T~R|MUL    ENIGMELOR

- Partea I -

CONTACTE CU ALTE LUMI

Din cele mai vechi timpuri, oamenii, p\n` [i cei primitivi, au intuit c` nu
s\nt singuri pe aceast` planet`. |n nenum`rate r\nduri, ei au putut lua
cuno[tin]` cu fiin]e, \n aparen]` “dup` chipul [i asem`narea lor”, dar
dotate cu capacit`]i extraordinare. Acestea    puteau apare [i dispare,
puteau levita sau merge pe ap`, puteau ghici g\ndurile… Este lesne de \
n]eles c` respectivele entit`]i, care le ap`reau locuitorilor de atunci ai
Terrei sub forma unor “fiin]e de lumin`”, sau ca “Str`lucitori” au fost
considera]i zei. Din aceast` prism`, cele mai multe dintre miturile [i
legendele antice, de la cele privindu-i pe eroii civilizatori Oannes,
Ghilgame[ sau Kukulcan, la c`l`toriile “p\n` la al nou`lea cer” ale
profe]ilor biblici, ar trebui reconsiderate, ca fiind de fapt dovezi ale
acestui contact peren dintre civiliza]ia uman`, \nc` \n fa[`, [i alte
civiliza]ii, ce ac]ioneaz` \n primul r\nd la nivel spiritual, [i care, dac` nu
ne-au creat, ca fiin]e inteligente, atunci m`car ne-au ajutat s` evolu`m. |n
aceea[i categorie par a se \nscrie [i personajele folclorului de
pretutindeni, indiferent c` se numesc Iele sau    Z\ne, pitici sau elfi, zmei
sau dragoni care “zboar` pe cer ca g\ndul [i arunc` fl`c`ri pe n`ri”.    |n
timpurile moderne, tot mai mul]i dintre cercet`torii fenomenelor
inexplicabile tind s` aprecieze c` aceste personaje reprezint` o form`
arhaic` a unei realit`]i transcendente, ce ni se prezint` ast`zi sub aspectul
misterioaselor “obiectelor zbur`toare neidentificate” [i al straniilor
creaturi ce le populeaz`, de la “omule]ii cenu[ii” p\n` la fiin]e cvasi-
umane, de o frumuse]e deosebit`, care nu se sfiesc s`-i r`peasc` pe
muritori, cum f`ceau odinioar` corespondentele lor ancestrale, Ielele…
 2

Tot ace[ti reputa]i speciali[ti spun c` exist` o leg`tur` indisolubil` \ntre

fenomenul OZN [i experien]ele din apropierea mor]ii, ba chiar [i \ntre
acest fenomen [i via]a de dup` moarte, iar acele “globuri luminoase”, pe
care mul]i le intepreteaz` ca fiind OZN – uri s\nt entit`]i independente,
dintr-o lume paralel`, aflat` \n permanent` leg`tur` cu noi [i pe care cei
b`tr\ni o numeau “lumea de dincolo”. Exist`, de altfel, p`rerea, ce-[i face
din ce \n ce mai mult sim]it` prezen]a, c` “dup` moarte, spiritele
oamenilor merg acolo de unde vin OZN – urile”! Prezentul capitol este
dedicat unor \nt\lniri cu astfel de fiin]e din alte lumi, petrecute pe
teritoriul românesc \n ultimele decenii, \nt\lniri care merg de la simple
contacte, la nivel material sau spiritual, p\n` la eventuale r`piri…

|NTRE "MO{i", FANTOME {i EXTRATERE{TRI

 3

|n anul 1979, c\nd s-au petrecut acel lan] de \nt\mpl`ri stranii,

Elena Iosif (actualmente, c`s`torit`, Anghel) din satul arge[ean Valea
Popii, era doar o feti]`, care nu \mplinise \nc` 12 ani. |ntr-o zi de
prim`var` a acelui an, ea r`m`sese singur` acas`, mama [i fratele ei, Cristi,
fiind pleca]i la C\mpulung, dup` cump`r`turi, iar sora mai mare fiind la
serviciu. F`c\ndu-[i de treab` prin cas`, fata a vrut s` fixeze la locul ei o
po[et`, stil artizanal, care se g`sea ag`]at` pe un perete \n camera ei [i care
c`zuse. |ns`, \n timp ce b`tea cuiul \n zid, a avut dintr-o dat` senza]ia c`
cineva o prive[te. S-a \ntors, nu era nimeni. "Dar sim]eam \nc` acea
prezen]` nev`zut`, o [tiam acolo, de[i [tiam la fel de bine c` s\nt singur` \
n toat` casa, declar` ast`zi doamna Elena Anghel. Am continuat s` bat
cuiul \n perete [i am intuit iar`[i acea prezen]`. De ast` dat` mi-am
r`sucit imediat capul, s` v`d ce e. Am r`mas \ncremenit`: \naintea mea, la
nici un metru, am z`rit un b`rbat, foarte \n v\rst`, care m` ]intuia cu
privirea. Nu-mi amintesc cum era \mbr`cat, de fapt nici nu am stat s`
observ dac` avea sau nu trup, ceea ce m-a frapat a fost capul, cu ochii
aceia mari, hipnotici, care nu m` sl`beau o clip`. Parc` vag \mi aduc
aminte c`, de la g\t \n jos, ceea ce trebuia s` fie trup, se pierdea \ntr-un
fel de abur alb, sau poate c` aceea era \mbr`c`mintea, toat` alb`! Am stat,
fa]` \n fa]`, vreme de c\teva secunde bune, r`stimp \n care am putut s`-l
studiez. Avea o fa]` oval`, \ncadrat` de o barb` nu \n totalitate alb`, ci
mai degrab` cenu[ie, parc` era murdar`, iar pletele - c`ci avea un p`r
lung, c`zut pe umeri, \mi d`deau aceea[i impresie, de murdar. De altfel,
chiar m-am g\ndit atunci <Ce \nf`]i[are de cer[etor are omul acesta>.
Ochii lui nu exprimau nimic, nici bucurie, dar nici amenin]are. Priveau
doar spre mine, cu aten]ie [i nimic altceva".
Fata, \ngrozit` dar \n acela[i timp [i fascinat` de strania apari]ie, are
impresia c`-[i pierde cuno[tin]a [i cade \ntr-un soi de toropeal`, tot ceea
ce mai poate vedea fiind, \n continuare, ochii hipnotici ai apari]iei. Nu-[i
mai aminte[te apoi nimic, dec\t c` [i-a revenit st\nd a[ezat` pe pat, la doi
metri de locul unde fusese. Cum ajunsese acolo, nu [tia. Apari]ia
 4

disp`ruse. Tulburat`, fata ]ip` de spaim` [i o ia la fug`, ad`postindu-se la o

vecin`. Acolo o g`se[te sora ei cea mare [i \mpreun`, ies \n \nt\mpinarea
mamei [i fratelui, atunci c\nd ace[tia s-au \ntors de la ora[. "|mi amintesc,
spune Cristi Iosif, fratele Elenei, c` am r`mas foarte mirat v`z\ndu-le pe
fete cum st`teau afar`, de[i ploua [i, cum ne-au v`zut, au alergat \ntr-un
suflet la noi, s` ne spun` ce se petrecuse. Mama a spus c` trebuie s` fie,
acea apari]ie, Necuratul [i, f`c\ndu-[i curaj, a intrat \n cas`, cu o lum\
nare aprins` \n m\n`, convins`    c` lumina ei va alunga r`ul din casa
noastr`. Nu pot s` uit acele momente, bine, eu eram [i mai mic, aveam
nou` ani, [i copiii, cu c\t s\nt mai pu]in \nainta]i \n v\rst`, s\nt [i mai
impresionabili. Am dat noi roat` prin toate camerele, nu am g`sit nimic
suspect [i ne-am \ncetat c`utarea, cu convingerea c` Elenei i se p`ruse, de
fric`, c` v`zuse ce sus]inea".
Dar se pare c` fata nu avusese halucina]ii [i Cristi avea s`-[i dea
seama foarte cur\nd de acest lucru, fiind el \nsu[i subiectul unei \nt\mpl`ri
asem`n`toare, dar [i mai \nfrico[`toare. La dou` s`pt`m\ni dup` apari]ia
din camera Elenei, b`iatul, de asemenea singur acas`, st\nd \n camera de
zi, aude c` u[ile, pornind de la camera Elenei, \ncep s` se deschid` (casa
familiei Iosif, fiind construit` \n form` de "L", toate camerele comunic` \
ntre ele - n.n.). |n primul moment, copilul crede c` s-au \ntors ai lui, de
unde erau pleca]i, dar, c\nd u[ile continu` s` se deschid` [i \n rest nu se
aude nimic, nici m`car zgomotul de pa[i, se sperie. "Speram s` fie chiar [i
un ho], spune Cristi Iosif, m`car om s` fie, \n carne [i oase! Dar nu era!
C\nd s-a deschis [i u[a camerei unde m` aflam - u[` care, trebuie s` spun,
se deschide destul de greu, fiindc` cu partea de jos se freac` de podea,
[i \]i trebuie ceva effort ca s-o \nchizi - [i dincolo de ea nu am v`zut pe
nimeni, am crezut c` mi se ridic` tot s\ngele \n cap de groaz`! Nici nu [tiu
c\nd am ie[it din cas`, cert e c`, \n mai pu]in de cinci secunde, am fost la
poart` [i nu m-am \mapoiat \n cas` dec\t c\nd a venit tata [i ceilal]i.
Ast`zi am 28 de ani [i nu pot spune despre mine c` s\nt o fire fricoas`,
pute]i \ntreba pe oricine. Am curaj, dar p\n` la un punct: c\nd vine vorba
 5

de dormit \n camera Elenei, mai bine [tiu c` dorm pe c\mp dec\t s` m`

culc acolo!"
Din ziua \n care a tr`it aceast` teribil` spaim`, Cristi are deseori un
co[mar, care se repet` la intervale apropiate. "Simt, \n vis, cum stau \n
pat, ca atunci, [i u[ile se deschid, r\nd pe r\nd. |n prag apare <cineva>,
al c`rui chip nu l-am putut distinge niciodat`, \n penumbra din vis. Iar
acel cineva m` urm`re[te, nu [tiu ce vrea de la mine. Uneori, \l atac
[i ]ip` foarte sub]ire, alteori \ncerc s` zbor [i el caut` s` m` prind` \n aer!
M` trezesc, de fiecare dat`, leoarc` de transpira]ie!".
Dar aceasta nu e sf\r[itul acestor bizare \nt\mpl`ri. Tot \n acea
perioad`, ulterioar` "b\ntuirii" casei de enigmatica prezen]` invizibil`, lui
Cristi i-a disp`rut un caiet, gen agend`, \n care-[i nota, dup` cum spune el,
"fanteziile de copil". |ns`, la o privire mai atent`, vom vedea c` acestea nu
erau produsul unei imagina]ii obi[nuite. Cristi Iosif, la nici nou` ani, era
preocupat de "influen]a c\mpului magnetic asupra plantelor [i de
construirea unui robot ai c`rui neuroni s` fie realiza]i din aur"!! De unde
asemenea preocup`ri la un copil de v\rsta lui? Cristi Iosif, ast`zi profesor
de limba francez` la [coala din Valea Popii, nu [tie nici el de unde-i
veneau aceste g\nduri. Cert e c`, dup` aproape zece ani, caietul, disp`rut
atunci, apare subit [i \nc` \ntr-un loc care fusese cercetat de zeci de ori, \n
prealabil!
A[adar, dup` c\te a]i putut observa, ipoteza unei simple "b\ntuiri"
nu pare s` \ntruneasc` adeziunea unanim`. Aici, la Valea Popii, \n casa
familiei Iosif, este, probabil, vorba [i de altceva, de ceva care leag` \n
mod paradoxal evenimentele petrecute acum 20 de ani de fenomenologia
OZN, dar [i de unele apari]ii paranormale, \nt\lnite cu predilec]ie \n ]ara
noastr`. Oare s` fie acel personaj c`runt care i s-a ar`tat Elenei ... un
"Mo[" din aceia a c`ror apari]ie a fost raportat` de zeci de ori pe
teritoriul ]`rii noastre, p\n` \n perioada interbelic`, un "Mo[" ca acela
v`zut de Petrache Lupu \n cr\ngul de la Maglavit, sau de v`carul B`nic`
Doleanu, din satul Cassota (Buz`u), \n 1928? Demn de semnalat e faptul
 6

c`, \n acest din urm` caz, de la Buz`u, la trei zile dup` apari]ia "Mo[ului",
pe cer s-a ar`tat un glob de foc, v`zut de mult` lume [i care a c`zut nu
departe de Cassota, f`c\nd o groap` mare \n p`m\nt!
Ipoteza men]ionat` nu este \ns` acceptat` de mul]i oameni,    nu at\
t din pricina conceptelor religioase ale lor, ci [i din faptul c`, spre
deosebire de cazul Maglavit [i altele, asem`n`toare, personajul care i s-a
ar`tat Elenei Anghel nu a transmis nici un mesaj, de natur` religioas` sau
de vreo alt` factur`. A privit-o doar pe fat`, atent, hipnotic, [i at\t...
Hipnotic... cuv\ntul ne poate duce cu g\ndul la o alt` teorie. Dac`
cumva fiin]a care a "hipnotizat-o" pe Elena este de origine extraterestr`?
S` ne amintim c` o stare de trans` asem`n`toare cu cea sim]it` de fat` este
raportat` de majoritatea celor care au fost contacta]i de fiin]e
extraterestre. Asta ca s` nu mai vorbim de un alt argument, hot`r\tor: acel
"missing time", perioada lips` din via]a Elenei, care a ajuns, nu [tie nici
cum [i nici dup` c\t timp, de la perete, pe patul aflat la doi metri distan]`!
Aici trebuie s` remarc`m [i tr`irile uluitoare ale fratelui ei, Cristi.
Preocup`rile lui s\nt deloc "copil`re[ti", \nc\t nici chiar el nu [i le poate
explica. De unde avea Cristi, un b`ie]el de nou` ani, interes pentru
"efectul c\mpului magnetic asupra plantelor"? Nu cumva cineva    \i
inoculase, poate la o v\rst` fraged`, de la care nu mai are amintiri
con[tiente, acel interes? Cineva care, mai t\rziu, a vrut s` culeag`, \ntr-un
fel roadele semin]elor de inteligen]` pe care le s`dise, aplec\ndu-[i aten]ia
asupra caietului cu \nsemn`ri [i f`c\ndu-l s` dispar`, pentru a reapare dup`
zece ani, tot din senin!
Nu trebuie s` ne hazard`m \ns` \n a afirma c` Elena sau Cristi ar fi
contacta]i de fiin]e extraterestre, \n moduri de care ei nu s\nt con[tien]i,
dar nici nu putem neglija similitudinile pe care cazul lor le prezint` fa]`
de cazuri de "contact" direct ale unor oameni cu fiin]e extraterestre, fiin]e
care "i-au luat \n vizor", dac` ne este permis` sintagma, \nc` din copil`rie
[i \i supravegheaz`, peste ani...
 7

{i, pentru a veni \n sprijinul celor prezentate mai sus, conform

c`rora \nt\mpl`rile stranii petrecute cu dou` decenii \n urm` \n Valea
Popii, au leg`tur` cu fiin]e care nu s\nt de pe P`m\nt, trebuie amintit aici
[i de numeroasele fenomene enigmatice petrecute \n apropierea localit`]ii
arge[ene, \n ultimul secol. |n p`durea de pe dealul Nucetului au avut loc
zeci de observa]ii de lumini str`lucitoare, mi[c\ndu-se pe cer, noaptea.
B`tr\nii satului spuneau c` acolo este "plaiul Ielelor". De altfel, domnul
Cristi Iosif ne-a istorisit chiar c` o b`tr\n` vecin`, Ciolmei Filofteia,
decedat` \ntre timp, \i povestea, c\nd era mic, despre o \nt\lnire de gradul
III, pe care femeia o avusese \n timpul r`zboiului. Atunci, plecat` cu
b`rbatul ei dup` lemne, femeia v`zuse zbur\nd pe cer, deasupra p`durii
Nucet, "ceva ca o farfurie \ntoars` cu fundul \n sus, \n interiorul c`reia se
observau mai multe fiin]e asem`n`toare oamenilor"!
De asemenea, e de ad`ugat c` \n multe locuri unde se presupunea
c` "dansaser` Ielele", s-au g`sit ciuperci de origine necunoscut`, ciuperci
semnalate [i \n alte locuri din lume unde au avut loc manifest`ri - \n spe]`
ateriz`ri - ale unor OZN - uri. Cristi Iosif precizeaz`: "La noi, [tiu din
b`tr\ni, oamenii erau foarte bucuro[i c\nd g`seau, \n p`dure, asemenea
ciuperci. Ei erau convin[i c` ele au virtu]i magice remarcabile, de vreme
ce, f`r` s` se team` c` ar fi otr`vitoare, le puneau \n apa \n care sc`ldau
copiii, cu convingerea c` ace[tia vor cre[te mai viguro[i! Eu \nsumi am
avut ocazia s` ]in \n m\n` o astfel de ciuperc`, care care sem`na, dac` ar
fi s` fac o compara]ie, cu o mas` ]`r`neasc`, joas`, [i cu scaune ca ni[te
buturugi \n jurul ei. Culoarea acestei ciuperci era maron \nchis, cu luciu
intens. C\nd se usca, avea o duritate mare, era casant` [i, din acest punct
de vedere, foarte asem`n`toare cu iasca. O asemenea ciuperc` nu am mai
v`zut    niciodat` [i nici nu am mai auzit vorbindu-se de ea \n alt` parte
dec\t \n zona noastr`".
|n urm` cu nu mul]i ani, profesorul Cristi Iosif a fost anun]at, \ntr-
o diminea]`, de c`tre ni[te copii, c`, pe c\nd veneau spre [coal` c` au
observat evolu]ia pe cer a unui obiect luminos. Obiectul avea o vitez`
 8

foarte mare [i, la un moment dat, din el au ]\[nit, pur [i simplu, dou`
fragmente mai mici, de asemenea luminoase, care au zburat paralel cu el
[i apoi s-au reunit, \nainte de a dispare \n zare! |n acela[i an, spre toamn`,
merg\nd pe dealul Nucet, profesorul are surpriza s` constate c`, pe un
diametru de circa 2,5 m, \n iarb` este trasat un cerc cvasiperfect, unde
vegeta]ia era verde, spre deosebire de zona dimprejur, unde iarba \
ng`lbenise, \n ton cu anotimpul. “Acel cerc, \[i aminte[te domnul Iosif, a
persistat acolo vreme de doi ani, apoi [i-a pierdut, pe m`sura trecerii
timpului, contururile, estomp\ndu-se \n cele din urm` definitiv!”.

"GLOBURILE DE LUMIN~" - SPIRITE LIBERE?"

De la bun \nceput trebuie s` spunem c`, de teama de a nu st\rni

discu]ii contradictorii [i chiar ilaritate printre cunoscu]ii d\nsei, doamna
V.S., din Giurgiu, a acceptat numai \n urma multor insisten]e ideea
dezv`luirii    experien]elor tr`ite. Doar dup`    promisiunea p`str`rii unui
anonimat des`v\r[it, femeia a \nceput s` depene uimitoare ei poveste. "|n
copil`rie, nu eram con[tient` de aceast` <aderen]`>, s`-i zic a[a, pentru
lumea spiritelor. Prima dat` c\nd cineva a remarcat-o a fost \n
adolescen]`, \n timpul liceului. Atunci, pe c\nd vizitam o m\n`stire, din
Moldova, c`lug`rul b`tr\n care ne slujea drept ghid, dup` ce ne-a vorbit [i
ne-a prezentat istoricul [i specificul edificiului \n care alesese s` renun]e
la traiul lumesc, s-a apropiat de mine [i mi-a zis doar at\t: "Fata mea, tu
e[ti un medium \nn`scut! Ai ni[te calit`]i pe care pu]ini le au, dar \nc` nu
e[ti con[tient` de ele!". Am r`mas, v` da]i seama, complet uluit`, \n
primul r\nd pentru c` nu prea [tiam eu ce reprezint` <mediumul> [i apoi
fiindc` acel c`lug`r nu m` cuno[tea, nu \l v`zusem \n via]a mea [i nici n-
aveam s` \l mai v`d vreodat`! |n facultate, am avut prima experien]`
spiritist`. La \nceput, at\t eu, c\t [i colegele mele de grup`, cele cu care
am desf`[urat [edin]a de spiritism, nu prea am luat lucrul `sta \n serios.
 9

De altfel, [edin]a a fost absolut improvizat`. Ne-a venit ideea, unele

dintre fete citiser` deja c`r]i pe tema asta - eu, nu! - [i ne-am pus pe
treab`: am scris, pe un carton, din acela de bloc de desen, literele
alfabetului [i seara ne-am adunat \n jurul mesei [i, ]in\ndu-ne str\ns de
m\ini, am invocat spiritul lui Caragiale - tipic, s-ar putea spune, pentru
ni[te studente la Litere. Ini]ial, nu s-a \nt\mplat nimic [i chiar o coleg`
care nu credea deloc \n spiritism [i \n via]a de dup` moarte a \nceput s`
ne ironizeze. Am invocat din nou, \n hazul colegei, spiritul [i, la un
moment dat, paharul \ntors cu fundul \n sus pe care \l foloseam pentru
<conversa]ie>, s-a mi[cat!    |n clipa aceea, eu am sim]it distinct un
curent trepidant, travers\nd camera, curent pe care celelalte fete - am
vorbit apoi cu ele - nu l-au sim]it. Dar s` revin! Paharul, cu o mare
rapiditate, a \nceput s` execute pase ciudate pe foaia de carton, oprindu-
se, c\nd [i c\nd, pe c\te o liter`. Astfel, am putut silabisi: <S` ia-s` a-fa-
r`...Li-via!> (a[a o chema pe colega ne\ncrez`toare). Nu [tiu dac` \[i
poate cineva imagina stupoarea care ne-a cuprins pe toate [i mai ales pe
Livia, care a plecat imediat, aproape fugind, de fric`. Dup` asta, [edin]a
a continuat, I-am pus spiritului tot felul de \ntreb`ri, desigur, banale,
generate de naivitatea unor pu[toaice abia ie[ite din adolescen]`, nu mai
]in minte cu exactitate ce l-am \ntrebat, dar at\t am re]inut c`
r`spunsurile aveau \n ele, de fiecare dat`, ceva ironic, o verv` specific` lui
Caragiale, [i de aceea s\nt \ncredin]at` c` exact cu spiritul lui am
comunicat. Colegelor mele li se f`cuse fric`, ele pl`nuiser` totul, p\n`
atunci, \n spirit de glum` [i nu b`nuiau ce turnur` incredibil` aveau s` ia
lucrurile. Mie nu mi-a fost team` nici un moment, ba din contr`, m`
sim]eam c\t se poate de \n largul meu [i urm`toarele [edin]e eu le-am
ini]iat! Am practicat spiritismul pe toat` perioada facult`]ii, de fiecare
dat` cu o curiozitate \mbinat` cu o bucurie pe care nici m`car eu mi-am
putut-o explica, [i abia dup` absolvire, cum grupul nostru s-a destr`mat,
iar eu eram prins` de acum de alte griji, am abandonat aceste
experien]e!"
 10

Mul]i ani la r\nd, doamna V.S. a fost chinuit` de o nevralgie

extrem de puternic`, manifestat` prin insuportabile dureri de cap. A fost
pe la cei mai mari doctori din ]ar`, a urmat cele mai sofisticate
tratamente, totul a fost \n zadar. Durerile o l`sau, pe moment, pentru a \
ncepe iar, dup` un timp, parc` [i mai intense. C\teodat` capul o durea a[a
de tare c` "\mi venea s` mi-l scot de pe umeri [i s`-l arunc!" Aproape c` \
[i pierduse orice speran]`, c\nd, \ntr-o noapte, are un vis ciudat: "St`team \
n fa]a casei. Era noapte [i un \ntuneric de speriat, nu se vedea nici la doi
pa[i. Vroiam s` plec la o doctori]` neurolog care-mi fusese recomandat`,
o doctori]` care folosea, \n tratamentul bolnavilor, [i procedee
bioenergetice, dar nu prea aveam \ncredere - stare ce exista [i \n
realitate. <Cum s` m` duc la ea, unde s` m` duc, pe bezna asta?> mi-am
zis eu, \n vis, [i, \n clipa aceea, \n cer a ap`rut un ochi uria[, de un
albastru ireal, care m` privea bl\nd. Lumina lui a \mpr`[tiat \ntunericul [i
am \nceput s` deslu[esc imediat lucrurile din jur. Atunci am priceput c`,
oriunde m` voi duce, Cineva, de acolo, de sus, va veghea asupra mea.
Chiar a doua zi am plecat la doctori]a respectiv` [i, dup` numai zece
[edin]e de tratament, nevralgia mea, care m` torturase dou`zeci de ani, a
disp`rut [i de-atunci nu mi-a mai f`cut niciodat` probleme! De aceast`
realitate m-am convins \n nenum`rate r\nduri. Prima dat`, imediat dup`
moartea tat`lui meu. Acesta a murit \n spital, pe fondul unei puternice
hemoragii stomacale f`c\nd un atac de cord. Moartea lui a fost o lovitur`
grea pentru mine, ajunsesem s`-mi pierd orice speran]`, orice poft` de
via]`. Dar cur\nd, tata mi-a dat de [tire c` via]a lui nu se sf\r[ise acolo,
pe acel pat de spital, ci continua, altundeva...{ti]i c` de Pa[ti exist`
tradi]ia ca, pentru sufletul celor mor]i f`r` lum\nare, s` se dea de poman`
44 de pache]ele cu m\ncare - cozonac, covrigi, biscui]i. |n noaptea de |
nviere, m` preg`team de zor s` termin pache]elele [i s` plec la biseric`.
Copiii, care pe atunci erau micu]i, se rugaser` s` mearg` [i ei, dar eu le-
am spus c` nu se poate [i I-am culcat. Tocmai c\nd terminasem treaba [i
mai roboteam, f`c\nd ordine prin buc`tarie, ceasul era, cred,
 11

dou`sprezece f`r` un sfert, am auzit clar trei b`t`i puternice \n geamul

dormitorului. Am crezut c` s-au trezit copiii, m-am dus la ei, dormeau
bu[tean! Atunci mi-am amintit de tradi]ie [i c\t am putut de repede, am
luat co[ul cu pache]ele [i am fugit la biseric`. Tocmai \ncepuse s` se \
mpart` lumin` [i am luat [i eu, foarte bucuroas` c` am putut ajunge la
timp [i \n]eleg\nd c` tata m` gr`bise s` vin acolo c\nd trebuia!    |n urm`
cu c\]iva ani, am fost chiar martora unei apari]ii de "dincolo". |n camera
unde acum fiul meu \[i are dormitorul tr`ise o m`tu[` care, neav\nd copii,
avusese grij` \nc` de mic pe b`iat [i se ata[ase extrem de mult de el. La
un an dup` moartea ei, \ntr-o noapte, m-am trezit [i m-am dus \n camera
b`iatului, s` \nchid geamurile, fiindc` afar` se f`cuse frig [i mi-era team`
s` nu r`ceasc`. |n clipa \n care am intrat \n camer`, am r`mas \nlemnit`: l\
ng` pat se afla o siluet` uman`, ce]oas`, cam de \n`l]imea mea, care st`tea
aplecat` deasupra copilului, privindu-l parc`, cu o nespus` dragoste. Nici
nu m` dumirisem bine ce se petrece, c` silueta a disp`rut...S\nt \ns`
convins` c` era acea m`tu[`, care-l veghea pe adoratul ei nepot [i dup`
moarte... Cea mai recent` \nt\mplare de acest gen s-a petrecut \n urm` cu
dou` luni. Cea mai bun` prieten` a fiicei mele, Cristina, a murit, \n urma
unui cancer, la nici 22 de ani. {ocat`, fata mea nu vroia cu nici un chip s`
vin` la \nmorm\ntare, s` o vad` moart` pe cea mai bun` amic`. Am
insistat, spun\ndu-i c` trebuie s`-[i ia r`mas bun de la ea, am rugat-o, am
implorat-o, totul p`rea \n zadar, c\nd deodat`, ca din senin, o lingur` a
zburat de pe mas` [i s-a izbit cu zgomot de podea, ca un repro[. Sufletul
Cristinei \[i f`cea sim]it` dorin]a ca prietena s`-i fie al`turi, pentru ultima
oar`! {i, tot legat de aceast` \nt\mplare, \n ziua c\nd urma s` fie \nmorm\
ntarea, ne \ndreptam, cu ma[ina, spre Bucure[ti. Ceremonia urma s` se
desf`[oare dup`-amiaza. Ei, bine, pe c\nd \nc` ne aflam pe autostrad`, eu
am auzit distinct - \n zumzetul [oselei -    zgomotul f`cut de clacsoanele
ma[inilor [i am [tiut c` \nmorm\ntarea \ncepuse deja, premoni]ie care
avea s` se confirme \n clipa \n care am ajuns \n Bucure[ti".
 12

Dar poate cea mai remarcabil` capacitate a doamnei V.S., pe

aceast` linie, a leg`turii invizibile care o une[te cu spiritele lumii de
dincolo este posibilitatea d\nsei de a vizualiza misterioase globuri, pe
care femeia le consider` a fi spirite dez\ncarnate. "V`d deseori globuri
diafane de lumin`, plutind spre cer. Prima dat` c\nd mi s-a \nt\mplat eram
\mpreun` cu so]ul meu, [i i le-am semnalat [i lui, dar mi-a spus c` nu
vede nimic. Am crezut, desigur, c` mi se p`ruse, [i c` erau, probabil,
manifest`ri ale unei probleme de s`n`tate - tensiune ridicat` sau vreun
defect de vedere. C\nd \ns` le-am v`zut [i a doua [i a treia oar`, \n
ipostaze cu totul diferite [i c\nd analizele au ar`tat c` stau perfect cu
s`n`tatea, am \nceput s` fiu intrigat`. Cur\nd, mi-a c`zut \n m\n` - \nt\
mpl`tor sau nu, nu [tiu ce s` spun - o carte care trata tocmai problema
globurilor de lumin`, cum erau numite acolo. Am [tiut \n acea clip` c`
exact a[a ceva v`zusem. {i vizualiz`rile s-au repetat, de multe ori, dar
numai eu s\nt \n stare s` le v`d, persoana sau persoanele cu care m`
aflam la momentul respectiv spun\nd cu t`rie c` nu v`d nimic, dec\t cerul.
Aceste globuri s\nt, dup` p`rerea mea, o manifestare clar` a existen]ei
unei alte lumi, dincolo de aceasta. Mul]i mi-au sugerat c` am v`zut OZN
-uri, nave spa]iale extraterestre. Dar, dac` ar fi a[a, de ce numai eu le-
am z`rit, [i altcineva nu? Nu, eu s\nt convins` c` aceste globuri de lumin`
s\nt spirite libere, coexistente cu noi. E ceva minunat, o priveli[te unic`
atunci c\nd apar! Realmente inund` cerul, majoritatea s\nt rozalii,
translucide, dar am observat, \n dese r\nduri, [i globuri mai mari, de
culoare albastr`, acestea fiind, dup` c\te s\nt \ncredin]at`, spirite mai
evoluate!"
De[i nu-[i poate explica nicidecum fenomenul al c`rei
protagonist` este, doamna V.S. sus]ine c` se afl` \ntr-un permanent
contact -    nu fizic, ci transcedental - , cu entit`]i din alte dimensiuni,
entit`]i care tr`iesc printre noi, invizibile pentru cei mai mul]i dintre
oameni, dar vizualizate de cei care au, cum se spune, "har" pentru asta.
De asemenea, V.S. este convins` c` exist` mul]i oameni cu capacit`]i
 13

asem`n`toare dar care, ca [i d\nsa, se feresc s`-[i fac` publice aceste

capacit`]i, de teama reac]iilor nu tocmai dorite pe care o asemenea
publicitate le-ar st\rni. {i astfel, o larg` gam` de experien]e paranormale,
multe dintre ele ]in\nd de domeniul miraculosului, r`m\n \necate \n
uitare…

O OR~ LIPS~ |N VIA}A UNUI OM

Jude]ul D\mbovi]a. Localit`]i cu nume ciudate, desprinse dintr-un

idiom str`in de tradi]ionala toponimie a plaiurilor române[ti: Cobia,
Bumbuia, P`troaia...Cine trece pentru prima dat` prin aceste locuri r`m\ne
impresionat pentru totdeauna de frumsue]ea lor. Dealuri \nverzite, v`i
line, p`duri seme]e ca ni[te o[tiri a[tept\nd de-o ve[nicie lupta, locuri
mirifice de care te sim]i atras din prima clip`. {i totu[i, aceste locuri nu s\
nt at\t de mirifice pe c\t par la prima vedere. Lumini misterioase, \nt\
mpl`ri bizare, apari]ii [i dispari]ii de obiecte zbur`toare neidentificate,
toate acestea dau bucolicului t`r\m \nc`rc`tura [i fiorul groazei. Oamenii
cu care am stat de vorb` \n leg`tur` cu faptele uimitoare care s-au petrecut
aici [i c`rora le-au fost martori spun c`, \n acele clipe, sentimentul cel mai
pregnant care I-a st`p\nit a fost o groaz` teribil`, animalic`, pe care n-o
mai sim]iser` [i nici nu au mai sim]it-o de atunci. Absolut to]i eroii acelor
\nt\mpl`ri sus]in c` evenimentele prin care au trecut nu au [i nici nu pot
avea leg`tur` cu ceva p`m\ntean, fiindc`, dup` cum se exprima unul dintre
ei, "nu exist` la ora actual` o astfel de tehnologie, nici chiar americanii,
oric\t ar fi ei de avansa]i, n-o pot avea!:. Se ridic` \n mod clar \ntrebarea
cinea ar putea fi stranii vizitatori nocturni pe care triunghiul reprezentat
de localit`]ile Bumbuia, Cobia [i P`troaia-Vale pare s`-i atrag` ca un
magnet. |n mod mai mult dec\t sigur, cineva venit de dincolo de nori...
Unul dintre cei care au asistat la evolu]ia unor obiecte zbur`toare
neidentificate este domnul Florin Stan. O persoan` cunoscut` ca fiind
onest`, cu un psihic echilibrat, pu]in dispus la fabula]ii. De altfel, simplul
 14

fapt c` lucreaz` \n Poli]ie este un argument convig`tor, credem noi, \n

sprijinul veridicit`]ii spuselor sale. Nici un om nu s-ar hazarda s` fac`
declara]ii de care este con[tient c` vor st\rni v\lv` [i controverse, dac` nu a
tr`it faptele povestite pe propria-i piele, cu at\t mai mult cu c\t este vorba
despre un poli]ist, supus unor regulamente stricte. Faptul c` domnul Stan
[i-a sus]inut [i \[i sus]ine cu \nd\rjire declara]iile date, asum\ndu-[i orice
risc, chiar [i pe acela de a fi privit "altfel" de c`tre colegii [i superiorii din
Poli]ie, mai suspicio[i din fire (vezi cazul Adi Mancu - Cer]e[ti)
dovede[te realitatea spuselor lui.
Dar iat` faptele, \n desf`[urarea lor, a[a cum au fost relatate de
principalul martor, Florin Stan: "Era \n luna aprilie a anului 1991, \ntr-o
noapte de s\mb`t` spre duminic`. Aveam pe atunci 18 ani. |mpreun` cu doi
prieteni, Mihai [i Gigi, m` \ntorceam de la discoteca aflat` \n satul
Cobia. Spre a ajunge mai repede acas`, \n satul nostru, Bumbuia,
obi[nuiam s` travers`m dealul ce separ` cele dou` a[ez`ri. Erau nori pe
cer, dar    pe alocuri se z`reau [i stele. Am luat-o pe drumul care taie
piepti[ dealul, dar nu cred c` am f`cut cincizeci de metri, c` deodat` am
v`zut, \n    \naltul cerului, spre nord, dou` d\re de lumin` imense; erau ca
ni[te uria[e ]ig`ri luminoase sau mai cur\nd ca ni[te neoane,dar
imagina]i-v` ni[te neoane lungi de sute de metri! Iar neoanele astea erau
orientate \ntr-un unghi de aproximativ 45 de grade    spre coama
dealului. Sub ele se afla o p\cl` deas`, ca un fel de cea]` g`lbuie [i, sub
aceast` p\cl`, aflat` la c\teva zeci de metri de sol, o cupol`    de lumin`
foarte puternic` \n zona unde cele dou` neoane <focalizau>, astfel \nc\t
noi abia ne z`ream. Eu \nclin s` cred c` epicentrul acestei sfere de lumin`
se afla la circa dou` sute de metri de locul unde ne aflam, R`m`sesem pur
[i simplu \mpietri]i de spaim`. Mul]i m-au \ntrebat ce am sim]it atunci.
{ti]i expresia cu <a I se face cuiva p`rul m`ciuc`, nu?> Ei, bine, aceast`
senza]ie am tr`it-o eu atunci: am sim]it c` mi se zburle[te p`rul de pe cap
[i c` mii de funrnic`turi m` cuprind. Niciodat` nu mi-a fost mai fric`. Am
stat a[a pre] de vreo zece-cincisprezece minute [i c\nd am v`zut c` lumina
 15

aceea str`lucitoare continu` s` r`m\n` nemi[cat`, am hot`r\t s-o ocolim pe

departe, lu\nd-o printr-o p`dure, la circa un kilometru distan]`. Trebuie
s` spun c` , pe tot parcursul \nt\mpl`rii, nici un zgomot nu s-a auzit
dinspre razele de lumin`. Era o lini[te des`v\r[it`, totul s-a petrecut \n
t`cere, ca \ntr-un film mut [i derulat cu \ncetinitorul. Asta a f`cut ca totul
s` mi se imprime foarte bine \n minte, c`ci n-am s` uit vreodat` nici o clip`
din acest spectacol nep`m\ntean de lumini care f`cea ca tot dealul s` fie
luminat ca ziua!".
Aceast` bizar` apari]ie luminoas` nocturn` nu este \ns` singura
petrecut` \n Bumbuia. Florin Stan spune c` a mai \nt\lnit deseori pe cer
"lumini juc`u[e" care se deplasau prea repede pentru a fi considerate un
avion. {i bunicul lui Florin a avut, se pare, \n tinere]e, parte de o \nt\
mplare asem`n`toare. Domnia sa a v`zut \mpreun` cu unul dintre fii lui, -
unchiul lui Florin, \ntr-o sear`, pe c\nd se \ntorceau din p`dure cu c`ru]a \
nc`rcat` cu lemne, un uria[ glob de foc, plan\nd pe cer, la mare \n`l]ime.
La un moment dat, din acest glob s-au ivit alte trei mai mici [i, imediat
dup` apari]ia lor, a urmat dispari]ia "sursei": globul cel mare a disp`rut,
pur [i simplu \n aer, ca [i cum s-ar fi volatilizat, iar cele trei sfere r`mase
au efectuat, timp de c\teva minute, un bizar balet nocturn, \nv\rtindu-se \n
cercuri concentrice pe cer, dup` care s-au pierdut \n zare, cu o vitez`
extraordinar`!
Dar toate aceste fapte, de[i spectaculoase, p`lesc fa]` de alte
evenimente, petrecute \n satul \nvecinat, P`troaia-Vale. Aici, \n ultimii ani
s-au semnalat \n ultimii ani zeci de observa]ii de obiecte luminoase
nocturne [i nu numai at\t...
|ntr-o noapte de toamn` a anului 1991, doi s`teni din P`troaia se \
ntorceau, merg\nd pe biciclet`, de la balastiera aflat` la circa trei kilometri
de sat. Era \n jur de unsprezece noaptea. Brusc, pe c\nd mai aveau vreo
dou` sute de metri p\n` la prim acas` din sat, deasupra lor s-a auzit un v\j\
it, iar cei doi au v`zut cu ochii m`ri]i de groaz` o lumin` orbitoare venind
din t`ria cerului direct pe ei. Pieri]i de fric`, oamenii au \nceput s`
 16

pedaleze dispera]i, sc`lda]i \n lumin`.Globul, "de m`rimea unui ARO",

dup` c\te \[i aminte[te unul dintre eroiii \nt\mpl`rii, Ion Petcu, s-a oprit \
ns` din c`dere [i i-a urm`rit de sus de la o distan]` nu mai mare de 30 de
metri. F`r` nici un zgomot, \n afara acelui v\j\it, dar ]in\ndu-se insistent
dup` ei. Domnul Petcu spune c` "obiectul era realmente din lumin`"!?
Dup` o urm`rire demn` de filmele de groaz`, odat` intra]i \n sat, globul i-a
l`sat \n pace, lu\nd \n`l]ime [i post\ndu-se, ca un far, deasupra c\mpurlor
de la marginea satului. Ion Petcu a ajuns acas` \ntr-o stare de extrem`
surescitare, uimindu-i pe to]i din familie. So]iei, care era speriat` de \
nf`]i[area lui [i de groaza ce i se citea din priviri, i-a spus c` fusese
urm`rit de un glob de foc [i a luat-o chiar de m\n`, duc\nd-o \n curte, spre
a-i ar`ta lumina de pe cer. Ast`zi, domnia sa accept` c` singurul g\nd care
l-a m`cinat \n acele clipe de panic` a fost: "Dac` d` `sta o raz` aici, ne
tope[te cu totul, de nu mai aude nimeni de noi!". Omul era cunoscut \n
sat ca fiind o persoan` foarte s`n`toas` [i cu picioarele pe p`m\nt. De
altfel, el habar nu are ce este acela un Obiect Zbur`tor Neidentificat [i
este convins c` "globul acela a vrut doar s` se distreze cu noi" [i c`, \n
mod cert, "nu era de pe P`m\nt". Un alt locuitor al comunei, care a dorit
s`-[i p`streze anonimatul, a v`zut, tot noaptea, ceva "ca un nor de fl`c`ri",
cobor\nd l\ng` calea ferat` aflat` la doi kilometri de sat. \n acest caz, \nt\
mplarea cap`t` accente comice, c`ci, dup` c\te ne-a declarat, respectiva
persoan` s-a apucat s` sape \n acel loc, \mpreun` cu so]ia sa, convins c` a
v`zut nu un OZN, ci fl`c`rile semnaliz\nd existen]a unei comori. Bine\
n]eles, c`ut`rile lor au fost zadarnice...
Cea mai uluitoare \nt\mplare, petrecut` \n acest autentic "loc de
promenad`" pentru farfuriile zbur`toare, a fost foarte pu]in mediatizat` la
vremea respectiv`, dintr-o nedreapt` ignorare [i o cras` ignoran]`. |ntr-o
sear` din aceea[i toamn` a anului 1991, trei muncitori naveti[ti - doi
b`rba]i [i o femeie - se \ntorceau spre sat. Stela Andrei, protagonista
cazului, poveste[te: "Mergeam \n [ir indian, eu \nainte, Florin Florea
dup` mine [i ultimul venea C`t`lin Cobianu. L-am auzit pe C`t`lin spun\
 17

nd c` i se face r`u [i m-am \ntors s`-l rog pe Florin s` vad` ce are. Atunci,
C`t`lin    a \nceput s` strige c` \l apas` ceva. C\nd Florin a ajuns l\ng` el,
l-a g`sit c`zut \ntre [ine, cu fa]a schimonist` de durere [i tremur\nd.
Repeta \ntruna c` nu se poate ridica [i c` o for]` nev`zut` \l apas`. Florin
a vrut s`-l ridice, dar, \n clipa \n care l-a atins, s-a sim]it scuturat [i
aruncat de o puternic` desc`rcare electric`. Exact \n aceea[i clip` s-a
auzit un zgomot foarte puternic [i ciudat. Era asem`n`tor cu cel f`cut de
apa care picur` \ntr-o chiuvet`, dar amplificat de sute de ori, dac` v`
pute]i imagina ce vreau s` spun. Venea de sus, de deasupra unui lan de
porumb din apropiere, dar de v`zut, nu vedeam nimic, era cu des`v\r[ire
bezn`. C`t`lin a spus, ulterior, c` a observat o raz` de lumin` care venea
spre el, lucru care se prea poate s` fi fost a[a, iar noi, care mergeam \
nainte, la c\]iva metri distan]`, s` nu o fi observat. Dar s` revin...|
ngrozi]i, eu [i Florin ne-am pierdut cu firea [i, \l loc s`-l ajut`m pe
C`t`lin, care ]ipa mereu: "Nu m` l`sa]i aici!Nu m` l`sa]i singur!, am
fugit. Am mers la balastier` [i, \ntr-un suflet, I-am povestit unui [ofer de
basculant` s` mearg` cu noi, s`-l lu`m pe b`iat. La \nceput, [oferul a fost
de acord [i ne-aluat \n cabin`, dar, dup` c\teva sute de metri, v`z\nd c`-i
cerem s` ne \ndrepte spre sat - drumul spre calea ferat` era mai scurt pe
acolo - s-a enervat, crez\nd c` noi de fapt vrem s` ajungem acas` pe
gratis. Ne-am jurat c` nu-i a[a, l-am implorat, sus]in\nd c` prietenul
nostru are nevoie de ajutor, \n zadar. S-a \ntors cu ma[ina la balastier`,
dar aici ne-am \nt\lnit cu un paznic, foarte bun cu [oferul, care, \nsp`im\
ntat [i el la culme, ne-a \ntrebat dac` am auzit acel sunet infernal. |n
clipa aia, [oferul n-a mai avut dubii [i nici n-a mai stat pe g\nduri: a
pornit cu toat` viteza spre calea ferat`. Dar, spre uimirea noastr`, C`t`lin
disp`ruse! L-am c`utat, l-am strigat, f`r` nici un rezultat. |ngrozi]i, dar
sim]indu-ne pi vinova]i pentru la[itatea de care d`dusem dovad`, ne-am \
ntors \nspre sat [i aici, cu cine ne \nt\lnim? Cu C`t`lin! Venea \ns` dinspre
cap`tul cel`lalt al satului, era vizibil debusolat [i ne-a spus c` nu [tie ce
s-a petrecut cu el [i nici ce caut` acolo..."
 18

C`t`lin Cobianu, "cheia" acestei enigme spune [i azi c` nu-[i poate

aminti absolut nimic despre cele petrecute dup` ce prietenii s`i au plecat.
El sus]ine c`, pe c\nd mergeau \n [ir indian, el \ncheind coloana, a vut
impresia c` "cineva" se afl` \n spatele s`u [i a fost cuprins subit de o
stare de r`u. Apoi, chiar deasupra sa, a ap`rut un globn incandescent, din
care a ]\[nit instantaneu o raz` de lumin` proiectat` pe el. |n secunda
urm`toare, a c`zut secerat la p`m\nt [i nu s-a mai putut ridica. "Sim]eam
c` asupra corpului meu ac]ioneaz` o putere mai mare dec\t a mea. Era ca
[i cum cineva nev`zut m` \mpingea \n jos, vr\nd parc` s` m` \nghesuie, s`
m` bage \n p`m\nt. Nu mai puteam s` fac nici o mi[care, eram ca
paralizat, tremuram tot, f`r` s` vreau, f`r` s` m` pot controla \n vreun fel. |
n tot acest timp, am fost con[tient. Mi-era \ns` foarte fric` [i, c\nd I-am
v`zut pe Floric` [i pe Stela c` pleac`, am crezut c` \nnebunesc de groaz`.
Dup` aceea, nu mai [tiu ce s-a \nt\mplat [i nici cum de am ajuns \n sat
nu-mi pot explica. M-am trezit merg\nd pe o uli]` [i m` \ntrebam ce caut
eu de fapt acolo. Mi s-a p`rut chiar c` visasem..." Sosirea intempestiv` a
celorlal]i i-a demonstrat \ns` c` \nt\mplarea nu fusese vis. F`c\nd un
calcul sumar, rezult` c`, de la plecarea amicilor spre balastier` [i p\n` la
re\nt\lnirea lor \n sat, a trecut circa o or`. O or` \n care C`t`lin a fost
absolut singur [i \n care nu [tie ce i s-a \nt\mplat. O "or`-lips`" \n via]a
lui, "missing time", cum spun ufologii americani, o perioad` pe care nu
[i-o poate explica. P`rerea lui este c` a fost "contactat", dar nu exclude
nici posibilitatea unei r`piri \n acest interval.
A fost C`t`lin Cobianu r`pit de c`tre fiin]e extraterestre?
Am`nuntele povestirii par s` dea acestei ipoteze veridicitate. Mai \nt\i,
modul \n care a fost "abordat" - cu acea raz` de lumin` venit` de nic`ieri [i
care a ac]ionat asupra lui ca un tranchilizant, d\ndu-i de \n]eles c` nu se
mai poate mi[ca din loc [i c` trebuie s` r`m\n` acolo. Apoi, acel zgomot
ciudat, obsedant, care i-a \nsp`im\ntat de moarte pe prietenii s`i, zgomot
care a fost capabil, ca o veritabil` arm` psihotronic`, cu efect direct [i
imediat asupra creierului, s` alunge din min]ile Stelei [i al lui Florin orice
 19

g\nd de a-l ajuta pe confratele aflat \n pericol. Cei doi recunosc [i ast`zi c`
au ac]ionat cu la[itate, dar nu-[i pot explica acest sentiment. Singura
senza]ie pe care au avut-o, la auzul obsedantului sunet a fost aceea de
groaz` animalic`, de parc` cineva le-ar    fi dictat mental: "Fugi, fugi c\t
mai repede!" Nu \n ultimul r\nd, trebuie avut \n vedere faptul c` t\n`rul a
fost con[tient at\ta vreme c\t I-a v`zut pe prietenii s`i aproape. Imediat
dup` ce ace[tia, fugind, au ie[it din raza sa vizual`, "s-a t`iat filmul". Nu
vi se pare un scenariu suficient de elaborat? Ni[te fiin]e extraterestre, \n \
ncercarea de a "r`pi" un p`m\ntean, pentru ra]iuni care ne scap`... ra]iunii,
fac o prim` tentativ` asupra celor doi bicicli[ti. Dar, poate din pricina
faptului c` ace[tia apuc` s` intre \n sat [i o \ncercare de r`pire "\n public"
nu le este pe plac, extratere[trii renun]` la planul lor. Peste dou` s`pt`m\ni
- din discu]iile cu martorii, am putut stabili precis intervalul scurs \ntre
cele dou` \nt\mpl`ri - EI revin, ac]ion\nd \ntr-un loc ceva mai ferit,
departe de sat [i de priviri indiscrete. Iau \n vizor pe unul dintre cei trei,
cel din spatele coloanei, pentru ca nu cumva cei din fa]` s` vad` cum
anume "\l \n[fac`" [i, prin procedee pe care [tiin]a uman` le va descoperi,
poate, \ntr-o bun` zi, \l imobilizeaz` la p`m\nt trimi]ind asupr`-i o raz` de
lumin`. Dar \nc` exist` martori: ei vor fi \ndep`rta]i prin acea emisie
sonor` de natur` psihotronic`, menit` a le insufla    g\nduri de team`
absolut`. Abia \n momentul \n care orice eventual intrus a disp`rut,
extratere[tii ac]ioneaz` [i, dup` un foarte probabil experiment, \l
abandoneaz` pe t\n`r la mai bine de doi kilometri de locul r`pirii, cu
creierul absolut    "cur`]at" \n privin]a \nt\lnirii. Nu trebuie exclus` nici
ipoteza potrivit c`reia C`t`lin a fost preferat pentru aceast` r`pire celor doi
bicicli[ti [i din motive s` le numim "fizice": spre deosebire de ace[tia, doi
b`tr\ni usc`]ivi, C`t`lin este un t\n`r viguros, de 1,85 m \n`l]ime, s`n`tos [i
solid, un tip uman extrem de bine propor]ionat. C\nd savan]ii umani fac
experien]e asupra unei specii animale, nu vor alege drept "cobai" un
exemplar reprezentativ pentru specie? Acum, totul vi se pare un scenariu
rezonabil?
 20

{i, \n sprijninul teoriei r`pirii ar mai veni ceva. |n urma \nt\mpl`rii

petrecute \n acea noapte, C`t`lin Cobianu a \nceput s` manifeste un
interes inexplicabil pentu fenomenul OZN. Mai mult, \n unele nop]i, dar
numai c\nd este foarte calm [i pu]in obosit, el viseaz` lucruri pe care de
asemenea nu [i le poate explica [i de care nu prea vorbe[te cu prietenii [i
rudele sale, de team` s` nu fie crezut nebun. "Visez c\teodat` c` s\nt parc`
pe o alt` lume. Eu, \n vis, [tiu c` nu m` aflu pe P`m\nt, dar nici unde s\nt,
nu [tiu. Acolo s\nt doi sori, la fel ca Soarele nostru de mari, [i eman` o
lumin` frumoas`, lini[titoare, cum nic`ieri la noi nu se z`re[te. Alte d`]i
visez c` m` ridic [i zbor [i v`d P`m\ntul de sus de tot, ca-n palm`!".
Acela[i tip de vise are [i Florin Stan, cu o senza]ie de zbor similar`, dar la
el acest zbor are loc \ntotdeauna deasupra dealului unde a observat
straniile fenomene descrise \n r\ndurile precedente...

URM~RIT~ DE EXTRATERE{TRI

N`scut` \n urm` cu 29 de ani, la Bucure[ti, Crina Colice a fost

dintotdeauna un subiect de atrac]ie [i \n acela[i timp de uimire pentru cei
care au cunoscut-o. Singur` la p`rin]i, provenind dintr-o familie bun`, ea a
primit o educa]ie pe m`sur`. Dar aceast` educa]ie nu poate \n nici un fel
explica preocup`rile sale ciudate, avute \nc` de la o v\rst` fraged`. "Am
fost pasionat` de c\nd m` [tiu de dou` lucruri: misterele [i natura, spune
ea. Pe la 4-5 ani, c\nd \nc` nu [tiam s` citesc, preferam, \n loc s` m` joc
cu copiii de seama mea,    s` m` uit la televizor, la emisiuni de [tiin]` sau
la documentare geografice sau istorice. Nici acum nu-mi pot explica
motivul acestei pasiuni. Sim]eam doar c` m` atrage ceva \ntr-acolo, un
<nu [tiu ce> fascinant. Nu eram un copil obi[nuit, preferam \ntotdeauna
singur`tatea companiei celorlal]i copii, \mi pl`cea mereu s`-mi las
imagina]ia s` zboare".
|n afara unor amintiri frumoase din copil`rie, t\n`ra bucure[teanc`
a avut \ns` [i unele mai pu]in pl`cute: o fobie exagerat` fa]` de \ntuneric
 21

[i, coroborat` cu aceast` fobie, senza]ia c`, din umbr`, cineva nev`zut o
urm`re[te permanent. Dar, pe l\ng` acestea, Crina retr`ie[te [i azi, cu
aceea[i intensitate ca atunci, o experien]` care a marcat-o, [i numai pe
plan psihic, ci [i pe plan fizic. |n luna ianuarie a anului 1980, pe c\nd
familia ei locuia la curte, \n zona Mihai Bravu, feti]a a avut, \ntr-o
noapte, o tr`ire ciudat`. "}in minte, poveste[te ea, c` visasem ceva ur\t. |mi
amintesc clar cum c\]iva - doi sau trei -omule]i mici, cu un cap exagerat
de mare [i ni[te ochi imen[i, hipnotici, se \nv\rteau \n jurul meu. Nu
[tiam ce vroiau de la mine, dar sim]eam, instinctiv, c` urm`reau ceva r`u,
c` f`ceau experien]e pe corpul meu, mi-a fost groaz`, efectiv ! M-am trezit
[i mi-am dat seama c` de fapt s\nt \n pat, al`turi de bunica, mea [i, chiar
c\nd m` lini[tisem, spun\nd c` fusese doar un co[mar, am v`zut distinct, \n
penumbra camerei, \n dreptul ferestrei, o siluet` m`runt`, de maxim 1,30
m \n`l]ime. Privind-o atent, am realizat c` este una dintre acele creaturi
care \mi ap`ruser` \n straniul vis. Am \nceput s` ]ip, bunica s-a trezit [i I-
a alarmat [i pe p`rin]ii mei...Nu-mi mai amintesc precis cum a disp`rut,
atunci, umbra cu pricina. Ceea ce am sim]it \ns` a fost o spaim` imens` [i
a doua zi, c\nd m-am trezit, am observat c` partea st\ng` a fe]ei \mi era
complet imobil`: ochiul \mi st`tea sau \nchis sau deschis, gura \mi
r`m`sese \n]epenit`, mu[chii obrajilor nu-i mai puteam clinti. Mama,
c`reia I-am povestit totul, a c`utat, prin z`pada din curte, vreo urm`, dar
z`pada era intact`, ca [i cum nimeni nu trecuse pe acolo. I-a atras \n
schimb aten]ia agita]ia neobi[nuit` pe care o manifesta c\inele nostru:
l`tra, schieuna, parc` ar fi vrut s-o avertizeze c` ceva nu e-n ordine. Apoi
m-a dus repede la doctor [i am fost diagnosticat` cu "parez` facial` st\
nga". Dar medicii de la Spitalul Fundeni nu au fost capabili s` explice ce
anume putuse provoca un [oc at\t de puternic \nc\t s` declan[eze o parez`
la o feti]` de zece ani. |n ciuda tratamentului urmat, cu hidrocortizon,
care a \nl`turat multe dintre efectele acestei pareze, dar a declan[at,
totodat` [i o serie de alte boli, am r`mas cu mu[chii faciali afecta]i de
misterioasa boal`!".
 22

Desigur, mul]i dintre dvs, se vor \ntreba dac` analizele [i

tomografia realizate la Fundeni cu aceast` ocazie nu au scos la iveal`
vreun aspect deosebit privind-o pe Crina, cunoscut fiind faptul c`, \n
multe cazuri similare, de boli aparent f`r` cauz`, \n capul celor afecta]i, cu
prec`dere \n zona sinusurilor, s-au \nt\lnit urme care denotau faptul c`
cineva "umblase" acolo, \n prealabil, ba chiar, se sus]ine c`, \n unele
cazuri (neverificate \ns` de speciali[ti - n.a.) s-ar fi descoperit implanturi
din materiale necunoscute pe P`m\nt!! Ei, bine, t\n`ra nu-[i mai aminte[te
dac` atunci doctorii I-au spus ceva pe aceast` tem` - nici ei, nici mamei
sale - dar nici nu exclude posibilitatea ca ceva s` fi fost, iar medicii, , date
fiind vremurile, nu au vrut s` anun]e pe nimeni, speria]i de eventualele
implica]ii la nivel \nalt pe care \n mod cert cazul le-ar fi declan[at. De
altfel, lucru demn de luat \n seam`, \n nenum`rate r\nduri, \nc` din
copil`rie, Crinei i se declan[au inexplicabile hemoragii nazale, de o
intensitate foarte scurt`, dar des repetate. Or, tocmai acest gen de
hemoragii este adus \n discu]ie, peste Ocean, ca o dovad` a posibilului
contact cu fiin]e extraterestre, a unor implanturi de materiale str`ine prin
orificiul nazal.
{i ar mai fi de ad`ugat aici un alt fapt uluitor. Crina avea, deasupra
buricului, un mic semn oval, din na[tere, ceva mai decolorat dec\t pielea.
|n ziua imediat urm`toare ciudatei experien]e, membrii familiei sale au
observat, nevenindu-le s`-[i cread` ochilor, c` pata se evaporase, pur [i
simplu, ca [i cum nici n-ar fi existat vreodat`, f`r` s` lase \n loc vreo
urm`...
La momentul respectiv, feti]a, impresionat` de \nt\mplare, a pus-
o \n seama unui vis provocat de entit`]i diabolice (teorie insuflat`
probabil de atmosfera religioas` din cas`, familia ei fiind format` din
oameni foarte credincio[i - n.a.). De atunci, Crina Colice nu    mai re]ine \
n memoria con[tient` existen]a unor astfel de \nt\lniri, dar nici nu neag`
posibilitatea desf`[ur`rii lor, crez\nd \ns`    c` doar hipnoza regresiv` ar
putea stabili cu precizie acest fapt. |ntre timp, fata    a crescut, s-a
 23

c`s`torit, a dat na[tere unui copil. Se pare \ns` c` interesul pe care ea \l

prezint` pentru acei "omule]i gri" nu a sc`zut deloc. M`rturie \n acest sens
vine o \nt\mplare petrecut` \n vara anului 1996, cu doar c\teva zile, \[i
aminte[te Crina, de "cazul Cer]e[ti", unul dintre cele mai relevante cazuri
de "\nt\lniri de gradul III" din România. De altfel, t\n`ra este \ncredin]at`
c` cele dou` \nt\mpl`ri au avut leg`tur` \ntre ele, dar nu [tie ce anume a
provocat aceast` "expedi]ie" extraterestr`.
A[adar, \ntr-o zi de la \nceputul lunii iulie, afl\ndu-se la casa de
la ]ar` a mamei sale, din comuna Spineni, jude]ul Olt, \mpreun` cu fiica
[i cu mama sa, Crina Colice a observat c`, pe m`sur` ce se apropia seara,
o nelini[te inexplicabil` o cuprindea, ca [i cum ar fi intuit c` ceva r`u avea
s` se petreac`. |i era fric` de ceva, se temea c` se va \nt\mpla un lucru r`u.
C\nd s-a \nnoptat, mama ei a plecat s` se culce, \ntr-o alt` camer`, Crina [i
feti]a ei - pe atunci \n v\rst` de [ase ani - au r`mas s` se uite la televizor.
"Seara, \ntotdeauna, mama dezlega c\inele, iar acesta venea [i se a[eza
pe pragul u[ii, p`zindu-ne de acolo, spune t\n`ra. Ceea ce m-a mirat a
fost faptul c`, \n seara respectiv`, c\inele nu a ie[it din cu[c`. A stat acolo
[i nu a vrut \n ruptul capului s` ias`. \n mod cert, se temea de ceva. Noi
nu prea am dat aten]ie acestui fapt, ci ne-am v`zut de treab`. T\rziu, dup`
ce am stins televizorul, ne-am culcat. Pe la ora trei diminea]a - nu [tiu
precis dac` era trei, \n orice caz, cam at\t am estimat eu, am avut din nou
o tr`ire neobi[nuit`. Eram \ntr-o stare ciudat`, \ntre somn [i veghe. Eram
perfect con[tient`, dar nu m` puteam mi[ca, de parc` trupul nu-mi
apar]inea, iar ceea ce era <eu> se refugiase undeva \n creier. Am v`zut,
cu ochii min]i, o derulare de scene care m-a tulburat. O nav` de zbor
discoidal`, asem`n`toare cu OZN - urile s` le numesc clasice, cu o mic`
turel` deasupra, a cobor\t \ncet, pe drum, \n dreptul por]ii noastre [i din
ea au descins trei omule]i gri, foarte mici de statur` [i cu un cap imens.
Urm`torul lucru pe care mi-l amintesc este c` aveam ochii larg deschi[i,
nu puteam z`ri absolut nimic, fiind o bezn` total`, [i afar` [i \n camer`, ca
[i cum cineva tr`sese ni[te draperii negre \n jurul nostru. Eram deci
 24

treaz`, dar tot nu m` puteam mi[ca. St`team acolo, ca paralizat`, copilul

dormea l\ng` mine, c\nd am sim]it prezen]a acelor fiin]e, dincolo de
zidul casei, \n col]ul de l\ng` fereastr`. |n minte am auzit clar g\nduri ce
nu erau ale mele, sunau \n genul: <Am venit dup` copil!>. |ngrozit`, am \
ncercat s` m` mi[c spre feti]a mea, dar nu am putut schi]a nici un gest,
corpul nu m` mai ajuta cu nimic. Cu o mare concentrare, am reu[it s`-
mi \ntind bra]ele [i s`-mi str\ng copila la piept. Eram hot`r\t` s` nu o las \
n m\inile lor, [tiam c` vor s`-i fac` ceva r`u, ceva ce-mi f`cuser` [i mie \n
copil`rie. Ei \ns` continuau s` cear`, \mi porunceau de-a dreptul,
sim]eam aceast` porunc` \n minte, deosebit de distinct`. Nu era o
rug`minte, era un ordin. Trebuia s` fac ce spuneau. Dar nu am f`cut-o.
Am stat acolo, cu feti]a \n bra]e, feti]a \n tot acest timp nu s-a trezit
deloc, [i am rezistat cererilor lor. Nu [tiu c\t s` fi durat acest dialog
mental, [tiu doar c` eram terifiat` de spaim`. Con[tient` de puterea lor,
[tiam totu[i, sim]eam, c` dac` voin]a mea le interzicea s` se apropie, ei
nu o puteau face. {i mai sim]eam c` acele entit`]i de dincolo de zid, pe
care nu le vedeam, dar le sim]eam prezen]a, nu erau ni[te fiin]e vii, ci
p`reau mai degrab` ni[te robo]i, programa]i s` fac` ceva anume [i care
nu [tiau cum s` procedeze \n cazul \n care acest ceva nu putea fi f`cut. |n
sat, to]i c\inii l`trau, urlau dispera]i, numai c\inele nostru nu se auzea,
de parc` ar fi fost adormit! |n jurul orei cinci, pe la mijirea zorilor, am
sim]it deodat` c` creaturile au disp`rut. Nu le mai sim]eam prezen]a,
parc` mi se luase o piatr` de pe inim`. Dar nici n-am mai dormit.
Diminea]a, pe la opt, c\nd am vrut s`-i spun mamei ce se petrecuse, ea
mi-o ia \nainte [i m` anun]` c` a avut un vis tare ciudat. Se f`cea c` un
vecin, care murise, f`cuse un foc mare \n fa]a por]ii lor (deci exact acolo
unde sta]ionase, \n aer, nava extraterestr`!) [i \ncerca s` intre \n cas`,
<ca s` ne fac` r`u>, dup` cum s-a exprimat mama Crinei. I-am povestit [i
eu ce p`]isem [i \mpreun` am mers \n curte, s` vedem eventualele urme.
Spre surprinderea noastr`, am g`sit, \n dreptul ferestrelor, mai multe
urme dreptunghiulare, lungi cam de 10 cm [i late de 2, ad\ncite \n p`m\
 25

ntul umed poate tot 2 cm. Erau paralele [i se desf`[urau ca [i cum

fiin]ele care le l`saser` nu merseser` \n mod normal, ci mai
degrab` ]op`iser` - urmele erau dou` c\te dou`, imprimate la o distan]` de
20-30 cm. |mi pare foarte r`u c` nu mi-a venit atunci ideea s` realizez un
mulaj al lor, eram poate prea bulversat` ca s` m` g\ndesc la asta
atunci!”.
Se pare \ns` c` lucrurile nu se vor opri aici. Crina a observat \n
dese r\nduri globuri luminoase, zbur\nd [i sta]ion\nd la mare \n`l]ime, \n
preajma blocului unde ea locuie[te. "Nu pot fi nici avioane, cu at\t mai
pu]in sateli]i sau stele, declar` ea, fiindc` nu am v`zut nici unul dintre
aceste obiecte s` se deplaseze la modul la care respectivele globuri o fac:
cu acceler`ri [i opriri bru[te, cu schimb`ri de direc]ie \n unghiuri foarte
str\nse. Ele denot` c` s\nt ghidate \n mod inteligent". De c\te ori le vede,
t\n`ra simte c` au venit pentru ea, sau poate pentru fata ei. De altfel, cea
mic` simte un interes deosebit pentru aceste globuri, le intuie[te chiar
prezen]a [i a f`cut, o dat`, o remarc` stupefiant`: “Uite, mami, ele au venit
iar, s`-[i fac` datoria!”. De unde o asemenea abordare la un copil de zece
ani, [i despre ce "datorie" este vorba, nimeni nu poate explica... Pe de
alt` parte, [i feti]a are co[maruri asem`n`toare cu cele pe care mama ei le-
a avut \n copil`rie, deci este perfect posibil ca ea s` fie \n vizorul unei
interven]ii extraterestre - \n cazul \n care nu a fost deja...
Care s` fie \ns` cauza pentru care cele dou` persoane prezint` un
asemenea interes din partea "omule]ilor gri", cum s\nt denumi]i \n
literatura de specialitate, nu se [tii. Crina Colice nu [tie de ce a fost aleas`
tocmai ea [i nu altcineva. P`rin]ii ei nu au avut deloc astfel de experien]e,
totul porne[te de la ea [i continu` cu fiica ei. Obiectivul final este \
nv`luit \n mister, un mister pe care poate \ntr-o zi \l vom dezlega...

