PROFESIOGRAMA;

I. Elemente privind caracteristicile generale ale muncii

1. Nivelul tehnic al muncii
- manual
- manual-mecanizat
- mecanizat
- semiautomatizat
- automatizat

2. Amplasarea locului de muncă

- încăpere închisă
- hală deschisă
- exterior (cu/fără adăpost)

3. Poziţia zonei şi a locului de muncă

- loc de muncă cu acelaşi specific
- loc de muncă cu specificuri diferite
- loc de muncă cu specificuri diferite aflate în imediata apropiere

II. Date asupra regimului de muncă şi odihnă

1. Munca se desfăşoară într-un singur schimb
2. muncă în mai multe schimburi: schimbul I… II…III… IV (se indică
orarul)
3. Pauze impuse de desfăşurarea procesului tehnologic:
- zilnic … săptămânal … lunar … semestrial
- durata … număr
4. Pauze de odihnă reglementate: durată, număr, repartizare în timpul
zilei de muncă)
5. Pauze cu conţinut special

III. Condiţii de ambianţă fizică la locul de muncă

1. Iluminat (la postul de muncă)
- natural: direct, reflectat, suficient
- artificial: direct, reflectat, suficient
- mod de iluminare: general sau/şi local
- existenţa deplasărilor frecvente ale privirii de la suprafeţe întunecate
la suprafeţe luminoase
- existenţa fenomenelor de strălucire
- sursele luminoase dau lumină de intensitate crescută în timp ?
(existenţa pâlpâirilor luminoase cu efecte stroboscopice)

2. Colorit – dacă sunt aplicate raţional culorile

3. Microclimat
- temperatura aerului (vara, iarna)
- temperatura suprafeţelor înconjurătoare
- radiaţii calorice (intensitate, durată, suprafeţe expuse)
- dacă curenţii de aer sunt perceptibili
- existenţa modificărilor bruşte de temperatuă şi curenţi de aer
- umiditate relativă
- senzaţia de confort termic
- sisteme de ventilaţie (eficienţă)
4. Zgomotul
– surse de zgomot: (enumerare, continuitate, caracteristici: impulsiv,
intens, măsuri de protecţie colectivă şi individuală)

IV. Factori fizico-chimici cu potenţial nociv la locul de muncă (gaze,

vapori, pulberi)
1. Enumerarea surselor, momentul de poluare, mijloacele de protecţie
colectivă şi individuală
2. Riscul de accidentare: incendiu, explozii

V. Specificul locului de muncă (descriere ergonomică a maşinii şi a

conţinutului muncii)
1. tipul maşinii: anul de construcţie, scopul căruia îi deserveşte,
produsele care se realizează
2. spaţiul în jurul maşinii este suficient, permite vederea obiectului de
prelucrat
3. aprecierea scaunului de lucru: poziţie, adaptată la înălţimea planului
de lucru, adaptarea muncitorului, existenţa spătarului şi aprecierea lui,
existenţa şi aprecierea reazemelor
4. instrumentele utilizate (tip, număr, dispoziţie pe maşină sau tablou)
 5. elementede reglare şi comandă: plasare raţională pentru vizibilitate şi
manipulare
6. operaţiile de muncă: descrierea celor principale şi secundare,
descompunerea operaţiilor principale în mai multe operaţii
7. modalităţi de control a sarcinilor de lucru: instrumental, sensorial.

VI. Solicitări fizice corelate cu procesele de muncă

1. Poziţia de muncă (şezând, ortostatism, aplecat)
2. Solicitarea motorie (predominant statică, dynamică, solicitare motorie
a întregului corp, degetelor, mâini etc.)
3. Munca necesită ritmicitate: ritm impus, ritm liber
4. Aprecierea intensităţii muncii

VII. Solicitări psihice corelate cu procesele de muncă

1. Solicitarea percepţiei vizuale
2. Solicitarea percepţiei auditive
3. Solicitarea percepţiei tactil-kinestezice
4. Solicitarea gândirii
5. Solicitarea memoriei
6. Solicitarea atenţiei
7. Solicitări afective şi voliţionale (responsabilitate crescută, izolarea
muncitorilor, desfăşurarea activităţilor dezvoltă o stare de tensiune
emoţională)
8. Cerinţe privind personalitate

VIII. Securitatea muncii la postul de muncă ocupat: pericol de explozie,

incendiu, arsuri, electrocutare, traumatisme provocate de maşini,
măsurile de protecţie colectivă şi individuală luate)
IX. Reflectarea factorilor de solicitare profesională asupra stării de
sănătate şi a capacităţii de muncă
1. Fenomene de oboseală
2. Scăderea productivităţii
3. Boli profesionale şi non-profesionale
4. Incapacitate temporară de muncă.

