Biblioteca poporală a Asociaţiunii „Astra“.

Anul al 3(Mea. Nr. 2 5 8 . 1939.

205235
Din pildele Domnului
de
1. Âgârbieeanu.

Publicaţie periodică a „Asociaţiunii“.

Editura Asociaţiunii „Astra“, Sibiu, Strada Şaguna 6.

Tiparul Institutului de arte grafice „Daeta Tralană“. a. a.. Sibiu.

P r e ţ u l 5 L e i.
D Cs<C «<>C><X><>C>C>0>CC«C<><^^

„Âsociaţiunea pentru literatura Românii

şi cultura poporului român“ , „ĂSTRA“ .
* întemeiată în 1861.

PREŞEDINTE DE ONOARE:
M. S. Regele CAROL 11.
Preşedinte aettu:
Dr. luliu Noldouan.
Vlee-preşedlnte: Vlee-preşedlnte:
Dp. Gh. Moga. Dp. Gh. Preda.
Vtee-preşedinte:
Dp. Sabin Enuţianu.
Gomttetul central al „Asoelaţlunll“ numără 50 de
fruntaşi din toate păturile societăţii româneşti.

fV * E datoria fiecărui bun

pomân să sppijineaseă „Aso-
ciaţiunea". cetind publicaţiile
ei şi inscpiindu-se de membru.

Taxele de membru sunt următoarele:

Membru fondator al Oasel Naţionale,
odată pentru totdeauna................... Eel 5000*—
Membru fondator al „Asoeiatiunet“.
odată pentru totdeauna. . . . „ 1000'—
Membru pe uteaţă al „Asoeiatiunet“.
odată pentru totdeauna................... „ 500'—
Membru aettu al „Asoeiatiunet“,anual „ 30‘—
Membru ajut. al „Asoeiatiunet“. anual „ 10‘—
Biblioteca poporală a Asociaţiunii „Astra“.

Anul al 29~lea. Nr. 2 5 8 . 1939.

Din pildele Domnului

de
l. Agârbieeanu.

Publicaţie periodică a „Asociaţiunii“.

Editura Asociaţiunii „Astra“, Sibiu, Strada Şaguna 8.

Tiparul Institutului de arte grafice „Daeta Tratană“. a. a.. Stbtu.

P r e ţ u l 5 L ei.
 Din pildele Domnului.
Cele patru s. Euanghellt, earl cuprind
uteaţa şl înuăţătura Mântuitorului, sunt se­
mănate eu tntnunate pilde, earl sunt tot atâtea
pletrt preţioase şl rase de lumină. Nlme,
dintre toţi fnuăţătorll lumii, nu a ştiut ea
Isus Hrtstos, să lămurească, să limpezească
adeuărul propouădutt pe înţelesul tuturor.
Cel mal mulţi dintre filosofii şl înuăţaţli lumii,
uorbese şl serlu aşa eă puţini oameni îl pot
înţelege. Adeseori se folosese de euulnte
nalte şt puţin obişnuite, anume pentru ea
să uimească lumea, să-şl arate înuăţătura
şl cunoştinţele şl puţin le pasă daeă-1 poate
pricepe tot omul sau ba. El adeseori serlu
şt uorbese pentru mândria lor, nu pentru
folosu l altora. Pun mal mult preţ pe mirarea
ascultătorilor sau a cititorilor, decât pe bi­
nele lor. Vor să se arate oameni mal deo­
sebiţi decât alţii.
l
4

Dar chiar când nu sunt conduşi de mă­

rire deşartă şt uoiese în adeuăr să înueţe
şi să fie folositori altora, înţelepţii şl înuâ-
ţaţtl lumii, adeseori nu pot să arate limpede
ce uor să spună; nu află euutnte potrlulte
pentru înţelegerea tuturora. Sau, alteori, în­
suşi adeuărul sau înuăţătura pe care ureau
să o împărtăşească altora nu e destul de lă­
murită nici în mintea lor şi aşa nu o pot
uestl limpede. Şi iarăşi adeseori stau ei în­
şişi la îndoială şl nu ştiu dacă cutare lucru
e adeuărat sau ba.
Din aceste pricini cele mal multe cărţi
ale oamenilor înţelepţi sunt grele de priceput
pentru toată lumea. Ele au rămas cunoscute,
în toate uremile, numai de o mână de oameni.
Mulţimea eea mare nu le-a auslt nici de
nume şl aşa pentru cel mulţi, cărţile aeelea
nu sunt de nici un folos, ea şl când n’ar fi
fost scrise.
Mântuitorul uenind în lume a ştiut că
adeuărul din eeriurt adus de El pe pământ,
nu este menit să-l audă şi înţeleagă numai
o mână de oameni, el lumea întreaga. El a
uenit nu numai ea înuăţător al celor eu carte
şl eu ştiinţă multă, ei al lumii întregi, pen-
 5

trueă nu pentru mântuirea unora a uenlt să

pătimească, ci pentru mântuirea tuturor.
In neasemănată deosebire de toţi înţe­
lepţii lumii Bl era stăpân pe adevărul întreg,
în toate lucrurile de pe pământ şl din cer.
Bl însuşi era „calea, adeuărul şi uleaţa“, aşa
încât nu putea greşi în descoperirea lui.
Stăpân pe adeuărul .întreg Mântuitorul a
fost stăpân, ea nlme altul şl pe felul, pe cu ­
vintele cu' ca re să-l îm părtăşească altora,
pentru a ft uşor de înţeles ori şt eui. Hristos
n'a uentt eu gândul să se mândrească între
oameni eu înuăţătura Lui. Pentrueă slaua şt
mărirea Lui era din ueel, ea Dumnezeu ade-
uărat şl nu mirarea sau admirarea oame­
nilor putea să-l crească preţul „celui ne­
preţuit“. El s’a întrupat, a Inuăţat şl a pătimit
pentru noi oamenii şl pentru mântuirea noa­
stră.
Astfel, [deşt Hristos a auut şi fire ome­
nească, nimic din‘deşertăciunea acestei firi
nu s’a putut apropia de Bl.
A propouădutt deci înuăţătura cea nouă,
Euanghelia, eu o singură ţintă: să o putem
înţelege pentru binele nostru sufletesc, de-
atel şl de după moarte.
6

Bl deel a putut înuăţa pe înţelesul tu­

turora. Era adeuărul şt stăpânul adeuărului,
nu auea ntet o slăbiciune de mândrie ome­
nească şt auea. ea Domn al uleţtt şi stăpân
al firii, toate mijloacele la îndemână pentru
a înuăţa lămurit, limpede, uşor de priceput
pentru toată lumea.
«6u toate acestea când auea de propo-
uădult un adeuăr de mal mare însemnătate.
Mântuitorul s’a folosit adeseori şl de acele
pletri preţioase eu cari sunt sămânate sf.
Buangheltl: de pilde. Prin ele, ea sub bătaia
unor puternice rase de soare, adeuărul pro-
pouăduit se lumina până în adâncurile lui,
intra aşa zicând, gata în sufletul ascultăto­
rilor, fără ea aceştia să mal trebuiască a-şl
bate capul eu pătruderea adeuărului.
Pildele din sf. Buanghelil au rămas şl
uor rămânea neîntrecute prin frumuseţe, prin
înţelepciune, prin potriuirea lor la adeuăr,
în toate uremtle.
Adeuărurl de credinţă dintre cele de că­
petenie sunt legate de aceste pilde ale Mân­
tuitorului. Multe din ele se eitese din Euan-
ghelle la sf. Liturghie şi creştinii le cunosc.
Ee-au auzit chiar tâleulte de multe ori în pre­
dicile preoţilor.
 7

Credem însă eă nu ua fl fără de folos

să stăruim şl noi, In aceste cărticele, asupra
lor. Ele sunt şl rămân tot atâtea izuoare ne­
secate de înuăţătură şl de înălţare sufle­
tească, de uleaţă bună şl curată, pentru cre­
ştinul cel adeuărat.
1. Pilda talanţilop.
Una din înuăţăturile de temelie ale rell-
gluntl creştine este eă după uleaţa de pe
pământ, mal este o uleaţă. Cea de pe pă­
mânt e trecătoare, cea dincolo de pragul
morţii este fără sfârşit. Vieaţa pământească
a oamenilor se isprăueşte pentru fiecare om
prin m oarte, prin despărţirea sufletului de
trup. Vieaţa de aici se ua sfârşi, pentru toţi
oamenii, la a doua venire a lui Isus Hrlstos,
când ua fi „capătul lumii“.
De asemenea înuăţură de temelie este
adeuărul judecaţii lut Dumnezeu. Flecare om
ua fi judecat îndată după moarte şt toţi oa­
menii împreună, ull şt morţii, uor fi judecaţi
de Mântuitorul la uentrea Lui cea de a doua,
la capătul lumii. Judecata întâia se ehiamă
particulara, pentrueă fiecare om, îndată după
moarte, ua ft judecat în parte, singur adică
8

nu eu mai mulţi. Judecata dela capătul lumii

se numeşte judecată universală, sau pentru
toţi, întru cât Mântuitorul „iarăşi ua să ule
eu mărire să judece uii şt morţii“, adică pe
toată lumea, la capătul ueaeurilor.
Nici m oartea sa, urmata de judecata par­
ticulara, nici sfârşitul lumii, urmat de jude­
cata universala, nu l ştie nime. Dar amân­
două aceste lucruri sunt şl rămân adeuărate.
Că murim fteeare, o ştim eu toţii. Că după
moarte este judecată, untl nu cred şi anume
nu cred aceia cari nu mărturisesc nemurirea
sufletului. Dar de cred ori ba, judecata ua
fi şl răspuns pentru uieaţa şl faptele lor uor
trebui să dea şi aceia cari nu Jered în ne­
murirea sufletului. In sf. Scriptură citim:
„Scris este omului să moară, iar după moarte
judecată“. Cei necredincioşi nu-şl pot nimici
sufletul lor prin necredinţă. Dacă el a fost
făcut de către Dumnezeu, suflet nemuritor,
aşa ua rămânea şi nu ua putea scăpa de
judecată şi de osândă, dacă a dus o uieaţă
ticăloasă.
Adeuărul acestei judecăţi după moarte
îl cunoaştem din pilda lui Dazăr cel sărac
şi auutul din sf. Euanghelie, în care se spune
 9

eă săracul eel drept, după moarte a ajuns

„în sânul lut Aoram“, tar auutul în pedepsele
Iadului. Insuşt Mântuitorul ne-a spus: „Nu
uă temeţi de eel ee ucid trupul, ei temeţi uă
de Aeela care Dă poate trimite sufletul în
gehena focului“. Şl „ee ua câştiga omul de
ua dobândi lumea întreagă, iar sufletul său
şl-1 Da pierde?“
AdeDărul despre sfârşitul lumtt şl jude­
cata uniDeisală, îl cunoaştem din însăşi eu-
Dlntele Mântuitorului. Zice lsus: „eând Da
Denl Fiul Omului îmbrăcat întru mărirea Sa,
eu toţi sfinţii îngeri, Da şedea pe scaunul
Său de domnie, plin de slauă. Toate nea­
murile Dor ft adunate înaintea Eui. El ua des­
părţi pe unii de alţii, cum desparte păstorul
oile de cap re; şl Da pune oile de-a dreapta
tar caprele de-a stânga Eul“.
Mântuitorul a uestit acest adeDăr şl el
trebue să se îndeplinească, pentrueă lsus
a zis: „eerlul şl pământul Dor treee, dar cu­
vintele m ele nu uop treee.“
Aşa dar nici o îndoială nu poate fl asupra
acestor lucruri: omul moare şl după moarte
Da fl judecat; lumea se Da sfârşi şl la sfâr­
şitul el Domnul Hrlstoş Da judeca toate nea­
murile, „uii şt morţii“.
10

Dar noi nu ştim când se uor întâmpla aceste

două lucruri: nici ceasu l morţii noastre, nici
sfârşitul lumtl şl judecata din urmă. Despre
aceasta din urmă Mântuitorul a spus:
„Despre ziua aceea şt ceasul acela nu ştie
nimeni; nici îngerii din certuri, nici Fiul, el
numai Tatăl“. Despre Fiul se spune alet că
„nu ştie“, după firea Lui omenească, tar nu
după cea dumnezească. Pentrueă, după firea
lui dumnezeeaseă însuşl"Mântultorul a prorocit
semne despre sfârşitul lumii, zicând: „Cum
este fulgerul dela Răsărit şl se uede până
la Apus, aşa ua fl şl uentrea Fiului omului...“
îndată după acele zile de necaz „soarele se
ua întuneca, luna nu-şl ua mal da lumina sa,
stelele uor cădea din cer şt puterile eeriu-
rllor se uor clăti“. Şl iarăşi: „Euanghelia
aceasta a împărăţiei ua fl propouădultă în
toată lumea, ea să slujească de mărturie tu­
turor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul“.
Ş i moartea fiecăruia şi sfârşitul lumii
vine pe neştiute, Pentru aceasta nesiguranţă
şl neştiinţă a omului pentru cele două s fâ r -
şituri, Domnul Hrlstos a înuăţat că e de lipsă
a c e ea ş i priveghere şi pregătire. Doar moartea
e în a c e ea ş i vrem e şi sfârşitul lumii pentru unul
 11

fieca re din noi 1 De a ceea tot c e a spus Mân­

tuitorul d esp re felul cum trebue să aştetpăm
sfârşitul lumii, s e potriveşte şi la felul cum
trebue să ne aşteptăm moartea. In unele pilde
Bl ne uorbeşte împreună de amândouă aceste
sfârşituri. Fiindcă pregătirea noastră pentru
ele trebue să fie aceeaşi.
„Ueghlaţl dar“, zice Domnul „eă nu ştiţi
în ce zl ua i?enl Domnul nostru. Să ştiţi dară
eă dacă stăpânul casei ar şti la ce ceas din
noapte ua uent hoţul, ar ueghea şl n’ar lăsa
să-l spargă casa. De a ce ea şi voi fiţi g a ta ;
căci Fiul omului ua uenl în ceasul în care
nu uă gândiţi“. Alei se uorbeşte şl de moarte,
nu numai de sfârşitul lumii. Venirea „Fiului
Omului“, se întâmplă pentru flecare şl la
moarte.
Ştim din pilda bogatului care se sfătuia
cum să-şl mărească grânarele, că l se spune:
„Nebune, în această noapte îţi uor cere su­
fletul tău“. Ştim din pilda eu cele zece fe­
cioare, cinei nebune şl cinei înţelepte, care
aşteptau pe Mire, eă Mirele este Hrlstos
Dumnezeu, eare în oricare clipă poate uent,
luându-ne sufletul la judecată.
12

Aşa eă oricare creştin pe-o formă trebue

să „fie gata“ în fata morţii, ea şt în fata a
douăt uentrt a lui Hrtstos.
Pregătirea aceasta o arată în pilda celor
sece fecioare, elnet nechibzuite, tar cinei în­
ţelepte. Cele înţelepte au luat în candelele
sale untdelemn destul, cele nebune nu. Şl
la uentrea Mirelui cele din urmă nu şl-au
putut aprinde candelele lor. Mirele uentse
pe neaşteptate şt fiindcă cele cuminţi nu le-au
dat din untdelemnul lor, până să fugă ele
să-şl cumpere, mirele a Intrat eu nuntaşii şt
fecioarele cuminţi în casă, uşa s'a închis.
In zadar au uenlt mal târziu cele nebune
bătând în uşe. El s'a răspuns: „Adeuăr uă
grăiesc uouă, nu uă ştiu pe uoi“.
Untdelemnul din candele sunt faptele
c e le bune ale omului, eu eare trebue să ne
aDem înfrumseţat sufletul in toata vrem ea
ea nu eumua, uentndu-ne moartea pe ne­
aşteptate, să alergam atunci după fapte bune.
Nu ua mal ft oreme de a le putea face
atunci, oricât de mult am dori. Dumnezeu
ne lasă ureme pentru fapte bune toţi anii
vieţii noastre. Să le facem, deci, la uremea
lor, nu în ceasul morţii, care nu mal este
al nostru.
 13

