B.6.4.

Verificarea jocului la cap

Jocul la cap în funcţionare se determinã geometric cu relaţia

(
c1,2 = a w − 0,5 d f 1,2 + d a 2,1 ) (3.42)
Este necesar ca: c1,2 ≥ 0,1mn .
Dacã nu se verificã aceastã condiţie, atunci se determinã diametrul capului scurtat cu
relaţia
d ak 1, 2 = 2a w − d f 2,1 − 2c an , unde c an = 0,1mn este jocul minim admisibil.

B.6.5. Verificarea grosimii dinţilor pe cercul de cap

Condiţia de verificare este

san ≥ 0,25mn , la danturi îmbunãtãţite;
san ≥ 0,4mn , la danturi durificate,
Se calculează grosimea dintelui pe cilindrul de cap în plan frontal cu relaţia
cos α t
s at1, 2 = s t1, 2 ∓ d a1, 2 (invα at1, 2 − invα t ) (3.43)
cos α at1, 2
Grosimea dintelui pe cilindrul de cap în plan normal este
s an1, 2 = s at1, 2 cos β a1, 2 (3.44)
Condiţia de evitare a ascuţirii dintelui se poate verifica şi prin relaţiile:
d v1, 2 − d a1, 2 ≥ 0,334mt
B.6.6. Verificarea dimensionalã a danturii roţilor dinţate

Numãrul de dinţi peste care se face mãsurarea se poate determina din tabelul 3.7.
Mãrimea cotei WN se determinã cu relaţia
W N 1, 2 = mn cos α 0 [π (N − 0,5) + 2 x1, 2 tgα 0 + z1, 2 invα t ] (3.45)

Tabelul 3.7. Numărul de dinţi N peste care se măsoară cota WN

z 12 … 17 18 ... 26 27 … 35 36 ... 44 45 ... 53 54 … 62 63 … 71
N 2 3 4 5 6 7 8

z 72 … 80 81 … 89 90 … 98 99 … 107 108 … 116 117 ... 120

N 9 10 11 12 13 14
Măsurarea cotei WN este condiţionată satisfacerea relaţiei b1, 2 ≥ W N 1, 2 sin β + 5

B.7. Calculul de verificare a angrenajului

B.7.1. Verificarea la presiunea hertzianã de contact

Tensiunea de contact se determină cu relaţia

- angrenaj cilindric cu dinţi drepţi:
Ft u ±1
σ H = Z H ⋅ Z E ⋅ Zε ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K Hβ ⋅ K Hα ⋅ ≤ σ HP (3.46)
bd1 u
- angrenaj cilindric cu dinţi înclinaţi:

45
 Ft u ±1
σ H = Z E Zε Z β Z H K A K V K Hβ K Hα ≤ σ HP (3.47)
bd1 u
unde:
ZH – factorul zonei de contact, se determină cu relaţia (3.9);
Z ε - reprezintă factorul gradului de acoperire pentru solicitarea de contact, valorile sale
depinzând de gradul de acoperire εα (fig. 3.11);
ZE – reprezintă factorul de elasticitate al materialului roţilor dinţate (tabelul 3.4);
KA – factorul regimului de funcţionare (tabelul 3.2);
KV - factorul dinamic (anexa 3.3);
KHβ - factorul de repartizare a sarcinii pe lăţimea danturii (anexa 3.4);
KHα - factorul de repartizare a sarcinii pe plan frontal (anexa 3.5);
Zβ – factorul unghiului de înclinare (figura 3.6).
Verificarea angrenajului la solicitarea de contact presupune respectarea inegalităţii
σ ≤ σ HP (3.48)
Tensiunea admisibilă la oboseală se determină cu relaţia

Zw
σ HP = σ H lim ⋅ Z N ⋅ Z R ⋅ (3.49)
SH
σ H lim - tensiunea limitã a materialului adoptat pentru fabricarea angrenajului, (anexa 3.2);
ZN - factorul durabilitãţii pentru solicitarea de contact, determinat la punctul A.8;
Zw - factorul raportului duritãţilor flancurilor dinţilor, determinat la pct. A.8;
ZR - factorul rugozitãţii flancurilor. Se alege în funcţie de σ H lim, min şi rugozitatea
flancurilor dinţilor şi distanţa dintre axe, din figura 3.12.
Dacã pe desen se indicã Ra, atunci Rz = 6 Ra. Pentru angrenaje conice, aw=am v, la danturã
dreaptã a mv = a ev (1 − 0,5ψ e )
SH este factorul de siguranţã la obosealã şi se determinã din tabelul 3.8.