“DOSARELE X”, LA MARGINE DE BUCURE{TI

 26

Despre “fiin]e de lumin`” sau “astrali”, enigmatice entit`]i din alte

lumi, st`p\nind secretul dematerializ`rii [i al teleport`rii, [i care se ar`tau
anumitor oameni, transmi]\ndu-le mesaje importante, ne parvin ve[ti \nc`
din scrierile apocrife ale Antichit`]ii. Cunoscut \ntr-o mai mic` m`sur`
ulterior, pe parcursul secolelor, fenomenul “contacta]ilor” pare s` fi
devenit \ns`, a[a cum releva [i unul dintre cei mai mari ufologi români,
domnul Dan Farca[, unul definitoriu pentru acest sf\r[it de secol [i de
mileniu. C`ci din ce \n ce mai mul]i oameni afirm` cu toat` convingerea,
accept\nd riscul de a fi ironiza]i de semenii lor, c` au fost contacta]i de
entit`]i bizare, venind din alte lumi. Remarcabil este faptul c` \n multe
dintre cazuri, cei cu care aceste entit`]i intr` \n leg`tur` s\nt copii, adic`
persoane lipsite de o educa]ie [tiin]ific` [i de o cultur` \n domeniul
paranormalului, \nsu[iri susceptibile de a provoca asemenea viziuni. |n
sprijinul veridicit`]ii tr`irilor lor vin \ns` [i alte argumente, dintre care cel
mai important ni se pare similitudinea flagrant` dintre descrierile pe care
copii care nu s-au cunoscut niciodat` le-au f`cut, independent unii de
al]ii, asupra acestor fiin]e invizibile pentru majoritatea oamenilor, dar pe
care ei au capacitatea de a le vedea [i auzi. Un caz care mi-a atras
aten]ia \n mod deosebit este cel al familiei R\uleac, dintr-o comun` de l\
ng` Bucure[ti. Dup` ce, \n copil`rie, capul acestei familii, domnul Mircea
R\uleac, avusese [i el capacitatea de a vizualiza aceast` misterioas` lume
paralel`, capacitate care a disp`rut, o dat` cu \naintarea \n v\rst`, ast`zi,
to]i cei trei copii ai s`i au primit harul percep]iei unor “lumi invizibile”.
Prima amintire de acest gen pe care domnul R\uleac a
con[tientizat-o, pentru c`, impresion\ndu-l profund, i s-a \ntip`rit definitiv
\n minte, dateaz` din jurul v\rstei de 7 ani. Adic` exact aceea[i v\rst` la
care, pe r\nd, celor trei copii ai s`i li s-a relevat aceast` fascinant` lume
nev`zut`. “Locuiam pe atunci \n Bucure[ti, pe Calea Mo[ilor. |ntr-o
noapte, m-am trezit din somn [i am v`zut, \n semi\ntunericul camerei, la o
palm` de fa]a mea, o pisic`! P`rea cu des`v\r[ire neagr` [i m` fixa cu o
privire t`ioas`. N-am s` pot uita niciodat` ochii aceia sclipitori, m`
 27

obsedeaz` \nc` [i acum, c`ci, de[i vedeam c` era o pisic`, \n carne [i oase,
care chiar torcea, sufletul \mi spunea c` aceast` \nf`]i[are este doar o
aparen]`, \n spatele ei ascunz\ndu-se o creatur` inteligent`, care voia s`
m` \n[ele. Am stat c\teva clipe, ca paralizat de acea privire hipnotizant`,
p\n` ce ar`tarea a \nceput s`-[i \nfig` ghearele \n mine. Str`fulgerat de
durere, am s`rit ca ars [i am lovit-o, arunc\nd-o de pe mine. Mama, care
dormea al`turi, s-a trezit [i ea, dar de v`zut nu vedea nimic. A aprins
lumina \n camer` [i eu tot strigam \ngrozit, ar`t\nd spre covor, unde eu
vedeam, efectiv, pisica pr`bu[it` \n urma loviturii. {i brusc, acea creatur`
fantastic` a disp`rut [i din ochii mei, de parc` s-ar fi topit \n aer. Acesta a
fost \nceputul unui [ir de asemenea viziuni, \n care ap`reau de-a valma
animale [i fiin]e fantastice, pe care numai eu le vedeam [i nimeni
altcineva. Dup` care, pe la 14 ani, capacitatea aceasta de a vizualiza
aceast` lume invizibil` celorlal]i a disp`rut, \n urma unei \nt\mpl`ri la fel
de inexplicabile. Pe la miezul nop]ii, eu fiind \nc` treaz, \n camer` s-a ivit
un glob de lumin` portocalie, care \mi d`dea parc` impresia c` are ni[te
linii ce se \nv\rteau, ca ni[te inele \n jurul lui. Globul a plutit lin, dup`
care s-a oprit l\ng` mine [i acele inele mi-au \nconjurat [i mie capul, ca \
ntr-un circuit. M-a cuprins o amor]eal` formidabil` [i am adormit
imediat. Niciodat` nu am [tiut ce s-a \nt\mplat cu adev`rat \n acea
noapte, dar ceea ce [tiu e c`, \n urma acestei vizite, multe dintre
am`nuntele viziunilor precedente le-am uitat. O singur` dat` am mai tr`it
un asemenea episod, pe la 24 de ani, c\nd \ntr-o noapte m-am trezit privit
de un b`rbat \nalt [i slab, \mbr`cat s`r`c`cios, cu o c`ciul` de blan`
ponosit` [i un cojoc ros pe la m\neci. P`rea ]igan, avea o privire ce
sc`p`ra sc\ntei, care m-a \ngrozit, iar obrazul \i era br`zdat de o cicatrice
prelung`. |nc` buimac, m-am repezit la el, s`-l lovesc, consider\ndu-l,
desigur, vreun ho] care p`trunsese \n cas` cine [tie cum [i vroia s` ne
jefuiasc`; dar c\nd l-am lovit, piciorul pur [i simplu a intrat prin trupul
lui [i abia atunci am observat un fapt ce m-a surprins: respectivul st`tea
suspendat \n aer, la vreo dou` palme de podea! Am strigat c\t am putut,
 28

trezind-o pe so]ia mea, dar aceasta, ca [i mama, nu vedea nimic. S-a

ridicat din pat, s` aprind` lumina [i atunci a trecut direct prin trupul
acelei apari]ii fantomatice, f`r` s` o vad`, dar sim]ind, cum mi-a spus
apoi, o ame]eal` puternic`. |n clipa c\nd a aprins lumina, <]iganul cu
cicatrice> a disp`rut…”
Fiul cel mare al familiei R\uleac, Claudiu, acum \n v\rst` de 13
ani, a \nceput s` aib` acces [i el la aceast` tainic` lume nev`zut` \n urm` cu
[ase ani. |ntr-o zi din vara anului 1993, b`iatului i s-a p`rut c` vede l\ng`
blocul unde locuiesc o nav` aerian` de form` discoidal` mare cam c\t un
camion, cu un dom \n partea superioar`, cu ceva “str`lucitor ca un cristal
\n partea de jos”, destinat, a[a cum i s-a sugerat ulterior b`iatului,
propulsiei navei!? “Fiind singur, m-am apropiat de geam, crez\nd c` ceea
ce v`d eu ar fi putut vedea oricine. Din nava aceea, dintr-o dat`, au
ap`rut c\teva siluete micu]e, care, plutind prin aer, s-au apropiat de
blocul nostru. Dup` pu]in timp, mi-am dat seama c` vin de fapt spre mine
[i m-am speriat. Au intrat \n camer` direct prin perete [i atunci i-am v`zut
foarte bine. Erau mici, ca ni[te pitici, cam c\t mine de \n`l]ime (la v\rsta
aceea, Claudiu avea circa 1, 20 m – n.a.), aveau capul caraghios de mare,
pe l\ng` un corp sl`b`nog, cu m\inile [i picioarele foarte lungi [i sub]iri.
La m\ini nu aveau dec\t patru degete. Am v`zut apoi fiin]e [i cu trei
degete, care \ns` sem`nau, \n rest, mai mult cu oamenii dec\t acei pitici.
Omule]ii pe care i-am v`zut prima dat` [i care mi-au ap`rut apoi de multe
ori, at\t ziua c\t [i noaptea, aveau o piele de culoare cenu[ie, foarte \
ntins` pe corp [i nu aveau nimic \n fa]` (organe sexuale – n.a.). De[i
prima dat` mi-a fost team` de ei, crez\nd c` pot s` fie demoni, a[a cum am
auzit c` ar fi [i vor s` m` sperie (s` remarc`m c` at\t Claudiu c\t    [i fra]ii
s`i au au fost educa]i de p`rin]i \ntr-un profund spirit religios), dup` ce s-
au apropiat foarte mult de mine, teama mi-a disp`rut [i ei, chiar dac` nu
mi-au vorbit, pentru c` nu vorbeau dec\t \ntre ei, \ntr-o limb` ce nu o \
n]elegeam, mi-au dat de \n]eles c` nu ne vor r`ul, ci vor s` ne
ocroteasc`”.
 29

Unele dintre cele mai interesante tr`iri mi-a fost \ns` relatat` de
mezina familiei, Luiza, \n v\rst` de 9 ani. “Ap`reau \n dormitor [i m`
jucam cu ei. Nimeni nu-i vedea, dec\t eu, Claudiu [i Alin (cel de-al treilea
copil). Nu mi se p`reau diferi]i de noi, erau tot ca ni[te copii, micu]i [i
blonzi, foarte bl\nzi, dar eu parc` [tiam c` nu s\nt oameni... C\nd vorbeau
\ntre ei, nu le \n]elegeam limba, dar era una foarte melodioas`, iar c\nd \
mi vorbeau mie le sim]eam cuvintele ca [i cum cineva ar fi g\ndit \n
mintea mea, dar nu erau g\ndurile mele! Tata mi-a spus s`-i \ntreb de
unde s\nt, iar ei au z\mbit atunci [i mi-au r`spuns c` “Noi s\ntem \ngerii
veni]i din ceruri>! Veneau deseori la mine, s` ne juc`m, st`team \n cerc [i
c\ntam [i r\deam, p\n` ce ei, dintr-o dat`, disp`reau, [i nici eu nu-i mai
puteam vedea”.
Cel de-al treilea copil, Alin R\uleac, c`ruia i s-au ar`tat, de
asemenea, aceste fiin]e venite din invizibil, aparent umane, crede \ns` c`
nu to]i s\nt fiin]e benefice. “Mul]i dintre ei s\nt buni [i ori de c\te ori
apar simt o mare dragoste pentru ei. |ns` al]ii s\nt \mpieli]a]i. Ei se pot
transforma \n orice, [i \n animale, [i \n omule]i gri, chiar [i \n \ngeri, dar
de fapt s\nt demoni [i vor s` ne \n[ele! Nu ne vor binele, ci vor s` ne
piard`! C\teodat`, ei vin cu o nav` ca o farfurie zbur`toare [i c\nd dispar,
se ridic` \n sus, [i trec prin geamuri. Plutesc prin aer [i intr` \n acea
nav`, dar nu printr-o u[`…n-am v`zut niciodat` vreo u[` \n aceste viziuni,
iar nava pe urm` dispare f`r` urm` [i n-o mai v`d”.
|n fine, revenind la Claudiu, el dore[te s` sublinieze aceea[i
senza]ie diferit` pe care o tr`ie[te la apropierea de aceste fiin]e. Unele \i
inspir` groaz`, chiar c\nd iau o \nf`]i[are prietenoas` - de exemplu ar`t\
ndu-se ca fiind \ngeri - \n vreme ce de al]ii se simte atras. “M` sim]eam
foarte bine al`turi de ace[ti omule]i buni, \mi transmiteau o senza]ie de
iubire, [i m` priveau ca pe un copil de-al lor. De fapt, ei mi-au dat
impresia c` to]i oamenii ar fi pentru ei ni[te copii de care vor s` aib`
grij`, pentru c` fac acum multe rele [i pot s`-[i distrug` chiar [i singuri
casa, P`m\ntul”. Legat de aceste avertismente, trebuie s` men]ion`m aici
 30

[i una dintre viziunile pe care fiin]ele din aceast` lume invizibil` i le-au
transmis. |n aceast` viziune, copilului i s-a ar`tat un asteroid zbur\nd prin
spa]iu cu o vitez` fulminant`, l`s\nd \n urm` o coad` de foc, ca o comet`,
dup` care ei i-au proiectat \nainte imaginea planetei noastre, ca [i cum ar
fi vrut s`-i dea de \n]eles c` aceasta este ]inta uria[ului bolovan cosmic.
Nu \ncape nici o \ndoial` c` viziunile pe care cei trei copii ai
familiei R\uleac le au s\nt autentice. Am stat de vorb` separat cu fiecare
dintre ei, le-am adresat acelea[i \ntreb`ri, apoi \ntreb`ri specifice, am \
ncercat chiar s`-i \ncurc, suger\ndu-le inten]ionat piste false, de fiecare
dat` m-au corectat, spun\ndu-mi cu seriozitate c` ceea ce v`d ei nu este
deloc a[a cum \ncercam eu s`-i determin s` zic`. Faptul c` asemenea
viziuni, dar de o alt` factur`, a avut [i tat`l lor, la aceea[i v\rst`, ne face s`
credem c` pare s` fie vorba despre o afinitate ce se manifest` numai la v\
rste fragede, c\nd, dup` cum    savan]ii preocupa]i de studiul fenomenelor
paranormale, oamenii par mult mai deschi[i la tr`iri extrasenzoriale, tr`iri
blocate, ulterior, la ajungerea la maturitate. {i se poate face supozi]ia c`,
pe de o parte, aceast` afinitate pentru contactul cu aceast` lume a fost
mo[tenit` ereditar,    iar pe de alta, c` at\t fiin]ele de esen]` religioas` (\
ngeri sau demoni), c\t [i micii omule]i cenu[ii ce s\nt recepta]i \n
majoritatea rapoartelor ca venind din Univers, la bordul unor nave
intergalactice, reprezint` de fapt o ilustrare a uneia [i aceleia[i    lumi,
paralel` cu a noastr` [i de care anticii aveau cuno[tin]`. Mai mult dec\t at\
t, p\n` [i reprezentan]ii unor civiliza]ii considerate de noi ca fiind
“primitive” cuno[teau aceast` realitate transcendent`, unul dintre b`tr\nii \
n]elep]i ai unui trib din Oceania spun\ndu-i unui cercet`tor european c`
“printre noi exist` oameni pe care nu-i putem vedea”. Care este \ns`
scopul final al supravegherii c`reia \i s\nt supu[i p`m\ntenii, din partea
acestor “\nv`]`tori din Astral”, cum au mai fost ei numi]i [i mai ales care
va fi finalitatea luptei ce se d`, la aceast` or`, \ntre entit`]ile benefice [i
cele malefice    (pentru c` aceast` realitate, a luptei dintre bine [i r`u ce are
\n centru viitorul rasei umane, a fost relevat` nu numai celor trei copii
 31

români, ci, \n ultimul secol, [i altor vizionari, de pretutindeni), ne este

nou`, oamenilor obi[nui]i, imposibil de aflat…

INCREDIBILELE URME DE PA{i

|n ultimele decenii, asist`m la o veritabil` avalan[` de rapoarte

privind contacte directe ale unor oameni cu extratere[tri. |n multe dintre
aceste rapoarte se poate chiar vorbi despre veritabile “r`piri” pe care
fiin]ele umane le sufer` din partea vizitatorilor din alte lumi. Care s` fie
explica]ia acestor fenomene? S\nt “r`pirile” reale? Mul]i cred c` nu,
explic\ndu-le ca pe produsul imagina]iei debordante a unor anumite
persoane, \nclinate spre fabula]ie [i cu defecte de ordin psihic evidente.
Sus]in`torii acestei ipoteze, mul]i dintre ei oameni de [tiin]` cu renume,
spun c` este foarte simplu s`-]i imaginezi ceva, ca un scenariu [tiin]ifico-
fantastic lesne de crezut de c`tre oamenii obi[nui]i, dar c` e ceva mai
dificil s` convingi ni[te savan]i de veridicitatea spuselor tale. Lipsa
probelor concrete \n acest sens este, \n accep]ia lor, dovada clar` c` toate
presupusele “r`piri”,    sau “contacte cu alte lumi” s\nt numai abera]ii,
produse de min]i bolnave. Uit` \ns`, sau se fac c` uit`,    ace[ti oameni de
[tiin]` c` majoritatea celor care au suferit “r`piri” nu vor s` fac` tam-tam
asupra experien]ei lor, nu vor s` ias` cu orice pre] \n eviden]`, ba mai
mult, s\nt complexa]i de aceast` experien]` pe care nu [i-o pot explica.
Este [i cazul \nt\mpl`rii care a avut loc cu cinci ani \n urm` la Bra[ov. O \
nt\mplare bizar`, unic` dup` [tiin]a noastr` \n România [i printre pu]inele
de acest gen din lume. Fiindc`, de data aceasta, dovezile unui contact
direct om-extratere[trii, dovezi de care fac at\ta caz “academicienii”,
exist`…
Protagonista f`r` voie a acestei istorii extraordinare a dorit, pe tot
timpul desf`[ur`rii anchetelor efectuate de renumi]i ufologi români, s`-i
fie p`strat anonimatul. M` conformez dorin]ei sale, mai ales [tiind c`,
deoarece c\teva amununte    tot s-au aflat, distinsa doamn` \n cauz` a avut
 32

mult de suferit din aceast` pricin`. M` voi m`rgini deci numai la a o numi
Otilia G. [i a spune c` este vorba despre o femeie \n v\rst` de 50 de ani,
care a lucrat p\n` nu de mult \n sistemul sanitar bra[ovean.
Locuind singur` (persoana \n cauz` nu este c`s`torit`) la ultimul
etaj al unui bloc cu zece nivele din centrul Bra[ovului, doamna Otilia G.
fusese plecat`, la sf\r[itul lunii ianuarie, \nceputul lunii februarie, anul
1994, vreme de circa trei s`pt`m\ni, din localitate, la ni[te rude. Pe 3
februarie, ea s-a \ntors acas`. Cum c`l`toria lung` cu trenul o obosise,
femeia, abia ajuns` \n apartamentul s`u, a despachetat bagajele [i s-a
culcat foarte devreme, \n jurul orei 20. Dup` un somn profund, la ora
dou` noaptea, s-a trezit brusc [i a avut impresia c` nu se mai poate mi[ca.
Ini]ial, a crezut c` are aceast` impresie datorit` oboselii, c\t [i a faptului
c`, dormind \n aceea[i pozi]ie, probabil amor]ise. |ns` eforturile sale
ulterioare de a se r`suci m`car se vor dovedi zadarnice. Trezit` complet,
Otilia G. avea s` vad` \mprejurul ei patru mici fiin]e humanoide de
culoare \nchis`, cu ni[te ochii imen[i. I s-a p`rut c` creaturile purtau pe
cap, de parc` ar fi vrut s`-[i ascund` tr`s`turile, un fel de v`luri, ca
o ]es`tur` de plas`. De altfel, ele chiar p`reau s` fie echipate cu un costum
format dintr-o succesiune de romburi, asemenea unei c`m`[i de zale.
Dou` dintre straniile fiin]e o ]ineau str\ns de ambele bra]e, al treilea era
aplecat` asupra femeii [i, cu un soi de baghet` sub]ire [i lung`, explora
regiunea pieptului. Mi[carea baghetei nu i-a provocat nici o senza]ie
dureroas`, dar, c\nd humanoidul a ajuns cu ea \n dreptul inimii, doamna
G. s-a speriat foarte tare. S-a smucit [i, adun\ndu-[i toate puterile, a \
ncercat s` se elibereze din str\nsoare. Eforturile sale au fost \ns`
zadarnice, deoarece cei doi “cerberi” nu o sl`beau deloc. |n tot acest timp,
cea de-a patra fiin]`, care p`rea s` fie un fel de comandant al celorlalte
trei, privea scena, f`r` s` intervin`. Cuprins` de disperare, Otilia G. a \
nceput s` ]ipe, strig\nd dup` ajutor. |n clipa \n care primul ]ip`t al ei a
spart lini[tea des`v\r[it` a nop]ii, creaturile au disp`rut instantaneu, ca [i
cum s-ar fi topit, efectiv, \n neant!
 33

Tremur\nd din tot corpul, biata femeie. a s`rit din pat [i a aprins
lumina.    A luat apoi la r\nd toate \nc`perile apartamentului, aprinz\nd
peste tot becurile [i f`c\ndu-[i curaj. Dar nici urm` de acei bizari
vizitatori. Ajuns` \n baie, a avut parte de o mare surpriz`. Cum la etajele
superioare (doamna \n cauz` st`, cum am men]ionat, la ultimul etaj al
unui bloc) apa nu prea ajunge iarna, Otilia G. obi[nuia s` colecteze ap` \n
cad`, pentru necesit`]i casnice. Ei, bine, c\nd a aruncat o privire fugitiv`
spre cad`, a \nlemnit. Pe fundul vanei, acolo unde se depuseser`
aluviunile – nisip, praf – din ap`, de-a lungul celor trei s`pt`m\ni c\t
femeia lipsise de acas`, se vedeau clar \ntip`rite c\teva urme de pa[i
ciuda]i. |nc` din prima clip` c\nd le-a z`rit, doamna G., o femeie extrem
de credincioas`, a fost convins` c` s\nt urmele pa[ilor “diavolului”.
Terorizat` de spaim`, a c`zut    \n fa]a icoanelor [i a \nceput s` se roage cu
glas tare. Era \ns` at\t de [ocat` \nc\t nici cuvintele rug`ciunilor nu le mai
g`sea. Ar fi vrut s` fug` la vecini, s` le anun]e \nt\mplarea, dar \i era
ru[ine. Ce-ar fi zis acei oameni dac` atunci, \n toiul nop]ii, ea s-ar fi
apucat s` le dest`nuie uimitoarea poveste pe care o tr`ise? Ar fi crezut-o,
f`r` \ndoial`, nebun`!
B\ntuit` de cele mai negre g\nduri, doamna Otilia G. s-a \ndreptat
spre buc`t`rie. |n tot acest r`stimp, de[i nu mai vedea creaturile, n-a \
ncetat s` le simt` prezen]a, ca o ap`sare permanent`. Dup` ce a ars t`m\ie,
pentru a alunga demonii, care, \n opinia sa, vor s` pun` st`p\nire pe ea,
femeia [i-a preparat un ibric cu cafea, pe care, de[i nu obi[nuia s`
consume niciodat` mai mult de o cea[c`, l-a b`ut p\n` la fund! |n acea
clip`, \n mintea femeii avea s` se petreac` o uluitoare [i inexplicabil`
transformare. Dup` cum avea s` declare mai t\rziu, atunci a auzit distinct \
n creier o voce, care-i cerea s` se lini[teasc`. “Nu-]i vrem r`ul, nu-]i vom
face nimic r`u!”, p`reau s` spun` aceste g\nduri care nu erau ale sale.
Brusc, a sim]it o lini[te sufleteasc` deplin`    [i a avut senza]ia c` un somn
binef`c`tor o cuprinde. F`r` s` mai fie \ngrijorat` de nimic, de unde p\n`
atunci atinsese culmile dezn`dejdii, Otilia G. a stins pe r\nd luminile \n
 34

toat` casa [i s-a culcat la loc, pe patul din dormitor. |n starea ciudat` dintre
veghe [i somn, cu un ultim lic`r de con[tiin]`, avea s` tr`iasc` impresia –
cum st`tea lungit` pe o parte – c` fiin]ele se afl` \n spatele ei, fix\ndu-i
ceafa de la mic` distan]`. Vr\nd parc` s` se conving` pe sine c` tot ce se
petrece este real, Otiliei G. I-a venit atunci    ideea s` se r`suceasc`    \n pat
[i s` apuce pe unul dintre intru[i, pentru a avea astfel o dovad` clar` c`
ace[tia nu erau un produs al imagina]iei. Spre stupoarea ei, n-a mai putut
s` fac` nici o mi[care. Nici m`car s` clipeasc` din ochi, nicicum s`-[i mi[te
m\inile sau picioarele. Aceasta a fost ultima imagine ce I-a revenit \n
minte ulterior, referitor la bizara experien]`, c`ci imediat urma s` cad` \
ntr-un somn ca de plumb, din care s-a trezit abia spre pr\nz.
                Cel mai ardent investigator al acestui caz fenomenal, aproape
deloc popularizat la vremea producerii sale, a fost doctorul bra[ovean
Ladislau Hazy. Cu meticulozitatea specific` meseriei sale [i cu un
profesionalism demn de cei mai exigen]i investigatori OZN pe plan
mondial, domnia sa a cercetat cazul, \ntorc\ndu-l pe toate fa]etele.
“Vreme de c\teva zile, am vizitat-o pe doamna Otilia G., rug\nd-o s`-mi
povesteasc` orice am`nunt pe care l-a mai re]inut privitor la aceast`
poveste extraordinar`, ne-a dest`inuit doctorul Hazy. Am fotografiat
urmele din cad` [i, efectu\nd o compara]ie, cu ajutorul unui prieten,
medic pediatru, am stabilit c` ele corespund, ca dimensiuni, cu urmele
l`sate de un copil de cinci ani, de[i nu au drept termina]ii dec\t trei
proeminen]e, vag asem`n`toare unor degete umane. |n mod logic, fiin]a
sau fiin]ele care le l`saser` trebuiau s` aib` dimensiuni asem`n`toare cu
ale unui asemenea copil – o greutate de p\n` la 18 kg [i o \n`l]ime nu mai
mare de 80-100 cm. Corobor\nd aceste date cu descrierea realizat` de
doamna G., s-ar p`rea c` ne afl`m \n fa]a unei vizite a micilor cenu[ii,
cea mai cunoscut` tipologie extraterestr` ce ne viziteaz`. Dar, continu\
ndu-mi investiga]iile, am descoperit, pe pervazul ferestrei, tot c\te trei
“proeminen]e” \n genul degetelor de la m\n`, foarte sub]iri [i lungi,
impregnate \n praf. Din p`cate, pe acestea nu am reu[it s` le fotografiez,
 35

mi-ar fi trebuit o substan]` de contrast, din acelea utilizate de

laboratoarele criminalistice. Ce v` pot spune este c` nu este bine a ne
hazarda \n tot felul de ipoteze. Este cert c` spusele doamnei Otilia G. nu
s\nt halucina]ii – avem, lucru extrem de rar \n acest fascinant domeniu,
dovezi materiale clare care infirm` o    atare posibilitate. Pe de alt` parte,
\ns`, nu putem spune dac` a fost vorba despre un simplu contact sau de o
r`pire. E drept, se poate face o compara]ie cu fapte similare petrecute,
cam dup` acela[i tipic, peste Ocean, [i unde s-a stabilit c` varianta r`pirii
este concludent`. Dar, p\n` la proba hipnozei regresive, toate ipotezele
r`m\n la nivelul de simple specula]ii. {i, din c\te [tiu, cel pu]in p\n` la ora
actual`, doamna G. este total \mpotriva folosirii hipnozei regresive, de[i
aceasta ar fi singura modalitate de a afla adev`rul \n privin]a celor
petrecute \n acea noapte!”.
Altfel spus, se pare c` misterul \n privin]a acestui uimitor caz nu
va fi niciodat` dezlegat, cu at\t mai mult cu c\t eroina lui dore[te s`
p`streze, \n continuare, t`cerea, la fel de convins`, gra]ie credin]elor sale
religioase, c` \n acea noapte de februarie, a fost ispitit` de for]ele Satanei.
Faptele, \nso]ite de dovezi cum rar au mai fost semnalate \n \ntreaga
lume, denot` \ns` cu totul altceva, [i anume o interven]ie a unor fiin]e
apar]in\nd unei alte civiliza]ii. Cu ce scopuri, \ns`, r`m\ne de v`zut…

"NU VREI S~ UMBL~M PU}IN |N CREIERUL T~U?"

Domnul I. L., ardelean de origine, locuie[te acum \n Bucure[ti,

ocup\nd o important` func]ie \n sistemul educa]ional românesc. Tocmai
aceast` postur`, de persoan` public`, \l \mpiedic` s` dest`inuie, \n gura
mare, fenomenele stranii al c`ror subiect este. "S\nt absolut sigur c`, dac`
a[ spune m`car c\teva cuvinte despre capacit`]ile pe care le-am dob\ndit,
lumea ar r\de de mine [i, mai mult dec\t at\t, m-ar privi cu suspiciune [i
ne\ncredere. Astfel \nc\t consider c` e mai bine s` stau \n umbr`, [i s` \
 36

ncerc s` analizez singur aceste capacit`]i, pe care, chiar dac` le cunosc,

dar nu mi le pot explica, declar` domnia sa.
Cum a \nceput totul? Domnul I.L. nu poate s` precizeze    o dat`
anume. Nici \n copil`rie, nici \n adolescen]`, nu a avut \nt\mpl`ri ciudate,
care s` poat` fi f`cute pasibile de ce s-a \nt\mplat mai t\rziu. Sau, cum se
poate lesne deduce, probabil c` nu [i le mai aminte[te, a[a cum cei mai
mul]i dintre "contacta]i" o fac. Poate c` "cei ce l-au luat \n vizor", c\ndva,
i-au "[ters" realmente din creier orice urm` ale acestei \nt\lniri. Cazuri
asem`n`toare, relevate numai sub regresie hipnotic`, se cunosc azi
destule, \n alte ]`ri. Cert este c` primul lucru care, s` zicem a[a, l-a pus pe
g\nduri pe I.L a fost o fotografie realizat` la v\rsta de 17 ani, \n care se
afl` al`turi de tat`l s`u. Imaginea este foarte bun`, cu o excep]ie: chipul t\
n`rului este perfect \ncadrat \ntr-un cerc luminos, ca [i cum un reflector
invizibil ar fi vrut s`-l ia \n prim-plan. La momentul respectiv, de[i i s-a
p`rut o ciud`]enie, domnul I.L. a dat vina pe vreun defect de film, f`r` s`
ia \n seam` faptul c` "pata" respectiv` nu mai ap`rea nic`ieri, \n restul
peliculei.
O a doua \nt\mplare de acest gen \l va face pe I.L. s`-[i revizuiasc`
opinia. |n urma unui eveniment trist, \ntreaga familie a domniei sale se
reunise, \ntr-un or`[el din centrul Transilvaniei. Cu acest prilej, \ntr-un
anumit context, o rud` de-a sa face propunerea, aparent bizar`: "Haide]i
s` vedem care dintre noi poate magnetiza obiecte, cum am v`zut eu recent
la televizor c` f`cea cineva!". Ini]ial luat` \n spirit de glum`, ideea se va
materializa \n cazul domnului I.L. Acesta \[i a[eaz` o moned` pe frunte,
apoi dou`, apoi trei, [i-a[a mai departe, p\n` c\nd fruntea domniei sale se
umple de monede, spre uimirea celorlal]i membri ai familiei, care asistau,
\n viziunea lor, la ceva cu totul neobi[nuit. "Nu [tiu cum am f`cut atunci,
prima dat`, s` ]in monedele. Le-am a[ezat pe frunte [i au stat, pur [i
simplu, [i sim]eam cum parc` o energie care <]\[nea> din mine
le ]intuia acolo", \[i aminte[te domnul I.L. Vr\nd s` imortalizeze scena,
un nepot face o fotografie. |[i aduce aminte de film doar dup` c\teva luni
 37

[i \l developeaz`. {i abia aici intervine neobi[nuitul: al`turi de imaginea

capului \nc`rcat de monede al domnului I.L. apare din nou "ceva"
luminos, de ast` dat` ca un hallo, \n interiorul c`ruia se vede, c\t se poate
de    clar, imaginea unei cruci!!
|n vara    anului 1997, fiind \n excursie la Piramide, \mpreun` cu
so]ia [i fata, domnul I.L. va avea surpriza s` constate, develop\nd
fotografiile realizate cu acest prilej, c`, din nou, prezen]ele luminoase
invizibile l-au urm`rit cu asiduitate. |n toate pozele \n care se g`se[te
domnia sa, se observ` un glob ro[u, aflat \ntotdeauna la c\]iva metri
distan]` [i invizibil \n momentul fotografierii, glob care nu mai apare pe
pelicul` \n momentul c\nd fotograf este interlocutorul nostru. O imagine
de-a dreptul spectaculoas` este cea f`cut` \n dreptul Sfinxului: pe
imaginea fotografic` se relev` c\teva dreptunghiuri, suprapun\ndu-se \n
scar`, ocolind teribilul "monstru al Antichit`]ii", \n a[a fel \nc\t parc` au
grij` s` nu ating` cumva colosala construc]ie !?!
Acum c\]iva ani, domnul I.L. a avut primul contact "fizic", s`-l
numim astfel, cu entit`]i dintr-o alt` lume. "Era noapte,    \n jurul orei
dou` - m-am uitat la ceas pe urm`, dar nu mai re]in cu precizie [i minutul
- c\nd m-am trezit brusc, cu certa senza]ie c` s\nt privit. Am deschis larg
ochiii [i, \n semi\ntunericul camerei, am z`rit, sus, l\ng` tavan, un cap,
suspendat parc` \n aer, ai c`rui ochi m` fixau. N-am s` uit niciodat`
privirea lor. Ochii erau imen[i, hipnotici, lini[titori, parc` m-ar fi anun]at
s` stau calm, s` nu m` tem. Acest <dialog al privirilor> a durat c\teva
minute, apoi, brusc, capul a disp`rut. Nu a mai ap`rut niciodat` de
atunci!". Nu dup` mult` vreme, domnul I.L. are surpriza s` constate, uit\
ndu-se, \nt\mpl`tor, la o tarab` cu c`r]i, o imagine care sem`na uluitor cu
apari]ia din aceea noapte: coperta c`r]ii "Cazul Andreasson" ( \n care este
vorba despre subiectul r`pirilor de p`m\nteni de c`tre extratere[tri),
reproducea imaginea unui "agresor", realizat` dup` descrierile martorilor
oculari. "Asem`narea era perfect`, mai ales \n ceea ce prive[te ochii,
 38

graficianul respectiv [tiuse s` sugereze cu precizie acel sentiment de

lini[te hipnotizant` pe care privirile ]i-l induceau!".
De[i apari]ia nocturn` nu [i-a mai f`cut vreodat` de atunci sim]it`
prezen]a, ivirea ei fantomatic` pare c` a declan[at un adev`rat val de
observa]ii OZN. "Deseori, ie[ind \n balcon, v`d obiecte zbur`toare
bizare, evolu\nd, pe traiectorii curioase, pe cerul nop]ii. {i acest lucru l-
am observat [i la casa de vacan]` pe care o am \ntr-o comun` de l\ng`
Bucure[ti, unde vin c\teodat`, vara, mai ales, s` m` relaxez, \mpreun` cu
familia. Interesant este \ns` aspectul c` aceste "globuri" nu \[i fac
apari]ia dec\t \n prezen]a mea, ca [i cum a[ fi, dac` vre]i, un adev`rat
magnet pentru ele. |n multe r\nduri, c\nd so]ia era afar`, am ie[it [i eu
din cas` [i, dup` numai trei-patru minute, misterioasele globuri [i-au \
nceput defilarea!"
|n opinia domnului I.L.. aceste apari]ii se comport` ca [i cum ar
avea inteligen]`, de aceea, domnia sa chiar le nume[te "globuri
inteligente". "Anul trecut mi-am putut da seama cu adev`rat c` ele nu
ac]ioneaz` \nt\mpl`tor. |ntr-o sear`, afl\ndu-m` pe veranda casei de
la ]ar`, urm`ream evolu]ia liniar` a unui avion, pe cerul unde deja \
ncepuser` s` apar` stelele. La un moment dat, din partea opus` avionului
a ap`rut, ca din aer, un astfel de glob. Foarte str`lucitor, cu o vitez`
incredibil`, incomparabil mai mare dec\t a avionului, se apropia de
acesta. Am r`mas \ncremenit, zic\ndu-mi c`, mai mult ca sigur, \l va
ciocni. Ei, bine, c\nd globul a ajuns la o distan]` infim` fa]` de aeronava
terestr`, deodat` a ]\[nit \n sus, execut\nd un fel de looping, dac` m` pot
exprima astfel [i ocolind cu dib`cie avionul, ca [i cum totul ar fi f`cut
parte dintr-o joac`! Am fost chiar curios apoi, s` m` interesez de pilotul
respectiv, care, \n mod sigur, v`zuse [i el obiectul [i, care, la fel de sigur,
se speriase de moarte, dar m-am g\ndit c` investiga]iile mele ar fi
necesitat mult timp, poate refuzuri, birocra]ie, [ti]i cum e \n România,
poate [i secretomanie, a[a c` m-am l`sat p`guba[".
 39

|ns` un lucru de-a dreptul senza]ional a avut-o ca subiect pe fiica

domnului I.L. |n 1996, c\nd fata avea 15 ani, \ntr-o noapte, trezindu-se
brusc din somn, a observat c` \n camera ei se afl` un glob str`lucitor,
care \mpr`[tia \n jur o lumin` foarte mare. |nc` adormit` [i, probabil crez\
ndu-se prad` unui co[mar, fata a \nchis ochii, de fric`. |n clipa aceea, a
v`zut, cu ochii min]ii, ni[te creaturi cu capul foarte mare [i acei ochi
tipici, hipnotizan]i, cum, str\nse roat` deasupra ei, o admir`. De-a
dreptul \ngrozit`, a apucat plapuma [i [i-a tras-o peste cap. Dar invariabil,
entit`]ile \i ap`reau \n minte [i le-a v`zut iar, de ast` dat` privind-o
amuzate, cu ironie parc`, [i a auzit, distinct, \n g\nd, \ntrebarea:"Nu vrei
s` umbl`m pu]in \n creierul t`u?!?" |n cazul unui adult, cu at\t mai mult al
unuia pasionat de fenomenul OZN, o asemenea \nt\mplare    poat` s` par`
un vis, creat de propria imagina]ie, dar \n cazul unei feti]e de 15 ani,
care, de[i a auzit de extratere[tri, nu este deloc interesat` de ei [i de altfel
nici nu crede c` exist`, d` na[tere la serioase \ntreb`ri. Cum, la fel de bine
poate conduce la ipoteza c`, la un moment dat, \n trecut, tat`lui ei "cineva
i-a umblat pu]in \n creier", [i aceasta ar fi explica]ia pentru neobi[nuita
lui leg`tur` [i comuniune cu fiin]e din alte lumi!
Departe de a fi bigot, dar la fel de departe de pericolul ateismului,
domnul I.L. este, totu[i, o fire credincioas`, dar de o credin]`
"ra]ionalist`", cum \ncearc` s` explice domnia sa. Cu toate acestea,
perspectiva vie]ii dup` moarte i se p`rea, p\n` nu de mult, ca ceva
irelevant, mai ales c` privea problema cu ochii omului de [tiin]`, \n
permanent` c`utare de dovezi. |I era, ca oric`rui om, fric` de moarte. Dar,
dup` ce inexplicabilul "contact" s-a produs, aceast` team` a disp`rut.
"Desigur, unii pot opina:<Dac` nu am crezut p\n` acum, c` nu aveam
argumente, ce anume m-a determinat s` cred a[a, brusc, \n condi]iile \n
care dovezile reale, palpabile, ale vie]ii de dup` moarte, tot nu exist`. {i
ce-i drept, nici eu nu [tiu cum s` explic fenomenul. E ceva instinctual,
intim, \n`untrul meu, care-mi spune acum    c` dup` moartea corpului fizic
mergem <altundeva>. O fi din mine glasul acesta [i nu l-am descoperit
 40

dec\t acum, o fi din alt` parte, nu pot spune. Ceea ce e sigur e c` spaima
de moarte a disp`rut cu des`v\r[ire [i parc` abia acum m` bucur pe de-a \
ntregul de via]`. A fost ca o revela]ie, ca o a doua na[tere...”
F`c\nd observa]ii atente, pentru fiecare vizualizare a unui
fenomen de tip OZN \nt\lnit, domnul I.L. a ajuns la concluzia c` cvasi-
totalitatea acestor "globuri inteligente" vin dintr-o anumit` zon` a cerului.
"De acolo ele pur [i simplu ]\[nesc, izbucnesc \n lumea noastr` [i devin
brusc vizibile, fascin\nd prin str`lucirea deosebit` pe care o au!", declar`
domnia sa. De unde vin [i ce s\nt, la urma urmei, aceste stranii globuri,
care se joac` voit de-a invizibilitatea, ap`r\nd ba numai \n    fotografii, ba \
n realitate, domnul I.L. nu se \ncumet` s` dea un verdict precis. "Ni[te
obiecte care fac ce fac acestea, pot fi orice [i pot veni de oriunde", este d\
nsul de p`rere."S-ar putea s` fie aspecte ale unei lumi paralele cu a
noastr` (credin]` pe care un alt mare cercet`tor al fenomenelor de tip
OZN, regretatul    biolog clujean Alexandru Sift, o \mp`rt`[ea, el \nsu[i
fiind \ncredin]at c` a venit \n contact cu aceast` lume "invizibil`" - n.a.),
dar faptul c` apar, de mai toate d`]ile, din acela[i loc de pe cer, m` face s`
cred c` globurile pot fi [i obiecte strict materiale, [i c`    acolo exist` o
poart` spa]io-temporal`, o falie prin care locuitori ai unor lumi aflate la
milioane de ani-lumin` de noi pot p`trunde \n universul nostru. Teoria
aceasta, a <g`urilor de vierme> prin Univers, era, de altfel, agreat` [i de
un geniu atotcuprinz`tor de talia lui Einstein [i ea ar putea explica \ntr-
un fel problema". S\nt, a[adar, aceste zone cere[ti de unde \[i fac apari]ia
"globurile inteligente" ni[te por]i ? {i dac` da, por]i c`tre ce? Se
aventureaz` cineva s` dea un r`spuns?...

DANSUL MOR}II

Numai la auzul cuv\ntului "teleportare", g\ndul ne duce, instinctiv,

la "Star Trek" [i la alte asemenea produc]ii science-fiction. Termenul
este, pentru noi, p`m\ntenii, de domeniul fanteziei, st\nd cel mult sub
 41

semnul    posibilului \ntr-un viitor destul de \ndep`rtat. Dar multe s\nt

exemplele, \n decursul istoriei, c\nd s-au semnalat fenomene de acest
gen, fenomene pe care nimeni nu le-a putut vreodat` explica. Un astfel de
caz \l reprezint` [i p`]ania pe care    un ]`ran din comuna giurgiuvean`
Prundu a tr`it-o, \n urm` cu aproape cinci decenii.
Eroul acestei p`]anii, Vasile Pricop, avea, pe atunci, 16 ani, \ns`,
date fiind circumstan]ele cu totul neobi[nuite ale \nt\mpl`rii, nu a uitat
nici    un am`nunt din ea. "Era la c\]iva ani dup` r`zboi, \n prim`vara lui
'48, poveste[te domnia sa, vremurile erau tulburi, dar nou`, tinerilor, nici
nu ne p`sa, ne vedeam de distrac]iile [i tinere]ea noastr`...Pe 1 mai, \n
acel an, s-a organizat un mare bal, de Ziua Muncii, la Greaca. Am luat
calul din grajd f`r` [tirea tatei [i dus am fost! Nu m-am mai oprit dec\t la
bal! A fost tare frumos, [i eu, de[i abia \mplinisem 17 ani, eram printre
tartorii petrecerii. Spre diminea]`, pe la cinci, c\nd \nc` nu se luminase
de ziu`, am hot`r\t, \mpreun` cu al]i doi prieteni, ce veniser` tot c`l`re, s`
ne \ntoarcem acas`".
Zis [i f`cut. Cei trei au pornit \ntr-o cavalcad` nebuneasc`, peste c\
mp, spre Puieni, satul lor de ba[tin`. La un moment dat, \ns`, pe c\nd
traversau locul numit Valea Miului - pe atunci \mp`durit, ast`zi
transformat \n teren agricol - au v`zut ni[te rotocoale "ca de foc" \nv\
rtindu-se prin aer [i au strunit caii, care deja \ncepuser` s` forn`ie, \
nfrico[a]i. Sunete ciudate s-au f`cut auzite, sunete cum tinerii nu mai
auziser` vreodat`. "Erau ca ni[te [uier`turi, \[i aminte[te Vasile Pricop,
dar pl`cute auzului, formau parc` o melodie vesel`. |ntr-o poian`, \n st\
nga noastr`, s-a aprins brusc o v\lv`taie [i Marin, unul dintre noi, a spus
s` mergem acolo, c` poate arde p`durea. Ne-am f`cut drum \ncolo, caii se
tot \mpotriveau [i c\nd am ajuns, am v`zut, uimi]i, c` nu ardea nimic, ci
lumina aceea, ca de flac`r`, izbucnea parc` din p`m\nt, era a[a...nu [tiu
cum s` v` zic, c` nici n-am mai pomenit a[a ceva! {i \n mijlocul poienii
s`reau \n cerc, ]in\ndu-se de m\ini, cinci femei, parc` [i acum le v`d: \
nalte, slabe, cu p`rul lung [i blond [i \mbr`cate \n alb. Ni s-au p`rut
 42

frumoase, de[i nicic\nd nu mai v`zusem femei at\t de \nalte, s` tot fi avut
2 metri fiecare! Dansau, pesemne, pe melodia aceea ciudat`, ca \ntr-o
hor`, se suceau [i se \nv\rteau, sprintene [i u[oare ca [i cum n-ar fi atins
p`m\ntul...".
Fascina]i, cei doi prieteni ai s`i descalec` [i intr` [i ei \n hor`, fiind
primi]i cu chiote de straniile apari]ii. Singur, Vasile rezist` tenta]iei, de[i,
dup` cum singur m`rturise[te "ardea carnea pe mine s` m` duc [i eu, era
de parc` cineva nev`zut m-ar fi tras de m\n`, ca s` merg, auzeam chiar \n
g\nd un glas dulce ce m` ademenea. Dar eu [tiam c` acelea trebuie s` fie
Ielele [i mi-a fost fric`. Le-am strigat [i celorlal]i, s` vin` \napoi, dar lor
nici nu le p`sa, dansau [i r\deau, \nl`n]ui]i \n hor` [i nu d`deau semne c`
m-ar fi auzit". Dansul "ielelor" a fost ultima imagine pe care b`tr\nul [i-o
aminte[te: "Deodat` mi s-a pus pe pleoape un somn ca de plumb.
M` ]ineam s` nu dorm, c`ci [tiam c` n-o s`-mi fie bine, dar nu am rezistat.
Ame]it, am alunecat cu capul pe coama calului [i am c`zut \n nesim]ire".
Partea bizar` \ncepe \ns` abia acum. Diminea]a, \n zori,    Vasile
Pricop se treze[te pe un c\mp, f`r` s` [tie unde se afl` [i cum ajunsese
acolo. Calul p`[tea l\ng` el. T\n`rul se ridic` [i, \nc` buim`cit, se apropie
de primul sat \nt\lnit, pe care \l recunoa[te, cu uimire, ca fiind
C`scioarele, localitate aflat` la vreo 15 kilometri distan]` de locul unde \[i
pierduse cuno[tin]a! |nt\lnindu-se cu un prieten, \i poveste[te \nt\mplarea,
dar acesta nu \l crede, consider\ndu-l beat. Total debusolat, se \ntoarce
acas`, ajung\nd pe la amiaz` [i afl\nd cu uimire c` este c`utat de autorit`]i
pentru...uciderea amicilor cu care plecase de la Bal! Ace[tia fuseser`
g`si]i la locul "horei", mor]i, de c`tre un p`durar. Ceea ce li s-a p`rut
ciudat [i jandarmilor (institu]ia Jandarmeriei nu fusese \nc` transformat` \
n Mili]ie - n.a.), era faptul c` cei doi nu prezentau urme de violen]`. |n
urma cercet`rilor efectuate, s-a stabilit nevinov`]ia lui Pricop, iar dosarul
a fost clasat [i se afl` poate [i ast`zi \n arhivele poli]iei giurgiuvene. "|n
anii care au urmat, spune Vasile Pricop, am mai fost la locul cu pricina, \
ncerc\nd s` l`muresc misterul pe cont propriu. Am observat c`, \n zona
 43

unde dansaser` Ielele, iarba nu mai cre[tea. Doi ani la r\nd nu a mai
crescut, [i apoi a \nceput s` r`sar`, ici-colo, pipernicit` [i decolorat`. N-
am spus nim`nui despre plimb`rile mele acolo, nici m`car celor din
familie, c`    vorba zboar`, [i mi-era team`,    [ti]i cum se spune, c`
criminalii se \ntorc la locul faptei... Dar, cu toate str`daniile mele, n-am
reu[it s` pun nimic cap la cap, nimic nu se leag`! Am s` mor [i n-am s`
aflu ce s-a petrecut atunci...".
{i totu[i, ce s-a \nt\mplat \n acea noapte de 1 spre 2 mai a anului
1948, \ntr-o p`dure uitat` de lume din mijlocul C\mpiei Române? Nu vom
[tii nici noi, desigur, niciodat`, mul]umindu-ne s` lans`m ipoteze...
Cei mai mul]i dintre oamenii care au cunoscut acest caz, \nc` de la
data producerii lui,    au concluzionat c` "ielele" s\nt vinovate de uciderea
celor doi, c`ci, spune tradi]ia popular`, "cel care danseaz` \n hor` cu
Ielele nu mai poate fi om, se pr`p`de[te ori se betege[te". Ast`zi, se
cuvine s` privim faptele cu al]i ochi. |ntreaga \nt\mplare povestit` de b`tr\
nul Pricop pare mai degrab` descrierea unei \nt\lniri de gradul IV.
Am`nuntele s\nt semnificative: rotocoalele ca de foc ce se \nv\rteau pe
cer, lumina venit` de pretutindeni [i de nic`ieri..."Femeile" observate au
un aspect at\t de pu]in p`m\ntean \nc\t \l intrig` [i pe b`iatul de 17 ani, c\t
avea atunci Vasile Pricop. F`pturi parc` serafice, blonde, sub]iri, \
mbr`cate \n alb [i, lucru uimitor, \nalte de circa 2 metri! Unde am mai \nt\
lnit noi astfel de "uria[i"? |n numeroase observa]ii OZN, totul culmin\nd
cu mult mediatizata "\nt\lnire" de la Voronej, din fosta Uniune Sovietic`,
atunci c\nd trei fiin]e humanoide, slabe, cu un p`r lung [i blond, foarte \
nalte [i de asemenea \mbr`cate \n alb au \ncercat s` r`peasc` la bordul
unei nave extraterestre    dou` femei. Nici sunetele "minunate" auzite de
cei trei nu s\nt singulare. |n literatura de specialitate \nt\lnim numeroase
referiri la semnale acustice curioase, de consisten]a unor melodii, care au
obsedat martorii luni \n [ir (Spielberg s-a inspirat chiar dintr-o asemenea \
nt\mplare \n spledida sa "|nt\lnire de gradul III", film \n care eroii s\nt
fascina]i de semnalele sonore venite din spa]iu - n.a.). Nu \n ultimul r\nd,
 44

dispari]ia vegeta]iei \n zona cu pricina pare a fi un indiciu serios c` ne

afl`m \n fa]a unui fenomen din sfera ufologic`. S` se fi petrecut, acum 50
de ani, o \ncercare de r`pire, \ncercare e[uat` [i soldat` cu decesul
victimelor? Au fost cei doi ]`rani supu[i unor experimente de prelevare a
unor ]esuturi sau organe? Ancheta oficial` nu a certificat nimic din toate
acestea...Sau    poate c` a fost vorba despre un contact de natur` erotic`, \n
genul celui tr`it de sud-americanul Boas [i at\t de dezb`tut \n mass
media...
|n privin]a "traseului" parcurs, \n stare de incon[tien]`, de Vasile
Pricop, persist` semne de \ntrebare. Cum era fizic posibil ca \ntr-un
interval de mai pu]in de dou` ore (presupun\nd c` \n luna mai Soarele
r`sare \n jurul orei [ase), s` fie parcurs` c`lare o distan]` de peste 15
kilometri, pe un teren accidentat [i nu \n linie dreapt`, \n condi]iile \n care
calul b`iatului era deja epuizat dup` cavalcada nocturn`? Singura
explica]ie pare s` fie...teleportarea! De[i pare neverosimil`, ea este cea
mai de bun sim], c`ci \n rest, toate posibilele ipoteze cad, r\nd pe r\nd, \
ncep\nd cu cea care sus]ine c` bidiviul l-a c`rat p\n` \n locul    unde s-a
trezit! |n repetate r\nduri, ]`ranii din satele \nvecinate au fost du[i direct
acas` de c`tre caii lor    atunci c\nd, ame]i]i dup` vreo nunt` sau petrecere,
nu mai nimereau drumul. Calul lui Pricop [tia drumul dintre cele dou`
sate, \l f`cuse de zeci de ori, nu i-ar fi fost greu s` ajung` acas` cu st`p\
nul \n [a, chiar [i le[inat. {i totu[i nu a f`cut-o... |n mod cert, Vasile Pricop
a fost "aruncat" acolo unde s-a pomenit diminea]` de c`tre acele
misterioase "iele", care, probabil, nu erau doritoare de martori... De ce nu
le-a interesat [i Vasile, c`ruia, oricum, \i puteau face orice, din moment ce
se pare c` \l hipnotizaser` deja, iar`[i nu putem [tii...

MUTILAT~ DE IELE

Doamna Fotinia G\rbea din comuna Vr`ne[ti, jude]ul Arge[,

avea, \n 1969, c\nd s-a petrecut aceast` \nt\mplare, v\rsta de 29 de ani.
 45

Iat` ce \[i aminte[te domnia sa: ”Era prin octombrie, cam tot pe vremea
asta, \n jurul orei nou` seara. Fata mea, Nu]a, era cu un alt copil, din
vecini, Virgil, dus` cu vacile. Am stat eu ce-am stat, de i-am a[teptat [i, c\
nd am v`zut c` tot nu vin, ce mi-am zis: <S` [tii c` au trecut pe la Lacul
Gondii (un “loc r`u”, \n accep]ia localnicilor, unde se spune c` “oamenii \
[i pierd min]ile” – mai multe am`nunte \n paginile urm`toare ale c`r]ii –
n.a.) [i s-au r`t`cit. L-am luat [i pe b`rbatu-meu [i am suit pe deal, s`
intr`m \n p`dure, dup` ei. Era \ntuneric bezn` [i o cea]` p`c`toas` cum nu
mai v`zusem \n via]a mea. Lini[te, ca de morm\nt, auzeai orice fo[net.
Ne-am apucat noi s` strig`m <M` Nu]o, m` Virgile!", nici urm` de ei...
Cine [tie pe unde erau r`t`ci]i. La un moment dat, m-am pierdut [i de
b`rbatu-meu. Am tot mers, nu mai [tiam pe unde-s eu, pe unde-s ceilal]i.
Apoi, am auzit talanga vacilor. M-am bucurat, crez\nd c` \i g`sisem pe
copii, i-am strigat, dar nici pomeneal` de ei. Pesemne se pierduser` de
vaci. Am \nceput s` m\n animalele, dar, c\nd au ajuns la o v\lcea, ele nu
au vrut s` mai mearg`, au \nceput s` mugeasc`, \nfrico[ate [i s-au \ntors,
mai-mai s` m` ia \n coarne [i mai multe nu! Atunci am priceput c` acolo
era <locul r`u> [i le-am m\nat prin alt` parte. C\nd, m-am pomenit
strigat`. N-am s` uit niciodat` vocea aia. Sem`na cu a b`rbatului meu, dar
parc` era mai dulce, mai mieroas`. <Fotinio!Fotinio!>, am auzit, venind
ca de departe. Am stat s` \mi dau seama de unde se auzea, [i iar a
strigat: <Fotinio!>. Atunci am r`spuns: <Da, s\nt aici!> |n clipa aceea
am sim]it c` abia mai puteam mi[ca gura, c` parc` \mi \n]epenise. Dar n-
am dat aten]ie, ci am mers mai departe. |ntr-un t\rziu, l-am aflat pe
b`rbatu-meu, care mi-a zis c` m` strigase [i el, dar c` de auzit, c\nd \l
strigasem, nu m` auzise. V`z\nd c` tot nu dau roade c`ut`rile noastre, am
hot`r\t s` ne \ntoarcem acas`, [i s` a[tept`m a doua zi, c` ne g\ndeam noi,
dac` s-or fi r`t`cit, o s` se dezmeticeasc` ei p\n` la urm` [i s` vin` acas`.
Dar, c\nd am intrat \n curte, lucru de mirare: Nu]a era deja \n cas`, se \
ntorsese prin alt` parte dec\t pe unde mersesem noi, [i era speriat`
grozav c` pierduse vacile. Cum am ajuns acas`, am sim]it c` mi se umfl`
 46

buza. De ce st`team, d-aia mi se umfla. B`rbatu-meu zice: <Te-oi fi lovit \

n vreo creang`>, dar eu nu m` lovisem de nimic, ce, n-a[ fi sim]it? Am zis
c` mi-o trece p\n` a doua zi [i m-am culcat. Dar ce s` vezi, \n diminea]a
urm`toare, abia mai vedeam, aveam gura str\mbat` de tot [i cu greu mai
mi[cam m\inile [i picioarele. B`rbatu-meu s-a \nvoit de la serviciu [i a
mers cu mine la spital, la {tef`ne[ti. Doctorul s-a uitat la mine, m-a
consultat, m-a \ntrebat ce-am p`]it, [i i-am spus toat` t`r`[enia. El a
cl`tinat din cap: <P`cat de dumneata, c` e[ti femeie t\n`r`> Mi-a dat un
tratament de 300 de lei, [i `[tia erau bani pe vremea aia, dar mi-a zis,
poate n-o s` crede]i, da' el a[a mi-a zis:< Dac` nu d` rezultate
tratamentul `sta, \]i dau un sfat: \ncearc` [i pe la babe doftoroaie, c` ele
s-or pricepe mai bine la ce ai dumneata!> V` jur c` a[a mi-a spus, c\t era
el de doctor. |ntr-adev`r, doctoriile nu m-au ajutat cu nimic, astfel \nc\t
m-am dus la o moa[` b`tr\n` de aici, de la noi, din Vr`ne[ti, zis` Didina. I-
am povestit ce-am p`]it [i ea m-a sf`tuit s` merg la un vr`jitor, unul R`doi,
s`-mi desc\nte de Iele, cu o litr` de ]uic`, dou`-trei c`p`]\ni de usturoi [i o
litr` de ap`. Cum mi-am spus am f`cut [i omul acela i-a zis mamei:<Dac`
fata dumitale nu era tare de \nger, nu mai aveam ce-i face! A r`spuns la
strigarea Ielelor [i ori murea, ori r`m\nea beteag`!> I-am urmat sfatul
[i \n patru luni, mi-am revenit, nu mai aveam nimic. Dar [i c\t am tras, p\
n` m-am f`cut bine, c` nici nu mai puteam vorbi, mi se dusese, cum se
zice, gura la spate [i-mi curgea \ntruna scuipat din gur`, de st`team
mereu cu batista la gur`, s` nu m` vad` oamenii [i s` r\d` de mine. Acuma
cred [i eu c-am avut noroc, c`ci de obicei cine vede sau aude Ielele, nu
scap` de ele nepedepsit pe via]`!"
|n afar` de anomaliile pe care acest loc le prezint` ([i despre care
vom vorbi pe larg \ntr-un capitol urm`tor), o alt`    ciud`]enie a zonei se
poate desprinde din cuvintele doamnei G\rbea. |n declara]ia sa, aceasta
afirm` : "B`rbatu-meu mi-a zis c` m` strigase [i el, dar de auzit, c\nd \l
strigasem, nu m` auzise!". Oare ce s` se fi petrecut \n acea noapte, c\nd
locurile au fost \nv`luite \ntr-o cea]` "nemaiv`zut`"? {i de ce cei doi so]i
 47

nu s-au auzit unul pe cel`lalt, de[i, \n mod logic, ar fi trebuit s` se \nt\

mple a[a, distan]a care-i separa fiind mai mic` de cinci sute de metri, \n
lini[tea ca "de morm\nt"? Au fost ei separa]i de "ceva" care a f`cut
imposibil` orice comunicare? A intrat, f`r` [tirea ei, femeia, \ntr-un
univers paralel? A cui era vocea "mieroas`" pe care a auzit-o? A cuiva
dintr-o alt` lume? {i cum se explic` groaza pe care vacile au tr`it-o c\nd
au \ncercat s` intre \n "locul r`u"? Au sim]it ele un pericol pe care omul
- \n cazul de fa]` Fotinia G\rbea - nu l-ar fi putut sim]i? La toate aceste \
ntreb`ri, fiecare r`spunde cum crede, cum [tie. Dac`    mai [tie ce s`
cread`...