Această pregătire pentru moarte prin

fapte ban e, ne-o porunceşte Mântuitorul şl în
Pilda talanţtlor.
La sf. Matei e. 25, u. 13, îndată după pilda
eu cele sece fete, stă scrisă pilda talan-
ţllor, a ş a :
„Drept aceea prlueghiaţt căci nu ştlţt
alua, ntee ceasul când utne Ftul Omului.
Căci ua fl tot aşa ea un om care, plecând
departe, a chemat slugile sale şl le-a dat pe
mână auuţla sa. Unuia l-a dat cinci talanţl,
altuia doi, altuia unu, fleeărula după puterea
lut şi a plecat. Mergând cel ce luase cinei
talanţl, a lucrat eu el şl a făcut alţi cinei
talanţl. Aşişderea şl cel eu doi, a câştigat
încă doi. Iar cel ce luase un talant s ’a dus,
a săpat o groapă în pământ şl a ascuns ar­
gintul domnului său. După multă creme otne
şt stăpânul acelor slugi şt face socoteală eu
el. Apropllndu- se cel eare luase elnel ta-
lanţi zicând : „Doamne, elnel talanţl mt-al dat,
lată am câştigat eu ei alţi elnel talanţl“. Zls-a
Iul Stăpânul: „Bine, sluga buna şl credin­
cioasă, peste puţine al fost credincios, peste
multe te uoiu pune; intră întru bucuria Dom-
14

nulul tău“. Apropltndu-se cel eu doi talanţt

a zis: „Doamne, doi talantl ml-ai dat, lată
alţi doi am câştigat eu el“. Zis-a Iul stă­
pânul : „Bine, slugă bună şl credincioasă,
peste puţine al fost credincios, peste multe te
uotu pune; Intră întru bucuria Domnului tău“.
Apropllndu-se apoi cel care a fost luat
un talant, a zis: „Doamne, te-am ştiut că eşti
un om aspru, care seceri unde n’al sămânat
şl aduni de unde n’al uânturat. De aceea
m’am temut şl m’am dus de am ascuns ta­
lantul tău în pământ; lată al ce este al tău.
„Ct răspunzând stăpânul său îl z is e :
„Slugă vieleană şl leneşe, ştiai că secer unde
nu am sămânat şl adun de unde nu am uân­
turat? S e euuenea atunci să put banii mei
cu dobândă şl uentnd eu aş fl luat ce este
al meu eu dobândă. Luaţi, deci, dela el ta­
lantul şt daţl-l celui ce are zece talanţl. Căci
tot celui c e are i s e va da, iar dela c e l ce
n’are şi c e are i s e va lua. Iar pe sluga cea
netrebnică, aruncaţi-l întru întunerecul cel
mai din afară. Acolo ua fl plângerea şl s c r â ş -
nirea dinţilor“.
In pilda aceasta Mântuitorul ne înuaţă
nu numai că trebue să-L aşteptăm pe Stă­
 15

pânul ee ülne pe neaşteptate, eu fapte bune,

eu adeuăratul eâşttg al uleţll. ei c ă aceste
fapte trebue să fie după măsura darului ee-/
dă Dumnezeu fieşteeă ru ia : c el c e a căpătat
mai mult dar, m ai mult fo lo s ş i câştig să
arate prin munca ş i osteneala {ui d ecât c el
cu dar mai puţin.
Alei s e laudă şt se dă preţul hărniciei
şt răbdării omului. Un adeuăr de eea mal
mare însemnătate pentru uleaţa şt mântuirea
noastră.
Cine este Stăpânul care împarte talanfii?
Stăpânul este Dumnezeu şl tatanţii sunt
darurile trupeşti şi sufleteşti pe care Bl ni
le împarte.
lată un adeuăr pe lângă eare tree eel
mat mulţi o uteaţă întreagă, fără a-1 băga
de seamă, fără a-1 îneresta şl a se gândi
asupra lut.
Vom întreba, deel: Glne dintre muritori
ar doI să se nască schilod, urît, bolnau,
sărac, sau să ajungă mat târziu în uleaţă o
pocitanie la eare să-ţl fie groază să te uiţi,
sau să bolească în pat jumătate din uleaţa
Iul, ori să l încalece sărăcia încât să nu se
mal poată scăpa de ea?
t6

Dacă ar fi ea noi să ne dâm darurile

vieţii, ea ele să atârne de uotn(a noastră,
nu-l aşa eă ne-am naşte eu totit frumoşi, să­
nătoşi, eu minte ageră, bogaţi. Toţi am dori
să fim printre eei dintâi oameni pe pământ.
Gtne s’ar naşte greu la minte, greu la înţe­
legere, tâmpit şt disprefult de alţii?
Dar ştim eă aceste daruri ale uieţli nu
atârnă de noi 1 Ne naştem eu ele, mai multe
sau mat puţine, mal strălucite sau mal puţin
luminoase, fără să putem faee eeua ea să
ni le schim băm din naştere. De auem fără
să ni le fi dat noi.
Sf. Apostol Pauel, uăzând şl între cre­
ştinii eei dintâi eum unii se laudă eu mintea
lor, eu înţelepciunea lor, sau eu darurtle
duhului sfânt eari se dădeau atunci oame­
nilor, eum era uorbirea în limbi străine, darul
prooroeiilor sau al minunilor, a se ris: Ce ai
ee n a i primit în d ar? Iar dacă ai primit
pentru e e te lausi ea şi când nu ai fi primit ?
Dela Dumnezeu sunt deel toate darurile
uieţtt omeneşti: sănătatea trupului, înţelep­
ciunea minţii, frumuseţa, auuţia eea dreaptă.
D acă tu ai un trup frumos şi plăcut la
vedere, nu te mândri, nlet nu te lăuda eu el,
 17

nu te ţinea mal mult decât alţit cart sunt mat

urîţl, Şl tu putea! să te naştt orb. surd sau
mut. puteai să uli în lume urît ea o sperie­
toare. sau sehlop, ori eu alte lipsuri. In loe
să te mândreşti şl să te sumeţeştl. uitându-te
eu dispreţ la fratele tău eu gura sau picioa­
rele strâmbe, să dai mereu mulţumită Iul
Dumneaeu. c ă ci xiin darul Lui te-ai născut
aşa. Şl pentru deaproapele tău care e mal
puţin înzestrat eu frumuseţă decât tine, sau
eare este ehtar urît la uedere, să nu ai dis­
preţ, el milă şi dragoste. Şl să alei: „Mie
ml-e destul de uşor să tree prin uleaţă, eăel
am bucuria aceasta a frumuseţii mele. Dar
mal mare merit ua auea, dacă trăieşte după
legea Iul Hrlstos cel urît, pentrueă el are
mai multe greutăţi de biruit“. Pe mine nu mă
arată lumea eu degetul ea pe el şt nu am
să rabd şl batjocura oamenilor ea e l“.
Te-ai născut sănătos, din părinţi sănă­
toşi, eu trup puternle eare ţl-e raatm tare
în toate muncile uieţii? Rămâi sănătos în
toată uleaţa, fără să fl încercat de boale
grele ?
E un dar dela Dumneaeu şt nu al tău
Şl de aceea nu eleueti, nu huli şi nu batjo-
3
18

cori, nu neîndreptătt pe eet eu trup slab,

fără puteri, pe eel bolnăuleios. Nu spune eă
el e o lepră între oameni sau o creangă
uscată într’un eopae Derde, fiindcă şi tu pu­
teai să fi aşa, iar acela nu din ulna lui este
cum este. Iar dacă poţi, ajuiă-I eu dragoste,
ea pe un frate neputincios ce este. Şi dacă
face parte din familia ta, dacă unul dintre al
tăi a eăauf, fără ulna lui, într’o boală înde­
lungată, nu-l judeca şl nu-1 urî. nu-ţl fie greu
de el şi de ajutorarea lui spunând îh gândul
tău: „Dai, eă nu mat moare odatăl Dai eă
nu mal putrezeşte odatăl Îmi stă pe cap,
trebue să-l hrănesc şl să-l grljese şl el nu-ml
mai este de nici un ajutor“.
Aceste sunt uorbe, gânduri şl slmţemlnte
de păgâni cari se mânâneă unul pe altul,
iar nu de creştini. Gândeşte te eă al fi putut
să ajungi tu in locul lui, eă poţi ajunge ori­
când, fiindcă sănătatea nu e în mâna ta, el
în mâna lui Dumnezeu.
In loc să-l huleşti şi să umbli în jurul
lui eu gânduri duşmănoase, mat bine să zici
şi să gândeşti aşa: „Dumnezeu a rânduit
aşa,“ Dar el, eel bolnau.'e mal urednie decât
mine, daeă împlineşte legea Domnului în su-
 19

fertnţa şl în neputinţa sa. Pentrueă el trebue

să rabde şl să se lupte şl eu durerile tru­
pului. nu numai să blrue păcatul. In ureme
ee eu îl duşmănesc şl 1 rog moartea, um-
plându ml sufletul eu păcate, el poate fi mai
mult decât mine. Eu îl cred un biet ulerme
al pământului şl el dacă rabdă eu credinţă
poate ajunge un înger în trup“.
Mal aleşi să băgăm de seamă, fraţi cre­
ştini, să nu ne ispitească dtauolul în casa
noastră! De eâte ori nu se poate uedea în
familiile româneşti a cest groaznic păcat de
a duşmăni pe c ei m ai de aproape ai noştri,
când sunt bolnaut de boală îndelungată.
lată, bărbatul şl femeia au trăit în bună
pace şt înţelegere ani îndelungaţi, când de­
odată unul dtn el cade la pat. Boleşte azi,
boleşte mâne. nu se mal seoală nici peste
două luni şi împlinirea anului, ori şl mal
mult, îl găseşte tot în patul suferinţelor.
Şi atunci gânduri negre se adună gră­
madă în capul soţului rămas sănătos. Işl
spune că a cercat tot ce i-a stat în putinţă,
l-a dus pe la toţi doctorii şl n’are cum îl
scula din pat. Ş l-şizlee: „n’o să mi mat poată
fl de nici un ajutor în uleaţă, mal bine de
2*
20

l-ar lua Dumnezeu“. Asta la început! Dar

mat târziu îl duşmăneşte pe soţul bolnau,
nu-1 mai grtjeşte. nu-l mai dă de mâncare
eum se cade, poate ehtar eu gândul făcăto­
rilor de rele, ea să-l trimită mai uşor pe
eea lume.
Şi soţul nedrept şl mal rău deeât păgân,
nu se gândeşte niet pe-o elipă eă boala ar
fi puiuţ căd ea pe capul Iui, să zacă el acuma
în locul celuilalt şi eă-t face o mare ne­
dreptate când îl face ceea ee nu i ar plăcea
de i s ’ar face lui.
Dar aşa sunt mulţii Simţindu-se sănă­
toşi. tari şi mari, nu se gândesc că sunt aşa
numai din darul şt bunăuoinţs lui Dumnezeu,
nu pentru meritul lor.
Aşa se poartă untl eu copiii boînaul
ureme îndelungetă şl eu părinţii bătrâni cari
bolesc lung înainte de moarte.
Sunt păcate foarte g rele care greu s e
pot şi ispăşi. Şt nu sunt numai păcate, el şi
fapte neuredntee de un om adeuărat. Nu
numai Dumnezeu îi ua pedepsi, ei şi cre­
ştinii adeuăraţl îi uor dispreţul.
Ai o minte mai ageră, mal luminată deeât
alţii? Dumnezeu ţl-a dat-o, nu tu, şi de aceea
 21

nu te mândri eu ea şl nu te uita peste umăr

la fratele tău eu judecată mal puţină. Numai
delà Dumnezeu a atârnat ea să nu fit tu tn
loeul celui mai greu la eap. In loe să-l uor-
beştl de rău, să-l dtspreţuieşti, să-l ealel în
picioare, să-l faei de râs, zi şi gândeşte-te
mal bine aşa: „E.u eu mintea ee mi-a dat-o
Dumnezeu pot înţelege mal uşor adeuărul,
pot pricepe imai bine cum să-ml pun lucru­
rile la cale, pot cunoaşte mai uşor ee e bine
şi ee este rău, pot birui mai lesne. Eu deci
sunt un om mai norocos în lume. Dar dacă
deaproapele meu eu minte mai întunecată
se sileşte, se luptă şi el să eunoaseă ade­
uărul, să deosebească binele de rău, să
blrue păcatul, să şi poată ţinea familia, să
răzbească prin uieaţă, — el ua fi m ai mult
d eeâ i mine. Pentrueă lupta mea e uşoară,
dar lupta lui e grea şl urednleia lui ua fi
mai mare“.
Acesta, este adeuărul cu darurile uleţii
omeneşti, cari toate sunt date delà Dum­
nezeu şl noi nu auem pentru ee ne lăuda
eu ele. Toate sunt primite, ea daruri. Şl ual
de creştinul care nu simte acest adeuăr şi
trăieşte eu ele ea şl când le-ar auea delà
22

sine, mândrindu-se eu ele, dispreţuind şl

umilind pe alţii cavi nu le au.
„Toată darea eea deplină şl tot darul de
sus este, dela Tine, Părintele luminilor“. Iar
noi nu ne putem creşte e’un deget bareml
statura trupului nostru.
lată lucruri limpezi, uşor de înţeles şl
pe cari, totuşi, mulţi nu le uăd. Că de le-ar
uedea, multe păcate grele s ’ar lua de pe
atâtea suflete mândre şi nedrepte.
Feliurfmea darurilor.
In pilda Mântuitorului slugile nu au primit
acelaşi număr de talanţi. Unul a primit cinei,
altul doi, al treilea unu.
Aşa se întâmplă şi eu darurile uieţii pe
care ni le împarte Dumnezeu. Nu ni se
dau tuturor aceleaşi daruri. Ziditorul a voii
ea lumea zidită d e E l să fie eât s e poate d e
variată, de deosebită. Aslfel auem lumea eea
de sus, neuăzută, a îngerilor, cari nici ei
nu-’s de aceeaşi treaptă, ei unii au daruri
mal multe iar alţii mal puţine. Sunt între slu­
jitorii lui Dumnezeu: Începătorii, Scaune, Pu­
teri, şi cei ce au mai multe dări: Cheru-
ulmll, Serafimii şl Arhanghelii. In lumea eea
 23

fără uleaţă, în lumea pietrelor Iar este o ua-

riatte nesfârşită: dela aur până la pulberea
drumului, dela pietricica din uale până la
stânca cea sură a muntelui. Zeci şl sute de
mit de feluri de pletrl şl metale, unele mal
frumoase, strălucind ea diamantul, altele fo­
lositoare ea fierul şt arama, altele urîte la
înfăţişare. — Cine ar putea să numere felu­
rimile ierburilor, a florilor, a copacilor şi
a pomilor? Cine, neamurile animalelor de
pe uscat, dela furnica cea harnică până
la leul ce îngrozeşte eu răgnetul şi eu pu­
terea sa ? Sau neamurile paserilor şl a gân-
gănillor din aer, ori a peştilor din apă?
Şl dacă ne uom uita eu deamănuntul la
toate aceste zidiri ale lui Dumnezeu, uom
uedea că ele se deosebesc prin însuşi felul
care li l-a dat Atotputernicul la zidire: unele
sunt frumoase încât uorba omenească nu le
poate lăuda în destul, altele sunt urâţenia
pământului; unele sunt puternice, altele o ni­
mica toată, un strop de uleaţă.
Aşa a uolt Dumnezeu să zidească lumea:
eu nenumărate uarlaţtl, deosebiri, eu daruri
mal multe sau mai puţine. A ceasta pentru
a-şi vădi m ărirea Sa ş i pentru a mări fru-
24

museţa lumii zidite. Să ne gândim numai la

felurimea stelelor ee ne luminează sus în
înălţimile fără de marginii „Ceriurile spun
mărirea lui Dumnezeu şi facerea manilor Bul
o uesteşte tăria“.
A ceasta felurim e a darurilor a împărţit-o
Dumnezeu şt oamenilor. Om eu om nu se
aseamănă, din naştere, nici chiar gemenii
întru toate. Fieeare om are eeDa ee nu are
celalalt. Aşa a uoit Dumnezeu să facă lumea
cea zidită de Bl.
Dar nime nu poate spune că această im-
părţire a darurilor a r putea fi o nedreptate
săvârşită de c e l Atotputernic.
Pe dar e stăpân acela care face darul.
Altfel nu ar mai fi dar, ei o răsplată. Dar
noi ne naştem eu darurile noastre, adică le
auem sau ne lipsesc într’o creme când noi
nu puteam să le merităm fiindcă nu făcusem
nimic până la naşterea noastră.
Insă pricina de căpetenie pentru care
nu putem înuinouăţi pe Dumnezeu eu ne­
dreptate pentrueă unora le-a dat daruri mai
puţine iar altora mal multe este alta. Şt
anume:
 25

