinţate conice cu dantura curbă sunt
folosite pentru viteze periferice mari, până la 40 m/s. În acelaşi timp, funcţionarea
angrenajelor conice cu dantură curbă este silenţioasă, cu grad de acoperire superior,
durabilitate mărită şi oferă posibilitatea măririi raportului de angrenare.

a b c d
Fig. 16.13

Faţă de angrenajul cilindric se remarcă două deosebiri fundamentale. În primul

rând, mărimile razelor cercurilor de rostogolire ale angrenajului conic depind de
poziţia punctului P pe generatoarea comună a celor două conuri de rostogolire; cu
cât punctul P va fi mai aproape de vârful O, cu atât razele de rostogolire vor fi mai
mici şi invers.
Din figura 20 se observă că distanţele OP, OP1 şi OP2 sunt egale între ele,
punctele P, P1 şi P2 fiind situate pe un cerc cu centrul în O şi de rază OP. Rezultă că
cercurile de rostogolire PP1 şi PP2 se află pe suprafaţa unei sfere cu centrul în O şi
având raza OP = R0. Între raza sferei şi razele cercurilor de rostogolire există relaţia

310
 TRANSMISII PRIN ANGRENAJE
rw1 r
R0 = = w2 (16.22)
sin δ1 sin δ 2
În cazul angrenajului ortogonal (Σ = 90°) raza sferei este
R0 = rw21 + rw22 (16.23)
Vitezele periferice ale punctului de rostogolire P de pe cele două roţi (fig.
16.14) fiind egale, raportul de transmisie este
ω r
i12 = 1 = w 2 (16.24)
ω2 rw1

Fig. 16.14

Ţinând seama de relaţia (16.22) se obţine:

ω r sin δ 2
i12 = 1 = w 2 = (16.25)
ω2 rw1 sin δ1
Pentru angrenajul conic ortogonal când Σ = 90° se obţine
n 1
i12 = 1 = = tgδ 2 (16.26)
n2 tgδ1
Definirea geometrică a danturilor roţilor dinţate conice se realizează pe o roată
plană de referinţă, iar profilul frontal exterior al roţii plane, desfăşurat în plan,
defineşte profilul de referinţă al danturii conice. Aceasta reprezintă pentru roata
conică ceea ce cremaliera de referinţă este pentru roata cilindrică. Este un caz
particular pentru δ2 = 90°.
Parametrii şi dimensiunile roţii plane de referinţă pentru danturile conice
drepte şi înclinate sunt precizaţi în STAS 6844.
Elementele geometrice caracteristice unui angrenaj conic ortogonal sunt
prezentate în figura 16.15.
La o roată conică, dimensiunile dinţilor conici diferă atât pe înălţimea dintelui,
cât şi pe lăţimea danturii. Pe înălţimea dintelui se definesc elementele geometrice
pe conul de cap (indice a) pe conul de divizare – rostogolire (fără indice) şi pe
311
 ORGANE DE MAŞINI
conul de picior (indice f). Pe lăţimea roţii, dantura se defineşte nu pe sferă, ci pe
conuri frontale tangente la sfera respectivă şi perpendiculare pe conurile de
divizare - rostogolire. Pe lăţimea danturii există o infinitate de conuri frontale (se
mai numesc şi conuri suplimentare) dar dintre acestea interesează elementele
geometrice pe conul frontal exterior (cu indicele e sau fără indice), pe conul frontal
median (indice m) şi pe conul frontal interior (indice i). Pe conul frontal exterior se
reproduc elementele standardizate ale profilului de referinţă de la roata plană şi
modulul standardizat. Forţele şi calculul de rezistenţă se efectuează pe conul frontal
median.

Fig. 16.15

În tabelul 16.3 sunt prezentate relaţiile de calcul pentru elementele geometrice

ale angrenajului conic ortogonal.
Studierea geometriei roţilor dinţate conice pe o suprafaţă sferică este
complicată (fig. 16.16). De aceea, Tredgold a introdus aproximaţia ca dantura
conică să nu fie considerată pe sferă, ci pe conurile frontale suplimentare. Prin

312
 TRANSMISII PRIN ANGRENAJE
desfăşurarea în plan a conurilor frontale 1 şi 2 (fig. 16.16, a) se obţine un angrenaj
plan înlocuitor (indice v) al angrenajului sferic real.
Calculele referitoare la gradul de acoperire şi la rezistenţa angrenajelor conice
se efectuează cu ajutorul angrenajului înlocuitor, corespunzător conurilor frontale
mediane (fig. 16.17).