“R~PIT |N DUH”, LA BORDUL UNEI “FARFURII ZBUR~TOARE”

Eduard P\rvu pare, la prima vedere, un copil obi[nuit, cu nimic

deosebit de ceilal]i de seama lui. Un pu[ti inteligent, cu un talent deosebit
la desen, apreciat de colegi [i de profesori. Doar c` experien]ele prin care
a trecut i-au f`cut pe ceilal]i s`-l priveasc` drept o curiozitate. Fiindc` Edi
sus]ine c` periodic, de fiecare dat` noaptea, prime[te vizita unor entit`]i ce
par desprinse din paginile oric`rei lucr`ri ce trateaz` subiectul OZN.
Subiect despre care, ne-a dest`inuit doamna P\rvu, mama b`iatului, Edi
nu a fost niciodat` interesat, cum de altfel nu este nici acum, el privind
toate aceste experien]e prin care a trecut deloc surprins, ca pe ceva firesc
[i de care nu este cazul s` faci tam-tam.
Edi spune c` prima “\nt\lnire” pe care o con[tientizeaz` a avut
loc \n jurul v\rstei de opt ani, adic` prin 1996. Dar se pare c` [irul acestor
contacte coboar` mult mai jos, \n timp. Doamna P\rvu \[i aminte[te: “Edi
a fost un copil pl`p\nd [i de aceea poate c` \nc` de mic l-am \ngrijit cu o
aten]ie deosebit`. A fost un copil cuminte, care nu ne-a f`cut niciodat`
probleme, ba dimpotriv`, uneori p`rea prea retras, prea interiorizat,
nefiind atras prea mult de copania copiilor de seama lui. Pe la v\rsta de
trei ani a avut o perioad` \ngrozitoare. Timp de c\teva s`pt`m\ni, aproape
 48

noapte de noapte, se trezea din somn de-a dreptul \ngrozit, r`cnind c\t
putea. Ceva \l speria, noi am crezut c` are co[mare, c\nd se trezea avea \
nc` \n priviri o spaim` animalic`, dar niciodat` nu a [tiut s` ne spun` ce
anume \i declan[a aceast` spaim`. Ast`zi, dup` ce ne-a povestit despre
<vizitele> pe care le prime[te noaptea, am \nceput s` credem c` de fapt
acele nop]i au marcat \nceputul contactului cu ace[ti omule]i”.
|n vacan]a de iarn` din clasa a III – a, s-a petrecut \ns` primul
contact “con[tient”. |ntr-o noapte de ianuarie sau februarie – Edi nu-[i
mai aduce aminte precis luna – a avut un “vis” incredibil. De fapt, o
experien]` pe care, \n acel moment, a interpretat-o ca fiind vis. “M-am
trezit ca dintr-un somn greu [i primul lucru pe care l-am v`zut a fost
chiar…corpul meu!. {i atunci m-am speriat tare r`u, c`ci am crezut c-am
murit [i mergeam pe lumea cealalt`. Pluteam, u[or, f`r` s` fiu atras de
nimic spre p`m\nt [i aveam impresia c` <ceva> m` trage afar` din
camer`. Am ie[it de-a dreptul prin geamul de la balcon [i urm`torul lucru
pe care-l ]in    minte e c` m` aflam \naintea unui disc care st`tea
suspendat \n aer, chiar deasupra terenului de fotbal de l\ng` lac (circa
100 m de blocul unde locuie[te familia P\rvu – n.n.). Discul, r`mas \n aer
la c\]iva centimetri deasupra p`m\ntului, ar`ta ca dou` farfurii puse cap
la cap [i avea m`rimea unui camion. |n partea de sus era ]uguiat [i \n
locul unde se \mbinau cele dou` p`r]i ale sale, adic` <farfuriile>, era ca
un fel de dung` de lumini]e, de toate culorile. Dintr-o dat`, \n fa]a mea s-
a deschis o u[`, dar nu-mi amintesc s` fi urcat pe trepte p\n` la ea. Pur [i
simplu, m-am pomenit \n`untru, \nconjurat de mai multe fiin]e mici de
statur`, cam de \n`l]imea mea (b`iatul avea, la acea v\rst`, 1,35 m \
n`l]ime – n.n.). Nu-mi adresau nici un cuv\nt, dar m` priveau cu
curiozitate [i mi s-a p`rut, chiar cu team`, de parc` lor le-ar fi fost fric`
de mine. Dar eu am avut impresia c` s\nt ni[te fiin]e prietenoase, m`
sim]eam foarte lini[tit [i la ad`post \n preajma lor, ca pe l\ng` o fiin]`
apropiat`. {tiam c` nu-mi vor r`ul, chiar dac` ar`tau foarte ciudat [i
neobi[nuit: aveau ochii foarte mari [i nu am v`zut la ei albul ochilor, nu
 49

era deloc, ochii erau dintr-o singur` bucat`, care le umplea orbita, nasul
abia se vedea, ca [i gura. P`reau ni[te robo]ei, erau foarte slabi, cu m\
inile [i picioarele sub]iri, scheletice chiar. La m\ini aveau numai trei
degete iar \n picioare ceva ca ni[te bocanci, care mi s-a p`rut c` era tot
una cu piciorul! Doi au venit l\ng` mine, de-o parte [i de alta, dar c\nd
m-au atins, am sim]it o r`ceal`, pielea le era moale, ca o gelatin` de
culoare gri cu nuan]e verzui. I-am auzit vorbind \ntre ei [i mi s-a p`rut o
limb` foarte melodioas`, dar n-am \n]eles ce spuneau. Mie nu mi-au
vorbit, dar parc` sim]eam eu \n minte ce vroiau. |mi transmiteau ceva
legat de o \n`v`]`tur`, ca [i cum mi-ar fi dat de \n]eles c` acolo era un fel
de [coal`. {i tot ei mi-au dat de \n]eles c` acolo, pe nav`, mai erau
oameni ca [i mine, pe care nu-i vedeam, dar le sim]eam prezen]a! Cam
asta e tot ce-mi amintesc. M-am sculat diminea]a \n patul meu, dar mi-
am amintit at\t de bine <visul> c` am dat fuga pe balcon s` v`d dac`
vizita a l`sat vreo urm`. Nu era \ns` nimic \n z`pad` [i mama a spus c`
totul a fost un simplu vis!”
Dar c` uimitoarele tr`iri povestite de Eduard nu erau doar ni[te
vise, avea s` se dovedeasc` tot \n cursul acelei ierni, c\nd b`iatul primea,
tot noaptea, o vizit` similar`, fiind de asemenea “r`pit \n duh”, \n vreme
ce corpul adormit r`m`sese inert \n pat. “Atunci ei au venit deasupra
lacului. Am intrat iar \n nav` [i \mi amintesc c` erau acolo o mul]ime de
culoare, ca \ntr-un labirint. Din`untru, nava p`rea \ns` mult mai mare [i
mai \nalt` dec\t se deslu[ea pe dinafar`. {i iar`[i am sim]it c` acolo se
mai aflau oameni. De ast` dat`, am fost primit de doi omule]i, care mi-au
transmis iar acea stare de lini[te, dar erau al]ii dec\t cei de prima dat`.
Acolo era at\t de bine, c` m` sim]eam ca acas`, nu mi-era dor de ai mei,
nu mi-era fric`, parc` a[ fi fost acolo dintotdeauna. Am sim]it, \n minte,
cum ei m` \mbiau s` merg cu ei, s` v`d de unde vin [i am acceptat. {i
atunci, parc` imediat, au \nceput s`    apar` pe un geam imagini care nu
erau de pe lumea noastr`. P`rea o alt` planet`, se vedeau \ns` mun]i [i c\
mpii, chiar animale, ca pe la noi, iar din loc \n loc se z`reau [i ni[te ad\
 50

ncituri \n p`m\nt. {i am \n]eles c` acelea erau casele [i se deschideau ca

ni[te u[i de la lifturile automate, una \ntr-o parte, una \ntr-alta. Iar ei mi-
au spus c` [i acolo s\nt oameni, ca noi, dar nu am v`zut nici un fel de
om…Mai departe nu mai [tiu ce s-a \nt\mplat. C\nd m-am trezit, eram
iar`[i \n patul meu [i am povestit mamei tot. Ea a r\s dar dup`-amiaz`, c\
nd am ie[it afar`, am v`zut, \n ghea]a lacului, o gaur` perfect rotund`,
chiar \n locul unde eu z`risem OZN – ul noaptea. Gaura au v`zut-o foarte
mul]i oameni, dar nimeni nu s-a g\ndit cum de ap`ruse ea acolo. De
atunci, \ns`, mama a crezut c` ceea ce-i spuneam nu erau vise!”
Cu prilejul unei alte “vizite” de acest gen, Eduard spune c` pe
malul lacului a ap`rut o nav` de forma unui “tub foarte mare, cu geamuri
ca la avion, care plutea nemi[cat` l\ng` p`m\nt. |n`untru erau mul]i
oameni, st`teau ca pe ni[te scaune, nemi[ca]i, iar printre ei se g`seau
omule]i din aceia caraghio[i. |nso]itorii mei m-au invitat s` urc [i eu s`
merg cu oamenii `ia, pentru mai mult timp, dar parc` ceva m-a oprit, de
ast` dat`, ca [i cum a[ fi [tiut c` dac` merg cu ei, n-o s` m` mai \ntorc pe
P`m\nt”.
De[i s-a ferit s` fac` publice dezv`luirile de acest gen p\n` [i
cunoscu]ilor, de team` s` nu fie batjocorit [i ironizat, Eduard P\rvu crede
cu toat` t`ria c` viziunile pe care le-a avut \n nop]ile respective nu s\nt o
fabula]ie a imagina]iei sale. Impresia pe care fiin]ele acelea i-au l`sat-o
este aceea c` ei vroiau s` ne transmit` s` avem grij` de planeta noastr`. {i
chiar [i mama lui, care credea p\n` nu de mult c` aceste istorisiri
neverosimile s\nt fantasmagorii, a \nceput s` cread` \n adev`rul spuselor
fiului s`u dup` povestea cu gaura din ghea]`. Apoi, [i alte am`nunte vin s`
confirme faptul c` b`iatul din Pite[ti este un “contactat” autentic. |n multe
dintre desenele sale revin ni[te imagini neobi[nuite. El spune c` le-a v`zut
\n interiorul navei discoidale, \nscrise pe pere]i, caun fel de tapet. {i mai
atrage ceva aten]ia \n picturile lui: \n dese r\nduri [i \n cele mai
nea[teptate locuri apare o pereche de ochi misterio[i. Ni[te ochi imen[i,
hipnotici, neomene[ti. Iar studiile de specialitate au dovedit f`r` t`gad` c`
 51

elementul cel mai pregnant \n cazul r`pirilor, pe care martorii \l redau de

fiecare dat` f`r` gre[ s\nt ochii “r`pitorilor”, ochi care \i obsedeaz`, mult`
vreme dup` experien]ele tr`ite. Mai mult dec\t at\t, Edi ne-a dezv`luit c`
deseori, seara, atunci c\nd vine de la [coal` sau de la joac`, are impresia c`
cineva, nev`zut, \l urm`re[te. P`rerea este at\t de \nr`d`cinat` \nc\t c\
teodat` chiar \ntoarce capul, spre a-l z`ri pe urm`ritorul din umbr`…
Un alt aspect care ridic` semne de \ntrebare este \n]elegerea pe
care Eduard P\rvu o are despre lume. Fiind o familie credincioas`, p`rin]ii
lui merg duminic` de duminic` la biseric`. |ntr-un r\nd, d\nd un acatist,
Edi a vrut s` scrie [i el ceva, dar s-a r`zg\ndit [i a mototolit biletul, b`g\
ndu-l \n buzunar. Ajuns acas`, tat`l lui a g`sit biletul [i a citit surprins ruga
fiului s`u prin care cerea ca “animalele s` nu se mai m`n\nce \ntre ele”.
De unde o asemenea idee, cel pu]in surprinz`toare, \n mintea unui pu[ti
de 11 ani? S` fi fost oare ea    inoculat`    \n creierul lui de c`tre “prietenii”
s`i din ne[tiut, sub forma unei metafore, care s`-i desemneze printre
necuv\nt`toarele crude [i pe mul]i dintre semenii no[tri p`m\nteni, mai
lipsi]i de ra]iune dec\t animalele?
Oricum ar fi, cert este c`, precum arat` cazuistica de specialitate,
exist` cele mai mari [anse ca acest “contact” \nceput la v\rsta de trei ani,
s` continue [i \n anii ce vin. Fiindc` “omule]ii cenu[ii” care \i apar lui
Eduard P\rvu \n stare de decorporalizare nu [i-au terminat “educa]ia” pe
care au, probabil, datoria de a i-o face. {i fiindc` b`iatul le a[teapt`
“vizitele” cu ner`bdare, a[tept\nd totodat` [i ziua \n care ei \l vor duce
definitiv ACAS~.
 52

DOSAR OZN

|nc` privit cu circumspec]ie de c`tre comunitatea [tiin]ific`, \n ciuda tot

mai numeroaselor dovezi ce-i atest` existen]a, fenomenul OZN, prin
complexitatea sa remarcabil`, s-a transformat, \nc` din 1947, data s` o
numim “oficial`” a na[terii sale, \ntr-un veritabil mit modern. Practic, nu
exist` zi \n care, din cele mai \ndep`rtate col]uri ale Globului, s` nu ne
parvin` ve[ti despre observa]ia vreunui “obiect zbur`tor neidentificat”,
manifestat fie sub forma unui “glob de foc”, al unui “trabuc zbur`tor”
sau, de cele mai multe ori, a vreunei “farfurii zbur`toare”. Personal, nu s\
nt adeptul existen]ei unor “poli”, unde astfel de vizite, soldate deseori cu
ateriz`ri, ar avea loc cu prec`dere \n statele dezvoltate economic, precum
SUA [i ]`rile Europei Occidentale. Nu contest “atrac]ia” pe care EI o au
fa]` de anumite locuri (vezi cazul Gulf Breeze), dar de aici [i p\n` la a
spune c` America de]ine un veritabil “magnet” pentru a-i atrage pe ace[ti
vizitatori veni]i din ne[tiut, este o distan]` lung`. De vin` pentru
 53

polarizarea excesiv` a fenomenului, \n aceste ]`ri, este probabil numai

mediatizarea f`cut` actualmente aici fenomenului OZN. Ceea ce nu \
nseamn` c`, \ntr-o form` sau alta, navele “extraterestre” nu-[i fac sim]it`
prezen]a [i \n ]`ri mai pu]in dezvoltate, deseori d\nd na[tere [i aici unor
veritabile psihoze colective, a[a cum stau \n prezent lucrurile \n privin]a
Braziliei sau Africii de Sud. De o aten]ie deosebit`, din partea vecinilor
de Sistem Solar sau (mai cur\nd) de… dimensiune, se bucur` \ns` [i ]ara
noastr`. |n ultimul secol, num`rul observa]iilor OZN atinge lesne o cifr`
cu trei zerouri, multe dintre ele fiind catalogate drept “extraordinare”
chiar de c`tre ufologi str`ini. Observa]ia, \nso]it` de fotografii, a lui Emil
Barnea, realizat` \n urm` cu trei decenii, la P`durea Baciu, ori aterizarea
unor “farfurii zbur`toare” la Pose[ti [i, ceva mai de cur\nd, la Cer]e[ti, au
f`cut ca [i România s` fie privit` ca o “]int`” predilect` a misterio[ilor
“musafiri”. Ce anume st\rne[te acest interes din partea lor? |n opinia
unora, z`c`mintele mari de uraniu [i petrol ad`postite de subsolul acestei
regiuni din Balcani, \n a altora, faptul c` s\ntem probabil urma[ii unei
rase enigmatice    care ar fi adus cu ea progresul [i l-ar fi r`sp\ndit,
ulterior, \n marile focare de civiliza]ie ale Antichit`]ii, din Sumer p\n` \n
Egipt. Altfel spus, potrivit acestei ipoteze, care-[i are adep]ii, dar [i
criticii s`i, “fra]ii” no[tri spa]iali vin aici, \ntre Carpa]i [i Dun`re, ca la
ni[te rude de care \i despart \ns` mii de ani de civiliza]ie. Oricum ar sta
lucrurile, de un lucru trebuie s` fim siguri: “dosarul OZN – România”
este unul deosebit de \nc`rcat. Cu permisiunea dvs, s` pornim \mpreun` la
r`sfoirea unor file din acest dosar.
 54

ACOLO UNDE VENEAU ZMEII S~ SE ADAPE

Satul C`scioare este o localitate din jude]ul Giurgiu, a[ezare

micu]`, una ca    at\tea altele, risipite \n imensitatea c\mpiei. Odinioar`, pe
aceste locuri se \ntindeau falnicii codrii ai Vl`siei, din care \n zilele
noastre nu au mai r`mas dec\t p\lcuri r`zle]e de p`dure. Dar nu geografia
locurilor, splendide, de altfel, face subiectul acestor r\nduri, ci o \nt\
mplare petrecut` cu c\]iva ani \n urm` - martorii, oameni \n v\rst`, nu
mai ]in minte    cu precizie anul, \n orice caz, undeva \nainte de Revolu]ie
- \nt\mplare singular` \n România prin circumstan]ele \n care s-a produs.
Doamna Tudora Petre este octogenar`, dar, cu excep]ia datei
precise a evenimentului neobi[nuit c`ruia I-a fost martor`, nu a uitat
nimic din \nt\mplarea de atunci. Tocmai stranietatea, unicitatea lui, au
f`cut ca fenomenul s` r`m\n` statornic imprimat \n mintea b`tr\nei, ca
printre cele mai remarcabile momente din lunga ei via]`. "Era vara, cam
tot pe vremea asta,    prin august, [i pe \nserat, adic` [ti]i, c\nd se \ng\n`
ziua cu noaptea, \[i aminte[te d\nsa. Nu m-am uitat c\t s` fi fost ceasul,
cred c` nu mai mult de nou`... Am ie[it din cas`, nu [tiu cu ce treburi, c\
nd, deodat` am v`zut, sus, pe cer, un obiect foarte mare [i foarte luminos,
deplas\ndu-se cu repeziciune, peste sat. Era ca un sul de foc [i se rotea \
ntruna, \n vreme ce zbura. Am r`mas cu gura c`scat`, parc` mi se \
n]epeniser` picioarele, nici nu m` mai puteam mi[ca. Probabil c` se afla
la \n`l]ime mare, dar mie, atunci, poate [i de fric`, mi s-a p`rut c` zboar`
 55

chiar pe deasupra casei vecinilor din fa]a noastr`! Dar l-am v`zut
perfect: era foarte lung, lung [i rotund la capete, [i str`lucea de-]i lua
ochii, \n \naltul cerului. Nu pot s` v` spun forma lui precis`, sau dac`
avea alte lumini pe el, tot din pricina str`lucirii. Era ca soarele de
orbitor, nu te puteai uita mult direct pe el! Eu cred c` mi s-a p`rut a[a de
luminos [i fiindc` se l`sa, din ce \n ce mai mult \ntunericul. Sulul `sta de
foc a zburat peste sat, venind dinspre miaz`noapte spre miaz`zi [i apoi s-
a \ncetinit, a \nceput s` coboare [i nu l-am mai v`zut. Cred c` s-a \ncetinit
cam deasupra Arge[ului, a[a am f`cut eu pe urm` socoteala, c` dac` ar fi
cobor\t deasupra caselor din sat, v` da]i seama, s-ar fi f`cut v\lv` mare.
Dup` ce nu l-am mai v`zut deloc, am intrat \n cas`, s` le spun [i celorlal]i
\nt\mplarea, dar nu prea m-au b`gat \n seam`, au zis c` oi fi v`zut o stea
c`z`toare! Dar aia nu a fost stea c`z`toare, c` steaua c`z`toare nu zboar`
ca avionul, deasupra p`m\ntului, se pr`bu[e[te drept la p`m\nt! Ce, n-am
mai v`zut eu stele c`z`toare, [i c\nd eram mai t\n`r`? Nu se compar`
deloc! {i nici avion nu cred c-a fost, c` n-avea aripi, ce avion s` fie `la
f`r` aripi? Ba nici zgomot nu f`cea, la c\t de aproape l-am v`zut, trebuia
s` fi auzit ceva, mai ales dac` ar fi fost avion, \ns` nu s-a auzit nimic, nici
motor, nici altceva, ziceai c` merge pe mute[te! Am vorbit [i eu cu femeile
[i cu oamenii de    prin sat, duminica, la drum, [ti]i, cum se adun` lumea
[i discut`...To]i au zis c` am v`zut o farfurie zbur`toare, ba chiar vreo
dou` femei au spus c` ar fi v`zut-o [i ele!"
Spre norocul meu, \n cadrul aceleia[i investiga]ii am reu[it s` stau
de vorb` [i cu o alt` persoan` care a observat, atunci, misteriosul "survol"
al acelui sul de foc. Doamna Ileana St`nescu, de[i nu a vrut s` fie
fotografiat`, a acceptat, totu[i, s` ofere c\teva preciz`ri privind \nt\mplarea
c`reia I-a fost, \ntr-un fel, protagonist`. Iat` ce a declarat domnia sa: "Se \
nsera, iar eu treb`luiam prin curte. Lumina care, brusc, a incendiat cerul,
\nspre nord, mi-a atras imediat aten]ia: era mai puternic` [i dec\t
Soarele, [i Soare nu putea fi, c`ci    acesta tocmai apusese. Am privit cu
mare aten]ie, [i pu]in speriat`, recunosc, dar, datorit` dep`rt`rii [i
 56

vitezei mari pe care obiectul o avea    nu l-am putut vedea \n am`nunt. |mi
amintesc \ns` perfect forma lui - ca de ]igar` [i culoarea, un portocaliu
incandescent. Atunci, c\nd le-am povestit a lor mei \nt\mplarea, chiar am
comparat obiectul cu un trunchi de copac parc` abia atunci scos din foc,
incandescent, tot numai j`r`tec. Cu toate c` se g`sea la o dep`rtare destul
de mare de locul unde m` aflam, zic eu c` s` fi fost vreo jum`tate de
kilometru, [i la o \n`l]ime cam de 300 de metri, p`rea uria[: cred c` \n
realitate avea lesne c\teva zeci de metri \n lungime! {i cum a trecut, a[a,
rapid, acum ori mi s-o fi p`rut mie, ori chiar a[a o fi fost, parc` s` zic c`
l`sa \n urm` un fel de coad` de foc...Ca s` fac` vreun zgomot, n-am auzit,
ori poate c` f`cea [i eram prea departe ca s` se aud` p\n` la mine. {i, dup`
ce a trecut \n vitez`, pe deasupra satului, a disp`rut dup` un p\lc de
copaci, dincolo de care se afl` valea Arge[ului. Atunci mi-am amintit ce-
mi spunea tata \n copil`rie, [i ce povesteau `i b`tr\ni, c` acolo, la r\u,
veneau zmeii s` se adape... Asta a fost tot! Eu cred c` n-a fost un zmeu, [i
nici stea c`z`toare, ci o farfurie din aceea zbur`toare, care nu e de pe
P`m\nt, [i care o fi cobor\t la r\u, ca s` ia ap`!"
|nainte de a trage vreo concluzie,    s\nt de stabilit c\teva lucruri
esen]iale \n desf`[urarea investiga]iei. |n primul r\nd, martorele s\nt
cunoscute, \n comunitatea \n mijlocul c`reia tr`iesc, ca persoane foarte
corecte [i demne de crezare, c`rora, cum se exprima un vecin "nu le
umbl` capul la prostii". Deci, ipoteza unei \nscen`ri bine ticluite cade, de
la bun \nceput. |n acela[i context, trebuie ar`tat c` cele dou` femei nu s\nt
interesate deloc de fenomenul OZN, una singur` auzind de el [i exprim\
ndu-[i p`rerea - dar [i aceasta probabil \n urma schimburilor de informa]ii
cu alte persoane - c` poate fi vorba de o "farfurie zbur`toare". Totodat`,
ele neag` cu convingere c` ar putea fi vorba de un fenomen natural -
c`derea unui meteorit - sau de tehnologie uman` - \n spe]` un avion,
fiindc`, a[a cum se exprim`    Tudora Petre, "ce avion s` fie `la f`r` aripi?'.
A[a-zisa "coad` de foc" s-ar putea explica printr-o iluzie optic`, datorat`
vitezei mari a obiectului, astfel \nc\t, acesta fiind \ntr-o mi[care foarte
 57

rapid`, martora a avut impresia c` el las` \n urm` o d\r` luminoas`.

Performan]ele tehnice deosebite, viteza de zbor, lipsa oric`rui zgomot
provenit de la un eventual motor, toate ne fac s` credem c` ne afl`m \n
fa]a unui aparat de zbor de cert` origine nep`m\ntean`, av\nd un echipaj la
bord. Intereseaz` \n mare m`sur` am`nuntul c`, dup` cum declar` doamna
Tudora Petre,    "sulul de foc" (termen \nt\lnit [i \n Biblie, \n circumstan]e
foarte asem`n`toare - n.a.) se rote[te vizibil, \n jurul axei sale, cu o vitez`
ridicat` - s` fie aceasta o modalitate de propulsare a aeronavei? |n privin]a
formei, s` remarc`m faptul c` semnal`rile de "OZN-uri trabuc" - cum s\nt
ele denumite de cele mai multe ori \n literatura de specialitate, datorit`
formei specifice - au fost extrem de rare \n România. Compara]ii
relevante se pot face \ns`    cu celebrul "bu[tean al Ielelor", din mitologia
româneasc`. Despre dimensiunea obiectului aerian, s` spunem c`
martorele o descriu ca fiind "uria[`". Iar acest lucru    poate fi un
argument \n plus care s` ateste c` avem de-a face, \n cazul de fa]`, cu o
nav` extraterestr` "clasic`", respectiv provenind nu dintr-un plan paralel
cu Terra, ci de pe o alt` planet`, poate chiar dintr-o alt` galaxie. Dar
argumentul ce ar putea fi decisiv pentru punerea pe tapet a unei astfel de
ipoteze este acela c`, dup` toate aparen]ele, uria[a nav` a cobor\t spre
apele Arge[ului, pentru a se "ad`pa". Am`nuntul ad`ugat de martora
Ileana St`nescu este, zicem noi, edificator: "acolo, se spune din b`tr\ni,
vin zmeii s` se adape". A[adar, astfel de vizite nu s\nt noi, memoria
ancestral` a locurilor \nregistr\ndu-le [i ad`ug\ndu-le no]iuni de domeniul
legendei. Desigur    c`, la un anumit moment din trecut, un ]`ran de prin
p`r]ile locului a v`zut un OZN ameriz\nd, deasupra r\ului [i aprovizion\
ndu-se cu ap`. Cum ar fi putut el descrie scena, dec\t ca pe una \n care
"zmeul" s-a "ad`pat" cu ap` din Arge[? G\ndi]i-v`, la nivelul lui de
cuno[tin]e a]i fi procedat altfel?
Recapitul\nd, cum am putea noi descrie [i reconstitui    scena...la
nivelul nostru de cuno[tin]e? O nav` extraterestr`, av\nd la bord fiin]e de
pe alt` planet`, deci MATERIALE, survoleaz` zona. Deasupra satului o
 58

face cu o vitez` uimitoare, tocmai pentru a se feri de ochii oamenilor.

Odat` trecut` de sat - declara]iile martorelor coincid \n aceast` privin]` - \
ncetine[te brusc    [i coboar`, disp`r\nd dup` p\lcul de copaci ce m`rgine[te
lunca r\ului. Ocupan]ii ei opresc, la ad`post de priviri indiscrete, se
aprovizioneaz` cu ap`, poate c` deverseaz` \n Arge[ apa rezidual` deja
folosit` - cazuri similare au mai fost semnalate    [i tocmai pe ele m` bazez
f`c\nd aceste presupuneri - dup` care pleac` din nou la drum. Vi se pare
exagerat? Vi se pare imposibil? C\nd vorbim de fenomenul OZN,
indiferent c\t de fanteziste par ipotezele noastre, [i tot nu s\nt destul de
fanteziste pe c\t de incredibil` ar putea fi realitatea. Dac` o vom cunoa[te
vreodat`...

O “STEA C~Z~TOARE” CARE REFUZ~ S~ MAI CAD~…

Doamna Mariana Scarlat este \nv`]`toare la [coala din comun`.

Persoan` echilibrat` [i deosebit de onest` - afirma]iile vecinilor stau
m`rturie \n acest sens - d\nsa nu a fost [i, dup` cum m`rturise[te, nici nu
este preocupat` de problematica OZN. Ar fi deci, credem noi, ultima
persoan` capabil` de a scorni o poveste de genul acesta, cu at\t mai mult
cu c\t spusele domniei sale s\nt confirmate [i de al]i martori, afla]i \n acel
moment \n locuri diferite, pe raza comunei. Iat` \ns` declara]ia doamnei
Scarlat: "Era o sear` de var`, c\ndva la sf\r[itul lui iulie [i \nceputul lui
august, nu mai re]in precis data, \n orice caz este vorba despre vara
acestui an (1998 – n.n.). M` aflam, \mpreun` cu so]ul meu pe verand`.
Tocmai servisem masa, ceasul nu cred c` era trecut de zece, mai st`team
de vorb`, c`ci era r`coare afar` [i foarte pl`cut, c\nd, la un moment dat,
am z`rit pe cer, deasupra p`durii, chiar peste v\rfurile copacilor, o lumin`
care se mi[ca. La \nceput, am crezut c`-i o stea, dar, spre uimirea mea,
am observat c` acea <stea> se m`rea, cu fiecare moment, [i se apropia
de noi, v`z\nd cu ochii. Atunci l-am anun]at [i pe so]ul meu, iar el a spus
c` probabil e o stea c`z`toare [i chiar a zis <Asta veste[te moartea lui
 59

nea Ilie!>, \ntruc\t aveam un vecin foarte bolnav pe care \l chema a[a.
Eu l-am contrazis, \ns`, argument\nd c` o stea c`z`toare nu are cum s` se
ridice pe cer. Fiindc`, , lumina aceea nu cobora, ci se ridica, la un unghi
de circa 45 de grade, spre Steaua Polar`. Venea dinspre sud-est spre
nord-vest, dintr-o direc]ie aproximativ paralel` cu Bucure[tiul. C\nd s-a
ridicat mai mult, am putut-o vedea am\ndoi perfect. Avea o culoare alb-
argintie, foarte str`lucitoare, zbura cam la \n`l]imea la care zboar` de
obicei un avion [i nu cred c` emitea vreun zgomot, deoarece cred c` a[ fi
auzit ceva. Desigur, nu exclud posibilitatea s` fi f`cut vreun zgomot, dar
altul dec\t al unui motor de avion, poate mai sc`zut ca tonalitate [i de
aceea s` nu fi ajuns p\n` la noi. Priveam am\ndoi evolu]ia obiectului pe
cer [i nu [tiam ce s` credem. Nici eu, nici so]ul, nu mai v`zusem vreodat`
a[a ceva [i ne \ntrebam - ]in minte c` am f`cut-o [i cu voce tare - ce poate
fi oare. {i, chiar c\nd eram noi mai concentra]i, dintr-o dat`, lumina
aceea orbitoare nu s-a mai v`zut. Obiectul a disp`rut instantaneu, de
parc` ar fi devenit invizibil. Am r`mas efectiv cu gurile c`scate de emo]ie.
Bine\n]eles, am mai stat pu]in, s` vedem ce se petrece, dac` mai apare,
dar nu s-a mai \nt\mplat nimic. A doua zi, de diminea]`, c\nd so]ul a
plecat la serviciu, s-a \nt\lnit \n sta]ia de autobuz cu Marian Stanciu,
care I-a m`rturisit c` [i el a v`zut straniul obiect [i a r`mas, la r\ndu-i,
foarte impresionat de acea apari]ie".
Domnul Marian Stanciu a acceptat s` povesteasc` despre bizara \
nt\mplare petrecut` \n var`. "|n jurul orei zece seara am ie[it, nu mai [tiu
cu ce treburi,    \n curtea casei. Atunci am    z`rit, la liziera p`durii, o
lumin` alb`, foarte puternic`, ridic\ndu-se spre cer,    dinspre r\ul Arge[.
Am stat s` privesc [i, \n lini[tea nop]ii, mi s-a p`rut c` aud un zgomot, ca
un fel de huruit, venit de departe. Dealtfel, distan]a la care m` aflam, fa]`
de ea, era foarte mare, de c\teva mii de metri. Lumina a trecut cu vitez`
pe deasupra satului [i, la un moment dat,    s-a stins. Dar, a doua noapte
[i a treia, ea [i-a f`cut din nou apari]ia, la fel de mare, cam c\t jum`tate
din Lun`, [i la fel de alb` [i de str`lucitoare. Nu [tiu ce s` v` zic c` a fost,
 60

nu [tiu dac` a fost un avion, dar eu a[a \nclin s` cred, din pricin`    c`
f`cea zgomot ca un huruit de motor [i c` a ap`rut [i \n nop]ile urm`toare.
De atunci, \ns`, nu am mai v`zut-o [i...cam asta e, altceva n-am ce s` v`
mai spun!"
Cea mai interesant` m`rturie vine \ns` din partea domnului Marius
Mateescu, care, \n acea noapte se \ntorcea, pe biciclet`, \n G`iseni, venind
dinspre localitatea C`rpini[u, aflat` la c\]iva kilometri distan]`. "Pedalam
lini[tit, drumul era absolut pustiu, vremea lini[tit`, f`r` pic de v\nt,
declar` domnia sa, [i am avut deodat` impresia c`, \n st\nga mea, s-a
aprins o lumin`. Am \ntors capul [i am v`zut, deasupra unui p\lc de
copaci de la marginea p`durii, o imens` sfer` argintie, mi[c\ndu-se cu
rapiditate. L`sa \n urm` ceva ca un fel de    coad`, dar nu pot s` bag m\
na \n foc c` era chiar coad`, produs` de vreun jet de propulsie, sau a fost
doar o iluzie optic`, dat` de viteza mare cu care obiectul se deplasa. La \
nceput, m-am speriat, era foarte aproape, la cel mult dou`    sute de metri
dep`rtare, am crezut chiar c` vine spre mine. M-am oprit [i am a[teptat,
cu inima str\ns`, s` v`d ce se petrece. Spre lini[tirea mea, am v`zut cum
obiectul \[i continu` ascensiunea, cu aceea[i vitez` formidabil` [i, chiar \
n mijlocul v`zduhului, dispare, ca [i cum n-ar fi fost. P\n` s` ajung acas`,
n-a mai ap`rut [i pe drum m-am tot g\ndit ce-o fi fost. Dup` cum a
disp`rut, p`rea s` fi fost un meteor, dar, sincer s` v` spun, eu n-am v`zut un
meteorit care, \n loc s` se pr`v`leasc` spre p`m\nt, ca un bolovan, se \
nal]` \n t`rii! O fi fost vreun OZN, po]i s` [tii?".
Chiar, po]i s` [tii? Dintre at\tea variante, expuse de martori,
oricare pare posibil`. Dar numai pare. Fiindc`, la o privire atent`, ele se
sparg ca ni[te baloane de s`pun. A]i spus "balon" ? Chiar, putea fi
"globul" respectiv un simplu balon meteorologic, purtat de v\nt [i
str`lucind, \n lumina razelor unui soare apus de cur\nd (s` nu uit`m, ne
afl`m \n miezul verii,c\nd soarele apune dup` ora nou` seara)? Categoric,
nu: \n seara respectiv`, v\ntul nici m`car nu adia [i , dup` spusele
martorilor, obiectul se afla la o altitudine relativ mic` - maximum trei
 61

kilometri, fa]` de cea a unui posibil balon meteo. Apoi, dac` globul cu
pricina ar fi reflectat, totu[i, lumina solar`, aceasta ar fi fost nu alb-
str`lucitoare, ci galben-str`lucitoare ! Oricine poate face acas` o
experien]` de acest gen [i va vedea - cam cu stele verzi, dar va vedea - c`
avem dreptate! Nu \n ultimul r\nd, obiectul aerian emitea un zgomot, ca
un fel de "huruit", despre care, hai s` fim serio[i, nu poate fi pus, \n nici
un caz, \n seama unui balon meteo. |n afar` de cazul c\nd vrem s`-i punem
balonului...motor!
Despre o stea c`z`toare, sau un meteor, nu se poate pune
problema, fapt con[tientizat de altfel [i de martori: "n-am v`zut un meteor
care, \n loc s` se pr`bu[easc` spre p`m\nt, ca un bolovan, se \nal]` \n
t`rii". R`m\ne varianta avionului. S` fi avut puternica lumin` drept surs`
un aparat de zbor p`m\ntean ? Martorul Marian Stanciu pare \nclinat s`
cread` c` da. Eviden]ele \l contrazic, \ns`. Primo: avionul lanseaz`
semnale luminoase intermitente, la intervale de circa o secund`, \n vreme
ce "globul" nostru se manifesta, din punct de vedere optic, ca o lumin`
continu`. Secundo: n-am v`zut - dac` cineva a f`cut-o, este rugat din
suflet s` ne contacteze - ca un avion s` aib` lumini de pozi]ie albe, ci le
are, \n majoritatea cazurilor ro[ii, iar dac` nu - verzi. Terzo: un avion sau
orice alt dispozitiv aerian uman nu dispare de pe cer, fie zi, fie noapte,
nitam-nisam, \n mijlocul zborului, \n afar` de cazul nefericit c\nd se
pr`bu[e[te, ceea ce nu s-a petrecut \n \nt\mplarea de fa]`. Or, martorii s\nt
cu to]ii de acord: la un mnoment dat, obiectul a disp`rut, \n plin` evolu]ie,
de pe bolt`. Dup` umilele noastre cuno[tin]e, nici m`car americanii nu au
reu[it s` fac` un avion invizibil din punct de vedere FIZIC... Faptul c`
domnul Stanciu afirm` c` a z`rit obiectul [i \n nop]ile urm`toare nu
trebuie s` fie un argument de neclintit \n sprijinul afirma]iei c` a fost
vorba de un OZN. |n multe cazuri similare, obiecte zbur`toare
neidentificate au fost semnalate nu zile, ci s`pt`m\ni \n [ir, exact deasupra
aceleia[i zone. {i apoi, de ce nu mai apar "avioanele" respective [i azi [i, \
n acela[i context, am fi curio[i ce rut` de zbor urmeaz` aceste avioane,
 62

adic` \ntre ce ora[e zboar`. C\t prive[te "huruitul", cazuistica de

specialitate cuprinde at\tea observa]ii de OZN - uri care se deplasau emi]\
nd sunete similare, \nc\t ne-ar trebui sute, dac` nu mii de pagini, pentru a
le cuprinde pe toate. Un aparat care emite un "huruit ca de motor" nu
trebuie s` fie musai avion, dup` cum - sofismul este arhicunoscut -    nu
toate patrupedele care au bot [i pasc iarb` s\nt oi !
|n concluzie, ce se poate spune c` a fost bizarul "glob" care a
tranzitat acea localitate din C\mpia Român`, \n miezul unei veri fierbin]i?
F`r` \ndoial`, un vehicul apar]in\nd unei civiliza]ii extra- sau intraterestre
(ambele variante s\nt de discutat), vehicul care, la un moment dat, s-a
dematerializat, devenind invizibil privirilor uimite ale oamenilor care l-au
observat. Ce c`uta acest vehicul tocmai acolo ? Dac` ne amintim c` unul
dintre martori spune c` a v`zut "globul" ridic\ndu-se dinspre r\ul Arge[ [i
dac` corobor`m aceast` afirma]ie cu altele similare, f`cute de martori ai
unor fenomene asem`n`toare, petrecute \n anii preceden]i (vezi capitolul
anterior) [i referitoare la "zmeii care veneau s` se adape", parc`-parc`
lucrurile \ncep s` se lege. Nu-i a[a?

DIN NOU, DESPRE UN MISTERIOS "CULOAR DE ZBOR"

Ca [i cele dou` cazuri precedente,    [i acesta aduce \n prim-plan

observa]iile de obiecte zbur`toare neidentificate petrecute \ntre ora[ele
Bucure[ti [i Pite[ti, mai precis \n zona km 36 - km 42. Aici, \ntr-o regiune
circular`, pe o raz` de aproximativ 10 km, s-au semnalat, \n ultimele
decenii, zeci de apari]ii bizare, ale unor obiecte care par s` fi fost orice,
numai crea]ii p`m\ntene, nu. C` este vorba despre "farfurii zbur`toare"
sau    despre apari]ii bioplasmatice, ne este greu s` tragem o concluzie.
Oricum ar fi, \ns`, cert este c` \n acest areal ceva misterios se petrece. O
dovede[te [i \nt\mplarea c`reia i-a fost martor, \n urm` cu un an, un
profesor bucure[tean, convins, la r\ndul s`u, c` aceast` "zon`
 63

crepuscular`" ascunde ni[te enigme a c`ror rezolvare va cere, probabil,

mult, mult timp, desigur, dac` vom putea vorbi vreodat` de o rezolvare...
Domnul Mihai Georgescu este profesor de istorie [i geografie, la
o funda]ie din Bucure[ti. Persoan` cu o preg`tire riguroas`, de forma]ie
intelectual`, domnia sa nu a fost pasionat niciodat` de subiectul OZN. {i,
cu toate acestea, parc` pentru a spulbera mitul potrivit c`ruia "OZN - urile
se arat` doar oamenilor neinstrui]i", domnul Georgescu a fost, chiar \n
dou` r\nduri, martorul evolu]iei aeriene a unor obiecte care "nu erau de
pe P`m\nt".
Prima dat`, acest lucru s-a \nt\mplat \n anul 1968. "Locuiam \nc`
la p`rin]i, undeva \n zona Pie]ii Chibrit, eram student,    [i \nv`]am,
pentru sesiunea de iarn`. Era ianuarie, cred, sau februarie, declar`
profesorul. De obicei, \nv`]am noaptea, aveam impresia c` atunci pot
acumula mai u[or cuno[tin]ele. O dat`, era \n jur de 2:30 - 3 noaptea,
dup` ce am citit [i r`scitit ni[te cursuri, am hot`r\t c` merit o pauz`
de ]igar`, a[a c` am deschis geamul [i am \nceput s` fumez. Cum st`tea la
ultimul etaj, [apte, iar \n spatele blocului se afla un teren viran,
vizibilitatea, v` imagina]i, era perfect`, put\nd cuprinde \n raza vizual` o
por]iune \ntins` de teren. Cerul, \mi amintesc perfect, era senin, sticlos,
vremea era frumoas`, dar rece, era un ger uscat, tipic pentru vremea
aceea de iarn`. La un moment dat am observat, uit\ndu-m` pe cer, o
lumin` aparte, care se mi[ca, pe o traiectorie aproximativ rectilinie.
P`rea a fi o stea, dar culoarea ei m-a intrigat. Nu era galben`, sau
portocalie, ca a unei stele, ci mai cur\nd ro[iatic-violacee. Nici de avion
nu p`rea s` fie, cu at\t mai mult cu c\t nu urm`rea cursul de zbor obi[nuit
al avioanelor, care veneau c`tre Bucure[ti    dinspre Podul Constan]a,
paralel cu Casa Sc\nteii, dup` care se l`sau spre lac, [i aterizau pe
aeroportul B`neasa. Or, obiectul cu pricina venise direct pe deasupra
Bucure[tilor, dinspre zona 1 Mai! {i de altfel, lumina pe care o difuza, nu
era intermitent`, ca cea a aparatelor de zbor terestre, ci continu`, dar, am
observat, la anumite intervale, pulsa, parc` obiectul respectiv ar fi
 64

respirat: lumina era \nt\i puternic`, apoi tot mai slab`, f`r` \ns` a dispare
de tot, pentru a redeveni profund`, \ntr-un interval de c\teva secunde.
Viteza    de deplasare era foarte mic`, mult mai mic` dec\t a unui avion, [i
nu cred c` un avion ar fi reu[it s` se men]in` \n aer zbur\nd at\t de \ncet!
Obiectul,    care avea, de unde \l vedeam eu, diametrul unei mingi de
tenis, p`rea s` fi fost la o \n`l]ime de 3-4000 metri".
Ce concluzii se pot trage din aceast` m`rturie? |nt\i, ea pare s` fie
prima din [irul nesf\r[it care se vor \nregistra \n anul cu pricina, 1968, un
an cu totul "special" \n ceea ce prive[te observa]iile OZN pe teritoriul
României. Apoi, probabil    c` nu ne afl`m \n fa]a unui caz tipic de OZN, \
n sensul clasic al cuv\ntului, respectiv de nav` extraterestr`. Observa]ia
interesant` a domnului profesor Georgescu, cum c` "obiectul pulsa, parc`
ar fi respirat", ne duce mai cur\nd cu g\ndul la o anume "inteligen]`",
calitate raportat` deseori \n cazurile de apari]ii bioplasmatice. C`ci iat` ce
scrie Florin Gheoghi]`, \n cartea sa "Straniile Inteligen]e Invizibile":
"Modul de deplasare a globurilor invizibile pare a se baza pe un fenomen
insolit: dup` parcurgerea unei mici secven]e de traseu, poten]ialul
energetic intern se reduce \ntr-at\t \nc\t globul aproape c` dispare, dar,
dup` o por]iune la fel de mic`, el se reaprinde, efectu\nd, probabil, un [ir
de procese fizice uimitoare - absoarbe energia teluric`, sau mai cur\nd
cosmic`, din mediul ambiant, [i o transform`, \n acea perioad` de
aparent` stingere, pentru a o emite apoi sub form` de radia]ii proprii,
care \i asigur` astfel deplasarea".
A doua observa]ie a unui obiect zbur`tor neidentificat a fost f`cut`
de domnul Georgescu \n vara anului trecut, \n satul Crevedia Mic`,
jude]ul Giurgiu. Iat` ce declar` domnia sa: "|n jurul datei de 15 august,
m` deplasasem \n Crevedia Mic`, pentru a-mi terosona ma[ina, opera]ie
pe care am executat-o \mpreun` cu ginerele meu, Nicolae B`nic`, de loc
din aceast` localitate. |ntr-una din seri, \n jurul orei 23:00, lucram \nc`, \
n curte, la lumina unui bec, f`c\nd ultimele retu[uri. Cu noi se afla [i un
alt b`iat, un mecanic auto din satul vecin, Sf. Gheorghe. Ridic\nd ochii, \
 65

nt\mpl`tor, spre cer - care, men]ionez, era foarte senin, cu numeroase

stele vizibile, dar f`r` Lun` - am v`zut o lumin` de dimensiunea unei mingi
de tenis, care se deplasa dinspre r\ul Neajlov spre r\ul Arge[. La prima
vedere, am crezut c` este vorba de un avion, dar, privind cu aten]ie
sporit` to]i trei, am putut trage lesne concluzia c` nu poate fi vorba de
a[a ceva: viteza de deplasare era de cel pu]in 3-4 ori mai mare dec\t cea
a unui avion!! De[i era noapte, am observat cum obiectul, care emitea o
luminescen]` puternic`, de un    alb intens, las` \n urm` o d\r` albicioas`,
ca o coad` sau ceva \n genul `sta. Dar aceast` d\r`, spre deosebire de
urma l`sat` de avioanele cu reac]ie \n timpul zilei, care atinge sute de
metri, nu se \ntindea, aparent, pe mai mult de un metru, \n spatele
obiectului. Pe de alt` parte, spre deosebire de un avion, lumina difuzat`
era continu` [i nu verde, sau ro[ie, ci alb`, extrem de str`lucitoare. Ceea
ce ne-a impresionat pe to]i a fost viteza uimitoare a obiectului. De[i
acesta p`rea s` se g`seasc` la o altitudine apreciabil`, de c\teva mii de
metri, a str`b`tut extrem de rapid    \ntregul sector de bolt`,    venind
dinspre sud-vest c`tre nord-est, travers\nd autostrada. Dup` nici un
minut, obiectul a disp`rut din raza noastr` vizual`. Cu to]ii am fost \
ncredin]a]i c` ceea ce urm`risem fusese evolu]ia unui OZN, pentru c`, \n
opinia noastr`, nici un alt obiect, de provenien]` natural` sau uman`, nu
era capabil de performan]ele sale!".
Iat`, a[adar, un nou caz concludent, care aduce noi file \n dosarul
observa]iilor OZN pe teritoriul ]`rii noastre [i care, mai mult, m`re[te
credibilitatea ipotezei potrivit c`reia, \n zona aflat` la mijlocul autostr`zii
Bucure[ti-Pite[ti s-ar afla un veritabil culoar de zbor pentru "farfuriile
zbur`toare". Ce anume caut`    bizarele obiecte din alte lumi    [i de ce
tocmai \n aceast` zon`? Nu [tim. Aici nu s\nt z`c`minte de petrol, nu s\nt
fabrici de armament sau alte obiective care, eventual, le-ar putea st\rni
interesul. {i totu[i, de ce apar, atunci? Poate c` ele caut` nu ceva vizibil,
cum am face-o noi, ci dimpotriv`, ceva nev`zut, dar care le este de
folos...poate misterioasele energii telurice, cu care [i-ar "re\nc`rca
 66

bateriile"!? Este aceast` regiune un "acumulator" de asemenea energii?

Teoretic, orice este posibil, iar faptul c` nu putem dovedi concret aceasta
nu \nseamn` neap`rat c` lucrurile nu stau a[a. Sau, altfel spus, ca s`-l citez
pe savantul Martin Reeves, "\n domeniul fenomenologiei OZN,
absen]a eviden]ei nu implic` eviden]a absen]ei"

ZBOR DEASUPRA UNUI CUIB DE...BOMBE

S-a observat, [i nu de ieri, de azi, c` aceste bizare obiecte

zbur`toare neidentificate care str`bat cerul planetei, fascin\ndu-i pe p`m\
nteni, par extrem de interesate de tehnologia noastr` militar`. De altfel, \n
timpul r`zboiului mondial, chiar se vehicula ideea - \n condi]iile \n care
acele "foo-fighters" \nso]eau ca o umbr` avioanele oamenilor - c` OZN -
urile ar fi de fapt o arm` de spionaj, lucru de care se suspectau reciproc
germanii [i alia]ii. Peste ani, s-a dovedit c` nu era deloc a[a [i c`
"globurile de foc" ce se ]ineau scai de coada aeronavelor nu aveau \n
mod cert o origine terestr`. Iar de atunci, num`rul observa]iilor OZN \n
preajma obiectivelor militare a tot crescut. }ara noastr` nu a f`cut
excep]ie. |n r\ndurile ce urmeaz`, voi \ncerca s` prezint poate cel mai
straniu caz de acest fel petrecut la noi, cu men]iunea c` cel care a acceptat
s` poarte o discu]ie cu mine pe aceast` tem` “delicat`” a dorit \n mod
expres s` nu-i fie dezv`luit` identitatea. Oamenii \nc` se tem, conspira]ia
t`cerii func]ioneaz` perfect...
Unitatea la care s-au petrecut    uimitoarele evenimente se afl` pe
Valea Teleajenului, \n jude]ul Prahova. Nu-i d`m num`rul, preciz`m
numai c`, dup` cum ne-a m`rturisit martorul intervievat "ad`poste[te unul
dintre cele mai mari depozite de muni]ie din zon`, put\nd, \n caz de
explozie, s` rad` totul \n jur, pe o suprafa]` de zeci de kilometri, p\n`
chiar la Bra[ov"! De altfel, dup` cum specific` acela[i martor, c`ruia nu \i
voi da, a[adar, numele \ntreg, spun\ndu-i doar Ioan F., \n cadrul unit`]ii se
 67

g`sea chiar o "hart`", o reprezentare grafic` cu eventualele pagube pe care

le-ar putea face o explozie, relev\ndu-se zonele cele mai afectate.
Plutonul din care f`cea parte Ioan F. (t\n`rul    avea, la data
observa]iei, 19 ani), era \ns`rcinat, \n acel miez de var` al anului 1995, cu
paza unit`]ii. Posturile de santinel` erau desf`[urate pe o distan]` foarte
mare [i, cum unitatea se g`sea pe un versant muntos \nclinat la circa 45
grade, cei din posturile de sus - printre care [i martorul nostru - aveau o
foarte bun` vizibilitate a \ntregii v`i. "Noaptea, ne mai adunam c\te doi,
trei, \ntr-un post de gard` [i mai vorbeam, de una, de alta, [ti]i cum e, s`
treac` armata. Cerul se vedea perfect, erau ni[te nop]i extrem de senine,
stele pe care \n mod normal abia le distingi dintr-un ora[, acolo se
vedeau lumin\nd puternic. |ntr-una din nop]i - data aceasta nu o mai
re]in exact - au ap`rut, \n jurul orei unsprezece, trei lumini, dinspre nord-
est. Erau de culoare roz , de o str`lucire deosebit de puternic` [i aveau o
vitez` pe care am apreciat-o, compar\nd-o cu a avioanelor care mai
survolau zona, ca fiind de patru-cinci ori mai mare dec\t a acestora. Ca
form`, ar`tau asemenea unor mingi, de unde le vedeam noi, dar foarte
probabil c` erau mai mari, av\nd \n vedere altitudinea ridicat` la care se
deplasau. Dou` dintre acele lumini au pornit-o spre M`neciu, cea de-a
treia s-a \ndreptat c`tre Bra[ov. Colegii mei din gard` au fost tulbura]i de
aceast` manifestare, discut\nd asupra ei. Unii ziceau c` a fost vreo stea
c`z`toare, \ns` cei mai mul]i au acreditat ideea c` fuseser` ni[te OZN -
uri. Nu am raportat nim`nui nimic, pentru c` ne era fric` s` nu fim
acuza]i c` ne zboar` mintea la prostii [i c` \n loc s` st`m s` p`zim unitatea,
noi ne uit`m dup` farfurii zbur`toare! Mai men]ionez c`, \n cazul acestei
prime observa]ii, nu s-a \nregistrat vreun zgomot, venind dinspre acele
lumini, [i ele nu au exercitat nici un efect asupra noastr`- dureri de cap,
st`ri de r`u -    sau a unit`]ii - pene de curent sau defec]iuni tehnice ale
aparaturii din dotare. Dar aceasta nu a fost nimic \n compara]ie cu ceea
ce avea s` se petreac` peste circa dou` s`pt`m\ni. |n noaptea de 21 spre 22
iunie 1995, \n jurul orei 1 noaptea, aten]ia ne-a fost atras`, at\t mie c\t [i
 68

camarazilor mei de gard`, de ni[te lumini, care se vedeau \n vale, la

distan]`. Noi ne aflam, trebuie s` fac precizarea, la cota 1800 -1900 m.
Un prieten a spus c` este o ma[in`, un autobuz sau un TIR, care merge pe
[osea [i prima dat`, a[a am crezut cu to]ii. |ns`, la un moment dat,
luminile au \nceput s` se ridice [i p`reau c` se \ndreapt` spre noi, venind
de jos, din direc]ia sud-vest. Am [tiut atunci c` nu este nici o ma[in`, ci
un dispozitiv de zbor [i am \nceput s` ne agit`m, pe m`sur` ce luminile
deveneau tot mai puternice, apropiindu-se de unitatea noastr`. Tot ce a
urmat a fost parc` un vis, ni se p`rea tuturor c` asist`m la un film cu
extratere[trii, c` nu tr`im \n realitate \nt\mplarea. C\nd obiectul care
degaja acele lumini s-a aflat la circa 300 m de noi, am putut observa c`
forma sa era aproximativ triunghiular`, cu latura opus` nou` - deci
obiectul venea cu un col] \nainte - relativ curb`, rotunjit`. Am`nunte
privind dimensiunile sale pe \n`l]ime nu am putut constata nici unul
dintre noi, din pricina faptului c` luminile care se vedeau pe margini,
form\nd un fel de br\u str`lucitor, de o putere foarte mare, (chiar te
deranjau la ochi, dac` le priveai atent), ne-au \mpiedicat s`    deslu[im
ceva mai departe de ele, \n susul obiectului. Luminile erau de culoare
alb-str`lucitor, ceva \n genul unui neon, dar de o intensitate cum n-am
mai v`zut. Totu[i, \n interiorul br\ului de lumini, se z`rea vag o <pat`> de
culoare ro[ie, mult mai pu]in pregnant`. Eu m` g\ndesc c` [i acolo erau
tot lumini, care mi s-au p`rut difuze, form\nd un fel de pat` ro[iatic`,
tocmai din pricin` c` p`leau, \n compara]ie cu celelalte. Obiectul a
trecut, ca [i cum ar fi defilat,    cu o    mi[care lin`, pe deasupra unit`]ii,
lumin\nd la sol ca ziua! Zbura at\t de \ncet \nc\t am avut impresia c` ne
analizeaz`, punct cu punct, c` ne scaneaz`, cum s-ar zice. |nghe]aser`m
cu to]ii, nici nu mai respiram. Dac` cineva crede c` exagerez, \i spun c`
numai dac` ar fi fost acolo [i-ar fi dat seama ce sim]eam noi \n clipele
acelea: deasupra noastr`, poate la nici cincizeci de metri \n`l]ime, plana
un obiect de origine necunoscut`, mare c\t dou` TIR-uri puse unul l\ng`
altul, care ar fi putut face orice cu noi, am avut atunci impresia. Degaja
 69

o asemenea impresie de putere, \nc\t nici unul dintre camarazii mei nu s-

ar fi mirat, vorbeam noi pe urm`, dac` \ntr-un fel sau altul, uria[ul OZN
ne f`cea una cu p`m\ntul. Ni se p`rea c` s\ntem ni[te furnici, \n
compara]ie cu el. Pe tot parcursul c\t a str`b`tut unitatea - c`ci a mers
exact prin mijlocul ei, pe acolo pe unde <nici musca nu are voie s`
zboare> - am auzit cu to]ii, distinct, un fel de b\z\it, amplificat la
maximum, se auzea ca [i cum ai fi stat cu urechea lipit` de o ]eav` de
metal lovit` cu un ciocan la o sut` de metri distan]`. Un zgomot surd, \
nfundat, dar extrem de pregnant. La fel de lin, obiectul a dep`[it unitatea
[i s-a pierdut \n zare, \n direc]ia nord-est, peste munte. Nici atunci nu am
putut vedea prea bine ce se afl` deasupra sa, nu am deslu[it dec\t o
umbr` \ntunecat` alungit`, slab profilat` pe cerul nocturn. Lumina, \n
continuare, era puternic`, fiindc`, chiar [i dup` ce trecuse de versant, \
ndrept\ndu-se spre |ntorsura Buz`ului, noi \nc` vedeam p`durea cum era
luminat`, de parc` ar fi izbucnit, pe culme, un incendiu. Abia atunci, am \
nceput s` ne dezmeticim. Unii au \nceput s` armeze pistoalele mitralier`
din dotare, zgomotul de glonte b`gat pe ]eav` se auzea perfect \n lini[tea
morm\ntal`, ]in minte c` s-au auzit chiar strig`te: <Tragem! Tragem!>,
dar apoi am deslu[it vocea unui subofi]er: <Sta]i cumin]i, b`ie]i, nu
trage nimeni, c` nu [tim ce e!> {i lucrurile s-au oprit aici. A venit
ajutorul caporalului de schimb, s-a declan[at alarma, s-a auzit sirena
unit`]ii, din corpul de gard` au ie[it ofi]erii de serviciu.
A doua zi, am fost aduna]i to]i solda]ii [i ni s-a ordonat s`
p`str`m t`cerea asupra celor \nt\mplate [i s` nu vorbim pe aceast` tem` cu
nimeni din afar`, pe motiv c` dezv`luirea acestora ar afecta prestigiul
unit`]ii! Vreau s` specific c` ordinul a fost ferm, dar \n nici un caz nu a
avut vreun ton de amenin]are. A fost un ordin militar [i at\t. Mai t\rziu,
discut\nd cu un plutonier de companie, un om \n v\rst`, (al c`rui nume
nu \l mai re]in acum, dar [tiu c` era poreclit de solda]i "Tataia"), care
tr`ise o via]` \ntreag` \n armat`, acesta ne-a spus s` nu ne facem griji, c`
asemenea survoluri mai fuseser` semnalate \n dou` r\nduri, din pricina,
 70

g\ndea el, a destina]iei cu totul speciale a unit`]ii noastre. {i eu s\nt \

ncredin]at de acela[i lucru!"
Concluzion\nd, nu putem dec\t s` admitem c` ne afl`m, de bun`
seam`, \n fa]a unuia dintre cele mai stranii cazuri de observa]ie OZN, cu
implica]ii militare de pe teritoriul României. Obiectul care a str`b`tut
perimetrul unit`]ii nu putea fi un aparat aerian de construc]ie terestr`.
Martorul Ioan F. este ferm \n afirma]ii: "Nu se auzea nici un zgomot care
s` aduc` cel pu]in cu cel al unui motor de avion sau al unui altfel de
aparat aerian p`m\ntean. {i, dup` c\te [tiu, oamenii nu au g`sit \nc` o
modalitate de deplasare f`cut` \ntr-o asemenea manier`, cum am observat
\n cazul acelui obiect". Cu alte cuvinte, putem aprecia c` a fost o nav`
spa]ial` extraterestr`, care, ca [i \n alte r\nduri, dup` cum am v`zut, a f`cut
o vizit` unit`]ii, dornic` probabil s` afle nout`]i \n privin]a armamentului
aflat \ntre zidurile ei - de aici [i deplasarea extrem de lin`, destinat` unei
observa]ii c\t mai precise.
Iar asemenea cazuri nu s\nt singulare. |mi este greu s` cred c`
armata român` nu de]ine, ca [i armatele statelor dezvoltate, date certe \n
privin]a activit`]ii OZN pe teritoriul na]ional, cazuri concrete, analizate
"la prima m\n`". Adev`rul asupra acestor evenimente bizare cu siguran]`
c` va fi, odat` [i odat`, dezv`luit. |ntrebarea este: vom fi noi capabili s`-l
pricepem?

LA SCHIULE{TI, C|ND SOARELE...DANSA!