Fig. 3.11

46
 Fig 3.12

Tabelul 3.8. Factorul de siguranţã pentru roţi dinţate

La rupere prin La oboseala de contact
Siguranţa în încovoiere SF SH
funcţionare Angrenaj Angrenaj Angrenaj Angrenaj
cilindric conic cilindric conic
> 99% - foarte 2…3 5 1,5 … 1,75 1,75 ... 2,25
mare, cazuri
speciale
99% - normalã 1,5 2 1,25 1,5
80% - scãzutã 1 1,5 1 1,2

B.7.2. Verificarea pentru solicitarea la piciorul dintelui

Verificarea la solicitarea de încovoiere se efectuează cu relaţia:

- angrenaj cilimdric cu dimţi drepţi:
F
σ F = t K A KV K Fβ K Fα Yε YSaYFa ≤ σ FP (3.50)
bm
- angrenaj cilindric cu dinţi înclinaţi:

Fti
σF = K A K V K Fβ K Fα Ysa YFa Yε Yβ ≤ σ FP (3.51)
bmn
Tensiunea admisibilã la obosealã la piciorul dintelui se determinã cu relaţia
σ FP = σ F lim ⋅ YN ⋅ YFx ⋅ YS / S F (3.52)
unde: YN - factorul durabilitãţii, vezi pct. A. 8;
YFx - factorul dimensional, se determinã astfel:
- la toate oţelurile şi fontele cu mn ≤ 5mm , YFx = 1;
- la oţelurile normalizate sau îmbunãtãţite şi fonte:
- dacã 5 < mn < 30, YFx = 1,03 - 0,006 mn
- dacã mn ≥ 30 , YFx = 0,75.
- K Fβ – vezi anexa 3.4; KFα – Vezi anexa 3.5; YFa – figura 3.13; YSa – figura 3.4;
- Yβ – vezi relaţia (3.19);
0,75
Yε = 0,25 + , pentru angrenaje cu dantură dreaptă;
εα

47
 0,75 εα
Yε = 0,25 + , pentru angrenaje cu dantură înclinată; ε αv =
ε αV cos 2 β b
- YS – diagrama din figura 3.13. În figură ρFN este raza de racordare a piciorului dintelui,
egală cu raza de racordare a capătului dinţilor frezei folosită la prelucrare. Se poate considera
ρFN = 0,38 m;
- SF – tabelul 3.8.
Verificarea la solicitarea de încovoiere la piciorul dintelui presupune verificarea
inegalităţii
σ F ≤ σFP (3.53)
Observaţţii
Observa
1. În cazul în care angrenajul nu verifică la una din solicitări se recomandă:
- alegerea unui material cu proprietăţi fizico-mecanice mai bune;
- aplicarea unor tratamente termice sau termochimice cât mai corecte;
- majorarea lăţimii danturii roţilor b1,2 dar cu respectarea privind raportul b/d;
- modificarea unor parametrii geometrici şi funcţionali ai danturii roţilor dinţate astfel încât unii factori ce
intervin în relaţiile tensiunilor efective să aibă valori minime;
- majorarea elementelor geometrice ale angrenajului (a1,2, mn, β, z1,2) cu recalcularea tuturor elementelor
geometrice şi funcţionale ale roţilor dinţate.
2. În cazul în care tensiunile efective calculate sunt mult inferioare rezistenţelor admisibile (angrenaj
supradimensionat) se recomandă:
- schimbarea materialelor sau a tratamentelor astfel încât, rezistenţele admisibile să nu depăşească cu mai
mult de 20-60% tensiunile efective;
- reducerea lăţimii danturii roţilor b1,2;
- reducerea elementelor geometrice ale angrenajului (a1,2, mn, z1,2) cu recalcularea tuturor elementelor
geometrice şi funcţionale ale roţilor dinţate.