Fig. 16.16

Fig. 16.17
313
 ORGANE DE MAŞINI
Legătura între elementele geometrice ale roţilor dinţate conice şi ale roţilor
dinţate cilindrice echivalente se exprimă prin relaţiile:
- diametrul de divizare al roţii echivalente (înlocuitoare)
d d
d mv1 = m1 ; d mv 2 = m 2 (16.27)
cos δ1 cos δ 2
- numărul de dinţi ai roţilor echivalente
z z2
zv1 = 1 ; zv 2 = (16.28)
cos δ1 cos δ 2
- raportul de angrenare al angrenajului înlocuitor
z z cos δ1
iv = v 2 = 2 ⋅ . (16.29)
zv1 z1 cos δ 2

Ţinând seama de relaţia (16.25), pentru angrenajul ortogonal rezultă

z sin δ 2
iv = 2 ⋅ = i2 (16.30)
z1 sin δ1
- numărul de dinţi minim nevesar evitării interferenţei
zv1 min = 17, practic zv1 min = 14
Rezultă, pentru angrenajul conic real
z1 min = 17 cosδ1, practic z1 min = 14 cosδ2 (16.31)
- deplasarea minimă pentru evitarea interferenţei
14 − zv1
x1 min = (16.32)
17
Modulul angrenajului înlocuitor, egal cu modulul median al angrenajului
conic, poate fi determinat în funcţie de modulul maxim, standardizat, folosind
figura 16.15 din asemănarea unor triunghiuri:
d1 Re
= (16.33)
d m1 Re − 0,5b
sau
me 1
= (16.34)
mm 1 − 0,5 b
Re
Rezultă
mm = m (1-0,5ψRe) (16.35)
unde ψRe este coeficientul de lăţime pentru roţi conice.
Legătura dintre modulul median al angrenajului conic şi lungimea exterioară a
generatoarei conului de divizare se află cu relaţia
d m1
sin δ1 = , (16.36)
2(Re − 0,5b )
sau

314
 TRANSMISII PRIN ANGRENAJE
d m1 = 2(Re − 0,5b ) = 2(Re − 0,5b )cos δ 2 , (16.37)
unde
1 1
cos δ 2 = = . (16.38)
1 + tg δ 2
2
1 + u2
Înlocuind relaţia (16.38) în relaţia (16.37) şi ţinând seama de relaţia dm1=
mmz1, rezultă
2 R (1 − 0,5ψ Re )
mm = e . (16.39)
z1 1 + u 2
Tabelul 16.3 Relaţii de calcul pentru elementele geometrice ale
angrenajelor conice cu dinţi drepţi.
Elementul de calcul Relaţia de calcul şi recomandări
0 1 2
1. Unghiul conului de divizare-rostogolire tgδ1 = 1 ; tgδ 2 = i ; δ1 + δ 2 = 90 °
i
2. Înălţimea capului de divizare al dintelui ( )
ha1, 2 = mt h0*an + xrn1, 2 ; h0*a = 1
3. Înălţimea piciorului de divizare al (
h f 1, 2 = mt h0*an + c0*n + xrn1, 2 )
dintelui
4. Diametrul de divizare (pe conul frontal d1, 2 = mt z1, 2
exterior)
5. Diametrul de cap d a1, 2 = d1, 2 + 2ha1, 2 cos δ1, 2
6. Diametrul de picior d f 1, 2 = d1, 2 − 2h f 1, 2 cos δ1, 2
7. Diametrul de divizare median d m1, 2 = mtm z1, 2 sau
d m1, 2 = d1, 2 − b sin δ1, 2 sau
d1, 2
d m1, 2 =
1 + 0,5ψ Rm1, 2
8. Diametrul de divizare al roţii cilindrice d v1, 2 = d1, 2 cos δ1, 2
înlocuitoare
9. Diametrul de divizare median al roţii d mv1, 2 = d m1, 2 cos δ1, 2
cilindrice înlocuitoare
10. Numărul de dinţi ai angrenajului zv1, 2 = z1, 2 cos δ1, 2
cilindric înlocuitor
11. Numărul de dinţi ai roţii plane de z01, 2 = z1, 2 sin δ1, 2
referinţă
12. Lungimea exterioară a generatoarei R1, 2 = d1, 2 2 sin δ1, 2
conului de divizare
13. Lungimea mediană a generatoarei de Rm1, 2 = R1, 2 − b / 2
divizare Rm1, 2 = d m1, 2 / 2 sin δ1, 2
Rm1, 2 = R1, 2 / (1 − 0,5ψ R )