Vrednicia noastră s e socoteşte nu dela

mărimea darului primit, ei dela felul cum f o ­
losim noi a cel dar, mie sau mare.
In pilda talanţllor Stăpânul, eare înehtpue
pe Dumnezeu, a spus a celea şi cuvinte şl
slugii căruia l-a dat cinei talanţl şi a câştigat
alţi cinei eu el şi celui ce i-a dat doi ta-
lanţl şi a câştigat alţii doi eu ei: „Bine, slugă
bună şi credincioasă, peste puţine al fost
credincios, ’peste multe te uoiu pune; intră
întru bucuria Domnului tău“.
Deci bunul Dumnezeu fără să facă ne­
dreptate nimănui, a putut face lumea cea zi­
dită şt în deosebi pe om, cât de uariată,
adică împărţind darurile sale cum a uoit.
Pentrueă Dumnezeu nu pune preţ pe darul
dat de Bl şi neatârnător de noi decât ea
uarlaţie a uteţii, iar preţul nostru s e cântă­
reşte cu un singur cân tar: cum întrebuinţăm
noi darul dat.
Este sigur că Stăpânul din pilda talan-
ţilor ar fi spus aceleaşi euuinte şi slugii cu
un talant, dacă el ar mal fi câştigat unul.
Adică dacă ar fi întrebuinţat bine singurul
talant ce i-a dat. Şl el ar fi mers „întru bu-
' curia Domnului său“ şt pe el l-ar fi puş
26

„credincios peste multe“, ea şl pe cel eu

etnct talanţt.
Aşa dar înaintea Iul Dumnezeu nu trage
în cumpănă talantul, darul dat, ei câştigul,
sporul nostru eu a cel talant. Şt este firesc
să fie aşa! Dumnezeu nu are pentru ce preţul
sau pentru ce răsplăti pe un om fiindcă e
frumos, sănătos sau pentrueă are minte
ageră. Dumnezeu ştte că aceste daruri Bl
le-a dat, nu şl le-a luat omul din nimica.
Deet nu pentru acestea îl ua răsplăti Dum­
nezeu, el pentru c e e a e e câştigăm prin ele,
flecare, eu silinţa şt munca noastră.
De aceea nesocotiţi şt fără înţelepciune
şt hulitori fără înţelegere sunt toţi acela cart
z ic: „Mie ml- a făcut Dumnezeu o nedreptate,
pentrueă nu-’s frumos, nu-’s sănătos, nu-’s în­
ţelept ea ueetnul meu. Eu, dacă uotu păcătui,
Dumnezeu e de ulnăl Să mă fi făcut şl pe
mine ea pe ueetnul meu şl atunci n’aş mat
aDea ee zice 1 Eu nu pot auea credinţă mare
ea deaproapele meu care e mat înţelept. Eu
nu pot deosebi aşa de uşor binele de rău,
ca el. Eu nu pot lucra şt câştiga ea ueetnul
meu cel sănătos, fltndeă eu sunt bolnau. Eu
ţiu pot face faptele mtlostlutrlt pe care le
 27

faee cutare, ftindoă eu sunt sărac şi el e

bogat. Vina nu o port eu că m-am născut
aşa, uina o poartă Dumnezeu. Eu n’am numai
un talant, ueetnul are cinei“.
Cine ua gândi şl ua judeea aşa, Da auzi
euulntele lui Hrlstos: „Slugă uleleană şi le­
neşe“. Pentrueă Dumnezeu nu-ţl Da cere ţie
căruia ţl-a dat un talant să câştigi cât cel
ce are dpi, nici celui ce are doi să câştige
ea cel e e ’ are cinei.
Deci tu care eşti bolnaD nu Da trebui
să ară{i sporul celui sănătos, ei numai atâta
cât poţi lucra şi câştiga eu puterile tale. Şt
dela tine care eşti mal puţin înţelept, Dum­
nezeu nu ua cere să-t arăţt câştig tot aşa
de mare ea unul care are o minte prealu­
minată, el numai câţi poţi arăta tu eu mintea
ee ţl-a dat o Dumnezeu.
. Fiecare să lucreze eu talanţii săi.
Vel fi, deci, asemenea slugii celei d I-
elene şl leneşe din sf. EDanghelie, căruia
dându-l'Se numai un talant l-a îngropat în
pământ şi n’a câştigat nimic eu el, dacă Del
spune că nu poţi faee nimic, nu poţi înainta
în bine de loe, fiindcă ai daruri puţine,
28

Tu, eel eu daruri puţine, eşti tot aşa de

urednie înaintea lui Dumneaeu ea şi eel eu
daruri multe, dacă luereai şi câştigi eu ee
ţi-a dat Dumneaeu. Pentrueă Bl, în nemăr­
ginita Sa dreptate, va c er e mult dela c el c e i
s ’a dat mult şi puţin dela cel c e i s ’a dat
puţin“.
Nu este om care să nu aibă eel puţin
un talant, un dar dela Dumneaeu. Dacă eu
acela singur luereaaă din toate puterile, omul
eu un talant na ţi mai urednie înaintea lui
Dumneaeu decât unul eare are cinei talanţl
şi câştigă eu el numai doi sau trei, ori nu
câştigă nielunu!, fiindcă t îngroapă în pământ.
Ntme nu se Da putea desutnouăţt îna­
intea lui Dumneaeu îngropându-şi talanţlt în
pământ, fie eă are mulţi, fie eă are puţini.
Dumneaeu ne-a dat darurile uîeţil pentru ea
să lucrăm eu ele, să sporim în bine şi în
desăuârşirea uleţli
Dumneaeu a uoit să împartă darurile
Sale nu în măsură egală, tocmai pentru ea
noi să putem douedt eă eu uotnţa noastră
putem săuârşi fapte bune şi când auem da­
ruri mai puţine. Şi de eâte ori nu se întâmplă
în uieaţă eă omul pe eare îl ueai mai puţin
 29

înzestrat să facă mat multe fapte bune, eu

uolnţa şt stăruinţa lut, decât altul eu daruri
multe, eare nu le preţuieşte şl nu lucrează
eu ele. Şt adeseori ajung „cel din urmă între
eet dintâi“, toemat prin uotnţa, hărnieta şl
răbdarea lor! Nu a spus aşa însuşi Mân­
tuitorul? Şl tot El a zis: „Mulţumeseu-Ţi Ţie,
Părinte, eă ai ascuns acestea înţelepţilor şl
le-ai descoperit pruncilor“ ?
Este qea mai frumoasă prioellşte şl cea
mai înălţătoare, ultându-te la uteaţa ome­
nească să uezl cum se străduieşte şl lu­
crează fiecare om, in marginile puterilor sale,
adică eu darurile câte i s’au dat, pentru a
înainta în bine şl uieaţă creştinească 1 Toţi
se nlzuiese, să ajungă în uârful muntelui. Dar
unii pot urca numai eâţlua paşi pe coastă,
auând puteri puţine, alţii ajung până la ju­
mătatea muntelui, unii şi mai sus. Iar până
la pisc răzbesc poate numai doi sau trei.
Dacă prtuim numai eu oeht omeneşti
această întrecere în bine, acest urcuş al
muntelui, nouă ni se pare că cei mal ured-
nlel sunt cel ce au ajuns în uârf, apoi cel
dela mijlocul muntelui, Iar cei ce au făcut
abia eâţlua paşi ni se par cel din urmă, cei
 urednlel de dispreţ şl adeseori râdem de eî.
Dar adeuSrul nu e acesta şi Dumneseu nu
judecă aşal Judecata cea dreaptă a lui Dum­
neseu, după care ne ua da răsplata este
aceasta: Şi c el ee a făcut un singur pas,
dacă pentru el a trebuit să-şi pună toate pu­
terile, a atins piscul. Şi rasplata lui ua fi tot
aşa de mare ea şt a celor ee au ajuns pe
uârful muntelui. Ba ua fi şi mai mare, dacă
eet ee au ajuns pe pisc, nici n’au auut neuole
să-şi pună toate puterile, auând multe.
Ş i întru a cest m are adevăr al dreptăţii
dumnezeeşti, trebue să ne găsim eu toţii cea
mai adâncă mulţumire şi îndestulare.
Pentrueă, iată, în chipul acesta se şterge
ortee d e o s eb ir e intre oam enii Cel urît poate
fi tot atât de iubit de Dumneseu ea şi cel
frumos, eel sărac ea şt cel auut, cel bolnau
ea şt eel sănătos, eel eu mintea mai grea,
ea şi eel eu mintea mat strălucitoarei
In chipul acesta eade tristeţa şl jalea
eea mare a celor desmoşteniţi, cari se simt
coada sau lăpădăturtle omentrei. Nu-i nime
în frunte şi nu-i nime în coadă, pentru însăşi
darurile uteţtt date de Dumneseu. Că orielne,
fie eu daruri multe sau puţine, poate ajunge
 3i

in frunte sau poate ajunge codaş, numai prin

munca şi osteneala Iui, prin folo sirea daru­
rilor primite.
De aceea nu mă uotu întrista, nici nu
doIu plzmul pe altul fltndeă e mat bogat,
mal înuăţat, mal sănătos decât mine. Ştiu că
el dacă are mal mult, mal mult spor se ua
şt cere dela dânsul. Şl mal ştiu că eu eu
puţinul ce ml-a dat Dumnezeu, dacă îmtuolu
folosi bine acest puţin, pot să ajung mal în
frunte, la mat mare răsplată decât cel eu
daruri multe, dacă el nu şl le foloseşte în
întregime.
Să cadă deci tot uălul care ne întunecă
uederea să nu uedem adeuărul, că Dum­
nezeu împărţind daruri deosebite n’a făcut
nimănui nedreptate 1 Să cadă din inimă orice
întristare sau pizmă, fiindcă nu suntem unul
mai mult decât altul, nict mai fericiţi, din pri­
cina acestor daruri, el pe-o formă înaintea
lut Dumnezeu şi că numat folosirea daru­
rilor, este meritul nostru pe eare-l ua răs­
plăti Dumnezeu. Iar el trimite în „aceeaşi
bucurie a Domnului său“ şt pe sluga ce-a
câştigat cinci talanţi şl pe cel ee a câştigat
doi. Aceeaşi cinste, aceeaşi răsplată aşteaptă
32

pe toţi earl îşi folosesc bine talanţli, oricum

ar fi împărţiţi.
Pierderea talantului.
In pilda Mântuitorului ni se spune că
sluga cel ce a primit un talant, l-a îngropat
în pământ. Nu a câştigat nimic eu el, dar a
putut să-t dea talantul înapoi.
Mântuitorul nu uorbeşte în această pildă
de astfel de slugi cari ar fi pierdut eu de­
săvârşire ehiar talantul dat. Deşi sunt şi de
aceştia şi încă foarte mulţi. Despre aceşti
slugi neuredniet eu totul, Hrlstos n’a mai
uorbit, fiindcă soarta lor e cunoscută.
Noi însă uom însemna atei eâteua ade-
uărurl în legătură eu oamenii earl nu numai
că nu câştigă nimic eu darurile primite dela
Dumnezeu, el ehiar pierd.
Trimiţându-ne în lume Dumnezeu ne îm­
parte deosebite daruri, după uoia Lui. Câţi
dintre oameni, când uor merge la judecată,
nu uor mal auea de unde să arate lui Dum­
nezeu nici ehiar aceste daruri?
In lume sunt atâţia moştenitori neured­
niet. S e nasc din părinţi auuţi, fără nici un
merit din partea lor, moştenesc întreaga lor
 33

auuţle. Uleaţa de toate zilele ne pune mereu

sub oehl pilde de astfel de moştenitori eari
nu numai eă nu sporesc auuţla rămasă dela
părinţi, el o cheltuiesc în grabă, de nu mai
rămâne nici urmă de ea. Câţi copil din oa­
meni bogaţi au ajuns cerşitori? Aceştia sunt
cel mai din urmă în rândul oamenilor, ajung
dispreţuiţi, eu drept euuânt, de toată lumea;
nime nu mai are nici o încredere în ei şl
sunt scoşi dintre oameni nu numai ea ne­
folositori dar chiar ea unii ce pot aduce pri­
mejdie şi nenorocire şi pentru alţii.
Dumnezeu ne da sănătate, eaue e cel
mal preţios dar al uleţit. Câţi oameni nu-şl
cheltuiesc şi nu-şl mănâncă sănătatea eu
beţiile, eu uieaţă ticăloasă, câţi nu-şl umplu
de boale trupul, aşa încât nenorocesc şl pe
copiii lor în care trec boalele?
Unul e tare în trup ea un urs, ar putea
munci şi câştiga. Dar dat leneulrli nu lu­
crează eu ziua de cap nimic şi din zi în zi
puterile lui se împuţinează, fltndeă orice pu­
tere care nu e folosită, se mişeorează.
Altul are *o minte ageră, ar putea ajunge
departe dacă ar urea să-şi folosească mintea
lui. E dat la şcoală, dar aici nu-şl uede de
3
34

carte et de drăett, nu înuaţă ntmte şt mintea

lut nu numai eă nu-l aduce nici un folos, el
cu uremea, ţlnându-o mereu în neluerare,
se întunecă. De câte ori nu spunem în uleaţă:
„Ei, ee mal om ar fl putut ajunge cutare“.
Şl n’a ajuns, ba a căzut rău de tot în adân­
cime, plersându-şl ee a auut.
Şl aşa se poate întâmpla eu toate da­
rurile uleţll: să le împuţinăm mereu, până
la pierderea lor eu deşăuârşlre.
Ge uor răspunde aceste slugi neruşi­
nate, când fără de ueste judecătorul ua uent
şl-t ua întreba; „Unde sunt talanţll, unde e
câştigul?“ El nici talanţll nu uor mal putea
arăta pentrueă i-au pierdut.
Şt bine să ne însemnăm: nam pierdui
averea lor, ci averea dată de Dumnezeu.
De aceea Dumnezeu îl ua lua la grea
răspundere şt nu ua putea să-i scape de
osândă, pentrueă oricât de mare ar fl mllo-
sttulrea Lui, dreptatea ua trebui să se îm­
plinească.
„Ţl-am dat sănătate, unde e sănătatea
ta, căci te uăd plin de bube şl de rane?
Ţl-am dat frumuseţe, ee-al făcut eu ea, căci
te uăd ea un dobitoc neeuuântător ? “
 35