B.8. Alegerea lubrifiantului şi a sistemului de ungere

Condiţiile de alegere a lubrifiantului sunt impuse în primul rând de tipul angrenajului şi

de regimul său cinematic şi de încărcare. Pentru reductoarele cu două trepte, regimul
cinematic şi de încărcare este determinat de treapta lentă, iar pentru cele cu trei sau mai multe
trepte, de ultimele trepte de reducere. Problemele de ungere a angrenajelor, de alegere a
lubrifiantului optim, de realizare a unei faze de ungere cât mai aproape de ungerea fluidă şi de
alegere a sistemului adecvat de aducere a lubrifiantului la locul de ungere constituie probleme
majore pentru asigurarea unei funcţionări corecte a angrenajului.
Lubrifianţii pentru angrenaje sunt uleiurile, unsorile şi în cazuri speciale grafitul şi
bisulfura de molibden. În tabelul 3.9 se indică uleiurile pentru angrenaje. Uleiurile EP1 sunt
uleiuri minerale, moderat aditivate, utilizate pentru angrenajele cilindrice, conice, planetare, în
condiţii normale de funcţionare. Uleiurile EP2 sunt uleiuri minerale puternic aditivate şi se
utilizează la angrenajele hipoide, melcate, respectiv la angrenajele cilindrice şi conice în
condiţii extreme de funcţionare.
Pentru transmisiile deschise cu viteze periferice mai mici de 1 m/s se utilizeazã ca
lubrifianţi unsorile consistente de uz general (U75, U85, U100 STAS 562), iar pentru
transmisii mari (maşini de construcţii, maşini de ridicat) se folosesc unsori aditivate cu grafit
(U100 + 15% grafit coloidal).
Unsorile pot fi utilizate pânã la viteze de 4 m/s, însã cu abundenţã de lubrifiant.
Pentru viteze periferice mai mari de 4 m/s se recomandã uleiuri minerale aditivate.
Vâscozitatea cinematicã la temperatura de 50° C (ν 50) necesarã angrenajelor cilindrice şi
conice, se determinã din figura 3.15 în funcţie de parametrul filmului de ulei:

HV ⋅ σ 2H
xh = (3.54)
10 5 ⋅ v 0

48
în care: HV este duritatea Vichers cea mai micã a celor douã flancuri în contact (tabelul 3.10),
σ H - presiunea hertzianã calculatã la pct. B. 7.1, v0 - viteza tangenţialã din polul angrenãrii,
calculatã cu relaţia:
π ⋅ d w1 ⋅ n1
v0 =
60 ⋅ 1000
[ m / s] (3.55)
Curba superioarã 1 din figura 3.15 se utilizeazã în urmãtoarele cazuri:
- ambele roţi sunt executate din acelaşi oţel sau când pinionul este executat din oţel aliat
cu nichel sau crom şi roata din oţel cãlit prin CIF;
- funcţionarea angrenajului se face în condiţii de sarcini cu şocuri;
- temperatura mediului înconjurãtor depãşeşte 25° C.
Curba inferioarã 2 din figura 3.15 se utilizeazã în urmãtoarele cazuri:
- clase ridicate de precizie: 4, 5, 6;
- temperatura mediului înconjurãtor < 10° C;
- roţile angrenajului sunt tratate termochimic.

Fig. 3.13

49
 Fig. 3.14

Fig. 3. 15

În funcţie de vâscozitatea determinatã din figura 3.15 se alege uleiul cu vâscozitatea cea
mai apropiatã din tabelul 3.9.
Sistemul de ungere trebuie sã asigure existenţa în timpul funcţionãrii a unei pelicule de
lubrifiant continue între flancuri. Posibilitãţile de aducere a lubrifiantului în zona de contact
sunt determinate de regimul cinematic şi geometria roţilor, precum şi de caracteristicile
lubrifiantului.
Ungerea prin imersiune (cufundare) este posibilã pentru turaţii inferioare turaţiei limitã
nlim
ν tm
nlim = 4 ⋅ 10 4 (3.56)
( )
zδ u R z21 + R z22
în care: z este numãrul de dinţi ai roţii dinţate imersate în ulei, δ u - unghiul de ungere
[radiani ] din figura 3.16, Rz1, Rz2 - rugozitãţile celor douã flancuri în contact [ µ m ] , ν tm -
vâscozitatea uleiului ales la temperatura medie de funcţionare (se estimeazã temperatura tm =
55 … 60° C).
Dependenţa vâscozitãţii uleiurilor de temperaturã este datã de relaţia
lg[ lg(ν t + 0,6)] = A − B ⋅ lg(273 + t ) (3.57)

