Iubiți credincioși,

Dregătorul bogat din Evanghelia după Luca ce se citeşte în cea de a XXX-a Duminică după
Rusalii îl reprezintă pe omul care deşi are o situaţie materială bună, deşi este corect din punct de
vedere moral, simte totuşi în suflet o lipsă, un dor după ceva mai profund decât ceea ce pot să-i
ofere avuţia materială şi respectarea formală ireproşabilă a regulilor morale.

La întrebarea dregătorului: “Ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?”(Luca 18, 18), Iisus îi
răspunde enumerând cele mai cunoscute porunci ale Vechiului Testament, şi anume: “Să nu
săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl şi pe mama
ta”(Luca 18, 20). Auzind acestea, dregătorul i-a răspuns: “Toate acestea le-am păzit din
tinereţile mele.”(Luca 18, 21). Cunoscând onestitatea răspunsului, dar totodată şi nevoia sa
sufletească de mai mult, Mântuitorul îi spune: “Încă una îţi lipseşte: vinde toate câte ai şi le
împarte săracilor, şi vei avea comoară în cer; şi vino de urmează Mie” (Luca 18, 22-23). La
auzul acestui sfat, dregătorul s-a întristat şi a plecat, iar Evanghelia ne spune şi motivul: “căci
avea multe avuţii”. Nu a mai întrebat nimic, nu a mai răspuns nimic şi, fără explicaţii, a plecat
întristat. Învăţăm de la a cest dregător că pentru om bunurile materiale limitate şi trecătoare nu
pot niciodată să ofere sufletului bucuria vieţii veşnice. Sufletul omului, creat după Chipul lui
Dumnezeu Cel veşnic şi infinit, este permanent în căutarea lui Dumnezeu şi nimic din lumea
aceasta, nimic din ceea ce este trecător, nu-l poate satisface pe deplin, nu poate răspunde
dorinţei lui de viaţă şi iubire veşnică.

Iată și o istorioară adevărată:

Într-o ţară, un om bogat avea o pădure de brazi. Fiind iarnă şi ger ţăranii au venit la el să-
i ceară lemne pentru foc. - N-am lemne de dat, zise boierul. Plecaţi de la mine! Atunci un
ţăran mai înţelept l-a întrebat pe boier:
- Care-i bradul dumitale? - Cum care-i bradul meu? Toţi sunt brazii mei.
- Nu... voiam să vă întreb din care brad vom face sicriul dumneavoastră. Pentru că numai
dintr-un brad vom face sicriul. Înţelegând boierul cât de puţin valorează viaţa pe acest
pământa, şi că nu ia cu el din toate bogăţiile, a devenit un bun creştin, și dăruind din
mulțimea de lemne oamenilor nevoioși

 Să ne îmbogățim duhovnicește în Hristos, adică să părăsim păcatele și să adunăm cât mai multe
fapte bune. Acestea sunt averea noastră, nădejdea mântuirii noastre, bucuria noastră în
Hristos. Amin.