Ntme din eet ee au primit darurile nu

na putea răspunde nlel un euuânt, daeă le-au
pierdut eu totul din rina şl blestemeţta lor.
lată de ee prăpastie trebue să se fe­
rească flecare creştin şl om adeuărat 1 Cine
cade în ea, e pierdut pentru ueşnlele.
Talantul ascuns în pământ.
A ascunde în pământ talantul însemnează
a nu lucra şl a nu câştiga nimic, eu darurile
ee ţt le-a dat Dumnezeu. Nu-1 pierzi, dar nu
sporeşti nimic eu el. Sluga din sf. Euan-
ghelte, utelean, a crezut că se poate desul-
nduăţl, spunând: „Doamne, am ştiut că eşti
om aspru, seceri unde nu al sămănat şl
aduni unde nu al uânturat“. Ml-a fost frică
să nu ţl pierd banul, de aceea l-am ascuns
în pământ.
Sluga cea neurednieă şl uieleană uota
să spună prin aceasta că Stăpânul său e un
om aspru şl nedrepl, pentru a se desulno-
uăţt pe sine. Dar stăpânul nu era decât un
om prea drept şi chiar de dreptatea aceasta
aceasta a Iul se temea.
Dumnezeu niciodată nu ua secera unde
a'a semănat, nici ua aduna unde nu a treerat.
3*
36

Dar totdeauna păcătoşit, temându-se de drep­

tatea dumnezeeaseă, uor cerea să se des-
uinouăţeaseă prin minciuni şl ulelente. Numat
cât nu le ua fi de nici un folos. Dumnezeu
cunoaşte şl gândurile cele mai ascunse ale
omului. Cine s e teme cu adevărat de drep­
tatea dum nezeeaseă nu va cuteza niciodată
să rămână în nelucrare, de teama d e a nu
păcătui. El ştie că chiar această nelucrare,
leneDle, e păcatul cel mai greu şl nu Da ră­
mânea într’un păcat mai mare pentru ea să
se ferească de unul mal mie, mai ales că
ceea ce Da lucra poate să nu fie păcat, dacă
aşa Da do! el.
Cine nu-şi foloseşte talantul pierde vrem ea
lui Dumnezeu în zadar şl îşi petrece însăşi
uleafa zadarnic pe pământ. Uieafa e plină
de astfel de pierde- uară şl de pe urma lor
nu are nime nici un folos, nici ei, nici alţii.
Sunt oamenii pe cari toată lumea îl îneun-
jură, nime nu urea bucuros să albă de lucru
eu ei. Nu'l bagi slugă, nici nu-l lai toDarăş
la lucru sau la ur’un negoţ pe omul despre
care ştii că fuge de muncă. Ori dacă nu 1
cunoşti şt l-ai luat, a doua oară nu te mai
prinde.
 37

Nimic nu e mat urît şl mal desgustător

decât să-l uesl pe omul sănătos, în toată
puterea, ferindu-se şi fu gin d.de lucru. Sau
pe altul care are o minte ageră şl nu se
foloseşte de ea. Zăeăreşte eu silele prin un-
ghete, Iarna, Iar uara doarme întins la umbră
şl nu simte nici o trebuinţă de a se folosi
de puterile ce i le a dat Dumneseu. Unii ea
aceştia seîngălbinese la faţa, care li se umflă,
lt se face bbhăttă şl el pier bolnaut deşi sunt
graşi. Dar grăsimea lor nu e sănătate ei
numai părere şl boală. Untt ea aceştia se
dărâmă ea nişte putregaiuri când nici’ nu
gândeşti.
Ge să mal îneunjurăm euuântul ? Cine- şl
ascunde talantul în pământ, este un om leneş.
„Slugă uleleană şt leneşe“ l-a sis Mântui­
torul. Şl ştim eu toţii, eă din ueae lenea e
boală şi sărăcie sau eum alee uorba: „lenea
e stăpână mare, eare n’are de mâncare“.
Leneşii sunt ea şl gângăniile urâeioase şl
spurcate eare trăiesc de pe trupul; altuia.
Intre eele şapte păcate d e căpetenie, lenea
ţine loe de frunte. Şl pe drept euuânt, pen-
trueă lenea nu e numai un rău în bine, el
Izuor de foarte multe alte rele şt neeurăţll.
38

Din lene se naşte sărăcia, hoţia, neeurăţla

trupului şl a sufletului, gândurile rele, ele-
uetele, plsma, duşmănia. Pentrueă leneşul
nefăeând nimica, are vrem e de gânduri şl
de uorbe păcătoase şl dăunătoare altora.
Omul poate ajunge leneş ş i la trup şi la
minte, după cum nu-şt pune în lucrare pu­
terile sufleteşti sau trupeşti. Poate să-ţl fie
lene nu numai să sapi, să coseşti, să seceri,
să tal lemne, el şl să mergi la biserică, să-ţl
zici rugăciunile, să te gândeşti la Dumnezeu,
pentru a-L cunoaşte mal bine. Leneşul as­
cunde în pământ talantul dat de Dumnezeu
şl adese ori îl chiar pierde, pentrueă însu­
şirile cele bune, darurile lui Dumnezeu, se
pot pierde uşor prin neluerare.
Ştim eu toţii ce se întâmplă cu casa în
care bărbatul sau femela este leneşă. Trăiesc
în sărăele şt neeurăţle cumplită, se ceartă
în toată clipa,' strigă de parcă s’a aprins
casa pe el. Copiii sunt nehrăniţi, nespălaţi,
rău crescuţi, eu nărauurl rele şl adeseori
sunt siliţi să ceară de pomană.
Dar cum ua fl un sat întreg de oameni
leneşi 1 Auem o poueste în care poporul no­
stru uorbeşte eu batjocură şl cu scârbă de
 39

un asemenea sat. Şi numai să nl-l închipuim

şi ne uine, odată eu hohotul de râs şi scârba 1
Cred că de departe încă ar trimite un miros,
încât n’al cuteza să intri în el.
PoDestea e poueste, dar noi ştim că un
astfel de sat n’ar putea trăi nici un an. Ar
ajunge oamenii din sat să se mănânce unit
pe alţii, iar dacă şi pentru aceasta le-ar ft
lene, ar muri de foame.
Dar o ţară întreagă de oameni leneşi ar
ft eu putinţă? E limpede că nu. Nenorocite
sunt destul ţările cari au mulţi oameni le­
neşi, nenorocite şl în coada tuturor ţărilor
şi în robia tuturor 1
Îngropăm noi românii talantul?
Mulţi străini cari cunosc Ţara româ­
nească, cari au umblat prin ea, ne-au adus
înuinuirea că între Români sunt mulţi oameni
leneşi.
Străinii au uăzut pământul roditor al ţării
noastre şl traiul sărăcăcios al oamenilor şl
au zis: „In alte ţări, unde pământul este ne­
asemănat mai puţin roditor, oamenii trăiesc
mal bine şl mai în belşug decât în România.
Dar în acele ţări locuitorii lucrează mai mult,
sunt eu mult mai harnici decât românii“.
50
In această grea înulnuire ce ne-o adue
străinii este o parte de adeuăr. Sunt români
destul cărora nu le prea p la ce să m uncească.
Intre ţărani sunt şi azi destul cari mai mult
sgărie pământul decât îl lucrează. S e gân-
dese la un singur lucru: să isprăueaseă re­
pede şi eu puţină trudă, încolo, uola lui Dum­
nezeul Dae’o da roadă, bine ua fii Sunt de­
stule ease şl gospodării în care bâjbăe ne­
curăţenia, deşi toată lumea are apă şi săpun
şi soare dela Dumnezeu. Dar lenea nu-i lasă
să ţină curat în jurul lor şt nici pe el înşişi
şl pe copiii lor.
Aproape de ureo sută de ani, dar de
cincizeci încoace de bună seamă, prin şcoli
şi prin alte îndemnuri se tot arată ţăranului
român cum să-şi lucreze moşia, cum să-şi
grljeaseă locuinţa şi oiţele, cum să-şl facă
mâncări hrănitoare. — şl de mulţi îndemnul
prinde ea mazărea de părete 1
Ară ea şl înainte eu sute de ani, se hră­
neşte tot aşa de sărac, îşi ţine casa în aceeaşi
necurăţenie.
Ne lipseşte nouă priceperea ? Nici
deeum; poporul românesc e unul din cele
mal agere la minte din tot pământul. Dar
 41

multora nu le place decât munca de mân­

tuială. Şt pentru toate cele însemnate mat
sus nu-l destulă numai priceperea, el şl o
muncă mal rânduită, mal eu temelu şl ureme
mal multă. Iar mulţi români îşi eheltuese
uremea mal bucuros în poveşti ş i în vorbe
g o ale, decât eu lucrul.
Şl nu numai între ţărani suferim de
această ascundere în pământ a talantului, el
şl între domni. Multora le place să-şt câ­
ştige traiul uieţtl eu lucru puţin şl uşor şl
se feresc da munca grea. In loc de muncă
noi preţuim învârteala, adică să ştim câştiga
fără multă cheltuială de putere.
De gură toţi suntem buni, ţărani şt domni,
în v orb e ş i viclenii nime nu ne taie, dar la
lucru, o lăsăm mat pe tânjală. De aceea la
noi mulţi muncesc numai de silă şl numai
de mântuială şt de aceea aceasta este una din
c e le mai mari slăbiciuni ale noastre.
Norocul nostru este că această slăbi­
ciune nu e o trăsătură naţională a romântlor.
Adică nu cel mat mulţi români, domni şl plu­
gari, . sunt leneşi, el cel mal puţini. Auem
foarte mulţi ţărani şt domni harnici. Sunt ţl-
42

nuturi întregi dtn ţară, earl e destul să treci

prin ele, să uezl satele şl oraşele, pentru a
înţelege că pe aeolo nu-i sămânţă de oameni
leneşi. Umblă locuitorii, ea furnicile după
treb l; pământul e bine luerat, roada îmbel­
şugată, satele frumoase şl bogate, oamenii
curaţi, sănătoşi şi sprinteni.
Dar auem în România şl regiuni, ţinuturi
în care se uede de-o poştă lenea şl sărăcia.
Se pare că mal ales astfel de părţi de ţară
au cercetat străinii cari ne-au scos porecla
nedreaptă de oameni leneşi.
Nu 1 Poporul românesc în întregimea Iul
nu poate fi înuinuit de lenei Şl chiar acela
dintre noi earl sunt leneşi şl din această
pricină înnoată în sărăcie trăgând pe draeu’
de coadă, au până azi o desuinouăţtre.
Şl. mai întâi, cel mai mulţi dintre cel
leneşi, până mal Ieri. au fost slugi la alte
neamuri, sau la cel bogaţi din neamul lor.
Dtn tată în fiu am moştenit credinţa că za­
darnic ar fl prea harnici, fiindcă nu lucrează
pentru ei, el pentru stăpân. Belşugul muncii
româneşti a fost înghiţit în partea cea mat
mare. până bine de curând, de către străini.
Iar românii au rămas aproape cu nimica.
 43

Şl acum trebue o ureme până eând oa­

menii să-şl dea seama că nu mai luereasă
pentru alţii, ci pentru ei.
Al doilea tâlc al lenll unora dintre ro­
mâni : Noi am fost, în uea curii e trecute, oa­
meni fără de înuăfătură, cari ne-am mulţumit
eu puţin: un ibordel, un bruş de mămăligă
şi o ceapă. Prin şcoala şl cartea ce lumi­
nează minţea, cresc şi dorinţele: azi chiar
ne trebue şi nouă mal multe decât părinţilor.
Şl eând ne uom încredinţa că ceea ce ne
trebue azi, — hrană mal bună. casă mal
mare, 'bani mai mulţi, nu putem auea fără
munca mai multă, se uor face şl aceştia mai
harnici.
In^ţărlle din Apus, unde şcoala şl cartea
a pătruns de sute de ani în popor, puţină
lume dela ţară sau muncitori dela oraş ar
mal putea trăi numai cu mămăligă şi cu ceapă.
Aşa^ua fl şl la noi peste o ureme oarecare
şi atunci uor fl tot aşa de harntct românit
noştri ea şi popoarele din Apus.
De bună seamă că pentru ţara noastră
e un^mare rău şi o grea primejdie că are
şl locuitor^ leneşi, jie domni, fie ţărani sau
meşteşugari. De aceea şi suntem noi, în
44

multe lucruri rămaşi aşa de tare în urma altor

popoare. Pentrueă acestea nu ne aşteaptă
pe noi să le ajungem, ei merg tot înainte şi
adeseori noi ajungem să cumpărăm pe bani
scumpi lucruri făcute de popoarele harnice
ale Apusului sau din America.
Dedem deci că lenea, ascunderea în pă­
mânt a talantulut ce ni l-a dat Dumnezeu,
nu e un rău numai pentru persoana sau fa­
milia sau satul nostru, ei pentru ţara întreaga
şt întreg ulttorul neamului.
0 ţară în care cântă şi ehiue hărnicia
lucrătorilor ei, Da merge totdeauna în fruntea
altora. Şl nu ua fi numai în frunte, el Da fl
şi eea care porunceşte altora, care poate
aduce binele şt răul pentru alte ţări.
O ţară de oameni harnici Da fi şl o ţară
de oam eni sănătoşi la trup şt suflet. Pentrueă
munca rânduită eu chibzuială dă sănătate,
ţine întregi, ba chiar creşte toate puterile
sufletului şl ale trupului.
lntr’o ţară de muneă şt de hărnicie nu
uet Dedea multe şi mari certe lăuntrice, între
partidele politice, nu uel citi gazete pline de
batjocuri pentru oameni, nu Dor J l mari şi
tari cel ce ţipă în colţurile uliţelor la adunări
 45

de gură cască, pentrueă în astfel de ţări

oamenii n’au vrem e de pierdut pe ntmteurt,
el muncesc din răsputeri, ştiind că timpul
este bani.
Din toate acestea, fără a ne face nouă
nedreptate, putem uedea eă mulţi romănl au
şl azi mal multă urerae de uorbă goală, decât
de lucru eu spor. Şi nu putem afla niet un
mijloc de ; îndreptare decât dragostea de
muncă şl dispreţul pentru acela eare trăiesc
din nemunclte şl din prostia altora.
România nu ua înainta, nu ua spori în
bogăţie, putere şl fericire, decât prin munca
încordată, chibzuită şi cuminte, a tuturor
fiilor ei. Oricare altă încercare de'a ajunge
în rândul ţărilor mulţumite şi tari, de a ne
asigura uittorul neamului este o înşelare, ar
fi ea şi e â e d ne-am fura singuri căciula.
Pedeapsa slugii ce şi-a ascuns talantul.
Stăpânul 'din pilda talanilor, după ce pe
sluga eare a ascuns talantul în pământ, în
loc să lucreze eu el, l-a numit „leneşă şl
uleleană“, nu l-a lăsat numai cu această
înfruntare, ei l-a şi pedepsit. A zis deci,
eu poruncă g re a : „Luaţi dela el talantul şl
4d

daţl-l eelul ee are zece talanţl. Căci tot Celui

c e are i s e va da, iar dela c el c e nu are şi
c e are i s e va lua. Iar pe sluga eel netrebnic
aruncaţi-1 intru întunerecul c el mai\din afară.
Acolo ua fl plângerea şl serâşnlrea dinţilor“.
Din aceste euulnte se uede limpede că
Mântuitorul 0 adus pilda pentru a ne arăta
eum va judeca Dumnezeu pe oamenii cari
nu se folosesc bine de darurile date lor]de
către Părltele ceresc. A arunca pe elneua
„în întunerecul eel mat din afară“, însem­
nează a-1 trimite în iad, în loeul osândei
celei ueşnlee. Aşa dar eel leneşi nu uor fl
numai înfruntaţi, el şt pedepsiţi.
Stăpânul din pilda Domnului a] poruncit
să se ta talantul dela sluga cea uleleană şt
să se dea eelul ee are zece talanţl, iar pe
el l-a aruncat în Iad. Aceasta, fiindcă cei­
lalţi urmau încă să agonisească cu talanţll
stăpânului, pe când pe eel ulelean l-a pe­
depsit numai decât. Urmarea stăpânulut arată
atei un singur lucru: că toţi eel ee nu-şl fo­
losesc darurile date de' Dumnezeu, uor fl
pedepsiţi. Pedeapsa poate fl încă în lumea
aceasta, sau poate fl lăsată pentru uleaţq
ulitoare, după judecata Domnului.
 41