50
în care: ν t este vâscozitatea cinematicã la temperatura t [° C] în [cSt], A şi B - constante, A =
8,71 şi B se va determina cu relaţia de mai sus cunoscând ν t = ν 50 şi t = 50° C.
Unghiul de ungere se deteminã cu relaţia
ν tm
δ u = 0,260 ⋅ (3.58)
a(z − 2)
unde a este difuzivitatea termicã a uleiului; pentru uleiurile de transmisii, a = 0,08 mm3/s.
Adâncimea de imersare hu (fig. 3.16) se determinã cu relaţia:
da2 ⎛ δu⎞
hu = ⎜ 1 − cos ⎟ (3.59)
2 ⎝ 2 ⎠
La reductoarele cu mai multe trepte şi cu aşezarea planului arborilor vertical, este posibil
ca la unele angrenaje sã nu ajungã în baie nici o roatã. La acestea se utilizeazã pentru ungere
câte o roatã auxiliarã din material plastic, care se roteşte liber pe un arbore şi angreneazã cu
una din roţile angrenajului.

Fig. 3.16

Tabelul 3.9. Uleiuri pentru transmisii industriale (extras din STAS 10588)
Simbol Vâscozitatea cinematică Starea de aditivare
la 500C [cst]
T 80 22 Neaditivat
T 90 30 Neaditivat
T 140 34 Neaditivat
TIN 25 EP 21 … 26 Mediu aditivat
TIN 42 EP 37 … 45 Mediu aditivat
TIN 55 EP 50 … 57,5 Mediu aditivat
TIN 82 EP 82 … 90 Mediu aditivat
TIN 125 EP 125 … 140 Mediu aditivat
TIN 200 EP 200 … 240 Mediu aditivat
TIN 300 EP 260 … 320 Mediu aditivat
TIN 210 EPC 210 … 225 Mediu aditivat

Uleiul TIN210EPC este destinat în special pentru ungerea angrenajelor melcate. Durata
de utilizare a uleiului este de 6 … 12 luni.

51
 Tabelul 3.10. Corespondenţa dintre durităţile HV, HB, HRC
HV HB HRC HV HB HRC HV HB HRC
900 66,9 500 48,4 250 250 23
880 66,3 490 47,7 245 245 22,1
860 65,7 480 47 240 240 21,2
840 65 470 46,3 235 235 20,2
820 64,3 460 45,6 230 230 19,2
800 63,6 450 430 44,8 225 225
780 62,8 440 423 44 220 220
760 62 430 415 43,2 215 215
740 61,2 420 408 42,4 210 210
720 60,4 410 400 41,5 205 205
700 59,5 400 392 40,7 200 200
690 59 390 385 39,8 195 195
680 58,5 380 376 38,9 190 190
670 58 37036 358 38 185 185
660 57,5 0 359 37 180 180
650 57 350 350 36 175 175
640 56,5 340 340 34,9 170 170
630 56 330 330 33,8 165 165
620 55,5 320 320 32,7 160 160
610 55 310 310 31,5 155 155
600 54,4 300 300 30,3 150 150
590 53,9 295 295 29,6 145 145
580 53,3 290 290 29 140 140
570 52,8 285 285 28,3 135 135
560 52,2 280 280 27,6 130 130
550 51,6 275 275 26,9 125 125
540 51 270 270 26,2 120 120
530 50,4 265 265 25,4 115 115
520 49,7 260 260 24,6 110 110
510 49,1 255 255 23,8

Tabelul 3.11. Temperaturile maxime limitã de gripare la angrenajele cilindrice şi conice

Tipul uleiului tMlim [° C]

TIN 25 EP 150 … 160
TIN 42 EP 150 … 160
TIN 55 EP 170 … 200
TIN 82 EP 170 … 200
TIN 125 EP 250 … 280
TIN 200 EP 300 … 330
TIN 300 EP 330 … 360
T 75 EP 1 170 … 200
T 80 EP 2 330 … 369
T 90 EP 2 360 … 400
419 AT 250 … 280
423 AT 300 … 330
430 AT 330 … 360

52
 Recomandăări necesare proiect
C. Recomand proiectăării angrenajelor cilindrice cu dantur
danturăă
înclinată când se impune distan
nclinată distanţţa dintre axe (cazul angrenajelor din reductoarele
cilindrice coaxiale)

C1. calculul de predimensionare

Se parcurg etapele de proiectare de la punctul A cu deosebirea că la punctul A9 distanţa

dintre axe se cunoaşte si se elimină punctul A12.