Ceea ce s-a petrecut cu adev`rat \ntr-o zi de iarn` a anului 1996, \

ntr-un sat obscur din jude]ul Prahova - Schiule[ti - nu vom [tii, probabil,
niciodat`. C` a fost fenomen meteo ori nav` extraterestr`, nimeni nu poate
trage o concluzie precis`. Misterul st`ruie, a[adar. {i, dup` cum am
observat din discu]iile purtate cu martorii acestui fenomen, st`ruie [i o
anume fascina]ie asupra lor, ca [i cum, \n momentele \n care povestesc
acea \nt\mplare ar retr`i emo]iile de atunci.
 71

Era \n ziua de 5 februarie 1996, \ntr-o luni, pe la amiaz`. Afla]i \n

curtea [colii, dup` terminarea orei de religie, mai mul]i elevi din clasa a
treia observ`, pe cer, \n partea opus` Soarelui, un al doilea...soare !
P`rintele Serafim, profesorul lor de religie, este cu ei, minun\ndu-se [i el
de nemaiv`zutul fenomen. Fiecare \ncearc` s`-i dea o explica]ie, cele mai
multe ipoteze fiind c` ar fi vorba despre un OZN. Iat` ce declar` Liviu
Bucur, unul dintre copiii care au fost atunci martori la bizara \nt\mplare:
"Globul acela era mai mare dec\t Soarele [i se mi[ca \ntruna pe cer, cu
mi[c`ri scurte [i \nv\rtindu-se \n jurul lui, ca [i cum ar fi dansat. Mul]i au
zis atunci c`-i un soare care danseaz`. Noi to]i ne-am mirat foarte, c` nu
mai v`zusem a[a ceva [i nu [tiam ce e. P`rintele zicea c` o fi fost vreo
farfurie zbur`toare! Am stat acolo, \n curtea [colii, cam vreo jum`tate de
or`, apoi am fugit acas`, s`-i anun] pe ai mei!"
Ajuns acas`, Liviu reu[e[te s`-[i alerteze familia, anun]\ndu-le c`
pe cer se petrece ceva uimitor. "Eram prin cas`, cu maic`-mea [i o m`tu[`,
poveste[te doamna Elena Bucur, mama b`iatului, c\nd vine Liviu ca o
vijelie [i ne zice s` ne uit`m afar`, c` e ceva pe cer. Am deschis fereastra
[i ne-am uitat. |ntr-adev`r, pe cer, la o \n`l]ime pe care nu o pot aprecia
cu precizie, \n orice caz, de ordinul sutelor de metri, se z`rea un glob, cu
o m`rime superioar` Soarelui. Dar Soare nu putea fi, c`ci Soarele abia
era la amiaz`, \n vreme ce acest glob se ridicase dinspre asfin]it. Uimite,
am ie[it toate \n curte [i de-aici am putut vedea mai bine ce se petrecea.
Am observat astfel c`, pe m`sura trecerii timpului, obiectul \[i m`rea
dimensiunile, ca [i cum ar fi crescut, din senin ! Era ca un balon pe
care \l umfla cineva nev`zut ! {i, \n vreme ce se m`rea, \[i schimba [i
culorile: prima dat`, c\nd l-am v`zut din cas`, era galben, apoi a devenit
portocaliu, ro[u [i, \n cele din urm`, \n jurul lui izbucnea un fum negru,
parc` ar fi ie[it din acest glob". Doamna Neagu Doina adaug`: "Fumul
negru s-a v`zut foarte clar, parc` ie[ea din glob, printr-un orificiu [i se \
mpr`[tia, uniform, \mprejur. Apoi, globul a devenit iar galben, portocaliu
[i ro[u [i iar a \nceput s` ias` fumul acela negru... |n tot timpul c\t l-am
 72

observat, [i am stat vreo dou` ore, nu s-a auzit nici un zgomot, de[i noi
ne-am [i speriat, c\nd vedeam fumul `la negru cum iese, ziceam c` acuma
explodeaz`!"
|n cele din urm`, femeile au intrat \n cas`, f`r` s`-[i poat` explica
strania apari]ie. Liviu Bucur a fugit p\n` la un coleg, s`-l anun]e s` se uite
[i el, dar, c\nd s-au re\ntors, globul disp`ruse...
Dar ce s` se fi \nt\mplat \n acea zi la Schiule[ti ? Putem spune, f`r`
a ne hazarda, c` a fost un "fenomen luminos de sorginte necunoscut`".
Pare a fi cea mai simpl` descriere a acestui glob care-[i schimb` aspectul
exterior, devenind, sub ochii ului]i ai martorilor, un mozaic de culori. O
descriere care nu necesit` explica]ii, dar care ne las` cu ochii \n... Soare !
Analize mai atente se impun. Ce a fost, cu adev`rat,    misteriosul obiect
aerian ? Un "soare dublu", un simplu miraj, provocat de reflexia astrului
zilei \n straturile de nori? Pu]in probabil, c`ci \n acest caz schimb`rile de
culoare semnalate    ar fi fost    inexistente. |n toate cazurile semnalate de
sori dubli, sau chiar multipli, copia (copiile) p`streaz` at\t culoarea c\t [i
dimensiunile originalului (Soarelui). Or, globul observat la Schiule[ti \[i
schimba at\t forma, m`rindu-se [i ajung\nd "de la dimensiunea unei
farfurii la acea a unei ro]i", dup` cum declar` martora Bucur    Elena, c\t [i
culoarea. Se poate vorbi aici [i despre posibilitatea existen]ei unor
imagini consecutive, datorat` iner]iei vederii umane. S-a observat c`,
atunci c\nd se prive[te mult timp un obiect oarecare, dac` se mut` privirea
pe un fond uniform iluminat (cerul, \n cazul de fa]`), care joac` rolul unui
ecran, se va vedea imaginea negativ` a obiectului fixat    anterior. De
asemenea, s-a mai remarcat c` acest efect este foarte pronun]at \n cazul
privirii, chiar accidentale, a Soarelui. Se vor vedea imagini \ntunecate ale
astrului, proiectate \n diferite locuri pe cer [i va ap`rea impresia c` ace[ti
"sori" s\nt \nconjura]i de nori de fum negru ! Putem fi mul]umi]i cu o
asemenea explica]ie? Nici m`car \n parte. E o absurditate s`-]i imaginezi
zeci de oameni care s` priveasc` la Soare [i apoi s` sus]in`, indu[i \n
eroare de fenomenul men]ionat,    c` au v`zut farfurii zbur`toare ! Apoi,
 73

de ce ace[ti "sori verzi pe pere]i" nu se v`d peste tot ? Se vede unul

singur, \n aceea[i zon`, chiar dac` el parc` danseaz` acolo, schimb\ndu-[i \
n permanen]` coordonatele, dar r`m\n\nd mereu acela[i. De un balon, nu
poate fi vorba, din simplul motiv c` un balon nu-[i poate modifica, "din
proprie ini]iativ`", dimensiunile [i nici culoarea. |n afar` de cazul c\nd
este un balon... inteligent. Ei, da! Se pare c` un astfel de balon s-a
perindat, vreme de c\teva ore, pe dinaintea ochilor uimi]i ai s`tenilor din
Schiule[ti. Un "glob inteligent" din materie bioplasmatic`, modific\ndu-[i
ne\ncetat dimensiunea [i culoarea, probabil \n urma unor schimburi
energetice cu exteriorul (se observ` ciclicitatea schimbului de culori:
galben-portocaliu-ro[u-degajare de fum negru), care au jucat, se poate
interpreta, rolul unei "respira]ii". |n privin]a apari]iei [i dispari]iei de pe
cer a "balonului", ambele la fel de bru[te, explica]ia este foarte simpl`:
respectivul obiect s-a materializat, respectiv dematerializat, devenind \nt\i
vizibil, apoi invizibil. {i poate c`, \n aceast` ipostaz`, el a mai sta]ionat,
tot \n acel loc, nev`zut de privirile curioase ale copiilor...

FARFURII ZBUR~TOARE ZBOAR~ PESTE "COLOANA INFINITULUI"

Despre domnul Valeric` R`dulescu, principalul martor al acestui

fenomen remarcabil , colegii, rudele [i prietenii au numai cuvinte de
laud`. |n v\rst` de 45 de ani, domnul R`dulescu este cunoscut pentru
onestitatea [i seriozitatea de care d` mereu dovad`, at\t acas` c\t [i la
serviciu (domnia sa este maistru principal la ROMTELECOM - Gorj), [i
de aceea nimeni nu I-a pus la \ndoial` spusele atunci c\nd a povestit    \nt\
mplarea uluitoare c`reia I-a fost protagonist. {i, de[i aceast` m`rturie i-a
adus o publicitate pe care nu [i-ar fi dorit-o - cazul s`u ap`r\nd \n mass-
media local` [i central`, iar concitadinii s`i din T\rgu Jiu cunosc\ndu-l de-
acum drept "omul cu OZN-urile" - d\nsul a continuat s`-[i sus]in`
afirma]iile, ferm convins c` ele nu s\nt \nchipuire. "Era \n ziua de 22
aprilie, anul 1998, \ntr-o zi de miercuri, \n jur de ora 3 dup`-amiaza,
 74

poveste[te domnul R`dulescu. Fiica mea, Mihaela Dorffor, care este

c`s`torit` \n Fran]a, tocmai    venise pentru o scurt` vacan]` \n ]ar`, [i-[i
vizita o fost` coleg`. Cum vizita n-avea s` dureze mult, eu n-am \nso]it-o \
n cas`, ci am hot`r\t s-o a[tept \n ma[in`, \n parcarea de la SC Marsat SA.
Am stat ce-am stat - la radio tocmai se difuzau [tirile, a[a \nc\t [tiu sigur
c` era ora pe care am amintit-o - c\nd, deodat`, aten]ia mi-a fost atras`
de un obiect care ap`ruse pe cer undeva, \n zona cartierului Abator.
Ini]ial, am crezut c` e vorba despre un ziar desp`turit luat de v\nt, apoi
am b`nuit c` ar fi un zmeu. Se afla, cred, \n acel moment, la vreo 300 m
altitudine [i p`rea s` aib` o culoare alb`, un alb murdar, \ns`. Curios, mi-
am a]intit privirile asupra lui [i am observat c` nici nu se clintea \n
b`taia v\ntului. |n mod cert nu era un zmeu, fapt care mi-a st\rnit [i mai
tare curiozitatea. Am ]\[nit afar` din ma[in` [i mi-am pus m\inile
strea[in` la    ochi. Obiectul era ca un disc; probabil a[a fusese [i mai
devreme, \ns` din cauza distan]ei mi se p`ruse a avea o alt` form`. S-a
apropiat [i atunci l-am putut vedea mai bine: partea superioar` era de un
alb-argintiu, iar baza, ca s`-i spun a[a, era neagr`. Dedesubtul obiectului
se \ntrez`reau ni[te lamele ca la ciuperci, ca [i cum acel disc zbur`tor ar
fi fost p`l`ria unei ciuperci, iar sub ele se vedea o form` circular`, de un
alb foarte intens. Am r`mas \ncremenit, nu c` mi-ar fi fost fric`, dar eram
uluit, nu [tiam ce se petrece. {i cum m` uitam eu, f`r` s`-mi dezlipesc
m`car o clip` privirile de pe cer, dinspre direc]ia comunei Mu[ete[ti a
ap`rut, la orizont, un punct negru, care se deplasa cu o vitez` uimitoare. |
n nici c\teva secunde, acesta s-a apropiat la mic` distan]` de primul
obiect [i mi-am dat imediat seama c` erau identice [i c` doar din pricina
distan]ei \l estimasem pe al doilea ca fiind mai mic. |n acel moment, c\nd
discurile se aflau cel mai aproape de mine, ele p`reau, din locul unde m`
aflam, ni[te farfurii    cu fundul \n sus, av\nd diametrul aparent de 30-40
cm...Nu m` hazardez s` afirm care era adev`rata lor dimensiune...
Obiectele au sta]ionat \n aer, conform calculelor mele, undeva deasupra
cl`dirii RENEL. De ce tocmai acolo, n-am habar, dar s\nt convins c`
 75

acest lucru n-a fost \nt\mpl`tor. \n toat` aceast` perioad`, s-au balansat
continuu, de parc` ar fi fost dou` b`rci mi[cate de valuri. Era ca un vals
balansul `sta, \]i d`dea impresia c` totul e o joac`...A fost fascinant,
absolut fascinant! La un moment dat, din cele dou` obiecte a r`mas
numai unul. Nu pot s` afirm cu certitudine dac` a intrat unul \ntr-altul
sau dac` unul a devenit brusc invizibil, dar ambele variante mi se par
credibile. Cert e c` subit, pe cerul extrem de senin am mai v`zut doar un
singur disc care, dup` o perioad` relativ scurt`, de ordinul minutelor, a \
nceput s` se topeasc` \n aer. Efectiv se topea, disp`rea v`z\nd cu ochii, p\
n` n-a mai r`mas nimic din el... Chiar atunci, din cl`dire a ie[it fiica mea
[i extrem de tulburat, am strigat-o: <Mihaela, vino repede s` vezi o
minune!>, \ns` discul tocmai disp`ruse. Nici n-am apucat \ns` s-o pun \n
tem` cu ce se petrecuse, c`ci un punct negru, asem`n`tor celui care venise
\n vitez` dinspre Mu[ete[ti, a ap`rut iar, \n dreptul unor izolatori de la
re]eaua de \nalt` tensiune. Din p`cate, pe c\nd \ncercam s`-l fotografiez -
fata avea aparatul foto la ea - a luat brusc vitez`, ca [i cum n-ar fi vrut s`
fie imortalizat pe pelicul` [i s-a pierdut \n \n`l]imi. N-am reu[it s`-i fac
nici o poz`... M-a[i fi bucurat totu[i s` am o m`rturie a acestui fapt
extraordinar. Nu spun c` oamenii nu m-ar crede, nimeni nu m-a luat peste
picior [i nici nu a r\s de mine, cum am \n]eles c` li s-a \nt\mplat altora
care, de asemenea, au afirmat c` au v`zut OZN - uri".
Ce concluzii s-ar putea desprinde din relatarea extrem de
am`nun]it` a domnului Valeric` R`dulescu? La prima vedere, se poate
spune c` obiectele v`zute de domnia sa se \ncadreaz` perfect \n tiparele
OZN-ului de tip clasic, respectiv nave spa]iale de consisten]` material`
vizibil`, apar]in\nd unei civiliza]ii extraterestre. Descrierea obiectelor
pare s` confirme o asemenea    solu]ie: discuri aparent metalice, cu
reborduri de un alb-argintiu extrem de str`lucitor \n lumina soarelui, av\
nd baza \nchis` la culoare, cu ni[te stria]ii asem`n`toare lamelelor de pe
p`l`riile ciupercilor. Pentru majoritatea oamenilor, concluzia este c`
 76

obiectul observat ar putea fi o nav` extraterestr` veritabil`, din parc` ne [i

a[tept`m s` ias` ni[te simpatici omule]i verzi...
S\nt \ns` aspecte care nu pot s` nu ne pun` pe g\nduri. Mai \nt\i
transformarea misteriosului obiect din "ceva" de form` dreptunghiular` -
compara]ia cu un zmeu este sugestiv` - \ntr-un disc str`lucitor,
transformare pe care martorul o pune pe seama unei iluzii optice, dar care
perfect psoibil`, de vreme ce mai t\rziu, sub ochii uimi]i ai maistrului,
obiectul care p`rea a fi c\t se poate de material se tope[te pur [i simplu \n
aer! Cu alte cuvinte, un corp care poate disp`rea ca [i cum nici n-ar fi fost
poate la o adic` la fel de bine s`-[i modifice forma, se poate
dematerialize!?... Un argument \n plus pentru aceast` ipotez` este [i faptul
c` punctul negru observat a doua oar`, \n dreptul re]elei de \nalt` tensiune
s-a materializat efectiv din nimic sau, dac` v` place mai mult, din...aer!
Asta ca s` nu mai vorbim de    virtuala "\ntrep`trundere" a celor dou`
discuri, care la fel, vorbe[te de la sine despre consisten]a material` cu
totul aparte, fiindc`, hai s` fim serio[i, niciodat` n-o s` vedem dou`
avioane p`m\ntene care s` se "topeasc`" unul \n cel`lalt!
Prin urmare, ce se poate spune despre acest enigmatic "vals
aerian" de deasupra ora[ului T\rgu-Jiu? Dup` toate aparen]ele, ne afl`m \n
fa]a unei manifest`ri ale a[a-numitelor "inteligen]e invizibile" inteligen]e
care au "corpul" format dintr-o materie subtil`, eteric`, care probabil
coexist` cu noi din timpuri imemoriale, st`p\nind secretul invizibilit`]ii [i
nu numai...|ns` reamintesc, [i aceasta este doar o ipotez` care poate fi
oric\nd atacat` oric\nd, desigur, cu argumente paluzibile...

EXTRATERE{TII – INTERESA}I DE INDUSTRIA ROM~NEASC~?

Din literatura de specialitate referitoare la aceste enigmatice

obiecte zbur`toare neidentificate ce dau at\tea b`t`i de cap nu numai
savan]ilor, dar [i chiar [i politicienilor, par s` se desprind` mai multe
concluzii la capitolul “arii de interes”. De ce anume vin OZN – urile la
 77

noi? Ce anume le intereseaz`? Unul dintre r`spunsuri ar putea fi industria

de armament \n lume fiind cunoscute la ora actual` mii de asemenea
cazuri de observa]ii cu implica]ii militare, o cantitate poate la fel de mare
de cazuri    nefiind vreodat` f`cut` public` de c`tre oamenii \n uniform`. O
alt` problem` ce i-ar putea interesa pe “Ei” ar fi desigur, z`c`mintele
naturale ale planetei. Oric\t ar fi de civilizat`, o ras` extraterestr` - dac` nu
cumva cei ce ne viziteaz` vin chiar de l\ng` noi [i s\nt de natur` spiritual`
- nu poate supravie]ui f`r` energie [i f`r` un combustibil care s`-i asigure
aceast` energie. Ar putea fi elementele grele de tipul uraniului aceast`
surs` de energie. Multiplele semnal`ri OZN din zona V`lenii de Munte,
cunoscut` pentru bog`]ia z`c`mintelor de elemente radioactive, semnal`ri
culmin\nd cu cea din toamna lui 1972, c\nd un asemenea “disc zbur`tor”
a f`cut chiar un foraj \n p`m\nt, par s` certifice [i aceast` ipotez`. {i nu \n
ultimul r\nd, s-au \nt\lnit numeroase “lumini nocturne inexplicabile” \n
unele zone ce prezint` un grad ridicat de poluare sau \n altele, cu risc de
producere a unor accidente nucleare. |n acest sens, se poate spune c` au
fost observate OZN – uri deasupra multor uzine chimice din America [i
Europa ( cu prec`dere \n Fran]a), sau asupra combinatelor atomo-
nucleare Cernob\l [i Kozlodui. |n România, asemenea cazuri au fost mai
rare, dar totu[i au existat. Pe unul dintre acestea \l ve]i putea citi \n r\
ndurile ce urmeaz`.
Doamna Victoria Cirica este profesoar` de limba român` \n
comuna Vene]ia de Sus, fiind cunoscut` ca o persoan` echilibrat`, care nu
ar fabula pentru nimic \n lume [i c`reia nu \i este fric` s`-[i expun` p`rerile
\n public, cu teama, obi[nuit` la marea majoritate a martorilor unor
apari]ii OZN,    c` ar putea fi considerat` drept “nu \n toate min]ile”.
Tocmai de aceea, ea a [i dest`inuit tuturor cunoscu]ilor \nt\mpl`rile c`rora
le-a fost martor` anii trecu]i. Prima dintre aceste “\nt\lniri de gradul I” cu
un caracter, ve]i vedea, cu totul aparte, a avut loc la sf\r[itul lunii mai a
anului 1992. “Era pe 30 sau 31 mai, nu mai ]in minte chiar data exact`,
declar` martora. Se l`sase deja \ntunericul, deci s` fi fost ceasul 9 – 9:15,
 78

c\nd, ie[ind prin curte, cu ni[te treburi, aten]ia mi-a fost surprins` de un
obiect luminos, ce se z`rea deasupra combinatului, cum am socotit eu
mai t\rziu. Avea o form` dreptunghiular`, cu latura mai lung`
perpendicular` pe sol [i din interiorul lui se z`reau numai lumini rotunde,
ca farurile unui reflector, dispuse \ns` precum boabele pe ciorchinii unui
strugure. Luminile emanate erau foarte puternice, de culoare galben
intens, fapt care-l f`cea mai str`lucitor dec\t toate stelele de pe cer [i
extrem de vizibil. Dup` ce am stat c\teva clipe \ncremenit`, urm`rindu-l cu
privire, am observat c` se coboar`, u[or, spre p`m\nt [i are, \n partea
inferioar`, un fir sub]ire, care p`rea ca un fulger, fiind de o culoare la fel
de intens` ca [i luminile de pe corpul central al obiectului. C\nd aproape
c` se afla deasupra co[urilor fabricii de ciment, de unde, de sub el, nu-mi
explic precis unde [i mai ales \n ce mod, au ap`rut dou` obiecte identice,
cu <coada> \ndreptat` \nspre P`m\nt, dar care se ridicau, \n loc s`
coboare. Primul care ap`ruse [i-a continuat cobor\rea [i a trecut chiar, la
un moment dat, printre celelalte dou`. Observa]ia nu a durat nici un
minut [i dispari]ia obiectelor a fost instantanee. Luminile toate s-au stins
[i, de[i am mai stat ceva timp afar`, doar-doar or mai apare iar`[i, ele nu
[i-au mai f`cut sim]it` prezen]a. Am chemat-o [i pe vecina mea s` le vad`,
dar ele au disp`rut at\t de rapid [i nici nu au mai ap`rut, \nc\t probabil [i
azi femeia mai crede c` am vrut s` r\d de ea!”
O nou` observa]ie de acest tip avea s` aib` loc patru ani mai t\rziu,
tot \n prim`var`. De aceast` dat`, doamna profesoar` se afla \n curte al`turi
de un elev de-al d\nsei, care-i d`dea o m\n` de ajutor la t`iatul unor cr`ci
[i pe care, din p`cate, nu l-am putut g`si acas`. Era spre asfin]it, cerul era
senin, cu excep]ia unor mici por]iuni unde \[i f`cuser` apari]ia norii. “Ca
[i prima dat`, poveste[te doamna profesoar`, nu [tiu cum a ap`rut pe cer
acel obiect. Fiindc` m` uitase, a[a, instinctiv, \ntr-acolo, [i cu c\teva
secunde mai \nainte [i nu v`zusem nimic. {i c\nd m-am uitat iar, am
observat un obiect oval, pe care eu l-am comparat cu un buzdugan,
deoarece avea, la partea din fa]`, o <umfl`tur`>, s`-i spun a[a, din
 79

care ]\[neau ni[te raze foarte puternice, de culoare ro[iatic`. |n rest,

corpul prorpiu-zis al obiectului era [i el ro[u-portocaliu, dar nu avea
ni[te contururi bine delimitate, ci mi s-a p`rut mai degrab` ce]os, a[a, ca
un abur. Acest buzdugan care p`rea incandescent, a plutit, cu o vitez`
foarte mic`, deasupra combinatului, ca [i cum ar fi vrut s`-l scaneze, la
o \n`l]ime ce nu dep`[ea, cred, 2000 metri. Nu [tiu s` estimez m`rimea
lui, dar \n mod cert, era mult mai mare dec\t un avion”.
Desigur c`, av\nd \n vedere importan]a strategic` a combinatului
ROMCIM, unul dintre cele mai profitabile din ]ar` [i beneficiind mereu
de interesul investitorilor str`ini, ne-am putea duce cu g\ndul la ideea c`
obiectele misterioase care au br`zdat cerul Hoghizului \n prim`verile
trecute ar fi, de fapt, ni[te aparate de spionaj, apar]in\nd sau americanilor,
sau mai vechilor no[tri vecini de la R`s`rit. “Scanarea” pe care obiectul \n
form` de buzdugan (similar, probabil, ca form`, celebrelor “trabuce
zbur`toare”, raportate \n alte p`r]i ale lumii – n.a.) a efectuat-o asupra
zonei ne-ar putea face s` credem c` ipoteza aceasta nu are cusur [i c`
cineva de pe Terra a dorit s` vad` cum mai st`m noi, românii, cu tehnicile
industriale. Dar, la o privire mai atent`, aceast` teorie cade. Dac` ar fi fost
obiecte materiale, realizate adic` din componente fizice, dac` ar fi fost
aparate pilotat automat, elicoptere sau avioane, ele nu ar fi disp`rut din
ochii martorilor at\t de brusc precum au f`cut-o, dec\t poate \n varianta
nefericit` c\nd…s-ar fi pr`bu[it peste uzin`, decla[\nd, desigur, o
catastrof`! Or, de fiecare dat`, obiectele cu pricina, dup` ce [i-au \ncheiat
“misiunea de patrulare [i observare”, au disp`rut efectiv de pe firmanent,
devenind invizibile. Nu se poate vorbi despre ni[te meteori]i, sau despre
bolizi, chiar dac`, p\n` la un punct aceast` teorie ar sta \n picioare, explic\
nd dispari]ia subit` a luminilor prin stingerea bolizilor [i dezintegrarea lor
\n atmosfer`. Dar ridicarea celor dou` obiecte de forma ciorchinilor de
strugure aparent de nic`ieri, pe vertical`, spre \n`l]imi, ne face s`
consider`m aceast` teorie ca absurd`. Dup` cum absurd` ni se pare [i
posibilitatea existen]ei \n zon` a unor baloane meteorologice, care, de[i
 80

au acelea[i caracteristici de form`, nu emit \n mod constant lumin` [i \nc`

o lumin` de mii de luc[i, precum “ciorchinii” pomeni]i. Singura variant`
credibil` ar fi, din aceste considerente, cea care pune aceste manifest`ri
stranii, prezente deasupra combinatului chimic ROMCIM pe seama unor
inteligen]e invizibile, ce convie]uiesc cu noi, dar nu se fac v`zute dec\t
atunci c\nd “trebuie s` le vedem” [i al c`ror scop este salvarea planetei de
la un dezastreu ecologic. {i dac` vom mai ad`uga c` respectivul combinat
de ciment de la Hoghiz a fost, p\n` nu demult, o surs` de poluare la fel de
nociv` ca [i Cop[a Mic`, afl\ndu-se acum \n plin proces de modernizare [i
eliminare a polu`rii, acceptarea ideii c` “vizita musafirilor nep`m\nteni”
s-a f`cut \n scopuri de evaluare ecologic` nu mai pare a[a de grea…

EXTRATERE{TRII S-AU |NTORS LA VALEA PLOPULUI!

Nu \ncape nici o \ndoial` c` \nt\mplarea petrecut` \n urm` cu mai

bine de dou` decenii [i jum`tate \n satul prahovean Valea Plopului,
apar]in\nd comunei Pose[ti este cea mai elocvent` dovad` a vizitei
mesagerilor unei civiliza]ii extraterestre pe teritoriul nostru, \n timpurile
moderne. C`ci atunci, \ntr-una dintre nop]ile \nceputului de septembrie, o
“farfurie zbur`toare” a aterizat, pe un deal din preajma satului, fiind
observat` de un singur martor ocular, pe vremea paznic la CAP, Vasile
C`r`bu[. A doua zi, \ntreaga suflare a localit`]ii avea s` se \mbulzeasc` s`
vad` locul unde aterizase “farfuria zbur`toare”, marcat de urmele a trei
supor]i, pe care probabil nava se sprijinea, [i de o gaur` perfect rotund` \n
p`m\nt, a c`rei ad\ncime nu a putut fi niciodat` stabilit` cu precizie. Cazul
“Valea Plopului” a fost ulterior investigat, cercetat [i \ntors pe toate
p`r]ile posibile, ufologul care s-a implicat cel mai mult \n analiza sa fiind
profesorul C`lin Turcu din V`lenii de Munte. Se pare \ns` c` aterizarea
acelui OZN la Pose[ti nu i-a interesat numai pe pasiona]ii de mistere, ci [i
pe altfel de personaje, ce pot fi incluse \n categoria faimo[ilor “oameni \n
negru”. |n vara anului urm`tor, c\nd v\lva f`cut` \n jurul acelei \nt\mpl`ri
 81

nu se stinsese, doi tineri politico[i [i \mbr`ca]i I-au f`cut o vizit` acas`

profesorului Turcu, solicit\ndu-i \n mod expres s` renun]e la investiga]iile
sale, dup` care s-au f`cut nev`zu]i, la fel de inopinat [i de misterios
precum ap`ruser`. De atunci, \n to]i ace[ti ani, nimeni n-a mai v`zut pe
cerul comunei Pose[ti vreun obiect misterios, care s` ne duc` cu g\ndul la
“vizitatorii” din 1972. Asta p\n` c\nd, \n primele zile ale acestei toamne, o
bizar` “stea cu coad`” a \nceput s` survoleze comuna, a[a cum f`cuse
“farfuria zbur`toare” de acum 27 de ani. Martorii acestor evolu]ii
nocturne, cu care am stat de vorb`,    s\nt unanim de acord \n a constata
c`, pe c\te se pare, extratere[trii s-au \ntors la Valea Plopului…
Unul dintre martorii acestei posibile “reveniri” a fost nimeni altul
dec\t cunoscutul parapsiholog Tudor Coman, aflat \n acea perioad` la
cabana sa de var` din Pose[ti. Al`turi de d\nsul s-a aflat fiica sa, Mariana,
dar, cu c\teva zile \naintea datei c\nd ei au f`cut insolita observa]ie,
numero[i locuitori ai comunei \i anun]aser` c` pe cerul nocturn s-a v`zut o
ciudat` “stea cu coad`”. “Era \n noaptea de 4 spre 5 septembrie, s\mb`t`
spre duminic`, poveste[te doamna Mariana Coman, de profesie geodez.
M-am uitat    la televizor, \mpreun` cu ceilal]i membri ai familiei, p\n` \n
jurul orei 23:00, moment \n care, fiindc` \ncepuse un film care nu-mi
pl`cea, am ie[it afar`, auzind tunete [i crez\nd c` o s` \nceap` s` plou`.
Dar, o dat` ajuns` \n curte, am avut surpriza s` constat c`, de fapt, cerul
era absolut senin, plin de stele, dar f`r` Lun`. Mi-am \ndreptat privirile
spre asfin]it, de acolo de unde se auzeau tunetele, [i am observat c` [i
cerul, \n partea aceea, se lumina, \n r`stimpuri, dar de v`zut nu se vedea
nici un nor! A[a ceva \mi p`rea de necrezut, dar totu[i vedeam cu ochii
mei c` se petrece ! La un moment dat, \n mijlocul peticului de cer unde se
desf`[ura acea furtun` ciudat` [i care de    asemenea era spuzit de stele,
ca [i restul bol]ii,    a ap`rut o stea, care mi s-a p`rut, chiar de la \nceput,
mai <altfel> dec\t celelalte. Asta deoarece, de[i aparent ar`ta ca o stea,
la intervale regulate, \[i m`rea dimensiunile, ajung\nd chiar p\n` la
diametrul unui sfert de Lun`! P`rea efectiv un far, \n acea parte a cerului
 82

[i, dup` ce c\teva secunde a stat nemi[cat, acel corp ceresc a pornit brusc
s` se deplaseze, cu mi[c`ri scurte [i \n unghiuri imposibil de realizat de
c`tre un aparat de zbor p`m\ntean. De aceea, am b`nuit \nc` de atunci c`
nu putea fi vorba nici despre un fenomen natural, nici despre un obiect
realizat de om, ci despre o manifestare extraterestr`. Am dat buzna \n
cas`, anun]\ndu-i pe to]i cei prezen]i – tata, sora cea mic` [i nepoata
mea – s` vin` s` vad` un OZN. Da, eram convins` [i s\nt [i acum c`
obiectul acela luminos nu putea fi dec\t un OZN!”
Dar, atunci c\nd membrii familiei Coman au ie[it la r\ndul lor s`
vad` insolitul fenomen, acesta disp`ruse. “Obiectul cu pricina se topise,
efectiv, \n aer. L-am c`utat cu privirea mult timp, dar nu l-am putut g`si.
Ceilal]i erau cam sup`ra]i, b`nuiau chiar c` le jucasem o fars`, dar, la fel
de inexplicabil precum disp`ruse, lumina aceea puternic` a reap`rut [i [i-
a reluat deplas`rile, cu o vitez` extraordinar`, pe cer”. Domnul Tudor
Coman, cel care a analizat, de-a lungul vie]ii, numeroase cazuri de
observa]ii OZN, mi-a putut oferi o descriere pertinent` a obiectului v`zut.
“Era ca o sfer` foarte str`lucitoare, r`sp\ndind \n jur o lumin` g`lbuie,
asem`n`toare cu cea a unui bec puternic. |n unele momente, nici nu o
deosebeai de stelele de pe bolt`, pentru ca, la anumite intervale, s` se
aprind`, efectiv, s` se dezvolte, \n a[a fel \nc\t devenea foarte mare. Dup`
aprecierea mea, se afla la o altitudine superioar` rutei obi[nuite de zbor
a avioanelor. C\nd se deplasa, avea un demaraj, dac` m` pot exprima
astfel, fulminant [i din pricina aceasta crea un efect optic deosebit, d\
ndu-]i impresia c` are o tren`, \n spatele ei, de aceea[i nuan]` g`lbuie,
dar mai pu]in intens`. Imediat am \n]eles c` este vorba despre <steaua
cu coad`> de care \mi vorbiser` s`tenii din Valea Plopului \n zilele
precedente. Exclud posibilitatea ca obiectul z`rit de noi s` fie unul
artificial realizat de oameni – nav` cosmic` ori satelit. De multe ori, aici,
la Valea Plopului, am observat pe cer sateli]i, dar modul lor de
deplasare [i mai ales viteza difer` net de ceea ce mi-a fost dat s` v`d \n
acea noapte. De asemenea, nu cred c` s-ar putea vorbi despre o comet`
 83

sau un meteorit, deoarece traiectoria unor asemenea obiecte nu este

niciodat` orizontal`, cu at\t mai mult nu prezint` schimb`ri bru[te de
direc]ie. Ceea ce pot spune cu certitudine este c` acea <stea cu coad`>
pe care am privit-o, timp de mai bine de jum`tate de or`, a fost ceva
nep`m\ntean!”.
Timp de aproape o jum`tate de or`, ciudatul obiect zbur`tor a
evoluat sub ochii uimi]i ai martorilor. “C\nd \[i m`rea dimensiunile, [i o
dat` cu ele \[i sporea intensitatea luminoas`, c\nd revenea la cele ale unei
stele, f`c\ndu-se confundat cu a[trii din jur, se mi[ca cu repeziciune,
desen\nd pe cer traiectorii ciudate, deasupra satului. Am avut tot timpul
impresia c` acel obiect se joac`, acolo, sus, mi[c`rile lui denotau \ns` o
manifestare inteligent`, precizeaz` doamna Mariana Coman. |n cele din
urm`, dup` ce a efectuat c\teva survoluri ale zonei, s-a \ndep`rtat    subit,
mic[or\ndu-se [i disp`r\nd definitiv din raza noastr` vizual`. Am mai stat \
nc` vreun sfert de or`, sper\nd c`, la fel ca [i prima dat`, obiectul va
reveni, dar nu [i-a mai f`cut apari]ia, nici atunci, nici \n serile care au
urmat!”
Domnul Coman nu ezit` s` pun`    “vizita” acestui juc`u[ oaspete
din ceruri \n leg`tur` cu evenimentul care, \n urm` cu 27 de ani, f`cea din
Valea Plopului, “satul unde extratere[trii au aterizat”. De altfel, afirm`
cunoscutul parapsiholog, “chiar observa]iile pe care s`tenii le f`ceau de
c\teva zile [i care au culminat cu cea realizat` de noi, corespund, ca timp,
cu cea de atunci, a paznicului    C`r`bu[, niciodat` \ncadrat` ca dat` fix`,
dar [tiut` a fi avut loc \ntre 2 [i 6 septembrie 1972”.
Cu alte cuvinte, se pare c` extratere[trii au revenit la Valea
Plopului, zbur\nd exact deasupra dealului unde, \n urm` cu aproape trei
decenii, confra]ii lor (ori o fi vorba despre acela[i “echipaj”?) au aterizat.
Interesul pentru zon` ni se pare explicabil, ]in\nd cont de radioactivitatea
deosebit` manifestat` aici, de z`c`mintele extrem de bogate \n materiale
radioactive din zona Pose[tilor. De altfel, foraje efectuate acum dou`zeci-
treizeci de ani au demonstrat c`, sub dealurile din jurul localit`]ii, se afl`
 84

uria[e z`c`minte de petrol, dar p\n` [i acesta este radioactiv, astfel \nc\t
forajele au fost \ntrerupte [i singura m`rturie despre ele s\nt pilonii de
beton armat ai sondelor. O anomalie ciudat` a acestor regiuni, numite de
localnici “p`m\nturi rele”, anomalie pe care doamna Coman mi-a
confirmat-o [i pe care domnia sa o pune tot \n leg`tur` cu aceast`
radioactivitate neobi[nuit` este aceea c` aici, spre deosebire de zonele
din \mprejurimi, toate plantele [i chiar [i insectele cresc mult mai mari
dec\t \n mod obi[nuit. “S-au produs ni[te muta]ii genetice spectaculoase,
remarc` doamna Mariana Coman. Insectele de aici par ni[te gigan]i pe l\
ng` rudele lor din alte p`r]i. Am v`zut urechielni]e lungi c\t un deget [i
ni[te ]\n]ari de care efectiv ]i se face fric`, \i crezi orice alt` zbur`toare,
dar nu banalii b\z\ietori enervan]i! Eu cred c` extratere[trii au cuno[tin]`
\n mare m`sur` despre aceste fenomene [i, dat` fiind [i izolarea [i
s`lb`ticia locurilor, vin aici s` le cerceteze, f`r` teama c` ar putea fi
deranja]i de oameni”. Probabil c` [i aterizarea din 1972    se circumscrie
aceluia[i scop…
Intrigat de numeroasele referiri pe care cei doi martori le-au f`cut
asupra unei ciudate “stele cu coad`”, observat` de s`tenii din Valea
Plopului \n zilele precedente datei de 4 septembrie, am \ncercat s` aflu [i
p`rerea unui localnic asupra acestor fenomene. Maria Gaidea, cea cu care
am stat de vorb`, mi-a dest`inuit c` mult` lume nu a privit apari]ia acelei
“stele cu coad`” ca o revenire a farfuriei zbur`toare v`zut` de paznicul
Vasile C`r`bu[. “Oamenii din sat s-au speriat, mul]i au zis c` `sta-i semn
r`u, fiindc` o asemenea apari]ie cereasc` n-a mai v`zut nimeni p\n` acum.
Era ca o stea, dar se mi[ca pe cer, cu vitez` nespus de mare. Se oprea,
apoi iar pornea. Unii cred c` a fost o comet`, dar comet`, m`car at\ta [tiu
[i eu, c` nu se opre[te din mers. Nu [tiu ce s` zic c-a fost, poate c-a fost
un OZN. |n 1972, c\nd a avut loc p`]anie aceea, am fost [i eu la ferm`,
de-am v`zut urma. Lucram la Colectiv` pe atunci, a venit mult` lume de s-
a uitat. Se vedeau ni[te urme \n iarb` [i \n mijlocul lor o gaur`, care avea
pe margini p`m\ntul scos, ca la un mu[uroi de c\rti]`. Eu \mi mai
 85

amintesc c` fostul pre[edinte de CAP, Constantin Militaru, a cerut cuiva

un arac lung de doi metri [i l-a v\r\t \n groap`, dar tot nu i-a dat de
cap`t!”.

UN OZN SURVOLEAZ~ LACUL MORII

Majoritatea oamenilor s\nt convin[i azi c` misterioasele "obiecte

zbur`toare neidentificate", \[i aleg, atunci c\nd vin pe Terra, locuri pustii,
situate \n creierul mun]ilor, pentru a fi ferite de privirile indiscrete ale
p`m\ntenilor. {i tocmai acest "camuflaj" \i [i face pe adversarii
recunoa[terii existen]ei lor s` spun`: "De ce, dac` exist`, farfuriile
zbur`toare nu zboar` \n plin Bucure[ti, sau \n alt ora[    mare, s` le vad`
to]i?" . Ei, bine, astfel de zboruri "centrale", dac` ne este permis s` le
numim astfel, au avut deja loc, \n nenum`rate r\nduri, iar cazul pe care vi-
l vom prezenta \n continuare este semnificativ \n acest sens. OZN - urile
au survolat cerul Bucure[tiului deseori [i cei care le-au v`zut au r`mas
uimi]i de puterea [i m`re]ia pe care aceste poten]iale nave extraterestre o
degajau. Din p`cate, \ns`, cei mai mul]i dintre ace[ti vizitatori cosmici au
venit \n plin` noapte, la ora \n care "chiar [i \ngerii dorm"...
Domnul Cristian Tu]`, ast`zi un prosper om de afaceri bucure[tean
\n v\rst` de 31 de ani, \[i efectua, la data petrecerii acestei \nt\mpl`ri,
serviciul militar, la o unitate de jandarmi (sau Securitate, cum era pe
atunci) din satul Ro[u, unitate aflat` chiar pe malul actualului Lac al
Morii din cartierul Cr\nga[i. Iat` ce spune domnia sa: “Din nefericire, nu
mai re]in exact data c\nd se petreceau aceste lucruri. C` era 5 ianuarie,
c` era 15 ianuarie, nu mai ]in minte. Este singurul lapsus pe care \l am,
referitor la acea p`]anie. |n rest, toate am`nuntele \mi s\nt vii \n minte.
M` aflam \n serviciul de gard`, de la ora 2 la ora 6 diminea]a, era un frig
p`trunz`tor [i abia a[teptam s` ies din post [i s` m` \nc`lzesc, \n cazarm`. |
n jurul orei 5, g\ndurile, care duceau, invariabil, c`tre cei dragi, de
acas`, mi-au fost \ntrerupte de sesizarea prezen]ei unei lumini, \n dreapta
 86

mea. Postul de gard` \n care m` g`seam    se afla dispus c`tre lac. Vreau \
ns` s` fac precizarea c` atunci, \n iarna lui 1988, lacul era complet golit
de ap`. Asta din pricina faptului c` malurile se surpau mereu sub dalele
de beton [i iarna, \ntotdeauna, lacul era secat, pentru ca muncitorii s` le
poat` consolida. A[a c`, ceea ce este ast`zi o imens` \ntindere de ap` era,
pe atunci, o la fel de mare suprafa]` neted`, acoperit` cu beton. {i trebuie
s` mai precizez, de asemenea, c`, date fiind vremurile, \ntregul ora[ era
cufundat \n bezn`: \n cartierele din jur, Militari, Cr\nga[i, nu se z`rea o
lumin`! Singurele surse de lumin` erau c\teva ferestre din comandamentul
unit`]ii noastre, care avea generator propriu de curent [i luminile ro[ii de
semnalizare ale antenei centrului de transmisiuni    M.I. din Cr\nga[i. |n
aceste condi]ii, observarea acelei lumini, chiar deasupra podului de pe
lac, dintre insul` [i satul Ro[u, mi-a trezit interesul instantaneu".
Podul la care face referire martorul se afla la circa 500 de metri
distan]` de postul de gard`. "Lumina care ap`ruse se g`sea, dup`
aprecierea mea, declar` domnul Tu]`, la vreo 10-12 metri deasupra
podului. Avea o form` oval` [i sta]iona acolo pe vertical`, deci cu partea
alungit` dispus` perpendicular spre sol. Nu [tiu ce m`rime s` fi avut, \n
orice caz, era foarte mare, p`rea s` aib`    10-15 metri \n`l]ime [i vreo 5
l`]ime. Vizibilitatea era foarte bun`, st\njenit`, e drept, de o perdea de
cea]` care se l`sase, \nspre diminea]`, dar favorizat` de lipsa altor surse
de lumin`. A[a c` am putut-o vedea perfect! Lumina era puternic`, \n
genul celei emise de un neon, iar podul se vedea clar sub ea. Ceea ce m-
a uimit [i mai mult a fost c` \n interiorul ei se mai z`reau alte patru
lumini]e, dispuse \n form` de cruce, care str`luceau tot \n aceea[i gam`
de culoare, dar aveau o intensitate \nzecit`, ca ni[te reflectoare. C\teva
secunde, obiectul sau ce-o fi fost, m` rog, sursa acelei lumini, a stat
nemi[cat, la jum`tatea podului. Apoi, a \nceput un straniu dans, deasupra
acestuia. Obiectul realmente dansa, se mi[ca uimitor de repede, \n sus
[i \n jos, deloc \n lateral, ca [i cum ar fi tremurat, [ti]i? La un moment
dat, a \nceput s` se deplaseze, spre o margine a podului, dar tot \n acela[i
 87

stil, prin urc`ri [i cobor\ri repetate, mi[c`ri comparabile poate

reprezent`rile grafice ale    sinusurilor [i cosinusurilor din trigonometrie.
Ajuns la cap`tul podului, [i-a reluat cursa, spre partea opus`. <Dansul>
acesta a durat, dup` ceas, 30 de minute [i \l priveam f`r` s` clipesc, eram
fascinat, con[tient    deja c` v`d ceva ce    nu mul]i au avut posibilitatea s`
vad`. La fel de brusc cum \ncepuse, acest du-te-vino s-a sf\r[it [i obiectul
a r`mas iar suspendat deasupra podului, \n acela[i loc unde-l z`risem
prima dat`. A \nceput s` se deplaseze \ncet spre satul Ro[u, la o \n`l]ime
constant`, pe care o apreciez ca nefiind mai mare de 20 m. Mergea
uimitor de \ncet, comparativ cu felul \n care o f`cuse mai devreme. Parc`
defila sau, dac` vre]i, parc` ar fi scanat zona. Cred c` a str`b`tut o
distan]` de 50 metri \ntr-un minut".
T\n`rul asist` uimit la aceast` defilare t`cut` (\n parantez` fie spus,
pe tot parcursul evolu]iei sale, obiectul nu a emis absolut nici un zgomot)
[i observ` o incredibil` transformare, atunci c\nd, ajuns \n zona unui p\lc
de copaci, la mai bine de 70 metri distan]` fa]` de pod, obiectul se
"r`stoarn`" [i i se ofer` privirilor uluite \n toat` splendoarea sa: "Am r`mas
efectiv cu gura c`scat` atunci c\nd l-am v`zut printre crengile desfrunzite
ale pomilor. Ovalul care fusese se r`sucise cu 90 de grade [i ar`ta acum
ca dou` farfurii puse cap la cap, sem`na perfect cu acele <farfurii
zbur`toare> pe care le vedem prin filme. Nu [tiam ce s` mai zic, emo]ia
tr`it` atunci n-am s-o pot uita niciodat`. |mi spuneam: <Iat` un OZN, un
OZN autentic!> [i parc` tot nu-mi venea s` cred. |[i p`strase str`lucirea
ini]ial`, alb-neon, dar cele patru lumini disp`ruser`. |n locul lor, la
mijlocul, s` zicem a[a \n regiunea unde s` ne imagin`m c` cele dou`
<farfurii> se \mbinau, am v`zut un adev`rat br\u de culori: erau lumini
mici, ca ni[te becule]e, care se aprindeau [i se stingeau, dar nu definitiv,
doar sl`beau ca intensitate, foarte mult, pentru ca, \ntr-un interval foarte
scurt, s` se reaprind`, str`lucind puternic. Dar erau numai culori calde,
cu diferite nuan]e: alb, g`lbui, roz, portocaliu. Cea mai <dur`> culoare
era portocaliu \nchis. Obiectul a continuat s` mearg`, la fel de lin, a
 88

sta]ionat, pre] de c\teva momente, deasupra unui brad, ce se poate vedea

[i ast`zi, dup` care, \ntr-o frac]iune de secund`, v` dau cuv\ntul de
onoare, a <demarat> spre Chiajna, cu o vitez` incredibil` [i nu s-a mai
v`zut! Am avut impresia c` l-a \nghi]it cerul! Ani buni dup` aceea, uit\
ndu-m` la serialul <Star Trek> am mai v`zut un asemenea mod de
deplasare, de dispari]ie aproape instantanee, cu o vitez` ce sfideaz`
viteza luminii! Am r`mas [ocat de aceast` \nt\mplare, dar m-am temut s`
o raportez superiorilor, vremurile erau cum erau, [ti]i prea bine.
Descrierea unei asemenea observa]ii \n fa]a ofi]erilor n-ar fi trecut f`r`
urm`ri [i n-aveam chef s` fiu internat prin vreun institut de boli psihice
sau acuzat c` vreau s` scap de gard` [i de aceea scornesc asemenea
n`scociri demne de basme! Am pomenit totu[i de \nt\mplare    unui singur
coleg, un b`iat de undeva din Mehedin]i, care se afla, la acea or`, ca [i
mine, \n gard`, dar la un alt post. Tipul nu v`zuse \ns` nimic, poate [i
pentru c`, fiind \ndr`gostit p\n` peste cap, nu st`tea s` admire cerul, ci
scrijelea de zor \n pere]ii gheretei numele iubitei. Singura sa reac]ie a
fost una de team`, ceva de genul <Aoleo, chiar a[a ceva ai v`zut?> [i at\
t. Nici eu n-am mai spus la nimeni atunci. Abia dup` c\teva luni, c\nd am
fost deta[at la o alt` unitate, am avut curajul s` o povestesc unui
subofi]er [i am aflat cu stupoare c` astfel de <\nt\lniri> mai fuseser`
semnalate de numero[i colegi ai s`i, de la unit`]i din Bucure[ti [i
din ]ar`".
|ntrebat ce crede acum, la mai bine de un deceniu de la
evenimentul din acea noapte \nghe]at` de iarn`, domnul Cristian Tu]`
declar`, far` echivoc: "S\nt absolut convins c` ceea ce am v`zut atunci a
fost o nav` extraterestr`. Nimeni nu poate s` m` fac` s`-mi schimb p`rerea.
Ce-ar fi putut fi, altceva? Nici pomeneal` de balon meteorologic, ori de
vreun fenomen meteo. Obiectul, se vedea clar, avea consisten]` material`
[i era \n mod cert o nav` de zbor. Nici ipoteza unui dispozitiv spion, al
americanilor, ru[ilor sau altui stat nu cred c` e viabil`. Cine e capabil s`
construiasc` nave cu performan]e at\t de uimitoare, cum numai \n filme
 89

se v`d, dar acolo realizate    pe calculator? |n mod cert, vizitatorii veneau

nu de pe P`m\nt, ci de mai departe, de foarte departe, poate. Nu [tiu ce
c`utau tocmai acolo, dar p`rerea mea e c` veniser` atra[i nu de tehnica
militar` a unit`]ii noastre, cum, am \n]eles, se petrecuse \n alte locuri, ci
de...lac! Precum am amintit, lacul Morii era pe atunci golit complet [i
probabil c` vizitatorii veni]i din spa]iu au observat uria[a <pat` de
asfalt>, cum \mi imaginez c` se vede din cer, \n mijlocul Bucure[tilor,
<pat`> care putea fi foarte bine o pist` de aterizare sau un obiectiv cu
scopuri necunoscute, a[a c`, \n consecin]`, au venit s`-l vad` mai \
ndeaproape. C\nd [i-au dat seama ce era, de fapt, au plecat \n mare
grab`, probabil pentru a nu fi z`ri]i..."

"EXTRATERESTRUL ZBUR~TOR DE LA BUSTUCHIN"

Tr`im vremuri \n care fenomenul OZN \ncepe s` fie privit din ce \

n ce mai mult drept o realitate intrinsec`, un mit al erei moderne. Nu
exist` zi \n care, pe Glob, s` nu fie semnalat` ba apari]ia unui obiect
zbur`tor neidentificat, ba survolul vreunui aeroport de c`tre o "escadril`"
de globuri luminoase, ba chiar ateriz`ri ale unor nave transport\nd la bord
acei mici omule]i gri de care se face at\ta caz. Nici România nu pare s` fi
ocolit` de ceea ce entuzia[tii au numit "invazia extraterestr`",
dimpotriv`, \n ultimii ani la noi s-au semnalat adev`rate "valuri" de
observa]ii. Unele dintre ele clasice, altele, precum cea petrecut` \ntr-un
mic sat oltenesc [i pe care o voi prezenta \n r\ndurile ce urmeaz`, de-a
dreptul inedite [i de un nivel cu totul aparte . C`ci \n prim`vara anului
trecut, \n acel sat uitat de lume pe care \l pomeneam pu]in mai sus,
localnicii au putut z`ri, pe cerul senin al zilei, o stranie apari]ie, o fiin]`
zbur`toare care nu era de pe P`m\nt...
Situat \n plin Podi[ Getic, aproape complet izolat, la kilometri
buni de cele mai apropiate localit`]i, cu care este unit prin ni[te drumuri
cum numai la "Camel Trophy" mai g`se[ti, dar pe care m-am \ncumetat
 90

totu[i s` le str`bat, satul Bustuchin pare s` fie locul unde nu s-a \nt\mplat
nimic. Oameni simpli [i s`raci, muncind cu greu bucata de p`m\nt primit`
dup` Revolu]ie, copii slabi, zbenghuindu-se \n praful drumului, femei
trase la fa]` [i \mb`tr\nite \nainte de vreme de muncile istovitoare. Poate
un sat ca at\tea altele, \n care \ns` izolarea a impus p`strarea unor cutume
[i obiceiuri ce \n alte locuri par demodate. Tradi]ionali[ti convin[i, cei din
Bustuchin n-au privit \nt\mplarea petrecut` \n aprilie anul trecut ca pe un
lucru deosebit. |n alte p`r]i, un asemenea eveniment ar fi st\rnit o v\lv`
f`r` precedent. Bustuchinenii nu prea i-au dat aten]ie. Au spus doar c`
"zmeii", cei din legendele pe care bunicii le povesteau la gura sobei, s-
au \ntors, pentru c\teva minute, \n satul lor...
Dar s` pornim pe firul pove[tii. Ziua de 7 aprilie 1998 p`rea,
pentru s`tenii din Bustuchin, una obi[nuit`. Ocupa]i cu treburile casnice \
nc` de la primele ore ale dimine]ii, ei au fost nevoi]i s` lase balt` toate
activit`]ile, av\nd privirile a]intite asupra    straniei creaturi care-[i f`cuse
apari]ia la marginea satului, plan\nd deasupra unui cr\ng de arbori de
plut`. Gheorghe Cuc`il`, unul dintre martorii cu care am stat de vorb`
(printre cei mai importan]i, \n condi]iile \n care un alt martor principal,
Nicu Giurgi, se afl` \n \nchisoare, suferind o condamnare penal` - n.a.) \[i
aminte[te c` muncea, \n jurul orei zece dimnea]a, la acoperi[ul casei, \
mpreun` cu fiul s`u, Ion [i cu un me[ter dulgher, Spirache Iulian, c\nd
privirea i-a fost atras` de "ceva ca un balot", care plutea u[or, venind
dinspre apus. "M`, ce dr`cie s` fie aia?”, i-a \ntrebat el pe ceilal]i doi,
ar`t\ndu-le spre "zbur`tor". Oamenii au ridicat ochii c`tre cer [i au r`mas
mu]i de uimire. "Parc`-i un copil care zboar`”, a zis me[terul, dar t\n`rul
Cuc`il` l-a contrazis: "Ce copil, nene, c` `sta nu-i fiin]` omeneasc`, nu
vezi c`-i robot?"
|ntre timp, cum fiin]a se tot apropia, afl\ndu-se, la un moment dat,
la mai pu]in de    40 metri \n`l]ime fa]` de sol [i 200 metri dep`rtare fa]`
de cei trei - afla]i, v` reamintesc, [i ei destul de sus, pe acoperi[, oamenii
s-au cam speriat. "Nu [tiam ce c`uta dr`covenia aia acolo, nu [tiam cum
 91

s` proced`m, c` ziceam, m`, dac` vine c`tre noi, ne zboar` de aici!, spune
f`c\nd haz de necaz nea Cuc`il`. Dar drumul lui nu era \nspre noi, bag
seam`, ci o ]inea cumva paralel, pe la marginea satului, deasupra unei
p`durici de plut`. A[` c`, v`z\nd c` nu-i nici un pericol, ne-am pus [i noi
de l-am urm`rit. Odat`, se apropiase at\t de mult de un copac, tot zbur\nd
el spre r`s`rit, c` fiu-meu zice: <Ia fi]i aten]i c` se pune-n pluta aia [i-
acolo r`m\ne!>. C\nd, ce s` vezi, \n spatele zmeului, numai ce izbucne[te
o flac`r` mare, ro[u aprins [i zv\cne[te `la, s`rind peste v\rful copacului,
ca-ntr-un salt. Am r`mas cu gura c`scat` to]i. <M`, `sta are motor la
spate!> a zis me[terul Spirache [i \ntr-adev`r, a[a ni s-a p`rut [i nou`, c`
fiin]a aia purta \n spinare un aparat care o ajuta poate s` stea \n aer [i s`
zboare. {i c\nd a mers mai \ncolo, tot a[a, ajung\nd \naintea coastei
dealului pe care-l vede]i \n acea direc]ie (nord-est – n.n.), s-a apropiat p\
n` la c\]iva metri, era a[a de aproape c` am crezut [i eu c` de ast` dat`
chiar se love[te de p`m\nt. Dar, la fel ca [i prima oar`, cu o frac]iune de
secund` \nainte de a se ciocni cu muchia dealului, creatura a luat-o drept
\n sus, \mpins` iar de flac`ra de foc de la spate, evit\nd la milimetru
pr`bu[irea. Dup` ce a mai plutit, la fel de lin, \nc` vreo c\teva minute, s-a
pierdut \n spatele dealului [i nu l-am mai z`rit. P`rea un copil de 10-11
ani, \[i continu` martorul relatarea. Capul nu i se vedea, ascuns de o
casc`, din acelea de cosmonaut, p`tr`]oas`. Costumul \n care era echipat
p`rea tot dintr-o bucat`, argintiu, \n orice caz, str`lucea foarte tare \n
lumina soarelui. Iar \n spate avea o dr`cie care sem`na mult cu o pomp`
din aceea de stropit via, care-i venea p\n` la genunchi. Flac`ra, lung` de
vreo jum`tate de metru, cu care \[i lua av\nt, din aparatul `sta ca pompa
am observat c` ]\[nea. |n tot timpul c\t l-am v`zut pe acest zbur`tor, ni s-a
p`rut c` nici nu se sinchise[te de noi, ci parc` ne ignor`, de parc` f`ceam
parte din peisaj. Aveam impresia c` de fapt caut` ceva, c`ci casca era \
ndreptat` numai \n jos, ca [i cum ar fi pierdut vreun lucru pe p`m\nt [i
acum se uita foarte atent, s`-l g`seasc`. Zgomote venind dinspre el, n-am
auzit, [i nici un nepot de-al meu, care st` la marnea satului, zice c` n-a
 92

auzit, [i dac` era ceva, el ar fi trebuit s` aud`, c` a fost aproape

dedesubtul extraterestrului. {i vreau s` v` mai spun aici ceva. |n s`pt`m\na
care a urmat, tot ziua, ziua \n amiaza mare, pe la ora dou`, am v`zut pe
cer c\teva globuri luminoase, foarte mari [i str`lucitoare, de diferite
culori - unele erau galbene, altele ro[ii. Au urmat aceea[i traiectorie ca
[i extraterestrul, \ndrept\ndu-se \n direc]ia V\lcea, doar c` se aflau la o \
n`l]ime mult mai mare, de peste 400 metri [i au str`b`tut zona cu o vitez`
mare nu au planat u[or, ca extraterestrul. Dar eu s\nt sigur c` aveau
leg`tur` cu el [i mai cred c` nu vizitele astea nu-s \nt\mpl`toare, ci au
leg`tur` cu faptul c` aici, c\t vede]i dumneavoastr` de pustietate, se afl`
mari z`c`minte de petrol. Poate c` extratere[trii au aflat [i ei [i or fi
interesa]i de petrolul nostru!"
|ndrumat de nea Gheorghe Cuc`il`, am ajuns la casa nepotului
acestuia, Niculae, care a acceptat s`-mi dezv`luie am`nunte spectaculoase
ale acelui zbor pe deasupra Bustuchinului. "Creatura aceea plutea u[or
pe deasupra pomilor [i, c\nd se s`lta, se aprindea \n spate ceva ca o
coad` ro[ie. S`pam chiar pe coasta dealului, c` acolo am ni[te p`m\nt, [i,
de[i eram la o dep`rtare mic` de extraterestru, nu am auzit absolut nici
un zgomot, nici chiar c\nd se aprindea flac`ra aceea. Puii, g`inile,
chir`iau, se agitau, fugeau de colo-colo prin ograd`, speriate. Eu l-am
v`zut, cred, cel mai de aproape, c` am casa [i p`m\ntul \n marginea
satului. Se afla la mai pu]in de 60 de metri distan]`, ce mai, aproape
deasupra mea. C\nd i-am strigat [i pe ai mei, s` ias` s` vad` minunea,
extraterestrul parc` a auzit [i atunci s-a ridicat, cu flac`ra arz\nd
puternic, drept \n sus. Nu [tiu cum ar`ta, c` avea [i capul [i corpul
acoperite cu un costum ca de azbest, cum au pompierii, parc` s` zic c`
era dintr-o singur` bucat` [i zbura ca [i cum ar fi mers prin aer, pe un
covor nev`zut. Bra]ele [i le ]inea \ndoite din cot, cum ar veni, cu palmele
str\nse la piept. Dac` n-ar fi fost \n soare, c` str`lucea costumul `la de-]i
lua ochi, nu te puteai uita, cred c` l-a[ fi v`zut mai bine [i a[ fi putut s` v`
dau mai multe am`nunte. |n orice caz, s\nt sigur c` de pe p`m\nt nu putea
 93

fi. |n mod sigur era vreo fiin]` extraterestr`, aflat` probabil \n

recunoa[tere".
{i nu vreau s` \nchei    descrierea acestui caz f`r` a face o
compara]ie care mi se pare remarcabil`: descrierea extraterestrului
zbur`tor de la Bustuchin corespunde perfect cu imaginea acelei fiin]e
bizare inscrip]ionate pe o c`r`mid`, \n zidul m\n`stirii Tutana. Ca [i
creatura observat` la Bustuchin, acel misterios personaj reprezentat
schematic, dar extrem de detaliat, pare s` aib` o casc` p`trat` pe cap, un
costum f`cut dintr-o singur` pies` [i... un aparat de propulsie, a c`rui
"coad` de foc" se vede printre membrele sale inferioare. S` fie vorba
despre fiin]e extraterestre f`c\nd parte din aceea[i specie, mesageri ai
unor civiliza]ii din Cosmos, de]in\nd secretul zborului "la purt`tor"? S`
fie oare ace[tia "zmeii" din datinile oltene[ti, z`ri]i de sute de ani \n
aceast` zon`? Nici o ipotez` nu poate fi din start exclus`...