Dela noi Dumnezeu când, de pildă, nu

ne întrebuinţăm bine sănătatea, nu ne la să­
nătatea noastră să o dea altuia, dar o putem
pierde noi înşine prin leneulre sau uteaţă
desfrânată. Aşa eă ehlar înainte de judecata
Iul Dumnezeu, nl se poate lua darul, nu din
p ed ea p sa Domnului, el din vina noastră. Pe­
deapsa uinş şl ea la timpul său, dar înainte
ne pedepsim noi înşine.
Să ne oprim puţin asupra euuintelor care
multora le pare eă cuprind o nedreptate a
Iul Dumnezeu. Hrlstos, a spus: „Căei tot
celui c e are i s e va mai da, iar celui c e n a r e
şi c e are i se va lua“.
Unii neînţelepţl şl miei la suflet ered eă
Mântuitorul ar fi făcut alei o lege după care
c e l să ra c nu poate ieşi din să ră cie şi c el
b og at nu poate c ă d ea din bogăţie. Că, adică,
unii ar fl sortiţi să fie toată uleaţa lor să­
raci, bolnaul, neajutoraţi, nenorociţi. Iar alţii
auuţl, sănătoşi, în cinste mare şl multă fe­
ricire. Gă Dumnezeu ar fi hotărît înainte
soarta fiecărui om, din care omul nu poate
scăpa.
Auzim pe destui spunând: „Ce ţi e scris,
în frunte ţl-e pus“. Şl cred în ursitoare şt
în soarta omului înainte hotărîtă.
48

Dar această credinţă despre Dumnezeu

e păgână, nu creştină. Noi ştim şl credem şl
credinţa noastră nu ua fl desmlnţltă şt ru­
şinată niciodată, că Dumnezeu e prea drept.
El nu poate hotărî pentru unii ferlelrea,
pentru alţii nefericirea, pentrueă această în­
tocmire a uieţlt oamenilor ar fi cea mai m are
nedreptate. Noi am uâzut că Dumnezeu face
un singur lucru: după înalta Sa înţelepciune
împarte oamenilor darurile Sale, unora cinei
talanţl, altora unul. dar eu nimic nu lasă pe
nlme. Şl am mat uăzut că fericirea sau ne­
fericirea omului, răsplata sau pedeapsa nu
se măsură după numărul darurilor, ei după
felul eum omul se foloseşte de dar, că Hrl-
stos ua duce pe- o formă în ral şl pe cel eu
cinei talanţl şl pe cel eu doi.
Ştim iarăşi că „bogatul eu greu ua intra
în împărăţia certurilor“, eă mulţi bogaţi îşi
pot mânea şi pierde bogăţia eu tleăloşlile
uleţll, Iar omul sărae şl harnic poate ajunge
la traiu bun şi îndestulii. Aşa dar nlei o
soartă nu-i hotărîtă înainte, ei fieca re om, eu
uieaţa şi faptele sa le slo b o d e îşi fa ce soarta.
Lucrând, folosind flecare darurile, multe-pu­
ţine, câte ni le-a dat Dumnezeu, toţi ne putem
 49

asigură rtiulţumlreă uteţll şl răsplata Dom­

nului şl dimpotrluă, dacă nu le folosim.
Dar, spun unii, Hrlstos a spus eă „celui
ee are 1 se ua mal da şl eelut ee nu are
1 se ua lua“. Ori nu se adună toate apele
miel în cele mari? Nu uedem eă în lume
mai toate bunătăflle sunt în mâna celor pu­
ţini, iar eel mulţi trăiesc în năcazuri de tot
felul ? *
In lume, în uieaţa omenească se poate
întâmpla astfel, pentrueă lumea nu e câr­
muită în societatea omenească de dreptatea
şi legea Domnului, ei de legea şi nedrep­
tatea omului. Societatea omenească nu este
încă desăuârşltă şi nu ua fi niciodată până
la apropierea dreptăţii dumnezeeşti. Multe
din auerile cele mari se adună prin nedrep­
tate, prin asuprirea altora, prin furt şl înşe­
lăciune. De aceea sporirea în acest fel a
aueril nici nu este o bună întrebuinţare a
talanţiior, ei dimpotrluă şl nu răsplata, el pe­
deapsa ua fi soarta şi sfârşitul acestor oameni.
„Celui e e are i se va mai da şi celui e e
nu a re i s e va lua şi e e a r e 11, însemnează,
după adeuăr, aceste două lucruri:
4
50

întâi: Dumnezeu poate spori darurile

c elo r c e întrebuinţează bine p e c ele primite
ş i sp oreşte în bine eu ele. Bogatului care
face numai bine altora eu auerea lui, ajută
şl alină suferinţele, Dumnezeu poate să-l
ereaseă auerlle pentru ea binele ee-l face
să poată fl şl mal mare. Omulut înţelept,
eare prin mintea Iul ageră luminează şi scapă
de încurcături şi pe alţii, Dumnezeu îl poate
înmulţi înţelepciunea. Creştinului care îşi
preţuieşte sănătatea trupului, Părintele ce­
resc poate să-l dea sănătate şt mai deplină
pentru ea binele ee-l face eu ea, steşt şt
altora, să poată spori. Gelul ce fuge şi îşi
dă toată silinţa să scape de un păcat, de
un obleeiu rău şi strieăelos pentru suflet,
Dumnezeu ît dă dar mat mult, tărie mai mare,
pentru a se putea scăpa şi de alte păcate.
lată deci înţelesul întâi al euulntelor Dom­
nului: „Gelul ce are i se ua mat da“.
Dar, Dumnezeu poate, tuturor celor de
mal sus, să nu le dea daruri nouă, pentru
uieaţa lor bună, în lumea aceasta, ei să le
lase răsplata pentru uieaţa uiitoare, fără a
le face nici o nedreptate, el dlmpotrluă: pre-
ţulndu-l mal mult, fiindcă în loc de un spor
 51

de dar trecător, le ua da fericirea cea ueş-

nieă, netreeătoare.
De aceea şt putem întâlnt adeseori în
lume oameni cinstiţi, drepţi, curaţi, ascultă­
tori de Euanghelie, cari trec destul de greu,
eu multe năcazuri şl îneereărl prin uteaţă.
Deşi îşi folosesc bine darurile date, Dum­
nezeu nu le dă răsplata atei, el îi pune la
probe mat mari şi mai grele, pentru a se
preamări în uieaţa lor sfântă şl pentru' a-i
răsplăti neasemănat mat mult în uieaţa ui-
itoare. Sf. Scriptură z ic e : „Dumnezeu pe
elne-l iubeşte. îl ceartă“.
Aşa dar, ntei o pricină de sminteală şl
de gând păcătos să nu fte pentru creştinul
bun că el, adeseori, trăieşte în uieaţa de atei
mal rău şl mai greu decât omul păcătos,
Răsplata lui n’a murit, ei dlmpotriuă se adună
tot mai multă în cer, eu flecare năcaz şl
durere biruită de el pe pământ.
Al doilea înţeles al euulntelor Domnului
este acesta: Celui ee a re i se va mai d a ,
pentrueă aceasta este o lege firească. Prin
muncă şi lucru, prin întrebuinţarea darului
dat, darul creşte şi prin-jieîntrebuinţarea cu
folos, s e pierde.
5ă

O auuţte eu ehlbzulală lucrată şt după

legile Domnului, aduce altă avuţie: câştigul,
care s e alătură la averea c ea dintâi. Cine
îşi lasă moşia neluerată, nu numai eă nu spo­
reşte în auere, el trebue să uândă din ee
are pentru a auea ee să mănânce şl eu ee
să se îmbrace.
Cine are sănătate dela Dumnezeu şl e
om harnic, nu numai îşi păstrează sănătatea
auută, el o şl sporeşte, fiindcă munca eu
chibzuială e eel mat bun mtjloe de a-şl p ă ­
stra sănătatea.
Cine sănătos fiind e leneş şl lacom la
mâncare, îşi pierde şl sănătatea auută, pen-
trueă puterile noastre cele bune nu se pot
păstra decât prin muncă rânduită şl chib­
zuită.
Cine are minte bună şi şl-o foloseşte,
înuăţând mereu, citind, sllindu se să înţe­
leagă lucruri grele, ajunge eu minte şl în­
ţelepciune şi mal mare, pentrueă la ee are
dela Dumnezeu mai adaugă prin silinţa şl
munca sa. Iar eel ee şl lasă mintea în ne-
luerare, oricât ar fl ea de ageră, dela o
ureme se întunecă şi pierde şi ee are. Căci
şl mintea se întăreşte prin lucru, prin de­
prindere.
 53

Cine îşi întăreşte uolnţa şl azi şl mâne,

ani în şir, pentru a se putea seăpa de pă-
eate, ua câştiga uotnţă şl mal mare pentru
a se putea împotrlul răului. Iar cine se lasă
uşor păcatului şt nu-şi înstrunează uolnta şl
răbdarea, ua pierde şl uolnţa ce o are şi
dela o ureme ua cădea uşor în orice păcat,
fie el cât de mare.
D eci p a r e adevăr s e cuprinde în euvin-
fele Domnului: BCelui c e are i s e va mai da
şi celui c e n a r e i s e va lua“.
Da, aşa estel Cel ce lucrează bine eu
darurile Domnului, îşi va creşte el însuşi
a cele daruri, „i se ua mal da“; şt cel ce le
lasă nefolosite ori le foloseşte rău, le mic­
şorează el însuşi, ori le pierde de tot, „l se
ua lua şl ce are“. «
Dar e limpede acum pentru orice minte
că nu din ulna Domnului, el din vina omului.
Nu se uădeşte alei nedreptatea Iul Dum­
nezeu, el lenea şl păcatul omului. Nu e nici
o soartă scrisă în fruntea omului, el soartea
şl- o face omul eu lucrarea sau nelucrarea lui 1
Dumnezeu urea mântuirea şl fericirea tu­
turora, pentru aceea a trimis în lume pe Fiul
său. Stăpânul din pilda talanţllor a uott ea
§4

totl să câştige eu el, nu numai doi. Dar

sluga de-a treia n a voit, fiindcă a fost „ut-
eleană şl leneşe“, nu l-a plăcut să se oste­
nească lucrând. Şl mulţi oameni nu se uor
mântui, eu toată întruparea Iul Hrlstos, fiindcă
nu vop să se mântuiască, nu uor să-şl folo­
sească darurile date de Dumneseu, el mal
bucuros petrec în păcate. Mu merg pe drumul
cel strâmt al faptelor bune, el pe drumul cel
larg al păcatelor.
De ulnă de sigur e numai omul. Iar nu
hotărîrea Domnului, care urea ea toţi să
se mântuiască.
Mu Dumnezeu, omul nu vrea această
mântuire. Iar Dumneseu pe nime nu poate
duce cu sila în raiu. Domnul sileşte apa să
curgă la uale, uânturlle să bată, focul să
ardă, lumina să lumineze, dar pe aceste lu­
cruri capi nu s e pot abate dela legea şl po-
runea E>ul, nu le ua duee în raiu, fiindcă ceea
ce fad de silă nu are nici un merit, nici un preţ.
Dumnezeu a dat omului voie slob o d ă :.
să lucreze sau ba eu talanţll daţi de Bl. Omul
face ce uoleşte. Pentrueă dacă ar trebui să
facem numai binele, dacă n’am putea fa c e şl
răul, uiel noi n’am Jl ma! mult ea apa sau
 55

ca focul şl de nici o răsplată nu am fl ured<-

nici pentru lucruri făcute numai d e silă.
Răsplata celor harnici.
Stăpânul din ptlda talanţilor a spus aee-
leaşt euulnte şl slugii care eu cinei talanţl a
mai câştigat cinei şt celui care eu doi ta-
lanţl a mal câştigat doi: „Bine, slugă bună
şi credincioasă, p este puţine ai fo st credin­
cioasă, peste multe te voiu pune; intră întru
bucuria Domnului tău“.
Sunt aproape aceleaşi euulnte pe care
le ua rosti Mântuitorul la judecata eea din
urm ă: „Veniţi binecuvântaţii Părintelui meu,
d e moşteniţi împărăţia e e a pregătită vouă
dela întemeierea lumii“.
„Bucuria Domnului tău“, e tot acelaşi
lucru eu „împărăţia eea cerească“, după
cum stăpânul din pilda talanţilor închipuie
pe Dumneseu. Şl la judecata din urmă Mân­
tuitorul nu ua face alteeua decât ce a făcut
stăpânul din Euanghelte. „După multă ureme
ulne stăpânul acelor slugi şi face socoteală
eu ei“. De-a cerut socoteala: ce au făcut eu
talanţli daţi de el. Şi la capătul lumii Hrl-
stos nu ha face alteeDa decât ua cere so-
56

eoteala dela toţi oamenii ee au făcut în lume

eu darurile date lor de Dumnezeu.
Astfel uedem eă în rândulala lui Dum­
nezeu este o lege ueşnieă pe care nime nu
ua putea-o răsturna ureodată: păcatul, ne­
lucrarea eu darurile primite sau folosirea
rea a lor, va trebui să fie pedepsit, zar fapta
bună, ulrtutea, câştigul eu darurile primite,
ua trebui să fie răsplătită.
Dreptatea omenească îneă cere acest
lucru, ea răul să fie pedepsit şi binele răs­
plătit. Dar oamenii de cele mai multeori nu
ţin aeeastă lege a dreptăţii: mulţi din cel
răi scapă nepedepstţi, ba ajung şl la cinste
şl mărire pe pământ şl mulţi din cel buni
în loc să fie răsplătiţi sunt lăsaţi în urmă,
sunt puşi la uleaţă şt mai grea, ba adeseort
pedeapsa cade pe capul lor, al celor neDl-
nouaţi.
Dreptatea omenească e slabă şl nepu­
tincioasă, pentrueă oamenii sunt plini de rele
şl de patimi. Dreptatea dum nesească este
cumpănă prea dreaptă în ueşnieie şi ea nu
poate lăsa răul nepedepsit, nici bin ele ne­
răsplătit. Cu daruri, cu proptele înalte, eu
linguşiri şl eu minciuni eel ee a greşit legii
 5?

omeneşti mat poate scăpa. Gine a păcătuit

împotrtua legii lui Dumnezeu, nu poate. Pen-
trueă aici nu este un judecător care să poată
fi înşelat sau linguşit sau cumpărat, ei în­
suşi Dumnezeu.
Şl tot astfel e şi eu răsplata Lui: ea nu
poate fi înlăturată, nici micşorată, nici mă­
rită, ci fiecăruia 1 se ua da după uleaţa şi
faptele lui. i
Stăpânul din Boanghelie dă aceeaşi răs­
plată şi slugii care a câştigat einet talanţl
şi celui ce â câştigat doi. Aşa era eu drep­
tate. deşi numărul câştigului e deosebit. Şi
numărul talanţllor daţi a fost deosebit: unul
cinei, altul doi. Deel cele două slugi au fost
răsplătite pe-o form ă fiindcă şl câştigul lor,
după talanţli daţi a fost pe o formă: amândoi
au îndoit auerea dată lor de stăpân. Dacă
cel eu cinei ar fi câştigat numai doi sau trei
sau numai un talant, tar cel eu doi alţi doi,
de bună seamă Stăpânul nu l-ar fl putut răs­
plăti pe o formă. Dar e i au avut acelaşi
merit, a c e ea ş i hărnicie şi pentru a c e ea şi
răsplata lor a trebuit să fie aceeaşi.
Nu felul şl numărul darurilor e hotărîior
în răsplată, ei hărnicia şl munca pusă de
pol, câştigul ee-l putem arăta,
58