C2. Se determină tensiunile admisibile necesare din condiţia de rezistenţă la contact,

respectiv încovoiere pentru predimensionare cu relaţiile:
3
M t (u ± 1)
σ HP = (0,51...0,73)Z E Z H Z β KA
ψ a a w3 u
M z (u ± 1)
2

σ FP1 = (0,42...0,73) t 13 K AYFa1YSa1

ψ a a w cos β
Y Y
σ FP 2 = σ FP1 Fa 2 Sa 2
YFa1 YSa1
C3. Se determină tensiunile limită necesare pentru solicitarea de contact, respectiv
încovoiere pentru predimensionare:

S H min σ HP
σ H lim pre dim 1, 2 =
Z N 1, 2
S F min σ FP1, 2
σ F lim pre dim 1, 2 =
YN 1, 2Yδ 1, 2
C4. Alegerea materialelor, a tratamentului termic şi tensiunile limită pentru
predimensionare din anexa 2. Trebuie respectate condiţiile:

σ H lim ≥ σ H lim pre dim

σ F lim ≥ σ F lim pre dim
C5. Calculul de dimensionare şi verificare
Se parcurg etapele de la punctul B.

53
 execuţţie a angrenajelor
Anexa 3.1. Precizia de execu

Standarde: STAS 6273 – pentru angrenaje cilindrice;

Standarde
STAS 7395 – pentru angrenaje cu cremalieră;
STAS 6460 – pentru angrenaje conice şi hipoide;
STAS 6461 – ppentru angrenaje melcate cilindrice;
STAS – 12192 – pentru alegerea treptelor de precizie şi a rugozităţii danturii
la angrenaje.

Recomandăări:
1. Recomand
- reductoare pentru turbine: 4–5
- locomotive electrice: 5–6
- automobile uşoare: 5–8
- automobile grele: 7–9
- maşini agricole: 8–9
- tractoare: 7 – 10
- transmisii de forţă cu acţiune electrică sau manuală: 8 – 10
- laminoare, utilaj minier: 8 – 10

funcţţie de viteza periferic

2. Alegerea treptei de precizie în func perifericăă.

Vt1[m/s] 0…1 0…2 2…5 5 ...10 10 ... 20(40)

Treapta de precizie - 11-12 9-10 7-8 5-6
la dantura înclinată
Treapta de precizie 11-12 9-10 7-8 5-6 -
la dantura dreaptă

execuţţie al ro
3. Corelarea dintre procesul tehnologic final de execu roţţii din
dinţţate şi treapta de
precizie rezultat
rezultatăă .

Procesul tehnologic final Treapta de precizie

3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Rectificare + + X X X
Şeveruire + X X X
Mortezare, rabotare, frezare + X X X X
Freză de înaltă + X X
Frezare precizie
cu freză Freză de precizie + X X
melc medie
Freză de precizie + X X
redusă
Frezare şi apoi călire + X X X
Ştanţare, presare, frezare prin + X X X
copiere, injecţie
Turnare + X X
X – treapta de precizie se obţine în condiţii normale de prelucrare
+ - treapta de precizie se obţine în condiţii speciale de prelucrare

54
 4. Jocul dintre flancuri este stabilit în STAS 6273 prin mai multe tipuri de ajustaje.
Ajustajul de bază, tip B, asigură un joc minim care elimină blocarea din cauza încălzirii.

5. Rugozitatea flancurilor şi a zonei de racordare a dintelui, Ra , Rz

Procedeul de execuţie Clasa de precizie Rugozitatea flancului, Ra, μm

Mortezare sau frezare grosolană 9; 10 1,6; 3,2
Mortezare sau frezare îngrijită 8; 9 0,4; 0,8
Mortezare sau frezare, urmată de 6; 7; 8 0,1; 0,2; 0,4
şevăruire
Rectificare grosolană 8; 9 0,4; 0,8
Rectificare îngrijită 6; 7 0,2; 0,4
Rectificare urmată de lepuire 3; 4; 5 0,05; 0,1; 0,2

