O UIMITOARE CIVILIZA}IE, ACUM 10.

000 DE ANI

De mii de ani, \nc` de la \nceputurile civiliza]iei, \n sensul acceptat ast`zi de istorici, se

spune c` lumea ar fi condus` de fapt nu de c`peteniile [i de regii ei unanim recunoscu]i [i \nt\lni]i \n
c`r]ile de istorie, ci de altfel de "regi". Ni[te "st`p\ni din umbr`", ini]ia]i \n tainele vie]ii [i ale
Universului, posed\nd totodat` secretul energiilor telurice [i cosmice. Un astfel de mesaj se
desprinde [i din "Pendulul lui Foucault", celebra carte a nu mai pu]in celebrului Umberto Eco.
Lucrarea, abscons` [i dificil de \n]eles chiar pentru un cititor avizat, avanseaz` ipoteza c` Terra este
br`zdat` de o \ntreag` re]ea invizibil` de "fire", la a c`ror intersec]ie se afl` adev`rate focare,
cataliz\nd energiile cerului [i ale p`m\ntului. Din acest punct de vedere, monumente megalitice,
precum Stonehenge sau Carnac nu ar fi dec\t ni[te "antene", prin care oamenii primitivi reu[iser` s`
supun` for]ele naturii [i s` comunice cu Universul. S` fi existat un astfel de "acumulator de energii"
[i la noi? O descoperire bizar`, dat\nd de acum un deceniu [i plasat` \n mun]ii C`liman poate duce
la o atare concluzie...
Pu]ine s\nt locurile, de la noi [i de aiurea, care rivalizeaz`, ca frumuse]e, cu mun]ii C`liman.
Natura, aici, te \mpresoar` la tot pasul cu peisaje de o tulbur`toare s`lb`ticie. Dar muntele este
viclean [i, prieten bun al omului, se poate transforma, peste clip`, \n du[man. Furtunile, pe aceste
plaiuri, s\nt n`prasnice, iu]i, dar scurte. O astfel de furtun` s-a produs [i \n ziua de 4 iulie 1987.
Atunci, timp de c\teva ore, a plouat cu grindin`, a tunat [i a fulgerat, cu o violen]` rar \nt\lnit` [i
pentru localnici. Talazuri nesf\r[ite de ap` au purces la vale, \ngro[\nd peste m`sur` firavul curs al
p\r\ului Paltinu, rostogolind cu ele o mas` nesf\r[it` de pietre [i blocuri de roci vulcanice.
Dar furtunile, pe munte, s\nt trec`toare ca st`p\nirile. A doua zi, un soare str`lucitor sc`lda \n
lumin` \ntregul plai. Familia Pa]a - Vasile, Hortensia [i fiul lor, Claudiu - , din satul Gura Haitii (27
km de Vatra Dornei) a plecat pe Valea Paltinului, s` culeag` fragi. Claudiu Pa]a, elev pe atunci \n
clasa a XII - a la Liceul minier din Vatra Dornei, mergea mai \n fa]` c\nd, la un moment dat, la circa
400 de metri de la confluen]a Paltinului cu p\r\ul Haita, a z`rit, pe versantul st\ng, l\ng` r`d`cina
unui molid, un bloc de piatr` ruginiu, u[or desprins de mal. Privind o fa]et` a blocului, aten]ia I-a
fost atras` de un cerc cu "spi]e" semicirculare, incizate pe suprafa]a plan` a fragmentului de roc`
vulcanic`. Acel \nscris l-a intrigat, astfel \nc\t [i-a chemat p`rin]ii, spre a-l vedea [i ei. Cu to]ii au
hot`r\t c` acele inscrip]ii enigmatice au, probabil, o valoare inestimabil`, [i s-au gr`bit s` anun]e
oficialit`]ile.
 Primii oameni de [tiin]` care au cercetat inscrip]iile au fost ni[te cuno[tin]e vechi ale
familiei Pa]a, profesorul universitar doctor Traian Naum, de la Facultatea de geografie din
Bucure[ti [i arheologul Marin C\rciumaru, de la Institutul Nicolae Iorga. Ace[tia, \mp`timi]i ai
expedi]iilor \n mun]i, cu prec`dere \n masivul C`liman, au efectuat m`sur`tori asupra pietrei. Forma
acesteia este aproximativ trapezoidal`, iar dimensiunile impresionante: 135 cm \n`l]ime, 92 cm
l`]ime [i o greutate de circa 2 tone!! |n acela[i timp, au fost studiate cu aten]ie inscrip]iile,
ajung\ndu-se la concluzia c` ele nu au putut fi dec\t opera unei civiliza]ii care a tr`it \n zon` cu
multe mii de ani \n urm`. Ipoteza celor doi savan]i a fost, de altfel, certificat`, [i de speciali[ti de la
Institutul Na]ional de Arheologie, care le-au [i publicat o interesant` dare de seam` asupra acestei
descoperiri, \n Revista Român` de Arheologie.