Mare mângâiere şl întărire sufletească

aflăm noi, creştinii, în adeuărul acesta 1 De
noi nu se poate apropia nici odată descura­
jarea, uăsând că auem daruri mal puţine decât
alţii, nici plsma, nici duşmănia. Nici nu facem
greul păcat de a zice că Dumnezeu e ne­
drept, fiindcă unora a dat mal puţin, altora
mat mult. Noi ştim că eu puţinul nostru,
daeă-1 folosim bine, putem ajunge la mal
mare răsplată decât cel ce au primit mult
şl nu câştigă mult. Ştim că Dumnezeu ua
cere dela flecare după darurile primite. Ştim
că cel eu daruri multe nu sunt mal fericiţi
decât noi, cel eu daruri mal puţine, pen-
trueă Da fl Dai de el dacă nu zăresc în bine
mat mult decât noi.
„Slugă bună şl credincioasă“, putem fl
tot atât de bine şl dacă auem numai un ta­
lant, ea şl acela ce are cinei sau zece. Ba
răsplata mal multă şl mal mare se ua da
chiar acelora cari nouă ne par mal des-
moşteniţl în Dleaţă, dacă întrebuinţează bine
puţinul ce 11 s’a dat.
Scris este: „0oborît-a pe cel puternici
de pe scaune şt a înălţat pe cel umiliţi“. Şi
 59

tarăşl: „Cei dintâi nor fi eei din urmă şl

eel din urmă eei dintâi“.
I Stăpânul din pilda Euanghellel a spus
| eelor dquă slugi harnice: „Peste puţine ai
| fost credincios, peste multe te uolu pune“-
I Adică puţine aperi l-a dat până atunci pe
| mână, multe îl na da în ulitor, şl pe pământ
f şi, mal ales, în împărăţia certurilor. Căci
\ le-a spus : „Intră întru bucuria Domnului tău“.
I A dică: te fac părtaş nu numai la mai multe
I bunătăţi, el şl la bucuria şl fericirea stă-
I pânului.
f Să stăm deci eu credinţă şi eu Ditejle
I în lupta cea mare şi grea a uieţii, în lu-
| erarea şl folosirea eu grije şl eu hărnicie
[ a darurilor date nouă de Dumnezeul Orice
[ greutăţi şi suferinţe am întâmpina în rodirea
| bună a talanţilor, să nu ne pierdem curajul.
[ De bună seama că cele două slugi harnice
J nu au îndoit eu uşurinţă talanţlt daţi de stăpân.
| Au alergat, aii muncit, au asudat, au cruţat,
I au chibzuit, pentru a putea ajunge la câ-
i ştigul acela frumos. De multe ori se uor fi
| potignit, uor fi căzut în genunchi, dar iar
f s’au ridicat, şi au mers înainte, ştiind că
: uor trebui să dea stăpânului seama pe ta-
! lanţii daţi.
60

Creştinul harnic şi neînfricat în folosirea

bună a darurilor date de Dumnezeu, fa c e
cea mai măreaţa faptă de pe pământ: el
creşte şi sp oreşte averea Părintelui ceresc.
Auerea lut Dumnezeu nu sunt banii şi
moşiile, ei faptele cele bune, com orile su­
fleteşti : credinţa, curăţia, dreptatea, nădejdea,
iubirea, bunătatea, mila, prietenia, ajutorul
frăţesc şt toate uirtuţitle ereştlne, pe care
Dumnezeu le samănă în sufletul omului. Din
ele se naşte împărăţia şi averea lui Dum-
neseu p e pământ. Dacă noi ne silim să facem
să încolţească şi să crească în noi şl în
alţii această sămânţă a faptelor bune, not
sporim auerea şi creştem împărăţia Iul
Dumnezeu pe pământ. Aşa că ne facem îm­
preună, lucrătorii lui Dumnezeu, fiii Eul
cel adeuăraţl. De aceea ne ua chema să
intrăm întru bucuria stăpânului, să ne-facă
peste multe credincioşi. Aşa purcede şi pă­
rintele trupesc faţă de copiii sfăi cei buni şl
ascultători, cari de îndată ce au răsărit în
puteri dau o mână de ajutor tatălui, lucrează
în rând eu părinţii, sporesc auerea părin­
tească. Auerea uede şi sporul cel nou, câ­
ştigat şt eu munca lor, eut o dau părinţii
dacă au copiilor lo r? Bl sunt moştenitorii,
 61

Creştinul eel harnic e albina lut Dum­

nezeu pe pământ. Cel leneş e trântorul din
stup. Mierea adunată de noi nt se ua da tot
nouă, pe când trântorit uor fl uetşt, adică
aruncai! „în locul eel ueşnle“, în întunericul
eel mat din afară.
Şl fiindcă nu ştim niciodată când ua uent
stăpânul să ne ceară socoteala ce am făcut
eu talantii Lui, fiindcă nlme nu-şl cunoaşte
ceasul morţii ’când ulne judecata, să nu lăsăm
să treacă zilele una după alta în deşert,
spunem: „Mal auem ureme de lucraţi Mat
auem în urma noastră un şir lung de ani
pentru a ne folosi bine de darurile ce le-a
dat Dumnezeu“.
Vremea nu e în mâna omulut, ei în uo-
inţa Domnului. Şi El ne-a poruncit să fim în
orice clipă gata să-i putem da seama de
lucrarea şt câştigul nostru pentrueă pe ne­
aşteptate Dine sfârşitul nostru al^ tuturora.
Să fit deci asemenea slugilor harnice din
pilda talanţilor şt asemenea fecioarelor celor
cuminţi, din sf. EDanghelle, cari au luat destul
untdelemn în candelele lorfşl au putut tntra eu
mirele la nuntă, deşi el a uenlt'pelneaştep-
tate în mijlocul nopţlt.
It. Pilda cu ospeţele şi cu loeupilc dela
ospăţ.
Ştim din sf. Eoanghelte eă dintre jldoull
de pe uremea Mântuitorului, eeî mai înuâr-
toşaţl la inimă, earl n’au uott să creadă în
El şt earl E-au alungat şl E-au duşmănit
mereu până E-au dus la moarte, au fost frun-
taşll poporului, fariseii şl cărturarii. Nici
unul dintre Apostoli n’a fost dintre cărturari
şl farisei, ei oameni din popor, cel mal mulţi
pesearl.
Fruntaşii cari ţineau în ascultarea lor
poporul eureese nu uedeau eu ochi buni că
o parte a poporului începe să asculte de
lsus şl să meargă pe urmele Eui. Intr’aeeasta
uedeau el micşorarea puterii lor şl pierderea
uenltelor pe earl le aueau după popor. Afară
de aceasta, ei n’au crezut în lsus, fiindcă
sufletul lor era necurat, plin de patimi şl de
păcate. El mai ţineau legea Iul Molse numai
pentru ochii lumii, dar nu în inima lor. Pentru
aceea a ş i spus Mântuitorul: „Dai uouă, eăr-
turartlor?şt fariseilor făţarnici, eă sunteţi ase­
menea mormintelor spoite pe dinafară, tar
înlăuntru sunt pline de oase“.
 63

Totuşi au fost şi între cărturari şl fa­

risei unii cari au crezut că Hrlsfos e Mesia,
cum a fost Nleodim, dar cart nu cutezau,
de frica celorlalţi farisei, să se dea pe faţă,
Altll însă au auut şl curajul acesta, fiindcă
şl între el a mat rămas câte unul drept şl
eu frica lui Dumnezeu.
Ea sf. Duca, e. 14 nl se istoriseşte cum
a Intrat Isuşţ în casa unuia dintre „fruntaşii
fariseilor“ să ospăteze. Acest fruntaş al fa­
riseilor dacă a cutezat să-l cheme pe Isus
la masă, în uederea tuturor, de bună seamă
că era dintre ucenicit Domnului, adică dintre
cei ce au crezut în lsus. Bl bine ştia că dacă
face acest lucru Da fl prigonit de ceilalţi fa­
risei, dar nu l-a păsat de ei.
„Intr’o zt de Sâmbătă“, serie sf. Duca,
„intrând lsus în casa unuia dintre fruntaşii
fariseilor, ea să ospăteze, et erau eu ochit
aţintiţi asupra Eul. Şl lată l se înfăţişează
un om care era bolnau de idropleă“. Mân­
tuitorul, pentru a le arăta că şl în zi de Sâm­
bătă trebue şl putem să facem binele, a uln-
deeat pe bolnau şl l-a întrebat pe cel de
faţă: „Care dintre uol, daeă-t ua cădea în
fântână feciorul sau boul, nu-1 Da scoate de
64

grabă, în ziua Sâm betei?“ El însă au tâeut

şl nu puteau să-t dea nlel un răspuns.
Şl din euDlntele acestea şl din cele ee
urmează mal departe se uede că la frun­
taşul acela al fariseilor, eare-l înultase pe
l8us la masă, erau chemaţi mal toţi fariseii
şl cărturarii, pentrueă aceştia spuneau că
Sâmbăta nu e slobod omului să faeă nimic,
nici chiar un bine deaproapelul. Dar din îm­
prejurarea că la întrebarea lut lsus ei n'au
răspuns nimic, se uede că cel ee uenlseră
atei erau dintre cel cart începeau să se
apropie de lsus.
Acelaşi lucru se uede şl din ceea ee ur­
mează, unde lsus le dă sfaturi ea la nişte
oament cari ar fi început să creadă în El.
Serie, adică, sf. Euea : „Âpo/ luând seam a
cum îşi alegeau la m asă c e le dintâi locuri“
(ceilalţi înultaţl ai fariseului) a spus oaspe­
ţilor o pildă zleându-le:
„Când eşti chiemat de cineva la nuntă,
nu te aşeza în fruntea m esei, ea nu cumva
vreunul mai de cinste ea tine să s e afle şi
el poftit d e g a z d ă ; şi venind c el e e te-a
chem at pe tine şi pe el să-ţi z ic ă : Dă a c e ­
stuia locul. Şi atunci eu ruşine te vei duce
 65

să cuprinzi locui c el mai de pe urmă. Ci,

când eşti poftit, dute şi ie aşează in eCl din
urmă loc, aşa încât, când va veni cel c e
te-a chemai, el să-ţi z ic ă : Prietine, urcă-te,
mai sus.1 Atunci vei avea cinste în faţa tu­
turor m esenilor c e sunt cu tine“.
„Fiindcă oricine s e înalţă pe sine s e va
smeri, iar c el c e s e sm ereşte (se umileşte)
se va înălţa“.
Zis a (Hrlstos) şl celui ee l-a fost poftit
(adică fruntaşului fariseilor): Când fa c i prânz
sau cină nu ehiem a pe prietenii tăi, nici pe
fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici p e vecinii
cu stare, ea nu cumva şi ei să te poftească
la rândul lor şi să-ţi iei împrumutul. Ci eând
fa c i un ospăţ, chiam ă săraci, betegi, ologi,
orbi. Ş i fericit vei fi că n’au să-ţi răsplă­
tească. Ci răsplătit vei fi întru învierea drep­
ţilor.
,Unul dintre cel ce şedeau cu El la masă,
auzind acestea, a grăit: Fericit este cel ee
ospătează întru împărăţia Iul Dumnezeu“.
Vedem, deci, că la această masă dată
de fruntaşul fariseilor erau de faţă prietenii
şl rudenii de ale sale, deci tot dintre oa­
menii fruntaşi. Mântuitorul le dă sfaturi cum
5
66

să se aşeze la masă. nu căutând locuri după

urednlela ce ll se pare lor că o au. et după
cum ua judeca stăpânul. Erau deci oameni
cart încă nu se despărţiră de tot de slăbi­
ciunile lor, nu erau creştini deplini. Iar gazdei
îi arată, eu o uşoară mustrare, cum să-şi
facă în uiitor prânzurile şl einile sale, pe
cine să cheme la ele. Deci îi uorbeşte ea
unuia care a început să umble pe urmele
lui Isus.
Auem, astfel, o douadă că între jidoull
cari s’au alăturat la înuăţătura Mântuitorului,
au fost unit şi dintre fruntaşii poporului, deşi
mal putini.
Pilda spusă aici despre ospeţe şi cei
chemaţi la ospeţe, ne poate fi de mare folos
şl nouă cari trăim azi. Mântuitorul, în acelaşi
loc la Duca uorbeşte, îndată mai departe,
despre ospăţul c el îm părătesc, sub care se
înţelege fericirea sau împărăţia cea cerească.
Hristos arată cum Dumnezeu a chemat întâi
la mântuire pe poporul cel ales, pe fidoui, tar
după ce aceştia n’au ascultat de uesttrea lui
Isus, au fost chemate la mântuire toate nea­
murile pământului. Despre această pildă uom
serie altădată mai pe larg.
 67

In eeea ee am pus alei din sf. Euan-

ghelle a Iul Euea, Mântuitorul aseamănă
numai întru atâta ospăţul eu împărăţia ee-
rlurllor întru eât ne arată eă orlee ospăţ la
eare suntem chemaţi e dat de altul, e făcut
din darurile altuia, nu din ale noastre şl eă
aşa nu auem noi dreptul să ne cerem un
lo c anume unde să şedem . Cl locul nt-l ua
arăta şl hotărî acela eare din bunurile lut
a dat ospăţul.
Asemenea este şl eu împărăţia ceriului.
ospăţul c e l veşnic, pe eare nl-l pregăteşte
Dumnezeu. Nu noi auem ureo cădere să ne
alegem partea de fericire din ralu. locul
unde să stăm, et acela nl-l ua da după drep­
tate, singur fudeeătorul cel ueşnle. De a ceea
şi c el mai bun creştin nu s e p oate gândi
d ecâ t cu umilinţă la felul răsplăţii ee nl-l ua
da Dumnezeu în lumea cealaltă. In toată
uremea să ne aducem aminte de pilda ua-
meşului şt a fariseului, de eel ee s ’a înălţat
mincinos pe sine însuşi şl de eel ee s'a
umilit şl la adeuărul din euulntele Domnului:
„Tot eel ee se înalţă pe sine însuşi se ua
umili şl eel ee se umileşte se ua înălţa“.
5*
68