55
 execuţţie pentru angrenaje
Anexa 3.2. Materialul şi tehnologia de execu
roţţilor din
1. Principalele tehnologii de fabricare a ro dinţţate
Semifabricat

Degroşare

Tratament termic de
îmbunătăţire

Strunjire de Strunjire de Strunjire de

finisare finisare finisare

Danturare Rectificarea Danturare

finală finală (module
mici)

Rectificare Tratament Şevăruire Tratament

termic de termic de
durificare durificare
superficială superficială
Tratament
1 2 termic de
durificare
Rectificare
superficială Lepuire

Lepuire
3 4 5

6 7

2.. Caracteristicile mecanice ale materialelor folosite în construc

construcţţia ro
roţţilor din
dinţţate
Tratament
termic σr σc σ F lim σ H lim
Material sau
[N / mm ] [N / mm ]
2 2 [N / mm ] 2
[N / mm ] 2

STAS termo – Duritatea

chimic
Miez Flanc
(HB) (HRC)
1 2 3 4 5 6 7 8
OL 50 500/2 normalizat HB = 150 … 170 500 - 620 270 - 300 0,4HB + 100 1,5HB + 120
OL 70 500/2 normalizat HB = 200 … 220 700 - 850 340 - 370 0,4HB + 100 1,5HB + 120
îmbunãtãţit HB = 220 … 260 0,4HB + 140 1,5HB + 200
OLC 45* 880 cãlire cu 200-260 50 - 57 620 360 160 - 170 20HRC + 10
flacãrã
îmbunãtãţit HB = 200 … 300 0,4HB + 140 1,5HB + 200
OLC 55 880 cãlire cu 200-300 720 420
flacãrã sau 50 - 57 180 - 190 20HRC + 20
CIF
îmbunãtãţit HB = 270 … 320 0,4HB + 155 1,8HB + 200
cãlire cu 270-320 50 - 57
41 791 flacãrã sau 950 750 230 - 290 20HRC + 60
MoCr11* CIF
Nitrurare 270-320 52 - 60 250 - 350 20HRC

56
 50VCr 11 791 îmbunãtãţit HB = 270 … 320 950 800 0,4HB + 155 1,8HB + 200
Continuare tabel
1 2 3 4 5 6 7 8
îmbunãtãţit HB = 240…340 0,4HB + 155 1,8HB + 200
cãlire cu 240 - 340
40 Cr 10* 791 flacãrã sau 50 - 57 1000 800 230 - 290 20HRC + 60
CIF
Nitrurare 240 - 340 50 - 57 250 - 350 20HRC
34 Mo CrNi15 791 îmbunãtãţit HB = 310 ...330 1100 900 0,4HB + 155 1,8HB + 200
OLC 15 880 cementare 120 - 140 55 - 63 390 280 140 - 150 24HRC
15MoMnCr12 791 cementare 280 -320 55 - 63 850 650 370 - 440 25,5HRC
18Mo CrNi13* 791 cementare 300 - 330 55 - 63 950 750 380 - 450 25,5HRC
21MoMnCr12 791 cementare 300 - 350 55 - 63 1100 850 390 - 460 25,5HRC
*

Fc 200 568 - HB = 170 .. 210 160 - 280 - 6,5 .. 80 260 .. 280

Fc 250 568 - HB = 180 .. 240 210 - 330 - 7,5 .. 90 320 .. 340
Fgn 600-2 6071 - HB = 210 .. 280 600 410 0,4HB + 70 1,5HB + 100
Fgn 700-2 6071 - HB = 230 .. 300 700 460 0,4HB + 70 1,5HB + 100
Fmp 70-02 569 - HB = 220 .. 280 700 500 0,4HB + 80 1,5HB + 160
OT 50 - 3 600 normalizat HB = 145 .. 155 500 280 0,4HB + 70 1,5HB + 120
OT 60 - 3 600 normalizat HB = 200 .. 220 600 350 0,4HB + 70 1,5HB + 120
Obs.: 1° Oţelurile cu (*) sunt de preferat.2° Valorile rezistenţei la rupere (σ r ) şi ale limitei de curgere (σ c )
sunt indicate pentru materialul în stare normalizatã.

