Sunteți pe pagina 1din 3

SPAȚIUL DIN CREȘA DE COPII

Studiile din ultima perioadă arată tot mai pregnant că educația timpurie este o necesitate
deoarece de la naștere și până la vârsta de 3 ani copilul poate face progrese majore în ceea ce
privește capacitatea sa mentală, socială și emoțională.
Deși dezvoltarea antepreșcolarului este puternic influențată de familie, mai ales că în
țara noastră mamele sunt încurajate să stea acasă până când copilul împlinește vârsta de 2 ani,
mergând astfel pe ideea de a conferi copilului o primă șarjă de securitate afectivă, toate
eforturile mamei ar trebui completate de o educație instituțională specializată.Chiar dacă există
foarte multe aspecte care ar trebui îmbunătățite în ceea ce privește infrastructura, pregătirea
personalului sau dotarea creșelor din România, instituționalizarea copiilor în unități specializate
de această natură nu ar trebui să fie o opțiune de neglijat chiar de la vârsta de 1 an. Pentru
copil nicio altă perioadă nu va conta mai mult ca primii ani, urmărind cele 3 aspecte dezvoltate:
afectiv, cognitiv și social.
Într-un mediu educațional potrivit, copilul își câștigă autonomia la care tânjește din
dorința de a-i imita pe adulții din familie, învață să-și cunoască propriile limite și propriul corp,
participă la activități gospodărești - aranjarea jucăriilor, mici îndeletniciri de curățenie, aranjarea
mesei- învață să sară, să escaladeze, să alerge, să-și coordoneze mișcările, își îmbunătățeste
aptitudinile manuale și este stimulat să desfășoare o activitate mai mult timp.
Toate acestea trebuie să se desfășoare într-un spațiu adecvat , special pregătit, care să
corespundă nevoilor celor mici, dar care să le suscite interesul, să fie în egală măsură
provocator de noi experiențe, dar și un mediu sigur și fără risc de accidentări.Un astfel de spațiu
trebuie atent  organizat, cu mobilier foarte puțin, dacă vorbim de copii cu vârsta până în 2 ani,
iar pentru cei între 2 și 3 ani, cu mese și scaune adecvate înălțimii lor și cât mai confortabile.
Jucăriile trebuie să fie accesibile copiilor, să le fie la îndemână, iar adultul are rolul de a traduce
spațiul înconjurător pe înțelesul celui mic, prin intermediul jocului.
Voi atașa în continuare imagini care, în opinia mea, corespund unei amenajări adecvate
a spațiului educațional și imagini care aduc în prim plan spații amenajate necorespunzător, care
reprizintă bariere ale unei dezvoltări optime a copilului antepreșcolar prin prisma celor expuse

mai sus.
În aceasta imagine mobilierul este foarte puțin, jucăriile sunt la îndemana copiilor, iar ei
dispun de un spațiu generos în care se pot juca liber.

În imaginea de mai sus spațiul este este generos și are jucării cu suprafețe de protecție
pentru a fi cât mai sigure pentru cei mici, fără riscul de accidentare.
În această ultimă imagine putem observa că spațiul este foarte mic pentru câți copii sunt în
încăpere, jucăriile nu se află la îndemâna copiilor, iar după câte se vede, camera servește și
drept dormitor pentru cei mici, ceea ce mă face să spun că nu este un spațiu prielnic pentru
desfășurarea activităților antepreșcolarilor.

BIBLIOGRAFIE:
 MedC, Programa activităților instructiv-educative
 Stokes Szanton, Eleanor, Educația centrată pe copilul de 0-3 ani, Program pentru copii
și familie