O URIA{~ NAV~ EXTRATERESTR~ SURVOLEAZ~ CERUL OLTENIEI

Tot mai mul]i ufologi de pe la noi s\nt \nclina]i s` cread` c`, \n

ceea ce prive[te fenomenul OZN, regiunea Olteniei pare s` reprezinte o
zon` prea pu]in cercetat`. Asta nu \nseamn` c` nu au fost semnalate [i aici,
ca \n multe locuri din ]ar`, aceste misterioase obiecte zbur`toare care ne
uimesc, de fiecare dat`, prin capacit`]ile lor cu totul ie[ite din comun. |
nsu[i folclorul local ne pune pe g\nduri, din aceast` perspectiv`. Un
folclor care vorbe[te de Novaci (o ras` de uria[i descinz\nd, probabil,
dintr-o popula]ie care nu era de pe P`m\nt), de Bu[teanul Ielelor (o
prefigurare a mai recent numitelor "trabuce zbur`toare", nave spa]iale de
form` cilindric`) sau de Zbur`tori (enigmatice globuri de lumin` ce se
strecoar` pe hornurile caselor, "r`pind sufletele fetelor mari", cum spun
tradi]iile populare [i poate nu numai sufletele, cum am ad`uga noi, g\
ndindu-ne la modernelor r`piri de c`tre extratere[tri). {i \n zilele noastre,
observa]ii de "farfurii zbur`toare" au mai fost semnalate aici, de la deja
 94

clasicul "caz Gr`dinari", p\n` la observa]iile de la Tismana, Pocruia,

Ciocadia [i T\rgu Jiu, relatate, de asemenea, \n paginile acestui c`r]i.
M`rturia ce urmeaz` apar]ine unui profesor de matematic`,
domnul Vlad Ion din comuna Oboga, jude]ul Olt, persoan` care prin
natura profesiei sale, este o fire mai sceptic`, mai pu]in \nclinat` s` cread`
orice. {i \n privin]a fenomenului OZN, domnia sa avea dubii. Nici nu
credea, dar nici nu era un \mp`timit inamic al existen]ei unor "vizitatori
din ne[tiut" care, c\nd [i c\nd, vor s` vad` cum o mai ducem [i zboar` spre
P`m\nt. Asta p\n` ce, \ntr-o noapte de iarn`, a asistat cu propriii ochi la
evolu]ia, pe bolta cereasc`, a evolu]iei unui obiect zbur`tor care ar fi
putut fi de oriunde, numai de pe Terra    nu. "Era \n noaptea de 18 spre 19
ianuarie 1991, vineri spre s\mb`t` - ]in minte cu sfin]enie data, c`ci a[a
ceva nu vezi poate dec\t o dat` \n via]`, spune profesorul Vlad. Dup`
filmul de pe programul unu al televiziunii, am ie[it pu]in din cas` [i, \n
mod instinctiv, mi-am privit ceasul de la m\n`. Era pu]in trecut de miezul
nop]ii, cred c` doisprezece [i un sfert, p\n` \n doisprezezece jum`tate.
Privind cerul, care era foarte senin, aproape f`r` pic de nor [i cu c\teva
stele, slab vizibile, am remarcat, spre nord, un obiect straniu, care nu
p`rea a fi avion, fiindc` prezent` o lumin` continu`. Mai mult, vreau s`
adaug aici c`, fa]` de ruta obi[nuit` de zbor a avioanelor, dinspre
Bucure[ti, traiectoria acestui obiect p`rea aproximativ perpendicular`,
deci [i din acest punct de vedere, posibilitatea s` fi fost un avion era
extrem de redus`". Am r`mas uluit, \n pragul casei, cu ochii a]inti]i
asupra obiectului, c`ci \nc` m` \ntrebam ce poate fi. St\nd efectiv cu gura
c`scat` am observat cum,    dup` c\teva secunde, obiectul, care ap`ruse ca
un punct, \n marginea nordic` a z`rii, s-a ridicat pe bolt`, \ndrept\ndu-se
spre sud-est. Estimativ, am stabilit c` unghiul format de axa nord-sud [i
direc]ia obiectului era de circa 30 grade. L-am putut vedea perfect,
poate [i din pricina m`rimii sale uimitoare. Zbura la o \n`l]ime similar`
cu cea la care evolueaz` avioanele noastre [i de aceea, f`c\nd o
compara]ie cu m`rimea unui avion, privit la acea altitudine, am
 95

concluzionat c` nava zbur`toare pe care o aveam \n fa]`, c`ci deja eram

convins c` trebuia s` fie ceva artificial, [i nu un fenomen meteo sau de
alt` provenien]`, natural`, trebuia s` aib` o lungime de c\teva zeci de
metri, poate cu o sut` de metri. Nu exagerez cu nimic c\nd afirm aceste
lucruri. N-a[ avea, de altfel, nici un interes, spun doar ceea ce am v`zut
[i nimic mai mult.    Eram at\t de emo]ionat, c`, pe moment, n-am [tiut
cum s` reac]ionez [i, c\nd m-am dezmeticit, m-am g\ndit s`-i anun] [i pe
cei din cas`, s` vad` [i ei minun`]ia aia, s` nu spun` cineva pe urm` c` am
avut halucina]ii. Am dat buzna \n cas` [i a venit [i fratele meu, s` vad` ce
m` tulburase \n asemenea hal”. "|ntr-adev`r, declar` fratele profesorului,
domnul Dan Vlad, [i eu am fost teribil de impresionat c\nd am v`zut
chestia aceea pe cer. Nu mai v`zusem niciodat` a[a ceva [i imediat am
fost convins c`-i un OZN. A[a cum a spus [i fratele meu, obiectul era
uria[. Nu cred c` exist` la ora actual` o nav` de zbor p`m\ntean` care s`
aib` asemenea dimensiuni. Diametrul p`rea s` fie de c\]iva metri,
lungimea cred c` era de 80-90 metri, dac` nu [i mai mult. {i mai e ceva
care m` \ndeamn` s` cred c` nu putea fi construit pe p`m\nt un astfel de
obiect: nu am auzit, venind dinspre el, nici un fel de zgomot [i, la
distan]a la care ne aflam fa]` de el, de c\]iva kilometri, unui avion i s-ar
fi auzit motoarele". "Am stat am\ndoi, revine profesorul Vlad, [i am privit
aten]i. Obiectul avea o form` tare ciudat`, mi s-a p`rut ini]ial c` seam`n`
foarte mult cu o omid`, cu un miriapod [i am s` m` explic de ce. Era
format din mai multe globuri elipsoidale, unite \ntre ele printr-un fel de
tuburi. |n primele secunde ale observa]iei, at\t globurile c\t [i tuburile s`
le numesc a[a <de leg`tur`> erau luminate la fel, parc` din interior, de o
lumin` ca cea de la o lamp` fluorescent`, alb-str`lucitoare cu u[oare tente
alb`strui. |n partea posterioar`, se observa o alungire sub]ire, pe care nu
[tiu dac` s-o consider o <coad`> sau vreun efect al sistemului de
propulsie. C\nd m-am re\ntors cu fratele meu, dup` c\teva secunde, s`-l
vedem \mpreun`, am sesizat c`, pe m`sur` ce se dep`rta, spre sud,
luminozitatea tuburilor care f`ceau leg`tura \ntre globuri sc`dea, p\n` ce,
 96

la un moment dat, abia se mai vedeau, observ\ndu-se numai acele

globuri, ca o escadril` luminoas`. Dup` circa zece secunde, obiectul a
disp`rut cu totul, cu acea vitez` relativ sc`zut`, comparabil` cu cea a unui
avion, cu care se deplasase de la \nceputul observa]iei noastre. S\nt
absolut convins c` ce am v`zut \n noaptea aceea nu putea fi altceva dec\t
o nav` apar]in\nd unei civiliza]ii extraterestre!".
Din descrierile, deosebit de pertinente [i de precise ale martorului
principal, care nu uita]i, este profesor de matematic`, om obi[nuit cu
cifrele [i cu privire \n spa]iu, se poate trage concluzia c` obiectul observat
\n noaptea de 18-19 ianuarie 1991, deasupra comunei Oboga, nu
apar]ine, \n mod cert, p`m\ntenilor, ci unei civiliza]ii extraterestre. Este,
a[adar, un obiect material, cu ocupan]i la bord, ghidat de un alt sistem de
propulsie dec\t cel clasic, mecanic, folosit de aparatele de zbor create de
oameni. Surprinde \ns` m`rimea sa neobi[nuit`, lungimea de zeci de
metri, poate chiar o sut`, dup` cum se exprima domnul Vlad Ion.
Majoritatea observa]iilor OZN, de la noi [i de aiurea, au rareori ca
subiect obiecte de asemenea dimensiuni gigante[ti. |n schimb, \n multe
dintre c`r]ile cu aceast` tematic`, se face tot mai des referire la uria[e
"nave-mam`" extraterestre, care se arat` foarte rar privirilor curioase,
sta]ion\nd de obicei pe orbita Terrei [i fiind un soi de "baz` de lansare"
pentru clasicele "farfurii zbur`toare". De altfel, o astfel de "nav`-mam`",
foarte asem`n`toare, ca form` [i dimensiuni, cu    obiectul v`zut de cei doi
fra]i Vlad, a [i fost fotografiat` de unul dintre sateli]ii americani de
telecomunica]ii, \n afara atmosferei planetei noastre. Dar ce anume a
c`utat bizarul gigant spa]ial pe cerul Olteniei, \n acea noapte de august,
senin` [i \nghe]at`, destina]ia sa [i de ce a zburat at\t de \ncet [i de jos, \n
compara]ie cu ruta sa “obi[nuit`”, de zeci de mii de metri altitudine, toate
acestea r`m\n un mister a c`rui rezolvare va trebui s-o mai a[tept`m ceva
timp.
 97

RAZA CARE    ADUCE LINI{TEA

|nt\lnirile de gradul III, cele \n care \ntre martori [i obiectele

aeriene neidentificate \ndeob[te atribuite    vizitatorilor din alte lumi este
o distan]` mai mic` de 150 m, s\nt extrem de rar raportate. C`ci se pare c`
misterio[ii ocupan]i ai “farfuriilor zbur`toare” se feresc de a ni se ar`ta, \n
toat` splendoarea tehnicii lor, ce o dep`[e[te pe cea p`m\ntean` cu mii –
dac` nu cumva cu milioane – de ani. {i totu[i, s\nt semnalate cazuri c\nd
ei s-au deconspirat, ivindu-se pe cerul nocturn, la ore la care “[i \ngerii
dorm”. De fiecare dat`, apari]iile lor fulminante i-au umplut pe oamenii
ce le-au putut urm`ri de fascina]ie, dar [i de team`. {i ce alt sentiment ar
putea st\rni ivirea pe cerul \nstelat, \n mijlocul unei nop]i lini[tite, a unei
aeronave discoidale care ar putea acoperi un bloc? A[a li s-a \nt\mplat, \n
vara lui 1993, unor tineri ce se \ntorceau de la o discotec` au fost
surprin[i, pe c\nd urcau un deal, de apari]ia inopinat` a unei farfurii
zbur`toare care I-a f`cut s` cread`, dup` propria lor m`rturisire, c` “cerul
va c`dea pe P`m\nt”…
|n acea sear` fierbinte de var` - era pe la \nceputul lunii august –
majoritatea tinerilor din satul gorjean Dumbr`veni, apar]in\nd comunei
Mu[ete[ti, se aflau, ca \n fiecare s\mb`t`, la discoteca din localitatea \
nvecinat`, S`celu, o cunoscut` sta]iune balnear`. Imediat dup` miezul
nop]ii, un grup de fete [i de b`ie]i, \n total zece persoane, au luat hot`r\rea
de a se \ntoarce acas`. Cum \n mod obi[nuit, drumul de la S`celu la
Dumbr`veni, pe [osea, le-ar fi luat c\teva ore, ei s-au g\ndit c` ar fi bine s`
traverseze dealul {oava, ce separ` cele dou` localit`]i. {tiau bine c`rarea
care [erpuia peste deal, c`ci mai merseser` pe acolo de multe ori, \nainte.
Zis [i f`cut. S-au adunat cu to]ii [i au purces la drum. Noaptea era senin`,
cu cerul spuzit de stele, \ns`, dup` cum \[i amintesc cei cu care am reu[it
s` st`m de vorb`, nu era Lun`. Cu toate acestea, vizibilitatea era destul de
bun`, tinerii put\nd merge pe poteca str\mt` f`r` s` aib` nevoie de lantern`
sau alt` surs` de lumin` artificial`. Surs` care [i-a f`cut totu[i, \n cele din
 98

urm` apari]ia, \ntr-un mod at\t de straniu, de [ocant, \nc\t chiar [i ast`zi, la
[ase ani de la acea \nt\mplare, martorii acestui eveniment spun c` li s-a
p`rut c` au v`zut    atunci “un soare la miezul nop]ii”…
Doamna Trandafira (Firu]a) Lupulescu avea, la data aceea, 24 de
ani, fiind cea mai “\n etate” dintre to]i membrii grupului. Domnia sa
spune c` niciodat` n-o s` poat` uita momentele de groaz` pe care le-a tr`it
atunci. “Uneori, noaptea, chiar retr`iesc clipele alea [i m` trezesc \
ngrozit`, bucur\ndu-m` c` n-a fost, de ast` dat`, dec\t un co[mar. Am
v`zut \n noaptea aia ceva ce nu cred s` mai v`d vreodat`. De altfel, nici n-
a[ vrea s` mai v`d! Credeam c` ne-a sunat ceasul, ce mai, eram convin[i
c` noi de-acolo vii nu mai plec`m!”
Cum mergeau pe c`r`ruie, pe c\nd se aflau la jum`tatea dealului,
drumul fiind m`rginit de p\lcuri de copaci, cei zece [i-au v`zut deodat`
umbrele proiectate pe sol de o lumin` puternic` [i au avut impresia c` \n
spatele lor, pe [osea, tocmai trecea o ma[in` de mare tonaj, vreun TIR, au
apreciat ei. Dar, de[i umbrele se tot mic[orau, semn sigur, \n opinia
tinerilor, c` sursa de lumin` se apropia, nu se auzea nici un fel de zgomot
de motor. “Asta, drept s` v` spun, m-a mirat, ne-a declarat doamna
Lupulescu, dar pe moment, n-am stat s` judec, s` analizez, tocmai spunea
un prieten, Alin Dr`gan, o glum` [i eram cu to]ii aten]i la el, s` nu sc`p`m
poanta. |nc` mai credeam c` luminile alea veneau de la farurile vreunui
TIR, probabil erau din cele cu halogen, de str`luceau a[a puternic, a[a c`
nu le-am dat prea mult` aten]ie. Pe m`sur` ce mergeam, am avut apoi
impresia c` [i luminile se ridic`, dar atent` s` nu m` \mpiedic pe potec`,
m` uitam \n continuare \n jos, la pa[ii Chira]ei, fata din fa]a mea”.
Primul care a observat adev`rata surs` a luminilor a fost Alin
Dr`gan, pe atunci un pu[ti de 17 ani. Mirat [i el de luminozitatea
deosebit` care se proiecta asupra lor, b`iatul [i-a \ndreptat privirile \n sus.
Ceea ce a v`zut l-a l`sat, pe moment, mut de uimire. Abia c\nd graiul I-a
revenit, a strigat la ceilal]i: “Ia uita]i-v` de unde vine lumina, acolo, pe
cer!”. Au privit to]i [i instantaneu, un strig`t de uimire s-a f`cut auzit.
 99

“{tiu c` unul dintre noi a zis atunci <Fra]ilor, `sta nu e avion!> [i to]i
am fost convin[i c` este vreo nav` de-a extratere[trilor, cu at\t mai mult
cu c\t, dup` ce s-a apropiat mai mult, I-am putut vedea forma, ca de
farfurie \ntoars` cu fundul \n sus. Pe moment, m-a cuprins o bucurie
extraordinar`, la g\ndul c` pot vedea ceea ce al]i oameni caut` de zeci de
ani s` vad` [i nu reu[esc, adic` o nav` zbur`toare care, \n mod sigur, nu
putea s` fie realizat` de oameni. Am r`mas \n loc, s` admir`m obiectul
acela care continua s` r`sp\ndeasc` spre p`m\nt o lumin` foarte puternic`,
ca cea a unui neon, dar de mii de ori mai intens`. Mergea extrem de \
ncet, de parc` ar fi studiat locurile, c`ut\nd ceva. {i pe m`sur` ce se
apropia de noi, am avut impresia c` [i cobora”.
Ajuns la mai pu]in de un kilometru de coama dealului {oava,
obiectul aerian s-a l`sat brusc \n jos, survol\nd zona de la o \n`l]ime mai
mic` de o sut` de metri.    |n momentul acela, tinerii, care p\n` atunci
priviser` fascina]i [i bucuro[i c` “au v`zut OZN – ul”, au crezut c` se
pr`v`le[te cerul peste ei. Unii dintre ei au vrut s` fug` - teama inerent` a
omului de necunoscut – dar ceilal]i I-au oprit, spun\nd c`, dac` tot e s`
p`]easc` ceva, m`car s` r`m\n` uni]i p\n` la sf\r[it. “Era un t`r`boi
infernal, spune martora Chira]a Dr`gan. Fetele pl\ngeau, b`ie]ii, c\t se
d`deau ei de curajo[i, ]ipau ca din gur` de [arpe…De sus, dimpotriv`, nu
se auzea nici un zgomot, abia pe urm`, c\nd ne-am mai potolit noi, s-a
auzit, un sunet    ritmic [i sc`zut, ca un bubuit \nfundat. Nava aceea, o
dat` ajuns` \n dreptul nostru, s-a oprit [i parc`, \n clipele acelea, lumina
pe care ea o trimitea spre P`m\nt era [i mai intens`. Vedeam [i iarba, mai
bine dec\t ziua, fir cu fir, cred c` [i furnicile, dac` priveam mai aten]i, le-
am fi v`zut, at\t de str`lucitoare era lumina. Nu [tiu c\t a stat deasupra
noastr`, nemi[cat`, dr`cia aia zbur`toare, mare c\t o cas`, dar am avut
impresia [i nu numai eu, pute]i s`-i \ntreba]i [i pe ceilal]i, c` timpul a
stat \n loc! Ne ]ineam cu to]ii str\ns    \mbr`]i[a]i, dar parc` nu se mai
termina o dat` acel co[mar!”
 100

Un alt martor al acestei \nt\mpl`ri extraordinare este [i Marian

Bledea. Al`turi de amicul s`u Alin Dr`gan, cu care este de o v\rst`, el a
tr`it aceea[i groaz`, dar mi-a f`cut o confiden]` suprinz`toare: “Eram \
ngrozi]i, eram pieri]i de fric`, ne g\ndeam c` ne sosise ultimul ceas,
atunci c\nd luminile acelei nave s-au oprit peste noi. Nu erau mai multe
raze de lumin`, p`rea una singur`, ca un reflector uria[, proiectat de pe
toat` baza acelei farfurii zbur`toare. Nu [tiu c\t s` fi stat a[a, pe loc,
urm`rindu-ne reac]iile. Dar ce este sigur e c`, \n secundele acelea, am \
ncremenit cu to]ii locului. De unde p\n` atunci ]ipasem [i urlasem,
dispera]i, atunci o stare ciudat` [i inexplicabil` de lini[te ne-a cuprins.
Eu am avut senza]ia c` razele de lumin` trimise de sus aveau \n ele ceva
care te lini[tea, de[i erau puternice ca fulgerul [i de aproape    nu te
puteai uita spre ele f`r` s` te orbeasc`!”
Uria[a farfurie zbur`toare i-a “scanat” astfel, pe o perioad` pe care
martorii nu o pot aprecia - \ntre zece [i dou` minute, spun relat`rile lor –
fapt care ne duce cu g\ndul la o posibil` distorsiune temporal`, anomalie
semnalat` deseori \n asemenea cazuri. Dup` ce    a stabilit probabil despre
ce e vorba [i a observat c` prezen]a oamenilor nu prezint` nici un fel de
pericol, farfuria zbur`toare s-a \ndep`rtat, \n direc]ia R\mnicu-V\lcea, de
asemenea cu vitez` sc`zut`. Din pricina luminii extrem de puternice r`sp\
ndite \nspre p`m\nt, \ns`, nici unul dintre martorii cu care am stat de vorb`
nu ne-a putut preciza dac` la bordul navei se mai aflau [i alte surse de
lumin`, dar ei apreciaz` c` “farfuria” avea \n centru, \n partea superioar`,
un dom al c`rui contur a fost observat perfect de to]i. De asemenea,
revine \n toate declara]iile, men]iunea despre zgomotul sacadat, dar de
intensitate sc`zut`, ce se f`cea auzit dinspre obiectul zbur`tor.
A doua zi, discut\nd \n sat despre uimitoarea experien]` pe care o
tr`iser`, tinerii aveau s` constate c` nava nep`m\nean` ce-i \nsp`im\ntase
pe ei fusese v`zut` zbur\nd [i pe deasupra satului Ungureni, la c\]iva
kilometri distan]`, de c`tre t\n`rul Porumbel M`l`ianu, actualmente plecat
la munc` \n Grecia, aflat atunci la bordul autoturismului s`u, \n drum spre
 101

S`celu. Mai mult, la primele ore ale serii, locuitorii din Dumbr`veni
auzeau la un post local de radio din R\mnicu V\lcea, c` o lumin` ciudat`
fusese observat` pe cer de mai mul]i locuitori ai ora[ului, \n jurul orei 14,
deci \n plin` zi! At\t Firu]a Lupulescu, c\t [i Chira]a Dr`gan s\nt convin[i
c` este vorba despre “farfuria zbur`toare” ce-i \ngrozise \n noaptea
precedent`…
Dar observa]ii precum cea de mai sus nu s\nt singulare \n aceast`
zon` din Oltenia. Numeroase povestiri transmise din b`tr\ni, din genera]ie
\n genera]ie, amintesc despre a[a-zisul “bu[tean al Ielelor”, un trunchi de
copac \nzestrat cu propriet`]i magice, cu care fabuloasele personaje ale
folclorului românesc zboar`, cu viteza g\ndului, peste plaiuri. De prisos s`
amintesc c` numero[i ufologi contemporani asociaz` aceast` descriere cu
cea a modernelor OZN – uri… Dar trebuie s` spun, \n acela[i context, c`,
imediat dup` Revolu]i, tot \n regiunea men]ionat`, \ntr-o p`dure din
apropiere de Mu[ete[ti, a fost descoperit` o urm` \n form` de cerc, \n
interiorul c`reia iarba era complet ars`. Nici acum, dup` aproape zece ani,
\n locul cu pricina vegeta]ia nu a mai crescut… Care s` fie leg`tura \ntre
toate aceste fenomene? Poate c` vom afla r`spuns la aceast` \ntrebare dac`
vom privi c`tre cer nu numai cu ochii deschi[i, ci [i cu mintea deschis`…

"VIZITATORII" DIN FAPTUL SERII

Stigni]a este o localitate pierdut` \n mijlocul c\mpiei oltene,

stingher` [i lini[tit` ca un m`rfar tras pe o linie moart`. De ani de zile, aici
nu s-a schimbat nimic. Oamenii s\nt gospodari, bine primitori de oaspe]i
[i scumpi la vorb`. Oameni cu capul pe umeri, cu g\ndul mereu la grijile
c\mpului [i la grija zilei de m\ine, care nici \n ruptul capului n-ar putea fi
b`nui]i c` viseaz` cu ochii deschi[i. Dar atunci c\nd ei au \nceput s` spun`
c`, noapte de noapte, pe cer apar dou` "stele" care nu s\nt stele, c`ci
zboar`, [i nici avioane nu s\nt, c` nu au aripi iar    zvonul s-a r`sp\ndit cu
repeziciune \n localit`]ile \nvecinate, mul]i nu i-au crezut. Stigni]enii, cu
 102

con[tin]a clar` a unora care spun adev`rul, nu s-au descurajat din pricina
ironiilor cu care au fost \nt\mpina]i, ci au continuat s`-[i sus]in`
afirma]iile.
Cei mai mul]i oameni cu care am stat de vorb` mi-au declarat c`
prima observa]ie a avut loc \n seara de 15 februarie 1999. "Atunci, la
vremea c\nd apunea Soarele, le-am v`zut prima dat`, declar` martorul
Mihai Anu]a. Normal, ne-au atras aten]ia tuturor. Cele dou` obiecte se
aflau, dup` estim`rile mele, cam la un kilometru dep`rtare de sat, pe
direc]ia nord - nord-vest. |n`l]imea unde au ap`rut \nt\i era foarte mare,
[i tocmai de-aia mul]i am crezut c`-s stele, dar apoi, dup` ce a \nserat
bine, au cobor\t u[or [i au sta]ionat, pre] de c\teva minute, sub plafonul
de nori. {i c\nd au r`mas acolo, n-a mai zis nimeni c`-s stele. Forma lor
era asem`n`toare cu a unui clopot [i culoarea era cenu[ie, \n orice caz, o
culoare \ntunecat`. Pe toat` suprafa]a acestor obiecte str`luceau \ns` zeci
de lumini]e de culoare alb intens, ca ni[te faruri, care-[i modificau
intensitatea luminoas`, dar niciodat` nu se stingeau de tot. Au \nceput iar
s` se mi[te, \n sus [i \n jos, foarte pu]in \n lateral, [i am observat [i mai
bine, \n cadrul acestei mi[c`ri, fenomenul de modificare a intensit`]ii
luminilor. Men]ionez c` unul dintre acele obiecte era mult mai mare dec\t
al doilea. Dimensiunile sale aparente erau cam c\t o jum`tate de Lun`, \n
timp ce cel`lalt obiect zbur`tor se apropia, ca m`rime, de aceea a
Luceaf`rului. |ns` am\ndou` aveau aceea[i form` ca de clopot [i se
mi[cau coordonat, de o manier` inteligent`. C\nd urca cea mare, care \
ntotdeauna se afla mai sus dec\t perechea ei, urca [i aceasta, la fel [i c\
nd cobora. Ora la care disp`reau n-o [tiu, fiindc` nu am r`mas niciodat`
s` m` uit dup` miezul nop]ii. Am \n]eles \ns`, de la oameni care au r`mas
peste noapte, c`, \n jurul orei dou` noaptea, obiectele disp`reau, dincolo
de coama dealului".
Pe tot parcursul evolu]iilor nocturne, care au durat, zi de zi, vreme
de aproape dou` s`pt`m\ni, nu s-a semnalat nici un fel de zgomot venind
dinspre misterioasele "clopote zbur`toare". Iat` ce spune martora Melania
 103

Fr\ncu: "Prima dat` am crezut c`-s stele, dar cum oamenii tot vorbeau c`
nu-i deloc a[a, am ie[it [i m-am uitat [i eu pe cer. {i \ntr-adev`r, acelea
erau orice, numai stele nu! Niciodat` n-am v`zut stele at\t de mari.
Obiectul cel mai mare era aproape c\t Luna [i cel`lalt se ]inea mereu
dup` el, ca un pui dup` mam`-sa. Nici avioane nu erau, c` nu f`ceau
zgomot deloc [i, dac` ar fi fost avioane, m` g\ndesc eu, ar fi trebuit s` se
aud` motoarele, c`ci nu erau departe de noi globurile acelea zbur`toare,
cam tot pe unde zboar` un avion. Numai aruncau lumin]e \ncoace [i-
ncolo, ca ni[te faruri [i mergeau - c\nd sus, c\nd jos, deasupra dealului.
Le-am v`zut aproape \n fiecare sear`, numai o dat` nu le-am putut vedea,
c\nd era cerul \nnorat. Atunci s-au n-au ap`rut ele, sau nu le-am v`zut din
pricina norilor, nu [tiu... A doua zi, \ns`, c\nd cerul a fost senin, le-am
z`rit iar`[i, tot la fel. Eu nu [tiu ce s` zic c-or fost. Oamenii prin sat zic c-
au fost OZN - uri, c` a[a s-a ar`tat [i la televizor (straniul fenomen a
fost \nregistrat pe pelicul` video de o echip` a televiziunii Terra Sat -
n.n.), dar eu nu [tiu ce-s acelea OZN - uri...V-am spus numai ce-am
v`zut".
O relatare extrem de interesant` a adus [i o martor` care, \n ciuda
st`ruin]elor mele, a refuzat s`-[i dezv`luie identitatea, pe motiv c` "nu-mi
place s` m` dea la televizor" ! Persoana \n cauz` spunea \ns`: "Am v`zut,
ca toat` lumea, acele obiecte luminoase, pe la mijlocul lui februarie. Dar
nu a fost singura vizit` de felul `sta. |ntr-unul din anii trecu]i, nu mai [tiu
dac` era prin 1994 sau 1995, pe c\nd eram la c\mp cu so]ul meu, am
v`zut pe cer, foarte aproape de locul unde ne aflam, un glob ca de foc,
care a trecut cu o vitez` uria[`, la mic` \n`l]ime de p`m\nt, de ne-a speriat
foarte tare pe am\ndoi. Avea culoarea alb-str`lucitor, exact ca [i luminile
pe care le \mpr`[tiau cele dou` obiecte v`zute \n februarie, numai c` era
mult mai mare [i nu avea nimic \ntunecat, ca ele. Eu cred c` este totu[i o
leg`tur` \ntre toate aceste fenomene, care nu-s de pe P`m\nt, c` m` \
ndoiesc c` obiectele acelea ar putea fi f`cute de m\n` omeneasc`. Da' nu
[tiu ce tot caut` ele la noi, c` prin alte p`r]i n-am auzit s` fie a[a ceva!".
 104

Dovad` c`, pe c\t se pare, "vizitatorii din ne[tiut" s\nt de mai

demult interesa]i de zona aceasta, stau [i spusele doamnei Eufrosina
Olaru. "Prima dat` am v`zut unul dintre aceste dou` OZN - uri anul
trecut, pe la sf\r[itul verii. Ap`rea \ntotdeauna la apusul Soarelui, exact
pe locul unde astrul zilei scap`t` ultima oar`, spre asfin]it. De aici, se
vedea foarte bine, cel mai bine din tot satul ( casa doamnei Olaru fiind
a[ezat` foarte aproape de dealul deasupra c`ruia evoluau obiectele -
n.n.). M-am temut \ns` s` fac zarv`, mai ales c` \l vedeam numai c\nd [i c\
nd, mai ales c\nd era cerul senin. Apoi, prim toamn`, a ap`rut [i al
doilea, cel mare. S\nt sigur` c` erau acelea[i, aveau tot forma de par` [i
cel mic    \l urma pe cel mare, ca o coad`, cum se mi[ca, ba se [i apropia
de el, \ns` de unit, cum m` \ntreba]i dumneavoastr`, n-am v`zut s` se fi
unit. Toat` iarna iar`[i nu le-am mai z`rit, pentru ca \n februarie s`
urmeze defilarea aceea, de o s`pt`m\n` \ncheiat`, \n care s-au ar`tat sear`
de sear`, de st`teau oamenii [i se uitau ca la circ, <la OZN - uri>! Eu am
stat seara [i m-am uitat foarte atent`. La cap`tul de sus, OZN - urile
astea aveau un fel de <mo]> rotund, din care ie[eau dou` linii luminoase
foarte sub]iri, ca ni[te antene. Nu pot s` spun dac` erau numai lumini sau
chiar ceva ca ni[te s\rme de anten`. Pe am\ndou` obiectele se z`reau
lumini]e str`lucitoare, care p\lp\iau, c\nd aproape s` se sting`, c\nd parc`
se aprindeau. Asta, pe m`sur` ce acele obiecte se mi[cau, \n sus [i \n jos,
cu vitez` mic`. Obiectul mai mic era \ns` mai \ntunecat dec\t cel`lalt,
luminile de pe el erau parc` mai slabe. Evolu]ia lor dura de fiecare dat`
c\teva ore. De curiozitate, am stat [i eu s` le urm`resc. Ap`reau pe la [ase
seara, imediat ce amurgea [i disp`reau pe la 2 diminea]a. |n tot acest
timp, parc` dansau pe cer. C\nd se ridicau, c\nd coborau, cu o vitez`
foarte mic`. De zburat \n l`turi, nu le-am v`zut. Iar c\nd disp`reau, o
f`ceau de fiecare dat` dup` coama dealului. Se mai ridicau o dat` \n sus [i
pe urm` se l`sau \n jos, dup` deal, [i nu le mai vedeai. Treaba este \ns` c`,
dup` <nebunia> de la mijlocul lui februarie, povestea asta cu OZN -
urile nu s-a \ncheiat. Noaptea, din c\nd \n c\nd, mai apare, dar numai
 105

unul singur, cred c` cel mic. Zboar` de fiecare dat` jos, foarte aproape de
creasta dealului. Nu [tiu ce caut` acolo, c` parc` s` zic c` el caut` ceva.
Pe la \nceputul lui martie, au fost acolo ni[te oameni, s` vad` dac` se
vede vreo urm` \n locul deasupra c`ruia zburau ele, dar n-au observat
nimic".
Ce ar putea fi obiectele aeriene care,    noapte de noapte, \n cea de-
a doua jum`tate a lunii februarie [i, conform spuselor unor martori, [i mai
\nainte [i chiar [i \n prezent, "danseaz`" pe cerul localit`]ii mehedin]ene?
Varianta "avioanelor" cade de la bun \nceput, de vreme ce nu am v`zut \
nc` un avion care s` sta]ioneze timp de c\teva ore \ntr-un singur loc, doar
cu urc`ri [i cobor\ri succesive. Iar dac` am fi tenta]i s` ne g\ndim la un
elicopter, atunci ar trebui s` acredit`m ideea unui elicopter cu motor...mut,
de asemenea o imposibilitate tehnologic`, la nivelul nostru de civiliza]ie.
S-ar putea lua \n calcul varianta unui fenomen meteo sau de alt`
provenien]`, de asemenea natural`. Dar nici aceast` ipotez` nu rezist`, la o
analiz` atent`. C`ci ce fenomen meteo ar putea avea amploarea celor
petrecute la Stigni]a. Orice s-ar spune, norii lenticulari, hallo - urile,
ploile de meteori]i nu se repet` zi de zi, timp de dou` s`pt`m\ni! Mul]i
oameni au sugerat c` fenomenele observate \n satul mehedin]ean n-ar fi
de fapt dec\t o banal` confuzie! Ei acrediteaz` ideea c` localnicii,
impresiona]i de conjunc]ia planetelor Venus [i Jupiter - care \ntr-adev`r, a
fost un fenomen cosmic rar \nt\lnit [i grandios - au confundat cele dou`
planete cu dou` OZN - uri. C`ci obiectele v`zute ap`reau odat` cu \
nserarea, erau foarte apropiate, unul era mai mare, cel`lalt vizibil mai
mic, coborau cu o vitez` foarte mic`... Se uit` \ns` faptul c` s`tenii din
Stigni]a declar`, f`r` excep]ie, c` obiectele observate de ei se aflau foarte
aproape de P`m\nt [i c` aveau un comportament vizibil inteligent, iar
luminile din cadrul lor \[i schimbau intensitatea \n func]ie de viteza de
zbor [i de modul de deplasare - lucru sesizat \n numeroase apari]ii OZN
[i c`ruia oamenii de [tiin]` chiar se preocup` s`-i g`seasc` o explica]ie,
 106

convin[i c` aceste varia]ii ale luminozit`]ii s\nt numai un rezultat al

efectului de propulsie [i nu un efect artistic.
|n concluzie, putem afirma f`r` teama de a gre[i, c` observa]iile
OZN de la Stigni]a, extrem de asem`n`toare cu cele semnalate la Ploie[ti,
tot la \nceputul anului, par s` reprezinte "creasta" unui val de apari]ii
OZN asem`n`tor poate doar cu cel semnalat acum aproape 30 de ani, \n
1968. De mirare este scopul pentru care ace[ti "vizitatori din ne[tiut" au
ales s` cerceteze un sat mic [i uitat de lume, cum este Stigni]a. Aici nu s\
nt nici obiective militare, nici rafin`rii, nici alte obiecte economice de
interes major [i totu[i, EI au venit, [i nu o dat`, ci de foarte multe ori. De
ce? R`spunsul e (sper`m, doar deocamdat`) t`cere…

FARFURIILE ZBUR~TOARE {i DEALUL GROAZEI

Dintre numeroasele locuri stranii \nt\lnite \n România, locuri cu

denumiri dintre cele mai bizare, nici unul nu pare s` aib` o \nc`rc`tur`
emo]ional` at\t de puternic` precum un deal din apropierea localit`]ii
buzoiene Berca. “Dealul Groazei” sau “Grozii”, cum \i spun locuitorii, \[i
\nal]` coama domoal` la mai pu]in de trei kilometri de sat. C\nd vii pentru
prima dat` la Berca, locul \]i pare \nc\nt`tor, cu at\t mai mult cu c\t de pe
culmea dealului o panoram` minunat` ]i se \nf`]i[eaz` \naintea ochilor.
Dar este de ajuns s` vorbe[ti cu un s`tean, ca s`-]i dai seama c` impresia
pl`cut` pe care acest loc, \n aparen]` mirific, o las` oricui \l vede pentru
prima dat`, este doar o \n[el`toare aparen]`. Oamenii din Berca vorbesc
pu]in despre dealul Groazei [i c\nd \i \ntrebi ce anume i-a f`cut pe
str`bunii lor s`-i dea unui plai a[a de \nc\nt`tor o asemenea denumire
terifiant`, ridic` din umeri [i privesc pe furi[ spre spinarea domoal` a
dealului, a[tept\nd parc` s` se ridice de-acolo un monstru adormit, spre a-i
\nsp`im\nta. Dar, dup` cum, \n urma unor minu]ioase investiga]ii, am
reu[it s` aflu, spaima lor este justificat`. Aici au fost semnalate, de-a
lungul anilor, \nt\mpl`ri care, doar povestite [i dau fiori de groaz`
 107

ascult`torului. |nt\lniri cu obiecte zbur`toare misterioase, anomalii

inexplicabile [i chiar dispari]ii de oameni…Cea mai recent` \nt\mplare de
acest gen a avut loc chiar \n aceast` prim`var`, c\nd o uria[` farfurie
zbur`toare a sta]ionat, aproape o noapte \ntreag`, l\ng` dealul ce-[i
justific` pe deplin numele…
Doamna Mic[unica Minea locuie[te \n Bucure[ti, dar se afla, \n
acea zi de sf\r[it de aprilie, la rudele sale din comuna Berca, \mpreun` cu
fiica ei. |n seara cu pricina, s\mb`t` fiind, s-a \nt\lnit cu ni[te vecini [i au
r`mas s` mai stea, la un pahar de vorb`. Au r`mas \mpreun` p\n` ce s-a \
ntunecat, moment \n care invita]ii, familia Toader, s-au ridicat, s` plece
spre casa lor, aflat` la mai pu]in de un kilometru de cea a doamnei Minea.
De remarcat c` pe tot parcursul observa]iei, vizibilitatea    a fost perfect`,
cerul fiind senin, f`r` Lun`. Ie[ind la [osea, pe c\nd ei \nc` mai discutau, \
nainte de a-[i lua r`mas bun, fiul so]ilor Toader, Bogdan, \n v\rst` de 11
ani, a observat, la un moment dat, o explozie de lumini, venind dinspre
deal. Emo]ionat, I-a \ntrerupt pe ceilal]i din discu]ia lor, ar`t\ndu-le
minunea. To]i patru au r`mas \nm`rmuri]i. La c\]iva kilometri, deasupra
dealului [i aproximativ perpendicular cu [oseaua se afla un obiect uria[,
c`ruia \ns` nu I se vedea forma, ci doar contururile, marcate de o mul]ime
de lumini de culoare ro[iatic`, sclipind intens. “Obiectul era, f`r` \
ndoial`, uria[, spune doamna Minea. St\nd \n mijlocul [oselei,
extremit`]ile sale se \ncadrau perfect \ntre st\lpii de \nalt` tensiune de pe
[osea, a[a c` v` da]i seama, la distan]a aceea, ce dimensiuni ar fi putut
el s` aib`, ca s` arate astfel! St`tea parc` suspendat \n aer, la o distan]`
mic` fa]` de deal, presupun c`    nu erau mai mult de o sut` de metri,
poate chiar mai jos. Tot timpul c\t a durat observa]ia, obiectul nu s-a
mi[cat din loc, de parc` ar fi urm`rit ceva acolo, parc` ar fi scanat acel
deal. Dup` ce l-am privit, vreme de c\teva minute, am observat, \n partea
sa dreapt`, o lumin` bleu deschis, ca o raz`, \ndreptat` spre p`m\nt. Nu-mi
dau seama la ce servea acea lumin`. Nu am sesizat conturul obiectului,
din pricina distan]ei mari la care l-am v`zut, a[a c` nu v-a[ putea spune
 108

cum anume ar`ta. |n orice caz, judec\nd dup` acele lumini]e care \l
marcau, p`rea s` aib` o form` discoidal`. Eu opinez c` ar fi avut o
lungime de ordinul c\torva zeci de metri [i o \n`l]ime de [ase-[apte metri.
|n orice caz, era imens. Subiectul OZN nu m` intereseaz` c\tu[i de pu]in,
dar din c\te am auzit [i eu din pres`, din c\te am v`zut la televizor,
obiectul pe care l-am observat \n acea sear` de prim`var` se \ncadra
perfect \n descrierea unei <farfurii zbur`toare>, \ncep\nd cu forma [i
termin\nd cu acele lumini, care erau continue, [i nu intermitente, ca la
aparatele de zbor f`cute de oameni. So]ii… [i fiul lor, Bogdan au plecat,
dup` circa cinsprezece minute, cam \nfrico[a]i, dar eu am mai r`mas cam
o jum`tate de or`, r`stimp \n care obiectul nu [i-a modificat nici forma,
nici pozi]ia. Nu [tiu cum a disp`rut, \n cele din urm`, deoarece, l`s\ndu-se
frigul, am fost nevoit` s` intru \n cas`, \n jurul orei nou`”.
Am stat    de vorb` cu Maria Toader, alt martor al acestei \nt\lniri
de gradul I cu totul remarcabile, iar d\nsa mi-a confirmat \ntru totul
afirma]iile doamnei Minea, dorind s` precizeze: “|n primul moment, ne-
am g\ndit, [i eu, [i so]ul, c` trebuie s` fie vreun avion, ceva, militar,
fiindc` nu departe de Berca se afl` un depozit de armament, unul dintre
cele mai mari din ]ar`. Dar b`rbatu-meu a spus pe urm` c` acel obiect
care parc` plutea deasupra dealului, nu se clintea deloc, nu putea fi
avion, [i nici elicopter, c` el nu [tie vreun aparat de zbor f`cut de m\na
omului care s` stea at\ta timp nemi[cat, [i-n plus, s` fie [i a[a de mare.
Luminile acelea ro[ii erau tare ciudate: p`reau s` fie \nce]o[ate, dar nu
str`luceau \n afar`, ci parc`-[i aruncau sclipirile spre interiorul
obiectului pe care-l m`rgineau, a[a ceva n-am mai v`zut. Drept s` v`
spun, ne-am cam speriat noi [i, dup` ce am stat vreun sfert de or` s`-l
privim, ne-am \ndreptat repede spre cas`. Acuma, parc`-mi pare r`u c` am
procedat a[a. M` g\ndesc c` ar fi trebuit s` mai fi str\ns c\]iva vecini [i s`
mergem \ntr-acolo, s` vedem m`car ce este…”
Trec\nd peste aceste temeri care I-au \mpiedicat pe martori s`
realizeze o observa]ie complet` a apari]iei obiectului, temeri inerente
 109

naturii umane, \n fa]a necunoscutului, cu at\t mai mult cu c\t acesta se

arat`, ca \n cazul de fa]`, \n toat` m`re]ia [i spectaculozitatea sa, trebuie s`
spun c`, din c\te am aflat, localitatea buzoian` a mai primit, [i \n alte r\
nduri, vizite de acest gen, de fiecare dat` “teatrul opera]iunilor” fiind
enigmaticul deal al Groazei.
Astfel, doamna Mic[unica Minea mi-a istorisit o \nt\mplare pe
care o [tie de la bunica ei, martor ocular la acea uimitoare p`]anie. “Prin
timpul r`zboiului lui ’16, dac` nu m` \n[el \n anul 1915, \ntr-o sear` de
var`, pe c\nd se aduceau vacile de la p`scut, un v`car de la noi din sat -
numele lui nu s-a mai p`strat – cobora cu animalele de pe dealul
Groazei. Cerul era senin, nu se afla nici urm` de nor, soarele cobora spre
asfin]it. La un moment dat, pe cer a ap`rut un nor ciudat, alburiu, dar
care venea ca un fel de v\rtej. {i norul `sta nemaiv`zut a cobor\t, \ncet,
deasupra dealului, i-a \nv`luit pe bietul v`car [i pe o vac` [i c\nd s-a
ridicat, ace[tia disp`ruser`! Oamenii din sat, printre care [i bunica mea,
care v`zuser` ce se \nt\mplase, au dat alarma. S-a ridicat atunci tot satul,
de l-a c`utat…L-au c`utat zile \ntregi, au venit [i jandarmii, de la Buz`u,
s` iscodeasc` ce se petrecuse, fiindc` tuturor li se p`rea imposibil ca un
om s` dispar` a[a, nitam-nisam, \n mijlocul unui nor, dar de g`sit nu l-au
mai g`sit niciodat`… A disp`rut pentru totdeauna, sporind, prin
dispari]ia sa, faima blestemat` a Dealului Groazei!”.
Citind aceste lucruri, r`m\nem, desigur, uimi]i. Dar pasiona]ii
fenomenelor misterioase [tiu prea bine c` asemenea dispari]ii “\n
mijlocul unor nori ciuda]i”    au mai fost semnalate, \n c\teva r\nduri, \n
istorie. Ele s\nt tot mai mult asociate, de c`tre reputa]i ufologi, de la noi [i
din str`in`tate, fenomenului OZN, apreciindu-se c` este vorba despre o
form` de r`pire de care misterioasele “farfurii zbur`toare” se fac
r`spunz`toare. De ce tocmai aceste plaiuri buzoiene reprezint` un veritabil
“magnet pentru OZN – uri” nu putem [tii. Poate c` misterioasele fiin]e
inteligente venite din alte lumi s\nt interesate de poten]ialul militar
deosebit al zonei – acel important depozit de armament, unul dintre cele
 110

mai mari din România, poate c` ele cerceteaz` zona din perspectiva unora
interesa]i de z`c`mintele strategice de uraniu care abund` aici, poate din
alte pricini, ce ne s\nt nou`, p`m\ntenilor, cu totul necunoscute. Cert este
c`, dincolo de scopuri [i ra]iuni, r`m\ne o team` nedefinit`, ce le-a fost
inoculat` oamenilor din zona Berc`i de b`tr\nii lor. {i de aceea ei privesc
rar spre dealul Groazei [i c\nd o fac se g\ndesc cu spaim` c` \ntr-o zi, un
“altfel” de nor va cobor\ din ceruri [i-l va duce pe unul dintre ei \n
ne[tiut…

URANIU L {i    EXTRATERE{TRII

Pronosticam, \nc` de la \nceputul anului 1999 c` acesta, "Anul

Eclipsei" cum \l numisem atunci, va fi unul cu totul special \n ceea ce
prive[te observa]iile OZN pe teritoriul românesc. {i probabil c` am avut
dreptate. Faptul c` ultimul eveniment astronomic    major al mileniului II
a fost observat cu cea mai mare acurate]e de pe teritoriul ]`rii noastre a
p`rut    s` atrag` ca un "magnet" vizita misterioaselor obiecte zbur`toare
neidentificate, a[a cum s-a \nt\mplat de altfel [i \n 1991, \n Mexic, c\nd, \
n lunile premerg`toare unei eclipse de soare, de asemenea total`, un
veritabil val de "farfurii zbur`toare" a luat cu asalt ]ara vechilor azteci.
Noi, românii, am asistat de la \nceputul anului 1999 la c\teva "vizite"
elocvente: Valea C`lug`reasc`, Stigni]a, Berca, ba chiar [i deasupra
Bucure[tiului au fost observate “globuri de lumin`”, cu o origine clar
non-terestr`. |n r\ndurile ce urmeaz`, a[ dori s` v` supun aten]iei un caz
foarte pu]in mediatizat, dar extrem de important \n contextul deja
prezentat. Din luna    aprilie a anului trecut, dou` obiecte luminoase, de
form` sferic`, apar constant pe cerul de deasupra comunei buzoiene
Murge[ti, apari]iile lor intensific\ndu-se de la \nceputul acestui an. Unul
dintre cei mai credibili martori care au observat straniile “mingi de foc”
[i cu care am stat de vorb` este chiar secretarul prim`riei din Murge[ti,
domnul Nicu Alecu. “Nu mai ]in minte prima noapte \n care cele dou`
 111

lumini au ap`rut, \[i \ncepe relatarea domnia sa. |n orice caz, era pe la sf\
r[itul lui aprilie, anul trecut, c\nd \ntr-o sear`, ceva mai t\rziu    de ora
nou`, am observat pe cer dou` lumini, neobi[nuit de mari pentru a fi
stele. Am stat s` le privesc, convins c` este vorba despre ni[te sateli]i,
ceva, \n orice caz, o tehnologie p`m\ntean`. Obiectele erau perfect sferice
[i se roteau \n jurul axei lor, emi]\nd o lumin` multicolor`: c\nd verde, c\
nd albastru, c\nd ro[u, c\nd galben. Din p`cate, nu am putut remarca
ordinea exact` a acestor culori, fiindc` ele se succedau foarte repede.
Unul dintre ele ap`ruse pe direc]ia nord-vest, cel de-al doilea chiar
deasupra satului. P`reau identice, [i ca form`, [i ca m`rime [i culoare.
Sta]ionau acolo, la o \n`l]ime pe care o apreciez ca asem`n`toare cu cea
la care zboar` un avion – deci c\teva mii de metri. Drept s` v` spun,
ini]ial nu mi s-a p`rut nimic ciudat, convins \n continuare c` asist la
evolu]ia unor obiecte realizate de oameni, poate chiar av\nd implica]ii
militare – vreun satelit de spionaj. A doua noapte, nu s-au mai ar`tat, dar
peste circa o s`pt`m\n`, au ap`rut din nou, pe acelea[i pozi]ii. Am \nceput
s` le urm`resc periodic [i, \ncet-\ncet, eram tot mai convins c` cele dou`
obiecte nu pot fi nici fenomene meteo, nici stele, dar nici sateli]i militari
sau aparate de zbor realizate de oameni”.
De acest fapt, martorul avea s` se conving` atunci c\nd, admir\nd \
ntr-o sear` evolu]ia obiectelor pe cerul \ntunecat al comunei, a v`zut,
aproape nevenindu-i s`-[i cread` ochilor, cum, din obiectul aflat deasupra
comunei, o raz` sub]ire, dar perfect delimitat`, a pornit spre cel`lalt
obiect. “A fost ca un blitz, ca un semnal. {i emisia acelei raze s-a repetat,
la scurt timp, \n a[a fel \nc\t am putut-o vedea mai bine. Era incredibil, [i
atunci mi-am dat seama c` oamenii nu pot realiza asemenea performan]e
– de a emite o raz` perfect vizibil` la c\]iva kilometri – distan]a pe care o
estimez ca fiind \ntre cele dou` obiecte…. {i ulterior, acea raz` s-a
repetat, la diverse intervale, ceea ce mi-a \nt`rit impresia c` f`cea parte
dintr-un cod de semnale luminoase. De atunci, am v`zut-o \n numeroase
alte d`]i, p`str\nd acelea[i caracteristici. Trebuie s` v` mai spun c`
 112

obiectele ap`reau de fiecare dat` ca din senin, \n sensul c` deseori

priveam cerul \nser`rii [i nu le vedem, dar, dup` ce \mi roteam privirile [i
reveneam \n acela[i loc, ele erau deja acolo! La fel se petrecea [i c\nd
disp`reau. Nu plecau, nu se \ndep`rtau \n vitez`, spre a se pierde \n zare,
ci se stingeau brusc [i nu mai reap`reau, ca [i cum ar fi devenit pe
moment invizibile!”
Dac` \n decursul anului trecut, apari]iile de obiecte bizare pe cerul
micii localit`]i buzoiene s-au repetat la un interval de c\teva zile,
periodicitate ce s-a men]inut [i \n primele luni ale acestui an, \n intervalul
de timp de c\teva s`pt`m\ni ce a precedat eclipsa total` de Soare de pe 11
august, ele au devenit extrem de frecvente. Practic, sear` de sear`, cei doi
“lumin`tori” cum I-a denumit domnul Nicu Alecu, ap`reau deasupra
comunei [i \ncepeau acel “cod de semne” indescifrabil, cu ajutorul
razelor emise de unul c`tre cel`lalt. Deseori, domnia sa a fost \nso]it, \n
observarea lor, de c`tre fiul s`u cel mare, student la Medicin` Veterinar`,
aflat \n vacan]`. |nc` mul]i oameni din sat au mai v`zut aceste fenomene,
dar, dup` cum spune interlocutorul meu, “unii nu le-au luat \n seam`,
al]ii au spus c`-s stele [i nu s-au mai \ngrijorat \n privin]a lor,
preocupa]i de griji mai p`m\nte[ti… S`tenii s\nt circumspec]i atunci c\nd
vine vorba despre ceva ce dep`[e[te puterea lor de \n]elegere [i atunci
prefer` s` nu discute despre a[a ceva. Chiar eu m-am izbit de un
asemenea zid al t`cerii, atunci c\nd am \ncercat s`-i chestionez asupra
celor observate!”.
Un alt fapt important pe care domnul Alecu a ]inut s`-l sublinieze
a fost acela c`, nu cu mult    timp \naintea eclipsei, \ntr-o s\mb`t` noaptea,
nu a mai ap`rut dec\t un obiect. “Era \n jurul orei trei diminea]a [i
tocmai ie[isem p\n` afar`, c\nd am z`rit pe cerul foarte senin o sfer`
luminoas`    – presupun c` era una dintre cele dou` care ne <vegheau>
nop]ile, survol\nd    silen]ios satul [i disp`r\nd dup` un deal, chiar
deasupra releului pentru telefonia mobil`. Sfera \[i schimba culorile, a[a
 113

cum v-am spus, ajung\nd de la ro[u-portocaliu p\n` la albastru [i era,

aparent, la acea \n`l]ime, de cinci ori mai mare dec\t Luna”.
Discut\nd cu domnul primar Ion H`h`ianu despre aceste cazuri, de
care domnia sa avea cuno[tin]` din numeroase surse, semn c`
secretomania locuitorilor nu este chiar a[a stra[nic`, despre posibilele
implica]ii [i explica]ii ale acestei “supravegheri” pe care enigmaticele
“globuri de foc” o exercit` asupra zonei, domnia sa sus]ine c`: “Dac` cei
de acolo s\nt \ntr-adev`r extratere[tri, nu pot spune ce anume caut` la
noi, ci pot doar s` b`nuiesc cauza acestui interes, bine\n]eles, cu logica
mea, ca om. Pu]ini dintre locuitorii comunei [tiu c`, \n urm` cu mai bine
de treizeci de ani, pe dealul Strajei s-au desf`[urat foraje pentru
depistarea unor z`c`minte. Ce fel de z`c`minte, nu v` pot spune cu
siguran]`, dar este probabil vorba despre elemente radioactive. La data
respectiv`, prospec]iunile s-au \ncheiat cu succes, g`sindu-se z`c`mintele
estimate, dar imediat dup` aceea, lucr`rile s-au \ncheiat, s-au desfiin]at
sondele, [i cuv\ntul de ordine a fost, se pare, <aici nu s-a \nt\mplat
nimic>. Totul a fost trecut sub t`cere, apreciindu-se c` acele z`c`minte de
material radioactiv, uraniu, cred, fac parte din rezerva na]ional` [i
trebuie p`strat secretul \n privin]a lor”.
Iat` a[adar o explica]ie ce mi se pare pe deplin justificat`, cu at\t
mai mult cu c\t cazuri similare, de asemenea “supravegheri”, au avut loc
[i \n zona V`lenii de Munte – unde se g`sesc importante filoane de
material radioactiv, dar [i, mult mai recent, la Valea C`lug`reasc`, la doi
pa[i de rafin`riile de petrol ploie[tene. Cu alte cuvinte, n-ar fi exclus ca
extratere[tii s` fie interesa]i de uraniul p`m\ntean. Nu neap`rat fiindc` ar
vrea s` foloseasc` ei acest element, ci poate pentru c` se tem de modul –
dezastruos, de altfel - \n care au observat c` \l folosim, de obicei, noi…

CHINEZII” VENEAU DIN COSMOS…

 114

C` ]ara noastr` prezint` un interes aparte pentru “farfuriile

zbur`toare" nu se mai \ndoie[te nimeni, au recunoscut-o chiar [i renumi]i
ufologi str`ini. Ce anume \i atrage pe extratere[tri aici, \ntre Carpa]i [i
Dun`re, nu putem [tii. Poate bog`]iile locurilor, poate oamenii, care, spre
deosebire de al]i p`m\nteni, de prin s`lbaticul vest, nu procedeaz` dup`
regula "\nt\i tragi [i pe urm` \ntrebi", poate istoria misterioas` care, de mii
de ani, \nso]e[te acest neam al dacilor, cei drep]i [i viteji... Oricum ar fi,
vizitatorii veni]i din \ntinderile siderale ale spa]iului, vin aici. Se
prelumb` pe cer, noaptea sau \m plin` zi, sub privirile uimite [i fascinate
ale oamenilor. Uneori, chiar [i coboar` pe p`m\nt, dar cu grij`, la ad`post
de priviri str`ine, de parc` ar vrea s` ne spun` "sta]i lini[ti]i, nu vrem s`
deranj`m, s\ntem doar \n trecere". Dar, chiar [i a[a, \n c\teva r\nduri, ei tot
au fost observa]i ateriz\nd. Unul dintre cele mai uluitoare evenimente de
acest gen a avut loc \n toamna lui 1979, \n jude]ul Prahova. La vremea
lui [i mai apoi, cazul a trecut aproape neobservat, singurul care a avut
curajul s`-l investigheze [i s` scrie despre el fiind reputatul ufolog C`lin
N. Turcu.
Personajul principal al r\ndurilor ce urmeaz` este un om \ntre dou`
v\rste, pe numele s`u Alexandru Olteanu, dar c`ruia lumea care-l cunoa[te
\i spune “Nea Sandu”. De loc din comuna Izvoarele, omul nostru este
recunoscut de to]i ca un gospodar des`v\r[it [i, \n acela[i timp, o persoan`
de o cinste irepro[abil`. Cu toate acestea, c\nd, \n urm` cu aproape
dou`zeci de ani, Sandu le-a povestit strania \nt\mplare al c`rui erou f`r`
voie a fost, nu l-a mai crezut nimeni. De altfel, faptele erau chiar
incredibile. B`rbatul afirma c`, nici mai mult, nici mai pu]in, v`zuse o
farfurie zbur`toare [i ni[te omule]i, treb`luind \n jurul ei!! Oriunde se
ducea, era luat peste picior: "Ia zii, Sandule, cum era cu extratere[trii `ia?
N-au vrut s` te ia [i pe tine \n dr`cia lor?" Alexandru Olteanu se \nc`p`]\na
\ns` s` sus]in` c` povestea lui nu era o "scorneal`", cum credeau p\n` [i cei
din familia lui, ci purul adev`r. |n cele din urm`, v`z\nd c` to]i \ncep s`-l
considere nebun, a \ncetat s` mai spun` cuiva ce p`]ise. Dar faima acelei
 115

"scorneli" l-a \nso]it mereu. {i, din fericire, \n cele din urm`, pe c\nd
lucra ca paznic la liceul din V`lenii de Munte, a \nt\lnit [i un om - pe
profesorul Turcu - care i-a acceptat ca veridice afirma]iile [i a r`mas \
ncredin]at c` omul nu minte.
Domnul Olteanu m` prime[te, stingherit de faptul c` nu poate s`-
mi ofere prea mult timp, fiind ocupat p\n` peste cap cu cositul livezii. {i
totu[i, asta nu-l \mpiedic` s` r`spund` cu amabilitate \ntreb`rilor pe care i
le pun, bucuros probabil c` mai s\nt oameni care vor s`-i afle p`]ania. Iat`
ce declar` domnia sa: "Era prin luna octombrie a lui '79, eram t\n`r pe
atunci [i \ntr-o zi, nu mai [tiu precis data, dup` ploaie, m-am dus s` culeg
bure]i, prin Valea Berii, chiar l\ng` locul de unde izvor`[te Teleajenul.
Am l`sat motocicleta, aveam o Mobra, la poalele dealului [i am luat-o pe
jos. Am mers eu ce-am mers, prin p`dure, am adunat bure]i, c\nd, odat`
ce v`d \n fa]`, cam ca la o sut` de metri, o mog\ldea]` cenu[ie. M`, ce s`
fie aia, \mi zic, c` ma[in` nu poate s` fie, [i ce s` caute o ma[in` pe aici.
M-am apropiat, ros de curiozitate. Dup` pu]in timp, am v`zut-o mai bine:
se afla \n dreptul unei st\nci \nalte, \ntr-un soi de poieni]` [i, l\ng` erau
doi omule]i care me[tereau ceva la ea. Ma[in`ria, am v`zut bine de data
asta, era ca un disc, cu o turel` \n mijloc, ca la tanc, [i se sprijinea pe
ni[te piloni oblici, nu [tiu c\]i s` fi fost, poate trei, poate patru, la asta n-
am fost atent. |n diametru, zic s` fi avut vreo 5-6 metri, [i de \nalt` era de
vreo trei metri...P`rea s` fie din metal, un metal alb-argintiu. Vedeam [i
nu-mi venea s` cred. Ce era dr`covenia aia, c` avion sau elicopter, \n nici
un caz nu putea fi? Nu [tiam ce s` cred, nu credeam c` exist` a[a ceva. M-
am apropiat [i mai tare. Acum cred c` eram la maxim cincizeci de metri
de ma[in`ria aia. M` uitam la omule]ii aceia de l\ng` ea [i r\deam \n
sinea mea. Erau mici, mici [i caraghio[i, nu aveau, cred, nici unul, peste
1,20 m, aveau capetele mari [i rotunde, chele complet [i pielea a[a, cum
s` v` zic, galben-murdar`, parc` se m\njiser` cu cenu[` pe fa]`. Cine naiba
s\nt a[tia? Or fi japonezi, cu vreo inven]ie de-aia de-a    lor, ciudat`, mi-
am zis eu, \n g\nd. Apoi, c\nd am fost [i mai aproape, mi-am dat seama
 116

c`, de fapt, nu s\nt nici m`car oameni: aveau ochii foarte mari, ca de
pisic` [i un cap de dou` ori mai mare dec\t al unui om. Nasul era mic [i
parc` turtit, iar gura abia se vedea, nu mi-am dat seama dac` aveau sau
nu buze. La trup erau firavi, ca ni[te copii pric`ji]i, chiar m-am [i mirat
cum de poate un asemenea trup s` sus]in` capul acela c\t un pietroi. Dar,
ce m-a mirat foarte mult, aveau m\inile lungi p\n` la genunchi, lungi [i
sub]iri, ca ni[te be]e. V` dau cuv\ntul meu de cinste, nu mi-a fost fric`
nici m`car o clip`, ba dimpotriv`, eram curios s` intru \n vorb` cu ei,
lumea a r\s de mine c\nd am povestit apoi asta, \n sat,    [i to]i m-au
ironizat. |ns` mie chiar nu mi-a fost fric`. Acum [tiam c` `[tia de pe P`m\
nt nu pot s` fie [i vroiam s` v`d ce-i cu ei, ce hram poart`, m` g\ndeam
chiar, nu m-or lua [i pe mine \n dr`covenia aia de farfurie zbur`toare?
C`ci eu auzisem de farfurii zbur`toare, dar cinstit s` fiu nu credeam deloc
c` ar exista. Acum, \ns`, m` aflam fa]` \n fa]` cu una din ele, cum puteam
s` mai    zic c` nu exist`?. Cred c` mai aveam, p\n` la ei, vreo dou`zeci de
metri, c\nd unul s-a r`sucit, m-a observat [i, imediat dup` ce m-a v`zut
`sta, s-a \ntors [i cel`lalt cu fa]a. C\nd m-am uitat la ochii lor, nu [tiu ce
naiba s-a petrecut cu mine, dar nu m-am mai putut mi[ca. Am r`mas
acolo, \n]epenit, de[i vroiam din tot sufletul s` m` clintesc din loc. Parc`
fusesem legat fedele[, a[a m` sim]eam, nici limba \n gur` nu puteam s-o
mai mi[c, nicicum m\inile sau picioarele, de[i eram perfect con[tient.
Unul dintre omule]i, cel \mbr`cat \n galben, a vrut s` vin` c`tre mine, \ns`
cel`lalt l-a apucat cu bra]ul de [old, s-a uitat la el, [i `sta s-a r`zg\ndit.
Au f`cut repede st\nga-mprejur, s-au coco]at, pe o scar` mic`, \n farfuria
zbur`toare, apoi scara a culisat [i s-a ridicat \n sus, ca un fel de u[`, [i-n
clipita urm`toare nici nu se mai cuno[tea unde fusese, ziceai c`-i tot un
perete. |n secunda urm`toare, s-au aprins ni[te lumini albe, ca un br\u \n
jurul farfuriei zbur`toare [i f`ceau ca girofarurile de la ma[inile poli]iei.
Zgomot, \ns`, nu se auzea absolut deloc... {i, c\t am clipit eu din ochi de
cinci-[ase ori, dr`covenia asta s-a ridicat de la p`m\nt [i s-a \n`l]at \n
v`zduh cu o vitez` mare de tot, c` n-am mai v`zut niciodat` a[a ceva. |n tot
 117

acest timp, eu tot acolo st`team, eram con[tient, dar nu m` puteam clinti!
{i c\nd s-a ridicat, prima dat` s-a aplecat a[a, \ntr-o parte, [i a luat-o
printre pomi, [i v` spun, pe cinstea mea, c` pe unde mergea, se \ndoiau
copacii \naintea ei de ziceai c`-i uragan! Brazi [i stejari c\t omul de gro[i
se \ndoiau ca surcelele, s` se rup`, nu alta. |n mai pu]in de un minut, din
ma[in`ria aia uria[` abia de mai z`ream un punct luminos, alb, pe cer,
pierz\ndu-se \n dep`rtare, spre mun]i. Imediar ce a disp`rut, mi-am dat
seama c` pot s` m` mi[c. Am [i fugit acolo unde fusese, dar nu am mai
g`sit, pe p`m\nt, dec\t o pat` g`lbuie, de m`rimea unui ou, at\t doar! Nu
[tiu ce c`utau extratere[trii acolo, dar s\nt sigur c` extratere[tri au fost,
c` `ia oameni nu puteau fi! Mai declar c`, \n urma acestei \nt\mpl`ri, n-
am r`mas cu nici o meteahn`, nu am fost bolnav, n-am avut absolut nimic.
Doar mi-e ciud` c` lumea nu m-a crezut [i poate c` nu m` crede nici
acum!"
S-a \nt\lnit atunci "nea Sandu", \n poiana aceea izolat`, \n plin`
natur` s`lbatic`, cu ni[te fiin]e care nu erau p`m\ntene? Personal, \nclin s`
cred c` da. }`ranul din Izvoarele nu poate fi b`nuit, \n nici un caz, de o \
nscenare. Nu a citit \n via]a lui despre fenomenul OZN, ci doar a auzit
despre el, din spusele altor oameni. La nivelul s`u de educa]ie, foarte
precar, \nscenarea unui eveniment at\t de complex, cum este cel descris,
cu o mul]ime de am`nunte pe care un om simplu nu le-ar fi putut nici
m`car imagina, mi se pare cu totul imposibil`. De aceea, ca [i domnul
C`lin Turcu, s\nt decis s` acord credit pove[tii spus` de el, chiar dac`
aceasta li se va p`rea multora ca fiind de domeniul incredibilului.
Extratere[tri s` fi fost, a[adar, acei omule]i caraghio[i pe care domnul
Olteanu I-a crezut, ini]ial, "japonezi"? Dup` descrierea f`cut` de domnia
sa, omule]ii z`ri]i    seam`n` uimitor de mult cu un tip clasic de
extraterestru, descris de sute, dac` nu de mii    de martori: piele g`lbui-
cenu[ie, cap rotund, foarte mare, ochi imen[i "ca de pisic`", nas mic [i
gur` abia vizibil`, corp slab, cu bra]ele lungi at\rn\nd p\n` \n dreptul
 118

genunchilor. Dar "nea Sandu" nu a auzit [i nici nu a citit vreodat` despre

asemenea m`rturii...
{i \nc` o \ntrebare: ce c`utau ei, prin acele locuri? Urm`reau ceva,
vroiau s` ia ceva sau pur [i simplu, a[a cum declar` martorul, "me[tereau
la ma[in`ria lor", fiindc` aceasta se defectase? Cum se explic`, \n acest
context, pata g`lbuie, singura dovad` material` a ateriz`rii acolo a
"farfuriei zbur`toare"? S` se fi datorat ea arderii unui virtual combustibil,
folosit la propulsie de nava extraterestr`, s` fi fost combustibil nears, s` fi
reprezentat reziduuri, deversate \n acel loc? Nu putem [tii. Lucrul de care
putem fi siguri e c`, \n acea toamn` a anului 1979, extratere[trii ne-au
f`cut o vizit`. Alta [i, \n mod cert, nu ultima...

OZN VINE DE LA OZ ?