CRONOGRAM PROFESIONALA
 Cercetarea condiţiilor de muncă de la un loc (post) de muncă sau
profesiune începe cu întocmirea cronogramei profesionale.
Cronograma profesională reprezintă consemnarea cronologică a
operaţiilor tehnologice necesare, pe care le efectuează muncitorul, durata lor
şi repausul dintre aceste operaţii.
Este efectuată de normatori şi constă în cronometrarea parţială a
procesului de muncă într-un anumit moment al zilei de lucru. Datele
obţinute se generalizează pentru întreaga zi de lucru şi pentru toate locurile
de muncă cu procese tehnologice asemănătoare.
Cronograma profesională nu ia în considere dinamica capacităţii de
muncă, mediul de muncă, stereotipul de viăţă din cele 24 ore.

Tehnica întocmirii cronogramei profesionale cuprinde următoarele

etape:
1. Cunoaşterea amănunţită a procesului tehnologic şi a condiţiilor
de mediu. Este necesară pentru a putea defini operaţiile
efectuate şi pentru a delimita poziţiile tehnologice de cele
fiziologice. Trebuie să se urmărească:
- elementele de muncă (operaţiune professională simplă, un obiectiv, un
utilaj şi o formă de activitate characteristică, de ex. a pili) şi
- ciclul profesional (grupare de elemente ale muncii într-o anumită
succesiune, durată şi intensitate ce realizează operaţiunea
characteristică profesiunii, de ex. a strunji). Se alege un loc de muncă
unde se pot observa 2-3 muncitori în acelaşi timp. Definirea
operaţiilor effectuate va permite notarea lor cu anumite semne
convenţionale care uşureză înregistrarea care la rândul ei se face pe
caiete simple, pe fiecare pagină existând următorul cap de tabel:

Nume muncitor
Data
Schimb
Ora Operaţia Durata Observaţii
7-710 10 min
710-715 5 min
715-721 repaus 6 min
 La observaţii se precizează ritmul muncii, uneltele folosite, condiţiile de
muncă, relaţiile cu ceilalţi muncitori etc.
Înregistrarea cronogramei este obositoare, de aceea se înlocuieşte
persona efectoare cu alta din timp în timp.

Dacă se cunosc cu precizie operaţiile prestate de munctior în timpul

zilei de muncă, inclusiv poziţiile fiziologice şi tehnologice, atunci în
caietul de lucru se face un tabel cu atâtea capete de coloană câte operaţii
sunt. La sfârşitul zilei de lucru se totalizează durata fiecărei operaţii în
parte, care cu timpul pauzelor însumeăză 480 minute.
Nume muncitor
Data………… Schimbul
Ora Operaţia I Operaţia II Pauză Pauză Observaţii
tehnologică fiziologică
7-7.10- 10 min - - -
710-715 - 5 min - -
715-721 - - 6 min -
etc.
Total 200 min 200 min 40 min 40 min

In munci cu ritm rapid (durata operaţiilor sub 1 min), la banda rulantă,

cronograma profesională se poate face pe cale electrică sau pneumatică
(electrocronograma) şi se stabileşte cu precizie durata operaţiei, durata
părţilor componente ale operaţiei, durata şi structura stereotipului de muncă,
dinamica acesteia în cursul zilei de muncă.
2. Înregistrarea primară a duratei operaţiilor tehnologice şi a
repausului
3. Prelucrarea datelor obţinute se face în funcţie de scopul urmărit,
dar în general se caută a se delimita operaţiile principale,
secundare, poziţiile tehnologice şi poziţiile fiziologice. Se
totalizează durata fiecărei operaţii în parte şi se obţine durata lor
pe întreaga zi de muncă. Durata trebuie să totalizeze 480 minute
şi să se exprime procentual.
 Scopul cronogramei profesionale:
- determinarea intensităţii muncii pe ziua de lucru
- stadiile regimului de muncă (raportul între timpul efectiv de muncă şi
pauză raportat la 1 oră)
- conioprofesiograma
- toxicoprofesiograma
- determinarea expunerii profesionale la zgomot şi vibraţii
- structura zilei de muncă
- stabilirea şi organizarea timpului de odihnă