Modestia este o frumoasă ulrtute

creştinească.
„eând eşti chemat de elneua la o nuntă,
nu te aşeza în fruntea mesei“, a spus Mân­
tuitorul. Poate să fl înultat la ospăţ şl alţii
mal urednlel deeât tine, eărora li se cuulne
locurile de frunte şl atunci stăpânul casei
ua fl silit să te scoale dela locul unde te-al
aşezat, spre marea ta ruşine şl să-l dea
celui mal urednle. Mal bine să-ţl alegi un
loc mal la coadă, că dacă eşti în adeuăr
mal de cinste şt mal urednle decât alţii, în­
suşi stăpânul casei ua uenl şl te ua pofti
mal în frunte.
lnuăţătura de alei se potrlueşte pentru
ospeţe şt pentru alte lucrări ale omului şl
ne arată că nici odată nu e nici bine, nici
frum os, să ne preţuim pe noi înşine mat
mult deeât pe alţii, să credem că nouă nl
se cuulne mal multă cinste, dreptate sau răs­
plată deeât altora, pentrucă noi nu putem şti
daca suntem in adevăr mai buni deeât alţii.
eu alte euulnte: în uteaţă e urît şl rău lueru
sumeţla şl mândria omului şl mare păcat.
Iar smerenia sau umilinţa şl modestia este
 09

una dintre utrtuţtle cele frumoase ale cre­

ştinului. De bună seam ă'eă ntet unuia dintre
not nu-l sunt străini acel oameni cart pretu-
tindenea s e îm bulzesc la locurile c ele de
frunte şl nu putem spune că sunt oameni
plăcuţi, la cart să prtoeaseă cu dragoste
ceilalţi.
Oamenii mândri şt îmbulattorl în fruntea
altora sunt judecaţi şl’urgislţt de toată lumea.
Sunt nesuferiţi altora prtn purtarea lor.
Nu numai la ospeţe ^şl la pomeni, dar
chiar în biserică şl în orice adunare de oa­
meni, et dau dtn coate să răzbească în rân­
durile cele dintâi, cresând că el sunt mal
preţtoşl ea alţii şt că locul lor, pe dreptate,
este în fruntea tuturor.
Dine cu capul sus, pltn de semeţie şi de
dispreţ pentru deaproapele, să uttă la alţii
cu coada ochtulut sau peste'umăr şl nu se
lasă până nu se aşează în scaunul de frunte.
De acolo îşi aruncă ochit peste mulţime, să-1
uadă toată lumea unde a ajuns et, în rând
eu fruntaşii şl-it creşte mândria şt mal tare.
In prostia lut el crede că preţul lui a crescut
şt mat mult ajungând într’un loc care nu
l s’a euuentt. ca şt când locul ar putea sâ-l
dea o Drednlele pe care nu o are.
70

Omul m odest este eel lipsit de mândrie,

eel care nu se preţuieşte pe sine mal mult
decât pe alţii, care nu dispreţuieşte pe nlme
şt se mulţumeşte eu răsplata pe care o are
în sufletul său pentru faptele lui. Nu batjo­
coreşte pe alţii, nu face nedreptate nimănui.
Omul modest ştie că chiar dacă e mal
urednle decât altul, dacă e mal cuminte, mal
bun, mal înDăţat, mal auut, el tot frate rămâne
eu deaproapele său şl frăţeşte trebue să se
poarte eu el. Ua griji în toată uremea să nu
supere, să nu jicnească pe fratele său prin
purtarea Iul şt mat bucuros se ua lăsa lipsit
de o cinste seu de un drept care l s ’ar cădea,
decât să facă ureo înfruntare sau jlentre
altora.
Virtutea modestiei ne este de m are fo lo s
în uieaţă. pe lângă că e frumoasă. Omul mo­
dest îneunjură adeseori neplăcerile sau pri­
mejdiile de care nu scapă eel ce se îmbul­
zeşte ueşnie la loc de frunte.
De multeori eel lipsit de modestie îşi ia
însărcinări cari tree peste puterile lui. Gere
şi se îmbulzeşte la o slujbă la eare nu se
pricepe, nu ştie cum să o conducă, să ehl-
uerntseaseă şi se face de ruşine, dându-şi
 71
la lumină neputinţa. Unul ea acesta ua fl
alungat eu ruşine din loeul pe care nu-l
merită.
Astfel de întâmplări putem uedea în Ro­
mânia, dela războlu încoace, aproape în fle­
care zl. După ce în ţara noastră flecare ce­
tăţean are toate libertăţile, toate drepturile,
nlme nu mal urea să fie porcar sau eturdar
în sat. fteearfe se îmbulzeşte la primărie ori
în consiliul comunal. Toţi se cred destoinici
să îndeplinească orice slujbă şl între ţărani
şl între domni. Ml se pare că din împreju­
rarea că nl s’au dat drepturi egale, am ajuns
şt la ştiinţă şl înuăţătură egală. Oricine crede
că poate ft deputat ori ministru, dintre oa­
menii cart au înuăţat carte. Iar dintre cel
fără înuăţătură mulţi cer slujbe la cart nu
se pricep.
Modestia cere ea flecare să ne cunoa­
ştem lungul nasului şt să nu ne îmbulzim la
slujbe şl lucrări pentru cari nu ne-am pre­
gătit şl nu auem nici o pricepere. Pentrueă
totul se înuaţă în lumea asta.
Vedem ce încurcături şl pagube aduce
într’un sat o primărie în care sunt oameni
nepricepuţi. Intr’un an-dol ruinează şl încurcă
72

toată gospodăria satului, în aşa măsură că

eet ce uin după ei, dacă sunt oameni price­
puţi, au ce-şt bate capul şl ce munci ani în­
tregi nu pentru a creşte bogăţia satului, ei
numai pentru a face oarecare rândutală în
ce au stricat alţii.
Şl tot astfel stau lucrurile eu toate sluj­
bele din ţară, cu însăşi conducerea ei. Oa­
menii cart uor să ajungă în frunte trebue să
fie bine pregătiţi, să-şl dea seama de greu­
tatea ce o iau pe umeri, să-şi măsoare pu­
terile lor eu aceste greutăţt şi numai după
aceea să cutese a se îmbulst.
Dar chiar şl în uteaţa fiecărui om, mo­
destia e de cel mal mare preţ. Ba ne apără
de multe pagube. Cel care îşi preţuieşte pu­
terile lui mai mult decât sunt în adeuăr,
adeseori se apucă de lucruri, de negoţuri,
de întreprinderi în cari îşi cheltuieşte toată
auerea şi rămâne pe drumuri. Sau, neurând
să rămână în urma altora, mal auuţl sau mal
înuăţaţt, trăieşte domneşte, risipeşte peste
puterile lui pe îmbrăcăminte şi hrană şl
ajunge în scurtă ureme pe drumuri.
Este o temeinică înţelepciune din bătrâni
care ne spune: Să vorbeşti cum ţl-e portul
 73

şt eă te porţi cum ţl-e uorba. De când trăim

în Românla-Mare multă lume s’a ruinat, a
sărăcit, şl-a stricat casa, pentrucă au pă­
răsit ulrtutea modestiei şl au cheltuit peste
puterile lor, numai pentru a ajunge înaintea
altora, „pe seaunele cele dintâi“, fie la sate,
fie la oraşe.
Cu cine trebue să ne arătăm darniei şi
* milostiui ?
Oamenii nu-şl schimbă cu uşurinţă obi­
ceiurile lor, pentrueă nu-şl schimbă sufle­
tele. Dacă Mântuitorul ar trăi asl pe pământ
şt ar ft chemat de un creştin la o masă. El
ar putea şt asl să-l înfrunte şl să-l sfătuiască
pe acesta, cum a sfătuit pe unul dintre frun­
taşii fariseilor, la care a fost tnnltat la masă.
Şl la ospeţe şl la pomeni şt la alte prasnlce.
creştinii se arată aproape cu nimic mal buni
decât fartseul acela. Şl noi chemăm la me­
sele noastre de cele mat multeort numai pe
cel de-o seamă cu noi, pe rudenii, pe prie­
teni, pe fruntaşii satelor şl rar ne aducem
aminte eu adeuărat de cel cari ar trebui
chemaţi, de cel lipsiţi şl săraci.
Mântuitorul a înuăţat pe fariseu a şa :
„Când fact prânz sau cină nu chema pe
74

prietenii tăi, niei pe fraţii tăi, nlel pe rudele

tale. nlel pe ueelnii eu stare, ea nu eumua
şl ei să te poftească, la rândul lor şl să-ţl
lai împrumutul. Gi când faei un ospăţ ehamă
sărael, betegi, ologi şl sehiopl. Şl fericit uel
fl eă n’au să-ţl răsplătească. Gl răsplătit uel
fl întru înuterea dreptiţllor“.
Inuăţătura din euuintele Domnului este
următoarea: Din prisosul tău să împărţi a c e -
lora cari nu au. Pe ceea ee al de întrecut
tu eşti de bună seamă stăpânul, poţi face
ee uoieştl eu auutul tău. Insă şl auerea şl
prisosul nu-1 poate auea nlme fără ajutorul
lut Dumnezeu. De aceea el trebue întrebu­
inţat după uolnţa Iul Dumnezeu, eare e în­
tâiul părtaş la auerea ta. Dacă uoieştl să-ţl
întrebuinţezi bine auerea şi după gândul Iul
Dumnezeu, tu nu uel da acelor cari au eât şl
tine, ori ehlar mai mult, el acelora, earl fără
ulna lor nu au niei ee le trebueşte pentru
hrana sau adăpostul de toate zilele. Trebue
să ne gândim mereu eă Dumnezeu ehlar de
aceea ne-a ajutat să putem auea mai mult
decât ne trebueşte nouă, pentru a ajuta pe
eei lipsiţi de puteri sau de mijloace.
De altfel acelaşi adeuăr l-a spus Mân­
tuitorul şl eând a uorbit despre felul eum
 75

dop fi judecaţi oamenii la capătul lumii. Bl

ua zice celor drepţi: „Ueniţl blnecuuântaţlt
părintelui meu de moşteniţi împărăţta cea de
ueel. Gă am fost flăm ând şl ml-aţi dat să mă­
nânc. am fost seto s şl ml-aţi dat de-am
băut. am fost g ol şl m’aţl îmbrăcat“ şl cele­
lalte. Iar când îl uor întreba cel buni când
au făcut el aceste mllostlulrt Isus a zis
„Tot c e e a c e aţi făcut unuia dintre c e i mici,
mie mi-aţi făcu t“.
Isus Hrlstos ne-a dat astfel cel mal înalt
îndemn pentru a îndeplini faptele milostivirii
faţă de cel lipsiţi: S e pune pe El însuşi în
locul lor. Ajutorul ee-l dăm celor lipsiţi, îl
dăm însuşi Mântuitorului.
lată1un lucru minunat şl un îndemn ne­
spus de puternic pentru faptele mtlostlulrtt;
Nu facem binele celui lipsit numai pentrueă
şi el e om şi el e fratele nostru şl el e mo-
ştean al împărăţiei certurilor ea şl noi, el
îl facem mal ales fiindcă în el uedem pe în­
suşi Mântuitorul.
Ar fi deajuns şl simţământul milet pentru
ea un om care are eu ce ajuta pe cel lipsit
să-l ajute. Inima bună simte unde e neuole
de ajutor. Ar fl deajuns şl numai gândul că
76

şl eel sărac ni- e frate, e om ea şl noi, pentru

a nu-l trece eu uederea!
Dar Hrtstos, cunoscând firea cea stri­
cată a omului, t-a dat.un sprijin şl mat mare
pentru a [se îndura de cel săraci şt neno-
etţl: a spus că tot ceea ce dăm unuia dintre
aceştia, îl dăm Lui însuşi.
Nici un Zeu păgân, nici o înuăfătură sau
ftiosofle omenească nu s’a putut ridica până
la această înălţime, nu a putut da un imbold
aşa de puternic oamenilor pentru mllostlDire 1
Aşa că ar trebui ca asi, la aproape două
mit de ani dela Hrtstos, faţa lumii să fie
schimbată, ca faptele milosttulrtt să umple
uteaţa creştinilor, ca să ne deosebim, ca
cerul de pământ, de felul cum ajutau cel
ueehi pe deaproapele lor.
Dar, cel mat mulţi, suntem aproape acolo
unde au fost şl jldoult de pe uremea Mân­
tuitorului!
Nu căutăm milostivirea, ei lauda.
Poporul nostru românesc cheltuieşte mult
eu ospeţele. eu prasnielle, eu pomenile.
Poate nu-l popor creştin pe lume care să
pună atâtea pomeni pentru morţi ca noi ro­
 77

mânii. încă înainte de a muri bolnauul. dacă

nu auem^în coş. ducem la moară sau ne
împrumutăm pe la alţii. Adeseori oamenii
cheltuiesc peste puterile lor,\se bagă în da­
torii din cari nu mal lasă eu anll.fŞl gândul
ce i mână e unul singur: să nu rămână Sn
urma altora, să nu-i uorbeaseă satul de’rău.
cl săd laude. S ă poată spune: „Am pus o
pomană care ua rămânea în amintirea oa­
menilor“. Sau: „Am întrecut pe cutare“.
Sau : „Am dat şl colaci şl uase“. Uneori ne
şl uităm de mortul de pe laulţă şl tot gândul
nostru se învârte numai asupra felului cum
vom ospăta pe creştinii pe cari îl vom chema.
Toţi ştim că pomana o dăm pentru su­
fletul mortului. Deci ea‘trebue să fie în primul
rând^o faptă bună, o faptă a milostivirii cre­
ştine.
Dar o faptă bună nu poate porni dintrun
gând d e mândrie deşartă. Dacă facem po­
mana pentru lauda noastră, ea nu mai poate
fi şi niei nu este d e nici un fo lo s pentru su­
fletul mortului. In loc de o faptă bună şl fo­
lositoare. facem un păcat greu. Iar dacă tot
din gândul de fală şi mândrie cheltuim eu
pomana mai mult decât ne ajută puterile, pă­
78

catul ua fi şl m af mare. Cel mort nu ua auea

nici o uşurare în lumea cealaltă.
Aşa dar gândul cel dintâi când punem
pomeni, nu trebue să fie la noi şi la lauda
noastră, ei la cel dus dintre noi. Ştim că
numai faptele noastre şi rugăciunile cele
bune le la Dumnezeu în seamă, uşurând pe­
depsele şl suferinţele celor adurmiţi, cari
mal au de ispăşit pentru păcate.
Al doilea gând trebue să fie că prin po­
meni numai atunci facem o fapta bună, când
prin ele sunt ajutaţi cel eu adeuărat săraci
şi lipsiţi sau într’altfel neputincioşi.
Rar însă uet uedea la pomenile ce se
pun prin satele noastre adunaţi numai pe cei
lipsiţtl Dimpotrluăl Cu cât e mai aout sau
mai, eu nume cel mort şl familia lui, eu atât
întâlnim la masă mal mulţi din fruntaşii satului
şi rudele mortului 1 Ni se pare că aşa se
cade! Dar lucrând aşa, o facem tot penlru
lauda şl m ărirea noastră; să stăm la masă
numai eu cel de seama noastră. Ni se pare
că ar fl o ruşine pentru noi să uedem în
jurul meselor numai pe sărântoeii satului.
De aceea dintre aceştia chemăm numai pu­
ţini, de sămânţă, îi punem în coada mesei
 7

sau la o masă deosebită, le dăm altfel de

mâncare, altfel de Dase, pe când în fruntea
mesei, la mâncările cele bune, ne aşesăm
rudele şt prtetentt sau pe fruntaşii satului.
Şt înaintea lor uotm să ne arătăm ce pomeni
şttm dai Ee punem înainte şl uln şl rachiu
bun şl colaci mal albi şl mâncări mal gu­
stoase.
Cu utţ euuânt lucrăm ea şl fariseul din
Euanghelte, la care a fost poftit Isus şl pe
care El a trebuit să-l înfrunte. Ş l nu ne dăm
seama că aceasta nu mal este o pomană
pentru sufletul mortului, el un ospăţ pentru
lauda noastră.
Dar luerând aşa, aruncăm în uânt pri­
sosul sau aoerea noastră, fiindcă nu facem
o faptă bună de rttllostluire creştinească, el
una de mândrie, omenească.
Să dat eelnl ee nu«ţt poate întoarce.
Mântuitorul â făcut băgător de seamă
pe fariseul din s|. Euanghelte că dacă cheamă
la masă numat H ^ ^ l de oameni cari şt el
pot să-l ^l. capătă împrumutul
înapoi şl nu i S m F i ^ ^ t e t o răsplată.
Aşa ®e 9 jM P i'Ţ u c r u r t le de obicelu
şl în oleaţa crt|HHllU№,fciRudentile se ospă-