Doamna Angela Ni]`, profesoar` de limba [i literatura român` [i

directoarea [colii din comuna Lip`ne[ti, jude]ul Prahova, se afla, \ntr-o
duminic` de la sf\r[itul lunii aprilie 1991, \n buc`t`ria casei, g`tind. Era \n
jur de ora unsprezece diminea]a, cerul era senin, vremea frumoas`, calm`,
abia dac` o adiere de v\nt mai r`scolea, c\nd [i c\nd, \mprejurimile. La un
moment dat, doamna Ni]` are impresia c` obiectele din jur \ncep s` prind`
o culoare stranie, ca [i cum le-ar fi privit printr-o sticl` de culoare verde.
De distins, le distingea perfect, poate, cum \ns`[i recunoa[te, "chiar cu o
acurate]e mai mare ca de obicei". Lucrul \ns` o intrig`. Clipe[te din ochi,
dar stupoare, efectul se men]ine: totul este sc`ldat \n acea lumin` verde,
ca de halogen. Mirat`, prive[te afar` [i observ` c` [i acolo, pomii, gardul,
ograda \i apar tot filtrate parc` prin sticl` verde. {i deodat`, din senin, se
aude un zgomot foarte puternic, ca acela al viforului, \n plin` iarna, ca un
v\rtej de v\nt. De-a dreptul consternat`, iese \n curte [i \ncearc` s` \
n]eleag` de unde anume provine zgomotul. Fiica domniei sale, pe atunci
elev` \n clasa a [asea, care se juca, \mpreun` cu o coleg`, prin curte,
observase deja fenomenul [i o aten]ioneaz`: "Sus, mami, uite-te sus!" .
 119

Angela Ni]` se conformeaz` [i z`re[te, la o \n`l]ime de circa 200 metri, pe

cerul absolut senin, un obiect sferic, cu un diametru nu mai mare de un
50 de centimetri. "Dac` stau s` m` g\ndesc bine, declar` distinsa doamn`
profesoar`, a[ putea s` compar    obiectul cu un glob din acela alb, cu
care se <\mbrac`> becurile, \n s`lile de clas`. Nu cred c` exist` cineva
care s` nu [tie exact cum arat` un astfel de glob. Ei, bine, este
compara]ia cea mai potrivit` pe care o g`sesc. Acum, revenind la
respectivul obiect, fac precizarea c` nu str`lucea absolut deloc, era mai
cur\nd mat, de o culoare alb-argintie [i avea, \n mod cert, o consisten]`,
era ceva palpabil, nu p`rea a fi nor, abur sau ceva de genul `sta.    De
mi[cat, se mi[ca \ntruna, \nv\rtindu-se ca un titirez, \n jurul propriei
axe, \n vreme ce se deplasa, pe cer. Viteza, \n timpul acestui zbor \n
spiral`, nu era mare, \n a[a fel \nc\t l-am putut observa foarte bine. Nu
f`cea absolut nici un zgomot, \n schimb provoca spaim`. Fiindc`, \n
acela[i timp, am putut constata efectele imediate pe care trecerea acelui
obiect le-a avut. Acolo, \n gospod`rie, - [i o spun f`r` exagerare -    se
petrecea un mic apocalips!    G`inile \ncepuser` s` cotcod`ceasc` [i s`
sar`, speriate, de colo-colo, c\inele l`tra cu o asemenea furie cum nu l-am
mai v`zut niciodat`, au c`zut ni[te sc\nduri, o scar`, sprijinit` de gura
p`tulului, s-a ridicat, brusc, de la p`m\nt [i, dup` ce a plutit timp de c\teva
secunde, \n aer, s-a tr\ntit cu zgomot la p`m\nt, pentru ca totul s`
culmineze cu un zgomot infernal, de pe acoperi[. Sub ochii no[tri uimi]i,
tabla neagr`, din aceea groas`, pe care abia o terminasem de pus pe cas`,
s-a smuls, \n mod sigur sub influen]a acelui glob alb-argintiu, [i s-a \
nf`[urat, de parc` ar fi fost nu din metal, ci din h\rtie sau cel mult din
carton!! Au fost smulse trei foi de tabl`, cu tot cu cuie, din acoperi[, [i au
r`mas a[a, ridicate [i \nf`[urate! {i toate aceste evenimente bizare, sub
perdeaua de lumin` verde, sticloas`, sup`r`toare chiar pentru ochi... So]ul
meu era \n spatele casei, \ntr-o livad` de meri, c`ut\nd o capr` ce se
r`t`cise. V`zuse [i el tabla smulg\ndu-se de pe cas`, [i privea uimit, c`ut\
nd s` priceap` ce se \nt\mpl`. L-am strigat, am gesticulat, \ncerc\nd s`-l
 120

fac s` se uite spre cer, dar nu a \n]eles semnele mele [i, din cauza
distan]ei prea mari [i bine\n]eles a acelei g`l`gii, nici nu mi-a auzit
strig`tele. Dup` ce obiectul a trecut, \ndrept\ndu-se spre vest, animalele s-
au lini[tit [i lucrurile, aparent, au reintrat \n normal!”
|ntrebat` ce crede c` a generat toat` aceast` saraband` de fapte
uimitoare, doamna Ni]` a r`spuns f`r` echivoc: "Acel straniu glob argintiu
a produs totul. Nu [tiu ce era, de unde provenea, [i cu ce scop se afla
acolo, un lucru e sigur: avea o putere extraordinar`, nimic din ce este pe
P`m\nt nu putea s` aib` acea putere. De aceea, eu s\nt convins` c` nu
putea fi nici un obiect f`cut de oameni, [i nici un fenomen natural. Doar
anul trecut, c\nd au fost furtunile acelea mari, [i \n vara asta, cu vijeliile
din iulie, am mai v`zut asemenea groz`vii, cu acoperi[uri smulse [i
copaci sco[i din r`d`cini. Dar era vorba de ni[te furtuni \n toat` puterea
cuv\ntului, pe c\nd atunci, \n duminica aia, vremea era c\t se poate de
frumoas`, v\ntul abia adia, nici vorb` de furtun`!"
Domnul Ni]`, profesor de matematic` la [coala din satul \nvecinat,
Zamfira, de[i nu a v`zut obiectul semnalat de so]ia    sa [i de cele dou`
fete, vine \n completarea celor afirmate de ele cu am`nunte interesante.
"La \nceput, am sesizat un zgomot ca acela f`cut de un v\rtej. |n acel
moment m` aflam \n livad`, la mai bine de o sut` de metri de cas`. Am
privit, uimit, cum tabla este ridicat` \n sus de un v\rtej ca acelea ap`rute
dup` secet`, care ridic` \n aer mici obiecte, frunze etc, [i    este tras`, pe o
arie de aproape doi metri, \n sus. A fost pur [i simplu \nf`[urat`! Nu [tiu
ce for]` a putut face una ca asta... P`s`rile de curte se agitau, cuprinse de
disperare, c\inele l`tra \nnebunit, nu se mai \n]elegea nimic. So]ia \mi
f`cea semne [i striga la mine, dar, din pricina zgomotului, nu am putut
pricepe ce vrea s`-mi semnaleze. Atunci am auzit acel zgomot asurzitor
venind [i dinspre celelalte case, din jur, acoperite tot cu tabl`. {i pe ele
tabla troznea, ca [i cum ar fi fost lovit` cu ni[te baroase uria[e! Eu v`d
astfel desf`[urarea evenimentelor: obiectul sferic pe care so]ia mea, fiica
mea [i prietena ei sus]in c` l-au v`zut, a generat toate aceste \nt\mpl`ri. |
 121

n cazul casei noastre, el, fiind mai aproape de sol, a avut ni[te efecte mai
pregnante, [i apoi, fiindc` s-a \n`l]at mai mult spre cer, nu a mai avut o
for]` similar` [i doar a <zguduit> acoperi[urile survolate ulterior. Chiar
dac` nu am observat acea sfer`, s\nt convins c` a fost un OZN. Nimic
altceva nu putea produce toat` harababura aceea, poate doar o tornad`,
cum se \nt\mpl` prin alte ]`ri, prin America de exemplu. Dar la noi, nu
[tiu s` fi auzit de producerea unei astfel de tornade. {i s\nt curios ce fel
de tornad` ar fi putut fi aceasta, izvor\t` din senin [i \nc` numai la noi \n
curte?!".
De bun` seam` c` \nt\mplarea tr`it`, acum [apte ani, de cei doi
profesori din Lip`ne[ti, se \nscrie \n galeria celor mai stranii fapte
petrecute \n România \n ultimul deceniu. De[i au avut parte [i de ironii, \n
general, lumea le-a crezut povestea, cu at\t mai mult cu c\t acoperi[ul
v`t`mat, cu tabla contorsionat` (pe care, \n parantez` fie spus domnul
Vasile Ni]` s-a chinuit destul de mult p\n` s` o \ndrepte), era o m`rturie
care nu necesita alte explica]ii. {i totu[i, ce anume s` fi produs faptele
men]ionate? S` fi avut acel mic glob "ca de sticl`" o asemenea for]` \nc\t
s` le genereze? {i prin ce mijloace? Se poate vorbi de un c\mp magnetic, \
n stare s` desprind` tabla metalic` de pe acoperi[...cu tot cu cuie? S` nu
uit`m \ns` c` globul se afla la o \n`l]ime de peste 200 metri. Or, ce
electromagnet realizat de p`m\nteni ar fi capabil de o atare performan]`?
Dar, dac` admitem c` este vorba despre un obiect \nzestrat cu un c\mp
magnetic de o putere extraordinar`, cum explic`m ridicarea \n aer a sc\
ndurilor [i mai ales a acelei sc`ri care a "voiajat" prin aer vreme de c\teva
secunde? Doar magnetul nu atrage [i lemnul...{i atunci cine o face? Ce
putere este \n stare s` ridice lucruri, obiecte, \n aer, [i s` le mute dup`
bunul ei plac ? S` fi fost vorba de un fenomen "poltergeist", al c`rui
"agent" s`-l fi reprezentat fata so]ilor Ni]` sau cealalt` fat`, colega ei? Av\
nd \n vedere evenimentele enumerate deja [i    faptul c` efectele principale
ale \ntregului caz s-au manifestat numai asupra casei celor doi profesori,
am putea fi \nclina]i s` accept`m o asemenea variant`, cu at\t mai mult cu
 122

c\t cele dou` fete se aflau la v\rsta pubert`]ii, o v\rst` "critic`", relevant`
pentru cele mai multe dintre cazurile clasice de "poltergeist". Dar, la o
analiz` mai atent`, aceast` ipotez` cade: \n primul r\nd, cele dou` feti]e nu
erau [i nici nu s\nt firi introvertite, ciudate, precum cvasitotalitatea
copiilor care, incon[tient, s\nt responsabili de declan[area unor fenomene
de tip "poltergeist". Apoi, evenimentul a fost singular, nu s-a manifestat [i
cu alte prilejuri, anterioare sau posterioare, [i nici nu a fost \nso]it de alte
manifest`ri, tipice, cum ar fi obiecte care zboar` \n interiorul locuin]ei,
geamuri care se sparg din senin etc. {i nu \n ultimul r\nd, ipoteza
"poltergeist" nu explic` \n nici un fel acea lumin` verde, bizar`, ce a \
nv`luit, dup` cum declar` doamna Ni]`, casa [i \mprejurimile ei.
{i atunci, ce s` se fi \nt\mplat? A fost acel glob o manifestare
bioplasmatic`? Angela Ni]` este convins` c` nu. "Avea, \n mod cert, o
consisten]`, era palpabil, nu putea fi nor, abur sau ceva de genul `sta".
Atunci s` fi fost un OZN clasic, o nav`    extraterestr`? Cam mic`, ar putea
opina unii, pentru a g`zdui un echipaj la bord... Dar atunci ce a fost? {i
care s` fi fost scopul v\rtejului care ridica \n aer obiecte? A fost un mod
de propulsie sau un scop \n sine? A vrut misteriosul OZN ca, prin
intermediul v\rtejului, s` atrag` ceva sau... pe cineva, de pe p`m\nt? Hei,
unde am mai auzit noi de cazuri din acestea? Poate \n povestea care ne-
a \nc\ntat copil`ria, a micu]ei Dorothy, care, "furat`" de un v\rtej de v\nt
iscat din senin, ajunge \n ]ara temutului vr`jitor din Oz... A vrut, cu alte
cuvinte, acel glob, s` r`m\n` cu o "amintire" a voiajului pe Terra, azv\rlind
spre p`m\nt un v\rtej incredibil de puternic, \nso]indu-l \ntr-o perdea de
lumin` verde [i apoi, din pricini care ne scap`, abandon\ndu-[i    "victima?
Dac` ipoteza aceasta vi se pare exagerat`, nu v` gr`bi]i s` ne judeca]i:
aminti]i-v` c`, \n acest domeniu al bizarului, nici o ipotez` nu este
vreodat` \ndeajuns de bizar` pentru a nu fi credibil`...
 123

LOCURI STRANII ~NTRE DUN|RE {I CARPA}I

Numeroase s\nt locurile, pe cuprinsul ]`rii noastre, care fac ca aceasta s` \

[i merite cu prisosin]` numele de “T`r\m al enigmelor”. Locuri unde se \
nregistreaz` anomalii inexplicabile, se petrec lucruri de domeniul
fantasticului, s\nt considerate “blestemate” sau dimpotriv`, “aduc`toare
de noroc”. Ceea ce le une[te pe toate este statornicia sentimentelor cu
care oamenii le-au privit, de-a lungul timpului, indiferent c` aceste
sentimente au fost teama supersti]ioas`, groaza sau curiozitatea. Mereu,
respectivele “locuri stranii” au fost considerate “altfel” dec\t zonele \
nvecinate, fiindc` aici se petreceau fapte, fenomene, inexplicabile nu
 124

numai pentru ciobanul sau plugarul de acum o sut` de ani, ci [i pentru

savantul doct de ast`zi. Am s` \ncerc, \n r\ndurile ce urmeaz`, s` v`
introduc \n peisajul tainic, \n feerica atmosfer` ce \nconjoar` aceste “zone
X”, adres\ndu-v` sfatul ca, dac` vi se va oferi, c\ndva, prilejul de a vizita
m`car unul dintre ele, s` v` lua]i inima \n din]i, oric\t de “teribil`” vi se va
p`rea faima lor, [i s` le vizita]i. |n mod cert, nu ve]i regreta aceast`
c`l`torie \n fascinanta lume a tainelor arhaice, cum nu o regret nici eu.

UN STONEHENGE ROM~NESC

C`r]ile de istorie ne spun c` str`vechile civiliza]ii megalitice [i-ar

fi desf`[urat activitatea \n urm` cu patru-cinci milenii. Tot ele ne \nva]` c`
apogeul acestor civiliza]ii a fost atins \n vestul Europei, prin complexe
megalitice faimoase azi \n \ntreaga lume, precum Stonehenge sau Carnac.
Despre restul lumii, nu se specific` nimic, ca [i cum acolo nici nu ar fi
existat ceva. {i totu[i, a existat, ba chiar pe teritoriul ]`rii noastre. Cu
toate c` urme ale unor construc]ii megalitice dat\nd din preistorie se
g`sesc rar \n sud-estul Europei, la noi s-a perpetuat \n schimb, prin
vreme, tradi]ia construirii lor. Un monument de aceast` factur` este [i
Crucea Manafului, de l\ng` comuna S`h`teni, jude]ul Buz`u. Acest
 125

monument straniu, de o construc]ie nemai\nt\lnit` nic`ieri pe glob, este de

altfel [i singurul megalit cu autorul cunoscut!
"Crucea", care combin` \ntr-un mod de ne\n]eles pentru noi
simbolurile cre[tine cu cele zise "p`g\ne", dat\nd din vremuri imemoriale,
se afl` ast`zi printre terenuri nesf\[ite cu vii, sub dealul Istri]ei, la circa
doi kilometri de la intrarea \n localitatea S`h`teni, cum vii dinspre Buz`u.
Odinioar`, aici se afla r`scrucea vechiului drum de transhuman]` ce lega
Curbura Carpa]ilor [i Balta de vechiul drum al Foc[aniului. Rezulta,
a[adar, o \ntret`iere de drumuri [i exact acolo a fost dispus` crucea, c`ci,
dup` cum spune tradi]ia popular`, aceste r`sp\ntii au o sacralitate magic`,
o func]ie benefic` de necontestat.
De altfel, aceast` func]ie benefic` a [i fost observat`, de-a lungul
timpului, de c`tre oamenii din \mprejurimi. B`tr\nii din S`h`teni au a
spune multe pove[ti despre puterile tainice atribuite "Crucii Manafului".
"Aici veneau, demult, fetele nem`ritate, ca s`-[i afle ursitul, \mi dest`inuie
doamna Lungu Alexandrina. Veneau noaptea, dansau \n jurul crucii [i se
rugau s` \[i g`seasc` b`rbat. {i \ntotodeauna, dorin]a li se \ndeplinea.
Ritualul prin care cereau acest lucru nu s-a mai p`strat, dar se [tie [i azi,
\n sat, c` aici era locul unde <Se-adun` fetele toate/ Ce-au r`mas
nem`ritate>".
|n mod cu totul surprinz`tor, "Crucea Manafului" substituia,
odinioar`, p\n` [i rolul Bisericii. C`ci aici, [i nu la Biseric`, veneau
deseori oamenii s` se roage, atribuindu-i Crucii Manafului valen]e
miraculoase. "|n timpul r`zboiului - primul r`zboi mondial - , se f`ceau
aici un fel de [ez`tori, la lumina focurilor, declar` doamna Cioc\rlan
Maria. Se str\ngeau fetele [i femeile m`ritate [i c\ntau noaptea [i se
rugau, spuneau a[a: <D`, Doamne, drumul la fl`c`i/ S` se-ntoarc` din
r`zboi/S` \i mai vedem [i noi!> Credin]a era at\t de st`ruitoare \n puterile
binef`c`toare ale crucii \nc\t astfel de ritualuri au avut loc [i \n al doilea
r`zboi, [i unele mi le amintesc [i eu, de[i eram doar un copil pe atunci,
m` lua mama cu ea, s` le v`d!".
 126

Tot doamna Cioc\rlan Maria \[i aminte[te c`, dup` ce germanii au

fost alunga]i din ]ar`, a urmat invazia rus`. "Ru[ii `[tia erau ni[te oameni
f`r` de lege. Mul]i nu credeau \n Dumnezeu [i distrac]ia lor favorit` era
s` trag` la ]int`, \n cruci. Aici, \n regiunea Buz`ului, existau o sumedenie
cruci, funerare sau de hotar, p`strate de sute de ani. Ru[ii au distrus
multe dintre ele. C\nd au v`zut \ns` Crucea Manafului, au r`mas cu gurile
c`scate. Nu [tiau cine putuse construi o asemenea minun`]ie. {i, p\n` [i
ei, c\t erau de p`g\ni, s-au temut s-o pu[te, convin[i c` un mare pericol se
afl` asupra lor dac` o distrug. Au stat numai de s-au mirat: <krasiva,
krasiva!> [i [i-au v`zut de drum”.
|n aceea[i manier` au procedat [i comuni[tii români, dup` '45. Se
avea \n vedere cultivarea, \n regiune, a unor \ntinse planta]ii de vi]` de
vie [i, \n acest scop, s-a trecut la defri[area tuturor copacilor r`zle]i ce se
mai aflau, ici-colo, risipi]i pe c\mpie. C\nd a fost vorba de Crucea
Manafului, "tovar`[ii" au \nceput s`-[i dea coate. To]i vroiau ca ea s` nu
se mai afle acolo, pe unde urmau s` treac` r\ndurile de vie, dar nimeni
nu \ndr`znea s` ordone muncitorilor s` o d`r\me. P\n` la urm`, au fost
nevoi]i s` o lase acolo [i au trecut cu r\ndurile de vie pe l\ng` ea, lucru
care se poate observa [i ast`zi.
Forma unic` a crucii, m`rimea ei [i felul \n care este sculptat`, cu
inscrip]ii, motive populare [i \nflorituri, denot`, desigur, faptul c` ea a
apar]inut unui om bogat. Pornind de la aceast` premis`, mul]i oameni au
crezut c` la baza ei se afl` \ngropat` o comoar`. "Manafu `sta, spune
domnul Netea Gheorghe, a fost om cu stare, de-a putut cere s` i se ridice
o cruce ca aceasta, \ntru pomenire. Nu [tiu cine a fost, c\nd a tr`it, poate
[tie altcineva, eu a[a am pomenit: c`-i zicea Manafu [i avea mult` avere.
Spun b`tr\nii, \ns` c`, imediat ce-a murit el, au [i-nceput oamenii a zvoni
cum c` acolo, sub crucea lui, se afl` \ngropate [i comorile str\nse cu s\rg
o via]` \ntreag`. {i s-au apucat de s`pat. Veneau noaptea, de s`pau. Al]ii
ziceau c`, plec\nd \n zori la c\mp, c\nd se-ng\na ziua cu noaptea, vedeau
fl`c`ri juc\nd la locul crucii, semn sigur c` acolo se afla ascuns` o
 127

comoar`. Veneau [i s`pau [i mai abitir. Dar, din c\te [tiu eu, n-au g`sit
nimic. Ori n-au s`pat ei unde trebuia, ori e \ntr-adev`r numai o legend`
asta cu comoara. Eu, drept s` v` spun, nu [tiu nici dac` Manafu este \
ngropat acolo sau [i-a ridicat crucea asta numai ca un semn de
pomenire...". S` ad`ug`m la cele spuse de domnul Netea doar faptul    c` e
imposibil ca zvonurile despre o presupus` comoar` a Manafului, \
ngropat` sub cruce s` nu aib` leg`tur` cu faptul c`, doar cu c\]iva ani \
nainte de ridicarea Crucii, fusese descoperit`, pe dealurile Istri]ei, la o
azv\rlitur` de b`] de S`h`teni, faimoasa "Clo[c` cu pui de aur"...
Dincolo de legendele populare, care-[i au farmecul lor, trebuie s`
admitem c`, f`r` doar [i poate, Crucea Manafului, prin \nsu[i modul de
construc]ie, prin pozi]ionarea ei, la o r`sp\ntie de trei drumuri, este
a[ezat` un loc care atrage ca un magnet tainice energii pozitive. {i f`r` \
ndoial`, pietrarul Iordache Vrabie, din B`denii Buz`ului, cel care a ridicat
monumentul, \n anul 1846, deci acum un veac [i jum`tate, [tia acest
lucru. Trebuie remarcat aici c`, fapt unic \n lume, Crucea Manafului este
singura construc]ie de tip megalitic cu autor cunoscut!!
Unul dintre cei mai mari etnologi români, Vulc`nescu, a instituit
chiar, \n clasificarea sa referitoare la crucile votive, o categorie special`
pentru Crucea Manafului, monument singular: Cruci cu baldachin. El
sus]inea c` a[ezarea ei la r`scruce de drumuri vine din paleofolclor,
simboliz\nd fie un reper considerat necesar sufletelor r`t`citoare benefice,
fie un totem, menit a alunga de acolo spiritele rele!
De[i pare a fi un simbol cre[tin, chiar prin titlu, Crucea de la
S`h`teni include \n ea multe elemente de origine popular`, transmise din
tradi]iile “p`g\ne” de odinioar`. Ansamblul ridicat de pietrarul buzoian
este neobi[nuit. Construc]ia m`soar` peste patru metri \n \n`l]ime [i c\
nt`re[te peste [ase tone! Cei patru st\lpi sus]in, doi c\te doi, dou`
frontoane, dintre care cel principal este arcuit. Parc` s-ar delimita, prin
acest veritabil "Stonehenge românesc", dac` \mi este permis s`-l numesc
astfel, un spa]iu \nchis, cu scopul precis de a ocroti \n interiorul s`u piesa
 128

central`, crucea, care are a[ezat` deasupra o lespede de piatr` nemai\nt\

lnit` \n tradi]ia cre[tin` [i care, de asemenea, dup` cum scrie reputatul
cercet`tor Silviu    Dragomir, "nu reprezint` doar o simpl` cruce cre[tin`,
ci o cruce ca viziune a ancestral` a soarelui, a luminii, deci a cunoa[terii.
Sau poate \nchiderea trebuie \nchipuit` ca por]i sacre c`tre cele patru v\
nturi..."
De unde a [tiut me[terul Iordache Vrabie s` ridice un asemenea
monument, de ce tocmai acolo, la r`sp\ntie [i de ce \n forma aceea? Este
un mister indescifrabil. Se poate afirma c`, fiind un ini]iat, precum mul]i
al]i me[teri populari, el cuno[tea virtu]iile magice ale construc]iilor de tip
dolmenic. Dar, poate la fel de bine, el a ridicat aceast` construc]ie urm\nd
un automatism de breasl`, av\nd inoculat` \n minte \nf`]i[area ei preluat`
de la \nainta]ii lui, care, la r\ndul lor, o mo[teniser` pe cale ereditar`, din
mo[i-str`mo[i...

"PE{TERA LABIRINTULUI" - LOCUL DE UNDE DOAR

NOROCO{iI MAI POT IE{i!

S\nt multe locuri \n ]ar` care te fascineaz`, prin frumuse]ea,

trecutul lor sau prin fenomenele insolite ce se petrec \n ele. Dar parc` nici
unul nu se poate compara cu o pe[ter` din Dobrogea, loc \nconjurat de
secole de un mister [i de o faim` pe c\t de \ntins` pe at\t de macabr`. M`
voi str`dui s` v` prezint, \n r\ndurile ce urmeaz`, povestea "pe[terii
Labirintului", locul de unde, se spune din b`tr\ni, numai cei ce s-au n`scut
sub o stea norocoas` mai pot ie[i...
Situat` la numai c\]iva kilometri de Mangalia, comuna Limanu
este, \n aparen]`, o localitate cu nimic deosebit` de cele din jur. Români,
turci, t`tari, lipoveni, cu to]ii tr`iesc aici \n bun` \n]elegere. {i cu to]ii s\nt
fascina]i de taina ce planeaz` asupra pe[terii situate la 500 metri    de
comun`. Turi[tii [i nu \n ultimul r\nd oamenii de [tiin]` au \mp`rt`[it
aceast` fascina]ie. Speologii care au studiat pe[tera au auzit despre ea
 129

gra]ie legendelor transmise din tat`-n fiu. |n aceste legende se vorbe[te

despre "pe[tera Labirintului" ca despre o v`g`un` f`r` fund, din care cel ce
se aventureaz` nepreg`tit nu mai are [anse de a ie[i teaf`r. Potrivit
acelora[i legende, zeci de oameni [i-ar fi g`sit aici sf\r[itul, de-a lungul
timpului. C\nd au \nceput studiul sistematic al grotei, speologii au privit
legenda cu o superioritate ironic`, crez\nd, desigur, c` totul este o \
nfloritur`. Abia p`trunz\nd \n pe[ter` au \n]eles c` adev`rul era scris \n
acele legende: pe[tera de la malul m`rii, cum a mai fost ea numit`, p`rea
chiar f`r` fund!
Savan]ii s\nt de p`rere c` pe[tera s-a format acum multe mii de
ani, datorit` ac]iunii apelor asupra rocilor moi de calcar. Abia mult mai t\
rziu, \n vremea dacilor [i a st`p\nirii romane, s-au semnalat urme ale
activit`]ii umane aici, culmin\nd cu descoperirea ruinelor unei cariere de
calcar, exploatare la care erau probabil folosi]i sclavii.|n rest, numeroase
s\nt indiciile care arat` c` odinioar`, pe aici au trecut, poate au [i locuit,
oameni. Nu departe de intrare se afl` un bloc de calcar pe suprafa]a c`ruia
era sculptat rudimentar un cap de om. La mai bine de 150 metri de aici
s-a descoperit un fel de mas` alungit`, care a servit, probabil, drept altar,
locuitorilor grotei. |ncet-\ncet, \naint\nd prin galerii, speologii s-au
pomenit deodat` \ntr-un uria[ labirint formar din sute [i sute de coridoare
[i cotloane, s`pate \n \ntregime sau doar l`rgite de oameni, galerii care,
prin \ntret`ierea lor, d`deau na[tere multor forme geometrice, dintre cele
mai bizare. |ntinz\ndu-se pe mii de metri lungime, complexul de galerii
subterane, adev`rat` "\mp`r`]ie a \ntunericului" reprezenta pentru oricine
ar fi dorit s`-i p`trund` misterele, o piatr` de \ncercare. Prin unele locuri,
trecerea era anevoioas`, culoarul era str\mt de nici jum`tate de metru,
alteori nu dep`[ea un metru \n \n`l]ime, pere]ii [i tavanul prezentau peste
tot asperit`]i, cr`p`turi, amenin]\nd parc` din clip` \n clip` asupra
vizitatorilor care tulburau t`cerea pe[terii. |n sf\r[it, s` men]ion`m c`
tradi]iile antice amintesc despre o mare b`t`lie care s-ar fi dat, pe aceste
meleaguri, \ntre viteazul rege get Dapix [i legiunile romane. |n urma
 130

b`t`liei, se spune, supu[ii regelui s-ar fi refugiat \ntr-o pe[ter` de l\ng`

mare, dar, tr`da]i, au fost descoperi]i. Crudul conduc`tor roman ar fi
ordonat legionarilor s` zideasc` gura pe[terii, \ngrop\ndu-i astfel de ge]i
de vii. Cum \n pe[ter` s-au g`sit numeroase schelete de animale
domestice - capre, porci, s-ar putea presupune c` cei care s-au refugiat \n
pe[ter` ar fi putut rezista, cu rezerve de hran`, unui asediu \ndelungat. Din
p`cate, izvoarele antice nu mai men]ioneaz` ce s-a petrecut cu ei...
Despre lungimea pe[terii s-au emis zeci de ipoteze. Speologii
apreciaz` c` ea nu poate fi mai mare de c\teva mii de metri p`tra]i. Dar s-
ar putea foarte bine s` se \n[ele, c`ci, trebuie s` spunem, pe[tera
Labirintului nu    a fost explorat` dec\t pe o lungime de 3200 m, mai \
ncolo nu a mai reu[it nimeni s` treac`, din pricina \ngustimii tunelurilor
sau chiar a pr`bu[irii lor, pe alocuri. B`tr\nii din Limanu spun c` pe[tera
este mult mai lung` dec\t am putea m`car visa! Haiducii, acum dou`
secole, o foloseau ca ascunz`toare [i ca loc de sc`pare din fa]a turcilor.
Mul]i locuitori ai comunei cred [i ast`zi c` pe[tera s-ar \ntinde pe sub
Dun`re, p\n` la Varna!
Unii sus]in c` multe dintre \ntortocheatele ei tuneluri duc chiar p\
n` \n sat.    Un fapt ar putea confirma aceast` ipotez`: vara, pe \nserat, din
multe f\nt\ni din sat ies stoluri de lilieci. Or, de unde s` ias` ace[ti mici
mon[tri nocturni dec\t din pe[ter`? |n urm` cu mai bine de 30 de ani, doi
s`teni din Limanu au cobor\t \ntr-o f\nt\n`, s-o cure]e, [i au observat,
uimi]i, c` aceasta se continua, \n lateral, cu o galerie \ngust`, pe care abia
unul dintre ei s-a putut strecura. Dup` circa dou`zeci de metri, \ns`,
galeria se str\mta [i mai mult, astfel c` omul s-a v`zut nevoit s` se \
ntoarc`. Dar \n tot acest timp, el a sesizat un lucru enigmatic: aerul care
era acolo, \n acel cotlon \nghesuit, nu era irespirabil, cum, logic, ar fi
trebuit s` fie, ci dimpotriv`, curat, chiar proasp`t! Ie[ind din tunel, ]`ranul
a zidit intrarea \n el [i de atunci liliecii nu [i-au mai f`cut apari]ia \n f\nt\
na lui.
 131

Despre cei care au r`mas prizonierii pe[terii Labirintului ar fi

multe de spus. Unii dintre ei nu s-au mai \ntors niciodat`. Istoria nu le-a
re]inut nici numele, [i nici r`m`[i]ele lor n-au mai fost g`site, de[i, s\nt
convin[i b`tr\nii, ele exist` [i acum, oase albite de scurgerea secolelor, \n
str`fundurile pe[terii, acolo unde nimeni nu s-a \ncumetat s` p`trund`.
Al]ii, au fost mai noroco[i. Au ie[it vii din pe[tera Labirintului. Dar n-au
uitat niciodat` groaza tr`it` \n ad\ncurile de smoal`. Un astfel de caz s-a
petrecut la \nceputul acestui secol, iar unul dintre eroii s`i l-a povestit
cunoscu]ilor, astfel \nc\t relatarea sa a ajuns p\n` la noi. Cristea P`truloiu,
a[a se numea omul, \[i amintea c`, \n copil`rie, fusese \n pe[ter`, \mpreun`
cu al]i cinci copii [i se r`t`ciser`. "Vroiam s` prindem lilieci, c`-i tot
vedeam ie[ind noaptea din f\nt\ni [i ziceam c` din pe[ter` vin. Unii b`ie]i,
mai mari, prinseser` [i se jucau cu ei, vroiam [i noi s` facem la fel. Am
luat dou` l`mpi din grajd, lum\n`ri din cimitir [i am intrat \n pe[ter` s`
vedem unde-s mai multe b\zd\g`nii. Am umplut c`ciulile cu lilieci, da' c\
nd s` ne \ntoarcem, nu mai nimeream. Am umblat ca nebunii. O apucam
pe un drum, mergeam, coteam la st\nga, la dreapta, pe unde ni se p`rea
c` e ie[irea [i nu dam deloc de lumin`. Am pus o c`ciul` \ntr-un loc, ca
semn, [i am pornit mai departe. Dup` jum`tate de or`, ne-am pomenit iar
l\ng` ea! Ni se f`cuse fric` [i frig. Obosisem, dar mai mult de spaim`. D\
rd\iam to]i [i pl\ngeam... Trecuse deja mult` vreme. Cum intrasem pe la
amiaz`, socoteam c` afar` trebuie s` fie noapte. Lum\n`rile se topiser`,
gazul era pe fund. |nc` pu]in [i aveam s` r`m\nem \n \ntuneric. Umezeala
ne p`trundea tot mai tare \n oase. Am scos o c`ma[`, dou` [i le-am dat
foc. Fumul ne \neca, dar p`l`laia, l\ng` care ne-am str\ns, ne-a mai \
nc`lzit. A[a am ars toate c`ciulile [i straiele ce le-aveam pe noi...Nu mai
vorbea nimeni, pl\ngeam [i pierdusem orice speran]`. Ne-am zis apoi c`
trebuie s` ne caute cei din sat [i am \nceput s` url`m, ca lupii. {i, \ntr-
adev`r, ne-au c`utat [i ne-au g`sit: goi, cum ne-a f`cut mama, \nghe]a]i [i
fl`m\nzi. Ne-au spus c` lipsim de trei zile. Intrasem \ntr-o duminic`, c\nd
am ie[it afar` era mar]i..."
 132

Deseori, cei care au intrat \n pe[ter`, au semnalat faptul c` lini[tea

morm\ntal` care domne[te aici este spart` de sunete ciudate, ascu]ite, ca
ni[te ]ipete. Localnicii spun c` s\nt sufletele celor care au pierit aici,
suflete care nu-[i afl` odihna. Ei mai afirm` c`, atunci c\nd cineva aude
acele vaiete, este bine s` plece c\t mai repede din pe[ter`, fiindc` t\nguirile
au un efect hipnotic asupra lor. Este amintit cazul a doi tineri din
Mangalia, veni]i, imediat dup` r`zboi, s` cerceteze grota. Auzind acele
vaiete, s-au speriat, dar, \n vreme ce unul a dat spre ie[ire, cel`lalt s-a
afundat [i mai mult \n \ntunericul pe[terii, \ncerc\nd s` descopere sursa
lor. Nimeni nu l-a mai v`zut vreodat` ie[ind din grot` [i s-a spus c`
"labirintul I-a venit de hac". Speologii, care au auzit [i ei "vaietele", s\nt \
ns` de p`rere c` nu este vorba dec\t despre un fenomen acustic datorat
trecerii aerului, cu mare vitez`, prin galeriile care au contact cu
exteriorul, prin f\nt\ni. Oricum ar fi, auzul acestor sunete \nfior`toare
poate \ngrozi [i pe cel mai curajos explorator care s-ar aventura \n pe[ter`.
Despre pe[tera Labirintului ar mai fi multe de ad`ugat. O
sumedenie de \nt\mpl`ri, dintre cele mai misterioase, de povestit. Ce se
afl` \n ad\ncuri, \n galeriile subp`m\ntene, mai departe de zona explorat`?
…T`cerea…Oare este pe[tera un "liman" al lumii noastre, dincolo de care
se deschide, tainic`, \mp`r`]ia subteran`    a lui Hades, cum credeau grecii,
locuitorii de    odinioar` ai acestor meleaguri? Un lucru este cert: acolo, la
Limanu, se afl` poarta spre o lume necunoscut`, venit` din negurile
istoriei [i \ncremenit` \n \ntuneric [i mister.

"R|UL DE FOC" DE DEASUPRA OLTENIEI

Verile secetoase, lungi [i uscate, \n care cerul nu se \ndur` s`

slobozeasc` din nori nici o pic`tur` de ap`, s\nt frecvente \n Oltenia.
Atunci, pe cerul de cristal, se proiecteaz` imagini incredibile, venite
din...neant. Imagini de oaze, de caravane cu c`mile trec\nd alene...printre
norii alburii, filtrate parc` printr-o lumin` str`lucitoare. Localnicii le
 133

cunosc din timpuri str`vechi. Ei le-au spus, de atunci, "r\uri de foc" [i, din
c\te cunoa[tem, astfel de fenomene, de[i \nt\lnite [i \n alte p`r]i ale lumii,
s\nt singulare \n Balcani. Din p`cate, popularizarea bizarelor apari]ii de
pe cerul Olteniei    a fost extrem de redus`, singura publica]ie ce a dat
aten]ie acestui fapt extraordinar fiind revista "Magazin Parapsihologic", \
ntr-un articol din anii trecu]i. Dorind s` [tearg` nedreapta uitare ce s-a
ab`tut asupra i cazului, am socotit de cuvin]` s` vi-l readuc acum \n
aten]ie, al`turi de noi comentarii [i ipoteze \n privin]a sa.
Domnul Radu Popescu, din Dr`g`[ani, care a decedat \n ianuarie
1996, a fost urm`rit, de-a lungul \ntregii vie]ii, de imaginea "r\ului de
foc", a[a cum o v`zuse, odinioar` \n copil`rie. Din fericire, m`rturiile sale
scrise s-au p`strat, a[a c` vi le pot oferi, \n continuare, a[a cum mi-au
parvenit [i mie, gra]ie pasionatului de mistere ing. Dan Corneliu
Br`neanu, c`ruia \i mul]umesc [i pe aceast` cale pentru sprijinul acordat
de-a lungul anilor. "Aveam 12 ani, \n anul 1931, nota domnul Popescu.
Venisem acas` (\n satul Com`ni]a, comuna Deleni, jud. Olt - n.n.) de la
seceri[, de la Guinea [i mama, care plecase    mai \nainte cu vreo dou`
ore, ne-a povestit c` merg\nd pe drumul dinspre locul numit Peri, a auzit
prin iarb` un fel de zumzet, asem`n`tor cu ]\r\itul greierilor. A mai f`cut
un pas-doi, uit\ndu-se \n dreapta [i-n st\nga [i deodat` s-a pomenit trec\
nd printr-o UND~ DE LUMIN~, pe care se vedeau curg\nd ca lemnele pe
Olt: lei, hiene, dune de nisip, caravane, imagini de pe alte t`r\muri sau
care ar fi putut fi de pe t`r\mul cel`lalt, cum [tia de la bunici. Atunci a
crezut c` are vedenii, din pricina oboselii sau c` n-o mai duce mult. A mai
trecut de dou` ori prin aceast` und` [i a sim]it o ame]eal`. |n clipa aceea,
[i-a amintit c` o v`zuse [i mama d\nsei [i-i spusese c` nu e bine s` treac`
prin ea, c` s\nt lucruri cere[ti".
Peste trei ani, domnul Popescu are el \nsu[i ocazia s` vad` straniul
fenomen. "Tot pe plaiul de la Peri, [i cam tot \n acela[i loc, am v`zut [i
eu "r\ul de foc", cu acel zumzet caracteristic ]iuitului greierilor, cu dune,
caravane etc. Venea dinspre sud-est [i curgea spre nord-vest, peste valea
 134

Com`ni]ei [i se pierdea \n zare. L-au mai v`zut [i al]i oameni din satele
Prisaca [i Teslui, dar le era ru[ine s` spun`, c`ci ceilal]i r\deau de ei, c-
au vedenii \n felul stelelor verzi. A doua oar` c\nd am observat fenomenul
era tot \ntr-o var`, prin anii '40, veneam de la Slatina spre cas`, pe
[oseaua jude]ean` [i \naintea mea, pe poteca de la marginea [oselei,
mergea o femeie cu un copil de vreo zece ani dup` d\nsa. La intrarea \n
satul Curti[oara, mai aveam 100 de metri p\n` s`-i ajung. Dup` ce
dep`[ir` biserica adventi[tilor [i trecur` [an]ul pe [osea, v`zui c` cei doi
se \nchinau, tulbura]i. Apoi cobor\r` iar \n [an] [i revenir` \n locul de
unde plecaser`, \nchin\ndu-se. Mirat de aceste comportament, c\nd am
ajuns l\ng` ei, i-am \ntrebat ce se petrece, iar femeia a m`rturisit c` e
speriat` de lucrurile [i f`pturile ce veneau, pe cer <ca pe ap`>: lei,
c`mile, dealuri de nisip. |ntorc\ndu-ne tustrei la locul cu pricina, am v`zut
<r\ul de foc>. Venea de peste deal pe deasupra pomilor, trecea peste
[an] [i curgea lini[tit departe \n lunc`, spre z`voi, cu imaginile
animalelor [i nisipurilor africane. Am alergat pe la casele din jur, s`-i
anun] pe s`teni s` ias` [i s` se uite [i ei, dar, fiind vremea seceri[ului,
oamenii erau pleca]i la c\mp [i n-a ie[it nimeni".
|ns` nu \ntotdeauna neverosimilul fenomen avea ca subiect dune
de nisip [i animale exotice. Radu Popescu \[i amintea c`, \ntr-un r\nd, prin
1960, a asistat, pe c\nd mergea de la Com`ni]a la Dr`g`[ani, iar timpul era
- aten]ie - noros [i mohor\t, de[i era tot var`, la o teribil` furtun` marin`:
"Se vedeau valurile uria[e ale unei m`ri sau ocean [i dou` vase, care se
ciocnir`, dup` care unul se scufund`...Am r`mas \ngrozit, privind
imaginea ce se pierdea \n zare a scenei vaselor ce se ciocniser`".
|n fine, cea mai perfect` observa]ie a f`cut-o domnul Popescu
peste zece ani, prin '70. Fiind la "]ar`", \n Com`ni]a, cu copiii [i
preg`tindu-se s` plece acas`, la Dr`g`[ani, unde se stabilise dup`
absolvirea Academiei de Studii Economice, domnia sa a auzit, brusc, acel
"zumzet" caracteristic, ce preceda apari]ia "r\ului de foc". {i \ntr-adev`r,
acesta n-a \nt\rziat s`-[i \nceap` curgerea...pe cer! "Era a[a de frumos
 135

cum nu-l mai v`zusem niciodat` p\n` atunci. A[ fi stat s`-l privesc p\n`
seara, s` v`d cum dispare. Curgea lini[tit, cam cu 2-3 m pe secund`, tot
de la sud-est \nspre nord-vest. Avea aproximativ 2 m \n`l]ime (grosimea
undei) [i 3 m l`]ime, deplas\ndu-se mereu spre dreapta, cam cu 1 cm pe
secund`. Timp de 4-5 secunde ap`reau, perind\ndu-se prin fa]a noastr` [i
apoi pierz\ndu-se \n zare imagini de o frumuse]e [i o claritate
incredibil`! Un adev`rat ecran \n mi[care, ecran curg`tor de la dreapta la
st\nga (eram cu fa]a spre nord). |n cele 10-15 minute c\t am stat s`-l
privim, s-au succedat o serie de imagini ale unor \ntinderi de[ertice, din
zonele sahariene, de bun` seam`. Urm`ream cum ap`reau dintr-o parte a
z`rii dunele de nisip, cu c\te o caravan` merg\nd printre ele. Se auzeau
strig`tele c`l`re]ilor, ba chiar [i mugetele c`milelor...Pe urm`, deodat`,
ap`rea alt` imagine, cu un v\nt puternic, c`mile culcate [i oameni
ad`posti]i \n spatele cocoa[elor lor, cu p\nze pe fa]`, a[tept\nd s` treac`
furtuna de nisip ca s`-[i poat` continua drumul. Se a[ternea lini[tea, dup`
care ap`reau iar dune, din care se vedeau ie[ind din nisip oase de
animale [i oameni, ce-[i pierduser`, probabil, via]a, sub soarele
necru]`tor al de[ertului. Din c\nd \n c\nd se mai ivea o oaz`, case \
n[irate, palmieri, [i iar dune, dune, nesf\r[ite...|ntr-un t\rziu, s-au v`zut
piramidele [i Sfinxul, [i un ora[ mare, cu sumedenie de str`du]e [i
moschei \n fa]a c`rora mii de oameni se prosternau cu capul spre Mecca
- m-am g\ndit c` trebuie s` fie Cairo...Nu m` a[teptasem la asta, s` stai \n
România, \n plin c\mp, [i s` vezi locuri aflate la mii de kilometri distan]`!
Am trecut de dou` sau de trei ori prin "undele" acestui r\u [i am sim]it,
de fiecare dat`, o u[oar` ame]eal`, care a persistat peste o or` dup`
aceste treceri..."
Departe de a fi o simpl` legend`, afirma]iile domnului Radu
Popescu, \nt`rite de altfel de zeci de oameni care la r\ndul lor au v`zut "r\
ul de foc" ne conduc la concluzia c` fenomenul exist`, ca atare, de[i este
probabil [i \n zilelel noastre la fel de \nc`rcat \n mister ca [i \n prima zi c\
nd el a fost semnalat. C\nd anume a fost acea zi, este imposibil de
 136

precizat. |n orice caz, tare demult, de vreme ce, \n epistola sa, domnul
Popescu afirm` c` [i mama d\nsului [tia despre "r\u" de la p`rin]i, care o
sf`tuiser` "s` nu treac` prin und`, c` s\nt lucruri cere[ti [i e p`cat". Oare
despre ce fel de lucruri    "cere[ti"    s` fie vorba?...
Spre a ne putea m`car forma o idee despre fenomenul \n sine,
trebuie s` analiz`m "la rece" faptele. Cum lesne se poate observa, toate
observa]iile au avut loc vara, pe timp secetos, ceea ce ne-ar putea
determina s` credem c` este vorba despre un fenomen de miraj sau de
"fata morgana", cum mai este cunoscut. Mirajele se datoreaz` unor cazuri
de propagare anormal` a luminii, \n condi]ii climatice speciale, \n general
\n locurile cu temperaturi foarte ridicate. Trebuie precizat c`, \n cazul
refrac]iei atmosferice normale, raza de lumin` este curbat` concav, cu
concavitatea spre sol. S\nt \ns` cazuri, produse de diferen]e mari de
temperatur` \ntre sol [i aer, c\nd aceast` curbur` poate fi accentuat`,
moment \n care orizontul apare foarte \ndep`rtat, devenind vizibile
obiecte situate la mari distan]e. |n aceste cazuri, la trecerea    razelor de
lumin` prin straturi de aer cu densit`]i diferite, obiectele respective    s\nt
observate plutind \n aer, inversate sau drepte. S` fie vorba despre un
astfel de miraj? Pu]in probabil, deoarece, \ntr-un unul din cazuri,
martorul povestea c` vremea era mohor\t`, ce]oas`, de[i era var`. {i,
tocmai \n acest caz, pur` \nt\mplare sau nu, dunele de nisip sc`ldate \n
soare nu s-au mai ar`tat, \n schimb a ap`rut, pe cer, imaginea unei m`ri
furioase!?! De-a dreptul inexplicabil... Iar la fel de inexplicabil` pare a fi,
din acest punct de vedere, [i audi]ia perfect` pe care martorii o semnalau:
strig`tele c`l`re]ilor, mugetele c`milelor...S` fim serio[i, un miraj produs \
ntre dou` locuri aflate la mii de kilometri dep`rtare poate reproduce, ca
printr-o oglind` cereasc` de dimensiuni ciclopice, imagini perfecte, dar \n
nici un caz nu poate aduce, odat` cu ele, [i sunete...{i \nc` ceva. Acel
zgomot bizar, ca un "]\r\it de greieri", care preceda de fiecare dat`
fenomenul [i care era de ne\n]eles pentru oamenii locului, este perfect
inteligibil dac`-l compar`m cu sunetul produs \n momentul \n care nava
 137

USS Eldridge disp`rea, \ntr-o cea]` verzuie, din docurile portului, \n

cadrul legendarului "Experiment Philadelphia"... Dup` cum    o alt`
similitudine rezult` compar\nd st`rile de "ame]eal` ciudat`" resim]ite de
martori cu cele ale marinarilor sc`pa]i cu via]` \n urma amintitului
experiment.    Astfel, ajungem la o nou` ipotez`...
S` fie vorba, de o fant` temporal`, cu alte cuvinte, despre o
"poart`" \n cuantumul spa]iu-timp, poart` prin care peisaje, obiecte, fiin]e
contemporane cu privitorul sau venind din trecut apar \n fa]a ochilor
acestuia ca [i cum s-ar perinda pe un ecran? Dar \n cazul unei asemenea
ipoteze, trebuie s` ne \ntreb`m, logic, de unde pot veni respectivele
imagini [i sunete...{i un r`spuns \l pot da pasiona]ii de ocultism: arhivele
Akasice, existente \n planul astral. |n ele, spun surse ezoterice, s-ar afla \
nchis`, ca \ntr-o bibliotec`, sau, dac` vre]i, ca \ntr-o videotec`, toat` istoria
lumii.    Aceste arhive, la care au acces numai ini]ia]ii, se prezint` sub
forma unui film, care poate fi derulat \nainte sau \napoi, pentru a urm`ri o
anumit` scen`, o \nt\mplare sau alta, evenimente care s-au petrecut pe
P`m\nt cu milioane de ani \n urm`...Dac` \ns` am accepta o asemenea
ipotez`, ar trebui s` fim de acord [i    c` to]i oamenii care au v`zut "r\ul de
foc" din Oltenia erau ini]ia]i, ceea ce nu e tocmai viabil...
{i totu[i, ipoteza unui univers paralel din care s` izvorasc`
imaginile [i sunetele amintite pare a fi mai credibil` dec\t cea a unei
explica]ii ]in\nd de fenomenele meteo-climatice. Asta dac` nu lu`m \n
considerare [i posibilitatea transmiterii imaginilor [i sunetelor, \n chiar
momentul producerii lor, la mii de kilometri distan]`. O astfel de
transmitere ar fi posibil` \n condi]iile \n care am considera c` ea se
produce prin alte legi ale fizicii [i mecanicii dec\t cele unanim acceptate
de [tiin]a modern`. Dar p\n` la a aduce dovezi pentru existen]a acestei
[tiin]e deocamdat` "non-umane", vor mai trebui s` curg` multe clipe pe
"r\ul de foc al timpului"...
 138

POARTA C~TRE T~R|MUL BINELUI {i CEL AL R~ULUI!

F`r` \ndoial` c` cei mai mul]i dintre dvs. a]i urm`rit cu sufletul la
gur` serialul care a f`cut furori \n \ntreaga lume la data apari]iei sale –
Twin Peaks. Fascinanta povestire \[i purta eroii, \ntr-un crescendo
trepidant, nu numai \n ni[te mirifice peisaje montane, apar]in\nd acestei
lumi, dar [i prin locuri \nsp`im\nt`toare, ce se aflau pe t`r\mul r`ului, sau,
cum se spunea acolo, \n “S`la[ul Negru”, un loc diferit de paradisiacul
“S`la[ Alb”. O asemenea clasificare nu venea \ns` din imagina]ia prea \
nfierb\ntat` a regizorului [i scenaristului David Lynch, ci avea o origine
mult mai veche. Etnografii [i cercet`torii mitologiei de pretutindeni,
printre care la loc de cinste se situeaz` românul Mircea Eliade, cuno[teau
c` tradi]ia unor asemenea “S`la[uri” antagonice este p`strat`, \n memoria
p`m\ntenilor, de mii de ani. Locuitorii meleagurilor dintre Dun`re [i
Carpa]i vorbeau chiar despre un t`r\m tainic numit “Ostrovul Alb” sau
“Ostrovul Blajinilor”, unde mergeau, dup` moarte, oamenii “b`tr\ni [i
buni”, ca [i despre un t`r\m similar, dar populat de spirite malefice.
Religia cre[tin` a asimilat aceste mituri str`vechi, denumind fabuloasele
t`r\muri Rai, respectiv Iad [i sus]in\nd c`, \n anumite zile, [i \n anumite
locuri, por]ile acestor t`r\muri se deschid. Ast`zi, nu pu]ini s\nt cei care
consider` de pild` P`durea Hoia-Baciu, de l\ng` Cluj, o asemenea “poart`
de intrare”. La numai 30 km de Bucure[ti, \n mijlocul unei p`duri
luxuriante de pe malul Sabarului, \n locul numit din vechime Valea F\nt\
nii, am reu[it s` descop`r, \n povestirile [i legendele localnici, am`nunte
tulbur`toare, ce par s` sus]in` ipoteza potrivit c`reia [i aici s-ar afla un loc
unde “se alege R`ul de Bine”, dup` cum mi-a declarat unul dintre cei cu
care am stat de vorb`.
Totul a \nceput, se pare, cu multe sute de ani \n urm`. Tradi]ia
consemneaz` c` pe atunci un ciob`na[, p`sc\ndu-[i oile pe malul r\ului
 139

Sabar, afluent al Arge[ului, a \nt\lnit, \n peregrin`rile sale, [i un izvor, \n

umbra p`durii. Ciob`na[ul era t\n`r, abia ie[it din adolescen]` [i cu
musta]a abia mijit`. Dar mare necaz se ab`tuse asupra lui: din pricina
meseriei sale, tot st\nd numai pe l\ng` oi, c`p`tase o boal` grea de piele
trasmis` de la animale, ca un soi de lepr`. Trupul i se acoperise cu o
spuzeal` ca o plag`, care-i d`dea mari m\nc`rimi, [i se sc`rpina bietul de el
de copaci p\n` ce-i d`dea s\ngele. Umblase pe la babe doftoroaie, pe la
vraci, dar nimeni nu-i g`sise leac. Nici nu se mai g\ndea de-acum s` se
mai vindece vreodat`.   
Omul, obosit [i \nfierb\ntat de c`ldura zilei de var`, s-a oprit s` bea
ap` [i s` se r`coreasc`. A b`ut, s-a sp`lat pe fa]` [i pe corp, p\n` la br\u, [i
apoi s-a rezemat \n strai]`, cu capul spirjit de-o buturug`. Cuprins de-o
toropeal` pl`cut`, a a]ipit [i a visat c` din izvor \i apare o fiin]` luminoas`,
ca un \nger, care a \ndreptat spre el un toiag. {i a ie[it din toiag o raz` de
lumin` [i l-a str`fulgerat. |n clipa aceea, s-a trezit. |n preajma lui nu era
nimeni, soarele z`bovea la asfin]it, iar oile se risipiser` pe coclaurile din
jur. Cu chiu cu vai, le-a adunat [i le-a \ntors \n sat. Abia a doua zi a
observat c` bubele nu-l mai m`n\nc`. {i-a dat jos c`ma[a [i a v`zut cum o
crust` groas` se formase deasupra lor [i se cojea, ca o piele moart`. A
mers iar la izvor de s-a \mb`iat [i \n c\teva zile, lepra care-l m`cinase,
disp`ruse cu des`v\r[ire. Oamenii din sat au venit \n num`r mare s` vad`
locul unde se \nt\mplase minunea. Dup` nu mult` vreme, pe locul
izvorului s-a f`cut un pu], care, cu timpul, a fost l`rgit [i ad\ncit,
construindu-se f\nt\n` pentru ca, \n primii ani ai secolului trecut, \n jurul
f\nt\nii, s` se dureze o mic` troi]`, unde veneau oamenii din satele din jur
[i chiar din Bucure[ti, s` bea ap` [i s` se roage [i s` vindece de neputin]ele
trupe[ti. “C\nd eram noi tineri, ne spune Maria Ghi]`, de Izvorul
T`m`duirii era acolo lumuli]` de nu puteai s-arunci un ac. Veneau sper\
nd c` se vor lecui de boale grele. Da’ cu comuni[tii, nu ne-a mai dat voie
s` mergem acolo [i s-a ales paragina [i de f\nt\n` [i de troi]` [i e p`cat c`
nu se ocup` nimeni s` le repare, s` le fac` ceva! C\t despre locul blestemat
 140

de la Valea F\nt\nii, eu cred c` faima lui rea se trage de la vr`jitoarele

care f`ceau farmece odinioar`, prin locurile astea, de ie[eau la g\rl`. Ele
lucrau cu dracii [i trimiteau spiritele rele s` chinuie oamenii, [i numai la
r`sp\ntii puteau `[tia intra \n oameni [i-i z`p`ceau [i-i \nnebuneau!”
|ntr-adev`r, nu departe de acest loc \nc`rcat de spiritualitate [i
dovedind, dup` cum ne-au confirmat numero[i locuitori ai satului
C`rpeni[ (comuna G`iseni), valen]e vindec`toare, se afl` [i o r`sp\ntie
care, din vremuri tot at\t de vechi, i-a \ngrozit pe oamenii locului. Acolo,
se tem s`tenii, se arat` \n nop]ile cu Lun` plin`, Necuratul. “|nainte
vreme, ne spune Constan]a Petre, la r`sp\ntie ap`rea Necuratul [i    se
ar`ta sub form` de animale – ca pisic`, ca ]ap, numai ca oaie nu se
putea \nf`]i[a. Veneai pe drum [i ziceai c`-i animal, nu te \nfrico[ai. Dar
c\nd \ncepeau s`-i sclipeasc` ochii, dr`ce[te cum s-ar zice, omul peste
care c`zuse nenorocul s`-i ias` \n fa]`, \nnebunea de fric`, ba chiar
murea! Eu [tiu o mul]ime de oameni care [i-au l`sat oasele acolo, [i c\nd
eram eu t\n`r` [i \n anii din urm`. Iar crucile de pe marnea drumului le-
a]i v`zut [i dumneavoastr`, stau m`rturie! Ba \i g`sea ]epeni, \n mijlocul
drumului, ba se r`sturna c`ru]a sau ma[ina cu ei, ca [i cum i-ar fi
m`turat o m\n` nev`zut` de pe drum, pr`v`lindu-i \n apa Sabarului, ba se \
necau f`r` motiv. Lucruri grozave s-au petrecut acolo! Acum vreo zece
ani, un b`rbat a fost g`sit \n Sabar, mort, dup` ce se chinuise poate toat`
noaptea s` se ca]ere pe mal, se vedeau urmele degetelor \nfipte \n mal,
ca [i cum el \ncercase s` se scoale din ap`, dar cineva \l tr`gea \n jos, s`-l
omoare… {i chiar [i anul trecut s-a \necat o fat` \n Sabar, chiar \n
dreptul r`sp\nt\iei, de[i apa acolo nu e mare! Nimeni nu are curaj s`
treac` pe acolo, singur, noaptea, c` e vai de el. P\n` [i tinerii din ziua de
azi, c\t se dau ei de grozavi [i zic c` nu au team` de nimic, iau aminte la
vorbele noastre, nu zic deloc c`-s eresuri de babe b`tr\ne! V`rul lu’
b`rbatu-meu, Ion Vasile, venea odat` cu doi prieteni, noaptea, acas`, de
la lucru. {i, \n mijlocul r`sp\ntiei, hopa, le-a ap`rut un curcan, o
frumuse]e! <P-`sta \l prindem [i-l ducem tu[ii Anichii, s` ne fac` o m\
 141

ncare de s` se duc` vestea, a zis Ion. S-au luat dup` el, c\nd era s`-l
prind`, curcanul ]u[ti, li se strecura printre degete, de parc` ar fi fost dat
cu unsoare. At\t i-a ame]it, at\t s-au ]inut dup` el, p\n` ce-a ajuns la un
hele[teu. Acolo l-au \ncol]it dar c\nd credeau c` nu le mai scap`,
curcanul s-a aruncat direct \n hele[teu [i s-a f`cut nev`zut \n clipa c\nd a
atins apa, dar f`r` s` se \nece \n`untru. Pur [i simplu a disp`rut. Atuncea
a zis unul dintre ei: <Fra]ilor, haide]i s` ne \nchin`m, c` `sta n-a fost
curcan, ci Necuratul, ce-a vrut s` ne piard`!”
So]ul interlocutoarei mele anterioare, domnul Niculae Ghi]`,
poveste[te [i d\nsul un fapt asem`n`tor. “Eu l-am cunoscut pe un om, nea
Ion Petri[or, care, ne]in\nd seama de pericol, s-a \ncumetat s` treac` pe
acolo. <Am cai buni [i de cu]it nu m` despart nicic\nd, se l`uda el. {i nu
de draci m` tem eu, de oameni, c`-s mai r`i ca dracii!> A purces el la
drum, era o noapte de var` lini[tit` [i, c\nd aproape c` trecuse de r`sp\
ntie, caii s-au oprit, forn`ind. ~sta [i-a scos cu]itul, [i-a f`cut curaj [i a
cobor\t s` vad` ce e. Era o pisic` neagr`, ce st`tea ghemuit` \n praful
drumului [i \l privea cu ochii ca focul. <Ia, [i-o m\]`!>, a r\s nea… [i a
m\nat caii mai departe. Dar m\]a a \nceput s` se ]in` pe calea lui. Venea
dup` el [i nu-l sc`pa din ochi. A mers omul ce-a mers, pisica cea neagr`,
dup` el. <S` [tii c` asta-i Necuratul, a p`lit atunci nea Petri[or [i [i-a
f`cut o cruce mare, rug\ndu-se s` piar` Satana. {i-n clipa aia, cic`, pisica
s-a topit, \ntr-un fum negru [i omul a putut ajunge, mai mult mort dec\t
viu, acas`”. Mai mult, domnul Niculae Ghi]` ne spune c` el \nsu[i a
fost ]inta unei \nt\mpl`ri ie[ite din comun. |ndrept\ndu-se, \n tinere]e, \ntr-
o noapte, cu calul, spre cas`, venind de la un b\lci, ajuns \n dreptul
p`durii, acolo unde avea familia lor p`m\nturile, n-a mai [tiut, deodat`,
unde se afl`. “Nu cumva s` crede]i c` eram beat. Nu b`usem dec\t o
stacan` de vin acolo [i aveam mintea limpede. Dar cum am ajuns la locul
`la r`u, parc` mi s-a l`sat o cea]` peste creier [i am sim]it c`-mi pierd
min]ile. Nu mai [tiam de mine, mergeam ca ame]it, m\nam calul numai
aiurea. Habar n-aveam unde m` aflu, de[i acolo era ogorul p`rin]ilor
 142

mei, [tiam locurile \n mod obi[nuit [i cu ochii    \nchi[i. Am f`cut cred

zece ture pe acolo, am luat-o [i prin p`dure, tot acolo m` trezeam, m` \nv\
rteam \n cerc, dar nu-mi d`deam seama. Calul necheza, l-am l`sat pe el
singur s` m` duc`, i-am l`sat fr\ul liber, dar tot \n zadar. {i el se r`t`cise.
Am umblat brambura toat` noaptea, abia la mijitul zorilor am z`rit casele
\n zare [i am [tiut c` \ntr-acolo trebuie s` m` \ndrept”.
Dar poate c` cel mai bizar eveniment petrecut la r`sp\ntia
blestemat` s-a petrecut nu cu mul]i ani \n urm`. Eroul ei, domnul
Marinic` Florea, n-o s-o uite, cu siguran]`, niciodat`, fiindc` ar fi putut
foarte bine s`-l coste via]a. Iat` ce mi-a povestit domnia sa: “Veneam de
la b\lciul de la Bolintin [i m` \ndreptam, cu so]ia, spre casa socrilor mei.
Eram am\ndoi pe biciclete, era o noapte deas`, f`r` pic de stea [i abia
deslu[eam la cinci metri \nainte siluetele copacilor. Nevast`-mea pedala \
n spate, eu m` aflam la c\]iva metri \n fa]a ei, la un moment dat am
sim]it cum cotul meu se ciocne[te de ceva, deci ceva material, care
trecuse pe l\ng` mine, de[i eu nu z`risem nici m`car o umbr`, [i, \n clipa
urm`toare, am sim]it o arsur` \n piciorul drept, ca [i cum m-ar fi atins
acolo o ghear` nev`zut`. La \nceput, n-am dat aten]ie, dar usturimea a
devenit insuportabil` [i, c\nd am dus m\na la picior, am sim]it pantalonul
n`cl`it de s\nge. Am strigat-o pe so]ie [i, peste dou` minute, deja nu mai
[tiam de mine. |mi pierdusem cuno[tin]a. Mai t\rziu am aflat c` so]ia a
reu[it s` opreasc` o ma[in`, \n [osea [i, spre norocul meu, \n ma[in` se
afla chiar doctorul Fulga de la Potlogi. Mi-a improvizat la repezeal` un
garou [i am fost transportat rapid la spital. Trei minute dac` mai \nt\
rziam, mi-au spus doctorii de la Urgen]`, \mi erau fatale. Aveam artera
femural` t`iat` pe jum`tate, am stat \n spital aproape dou` luni, mi-au
f`cut o mul]ime de opera]ii [i mi-au pus o ven` de vac`, dar important e
c` am sc`pat cu via]`, c` puteam s` fiu mort. Nici p\n` ast`zi, doctorii [i
nici poli]ia nu au putut stabili cine anume [i mai ales cu ce m` t`iase.
Lovitura era foarte \ngust`, de nici un centimetru, dar foarte ad\nc` [i
mai ales foarte precis`. Nu cu cu]itul p`rea a fi fost f`cut`, ci cu o ghear`,
 143

cum mi se p`ruse mie \nc` de prima dat`. Cazul a fost clasat, ca av\nd
<autor necunoscut>. De atunci, m` feresc s` mai calc pe acolo noaptea [i
dac` vrea cineva s` simt` ce-i aceea groaz`, \l invit s` petreac` o noapte la
Valea F\nt\nii!”