315
 ORGANE DE MAŞINI
(continuare Tabel 16.3)
14. Unghiul capului dintelui Pentru joc la cap descrescător
tgθ a1, 2 = ha1, 2 / R1, 2
Pentru joc la cap constant
θ a1 = θ f 2 , resp. θ a 2 = θ f 1
La dinţi de înălţime constantă,
θ a1, 2 = 0
15. Unghiul piciorului dintelui La dinţi de înălţime descrescătoare
tgθ f 1, 2 = h f 1, 2 / R1, 2
La dinţi de înălţime constantă
θ f 1, 2 = 0
16. Unghiul conului de cap δ a1, 2 = δ1, 2 + θ a1, 2
17. Unghiul conului de picior δ f 1, 2 = δ1, 2 − θ f 1, 2
18. Lungimea exterioară a generatoarei R1, 2
conului de cap Rae1, 2 = sau
cosθ a1, 2
Rae1, 2 = R12, 2 + ha21, 2
19. Lungimea exterioară a generatoarei R1, 2
conului de picior R fe1, 2 =
cosθ f 1, 2
20. Înălţimea exterioară a conurilor de cap H ae1, 2 = Rae1, 2 cos δ a1, 2
21. Diametrul cercurilor de cap ale roţii d aev1, 2 = d v1, 2 + 2ha1, 2
cilindrice înlocuitoare (exterior)
22. Diametrul cercurilor de bază ale roţii d bev1, 2 = d v12 cos α , α = 20°
cilindrice înlocuitoare (exterior)
23. Distanţa între axe a angrenajului d v1 + d v 2
cilindric înlocuitor (exterioară) aev =
2
24. Gradul de acoperire al angrenajului
1 − d bev1 + d aev 2 − d bev 2
2 2 2 2
d aev
înlocuitor εα = −
2π ⋅ m cos α
2aev sin α
−
2π ⋅ m cos α

Forma dinţilor la roţile dinţate conice. În funcţie de tehnologia de execuţie a

danturii, se utilizează mai multe forme de dinţi, şi anume:
- dinţi cu înălţime constantă (fig.16.18, a), care se folosesc în special la dantura
paloidă şi eloidă; se realizează şi joc constant la capul dinţilor;
- dinţi cu înălţime descrescătoare pentru joc descrescător la capul dinţilor
(fig.16.18, b), la care vârfurile conurilor de cap, de divizare şi de picior coincid în
punctul O;
316
 TRANSMISII PRIN ANGRENAJE
- dinţi cu înălţime descrescătoare pentru joc constant la capul dinţilor (fig.16.18,
c), la care vârfurile celor trei conuri nu mai coincid.

a b c

Fig. 16.18

16.5. Elementele geometrice ale angrenajelor melcate

16.5.1. Generalităţi

Angrenajul melcat sau angrenajul melc-roată melcată este un caz particular al

angrenajului elicoidal, la care unghiul dintre axele roţilor este de 90°. Faţă de
celelalte angrenaje, angrenajul melcat prezintă următoarele avantaje:
- realizează rapoarte mari de angrenare, i = 6 … 75 (80), în cazul transmiterii
de puteri, şi mult superioare, până la 1000, în cazul angrenajelor cinematice, pentru
realizarea cărora sunt necesare mai multe angrenaje montate în serie;
- funcţionează lin, fără zgomot;
- asigură condiţia de autofrânare (la maşini de ridicat);
- gabarit redus.
Ca dezavantaje se pot menţiona:
- randament mai scăzut decât la celelalte tipuri de angrenaje;
- necesitatea folosirii unor materiale cu calităţi antifricţiune, mai scumpe;
- tehnologia de execuţie şi montaj mai pretenţioasă.
Angrenajul melcat este foarte folosit în domenii extrem de variate. Astfel,
angrenajele melcate cinematice se folosesc la diferite dispozitive, aparate de
divizare, aparate de măsurat, mecanisme de comenzi, iar cele pentru transmiterea
puterii sunt utilizate în domeniul maşinilor de ridicat, maşinilor de transportat –
automobile, troleibuze etc.