Tabelul A3.2. Caracteristicile mecanice ale materialelor utilizate în construcţia melcilor

Marca Tratament Duritatea
materialului STAS termic σ r [Mpa] flancului HRC
15 CrO 8 791 Ce + C + r 690 … 1030 58 ... 63
13 CrNi 30 791 Ce + C + r 780 … 1320 58 ... 63
18 MnCr 10 791 Ce + C + r 790 … 1180 58 ... 63
18 MoCrNi 13 791 Ce + C + r 830 … 1420 58 ... 63
21 MoMnCr 12 791 Ce + C + r 830 … 1520 58 ... 63
OLC 45 880 I + Cs 610 ... 940 45 ... 55
41 MoCr 11 791 I + Cs 780 … 1270 45 ... 55
40 Cr 10 791 I + Cs 780 … 1320 45 ... 55
33 MoCr 11 791 I + Cs 780 … 1180 45 ... 55
Fc 150 568 - 150 … 250 < 45
Fc 200 568 - 160 … 270 < 45
OLC 35 880 I 540 … 760 < 45
OL 60 500/2 - 590 … 710 < 45
Obs.: Ce - cementare; C - cãlire; Cs - cãlire superficialã; r - revenire joasã; I- îmbunãtãţire

57
 Tabelul A3.3. Tensiuni limitã pentru angrenaje melcate
Duritatea melcului [Mpa]
Felul < 45 HRC > 45 HRC
Materialul roţii melcate turnãrii σ F lim 2 σ H lim 2 σ F lim 2 σ H lim 2

CuSn 12 N 40 130 50 160

CuSn 14 C 58 190 72 225
N 36 113 46 135
CuSn 6 ZnPb 4 C 46 135 54 162
F 52 165 63 198
CuAl 10 Fe 3 T N 82 - 100 -
C 86 - 110 -
CuAl 9 Fe 5 Ni 5 T C 103 - 132 -
Fc 100 N 34 - 42 -
Fc 150 N 38 - 48 -
Fc 200 N 43 - 54 -
Fc 250 N 48 - 60 -
CuZn 30 Al 5 Fe 3 Mn 2 N 110 - 140 -

Tabelul A3.4.Tensiuni limitã pentru angrenajele melcate, stabilite din condiţia evitãrii
gripãrii
Cuplul de materiale MPa
σ H lim 2
Roata melcatã Viteza de alunecare m/s
Melc
<0,25 0,25 0,5 1 2 3 4 6 8
Oţel Cu Al 10 Fe 3 - - 184 182 176 170 164 153 141
carbon de
calitate cu
duritate
peste
45HRC
CuAl 9 Fe 5 Ni 5 T - - 192 188 184 178 172 160 148
CuZn30Al 5Fe3Mn 2 - - 200 196 190 184 178 167 155
Fc150 Fc 150 213 202 187 173 144 - - - -
Fc200 Fc 200
Oţel Fc 150 187 158 130 115 86 - - - -
cementat
şi călit
Fc 200
OLC35 Fc 100 173 144 115 101 72 - - - -
OL60 Fc 200

58
 funcţţie de
3. Caracteristicile mecanice σHlim şi σFlim adoptate din diagrame în func
duritatea flancului.

59
60
61
62
 Anexa 3.3
3.3.. Factorul dinamic K V
A. Angrenaje cu dantură dreaptă:
- pentru v⋅z1/100≤3m/s se alege din figura 1.1;
- pentru z 1<50, Ft/b>150N/mm şi v ⋅z1/100≤10m/s se alege din figura 1.1.
B. Angrenaje cu dantură curbă sau înclinată :
- pentru v⋅z1/100<14m/s se aleg e din figura 1.1;
- pentru εβ≥1 se alege din figura 1.2;
- pentru εβ<1 KV se determină cu relaţia:
KV=KVβ-εβ(KVβ - KVα), în care:
KVβ = KV din figura 1.2; K Vβ = KV din figura 1.1.