Ast`zi, speciali[tii ce au studiat cazul s\nt unanimi \n a considera c` blocul de piatr` cu
inscrip]ii s-a desprins, \n timpul furtunii, din munte. Ulterior, \n acela[i areal au mai fost
descoperite blocuri, simplu prelucrate, [i cu gravuri inscrip]ionate pe ele. Dar primul a r`mas, f`r`
\ndoial`, cel mai interesant [i mai enigmatic dintre toate. Blocul prezint` evidente urme de
prelucrare, eviden]iate prin deta[area celor doi "umeri" de pe fe]ele cu gravuri. Se mai p`streaz` \nc`
destul de clar urma [an]ului de t`iere a rocii \n zona respectiv`, c\t [i dovada modului de desprindere
a p`r]ii t`iate. Gravurile s\nt incizate destul de ad\nc [i par a fi fost efectuate cu o unelat` metalic`,
av\nd \n vedere regularitatea lor. Pe aceast` latur` principal` a megalitului, gravurile constau din
cercuri cu punct, cercuri cu raze redate "\n turbin`", cercuri concentrice, cercuri cu semicercuri \n
interior...Ce ar putea reprezenta aceste cercuri?
Cercul cu raze \n form` de arcuri de cerc este cel mai mare - 21,5 cm \n diametru. Precizia
cu care el a fost realizat uime[te: razele "\n turbin`" au fost redate pe circumferin]a cercului la
distan]e egale cu dimensiunea unei raze!! Oamenii primitivi cuno[teau geometria?! Interesant` este
[i incizia care porne[te din acest cerc [i care pare, la o privire mai atent`, un soi de s`geat`
indicatoare, \n genul celei care, pe discul trimis \n Cosmos de c`tre naveta "Pioneer" desemna locul
P`m\ntului, \n Sistemul Solar, ceva de genul "aici s\ntem noi". S` aib` o semnifica]ie conex` [i
incizia de pe blocul g`sit la Gura Haitii? Deasupra marelui cerc exist` o reprezentare grafic`
realizat` din dou` cercuri concentrice, ca o roat`, apoi, \n partea dreapt` a amintitutului cerc cu
turbin` se afl` poate cea mai interesant` figur` a megalitului, figur` asupra c`reia vom reveni,
mul]umindu-ne s` spunem deocamdat` c` ea reprezint` un cerc cu diametrul de 5,8 cm, \n care
s\nt \nscrise un cerc [i trei semicercuri, plasate \ntr-un mod bizar.
 "Noi consider`m, spune domnul Traian Naum, c` prin megalitul de la Gura Haitii s-a
\ncercat figurarea, \ntr-o manier` de abstractizare extrem`, a unei figuri umane - probabil gravarea
unui idol \ntr-o compozi]ie soleiform`. Acest idol soleiform pare a fi sus]inut de o m\n` realizat` \n
stil schematic, dar care aminte[te, prin lungimea degetelor, care ar trebui s` sugereze razele, tot de
cultul soarelui. Totalitatea gravurilor de pe latura principal` a megalitului s\nt subordonate acestui
cult, marele cerc cu raze "\n turbin`" reprezent\nd probabil discul solar, \nt\lnit uneori \n gravurile
rupestre din Fran]a, Portugalia, Italia". Conform p`rerii domnului Naum, forma blocului megalitic
de la Gura Haitii ar duce la concluzia c` el a fost c\ndva folosit - \mpreun`, desigur, cu alte blocuri
de piatr` - la o construc]ie de tip dolmenic, similar` \ntruc\tva cu cele din Bretania [i din sudul
Angliei. Demn de remarcat e faptul c` [i blocurile descoperite ulterior \n aceea[i zon`, chiar dac` nu
s\nt gravate, prezint` aproximativ acelea[i forme. "Nu este exclus, apreciaz` profesorul Naum, ca
blocurile s` fi sprijinit placa unui dolmen, iar inciziile de pe cele dou` fe]e ale megalitului gravat s`
fi ornat interiorul mormintelor care, credem noi, s-ar fi aflat pe platoul din v\rful muntelui,
constituind o necropol` pentru tribul ce a populat, odinioar`, aceste p`m\nturi". A[adar, s` fi existat
construc]ii megalitice de tipul dolmenelor \n C`limani? Dar de ce tocmai aici?