16.5.2. Particularităţi geometrice şi cinematice

Melcul este o roată dinţată cu număr mic de dinţi şi cu unghi mare de înclinare
al dinţilor β1 (fig.25, a) faţă de axa melcului. Unghiul elicei de referinţă γ,
complementar unghiului de înclinare de divizare, se determină cu relaţia

317
 ORGANE DE MAŞINI
pz1 πm z z
γ = arctg = arctg x 1 = arctg 1 (16.40)
πd1 πmx q q
unde z1 reprezintă numărul de dinţi ai melcului (echivalent numărului de începuturi
ale filetului); q – coeficientul diametral al melcului; mx – modulul axial.
Cunoscând unghiul γ, rezultă
β 1 = 90°−γ (16.41)
β2 = γ (16.42)
În funcţie de forma melcului şi a roţii melcate, se disting următoarele tipuri de
angrenaje:
- angrenajul cilindric încrucişat (fig. 16.19, a), la care melcul şi roata au formă
cilindrică;
- angrenajul melcat cilindric (fig. 16.19, b), la care roata are formă globoidală
(cuprinde melcul), iar melcul este cilindric;
- angrenaj melcat globoidal (fig. 16.19, c), la care atât melcul, cât şi roata sunt
globoidale.
Întrucât angrenajele melcate cilindrice sunt cele mai utilizate, toate
consideraţiile geometrico-cinematice se vor referi la acest tip de angrenaj.
Datorită formei roţii melcate globoidale, definirea danturii angrenajului melcat
nu se poate face de o cremalieră de referinţă. De aceea, se consideră că melcul este
elementul determinant, iar roata melcată este elementul determinat. Definirea şi
realizarea roţii melcate sunt efectuate numai prin generare directă cu melcul
respectiv. Pentru definirea danturilor melcate, STAS 6845 introduce noţiunile de:
melc de referinţă, melc de funcţionare şi melc generator.
Parametrii definitorii ai melcilor de referinţă standardizaţi sunt stabiliţi, în
general, pe o suprafaţă cilindrică denumită cilindru de referinţă (fig. 16.20); pe
acest cilindru, prin convenţie, plinurile dinţilor sunt egale cu golurile dintre dinţi.
Având în vedere că atât melcul, cât şi roata melcată sunt roţi dinţate cu dantură
înclinată, iar angrenajul melcat are axele încrucişate, pe lângă modulul normal mn
şi cel frontal mt, apare şi modulul axial mx, între acestea existând relaţiile:
mx1 = mt2 şi mn1 = mn2; mn = mx cosγ (16.43)
Modulul standardizat, conform STAS 822, este mx = mx1 = mt2.
Unghiul elicei melcului γ este variabil. Prin creşterea lui se înrăutăţesc
condiţiile de danturare, din această cauză se adoptă o creştere a unghiului de
presiune α0n, o dată cu creşterea lui γ, conform tabelului 16.4.
Numărul de dinţi ai melcului se adoptă în funcţie de raportul de transmitere şi
în mod normal este de 1 … 3.
Diametrul de referinţă al melcului este:
d 01 = mt1 ⋅ z1 = mx z1ctgγ = qmx (16.44)
În STAS 6845 se indică tipurile principale de melci utilizaţi şi caracteristicile
acestora. Se specifică melcul în evolventă (ZE), arhimedic (ZA), melcul cu profil
rectiliniu în secţiune normală pe dinte (ZN1), respectiv cu profil rectiliniu în
318
 TRANSMISII PRIN ANGRENAJE
secţiune normală pe gol (ZN2), melcul generat cu freză disc dublu conică (ZK1),
respectiv melcul generat cu freză deget conică (ZK2). Cel mai utilizat este melcul
arhimedic, care în secţiune axială are flancul rectiliniu.
La angrenajul melcat se realizează deplasarea danturii numai la roata melcată,
deci x2 = x şi nu există angrenaj zero deplasat.
Elementele geometrice ale unui angrenaj melcat cilindric rezultă din figura
16.21. În secţiune axială, melcul devine o cremalieră cu dinţi înclinaţi şi astfel
angrenajul melcat cilindric se asimilează cu angrenajul dintre o cremalieră şi o
roată cilindrică cu dinţi înclinaţi.

Tabelul 16.4. Relaţia între unghiul de presiune normal αn şi unghiul elicei γ

γ ≤ 15° 15°…25° 25°…35° > 35°
α0n 20° 22,5° 25° 30°

a. Angrenaj cilindric încrucişat

c. Angrenaj melcat globoidal

a. Angrenaj melcat cilindric

Fig. 16.19.

319
 ORGANE DE MAŞINI

Fig. 16.20.

Fig. 16.21.

În tabelul 16.5 se prezintă centralizat relaţiile pentru calculul geometric al

angrenajului melcat cilindric.