- . M ii
80

teasă unele pe altele; eel bogaţt se fnultă

unii pe altU la mese, tot între el; fruntaşii
satelor, asemenea. La oraşe e tot aşa.
Adeseori elnlle şl prânaurlle sau banchetele
se ţtn lanţ, săptămâni sau luni de-a-rândul.
Şl la toate uezl pe acelaşi oameni, earl tot­
deauna ar auea ee mânea şl la el acasă.
In toate acestea nu poate fl nlei urmă
de milostivire creştinească, de faptă bună.
Flecare ee-a dat o masă. e chemat, la rândul
său, la altă masă. Dacă a auut sece înuttaţl
de felul lut, ua mânea şl el de sece ori la
ceilalţi. Astfel că tot împrumutul îl capătă
înapoi.
Dar ospeţele acestea nici nu-s făcute
din gând creştinesc, el pentru a-şt petrece
şl a se ueselt, pentru a-şl trece oremea şl
adeseori pentru a se sfârşi în desfrânărl.
Meritul mllosttulrll creştine e să dai şl
să ajuţi pe acela dela care nu mai poţi primi
înapoi. A face bine numai celui ee şl el îţi
poate face bine, nu e nici un merit. Ne-a
spus Mântuitorul în mal multe rânduri acest
adeuăr şl totuşi nu se leagă de noi.
Nu se leagă, deşi pe lângă faptul că aju­
tând pe cei lipsiţi cu adeoărat, ajutăm şl dăm
 81

însuşi Mântuitorului, tot El ne-a spus că suntem

fericiţi când nu putem primi înapoi, fiindcă
atunci ne adunăm răsplata în împărăţia ce~
riurilor. Slăbiciunile şi patimile noastre ome­
neşti sunt mal mart deeât puterea adeuă-
rulut lui Hrtştos, dacă nu cercăm să stă­
pânim acele patimi şl ne lăsăm duşi de mân­
drie sau de gândul răsplăţii alei pe pământ.
La îptâil creştini nu era aşa.
Creştinii din cele dintâi ueaeurl ştiau
cum să săuârşeaseă faptele milostiutrli. Pentru
et ospeţele erau adeuărate einl şi prânsuri
ale săracilor, ale uăduuelor, orfanilor, ale or­
bilor, şchiopilor şl ale tuturor fraţilor neno­
rociţi. Atunci oamenii credeau şl simţeau că
pomana trebue să fie o faptă bună, nu un
lucru de laudă şt de mândrie pentru cei uit.
Cel bogaţi slujeau la mesele celor să- \
raci, după ce tot din aoutul lor se punea la
masă. Bisericile creştine din uremile cele
dintâi ţineau seama de toţi săracii parohiilor,
de uăduue, de orfani, de bolnaui, de alţi ne­
putincioşi şi adunau daruri dela toţi creştinii
cari puteau da şi le strângeau pentru me­
sele celor lipsiţi.
8
82

Sf. Apostol Panel aduna de pe la toate

bisericile daruri şl alimente pentru „săracii
din Ierusalim“ şl le trimitea de prin Mace­
donia şi Grecia până acolo. Erau rânduite
feţe bisericeşti cari se îngrijeau de mesele
săracilor, cari adunau şi împşrţeau darurile
şl pregăteau mâncările.
Atunci creştinii cei auuţl nu se îmbuibau
în prânzuri date între el, el din prisosul lor
dădeau eelora dela cari nu mal puteau primi
înapoi şi astfel îşi agoniseau comori în îm­
părăţia Iul Dumnezeu.
Pentru ce nu ne am întoarce şi noi la
uirtutea celor dintâi ereştlnt?
lată că, deşi se îndeamnă în multe părţi,
să ne lăsăm de cheltuielile pomenllor, nu
ne putem desuăţa de acest obicelu. Gel puţin
să-l facem creştineşte eu adeoăratl
De bună seamă că a da de sufletul mor­
tului, nu poate fl un lucru rău sau un păcat,
dar eu aceste două restrângeri: să nu ch el­
tuim p este putepile noastre din proastă în­
gâm fare om en ească şl să nu chemăm la p o ­
meni p e c ei cari au, ci p e c ei lipsiţi.
Am auut prilejul să uedem şl sate ro­
mâneşti în cari pomenile au rămas până azi
 83

eu adeuărat m ese ale săracilor. Unde nu

suni ehemaft la pomeni decât uâduuele să­
race, copiii orfani şl săraci, neputincioşii sa­
telor cari n’au din ce trăi decât eu mare
aneuoinţă. Alei creştinii adună în jurul me­
selor lor pe oamenii cărora într’adeuăr le
fa c un bine şi o m are bucurie, cari pot spune
la rândul lor, din tot sufletul „Dumnezeu să-l
ierte pe eeliadormlt“. Aceştia nu-ţl uor putea
da niciodată împrumutul înapoi.
Dar ce minunat şl creştinesc lucru e să
ştii că ai putut şi tu odată să alini suferinţele
alor douăzeci ori treizeci din fraţii tăi ne­
norociţi, că i-al făcut să-şl uite pe-o clipă
Dieaţa lor plină de suferinţe, că le-ai putut
da prilejul să mulţumească şi să laude pe
Tatăl lor cel din certuri 1 Iar dacă cei ce pun
pomana, uitându-se la săracii din jurul mesei,
se vor gândi că în fiecare dintre ei este
însuşi Mântuitorul că pe Bl îl omenesc şl îl
hrănesc, bucuria cerească ce le ua um­
plea sufletele ua fi cea mal mare răsplată
pentru ei 1
Gum se ua putea asemăna mulţumirea
lor din mândrie, când au dat un ospăţ bogat
cu oameni auuţi, cu această bucurie curată
e*
84

de-a {1 ospătat în persoana celor lipsiţi pe

însuşi Mântuitorul?
Dar noi, eu puţtnă credinţă şl eu puţină
Dolnţă, am putea face un pas şt mal departe,
appopiindune de creştinii c e i dintâi. Am
putea, nu numai odată în uleaţă să facem o
bucurie celor lipsiţi, el mal de multe ori.
In flecare sat sunt femei şl bărbaţi bă­
trâni şl săraci, cari nu mat pot munci, nici
nu au rudenii care să se îngrijească de ei.
In fiecare sat sunt copil orfani, sunt oameni
neputincioşi din naştere, cart nu sunt în stare
să-şl agonisească pânea de toate silele.
Şl, tot astfel, în flecare sat sunt sece-
douăzeci de famtlti, ori mal multe, cart ar
putea da în fleeare zi o bucată de pâne, un
pumn de făină, o lingură de lapte şt altă
hrană pentru aceşti nenorociţi. Nu este sat
care, eu dragoste şl credinţă creştinească,
nu ar putea hrăni zilnic şl îmbrăca einei-
şase-zeee, ori chiar mal mulţi dintre lipsiţii
şl neputincioşii satelor.
Da oraşele mal mari se pun dări pe toţi
cetăţenii pentru a putea adăposti în câte o
casă, în câte un cămin pe bătrânii neputin­
cioşi şi fără rudenii cari să-i ţină. pe copiii
orfani.
 85

Pentru ee nu s’ar putea începe acest

ajutor'creştin şl pe satele noastre? Cu pu­
ţină bunăuolnţă am putea auea în flecare sat
miel adăposturi pentru cel desmoştenlţi, unde
ar putea auea hrana şl locuinţa de toate silele.
Să nu se creadă că sărăcie şl năeas
mare întâmpină numai neputincioşii dela
oraşe. Adeuărat este că într’un sat creşti­
nesc chiar de foame nu moare nimeni, cum
se poate întâmpla la oraşe, fiindcă într’un
sat toţi oamenii se cunosc.
Dar nu e mal puţin adeuărat că şl la
sate întâlnim creştini nenorociţi cari nu tră­
iesc mal bine ea animalele neeuuântătoare.
li descoperi în câte un bordel, într’o rup­
tură de casă care nu mal poate da nici un
adăpost, într’o stare jalnică. Mai ales când
dă boala peste el şl nu mal pot Ieşi să-şl
eerşească hrana.
Oriunde întâlnim astfel de făpturi ale Iul
Dumneseu, nenorocite şl părăsite, ruşinea
cade asupra satului întreg.
Unde sunt primării şi consilii comunale
harnice şl cu dragoste de sat, se utne de
obleelu în ajutorul acestora. Dar nu este
un ajutor silnic, el de sile mari.
86
Frumos şl creştinesc lucru ar fl ea re­
uniunile de femei creştine din sat sau aso­
ciaţia Agrulul, prin secţiile el din flecare sat,
să-şl ia asupra lor îngrijirea acestor fraţi
mal miel. Din cotizaţiile, din ajutoarele săp­
tămânale pe care le ar da din dragoste cre­
ştinească, cel mal auuţl din sat şl oricine
ar auea îndemnul sufletesc să ajute, s’ar
putea aduna cele de lipsă pentru hrana ace­
stor oameni. Sub suprauegherea unei re­
uniuni. care ar aduna fondurile, femei dintre
eele ajutate, ar putea îngriji de pregătirea
mâncării şl de curăţenia celor desmoşteniţl
sau bolnaut.
Ar fi uremea ea să douedim şi noi ro­
mânii nu numai eu uorba, el şl eu fapta că
mergem pe urmele Domnului Isus Hrlstos.
că înuăţătura Dul a rodit în sufletul nostru.
Flecare sat se mândreşte eu şcoala lui,
eu biserica lui, eu alte Instituţii pentru cul­
tura sufletului şl bunăstarea materială. Pentru
ce nu am arăta, eu aceeaşi mândrie, străi­
nului care trece pe la noi, casa săracilor
aiului? Ar fl o donadă de adeuărata uleaţă-
creştină a acestor sate.
 87

lntr‘alte ţfirl sunt adăposturi Şt pentru

animalele bolnaue sau bătrâne, ort rătăcite.
Pentrueă e bine şt frumos lucru să alinăm
suferinţa în orice fttnţă ute.
Cu atât mat vrednic de ajutorul nostru
omul. care ne este frate.
O astfel de purtare creştinească faţă de
fratele nostru în suferinţă şi lipsă s’ar serie
fiecărui sa# între faptele uieţlt celei ueşnlce
şl înaintea Mântuitorului multă slavă şl mă­
rire ua auea.
Ea ar fi mereu o pildă de dragoste şt
milostlutre creştinească pentru toţi locuitorii
satului, pentru bătrâni, ea şl pentru tineri.
Goplil n’ar mat sburătărl eu pietrt, n’armal
batjoeort pe eerşltortl satului, alungându-l
pe uliţă şl asmuţându'i cu câinii, ar uedea
în el oameni, nu dobitoace şt ar înuăţa cum
să se poarte în Dleaţă cu cel neputinctoşi.
Cet cu inima împietrită, vânând cum alţii
cu mai puţină avere, dau o mână de ajutor
pentru săracii satelor, ar cădea şi el pe
gânduri dela o vreme şi poate li s’ar înmuta
şi lor sufletul să ajute.
O întrecere frumoasă, creştinească, s’ar
putea începe între toţi locuitorii unut sat,
având un început de ajutorare în eomuna lor.
88

Şl darul Iul Dumnezeu, ehlar în uleaţa

aceasta, de bună seamă că nu ar îneunjura
astfel de sate în cart „cel miel“ ai lut Hri-
stos, acela cart sunt în locul Lut pentru a fl
Iubiţi şt îngrijiţi, pot trăi şl el o uteaţă ome­
nească.
Să nu uităm, spunem din nou — că la
judecată nu uom fl întrebaţi ce şcoli auem,
câtă învăţătură, ce auere, ce biserică, ce
bancă în sat, ei numai de mila şt dragostea
noastră creştinească se ua ţinea seama. De
faptele îndurării uom fl întrebaţi şt după ele
uom fl judecaţi... „Am fost flămând şl ml-aţt
dat să mănânc“.
 € 3 € 3 G € 3 -G ~ E 3 - € 3 0 € 3 € 3 € 3 -E 3 € 3 - O - G G i

Datorinţele bunului român.

I. Ce este Asoclaţlunea „Astra“ ?
E eea mal mare şt eea mai ueehe socie­
tate românească dtn Ardeal, pentru răspân­
direa culturii în sânul poporului român.
II. Ce a făcut şl va face AsocSaflunea ?
1. A ajutat In timpuri grele, eu bu rse, tinerii
români la Inuâţâturâ de carte şl de meserii.
— 2. A.înjttnjat o bibliotecă centrală în Sibiu.
— 3. Af înfiinţat un Muzeu minunat, cuprinzând
mai ales lucruri făcute de harnicele ţărance
române, dar şi alte eelea. — 4. A ţinui zeci
de mii de c o n feren/e poporale la sate şi la
oraşe. — 5 A înfiinţat cursuri pentru analfa­
beţi (neştiutori de carte). — 8. A înfiinţat bănci
p o p o ra le şi eooperatiu e. — 7. A tipărit, în zeci
şi zeei de mii de exemplare, cărţi d e învăţă­
tură şi p e tr e c e r e pentru p op or. — 8. Tipăreşte
reuista „Transilvania“. — 9. A înfiinţat deapkr-
ţăminte, cercuri culturale, biblioteci p op orale
la sate. — 10. A ajutat construirea de Case
naţionale. — 11. Ajută tipărirea unei biblioteci
pentru cărturarii eu şcoală mat mare (de eătre 0
Secţiile „Asfrei“ din Cluj). o
III. Ce trebue să facă orice Român bun? m
1. S ă se înscrie m em bru la Asoeiaţiune (3
(membru fondator 1000 Lei, membru pe uieafă
500 Lei, membrii aetiui 50 te i). — 2. Cărturarii
eu ştiinţă de earte mâl multă să aboneze re­
uista „Transiluanta“ şi să cumpere eărjile tipă­
rite de Seeiiite,„Astrei“. ^ e ş tia , şi apoi lumea
dela sate să cu m pere broşurile din Biblioteca
poporală a „Asoeiajiunii“ (fiecare coală de tipar
de 16 pag. 1 Leu, 50 coaie Cu 800 pag. 50 Lei)
Q
■ E 3-E 3€3-E 3€3€3-€3;Q il£ 3 -€ 3 -€ 3 € 3 € 3 £ 3 £ 3 € 3
 Să iubiţi Asoeiaţiunea „Asfra" — cetitori
români ai acestei cărţulii I
Dacă iubiţi Asoeiaţiunea aceasta, să ştiţi
că lucraţi pentru propăşireaTioastră, a tu­
turora I
, „Astea“ urea o ţărănime sănătoasă, de­
şteaptă, urednieă, cu gospodării tnflorttoare,
cu inerederea intr’nn uiitor strălueit.
Calea „Astrei“ duce spre mântuire 1
Ultimele numere ale „Bibliotecii popo­
rale“ sunt Următoarele:
Nr. 249.' C r e a n g ă Ion. „Soacra eu trei
nurori“, „Dănllă Prepeleac“. „Capra eu trei
lest“.
Nr. 250. P o v e stiri de loan P o p -R e te-
g a n u l, cu o prefaţă de O etavian Q o g a .
Nr. 251. C a le n d a ru l p e n t r u p o p o r al A s o -
ciaţiunii, pe anul 1939, întocmit de H oria
P e tra -P e tr e s e u .
Nr. 252—253, D e s p r e c ă rţile fu n d u a r e ş i
în ta b u lă ride D r. V a ie r M o ld o v a n , adaptată
legilor în utgoare, de D r. S a lv a to r J u r ea .
Nr. 254—255. C ultu ra p o m ilo r , după clima,
postţla şt solul grădtnet, de lero n im M a rd a n .
Nr. 258. A le x a n d r u C h io re a n alias Bătrâ-
neanu şt rolul său în revoluţia Românilor ar­
deleni dtn anul 1848, de Ş t e fa n P a s e u .
Nr. 257. P o e s ii p o p o r a le din B ă n e tu l Ju g o -
s la v , culese de R o m a n C ris te a şt T raian
M ă rg h itie e a n .