Un alt cercet`tor asiduu al tainei care \nv`luie \nc` megalitul din satul Gura Haitii este
domnul Dan Corneliu Br`neanu. Domnia sa consider` c` inscrip]iile g`site au o vechime de peste
10.000 de ani. |n accep]ia domnului Br`neanu, r`spunz`toare de realizarea lor ar fi o popula]ie
tr`itoare \n Carpa]i nu numai \naintea dacilor, ci [i a enigmaticilor pelasgi. Ulterior, aceast`
popula]ie, adev`ra]ii "arieni", a migrat spre India, pun\nd acolo bazele unei \nfloritoare civiliza]ii.
Desenul de baz`, cel ar "ro]ii cu turbin`", ar putea fi, astfel, una dintre primele reprezent`ri \nt\lnite
ale faimoasei "ro]i a timpului", Kalacakra, din tradi]iile vedice.
|n sf\r[it, consider`m c` nu trebuie neglijat` ipoteza OZN. De[i poate p`rea hazardat`,
lucrurile s-ar putea s` nu stea deloc a[a. Multitudinea de cercuri reprezentate \n figur`, cercuri care
parc` plutesc, c`ci nu s\nt inscrip]ionate la acela[i nivel, ne pune pe g\nduri. Iar faptul c` unele
dintre ele s\nt concentrice, form\nd "ro]i", ne face s` ne amintim de..."ro]ile cere[ti", descrise \n
at\tea [i at\tea mituri str`vechi (vezi vedenia profetului Iezechiel) [i care, \n opinia multor savan]i
contemporani ar fi, de fapt, descrierea unor aparate aeriene discoidale venite din spa]iu. |n acela[i
timp, s` privim mai cu aten]ie "idolul". Figura rotund` st`, parc`, sprijinit` de o form` ce poate
desemna un munte. Sprijinul acesta ar putea fi \ns` tradus prin...aterizare? S` fi aterizat, adic`,
acum 10.000 de ani, o nav` spa]ial` av\nd la bord reprezentan]ii unei civiliza]ii extraterestre, \n
aceste locuri? De ce tocmai aici? Iar`[i aceea[i \ntrebare...Poate fiindc` ei intuiser` formidabilele
valen]e energetice ale acestei zone. {I poate c`, datorit` lor, popula]ia care tr`ia aici, a devenit o
civiliza]ie, \n adev`ratul sens al cuv\ntului, r`sp\ndindu-se, apoi, \n \ntreaga lume [i d\nd na[tere
marilor civiliza]ii ale Antichit`]ii. C\t, oare, le va mai trebui oamenilor de [tiin]` de pretutindeni s`
accepte c` \n acest perimetru, dintre Carpa]i [i Dun`re, a existat, pe vremuri, o civiliza]ie poate
primordial`? Simboluri ale "ro]ii timpului" dat\nd de dinaintea "invent`rii" acestui semn, \n India
vedic`, \nscrisuri cuneiforme de tip sumerian - t`bli]ele de la T`rt`ria -, realizate cu mii de ani
\nainte ca scrisul s` fi ap`rut...la Sumer, cum ne \nva]` c`r]ile de istorie... Nu vi se pare totul o pies`
de teatru absurd, domnilor istorici?