Tabelul 16.5. Calculul geometric al angrenajului melcat cilindric

Relaţii de calcul
Elementul de calcul γ ≤ 26,5650°; γ>
αn= 20° (q ≥ 2z1) 26,5650°;
(q < 2z1)
1. Unghiul de presiune axial de Melc tip ZA, αx = 20°
referinţă al melcului Pentru alte tipuri de melci
tgα x = tgα n cos γ

320
 TRANSMISII PRIN ANGRENAJE
(continuare Tabel 16.5)
2. Pasul elicei px = πmx z1
3. Unghiul de presiune normal de Pentru melcii tip ZE, ZN1, ZN2, ZK1, ZK2,
referinţă al melcului αn = 20°
Când se adoptă αx, rezultă
tgα n = tgα x cos γ
4. Coeficientul diametral q = d 01 m x sau q = z1 tgγ
Se adoptă din STAS 6845.
5. Unghiul elicei de referinţă tgγ = z1 q
6. Modulul normal al melcului mn1 = mx1 ⋅ cos γ
7. Înălţimea capului de referinţă la h0 a1 = h0*ax1 ⋅ mx h0 a1 = h0*an1 ⋅ mn =
melc
de regulă h0*ax1 = 1 = h0*ax1 cos γ ⋅ mn =
= mn ⋅ cos γ
8. Jocul de referinţă la cap c0 = c0* x ⋅ mx = c0 = c0*n ⋅ mn =
= (0,15 − 0,3)mx = 0,2mx cos γ
9. Înălţimea piciorului de referinţă la ( )
h0 f 1 = h0*ax1 + c0* x mx h0 f 1 = 1,2mn =
melc
de obicei 1,2 mx = 1,2mx cos γ
10. Diametrul de referinţă al melcului d01 = q mx
11. Diametrul de cap al melcului d a1 = d 01 + 2h0 a1 = d a1 = d 01 + 2h0 a1 =
= mx (q + 2 ) = mx (q + 2 cos γ )
12. Diametrul de picior al melcului d f 1 = d 01 − 2h0 f 1 = d f 1 = d 01 − 2h0 f 1 =
= mx (q − 2,4) = mx (q − 2,4 cos γ )
13. Coeficientul deplasării (frontale) a a. se modifică ad la a (conform STAS 6055):
profilului roţii melcate x = (a mx ) − 0,5(q + z2 )
b. ad = a, dar se modifică z2 în z2' şi rezultă:
( )
x = z2 − z 2' 2 , caz în care pentru z2 − z2' = 1
sau 2, se obţine x = -1; -0,5; +0,5; +1.
În ambele cazuri, xmin < x < xmax
(xmin = -0,5; xmax = 0,5)
14. Diametrul de rostogolire-divizare al La angrenajul nedeplasat: dw1 = d01
melcului La angrenajul deplasat:
d w1 = d 01 + 2 xmx = mx (q + 2 x )
15. Modulul frontal al roţii melcate mt 2 = mx1 = m
16. Modulul normal al roţii melcate mn 2 = mn1

321
 ORGANE DE MAŞINI
(continuare Tabel 16.5)
18. z1 L≥
Lungimea melcului
1 sau 2 (11 + 0,06z2) mx
3 sau 4 (12,5 + 0,09z2) mx
19. Unghiul de înclinare de referinţă al β2 = γ
dintelui la roata melcată
20. Diametrul de rostogolire al roţii d w 2 = mt 2 ⋅ z2
21. Diametrul de referinţă al roţii La angrenajul nedeplasat: d 02 = mt 2 ⋅ z2
melcate La angrenajul deplasat:
d 02 = d w 2 + 2 xmt 2 = mt 2 (z2 + 2 x )
22. La angrenajul nedeplasat:
da2 = d02 + 2h0a2 da2 = mt2 (z2 + 2cosγ)
Diametrul de cap al roţii melcate
La angrenajul deplasat:
da2 = mt2(z2+2x+2) da2 = mt2 (z2 + 2x +
+ 2cosγ)
23. Diametrul de picior al roţii melcate La angrenajul nedeplasat:
df2 = mt2 (z2 - 2,4) df2 = mt2 (z2 -2,4cosγ)
La angrenajul deplasat:
df2 = mt2 (z2 + 2x – df2 = mt2 (z2 + 2x –
- 2,4) - 2,4cosγ)
24. z1 damax2 ≤
1 da2 + 2mt2
Diametrul exterior maxim al roţii
melcate 2 sau 3 da2 + 1,5mt2
4 da2 + mt2
25. Raza de curbură a supafeţei de vârf rEz = 0,5d 01 − m x1 rEz = 0,5d 01 − mn1
26. z1 b≤
Lăţimea roţii melcate
1, 2 sau 3 0,75 da1
4 0,67 da1
27. Semiunghiul coroanei melcate sin θ = b (d a1 − 0,5mx1 )
28. Distanţa de referinţă dintre axe ad = 0,5mx1 (q + z2 )
29. Distanţa dintre axe a = 0,5(d w1 + d w2 ) = 0,5mx1 (q + 2 x + z2 )

322