Fig. 1.1

Fig. 1. 2

Valori orientative pentru factorul dinamic la a ngrenajele melcate cilindrice

Treapta Viteza de alunecare v al între spirele melcului şi dinţii roţii melcate, m/s
de ≤ 1,5 1,5 ... 3 3 ... 7,5 7,5 ... 12 12 ... 18 18 ... 25
precizie Factorul dinamic K v
6 - - 1 1,1 1,3 1,4
7 1 1 1,1 1,2 - -
8 1,1 ... 1,2 1,2 ... 1,3 1,3 ... 1,4 - - -
9 1,2 ... 1,3 - - - - -

63
 Anexa 3.4. Factorul de repartizare a sarcinii pe lăţimea danturii, KHβ şi KFβ
ăţimea

A. Pentru reductoare cilindrice şi conico-cilindrice, valorile KHβ şi KFβ se aleg din fig. 2.2
a şi b pentru roţi conduse cu duritatea ≤ 3500HB sau din figura 2.3 a şi b pentru roţi cu
duritatea > 3500HB, în funcţie de poziţia roţilor angrenajului în raport cu lagărele arborilor
transmisiei (fig. 2.1) şi de coeficientul Ψd.

Fig. 2.1.

B. Pentru reductoare conice cu o treaptă, valorile KHβ şi KFβ se aleg din figura 2.5 a şi b
pentru roţi conduse cu duritatea ≤ 3500HB sau din fig. 2.6 a şi b pentru roţi cu duritatea >
3500HB, în funcţie de poziţia pinionului şi roţii conduse faţă de lagărele arborilor transmisiei
(fig. 2.4), de tipul rulmenţilor din lagăre (cu bile sau cu role) şi de raportul u ΨR/(2-ΨR)

Fig. 2. 2

64
Fig. 2. 3

Fig. 2. 4

Fig. 2. 5

65
 Fig. 2. 6

Observaţii:
1. În figura 2.1 g şi h, 4 corespunde cazului când arborii se sprijină pe rulmenţi cu bile, iar
5 corespunde cazului când arborii se sprijină pe rulmenţi cu role;
2. În figura 2. 4 1 şi 3 reprezintă arbori sprijiniţi pe rulmenţi cu bile iar 2 şi 4 reprezintă
arbori sprijiniţi pe rulmenţi cu role.

Anexa 3.5. Factorul de repartizare a sarcinii în plan frontal KHα şi KFα

Conform DIN3990-70 se determină astfel:

⎛ 1 ⎞
K Hα = 1 + 2(qα − 0,5)⎜⎜ 2 − 1⎟⎟ ;
⎝ Zε ⎠

K Fα = 1 + 2(qα − 0,5)(ε ε − 1) , pentru εα > 2;

KFα = qαεα, pentru εα ≤ 2 şi qα > 1/εα;

KFα = 1, pentru εα ≤ 2 şi qα ≤ 1/εα.

qα factor auxiliar:
⎛ f − 4⎞
qα = 4⎜⎜ 0,1 + pbr ⎟⎟ , pentru roţi cu durităţi ≤ 3500HB;
⎝ Ft / b ⎠
⎛ f − 2⎞
qα = 4⎜⎜ 0,1 + pbr ⎟ , pentru roţi cu durităţi > 3500HB.
⎝ Ft / b ⎟⎠
Dacă qα < 0,5, se consideră qα = 0,5
Dacă qα >1, se consideră qα = 1
fpbr – abaterea pasului de bază. Pentru proiectarea unui angrenaj,
fpbr = fpb2 (tabelul 3.1)

66
 Tabelul A3.1. Abaterea pasului de bază (fpb2) şi toleranţa abaterii profilului dintelui ff2
(extras din STAS 6273)

Treapta Diametrul de Modulul m (mn) mm

de divizare al roţii
precizie conduse, 1 < m ≤ 3,5 3,5< m ≤6,3 6,3< m ≤10
d2[mm]
fpb2 ff2 fpb2 ff2 fpb2 ff2
6 ≤ 125 9,5 8 12 10 13 12
126 … 400 10 9 13 11 15 13
401 … 800 12 12 13 14 17 16
7 ≤ 125 13 11 17 14 19 17
126 … 400 15 13 19 16 21 19
401 … 800 17 17 19 20 24 24
8 ≤ 125 19 14 24 20 26 22
126 … 400 21 18 26 22 30 28
401 … 800 24 25 26 28 34 36
9 ≤ 125 26 - 34 - 38 -
126 … 400 30 - 38 - 42 -
401 … 800 34 - 38 - 48 -
10 ≤ 125 38 - 48 - 53 -
126 … 400 42 - 53 - 60 -
401 … 800 48 - 53 - 67 -

Obs.: f pb1 = f pb2 ; f f1 = f f 2 ( µm)

67