{i ar mai fi ceva de ad`ugat, \n sprijinul ipotezei privind stranietatea ie[it` din comun a
acestor meleaguri. |n num`rul din ianuarie 1995 al revistei "Magazin Parapsihologic", domnul Dan
Corneliu Br`neanu aminte[te o \nt\mplare, referitoare la descoperirea de la Gura Haitii, [i care
poate p`rea de domeniul fantasticului. |ns` faptul ca atare nu este desprins din cadrele filmului
"Twin Peaks" (cu care, ve]i vedea, se aseam`n`), ci este c\t se poate de real. |n noaptea de 12 spre 13
noiembrie 1987, la dou` zile dup` ce a sosit \n sat, la fa]a locului, \mpreun` cu profesorul Naum,
arheologul Marin C\rciumaru a avut un vis uimitor [i inexplicabil. El a visat c` apas` cu putere, cu
m\na, capul idolului, [i \n acel moment megalitul se despic` \n dou`, l`s\nd s` se vad`, \n interior, o
hart` stelar`, pe care se observ`, minuscul, [i sistemul nostru solar!! Premoni]ie, precogni]ie, sau
reflectare \n vis a a unor g\nduri de peste zi? Ultima variant` ni se pare cel mai pu]in probabil`, de
vreme ce domnul C\rciumaru nu se g\ndise vreodat`, \n prealabil, s` dea fenomenului o explica]ie
"ufologic`". S` fie, a[adar, tot ipoteza extraterestr` cea mai credibil` ? Exist` o \nl`n]uire cauzal`
\ntre toate aceste lucruri - dolmene, megali]i, energii telurice [i cosmice, roata timpului, magie,
vise, stele?... Sau, altfel spus, a avut Umberto Eco dreptate?
Dar s` revenim la subiectul nostru. Pentru cine a studiat zona masivului C`liman, inscrip]iile
megalitice descoperite \n 1987 la Gura Haitii nu s\nt dec\t simple fragmente dintr-un "domino
enigmatic", domino ce cuprinde o gam` \ntreag` de st\nci cu \nf`]i[`ri stranii, majoritatea
antropomorfe. Dintre toate, cel mai \nc`rcat \n mister este grupul "Apostolilor", numit astfel de
ciobanii care, de sute de ani, \[i m\n` pe aici turmele, [i format din tot at\tea stane de piatr`. Potecile
de creast` trec obligatoriu prin fa]a acestui veritabil sanctuar situat \n partea cea mai \nalt` a
muntelui [i orientat spre singurul drum de acces ce urm`re[te Neagra {arului [i Valea Haitei. Dintre
cele 12 "statui", se deta[eaz` net cea a "Mo[ului". Giganticul b`tr\n \ntruchipat \n st\nc` posed` o
caracteristic` aparte: are trei (!) fe]e distincte, orientate spre cele trei poteci ce se \ndreapt` spre el:
c`tre Valea Haitei - o fa]` lat`, spre poteca din dreapta ce vine dinspre v\rful Lucaciu - un chip mai
mic, cu fruntea \ngust`, maxilarul alungit [i continuat cu o barb` prelung`, \n sf\r[it, spre poteca din
st\nga, o fa]` lung` [i \ngust`, cu un "coif" deasupra capului. Cum s-au format aceste mirifice
sculpturi \n piatr`? Domnul Traian Naum precizeaz`: "Cel pu]in \n prima form`, cea "brut`",
sculpturile s\nt un rezultat al eroziunii. Aceasta nu exclude \ns` posibilitatea ca unele st\nci s` fi fost
remodelate, de c`tre str`mo[ii no[tri. Lucru observabil \n cazul "Mo[ului": probabilitatea ca cele trei
chipuri ale sale s` fi fost modelate - [i \nc` de o asemenea precizie - , de natur`, mi se pare infim`. S`
nu uit`m c` la greci, sanctuarul zeilor era pe muntele Olimp, c` dacii \[i aveau [i ei sanctuarele \n
mun]i [i este foarte probabil ca at\t ei, c\t [i popoarele ce au tr`it aici \naintea lor, s` fi c`utat s`
adapteze nevoilor cultului unele manifest`ri naturale, c`rora le-au dat forme precise".
Pe de alt` parte, putem presupune c` f`ceau parte [i st\ncile din ansamblul "apostolilor"
dintr-un complex megalitic, av\nd \n vedere a[ezarea lor, pe un platou montan, pozi]ionarea relativ
circular` [i \n`l]imea lor?
Despre enigmele ce \nconjoar`, asemeni ce]urilor, v\rfurile C`limanului, mai s\nt de spus
multe. Noi ne oprim, deocamdat`, aici, a[tept\nd [i p`rerile dumneavoastr` asupra acestui subiect.
Poate c` multe dintre ipotezele pe care vi le-am prezentat vi s-au p`rut exagerate, produse ale
imagina]iei ale unor vis`tori cu ochii deschi[i. De este sau nu a[a, nu avem putin]a s` [tim. Trebuie
doar s` recunoa[tem c`, de milenii, lumea se \nv\rte datorit` unor astfel de vis`tori...