LOCUL UNDE OAMENII |{I PIERD MIN}ILE

Pe splendidele plaiuri arge[ene, la numai c\]iva kilometri de

Pite[ti, \ntre satele Radu Negru [i R\nc`ciov se afl` o p`dure deosebit de
frumoas`. Odinioar` un adev`rat codru de nep`truns, cu timpul, datorit`
defri[`rilor masive, a fost redus la dimensiunile relativ mici de azi. |
nfipt` \n coama dealului ce desparte localit`]ile men]ionate, p`durea
ascunde \n ad\ncul ei o tain` de nedezlegat, legat` de o poian` misterioas`,
o zon` de care localnicii ce vin s` taie lemne aici se feresc cu grij` [i \
nfrico[are. Pentru c`, a[a cum mi-au m`rturisit s`tenii cu care am stat de
vorb`, o dat` trecut prin ea, omul \[i pierde orice sim] al orient`rii [i
r`t`ce[te ore \n [ir f`r` ]int`. Localnicii spun atunci c` Ielele i-au furat
min]ile…
|n satul Radu Negru, oamenii cunosc faima poienii blestemate.
Unii din v`zute, al]ii numai din auzite, dar to]i, f`r` excep]ie, se tem de
ea. Iat` ce declar` doamna Gheorghi]a Nenciu: “Pe vremuri, acolo se afla
un lac – de-aia \i [i zice acum locului Lacul Gondii – care, cu timpul, a
secat. {i \nc` de pe atunci avea faima de loc al pierzaniei, de loc r`u.
Nimeni nu se \ncumeta s` treac` pe acolo, fiindc` mul]i oameni, din R\
nc`ciov [i din Radu Negru, trecuser` \nainte prin ea [i au umblat aiurea
ceasuri \ntregi, cu min]ile r`t`cite. Iaca, mama mea de pild`, s-a dus \n
p`dure s` adune lemne [i abia dup` c\teva ore a apucat s` ajung` acas`,
cu doar patru g`teje \n bra]e. R`t`cise prin p`dure, f`r` s` [tie \ncotro s-o
apuce, care-i calea \napoi spre cas`. Cu chiu, cu vai, a nimerit, dar al]ii
nu au fost la fel de noroco[i, au r`mas a[a, cu min]ile pierdute, [i o zi \
ntreag`! B`rbatu-meu tot a[a a p`]it – a mers ce-a mers prin p`dure, cu
 144

lemnele \n spinare, p\n` a obosit [i nu mai cuno[tea drumul de \

ntoarcere”.
Un alt exemplu \n acest sens \l ofer` t\n`rul C`t`lin Andronache:
“V`rul meu, \mpreun` cu doi prieteni, a mers ]int` prin p`dure toat` ziua,
dup` ce \nt\mpl`tor, f`r` s`-[i dea seama, c`lcaser` prin <poiana Ielelor>.
Abia a doua zi, \n zori, au ajuns \n satul vecin, R\nc`ciov, [i [i-au dat
seama unde se afl`, recunosc\nd casa unor amici. |n tot acest timp, au
mers \n continuu, f`r` s` g`seasc` o cale de ie[ire”.
Dup` c\te am aflat din declara]iile martorilor, to]i cei ce trec prin
aceast` “poian` a Ielelor” \[i pierd efectiv memoria, astfel \nc\t nu mai pot
g`si drumul pe care au venit. Metamorfoza se produce pe nesim]ite: omul
trece prin acel “loc r`u”, nu simte absolut nici o transformare, nici o
alterare a con[tiin]ei sale, dar aceasta deja s-a produs. {i, de[i este
convins c` a ales calea cea bun`, el va r`t`ci merg\nd \n cerc ore \ntregi p\
n` s`-[i revin`. Aceste “r`t`ciri” pot dura, dup` cum arat` declara]iile
s`tenilor, \ntre dou` ore [i o zi \ntreag`!
Incitat de spusele tuturor celor cu care am stat de vorb`, desigur c`
mi-am dorit s` v`d [i eu poiana, chiar cu riscul de “a-mi pierde min]ile”,
cum am \ncercat s` glumesc. S`tencele cu care tocmai am discutat s\nt \
ns` foarte serioase [i nici m`car nu-[i permit s` ia \n der\dere faima
“locului r`u”: “Ce se petrece acolo nu-i de r\s, nu-i supersti]ie [i nici
legend`. Acolo chiar se petrec lucruri ciudate!”, s\nt avertizat, dar
curiozitatea nu m` \mpiedic` s` m` r`zg\ndesc. V`z\nd c` n-o poate scoate
la cap`t, Constan]a Matei cheam` un b`iat din vecini, un pu[ti de nici 20
de ani, agil [i zvelt ca o panter`. {i \ntov`r`[it de el, urc dealul pe care se
afl` p`durea. |n acest timp, b`iatul – Ion Enache este numele lui – nu \
nceteaz` s`-mi povesteasc` fel de fel de p`]anii legate de “Poiana Ielelor”,
una tr`it` chiar de el: “Am mers prin p`dure [i, f`r` s`-mi dau seama, am
trecut [i pe la Lacu Gondii. Nu am sim]it \ns` nimic pe moment. M-am
urcat apoi \ntr-un pom, s` v`d priveli[tea [i uit\ndu-m` spre sat, parc` nu-l
mai cuno[team! M-am uitat, desigur, [i la casa mea, care este foarte
 145

aproape de deal, dar n-am mai recunoscut-o. Nu [tiam ce-i acolo. <Ce
sat o fi `sta?>, m` g\ndeam eu atunci. Am mai stat, m-am mai uitat, o
cas`    - a mea – a \nceput s` mi se par` cunoscut`, \ns` nu [tiam de unde!
…Mult timp mi-a trebuit s` reg`sesc drumul spre sat, prin desi[ul p`durii
[i abia c\nd am ie[it pe coasta dealului [i mi-am v`zut iar`[i casa mi-am
amintit de unde o [tiam. Vreau s` v` spun c` \n tot acest r`stimp, am fost
con[tient [i am [tiut permanent ce se petrece cu mine, deci n-a fost ca o
be]ie sau ca un vis, cum i-am auzit pe al]ii spun\nd. Mergeam \ns` pe
c`r`rile p`durii [i, de[i nu eram pe    drumul cel bun, tot timpul am fost
convins c` s\nt!”.
Acum, \ns`, ca un f`cut, c`l`uzei mele \i este foarte greu s`
g`seasc` drumul; str`batem p`durea de minute bune [i tot nu am g`sit
poiana. Defri[`rile efectuate \n ultima vreme \l deruteaz` pe t\n`r; ele au
l`sat peste tot \n p`dure lumini[uri false, care, de la distan]`, dau impresia
de poieni naturale.
“S` nu v` fie fric`, m` lini[te[te c`l`uza mea. Nu ne-am r`t`cit [i,
chiar dac` o s` c`lc`m \n poian`, nu ne vom r`t`ci. Numai dup` ploaie se
manifest` ciud`]eniile, am observat eu, cu ni[te prieteni, \ncerc\nd s` ne
explic`m ce se \nt\mpl` de fapt. E ceva acolo care are leg`tur` cu ploaia.
Pe vreme uscat`, dac` mergi, nu p`]e[ti nimic, dar dac` umbli dup` ce a
plouat [i iarba e ud`, negre[it te treze[ti cine [tie unde [i mai ales cine
[tie c\nd…”.
Deodat`, \naintea noastr` se deschide o poian` frumoas`; c`ut\nd-
o, am trecut de dou` ori    chiar pe l\ng` ea, de parc` “poiana Ielelor” s-ar
fi ascuns de noi! Primul lucru care m` uime[te este iarba, care cre[te aici -
\nalt` aproape c\t un stat de om, moale [i fin` de parc` ar fi de m`tase,
iarba se \ndoaie [i se face v\rtejuri-v\rtejuri, la fiecare adiere de v\nt.
Poiana are o form` aproape perfect circular` - lucru extrem de rar pentru
o forma]iune natural` - cu un diametru de circa 50 de metri. Str`batem
locul \n lung [i-n lat, fac fotografii, dar nu simt, nici eu, nici s`teanul,
vreo “r`t`cire”, dimpotriv`, senza]ia este pl`cut` \n aceast` dumbrav`
 146

minunat`, sc`ldat` de razele soarelui de toamn`. Condus de ghidul meu,

m` \ntorc, spre asfin]it, \n sat. Din fericire, este acela[i sat din care am
plecat cu c\teva ore \n urm`, a[a c` r`suflu u[urat…
Pentru a \ncerca s` g`sim o explica]ie fenomenelor de-a dreptul
uluitoare ce se petrec la Lacul Gondii, nici o ipotez` nu poate fi scoas`
din calcul de la bun \nceput. Ce se \nt\mpl` totu[i \n aceast` “poian` a
Ielelor”? Danseaz` acolo fecioarele despletite ale mitologiei populare,
menite s` r`t`ceasc` min]ile oricui le vede? B`tr\nii locului a[a sus]in, dar
este, probabil, o legend` [i nimic altceva. Pe de alt` parte, trebuie spus din
capul locului c` aici nu a fost semnalat` nici o dispari]ie definitiv` a
vreunei persoane care a str`b`tut p`durea, nimerind \nt\mpl`tor prin
poiana cu pricina. Dispari]ii au fost, dar temporare, nici una nedep`[ind,
cum am men]ionat, 24 de ore.
{i atunci care s` fie cauza s`-i spunem a[a “[tiin]ific`” a celor
petrecute? S` se fi pr`bu[it \n zon` un meteorit, a c`rui c`dere s` fi generat
acest lumini[ de p`dure [i un crater care a captat apa ploilor [i pe care
localnicii l-au numit apoi “Lacul Gondii”? Sau ne afl`m pur [i simplu \n
fa]a unei anomalii geomagnetice – un nod Hartmann – sau de alt` natur`,
ce ar afecta zonele din creierul uman r`spunz`toare de echilibru [i
orientare? Orice ar fi, fenomenele ce au loc \n “poiana Ielelor” trebuie
corelate cu umiditatea, ]in\nd cont de spusele c`l`uzei, care a observat, pe
parcursul unei perioade mai lungi de vreme c` “r`t`cirile” nu se petrec
dec\t dup` ploaie, c\nd iarba [i locul s\nt \nc` ude.
Problema este deosebit de complex` [i deocamdat` nu se pot emite
dec\t ipoteze \n privin]a sa. F`r` \ndoial` \ns` c` o cercetare mai
am`nun]it`, la fa]a locului, efectuat` de exper]i – fizicieni, geologi [i
speciali[ti \n parapsihologie – va fi de natur` s` rezolve misterul ce
planeaz` \nc` deasupra acestui “loc r`u”.

LACUL    BLESTEMAT DE LA CIOTUL PALTINULUI

 147

Situat la grani]a dintre crestele Carpa]ilor [i dealurile \nalte din

preajma Starchiojdului, aproape pe linia imaginar` ce desparte jude]ele
Prahova [i Buz`u, lacul de la Ciotul Paltinului a atras, de-a lungul
timpului, asupra sa, o nedorit` faim`. De zeci, poate de sute de ani, mul]i
oameni i-au c`zut prad`, ceea ce i-a determinat pe to]i s`-l considere un
loc blestemat. Din dep`rtare, pentru un c`l`tor str`in, apa lui clar` ca [i
cristalul pare o invita]ie la odihn`. Numai c` - iar localnicii [tiu bine asta -
poate fi o odihn` ve[nic`… Mai mult dec\t at\t, aici legile fizice nu au nici
o valoare. De[i nici un v\rtej nu se vede, la suprafa]`, lacul fiind limpede
[i lini[tit, asemeni oric`rui t`u de munte, \n mijlocul lui obiectele \ncep s`
o ia razna. B`rcile care se \ncumet` s`-l str`bat` s\nt cuprinse brusc \ntr-un
v\rtej ame]itor, de parc` o uria[` ghear` diabolic` le-ar r`suci, ca pe ni[te
sc\nduri. |n jurul lacului, iarba cre[te, pe alocuri, mai verde [i mai mare
dec\t \n alte p`r]i [i b`tr\nii spun c` \n aceste locuri, care au de obicei
forma unui cerc, “au jucat Ielele” [i se feresc s` calce acolo. Inginerii [i
geodezii, alarma]i de aceste manifest`ri ciudate, au investigat anomaliile
semnalate \n preajma lacului, dar nici p\n` \n prezent, ei nu au putut g`si
o explica]ie logic`. S-ar p`rea c`, mai ca \ntotdeauna, adev`rul e dincolo
de noi…
Nu \ncape nici o \ndoial`, [i studiile [tiin]ifice efectuate aici \n
ultimele decenii au demonstrat-o, c` lacul de la Ciotul Paltinului, are o
provenien]` natural`, lu\nd na[tere \n conul unui vulcan stins c\ndva, \n
negura timpurilor. |n decursul \ndelungatelor vremi care au trecut peste
el, apa s-a str\ns \n acest con, form\nd un mic t`u, pentru ca, undeva \n
secolul trecut sau la \nceputul secolului nostru, \n urma unei alunec`ri de
teren, un munte s` se pr`bu[easc`    asupra vulcanului stins, l`rgindu-i
astfel “p\lnia” [i duc\nd la formarea actualului lac, cu un diametru de
circa un kilometru. |n leg`tur` cu geneza lacului, \n forma sa actual`,
locuitorii din Starchiojd sus]in c` de fapt, ea s-ar datora unui blestem.
“Lacul se afl` \n r`zor cu p`m\ntul nostru de l-am primit \napoi dup`
Revolu]ie, acolo, \mi dest`inuie doamna Lica Diaconu , \n v\rst` de 80 de
 148

ani. |l [tiu \nc` de mic` copil`, [i-i [tiu renumele ce-l are. Bunica mea \mi
spunea c`, pe vremuri, c\nd era ea t\n`r`, oamenii, ca s` treac` \n Buz`u,
trebuia s` mearg` peste un v\rf de st\nc` numit F`getul. Dar urcu[ul era
at\t de r`u [i drumul at\t de chinuitor, c` toat` lumea \l blestema: <D`r\
ma-s-ar s` se d`r\me de munte, c` a scos sufletul din noi!> Iar \ntr-o
noapte, \n timpul unei furtuni, muntele s-a pr`bu[it spre vale, de-a l`rgit
lacul de la Ciotul Paltinului. {i de atunci, [i lacul este blestemat!”
Domnul Haralambie Oancea este unul dintre pu]inii oameni care
au asistat la aceste bizare fenomene petrecute pe lacul de la Ciotul
Paltinului. “|n tinere]e, m` aflam cu al]i fl`c`i prin p`dure [i ce ne-am zis,
hai s` d`m o rait` [i pe la lac, s` vedem, este cum zice lumea? {i ne-am
dus. De intrat, n-am intrat c` ne-o fost fric`, dar unul dintre noi a luat o
bucat` de    lemn [i l-a azv\rlit \n lac. La \nceput, a plutit u[or lemnul, dar,
pe m`sur` ce se apropia de mijlocul lacului, \[i sporea viteza, de ziceai
c`-i un v\rtej acolo. C\nd a fost aproape la mijloc, s-a \ncetinit [i a \
nceput s` se roteasc`, \n cerc. F`cea a[a, rotocoale, rotocoale, din ce \n
ce mai repede, parc` avea motor, [i alta nu! Nu [tiu cum s-a oprit, c` se \
ntuneca [i am plecat… Eu cred c` tot ce se petrece acolo e din pricin` c`,
pe undeva, lacul are vreun sorb, ce comunic` cu ad\ncul muntelui. Un
prieten de-al meu, tot de c\nd eram t\n`r, zicea – nu pot s` bag m\na \n
foc dac` chiar a[a o fi fost, dar eu v` spun ce am auzit – c` a fost el cu o
barc` p\n`-n mijloc [i acolo, c\nd a b`gat m\na, apa era ca ghea]a, chiar
dac` afar` era miezul verii! Probabil c` apa vinde de undeva, de la mare
ad\ncime!”
Pe malurile lacului cre[te o iarb` bogat` [i gras` cum nu se mai
vede \n alte locuri, dar, \n ciuda acestui fapt, vitele [i oile se feresc s` o
pasc`. De altfel, nici p`storii din p`r]ile locului, cunosc\nd spusele despre
maleficitatea acestui loc, nu le las` s` se apropie prea mult. Pilda unui
cioban care, cu pu]in \naintea primului r`zboi mondial, a vrut s`
dovedeasc` faptul c` tot ce se spusese despre lac s\nt supersti]ii, \i \
ndeamn` s` procedeze astfel. “Au fost mai mul]i oameni care s-au \necat
 149

acolo, [i nu s-a mai [tiut de ei. Dar mul]i dintre `[tia au intrat f`r` s` [tie
ce-i pa[te. Dar a fost [i un ciob`nel, un t\n`r zvelt [i curajos,    care
dinadins s-a dus, poveste[te domnul Ion P\ntece. Vezi c` nici curajul prea
mult nu-i bun. El nu credea \n ruptul capului ce-i ziceau `i b`tr\ni, c`
lacul e f`r` fund [i nici s` nu viseze s` intre \n el. Ciobanul n-a stat s`-i
asculte [i-ntr-o zi cald` de var`, s-a av\ntat \n apele calme ale lacului,
urm`rit de privirile celorlal]i ciobani. A \notat el voinice[te p\n` la
mijlocul lacului, [i c\nd a ajuns acolo, numai ce s-a dus la fund, de parc`
l-ar fi tras cineva acolo. Ce s` mai strige, ce s` mai f`c` `ia de priveau de
pe mal… Nu a mai ie[it viu de acolo, [i vede]i dumneavoastr`, nici nu
mai avea cineva s` intre dup` el, s`-l scoat`. Abia dup` cinci zile, a venit
un p`durar de la Chiojdu Mic care [i-a luat inima-n din]i, [i-a f`cut o
plut` [i s-a dus dup` el. Pluta mergea ce mergea, se rotea, dar mai \ncet,
c` era lat`, nu ca barca, p`durarul, om \n]elept se g\ndise el la treaba
asta. A ajuns p\n` la locul unde disp`ruse ciobanul [i, cu o cange lung` de
c\]iva metri, a \nceput s` sondeze apa, p\n` ce l-a g`sit. Nechibzuitul
cioban se afla pe fundul apei, dar c\nd l-a g`sit, zice lumea, l-a g`sit st\nd
\n picioare [i nu cum ar fi fost normal, culcat! {i p`rea a[a lini[tit, \n
moarte, nu I se str\mbase nici un mu[chi pe chip, de ziceai c` nici m`car
nu s-a zb`tut c\nd s-a dus la fund. Parc` a \n]eles, \n clipa c\nd s-a \necat,
c` blestemul era adev`rat [i d-aia nu i s-a mai \mpotrivit!”
Tot din mo[i str`mo[i s-a mai transmis interdic]ia de a te apropia
de lac [i din cauz` c` pe malurile sale, \n acele poieni cu iarb` neobi[nuit
de mare, ar juca noaptea Ielele, fiin]e fabuloase care atrag nenorocirea
celui ce le vede. “Eu n-am mai fost demult pe acolo, de[i avem p`m\nt,
cum v-am spus, \n vecin`tate, afirm` Lica Diaconu. C\nd eram t\n`r`, \ns`,
vedeam cercuri \n iarb`, ca ni[te rotocoale mari. Iarba era mult mai
verde [i mai fraged` dec\t \n alte p`r]i. Acolo cre[teau ciupercile cele mai
mari. Nu [tiu pe nimeni s` fi murit din pricina acelor ciuperci, ci
dimpotriv`,    toat` lumea le c`uta, c` erau nespus de gustoase. Dar
trebuia s` te p`ze[ti s` calci \n cerc, c` nu-]i era bine. Am avut o
 150

prieten`, ]`]ica Ioana, care a c`lcat acolo, \n locul r`u, [i o s`pt`m\n` nu

s-a mai putut scula din pat, a[a de r`u i-a fost!”
Aceast` ultim` m`rturie ne duce \ns` cu g\ndul la numeroasele
cazuri, semnalate at\t \n str`in`tate, c\t [i la noi, c\nd aceste enigmatice
“cercuri” au fost asociate, de c`tre oamenii din zonele respective, cu
Ielele sau Z\nele ale c`ror apari]ii abund` \n folclor. Ast`zi, \ns`, prezen]a
lor este tot mai frecvent pus` \n leg`tur` cu nave aeriene de tip OZN, care
produc, al`turi de efecte fizice immediate, [i anomalii pe termen lung
asupra vegeta]iei – ciupercile [i iarba se dezvolt` mult mai rapid [i mai
bine dec\t \n alte p`r]i. Au avut loc \n trecut asemenea “vizite” aici? Este
foarte posibil, de vreme ce fenomenele ciudate ce au ca fundal lacul de la
Ciotul Paltinului ne-au atras aten]ia [i nou`, oamenilor, \n general
nep`s`tori la asemenea anomalii. Cu at\t mai mult cu c\t, dup` cum tot
b`tr\na Lica Diaconu ne-a dest`inuit, nu departe de lac se afl` un loc
numit “Gaura Zmeului”, unde, se vorbea din b`tr\ni, “veneau zmeii de foc
s` se ascund`”. Bine\n]eles, se poate pune \ntrebarea de ce vizitele de
acest gen nu se mai repet` [i \n zilele noastre, de vreme ce anomaliile
continu` s` se manifeste. Este dificil a risca un r`spuns \n aceast` privin]`,
dar o ipotez` ar fi aceea c` acele fiin]e extraterestre, de tipul “ielelor” [i
“zmeilor” [i-au pierdut brusc interesul pentru ciudatul lac de la Ciotul
Paltinului dup` ce i-au dezlegat taina. Noi mai avem \nc` de iscodit la
ea…

DRUMUL OASELOR

Poate c` mul]i dintre dumneavoastr` au observat, merg\nd

prin ]ar`, de-a lungul [oselelor, cruci ridicate \n amintirea victimelor
accidentelor rutiere. S\nt locuri unde realmente te \ngroze[ti de num`rul
mare al acestor cruci, semnatare a tot at\tor mor]i petrecute acolo. {i
atunci nu po]i s` nu te g\nde[ti: s\nt oare, acele locuri, blestemate? Atrag
ele moartea?… Dac` ar fi s` se \ntocmeasc` vreodat` o hart` a acestor
 151

zone malefice, f`r` \ndoial` c` un punct, aflat pe o [osea din Constan]a, ar

ocupa un loc frunta[... Zona la care m` refer se afl` pe teritoriul comunei
Agigea, mai precis \n satul Lazu. |n acest “loc blestemat”, care \i face pe
s`teni s` se \ngrozeasc` numai la amintirea teribilelor \nt\mpl`ri petrecute
de-a lungul anilor, s-a aflat p\n` la mijlocul secolului nostru cel mai mare
cimitir t`t`resc din România. Oameni nechibzui]i au tulburat \ns` lini[tea
mor]ilor \ngropa]i aici construind o [osea care a trecut de-a dreptul peste
cimitir. Oasele turcilor [i t`tarilor mor]i de secole au fost amestecate
cu ]`r\na, peste pietrele tombale cu inscrip]ii \n limba vechilor st`p\nitori
ai Dobrogei, cu linii [erpuite, frumos conturate pe albul marmurei, au
trecut buldozerele, doar un col]i[or din vechiul cimitir, ce odinioar` se \
ntindea pe trei hectare, a mai r`mas azi neatins. Dar de la profanarea
aceea barbar`, lini[tea acestor plaiuri patriarhale, s-a destr`mat [i spiritele
mor]ilor, care plutesc desigur, deasupra “drumului oaselor”, \ncearc` s`
se r`zbune asupra tuturor celor care le deranjeaz` odihna ve[nic`.
Fa]` de acum trei sute de ani, de c\nd s-au statornicit primele case
ale satului Lazu, ca prelungire a Agigei, multe s-au schimbat prin
preajma locului. Vechii st`p\niri, turce[ti, i-a urmat oc\rmuirea
româneasc`, beiul ce veghea la bun`starea satului s-a transformat azi \n
primar. Dar locuitorii au r`mas aceia[i: pu]ini dintre s`teni s\nt români,
majoritatea fiind t`tari [i turci, oameni harnici [i cumin]i, care de cinci ori
pe zi, oriunde s-ar afla, a[tern pre[ul de rug`ciune [i-[i \ndreapt`, cu fa]a
spre Mecca, rug`ciunile c`tre Allah. S\nt cu to]ii oameni deschi[i,
primitori [i comunicativi. A[a i-am sim]it p\n` \n clipa c\nd, venind vorba
despre cimitir, au devenit dintr-o dat` \nchista]i [i circumspec]i, de parc`
ar fi vrut s` m` fereasc` de a afla o asemenea tain`. Numai dup` multe
eforturi am reu[it s`-i fac s`-mi dezv`luie povestea “locului blestemat”.
Dup` c\te am aflat, pe vremea st`p\nirii turce[ti, aici, la Lazu, se
afla cel mai \ntins cimitir t`t`resc din toat` regiunea, \nc` p\n` \n Bugeac.
Pe m`sur` ce popula]ia Agigei [i a satelor din componen]a ei sporea, iar
casele se r`sfirau, m`rind grani]ele a[ez`rii, [i cimitirul se l`rgea. De-a
 152

lungul at\tor ani, mii de oameni au fost \ngropa]i aici, sub pietre de
morm\nt frumos aliniate, \ndrept\ndu-[i c`tre paradisul promis de Profet
siluetele albe [i prelungi, ca ni[te spectre.
Dar lini[tea de veci, a t`tarilor \ngropa]i aici, lini[te ce ar fi trebuit
s` fie secular`, avea s` fie tulburat` \n dese r\nduri. Pe vremuri, dup` c\te
am aflat de la cei cu care am stat de vorb`, cimitirul nu era \mprejmuit cu
gard, ci cu    r\nduri groase de m`r`cini, ca nu cumva str`inii s` profaneze
mormintele. Musulmanii aveau, au \nc`, un cult al str`mo[ilor deosebit de
dezvoltat. Dar de ce s-au temut, se pare c` n-au sc`pat. Oasele celor \
ngropa]i, \ndelung trudite, \ntr-o via]` de om, nici dup` moarte n-aveau
s`-[i g`seasc` odihn`, fiind r`scolite de colo-colo.
Primul care a \ndr`znit s` le tulbure vechilor locuitori ai a[ez`rii
somnul cel ve[nic a fost mare[alul Antonescu. |n anul 1940, el a ordonat
ca vechiul drum, ce trecea peste valea din marginea satului, ocolind
cimitirul, s` fie \nlocuit cu un altul, mai direct, ce trecea prin cimitir.
Scopul acestei intreprinderi era acela de a u[ura deplasarea trupelor
române care asigurau linia M`rii Negre \n perspectiva unei a[teptate
invazii sovietice. Drumul pietruit, construit \n grab` de geni[ti, \n timpul
r`zboiului, de-a dreptul peste morminte, avea s` fie \nlocuit, \n primii ani
ai dictaturii comuniste, de o [osea, modern` pentru acele vremuri, la
ordinul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Desigur, tot f`r` s` se fac` vreo
deshumare, dup` ce tot terenul fusese nivelat cu buldozerele, sf`r\m\nd
oase vechi de sute de ani [i amestec\ndu-le unele cu altele, de-a valma.
Peste noapte, vechiul drum pietruit din timpul r`zboiului se l`]ea de patru
ori, transform\nd-se \ntr-o panglic` de asfalt, de sub care r`zb`teau \ns`
blestemele celor \ngropa]i. T`tarii din Lazu au fost m\nia]i de aceast`
ini]iativ`, care practic le \mp`r]ea cimitirul \n dou`, desf`[urate de-a
lungul [oselei, dar n-au avut ce face. Au pl\ns \n pumni obida ce-o aveau
de \ndurat str`mo[ii [i au t`cut din gur`, l`s\ndu-i pe p`g\ni \n plata lui
Allah. Dar avatarurile cimitirului n-aveau, din p`cate, s` se \ncheie aici.
Prin 1975, aflat \ntr-o vizit` de lucru \n jude]ul Constan]a, Nicolae
 153

Ceau[escu, a finalizat opera de distrugere \nceput` de \nainta[ii lor.

Sim]ul de estet al dictatorului s-a sim]it ofensat atunci c\nd acesta a
v`zut, pe de-o parte [i de alta a [oselei morminte?! A fost de ajuns o
fluturare de m\n`, \n maniera clasic`, [i un ordin scurt: “Reda]i terenul
agriculturii!”, pentru ca, practic, cimitirul s` dispar`. |ntr-un singur col], la
c\teva zeci de metri de [osea, s-a mai p`strat loc de \ngrop`ciune pentru
t`tarii din Lazu. De ast` dat`, s-a \ncercat o deshumare, \n prip`, dar
majoritatea scheletor, r`v`[ite, au r`mas pe loc, reprezent\nd probabil \n g\
ndirea “profund ateist`” a tovar`[ilor de la Partid nimic sacru, ci doar
simple \ngr`[`minte naturale… A[a se face c` \n vara urm`toare, peste
osemintele albite de ani [i \ntrez`rite din p`m\nturi, au ap`rut lanuri de
porumb [i floarea-soarelui, \n spatele c`rora nu se mai \ntrez`reau dec\t c\
teva pietre de morm\nt. Se pare \ns` c` pedeapsa pentru cumplitul
sacrilegiu pe care l-au f`cut n-a \nt\rziat s` apar` pentru nici unul dintre
blasfemiatori. To]i cei trei dictatori care tulburaser` odihna ve[nic` a
mor]ilor de la Lazu muriser` de moarte violent`: Antonescu [i Ceau[escu \
mpu[ca]i de plutonul de execu]ie, cu spatele la zid, Gheorghiu-Dej iradiat
de sovietici cu o doz` mortal`, \n timpul unei vizite la Moscova. De
dincolo de mormintele distruse, r`zbunarea spiritelor a fost \nf`ptuit`…
Unul dintre oamenii care cunosc cel mai bine povestea cimitirului
de la Lazu [i a “locului blestemat” de pe [osea, este b`tr\nul Iacup Cad\r. |
n v\rst` de 76 de ani, domnia sa [i-a p`strat neatins` memoria faptelor [i
[i-a dezv`luit pl`cerea de a povesti, atunci c\nd am reu[it s`-i c\[tig \
ncrederea [i s`-l determin s` vorbeasc`. “|ntr-adev`r, se pare c` acolo, pe
[osea, \n dreptul cimitirului, este un loc blestemat. Dedesubt se mai afl` \
nc` oseminte \ngropate, morminte distruse. Comuni[tii, c\nd au venit, nu
s-au dat \nd`r`t de la nimic. Nu le-a p`sat c` acolo erau \ngropa]i mor]ii,
str`mo[ii no[tri. N-au avut nici inim`, nici fric`! {i f`r`delegile lor le
pl`tesc ast`zi cei ce trec pe aici. Este, dup` p`rerea mea, locul unde se
petrec cele mai multe [i mai \nfrico[`toare accidente rutiere din
România. Majoritatea dintre ele, mortale. S\nt vreo patruzeci pe an, nu
 154

exagerez, pute]i \ntreba [i la poli]ie, unde vre]i. Acum c\]iva ani, s-au
ciocnit nu mai pu]in de opt ma[ini, au fost c\]iva mor]i, iar o femeie,
aflat` \ntr-una din ma[ini, de groaz`, a n`scut pe loc, prematur! {i \n vara
asta au fost c\teva accidente grave, soldate cu mor]i [i r`ni]i. |ntr-unul
dintre ele, s-a r`sturnat un TIR, iar un Aro a fost complet distrus,
ocupan]ii lui pierz\ndu-[i to]i via]a. Toate astea, [ti]i de ce? Fiindc` pe
vremea lui Dej, la construc]ia [oselei, pe perimetrul `la s-au folosit
pietre de morm\nt luate de la t`tarii \ngropa]i acolo!    {i asta nu e tot.
Pietre de morm\nt au fost folosite [i la construirea grajdurilor IAS [i
chiar la unele blocuri de locuin]e construite mai t\rziu, prin 1980. Dar
grajdurile au primit astfel [i ele blestemul asupra lor. |ntr-o noapte cu
furtun`, dou` fulgere misterioase s-au ab`tut asupra lor [i le-au izbit \n
plin, incendiindu-le. Au pierit \n catastrofa aia mai bine de o sut` de vite,
vaci [i cai. Am fost [i eu acolo [i am v`zut. Caii, s`racii, erau
carboniza]i, muriser` \n picioare [i rupseser`, \n chinul lor de a se salva,
cu capul, gratiile de la ferestre…Eu s\nt convins c` un mare blestem
apas` asupra acestor locuri!”
O alt` locuitoare a satului Lazu, cu care am discutat, este doamna
Selha Mustafa. Iat` ce mi-a dest`inuit domnia sa: “|n zona cu pricina se
petrec tot felul de lucruri ciudate. |n nop]ile f`r` Lun`, spun oamenii care
au trecut atunci pe acolo, dinspre lanurile de porumb de l\ng` cimitir se
aud parc` pl\nsete, ]ipte [i alte sunete ciudate, care \nsp`im\nt` pe
oricine. Se spune c` ar fi sufletele ne\mp`cate ale celor \ngropa]i acolo.
{i    e normal ca mor]ii s` fie m\nia]i pe cei vii. Mul]i dintre ei s\nt \nc`
acolo, iar [oseaua apas` asupra lor! Dup` Revolu]ie, hogea, ajutat de
c\]iva b`tr\ni din sat, a \ncercat s` recupereze osemintele desgropate de
acolo, fiindc` s` [ti]i, dac` scormoneai cu piciorul \n p`m\nt, [i d`deai de
oase. Dar n-au reu[it s` str\ng` dec\t c\]iva saci cu oase, pe care le-au \
ngropat la loc, \ntr-o groap` comun` din noul cimitir. Restul au r`mas tot
acolo, atr`g\nd mai departe moartea [i necazul asupra celor ce trec peste
ele, c`lc\ndu-le \n picioare!”.
 155

ISTORII NEELUCIDATE

Nu cred s` existe cineva, chiar [i dintre cei mai sceptici oameni de [tiin]`,
care s` nu fi tr`it vreodat` “pe propria-i piele”, o \nt\mplare, un fenomen,
menit a-l pune \n \nc`rc`tur` [i c`ruia nu i-a putut g`si o explica]ie \
ncadrabil` \n limitele logicii umane. Asemenea \nt\mpl`ri, pe care le-am
numit “istorii neelucidate”, fac parte, orice am spune, din via]a fiec`ruia.
Difer` doar modul de a le privi. |n vreme ce unii le consider` “semne”
trimise de Cer, pentru a-i avertiza ori pentru a le transmite un mesaj altfel
intangibil g\ndirii comune, al]ii afirm` c` asemenea fenomene s\nt doar
“momentan inexplicabile”, fiindc` \[i vor g`si c\ndva o explica]ie,
condi]ionat` fie de dezvoltarea [tiin]ei, fie de… schimbarea modului de a
privi \ns`[i via]a, de c`tre noi, oamenii! Cu majoritatea celor care au tr`it \
nt\mpl`rile ciudate pe care le ve]i putea savura \n paginile urm`toare, am
stat de vorb`. S\nt oameni obi[nui]i, a c`ror via]` normal` a fost scurt-
circuitat`, la un moment dat, de un fapt pe care nu l-au putut nici explica,
dar nici uita.
 156

COPIII BOLNAVI DE LEUCEMIE |{i PRESIMT MOARTEA

F`r` \ndoial` c` leucemia, cancerul s\ngelui, este unul dintre cele

mai teribile flageluri, care a cunoscut \n România o recrudescen]`
spectaculoas` cu prec`dere dup` explozia de la Cernob\l. C\]i oameni, [i
mai cu seam` copii, \[i datoreaz` moartea acestei explozii, este azi
imposibil de [tiut, \n orice caz, s\nt foarte mul]i. Ceea ce este mai bizar, [i
ceea ce doctorii care-i \ngrijesc nu au putut s` explice este modul \n care
ace[tia \[i anticipeaz` sf\r[itul, anun]\ndu-[i rudele c` orice efort    f`cut
pentru salvarea lor este zadarnic.
Doctorul Ioan Bleahu, specialist hematolog, doctor \n medicin` [i
medic primar pediatru, spune c` a \nt\lnit \n lunga sa lupt` de zi de zi cu
moartea numeroase asemenea cazuri. "Ce se petrece atunci nu [tim cu
certitudine, [i tot ceea ce facem este s` observ`m simptomele,    de fiecare
dat` acelea[i. Mai precis, copilul \ncepe s` spun` celor din jurul s`u c` nu
mai are rost s` se mai chinuie pentru el, c`ci oricum va muri. Apoi, \n
multe dintre cazurile cu complica]ii dureroase, cu circa o zi \nainte de
moarte, durerile dispar complet [i s\nt \nlocuite de o stare de lini[te, care
multora le-ar putea da speran]e. Unii chiar [i spun: <Uite, nu-l mai
doare, este o ameliorare!>. Noi, doctorii, [tim \ns` ce \nseamn` asta. Este
lini[tea dinaintea sf\r[itului, observat` \n cvasitotalitatea cazurilor".
Un asemenea caz este cel al unui b`iat de 17 ani, Florian C.,
bolnav de leucemie acut` limfoblastic`. Tratamentul s`u a durat mult
timp, dar orice au \ncercat medicii, totul a fost \n zadar. Pe fondul
chimioterapiei practicate - metod` extrem de agresiv` fa]` de organism -
s-a declan[at [i o enterit` necrozant`, care-i provoca t\n`rului ni[te dureri \
ngrozitoare. "|ntr-o zi din luna decembrie a anului 1995, \ns`, durerile au
\ncetat ca prin farmec [i chiar [i noi, medicii, am fost surprin[i, c`ci nu-i
administrasem nici sedative, nici calmante. B`iatul a cerut de m\ncare [i
chiar a m\ncat, cu mult` poft`, fapt care nu se mai petrecuse de mult`
 157

vreme, dup` care, cu un ton firesc ne-a spus tuturor, familiei [i doctorilor
care eram acolo, c` el simte c` va muri. Iar acest presentiment ciudat
avea s` se materializeze dup` numai patru ore! Anul urm`tor, deci \n
1996, aveam s` asist`m la un caz asem`n`tor p\n` la identificare cu
acesta, al unui b`iat, Cristian G., \n v\rst` de 16 ani, care, chinuit de
dureri atroce provocate de enterita necrozant`, a avut, brusc, un moment
de lini[tire. Nu-l mai durea absolut nimic, dar a spus cu voce tare c` el va
muri cur\nd. {i \ntr-adev`r, peste c\teva ore se stingea din via]`, f`r` ca
durerile s` revin`".
Un lucru extrem de straniu, pe care nimeni n-a fost \n stare s` \l
explice, s-a petrecut \n 1997, la spitalul Fundeni. O feti]` \n v\rst` de
numai 2 ani, Alexandra D., se afla, \mpreun` cu mama ei, pe un culoar al
spitalului. Mama discuta cu un medic, iar Alexandra se juca, pe l\ng` ele.
La un moment dat, feti]a s-a ridicat [i, pe un ton \ngrijorat, a spus:
"Feti]a...feti]a moare!". Bine\n]eles c` mama ei a r`mas stan` de piatr`
la auzul acestor cuvinte [i a \ncerat s-o lini[teasc`. |ns` micu]a Alexandra
repeta \ntruna, \nsp`im\ntat`, de parc` ar fi asistat ea \ns`[i la tragicul
eveniment: "Feti]a moare, mami! Moare feti]a!". Doctorul a \ncercat
s-o calemeze, sus]in\nd c`, cine [tie cum, se speriase de ceva [i r`m`sese
impresionat`, dar ea repeta    tot mai tare. Era ca un avertisment, pe care
cei doi oameni maturi nu vroiau s`-l ia \n seam`. {i la un moment dat, u[a
unui salon se deschide brusc [i o asistent` iese \n fug` [i-l anun]` pe
medic, pierit` de spaim`, c` pacienta de acolo, o feti]` de v\rsta
Alexandrei, murise chiar \n acel moment! Cum de a putut "vedea"
Alexandra moartea ei, prin zidurile spitalului, este un fapt de neelucidat...
Magda A., o feti]` \n v\rst` de numai 4 ani, suferea de o form`
extrem de rar` [i grav` de leucemie, rezistent` la tratament. Dup` ce a
stat \n spital, cu extern`ri periodice, \n tot cursul anului 1993, \n luna
decembrie a acelui an, copilul a suferit un stop cardiac [i a fost, timp de
c\teva minute, \n stare de moarte clinic`. Doctorii au depus eforturi
sus]inute de a o readuce la via]` [i, \n final au reu[it. Feti]a a supravie]uit
 158

acestei \ncerc`ri, dar p`stra o mu]enie inexplicabil`. "{tiam c` biata copil`

era foarte agitat`, mereu nelini[tit`, con[tient` parc` de starea ei grav`.
Ei, bine, dup` ce a revenit de dincolo de moarte,    s-a trezit cuprins` de o
lini[te paradoxal`. La rug`min]ile noastre, de a ne povesti ce sim]ise
<dincolo>, ea a r`mas \n aceea[i stare de mu]enie. Ce a v`zut c\t timp
era, teoretic, moart`, ce a sim]it \n acest interval, pentru c` \n mod cert,
atunci ceva s-a petrecut, care s` explice aceast` schimbare, nu am putut
afla niciodat`. Peste doar patru ore, f`r` s` ne mai spun` nici un cuv\nt,
func]iile sale vitale au \ncetat s` mai func]ioneze, de ast` dat` ireversibil.
Magda s-a stins duc\nd cu ea \n morm\nt taina experien]ei sale \n
apropierea mor]ii. Ori n-a vrut s` ne comunice ce i s-a \nt\mplat atunci,
ori nu i s-a permis s` o fac`, \n orice caz, s\nt sigur c` a \n]eles c` avea s`
se re\ntoarc` <acolo>    grabnic [i nu vroia s` se mai zbuciume \n aceast`
lume \n care se chinuise at\t".
Faptul c` organismul \[i programeaz` el \nsu[i moartea este o
ipotez` care, la prima vedere, ni se pare absurd`, \ns` tot mai mul]i
doctori par s`-i acorde credit, con[tien]i de for]ele invizibile care
guverneaz` fiin]ele vii. Ei spun c`, \n fa]a mor]ii, organismul sufer`
transform`ri care s`-l determine s` suporte mai u[or aceast` alternativ`
fatal`: o lini[te pe plan mental, con[tin]a \mp`c`rii cu sine, alungarea
oric`rei senza]ii de team`,merg\nd p\n` la reac]ii fiziologice, cum ar fi
modificarea tr`s`turilor fe]ei [i, \n mod ciudat, o teribil` poft` de m\ncare,
chiar dac` anterior acestui moment, bolnavul refuza cu obstina]ie hrana!
Problema este c` nimeni nu [tie c`rui fapt se datoreaz` aceast` lini[tire
paradoxal`. Putem presupune c` este provocat` de anumite substan]e din
creier, pe care acesta le secret`, pentru a anihila durerea insuportabil`.
Similar s-a f`cut vorbire despre st`rile de tr`iri \n apropierea mor]ii
(NDE) ca despre ni[te anomalii datorate tot creierului uman care, lipsit de
oxigen [i implicit de s\nge, nu mai d` randamentul obi[nuit [i la nivelul
neuronilor se produc atunci tot felul de scurt-circuite, pe care cel revenit
la via]` le descrie ca pe ni[te experien]e personale tulbur`toare.
 159

{i totu[i, aceste explica]ii nu stau \n picioare la o privire mai

atent`. Au existat cazuri de copii foarte mici, de p\n` la cinci ani, care au
avut acelea[i tr`iri, f`r` s` beneficieze de o educa]ie religioas` sau s` fi
auzit \n prealabil de NDE. {i \n privin]a celor bolnavi de leucemie,
lucrurile stau la fel. Doctorul Bleahu precizeaz` c` a avut numeroase
cazuri de copii de 3-4 ani, care, cu o seriozitate deloc specific` v\rstei
lor, \[i anun]au p`rin]ii, c\t se poate de calmi, c` vor muri [i c` toate
eforturile pe care le-ar depune ar fi \n van.
Un alt simptom al mor]ii este [i modificarea tr`s`turilor fe]ei, cu
12-24 ore \nainte de deces. "Transformarea care se produce atunci este
uimitoare, afirm` domnul Bleahu. Chipul copilului \[i pierde pur [i
simplu identitatea [i devine altfel, obrajii nu mai s\nt la fel, ochii, buzele.
{i acesta este un semn sigur c` acel copil va muri".
Mai mult, se pare c`, \n orele premerg`toare mor]ii, "halucina]iile"
pe care mul]i le semnaleaz` la muribunzi, care par s` vorbeasc` cu
persoane deja decedate nu s\nt deloc halucina]ii. Oamenii de [tiin]`
apreciaz` c` ar putea fi vorba de percep]ii extrasenzariale pe care
con[tiin]a uman`, aflat` la grani]a dintre via]` [i moarte, le resimte. De[i
au fost semnalate \n cele mai multe dintre cazuri la oameni de v\rst`
adult`, asemenea fenomene s-au \nt\lnit [i la copii, care, \n preajma
mor]ii, au declarat p`rin]ilor c` s-au visat \ntr-un loc foarte frumos, unde
s-au \nt\lnit [i au vorbit cu bunicii deceda]i. |n unele cazuri, lucru [i mai
straniu, unii dintre ace[ti copii afla]i pe moarte nici m`car nu-i cuno[teau
pe oamenii \n v\rst` care-i \nt\mpinau "dincolo", mama sau tat`l lor
recunosc\ndu-[i \ns` p`rin]ii \n acei b`tr\ni!
Cazuri precum cele c\teva pe care vi le-am supus aten]iei [i care
fac parte dintr-o cazuistic` extrem de vast`, adunat` de-a lungul anilor de
specialistul hematolog ce a dorit s` le dezv`luie nu s\nt singulare. |n \
ntreaga lume au fost semnalate asemenea fenomene, pe care [tiin]a \
ncearc` \nc` s` le explice. |ns` p\n` la momentul de fa]`, o explica]ie nu a
putut fi dat` modului \n care oamenii, [i cu prec`dere copiii mici, \[i
 160

presimt propria moarte. Probabil c` [tiin]a mileniului ce vine va reu[i s`

dezlege aceast` enigm` [i prin aceasta s` dea r`spuns [i \ntreb`rii ce-i
fr`m\nt` pe oameni de la \nceputul veacurilor: Ce se afl` "dincolo"?

FOC DIN CER ASUPRA SOVEJEI!

Zon` pastoral` de mare frumuse]e, leag`nul "Miori]ei", dar nu \n

ultimul r\nd punct de mare atrac]ie turistic`, cunoscut [i apreciat at\t la
noi c\t [i \n str`in`tate, localitatea moldovean` Soveja se bucur` ast`zi de o
faim` redutabil` \n ceea ce prive[te splendoarea plaiurilor sale. Pu]ini
[tiu \ns` c`, al`turi de aura de t`r\m paradisiac, desprins parc` din "piciorul
de rai" sl`vit \n baladele populare, Soveja mai are [i un alt renume,
nedorit de ast` dat`. De la \nceputul secolului, zeci de incendii, unele
explicabile, altele cu o cauz` \nc` nedescifrat`, au cuprins comuna. Cele
mai recente au avut loc anul trecut, la un interval de numai trei luni, \n
ele focul distrug\nd din temelii case [i topind agoniseala de ani de zile a
harnicilor oameni ai locului.
|nc` din perioada interbelic` avem ve[ti despre incendii
misterioase ab`tute asupra Sovejei. C`ci \nc` de pe atunci, se pare c`
putem vorbi despre un lan] de incendii f`r` cauz` aparent`, dar cu o
desf`[urare rapid` [i dezastruoas`. Domnul Gheorghe Chiciorea,
viceprimar al comunei Soveja, este de p`rere c` mai degrab` se poate
vorbi despre neglijen]a oamenilor dec\t despre un blestem care s` apese
asupra acestor locuri. "|ntr-adev`r, mi-a declarat domnia sa, aici, la
Soveja, au avut loc numeroase incendii, ultimele dou`, extrem de
puternice, \n prim`vara [i vara anului trecut. Cred \ns` c` ele se datoreaz`
incon[tien]ei unor oameni de la noi, ca [i faptului c` majoritatea caselor
s\nt construite din lemn, fiind o zon` prin excelen]` forestier`. Nu cred,
deci, c` exist` ceva misterios \n tot acest lan] de incendii!". Dar, departe
de a fi subiectivi, nu ne putem totu[i, ab]ine s` remarc`m faptul c`, \n \
ntreaga zon` muntoas` a Vrancei casele s\nt construite \n propor]ie de 75
 161

% din lemn [i, de asemenea, nimic nu ne-ar putea face s` g\ndim c`

locuitorii din Soveja, ace[ti moldoveni vrednici, din neamul s`n`tos al
r`ze[ilor, ar fi ni[te gur`-casc`, \n vreme ce vecinii lor, din celelalte
comune, s\nt ni[te exemple de vigilen]`. Oamenii s\nt oameni
pretutindeni [i, de vreme ce, spre deosebire de Soveja, \n alte sate nu au
mai fost semnalate incendii majore vreme de decenii \ntregi, este logic s`
ne \ntreb`m de ce aici incendiile s\nt at\t de des semnalate [i mai ales de
s\nt a[a de v\rtoase, de pr`dalnice? C`ci iat`, oricine poate verifica, vreme
de aproape un secol, focul a f`cut ravagii \n gospod`riile sovejene, arz\nd
de la c\teva case la \ntreaga a[ezare...
Dup` c\teva incendii - s` le numim "minore" - , \n perioada
interbelic`, \n anul 1943 are loc o adev`rat` catastrof` pentru cei din
Soveja. Garnizoana german` cazarmat` aici (era vremea ocupa]iei
hitleriste - n.n.) \ntrerupea, din c\nd \n c\nd, monotonia vie]ii cazone, \
ntr-un loc unde "nu se \nt\mpla nimic", prin petreceri [i banchete
zgomotoase. |n cadrul unui astfel de banchet, \n vara lui '43, \nt\mplare
sau nu, un soldat german ame]it de b`utur` toarn`, noaptea, benzin` \n loc
de gaz \n focul vetrei casei unde era g`zduit. Are loc o explozie puternic`
[i casa este cuprins` instantaneu de fl`c`ri. Fl`c`ri care, \n aceea[i noapte,
deci \n mai pu]in de opt ore, vor cuprinde \ntreaga a[ezare, \nte]ite de un
v\nt nemaiv`zut, iscat parc` din senin! Rezultatul este tragic: peste 400 de
case, deci aproape toat` comuna, s\nt mistuite \n incendiu - despre
eventualele victime nu avem nici o [tire, dar probabil c`, date fiind
amploarea [i rapiditatea incendiului, ele nu au lipsit. Cu greu, dup` r`zboi,
a[ezarea se reface, dar la intervale regulate, calculate parc` cu precizie,
focul \[i ia tributul lui de la sovejeni: nu trece deceniu f`r` ca a[ezarea,
devenit` \ntre timp una dintre cele mai atr`g`toare sta]iuni balneo-
climaterice din România, s` nu cad`, \ntr-o mai mic` sau mai mare
m`sur`, prad` fl`c`rilor.
1998 a fost, orice s-ar spune, un an negru pentru cei din Soveja.
Negru ca [i casele lor arse de fl`c`ri, case din care numai sobele au mai
 162

sc`pat "\n picioare", \n rest sinistra]ii pierz\ndu-[i \n foc toat` agoniseala

de-o via]`. Primul incendiu s-a declan[at \n ziua de 6 aprilie, \n satul
Ruc`reni, iar cel de-al doilea a fost pe 11 iulie, \n satul Dragosloveni,
zona Gole[ei. Dac` ultimul incendiu din aceast` serie "neagr`" a fost de o
mai mic` amploare, \n el fiind distruse 13 case, \n cazul incendiului din
aprilie putem vorbi de un dezastru. Au ars din complet nu mai pu]in de
33 de gospod`rii, din case nemai r`m\n\nd \ntregi, a[a dup` cum spuneam,
dec\t sobele!
Ini]ial, focul pare s` se fi declan[at din    curtea Mariei Ti]a, care \
nc`lzea ap`, \ntr-un cazan, pe pirostrii, s` spele rufe. Pe la ora dou` a
dup`-amiezii, o pal` de v\nt deosebit de puternic` a aruncat o jerb` de sc\
ntei pe mica buc`t`rie de var` din curte. De semnalat faptul c`, p\n`
atunci, v\ntul abia adiase, un v\nt u[or, prim`v`ratec. Fl`c`rile cuprind
buc`t`ria, construit` din lemn [i amenin]` s` se extind` rapid. Sar vecinii, \
nsp`im\nta]i, s\nt chema]i pompierii, dar, pe c\nd lumea se zbate s` sting`
acest focar, se \nt\mpl` un lucru pe care nimeni nu l-a putut - [i probabil
nici nu o s`-l poat` explica vreodat`: o alt` pal` de v\nt, de o violen]`
incredibil`, ridic` \n aer o bucat` din acoperi[ul \n fl`c`ri    (din [indril`,
extrem de inflamabil`) [i, dup` ce o poart` \n zbor c\teva zeci de metri, o
zv\rle exact asupra unei case b`tr\ne[ti p`r`site, ai c`rei locatari - Vl`d`u
Constanda [i Vl`d`u Gheorghe - muriser` de mult, dup` cum mi-a
dest`inuit o alt` martor` ocular`, doamna {erban Mina. Casa este mistuit`
de foc \n mai pu]in de cinci minute, iar limbile de foc se n`pustesc cu
l`comie asupra caselor din \mprejurimi. Ghinea Florica declar`: "Eu eram
atunci la spital, iar omul meu se afla \n cas` [i dormea. Norocul nostru a
fost c` a venit nora [i l-a scos la timp, c` de mai st`tea cinci minute, ardea
[i el. A fost un pr`p`d, \n mai pu]in de o or` a ars tot ce vede]i \n jur,
peste treizeci de case...N-am avut ce face, am stat [i ne-am uitat cum ni
se duce pe apa s\mbetei toat` avu]ia!"
"Mi-a ars tot, spune doamna Ghinea Maria. Nici nu [tiu cum s-a \
nt\mplat. Focul venea de pretutindeni, limbile fl`c`rilor erau \nalte c\t st\
 163

lpii de telegraf [i se r`sp\ndeau cu repeziciune". O vecin` de-a dumneai

adaug`: "St`team cu to]ii [i ne uitam la casa Ti]ei, cum se luptau
pompierii s` o sting`. Nu ne-ar fi trecut prin cap pentru nimic \n lume c`
[i casele noastre, aflate la zeci de metri dep`rtare, au s` ard`. {i deodat`,
a zburat o plaghie de acoperi[ pe o cas` b`tr\neasc`, p`r`sit` [i totul \n jur
a pornit s` ia foc. {i a ars de nu s-a mai ales nimic...Nimic, nimic nu ne-a
mai r`mas, dec\t sobele se mai ridicau din d`r\m`turi. Focul chiar din cer
parc` venea [i era \nalt de cinci st\njeni. Eu a[a ceva n-am mai v`zut, dar
zic `i b`tr\ni c` a mai fost un asemenea foc, dar \n timpul r`zboiului. Nu
[tiu cine-i de vin` pentru asta, poate r`utatea oamenilor, c` prea s-a \nr`it
acuma lumea...Ori poate c` purt`m noi p`catele \nainta[ilor no[tri, c`
prea s-au adunat toate urgiile asupra Sovejei".
Cuvintele b`tr\nei, dincolo de a fi iscodiri supersti]ioase sau
explica]ii simpliste, cele mai la \ndem\na unor oameni simpli, par \
ntemeiate. Se pare, a[adar, c` explica]ia tuturor acestor incendii nu
trebuie c`utat` numai \n compozi]ia cl`dirilor    sau \n neglijen]a flagrant`
a locuitorilor. Cauza primordial` pare s` fie de un cu totul alt gen. Se
vorbe[te deseori despre un blestem pe care o c`lug`ri]` de la o m\n`stire
din apropiere l-ar fi aruncat asupra satului, dup` ce un localnic refuzase
s`-i dea ap` de b`ut: "Dac` nu-mi da]i ap`, nici voi s` n-ave]i parte de
ea [i focul s` v` mistuie!" . Aceast` teribil` anatem` ar fi fost rostit`,
spune gura lumii, prin anii '20. {i, cum se poate observa, leg`tur` sau
coinciden]`, toate incendiile care s-au ab`tut asupra Sovejei au avut loc
ulterior acestei perioade. De asemenea, oamenii locului mai sus]in c`
ceea ce se petrece azi cu comuna lor s-ar datora faptului c` odinioar`, tot
undeva la \nceputul secolului, \n apropierea Sovejei, la C\rligata, s-ar fi
aflat un schit de lemn, c`ruia o m\n` criminal`, dar un sovejean, I-ar fi dat
foc, din ra]iuni necunoscute. Schitul a ars complet, astfel \nc\t ast`zi nu se
mai vede nici urm` din el.
Oricare ar fi cauza care declan[eaz`, aproape an de an, incendii \n
Soveja, nu putem dec\t remarca stranietatea acestor incendii, at\t \n ceea
 164

ce prive[te declan[area lor, c\t mai ales modul de propagare - rapiditatea

extinderii focului, care parc` se \ntinde peste comun` cu furia unei fiin]e
vii, [i nu ca simplu fenomen, accentuarea, la fel de brusc`, de puternic` [i
de inexplicabil`, a v\ntului [i nu \n ultimul r\nd modul de extindere a
focului. F`r` s` exager`m c\tu[i de pu]in, putem spune c` parc` toate
stihiile naturii se coalizeaz` atunci \mpotriva sovejenilor, spre a-i pedepsi.
Pentru o vin` de care ei nu au habar...

HIMERA VERDE DIN CIMITIRUL BELLU

Miturile popoarelor antice abund` \n descrierea unor animale

fabuloase, beneficiind de puteri incredibile, care-i uimeau pe eroii din
vechime. Fiin]e precum Grifonul, Sfinxul, Meduza, Himera, par \ns`
ast`zi de domeniul fantasticului, de[i exist` voci, [i \nc` din tab`ra
oamenilor de [tiin]`, care sus]in c` multe dintre aceste creaturi
extraordinare ar fi tr`it cu    adev`rat pe P`m\nt, \n timpuri imemoriale.
Astfel, balaurii de care vorbesc legendele ar putea fi, prin prisma acestor
teorii, dinozaurii jurasicului, [i \nc` mul]i al]i mon[tri \[i pot g`si
coresponden]a \n animale care tr`iesc [i \n zilele noastre, dar care erau, \n
acele vremuri de demult, insuficient cunoscute - rinocerul este doar un
exemplu \n acest sens. Cu toate acestea, exist` creaturi \n mitologie care,
oric\t s-ar str`dui [tiin]a s` le g`seasc` un corespondent \n realitate, nu va
reu[i. {i totu[i, se prea poate ca [i aceste fiin]e s` fi tr`it, c\ndva pe Terra,
venind \ns` de...altundeva. O asemenea bizar` fiin]` face [i obiectul
acestui capitol, al c`rei eroin`, o doamn` din Bucure[ti, ne dezv`luie
am`nuntele uluitoare ale veritabilei "\nt\lniri de gradul III" la care a fost
martor`.
Doamna Ioana Slabu avea \n anul 1983, c\nd s-a petrecut aceast` \
nt\mplare inexplicabil`, 58 de ani. R`mas` v`duv` \nc` de la 24 de ani
(so]ul domniei sale a c`zut victim` terorii ro[ii, dezl`n]uite de comuni[ti
dup` r`zboi), nu s-a mai rec`s`torit, prefer\nd s`-[i duc` via]a mai departe \
 165

n singur`tate. Departe de a fi o habotnic`, o bigot`, dup` cum \ns`[i

m`rturise[te, doamna din Bucure[ti este totu[i o femeie credincioas`, cu
frica lui Dumnezeu.
De[i era spre sf\r[itul lunii septembrie, vremea era atunci foarte
c`lduroas`, cu temperaturi aproape la fel de ridicate ca [i vara. |ntr-o s\
mb`t`, doamna Slabu nu mai re]ine cu precizie data, dar [tie c` era s\
mb`t`, s-a hot`r\t s` mearg` la cimitirul Bellu, acolo unde erau \ngropa]i
p`rin]ii ei, s` mai \ngrijeasc` mormintele. "Am intrat \n cimitir, \[i
aminte[te dumneai, iar    aleile erau aproape pustii. Mi-am luat lum\n`ri,
dup` care m-am \ndreptat spre locul unde erau \ngropa]i p`rin]ii mei, \
ntr-o zon` aflat` \ntr-o margine a cimitirului. Pe ultima alee principal`,
care este foarte lat`, am observat, la circa 50 metri, pe iarb`, un corp de
culoare verde, ca un glob, la nivelul solului. Se afla chiar \n mijlocul
ierbii. Era \nalt cam de jum`tate de metru, perfect sferic [i difuza \n jur o
lumin` clar`, de culoare verde deschis, foarte puternic`. <Ce-o fi asta?>
mi-am zis, f`c\ndu-mi cruce [i rug\ndu-l pe Dumnezeu s` m` \nt`reasc`,
fiindc`, v` spun, eram con[tient` c` ceva obi[nuit nu putea fi! Am hot`r\t
s` nu iau \n seam` aceast` apari]ie [i s` m` duc direct la morminte. Mi-
era, recunosc, pu]in team`, sclipea ca un cristal, nu mai v`zusem
niciodat` a[a ceva [i nici nu cred c` am s` mai v`d, c\t oi tr`i... Ajuns` la
morm\nt, am aprins lum\n`rile [i m` uitam, pe furi[, s` v`d ce se mai
petrece. {i brusc, globul acela verzui observ c` se transform` \ntr-o fiin]`:
era ca o pas`re, avea g\tul lung, capul mic, ca de p`pu[` [i ochii alungi]i,
negri [i lucio[i, ca dou` boabe de cafea. |ns` ceea ce m-a mirat a fost
coada care se z`rea \n spate, coad` lung` cred de doi metri! P`rerea mea
e c` prima dat`, atunci c\nd mi se p`ruse a fi un glob, aceast` creatur`
nemai v`zut` st`tuse a[a cum stau p`s`rile, pe cuib, [i de aceea nu-i
observasem nici cap, nici ochi, nici nimic. Acum \ns` o vedeam perfect.
Radia, \n continuare, aceea[i lumin` verde deschis, care parc` \i
str`b`tea, prin piele. C`ci corpul nu-i era acoperit nici cu pene, ca la o
pas`re, nici cu blan`, ca la un animal, ci cu un soi de piele foarte fin`,
 166

solzoas`. Era, dac` vre]i, ca un abajur de veioz` prin care str`b`tea

lumina unui bec verde fosforescent. Am r`mas efectiv \nlemnit`, lipit` de
un copac care se afla la c`p`t\iul mormintelor a lor mei! Iar creatura
aceasta misterioas` a \nceput, atunci, s` se apropie de mine. Avea dou`
picioare, groase cam c\t picioarele unui scaun [i mergea, dar \n ce fel:
atunci c\nd punea un picior \n p`m\nt, cel`lalt era ridicat, parc` \i intra \n
corp, c` nu-l mai vedeam deloc, ca s` apar`, \n clipa urm`toare, c\nd
disp`rea cel`lalt! Un alt lucru care m-a uimit a fost c` acea enigmatic`
<pas`re>, eu a[a am numit-o, deoarece mi s-a p`rut c`, la urma urmelor,
cel mai mult sem`na cu o pas`re, cu o leb`d` mare, gras`, nu avea t`lpi.
Am stat [i am privit-o foarte atent [i s\nt sigur` de ce spun: picioarele se
terminau cu ni[te cioturi boante, pe care fiin]a mergea perfect, f`r` s`-[i
piard` nici un moment echilibrul! Prima dat` mi-a fost fric`, z`rind-o
venind spre mine, credeam c` m` va mu[ca, sau ceva de genul `sta, c`ci
nu excludeam nici posibilitatea s` fi fost vreun [arpe, judec\nd dup` g\tul
peste m`sur` de alungit [i dup` coad`, dar, c\nd s-a mai apropiat, am
v`zut c` nu p`rea s` aib` gur` [i m-am mai lini[tit. Printre ochi se l`sa \n
jos, pornind de la ]easta complet lipsit` de p`r, o f\[ie de piele de culoare
tot verde, dar mai \nchis, care se \ntindea peste fa]`, peste g\t [i se
r`sucea, \n dreptul pieptului, spre st\nga, intr\nd parc` \n pielea deschis`
la culoare de acolo. Coada se mic[ora treptat \n diametru [i c\nd
creatura mergea, I se \ncol`cea \n jurul trupului, dintr-o mi[care! Am stat
acolo, urm`rindu-i evolu]ia, zeci de minute [i, spre stupoarea mea, am
v`zut c`, pe toat` durata depl`s`rii, nu a c`lcat nici m`car o singur` dat`
pe vreun morm\nt, de[i distan]a dintre morminte, banda aceea, era foarte
\ngust`. |n mod clar avea un comportament inteligent. Lungimea ei total`,
de la v\rful cozii p\n` la cap era, apreciez eu, de aproape trei metri.
Ajung\nd l\ng` mine, s-a oprit, m` aflam tot l\ng` pom, aproape lipit` de
el [i cred c` atunci <himera> nu se afla la mai mult de un metru jum`tate
- doi    metri de mine. Dac` a[ fi f`cut doi pa[i, a[ fi putut s` o ating, dar
mi-a fost fric`. Nu scotea nici un sunet, nu se sim]ea nici un miros str`in
 167

venind dinspre ea, nici c`ldur`, nici frig, singurul lucru remarcabil era \n
continuare r`sp\ndirea luminii verzui, puternice. S-a oprit, a[adar, [i a \
nceput s` admire, cu luare aminte, cele dou` cruci de lemn de la c`p`t\iul
p`rin]ilor mei. |mi d`dea impresia, s` [ti]i, c` le citea, cu at\ta interes [i
concentrare se uita! Dup` ce a privit, timp de c\teva minute, s-a r`sucit [i
a venit la picioarele mele. A \nceput s` m` priveasc`, cu ochii aceia
alungi]i, care nu aveau deloc albul ochilor, nici gene, nici spr\ncene,
cum avem noi, oamenii, ci erau numai dintr-o culoare, negru-cafenii.
Erau ad\nci [i mari, m` privea, \n t`cere [i, uit\ndu-m` \n ochii ei
hipnotici, parc` sim]eam cum m` lini[tesc, cum teama, ce se cuib`rea \nc`
\n sufletul meu, dispare. M-a studiat a[a, vreme de jum`tate de or`,
centimetru cu centimetru [i, \n tot acest r`stimp, n-am fost \n stare s` fac
o mi[care! {i apoi, a \nceput s` se \ndep`rteze, iar eu, ca [i cum a[ fi
vorbit unei fiin]e dragi, I-am spus, cu voce tare: <De ce pleci? Te rog, te
implor, mai stai!> {i-a sucit capul [i m-a privit cu ochii aceia inteligen]i,
eram sigur` c` \n]elesese ce doream. |n acel moment, la cap`tul aleii a
ap`rut o femeie [i i-am strigat: <Vino repede, s` vezi ceva ce n-ai mai
v`zut!> Dar doamna \n cauz`, observ\nd <himera>, a ]ipat: <Nu vin, mi-
e fric`!>. Atunci, bizara apari]ie m-a privit direct \n ochi [i am sim]it
distinct \n creier un g\nd: <}ie de ce nu ]i-a fost fric`?> Atunci nu mi-am
putut explica acest g\nd, dar ast`zi s\nt absolut sigur` c` <himera> mi-l
trimisese...Dup` asta, n-a mai stat mult [i a plecat, alene, disp`r\nd dup`
o gr`mad` de pietre, \n direc]ia zonei unde se afl` ast`zi mormintele
rudelor eroilor din Decembrie '89. Atunci era un teren viran, \n paragin`.
Din clipa aceea nu am mai v`zut-o vreodat`, dar crede]i-m`, am r`mas at\
t de impresionat` de \nt\lnirea de atunci \nc\t deseori \mi revine \n minte
imaginea acelei <himere>. |n prim`vara anului urm`tor, merg\nd, \n
preajma Pa[tilor, la biserica Zl`tari, am hot`r\t s`-l rog pe un preot s` \
ncerce a-mi explica p`]ania din toamna trecut`. N-am g`sit preotul, era
un diacon t\n`r, I-am povestit ce mi se \nt\mplasem, de-a fir a p`r. {ti]i ce
 168

mi-a spus? <Ce-ai v`zut dumneata este o viziune divin` [i mi-a[ da [i

c`ma[a de pe mine s` pot vedea [i eu a[a ceva!>"
F`r` \ndoial` c` \nt\mplarea de atunci, din cimitir, se poate \ncadra
pe drept cuv\nt \n galeria celor mai stranii fapte petrecute vreodat` pe
P`m\nt. Ce s` fi fost creatura observat` atunci de doamna Ioana Slabu?
Femeia crede c`, \n acea pas`re, sau "himer`", cum o mai denume[te, se \
ncarnase spiritul unuia dintre p`rin]i. Dar este aceast` ipotez`, cu valoare
sentimental`, ce-i drept, singura posibil`? Descrierea pe care
bucure[teanca o face creaturii o apropie pe aceasta din urm`, \n mod
ciudat [i paradoxal de "vizitatorii" descin[i pe P`m\nt la bordul unor nave
extraterestre: acela[i cap mic, ochii mari, hipnotici, mai mult, o senza]ie
de lini[tire, de pace resimi]it` atunci c\nd martora prive[te \n ei,
imposibilitatea de a mai face vreo mi[care [i g\ndul care nu-i apar]ine [i
despre care este convins` c` I-a fost insuflat, telepatic, desigur, de fiin]a
aflat` \naintea ei. |ns` asem`narea cu o fiin]` extraterestr` de genul
"omule]ilor cenu[ii" se opre[te aici, dar nu face imposibil` teoria ca
"himera" s` fie totu[i o fiin]` extraterestr`! Interesant` este [i acea radia]ie
verde pe care corpul "himerei" pare a o emite. S` fie atunci vorba despre
o entitate eteric`, o fantom`, cu alte cuvinte, o structur` de bioplasm` cu
forme diferite de cele omene[ti, dar care reprezint`    materializarea unei
fiin]e umane, eventual decedate, a[a cum, de altfel, este de p`rere [i
martora? Nici aceast` ipotez` nu poate fi exclus`, ba dimpotriv`, pare
chiar mai credibil` dec\t "teoria extraterestr`". Dup` cum, studiind
desenul f`cut dup` descrierile doamnei Slabu de c`tre prietenul meu,
graficianul Dan Ghi]ulescu, nu m-am putut ab]ine s` nu remarc o stranie
similitudine cu...monstrul din Loch Ness. Oricum am privi lucrurile,
enigma provenien]ei acestei fiin]e "imposibile" nu este egalat` dec\t de a
scopului venirii sale acolo: nu vom [tii niciodat` ce a c`utat acea entitate
sosit` din alt` lume sau din alt` dimensiune pe aleile cimitirului Bellu, \
ntr-o frumoas` diminea]` de toamn`...
 169

LEMNELE CARE SE APRIND SINGURE

|n acest sf\r[it de veac [i de mileniu, fenomenele stranii [i

anomaliile tind    s` fac` parte din via]a tot mai    multor oameni, la noi [i
pretutindeni. Legendele [i eresurile din b`tr\ni \ncep s` fie privite cu al]i
ochi: atunci c\nd oamenii zilelor noastre v`d "farfurii zbur`toare" travers\
nd cerul cu viteze incredibile, iau, \n fine, \n considerare, [i spusele din
b`tr\ni asupra "zmeilor de foc", sau c\nd persoane    r`t`cite \n p`dure r`m\
n paralizate \n urma unor bizare \nt\lniri cu "fiin]e de abur", pun pre] [i
pe "basmele" despre Iele...Exemplele de acest gen ar putea continua pe
pagini \ntregi. Trebuie remarcat faptul c` majoritatea acestor fenomene
enigmatice au ca martori persoane care, \n prealabil, nu crezuser` \n
ruptul capului \n paranormal, consider\nd toate \nt\mpl`rile din acest
"muzeu al observa]iilor ciudate", cum bine le-a numit scriitorul C`lin
Turcu, pove[ti de adormit copiii.
Un asemenea caz \l reprezint` [i domnul Panait S\rbu din comuna
mehedin]ean` Corcova. La mijlocul lui decembrie 1998, cum provizia de
lemne pentru iarn` fusese serios afectat`, din pricina    gerurilor zdravene
c`zute atunci \n aceast` parte a ]`rii, Panait S\rbu s-a hot`r\t s` mearg` \n
p`dure, s` mai taie ni[te copaci, ca s` aib` de S`rb`tori c`ldur` \n cas`. Om
zdrav`n [i \nc` \n putere, \n ciuda celor 65 de ani pe care \i are, Panait a \
nh`mat calul la c`ru]` [i a luat-o pe l\ng` cas`, spre p`dure (gospod`ria sa,
aflat` mai la marginea satului, este desp`r]it` de p`dure numai de un teren
ml`[tinos, \nghe]at bocn` la data respectiv`). Merg\nd pe drum, la liziera
p`durii, b`tr\nul a \nceput s` adune lemne, t`ind mai ales arborii usca]i,
buni de foc sau crengile deja c`zute. La un moment dat, a z`rit, \nainte, \n
mijlocul drumului, o mog\ldea]`. C\nd s-a mai apropiat, a oprit calul [i a
realizat c` este o buturug`. "Atunci n-am stat s` m` g\ndesc ce caut`
buturuga aceea tocmai acolo, declar` domnul S\rbu. Dimpotriv`, m-am
bucurat c` m` scute[te de mai mult` munc`: era mare, uscat`, exact cum \
 170

mi trebuia. Am luat toporul, c\teva icuri [i m-am pus s-o mai \

njum`t`]esc, taman acolo".
Dup` ce [i-a \nc`rcat c`ru]a cu lemne, ]`ranul s-a \ntors acas`, a
deh`mat calul [i s-a a[ezat cu nevasta la mas`. Toate au decurs normal, iar
spre sear`, cum se l`sase iar`[i un frig p`trunz`tor, Panait s-a dus \n
magazie, unde depozitase lemnele, s` ia un bra] de vreascuri. Spre
mirarea sa, a observat c` cioturile buturugii din mijlocul drumului p`reau
mai uscate chiar dec\t lemnele care st`tuser` p\n` atunci \n magazie,
departe de orice surs` de umezeal`. A[a c` a \nc`rcat ligheanul cu c\teva
vreascuri [i a a[ezat deasupra dou` buc`]i groase din buturug`.
F`r` s`-[i fac` prea multe griji \n leg`tur` cu acest fapt, ciudat \n
condi]iile \n care celelalte lemne culese \n acea zi    p`strau un anumit
nivel de umezeal`, Panait intr` \n cas`, aprinde focul [i se culc`, pe la ora
zece seara, al`turi de Marina, so]ia sa. "Pe la miezul nop]ii, m-am trezit c`
mi-era sete. M-am dus s` iau bidonul cu ap`, c\nd colo, ce s` vezi: l\ng`
sob`, ardea mocnit ceva. Am f`cut fe]e-fe]e, credeam c` s-a aprins
covorul, de la vreo sc\nteie. Da' ce s` vezi, c\nd m-am dus mai aproape,
m-am uitat mai atent, era un lemn gros, din buturuga aia, printre surcele,
`la str`lucea de ziceai c`-i jar, nu alta. Mi-am f`cut curaj [i mi-am
apropiat palma de el. Abia atunci am b`gat-o pe m\nec`: lemnul nu d`dea
deloc c`ldur`, aveai impresia c` arde, dar de fapt era rece, rece ca
ghea]a!"
Speriat, b`tr\nul, care nu crezuse niciodat` \n astfel de fenomene
inexplicabile, o treze[te pe consoart` [i \i arat` [i ei ciud`]enia. Femeia
aprinde lumina iar \n decurs de o jum`tate de or` lemnul fosforescent \
ncepe s` p\lp\ie din ce \n ce mai \ncet, pentru ca \n final s` redevin` la
normal, p`r\nd un lemn obi[nuit, cu nimic mai diferit dec\t celelalte
crengi din lighean. |n vreme ce so]ul ei prive[te scena, uluit, ne[tiind ce s`
cread`, doamna Marina S\rbu este, de la bun \nceput, convins` c`-i vorba
despre un lucru necurat [i \ncepe s` se \nchine, ca s` alunge r`ul. "Acela
am crezut c` este argintul viu, a spus ea, [i c` cineva care ne vroia r`ul,
 171

ni-l trimisese. Eu de c\nd m` [tiu am zis c` nu-i lucru curat cu casa asta. |
n 1978, \n timpul unei furtuni de var`, un fulger a tr`znit-o, distrug\nd
acoperi[ul, de[i noi pe atunci nu aveam curent electric instalat [i, m` g\
ndesc [i eu, ar fi trebuit s` fie ultima cas` din sat \n stare s` atrag`
fulgerul. Alt` dat` [i aparatul de radio se opre[te din senin, uneori
porne[te tot a[a, \n mijlocul nop]ii, chiar f`r` s`-i d`m noi drumul, parc`
ar merge singur!'.
Din p`cate pentru cei care ar fi dorit s` dea fenomenului o
explica]ie [tiin]ific`, r`m`[i]ele buturugii cu pricina au fost aruncate chiar
a doua zi de c`tre cei doi b`tr\ni, la \ndemnul unei vecine, care, ca [i
Marina S\rbu, a fost convins` c` este vorba despre farmece. |n aceste
condi]ii, nici o cercetare [tiin]ific` ne mai fiind posibil`, nu ne r`m\ne
dec\t s` emitem ipoteze \n privin]a misterioasei anomalii. Una dintre
aceste ipoteze ar fi aceea c` ne ar fi vorba despre ni[te bacterii sau ni[te
ciuperci cu propriet`]i luminescente, ciuperci \n genul ghebei de copac.
Dar am`nuntele date de Panait S\rbu vin s` contrazic` aceast` teorie:
lemnul buturugii nu era umed, propice dezvolt`rii bacteriilor [i nici
putred, favorabil fix`rii ciupercilor, ci perfect uscat. Or, cum s` creasc`
ni[te ciuperci \ntr-un mediu uscat?
Dezlegarea    acestui mister [i a fenomenelor conexe \nregistrate \n
casa so]ilor S\rbu (fulgerul care a lovit-o \n mod inexplicabil, deregl`rile
frecvente ale aparatului de radio) este un lucru greu, dar nu imposibil de
f`cut. Cert e c`, indiferent de cauza care le-a declan[at, toate aceste
evenimente reprezint` noi pagini scrise \n dosarul faptelor paranormale \
nregistrate \n ]ara noastr`.

"ALUNG~TORII DE DEMONI" DIN ROBAIA

Dintotdeauna, oamenii au intuit c` lumea e \mp`r]it` \ntre for]ele

binelui [i cele ale r`ului. Chiar [i primitivii credeau acest lucru [i \ncercau
s` se apere de demonii malefici prin amulete [i obiecte cu \nc`rc`tur`
 172

magic`. Cre[tinismul a dat acestor credin]e valori noi, specifice, iar lupta
cu demonii care puneau st`p\nire pe un anume om a c`p`tat dimensiuni
nemai\nt\lnite \n nici o alt` religie. Posedarea [i exorcizarea s\nt
fenomene c`rora [tiin]a actual` nu le-a putut g`si un r`spuns. Iar \n
perioada actual`, at\t de tulbure, a societ`]ii omene[ti, perioad` ce ar
precede, spun unii, Armaghedonul, b`t`lia final` dintre Bine [i R`u, aceste
fenomene s\nt tot mai \nt\lnite. S\nt azi preo]i [i c`lug`ri, ba chiar [i laici,
care au "har", cum se spune \n popor, de scoatere a dracilor, folosindu-se
de rug`ciuni [i molifte ale sfin]ilor. Dar \n acela[i timp, exist` [i    un alt
gen de exorcizare, ritual de esen]` magic` [i poate infinit mai periculos,
mo[tenit din genera]ie \n genera]ie, din vremuri ancestrale, cu mult \
nainte de cre[tinism. Pu]ini oameni mai [tiu acum, \n prag de mileniu III,
taina acestui ritual arhaic. Pe unul dintre ei l-am g`sit \n Robaia, un c`tun
ascuns [i pierdut \n vreme din jude]ul V\lcea. Ros de curiozitatea de a-i
afla me[te[ugul, am mers la el. Am venit, am v`zut [i...m-am minunat.
Numele lor este Mih`escu, dar, de foarte de mult, oamenii din
regiune le-au spus numai "Codin". Nimeni nu mai [tie azi care s` fie
originea acestui nume, desprins parc` din romanele lui Panait Istrati. Un
nume straniu, ca [i cei care l-au purtat. Nicolae Mih`escu Codin s-a
n`scut \n 1912 [i, p\n` \n anii '50, via]a lui nu s-a deosebit cu nimic de cea
a vecinilor s`I din Robaia. |n 1958, \ns`, un copil de-al s`u, Florea, pe
atunci \n v\rst` de 18 ani, s-a \mboln`vit de o boal` ciudat`. Din senin \l
apucau furii nest`vilite [i atunci nimeni nu-l mai putea st`p\ni. S`rea, scr\
[nea, mu[ca din t`blia mesei sau din ulucile gardului p\n` ce i se zg\l]\iau
din]ii \n gur` [i \ncepea s` scuipe s\nge amestecat cu a[chii, [i, mai presus
de toate, ]ipa c\t \l ]ineau puterile: "Uite-l! Uite-l, vine! Vine!", ar`t\ndu-
le, cu m\inile tremur`toare [i ochii l`rgi]i de groaz`, celorlal]i, ce priveau
neputincio[i, un inamic nev`zut. P`rin]ii s`i l-au dus la doctori, \n R\mnic
[i \n alte p`r]i, dar de fiecare dat` oamenii \n halate albe cl`tinau din cap:
"Nu [tim ce are. Boala asta ciudat` nu-i de competen]a noastr`!". S`tenii
din Robaia \ncepuser` s` [u[oteasc` despre Florea c` cineva i-l trimisese
 173

asupr` pe Nef\rtatul. Iar pe zi ce trece, acest zvon p`rea s` se adevereasc`.

Bietul t\n`r, ajunsese r`u de tot. Nimeni nu se mai putea \n]elege cu el.
Era aproape zilnic prad` demonilor ce \l chinuiau mai ceva ca Eriniile
antice. Codin b`tr\nul nu [tia ce s` mai cread`, nu [tia ce s` mai fac`. P\n`
ce-ntr-o zi [i-a luat inima \n din]i [i a plecat la o bab` doftoroaie din satul
vecin, S`r`tucel, c`reia i se dusese vestea de ma[ter` cale de [apte hotare.
S-a dus [i i-a spus: "Tu s` vii s`-l faci bine pe fecioru' meu!". Dar baba,
bolnav` [i albit` de ani, nu putea merge. Codin, cu ochii sc`p`r\nd sc\ntei,
a st`ruit:"Ba ai s` vii, de [tiu c` te duc eu \n c\rc` sau c` te car cu sania!".
Baba atunci, sim]ind c` omul dinaintea ei e \n stare s` fac` orice ca s`-[i
vad` copilul vindecat, l-a pov`]uit: "Codine, de vrei, ]ie am s`-]i las
mo[tenire toat` [tiin]a mea. S\nt b`tr\n` [i am s` m` str`mut cur\nd de pe
aici. Te \nv`] ce s` faci, s` aju]i lumea aflat` la necaz". Iar \n noaptea aia,
Codin a r`mas \n co[melia s`r`c`cioas` a babei, care i-a dest`inuit de-a fir
a p`r tot me[te[ugul. Spre diminea]`, c\nd se \ng\nau zorii [i c\nd o fost s`
plece, un lucru i-a mai zis baba: "Orice oi face [i oric\t oi face, s` nu te
temi [i niciodat`, dar niciodat`, s` nu iei bani de la cei pe care I-ai
vindecat, c` atunci puterea vr`jii se pierde".
{i Codin `l b`tr\n a f`cut cum l-a pov`]uit ma[tera. |n timpul
ritualului magic, b`iatul, Florea, s-a zb`tut, s-a chinuit, s-a chircit, a s`rit \
n sus, de cu greu \l puteau ]ine, p\n` ce, \ntr-un sf\r[it, a adormit, cu
spume albicioase la gur`, \n patul s`u. C\nd s-a trezit, ca dup` un somn
boln`vicios, i-a privit pe cei din jur cu ochi mira]i, de parc` n-ar fi [tiut ce
se petrecuse cu el \n toat` acea vreme de chin [i a cerut ap`. Ca [i cum ar
fi vrut s` se boteze din nou, el, care se n`scuse din nou...
Acesta a fost numai primul caz, care i-a adus \ns` lui Nicolae
Mih`escu Codin o faim` puternic` \n sat. Dar nu to]i \l apreciau, de[i \
ncuvin]au c` are o putere "ne[tiut`". Mul]i s`teni credeau - unii mai cred
[i ast`zi, c` baba, \n acea noapte, i-l d`duse pe Ucig`-l Toaca pe m\n`, iar
Codin \l ]inea legat, cu lan]uri magice, \n podul vechiului [opron.
Credeau, ca s` spunem a[a, c` "scoate demonii cu Beelzebut, c`petenia
 174

demonilor". Nu pu]ini au fost aceia care l-au acuzat de satanism [i de

magie neagr`. Lui Codin pu]in i-a p`sat. El [tia c` are o misiune de \
ndeplinit, l`sat` de baba vr`jitoare cu limb` de moarte: s`-i ajute pe
oamenii \n necaz. A[a c` vindec`rile au continuat. Ajunsese at\t de vestit
c` veneau oameni din toat` ]ara la el, s`-i scape de demoni. {i el cu
r`bdare \i asculta pe fiecare, \[i lua geanta cea ponosit` [i purcedea la
drum, c`tre casa celui lovit de blestem. Iar, un lucru pe care mul]i l-au
uitat sau s-au f`cut c` nu-l v`d, Codin avea \ntotdeauna binecuv\ntarea
preotului din sat, p`rintele Gheorghe de la m\n`stirea Sc`uieni, \n tot ceea
ce f`cea. El i se spovedise preotului, vr\nd s` afle dac` e bine sau nu ce
face, [i preotul i-a zis: "Tu nu lucrezi cu R`ul, ci cu Binele \mpotriva
R`ului, a[a c` du-te [i lucreaz`!"
Cei care l-au cunoscut pe Nicolae Mih`escu    [i-l amintesc ca pe
un personaj extrem de interesant. Portretul lui fizic este aproape \ntru
totul asem`n`tor cu cel al personajului lui Panait Istrati: peste m`sur` de \
nalt, cu fa]a prelung`, osoas`, cu ochii mari [i ad\nci]i \n orbite, aprin[i c\
nd [i c\nd ca de-o tain`, \ns` usc`]iv [i deloc gros la trup, harnic, t`cut,
muncit parc` mereu de darul pe care \l avea [i de datoria pe care o
primise. Din fire, era cuminte, om a[ezat [i gospodar. Numai c\nd trebuia
s` plece la un posedat, s` lupte cu demonii, se schimba ca apele. O
seriozitate grav` punea st`p\nire pe el, o \ncr\ncenare, ca-n preajma unei
mari b`t`lii. Nimeni nu a putut spune vreodat` dac` se temea sau nu de
ceea ce f`cea. Cu at\t mai mult cu c\t vr`jma[ul s`u nu era o f`ptur` de pe
P`m\nt, ci un inamic prea puternic...Chiar [i preo]ii cu experien]` \n
exorciz`ri recunosc c` aceast` munc` implic` riscuri majore: dac` cel care
porne[te ritualul de exorcizare nu-l duce \ntocmai la \ndeplinire, demonii,
sco[i din trupul posedatului, se vor n`pusti \n al lui, chinuindu-l! Fiul lui
Nicolae Mih`escu, Ion, cel care i-a mo[tenit me[te[ugul, [i cu care am
reu[it s` st`m de vorb`, crede c` tat`lui s`u nu-i era fric`, pentru c` [tia prea
bine ce face [i cum s` se protejeze.
 175

Dar cum se desf`[ura un ritual de exorcizare, de felul celor

practicate de Codin? C\nd sosea omul, de oriunde venea, s`-i spun` c` are
copilul, fratele, ori nevasta, \ndr`ci]i, [i nici un doctor nu le-a g`sit leac,
Codin, precum am amintit, \[i lua geanta cu uneltele sale [i pornea la
drum, \nso]it de oaspete. Acesta \l ducea acas` la el, \l omenea [i a[teptau
p\n` vineri sear`. Ritualul nu avea loc dec\t \n acea noapte, de vineri spre
s\mb`t` [i numai dup` ce asfin]ea soarele. Atunci, omul \ncuia poarta [i nu
trebuia s-o mai deschid` nim`nui p\n` diminea]`, orice s-ar fi \nt\mplat,
deoarece se pierdea puterea magiei. Oamenii spun c` unul dintre cele mai
impresionante cazuri de exorcizare a avut loc \ntr-un s`tuc din Banat. O
familie cu stare avea o m\ndre]e de b`iat c`ruia, se zvonea, cineva
invidios \i f`cuse farmece. Mii de demoni fuseser` trimi[i pe bietul b`iat,
care devenise de nerecunoscut: dintr-un b`iat cuminte [i ru[inos ca o fat`
mare se metamorfozase, peste noapte, \ntr-un monstru: zbiera cu o putere
\nzecit`, se lovea cu capul de pere]i, lovea \n st\nga [i-n dreapta \n oricine
nimerea, oc`ra pe to]i, nu conta c`-i s\nt p`rin]i sau alte fiin]e dragi. {i
mereu se pl\ngea c` monstruoase creaturi se n`pustesc, s` pun` st`p\nire
pe trupul lui. P`rin]ii l-au dus la spitale mari din Ardeal, la Timi[oara, la
Cluj, la psihiatri renumi]i, to]i doctorii au ridicat din umeri: "Lua]i-l
acas`, c` n-avem ce-i face. Credem c` e    \ntr-o stare ireversibil`. Poate
doar cu [ocuri electrice s` mai \ncerc`m ceva, dac` s\nte]i de acord...".
Dar p`rin]ii n-au vrut s`-l lase acolo, s` fac` medicii experien]e pe el, ca
pe cobai [i l-au luat iar acas`, hot`r\]i s` se \mpace cu necazul care se
ab`tuse asupra lor. {i atunci cineva le-a spus despre un preot din V\lcea
care ar cunoa[te leacul copilului lor. Au luat leg`tura cu preotul [i acesta
le-a spus leacul: me[te[ugul tainic al lui Codin. A mers Codin cu b`n`]enii
p\n` \n s`tucul lor \ndep`rtat, de l\ng` Lugoj. {i c\nd a ajuns acolo, era
chiar ziua de vineri, a b`ut, a b`ut mult, alcool c\t s` omoare un om, dar el
n-a avut nimic. Ba dimpotriv`, cum se \nt\mpla mereu, ochii s`i mari i s-
au l`rgit [i mai tare [i a prins s` str`luceasc` \n ei o lumin` ca de o bizar`
luciditate. |ntotdeauna c\nd exorciza, nu o f`cea dec\t dac` consuma \n
 176

prelabil mult alcool. Ca un mijloc de protec]ie, afirmau unii. Apoi, mai

povestesc oamenii, a ocolit casa b`n`]enilor de [apte ori, cum cerea
ritualul, [i a intrat \n cas`. B`iatul, pe nume Andrei, st`tea \n pat [i privea
scena cu ochii s`i de copil, f`r` s` dea semne de nelini[te. Tat`l s`u i-a
adus un r\nd de haine de-ale celui mic [i Codin s-a apucat de treab`. Abia
atunci, copilul a \nceput s` se agite: "Uite-l, e aici, a venit!", a \nceput el
s` zbiere, din r`runchi, ca odinioar` Florea, fiul vindec`torului. Codin nu
l-a b`gat    \n seam`. A luat hainele [i le-a f`cut pachet, apoi a scos din
buzunare nou` be]e de corn, lungi de 20-30 cm, [i s-a apucat s` le lege cu
o sfoar` de c\nep`. |n tot acest timp, a tot repetat ni[te formule magice [i,
la fiecare nod f`cut pe corn, striga: "C\nd o s` dezlegi, Satan, toate
nodurile astea, atunci s` te \ntorci la Andrei! Numai atunci s` vii iar la
copilul meu!'. Cur\nd, din m\inile sale dibace a ie[it la iveal` un fel de
sc`ri]`. Febril, a apucat pe urm` hainele, f`cute sul [i le-a legat cu sc`ri]a
improvizat`. |n acest timp, spun oamenii, tat`l b`iatului a s`pat o groap` \n
cas`, sub c`p`t\iul patului, [i una afar`, l\ng` col]ul casei. Maic`-sa a pus
pe foc ap`, \ntr-o ulcic` de p`m\nt. Copilul s-a zb`tut \n tot acest interval,
s-a t`v`lit, a f`cut spume la gur`, dar nimeni nu l-a luat \n seam`. A[a
poruncise Codin. Vindec`torul a scos cu]itul de la br\u [i a \nceput o
b`t`lie halucinant` cu cineva nev`zut, despic\nd aerul cu lama de o]el.
Apoi a prins \n m\n` o bucat` de pardoseal` din groapa din cas` [i, apuc\
nd [i hainele, a fugit afar`. A aruncat hainele, legate sul, ca un simulacru
de p`pu[`, \nchipuindu-l probabil pe cel exorcizat, \n fundul gropii din
curte, a turnat apa fiart` peste ele [i a spart deasupra oala de p`m\nt ars.
Cu pa[i mici [i \ndesa]i, a pornit apoi o hor` macabr`, \nso]it` de gesturi
spasmodice, deasupra cioburilor, p\n` oala s-a pref`cut \n mici f`r\me. |n
fine, a acoperit groapa cu p`m\nt [i cu]itul "cununat" de care nu se
desp`r]ea niciodat`,    l-a \nfipt chiar \n locul unde [tia c` se afl`
[omoiogul de haine. Ritualul a luat sf\r[it. Demonul avea s` r`m\n` acolo
pentru totdeauna, \ngropat al`turi de "p`pu[`" [i niciodat` nu va s` mai ias`
\n lumea oamenilor, pentru a face r`u. Codin, transfigurat, at\t mai a avut
 177

puterea s` spun`: "Nimeni s` nu [tie data [i ora c\nd am f`cut asta. Dac`
afl`, se \ntoarce Satana!"…
Fiul exorcistului din Robaia, Ion Mih`escu Codin a mo[tenit, cum
to]i o [tiu, puterea [i me[te[ugul b`tr\nului, stins din via]` \ntr-o zi de
februarie, acum [apte ani. Dar nici Ion nu mai e t\n`r. Are ast`zi 56 de ani
[i deja se g\nde[te s` predea mai departe, fiului s`u, taina [tiut` de la tat`-
s`u. Ion Mih`escu spune c` multe dintre faptele atribuite tat`lui s`u ]in de
legend`. "Avea o putere ne[tiut`, asta este clar, dar nici vorb` s`-l ]in`
legat pe Necuratu' \n pod, cum spuneau unii oameni. |nc` nici ritualul,
cum a]i auzit dumneavoastr` de el, nu este chiar exact. Eu [tiu cum
trebuie s` fie, ca s` reu[easc`. De b`ut, e drept, tata bea \nainte de a
alunga demonii, dar nu ca s`-[i ]in` curajul sau ca s` se protejeze, ci
fiindc` atunci, c\nd bea, devenea alt om, parc` nu mai era de pe lumea
asta (aici ar fi de ad`ugat c` procedee similare de ob]inere a transei
rituale - este ceea ce urm`rea, se pare, Codin - se cunosc din vechime;
prin ingerarea alcoolului sau a substan]elor halucinogene, [amanii [i
vracii reu[eau s` intre \n rezonan]` cu lumea spritelor - n.n.). Groap`, se
sap` una singur`, la c`p`t\iul patului unde doarme cel chinuit de demoni.
Focul se face dintr-un singur r\nd de lemne. Un vreasc dac` mai pui pe
urm`, vraja \[i pierde puterea! Apa trebuie s` fie ne\nceput`. Se sap`
groap` [i hainele se leag` cu sc`ri]a de sfoar`, sub forma unei p`pu[i.
Formula magic` este, atunci, aceasta: <Nou` be]e de corn, nou` v` \
nnoda]i, nou` v` lega]i, boala de la copilul meu s-o lua]i!>, [i <R`ul \n
voi s` fie, iar la copilul meu, niciodat`!>.Trebuie s` se pun` hainele pe
care le-a purtat omul acela c\nd o intrat demonul \n el, cel mai bine s` se
pun` [i o curea, c`ci pantalonii \i mai schimbi, dar cureaua o por]i mereu
[i ea atrage astfel o parte din tine (un am`nunt uluitor, exprimat \n
termeni populari, care denot` \ns` cuno[tin]e, poate instinctuale, despre \
nc`rcarea bioenergetic` a lucrurilor cu amprenta posesorului, fenomen
asupra c`ruia [tiin]a de azi \[i \ndreapt` aten]ia! - n.a.) Dup` aceea, se
b`t`tore[te locul [i se trage patul \napoi. {i \nc` ceva, am`nuntul cel mai
 178

important, pe care pu]ini \l [tiu: dup` ce demonii au fost alunga]i din

trupul unui om, acelui om nimeni nu trebuie s`-i mai spun` pe numele
vechi, ci s`-l numeasc` altfel. De exemplu, dac` el e botezat Ion, s` i se
spun` Vasile [i numai a[a! Formulele de desc\ntec eu vi le spun dac`
vre]i, [i le dezv`lui bucuros oricui ar avea curajul s` \ncerce s` fac` ceea
ce tata [i cu mine am f`cut". Deloc \nc\ntat de o asemenea propunere, am
refuzat, politicos, [i l-am rugat pe nea Ion Codin s`-[i continue
spusele."Exist` \nc` oameni \n sat care cred c` noi facem satanism. Se
tem, c` avem putere peste stihiile \ntunericului. N-au habar de ce spun.
De vreme ce preo]ii [tiu [i \ncuviin]eaz` ceea ce a f`cut tata [i ce fac
acum eu, cum mai poate cineva crede c` noi lucr`m cu cel c`ruia nici
numele nu e bine s`-l pomene[ti? Noi lucr`m cu credin]` tare [i cu desc\
ntece [tiute de mii de ani, din b`tr\ni, [i rostul nostru se vede, prin faptele
noastre. Dac` a[ lucra cu Nef\rtatu', de ce m-a[ mai lupta s` scot demonii
din trupul unui biet om chinuit de ei [i nu I-a[ l`sa acolo, s`-l distrug` de
tot pe acel om?", spune b`tr\nul [i se gr`be[te s` adauge: "Tot despre tata,
se mai vorbea c` poart` mereu asupra lui, c\nd mergea \n mijlocul
oamenilor, la nun]i sau la alte evenimente, dou`zeci [i patru de cu]ite, s`
se protejeze de rele. Nici dac` ar fi vrut, n-ar fi putut lua at\tea, c` n-avea
unde s` le pun`. Avea un singur cu]it, cu v\rful curbat, [i de el se folosea \
n ritual. {i \nc` un lucru s` mai [ti]i. De fiecare dat`, oriunde mergea, cel
care \l lua s` vindece era dator s`-l aduc` \napoi. Banii nu primea tata
niciodat` [i nici eu n-am luat. Nu e bine. Se pierde vraja. Omul d` ce
vrea, dup` c\t \l las` sufletul. Domnul acela din Banat a fost at\t de
mul]umit \nc\t ne-a trimis, la c\teva s`pt`m\ni dup` acea noapte, patruzeci
de duble de gr\u (circa 800 kg - n.n.)! {i ]in bine minte c` atunci c\nd am
fost \n[tiin]a]i s` ne prezent`m la gara Jiblea, s` ridic`m <coletul>, tata a
z\mbit, cu z\mbetul lui cel ciudat, mai mult din ochi, [i a spus doar at\t:
<Mi s-a ar`tat mie semn    c` Emil - cum \l numise apoi pe b`iat - s-a f`cut
bine!>".
 179

Ca [i Codin `l b`tr\n, [i Ion, fiul s`u, a scos demonii din mul]i

poseda]i. De altfel, dumnealui mi-a povestit un caz din cele rezolvate nu
cu mult timp \n urm`. "Un b`iat din c`tunul \nvecinat, Ulue[ti, a fost
trimis \ntr-o diminea]`, de tatu-s`u, s` cumpere ]ig`ri, de la cooperativ`.
Dup` o or`, \ns`, copilul s-a \ntors acas`, tulburat, \ngrozit, cu hainele
r`v`[ite. Nu mai putea vorbi, tot \ng\na: <D`-`-`...!> Taic`-s`u s-a m\niat
[i i-a ars o palm`, crez\nd c` [uguie. Dar copilul nu [uguia. Mu]ise de
fric`. V`zuse el ceva ce-l f`cuse s`-[i piard` graiul [i min]ile. Oamenii au
zis c` se \nt\lnise cu ursul - deseori fiarele s`lbatice coboar` prin satele
noastre, aici, \n s`lb`ticia mun]ilor unde tr`im. Dar nimeni nu l-a putut
lecui de mu]enia asta. {i atunci m-au chemat pe mine [i i-am desc\ntat.
S-a chinuit r`u de tot p\n` ce r`ul ce se cuib`rise \n el l-a l`sat. Mul]i care
au vrut s` priveasc`, au plecat, \nfrico[a]i, c` b`iatul nu mai avea nimic
omenesc \n el. Eu cum l-am v`zut am [tiut c`-i posedat. |i [tii pe poseda]i
dup` privire. E o privire r`t`cit`, \nghe]at`, dar c\nd se fixeaz` pe ceva,
sim]i sclipirea diavoleasc` \n ea. C`ut`tura ceea e de neom! Copilul s-a
zb`tut, a urlat, se urca, pur [i simplu, pe pere]i, v` spun, trebuia s` ai
firea tare ca s` rezi[ti priveli[tii `leia! {i-ntr-un t\rziu, s-a potolit [i, lac de
ap`, a adormit. Azi m` \nt\lnesc cu el [i-mi d` bun` ziua...vorbe[te ca [i c\
nd niciodat` n-ar fi avut nimic!"
Unul dintre cei exorciza]i de c`tre Nicolae Mih`escu Codin tr`ie[te
[i ast`zi \n Robaia. Se nume[te Tudor Gh. Ion, are 49 de ani dar \[i aduce
aminte perfect de lucrurile petrecute \n copil`rie, pe c\nd avea 12 ani.
Cineva \i trimisese demoni, prin vr`ji [i copilul fusese cuprins de ni[te
crize de violen]` incredibile. S-a chinuit mult, p\n` ce tat`l s`u s-a g\ndit
s` mearg` la Codin, cu care era prieten bun. {i vindec`torul l-a sc`pat de
demoni pe copil. "P`rin]ii m-au dus la doctori renumi]i, spune domnul
Tudor, dar to]i au spus, dup` ce mi-au f`cut fel de fel de analize, c` nu-mi
g`sesc boala [i m-au trimis acas`. A venit nea Codin la noi [i mi-a desc\
ntat cum [tia el [i parc` mi-a luat cu m\na. Din ziua aceea nu am mai
avut nimic. |nainte, vedeam mon[trii \ngrozitori n`pustindu-se spre mine,
 180

ca [i cum ar fi vrut s` intre \n mine. Nimeni nu-i vedea, dec\t eu. Ca prin
vis \mi amintesc acum cum ar`tau, [i de fapt nici n-a[ mai vrea s` [tiu
cum ar`tau... erau groaznici [i m` chinuiau. Dar nea Codin le-a venit de
hac. Nu mai [tiu ce s-a \nt\mplat cu mine \n timpul ritualului de
exorcizare, dar [tiu c` pe urm` m-am sim]it foarte fericit, ca [i cum eram
mai u[or, nu [tiu cum s` v` zic...Ca [i cum m-a[ fi n`scut a doua oar`! {i
tot de atunci, numele mi s-a schimbat. Din botez [i \n buletin, \mi zice
Tudor Gh. Niculae, dar apoi mi s-a spus Tudor Gh. Ion. Ion mi s-a spus
[i de atunci nimeni nu m-a mai strigat Niculae. Iar dac` \ntreba]i \n sat
de Tudor Gh. Niculae, nimeni n-o s` [tie pe cine c`uta]i, dar dac` \
ntreba]i de Ion, o s` v`-ndrume spre mine!".
Povestea Codinilor nu se opre[te aici. {i a[ vrea s` cred c` nici
ritualul lor tainic de exorcizare, care nu se aseam`n` cu cel cre[tin, ci pare
s` fie mult mai vechi, dat\nd poate din vremea dacilor, nu se va pierde. La
fiecare genera]ie, el este transmis unui singur om, \nzestrat cu capacit`]i
extrasenzoriale ie[ite din comun. Pare s` fie ceva ereditar, genetic, dar se
prea poate ca ritualul s` se poat` transmite [i altcuiva, nu neap`rat din
familie. |n mod cert. Nicolae Mih`escu Codin a fost un personaj de
excep]ie, posesor al unei tehnici de \ndep`rtare a r`ului ancestrale, de care
pu]ini au cuno[tin]`. Multe dintre procedeele sale au fost relevate, dar
trebuie s` fim con[tien]i c` formulele magice prin care ]`ranul din Robaia
putea porunci demonilor, cu putere, s` piar` din trupul omului posedat nu
se vor [tii niciodat`. B`tr\nul Codin a luat enigma lor cu el, pentru
totdeauna, \n morm\nt.

PLOI DE PIETRE, MONEZI {i MACABRE R~VA{E VENITE DE NIC~IERI…

Comuna P\rscov este \n genere cunoscut` ca fiind localitatea

natal` a marelui poet Vasile Voiculescu. Pentru investigatorii fenomenelor
psi ea are \ns` o cu totul alt` conota]ie. Fiindc` aici, \n anul 1993, timp de
[ase s`pt`m\ni din var` [i p\n` \n toamn`, s-a desf`[urat un lan] de \nt\
 181

mpl`ri pe l\ng` care cele mai fanteziste filme horror par ni[te parodii.
Gospod`ria lui Ion Dumitru, din satul P\rscovul de Jos, era una modest`,
dar bine \nchegat`. O cas` mic`, cu c\teva camere [i o curte str\mt`, \n
care se afla strictul necesar unei familii obi[nuite. Pe atunci, at\t domnul
Dumitru, c\t [i so]ia sa, Ani[oara [i cei patru copii: Neculari, 22 ani,
Victoria, 20 ani, Vasile, 19 ani [i Minodora, 17 ani, lucrau la o ferm` din
sat, unde c\[tigau destul de bine, c\t s` duc` un o via]` decent` [i lini[tit`.
Aceast` via]` avea \ns` s` fie subit \ntrerupt` de ni[te \n\mpl`ri
despre care nici b`tr\nii satului nu-[i aduceau aminte s`    mai fi pomenit. |
n dup`-amiaza zilei de 20 august 1993, Ani[oara s-a \ntors de la ferm` [i a
\nceput s` preg`teasc` masa pentru ceilal]i, care trebuiau [i ei s` soseasc`.
Brusc, o piatr` a lovit acoperi[ul casei [i s-a rostogolit \n curte. Femeia a
tres`rit, crez\nd ini]ial c` cineva aruncase piatra din lanul de porumb
aflat \n spatele casei, [i s-a dus s` vad` cine fusese autorul. N-a g`sit \ns`
pe nimeni, a[a c` s-a \ntors [i [i-a v`zut de treab`. Dar, peste nici o or`, c\
nd familia era deja str\ns` \n jurul mesei, o nou` piatr` a izbit acoperi[ul.
Intriga]i, au plecat to]i, \n porumb, s`-l caute pe f`pta[, f`r` \ns` s`
g`seasc` pe cineva. Istoria s-a repetat, \n acea sear`, p\n` la ora dou`
noaptea. Deja p\n` [i b`rba]ii erau speria]i de acest bombardament cu
“autori invizibili”, dar \nc` mai credeau c` toat` t`r`[enia este opera
vreunui nebun care vrea s`-[i bat` joc de ei…
|ncep\nd de a doua zi, pietrele venite de nic`ieri [i-au intensificat
apari]ia. C`deau acum cu zecile, \n intervale de timp de nici o or`,
n`pustindu-se cu zgomot ca de grindin` pe acoperi[ [i ateriz\nd apoi \n
curte. Parc` spre a-i \ngrozi [i mai tare, pietrele au \nceput s` cad` [i la
ferma 5, atunci c\nd familia era acolo, la munc`. Niciodat`, \ns`, ele nu au
lovit pe cineva. Chiar dac` veneau, aparent, cu vitez` mare, ajunse la
c\]iva centimetri de persoana care se g`sea acolo, fr\nau brusc [i
respectiva persoan`, \n loc s` fie r`nit`, sim]ea doar o \n]ep`tur` pu]in
dureroas`. Pe m`sur` ce timpul trecea, ploile de pietre deveneau [i mai
abundente, iar pietrele c`zute, mai mari, ajung\nd s` cad` [i pietroaie c\t
 182

pumnul!? Mai mult, au \nceput s` aterizeze [i pe drum, \nsp`im\nt\ndu-i

pe trec`tori, care deja se porniser`    s` vorbeasc` despre cas` c` ar fi “b\
ntuit`”. Cei din familia Dumitru nu credeau o iot` din aceste pove[ti. Ei
erau convin[i \nc` de faptul c` toat` treaba este opera unui nebun. Se
hot`r\ser` chiar s` lase lucrurile s`-[i urmeze cursul lor, g\ndindu-se c` p\
n` la urm` nebunul care \i chinuia se va plictisi [i-i va l`sa \n pace.
|ns` ciud`]eniile erau, se pare, abia la \nceput. Vineri, 10
septembrie, a fost cea mai agitat` zi de p\n` atunci. Pietrele veneau
efectiv \n cascad`, de undeva din cer, de[i afar` era senin, se materializau
la c\]iva metri \n`l]ime, dar veneau cu o vitez` ca [i cum cineva le-ar fi
azv\rlit. Altele, dimpotriv`, c`deau lent, de parc` [i-ar fi pierdut greutatea!
Lucrurile deveneau imposibil de crezut sau m`car de acceptat de o minte
normal`.
“|n seara acelei zile, \mi poveste[te doamna Ani[oara Dumitru, \n
jurul orei 19,    dup` ce am servit cu to]ii masa, Victoria s-a retras \n
camera ei [i, a[ez\ndu-se pe pat, a luat o carte [i a \nceput s` citeasc`. Nu
a apucat s` parcurg` dou` pagini, c` a auzit o piatr`, c`z\nd pe cas`.
Speriat`, a ie[it \n pragul u[ii, dar, aproape instantaneu, o piatr` imens`,
grea de cel pu]in dou` kilograme, a spart geamul camerei [i s-a pr`bu[it
pe carte, exact \n locul unde st`tuse fata, cu c\teva secunde mai \nainte!
Intr\nd iar \n camer`, Victoria a    v`zut pietroiul pe carte [i a \nghe]at de
fric`: dac` acea piatr` nu ar fi <avertizat-o>, ar fi fost ucis`, de bun`
seam`, de imensul bolovan! Dup` o jum`tate de or`, o nou` piatr` a trecut
prin acela[i geam [i, dup` ce venise ca un bolid de afar`, s-a a[ezat
cuminte pe masa televizorului, f`r` s` ating` m`car aparatul, a[a cum
Victoria se temuse…”.
|ngrozit`, fata s-a pus pe ]ipat [i ceilal]i membri ai familiei au
declan[at imediat alarma. S-au str\ns [i c\]iva vecini, care, furio[i, au
hot`r\t c` trebuie s` l`mureasc` o dat` misterul. |narma]i cu    b\te, topoare,
sape [i furci, ei au pornit prin porumb, \n \ntunericul nop]ii. Dar nici
 183

aceast` scotocire minu]ioas` nu avea s` dea de urma misteriosului

“arunc`tor de pietre”.
Peste c\teva zile, au sosit de la Bucure[ti sora Ani[oarei Dumitru,
Valerica, [i fetele acesteia, Mariana [i Aurelia. Dup` ce le-a pus oarecum \
n tem` cu straniile evenimente ce le tulburau    via]a de mai bine de o
lun`, Ani[oara le-a [optit:”Ce-ar fi s` dea [i-acuma, c\nd a]i venit voi? S`
vorbi]i \ncet, c` poate ne aude, c` porumbul a aici, aproape”, a \ncheiat
ea, convins` \nc` de faptul c` creatura care le f`cuse via]a un co[mar se
ascundea \n porumb. Se pare \ns` c` aceast` “creatur`” avea un sim] al
auzului foarte dezvoltat… Nici n-a apucat femeia s`-[i \ncheie vorbele, c`
o piatr` mare, col]uroas`, a c`zut de pe cas` chiar l\ng` ei, b`g\ndu-le \n
sperie]i pe bucure[tence! Asta pentru ca dup` nici zece minute, Mariana, \
nc` sub [ocul impresiei produse de acest fapt, s`-i spun`, tot \n [oapt`,
surorii ei: “Intru \n buc`t`rie, s` nu m` i loveasc` vreo piatr`!”. |n
frac]iunea de secund` imediat urm`toare, o piatr` c`zut` de pe cas` a
aterizat cu zgomot chiar l\ng` ea…
Nu cu mult timp \nainte, pe 11 septembrie, membrii familiei
Dumitru asistau la o schimbare de tactic` din partea nev`zutului du[man
care-i chinuia cu un rafinament \nfior`tor, aduc\nd-o pe doamna Ani[oara
Dumitru, cea care ne-a istorisit extraordinarele \nt\mpl`ri de acum [ase
ani, la un pas de infarct (doamna este cardiac` - n.n.). “Pe l\ng` pietre, au
\nceput s` cad`, tot ca din senin, [i bile]ele de h\rtie scrise parc` de o m\
n` nev`zut`. Nu apucam s` facem un pas, c` auzeam \n spate un f\[\it [i c\
nd r`suceam capul, z`ream un bilet care abia aterizase…Tot felul de
ciud`]enii scria pe acele bilete, lucruri care nu aveau nici o noim`, dar [i
lucruri \nsp`im\nt`toare. Am v`zut pe multe scriind, cu un scris ciudat,
chinuit, mesaje ca “<S\nt drac, drac curat!>, <S\nte]i to]i \n puterea
mea, v` [tiu p\n` [i g\ndurile>, <Fac ce vreau cu voi!> Nu [tiam ce s`
mai credem, a venit [i preotul s` ]in` slujbe, dar degeaba, a venit [i
poli]ia, dar poli]i[tii, [tiind povestea, nici n-au vrut s` intre \n curte de
fric`, au zis doar c` povestea nu prea ]ine de competen]a lor, c` nu-i ho]
 184

sau vreun infractor \n carne [i oase care ar vrea s` ne fac` r`u… Au luat
biletele pe care le adunasem de prin cas`, ca prob`, se str\nsese deja un
teanc c\t o c`r`mid` [i au plecat”.
Vasile Dumitru, r`mas \n locul mamei sale la ferm` a g`sit acolo
un bilet pe care era scris “Partea I: Vrem ferma. A]i \n]eles?Termen de 3
zile. |]i spun, presimt o nenorocire dac` nu…” De-a dreptul incredibil,
cuvintele erau formate din litere decupate dintr-un abecedar [i lipite pe o
bucat` de h\rtie alb` pe-o parte, iar pe cealalt` g`lbuie. Speria]i, oamenii
au hot`r\t atunci s` nu mai vin` la ferm`. Dar biletele au continuat s`
apar`, \n jurul casei, c`z\nd ca de obicei… din cer.
Plec\nd la o alt` sor` de-a ei, din comuna Berca, Ani[oara    le-a
cerut b`ie]ilor s` supravegheze casa. Chiar [i \n acest punct, \n ciuda
eviden]elor,domnia sa    \nc` mai credea c` un nebun le joac` feste. “Le-
am spus s` fie aten]i, s` nu plece de-acas`, \[i aminte[te doamna Dumitru.
C\t am fost plecat`, nu s-a \nt\mplat \ns` nimic deosebit, cu excep]ia,
bine\n]eles, a bile]elor cu care aproape c` ne obi[nuisem. C\nd am
venit, \ns`, Victoria mi-a ar`tat un bilet, g`sit pe gard, imediat dup`
plecarea mea. Era o o bucat` de pagin` rupt` dintr-o carte, o carte pe
care ea o citise de cur\nd. Pe acel fragment scria <|n timp ce \n hol ne
luam la revedere de la gazd`, ma[ina ne a[tepta la poart`>. La pu]in
timp, tot pe gard a ap`rut un alt bilet, din aceea[i carte: <Hai, b`ie]i, s`
ciocnim un pahar \nainte de plecare!>. C`ut\nd acea carte, prin cas`, ne-
am dat seama c` disp`ruse!”. Precum se poate lesne observa, fragmentele
din carte nu fuseser` decupate \nt\mpl`tor. Ele erau veritabile “constat`ri”
privitoare la dialogurile [i ac]iunile celor din familia Dumitru, iar
plecarea Ani[oarei nu putea fi \nso]it` dec\t de asemenea “replici” ca cele
relatate mai sus…
Jocul de-a [oarecele [i pisica la care cei din familia Dumitru [i
rudele lor din Bucure[ti erau supu[i de acel misterios “ceva” sau “cineva”
avea s` capete propor]ii halucinante. Merg\nd prin curte, Mariana,
nepoata    Ani[oarei Dumitru, a auzit un fo[net. S-a \ntors [i a v`zut o
 185

foaie de h\rtie, la doi metri dep`rtare. A ridicat-o [i a citit cu glas tare. Pe

o parte a foi scria “pro”, pe cealalt` “[ti” – “pro[ti”. Cel care scrisese se
v`dea clar c` nu prea fusese \n rela]ii bune cu [coala. P`rea scrisul unui
om care abia a deslu[it buchia c`r]ii, un scris mic, \nghesuit, cu litere
prost conturate, ca [i cum m\na \i tremurase respectivului pe foaie. Fata
nu a mai stat pe g\nduri [i a intrat \n cas`, ar`t\nd biletul celorlal]i. O
ceart` general` \ncepe. Unii spuneau c` e un om care-[i bate joc de eu,
al]ii c` Necuratul \[i v\r\se codi]a… Mariana iese din cas` [i nu face trei
pa[i, c` g`se[te o foaie pe care scria, cu acelea[i litere ciuntite, dar de ast`
dat` foarte mari, “Lini[te”. Atunci a venit de la lucru [i Neculai, fiul cel
mare al familiei Dumitru. Afl\nd cea mai recent` “isprav`” de la surorile
lui, s-a enervat [i a izbucnit, furios: “Ei, am s` v-ar`t eu c` e om [i nu alt`
t\mpenie!”. Dar, c\nd s`-[i descal]e pantofii [i s` intre \n cas`, \n pantoful
st\ng a g`sit un bilet pe care scria “P`c`leal` de 1 aprilie!”. |n acea clip`,
a crezut c`-[i va pierde min]ile [io abia a putut [opti, printre buzele albite
de groaz`: “A[a ceva    nu mai e om, dac` a f`cut asta cu noi to]i aici!”
Aproape disperat`, Aurelia a ie[it atunci din curte, s`-i spun` [i
unei vecine t`r`[enia. C\nd s-a \ntors, peste nu mult timp, pe aleea din
fa]a casei a z`rit o carte de joc, 4 de trefl`. Curioas`, a dat s-o \ntoarc`. Pe
carte scria: “Chemi ajutor? Ha!Ha!” Fetele au venit \n grab` [i Victoria a
luat cartea [i, dup` ce a pus-o pe masa din buc`t`rie, I-a chemat [i pe
b`ie]i s-o vad`. Dar pas de-o mai g`se[te! Au c`utat-o peste tot, \n toat`
casa. |n tot acest timp, pe c\nd ceilal]i c`utau dispera]i, mezinul, Vasile,
st`tea lini[tit \n pat, \n camera sa. C`ut\nd [i sub patul acestuia, au dat
peste carte, \ndoit` \n lung. Vasile s-a ar`tat mirat: “Nu se poate! N-a
intrat nimeni aici!”.
Tot \n aceea[i sear`, fiind aduna]i cu to]ii \n jurul mesei de la
buc`t`rie [i analiz\nd ultimele \nt\mpl`ri, \ntorc\ndu-le pe toate p`r]ile, la
un moment dat sora Ani[oarei, Valerica, a spus, mai \n    glum`, mai \n
serios: “M`, da’ `sta cu bani nu d`, d` numai cu pietre [i bilete?”. To]i
au \nceput s` r\d`, dar veselia de-o clip` va fi imediat \ntrerupt` de un
 186

zgomot, ca de bubuit, \n u[`, urmat de o ploaie de clinchete. Valerica a

deschis u[a [i a ]ipat atunci din to]i r`runchii: zeci de monede erau \
mpr`[tiate prin curte. “Doamne fere[te, sor`-mea, a avut ea proasta
inspira]ie de a spune, doar foc la cas` mai are s` ne pun`!”.
Iar “solicitarea”    femeii va fi cur\nd \ndeplinit` de acel “ceva”
nev`zut a c`rui omniprezen]` p`rea deja \n ochii tuturor o realitate. Pe 30
septembrie, \n plin` zi, Victoria d` alarma:”Foc! Foc! Arde ceva la
magazie!”. Se reped to]i [i ceea ce v`d \i las` \nm`rmuri]i. “Chiar l\ng`
peretele magaziei, ne spune doamna Ani[oara Dumitru, se afla o p`tur`
pus` de obicei pe covor, s`-l mai protejeze. Noi am fost \n cas` [i nu am
v`zut nimic mi[c\ndu-se \n camer`. {i totu[i, p`tura disp`ruse de acolo [i
ap`ruse afar`, arz\nd. Era f`cut` sul, dar \n ce fel…str\ns` centimetru cu
centimetru, cu mare aten]ie parc`. Iar fl`c`rile care ie[eau din ea, nu v`
mint, erau ca acelea de zic b`tr\nii c` joac` pe comori…Erau sub]iri [i
lungi, ajungeau p\n` la grind`!”
Aceasta a fost, din c\te am aflat, ultima manifestare bizar`
petrecut` la P\rscovul de Jos. De atunci, lucrurile au reintrat \n normal.
Dar oamenii nu vor uita niciodat` drama tr`it` atunci. Trebuie s` preciz`m
c` doamna Ani[oara Dumitru a acceptat doar dup` multe st`ruin]e s` ne
vorbeasc`, at\t fiindc` nu vroia s`-[i mai reaminteasc` iadul tr`it atunci, c\t
[i de fric` “s` nu se \ntoarc`”.
O astfel de temere este \ns`, cu totul ne\ntemeiat`, dac` este s`
lu`m \n considerare teoria “agentului inductor”, dat` de unii investigatori
fenomenului de “poltergeist”. Potrivit acestei teorii, un lan] de fenomene
precum cel petrecut la P\rscov, \n vara-toamna anului 1993 este unic [i
irepetabil, o dat` ce dispare cauza care l-a provocat. Dar care s` fie
aceast` cauz`? “Agentul-inductor” este, \n general, un copil aflat la v\
rsta pubert`]ii. Dar nici unul dintre copiii familiei Dumitru nu \ndeplinea,
pe atunci, aceast` condi]ie, to]i fiind trecu]i de 17 ani. De asemenea, nici
unul dintre ei nu prezenta tulbur`ri de natur` nervoas`, ci erau oameni
normali, lini[ti]i [i la locul lor. Poate chiar prea lini[ti]i…
 187

{i atunci, cum s` explic`m cazul? Din discu]iile pe care le-am

purtat cu o vecin` de-a familiei Dumitru, care a ]inut s`-[i p`streze
anonimatul, am aflat am`nunte extrem de interesante \n derularea
anchetei noastre la P\rscov, am`nunte care pun cazul pe un f`ga[ incitant.
“P`rerea mea, ne-a spus persoana \n cauz`, este c` cel \n jurul c`ruia se
axau aceste fenomene, \n sensul c` el era \ntotdeauna prezent c\nd aveau
loc ciud`]eniile acelea, este Vasile Dumitru, mezinul. Altminteri, un b`iat
bun, cuminte, o <fat`-n cas`>, dac` m` pot exprima astfel. Chiar <bleg>,
cum \l consider` unii, care cred c` a r`mas a[a dup` ce, atunci c\nd era
mic, s-a lovit r`u la cap, \n urma unui accident. Nimeni nu l-a v`zut
vreodat` \njur\nd sau enerv\ndu-se. Dar tocmai cumin]enia asta a lui
este dubioas`, fiindc` chiar [i \n clipele c\nd ceilal]i din cas` erau
dispera]i, el p`rea cu totul insensibil la cele petrecute. C\nd casa era
r`v`[it` ca de furtun`, el st`tea [i dormea, de exemplu. Alteori, c\nd
pietrele zburau pretutindeni, de pe acoperi[, el st`tea deoparte [i z\
mbea, \ntr-un mod bizar. Nu \nseamn` c` el f`cea toate astea, nici nu
vreau s` sugerez a[a ceva, dar m` intrig`, cum v-am spus,
comportamentul s`u, parc` ar fi fost complice la toat` aceast` fars`
macabr`. {i mai e ceva ce intrig` la el: \n contrast cu ceilal]i membrii al
familiei Dumitru, oameni foarte credincio[i, Vasile este singurul pe care
nu l-am v`zut intr\nd \n biseric`, pe motiv c` nu-i place acolo!”
Lucrurile par s` se lege. S` ne afl`m, a[adar, confrunta]i cu o
bizarerie a bizareriilor – un spirit r`u care, pun\nd st`p\nire pe mintea
unui t\n`r, ac]ioneaz`, prin intermediul for]elor neb`nuite aflate \n creierul
acestuia [i dezvoltate, poate, \n urma acelei lovituri la cap survenite \n
copil`rie? Este ne\ndoios c` lovitura de atunci a produs, la nivelul
creierului, anumite deficien]e, pe care acest organ miraculos le-a
“acoperit”, echilibr\nd balan]a, \n folosul relev`rii unor capacit`]i
“paranormale”. Numai prin intermediul unei asemenea for]e necunoscute
ar fi putut un spirit malefic s` ac]ioneze, teroriz\nd, vreme de o lun` [i
jum`tate, familia Dumitru. Iar mesajele inexplicabile \nscrise pe bilete, de
 188

tipul “S\nt drac, drac curat”, nu puteau fi, oric\t s-ar str`dui s` ne conving`
adep]ii teoriei clasice a “poltergeist”-ului, reful`rile min]ii unui pu[ti de
19 ani, ci poate “semn`turi” ale unei entit`]i demonice teribile…

"MOROIUL" DE LA BURILA MARE

Burila Mare, o comun` minuscul`, de nici trei mii de locuitori, din

jude]ul Mehedin]i, ar fi r`mas, f`r` \ndoial`, un nume necunoscut lumii,
dac` un lan] de evenimente ie[ite din comun nu l-ar fi adus \n aten]ia
general`. Lucrurile la care voi face referire s-au petrecut cu \ncepere din
decembrie 1989 [i au continuat de-a lungul anului 1990, p\n` spre \
nceputul toamnei. Ele au fost investigate, la vremea respectiv`, cu mult
profesionalism, de un colectiv de oameni de [tiin]` din Cluj, \n frunte cu
dr. Adrian P`tru], binecunoscut cititorilor no[tri prin lucr`rile sale \n
domeniul paranormalului.    Dup` zece ani, am fost la Burila Mare, \
ncerc\nd s` dau de urma misterului, analiz\nd faptele la fa]a locului [i
discut\nd cu principalii martori. Se pare \ns` c` acest mister este mult mai
profund dec\t ne-am fi a[teptat cu to]ii [i dezlegarea sa nu va fi f`cut`
vreodat` pe de-a-ntregul...
Manifest`rile care au \ngrozit \ntreaga comun` [i au trezit interesul
unor mase largi de oameni, mai ales prin relatarea lor ulterioar` \n presa
local`, s-au desf`[urat \n casa localnicului Constantin Osiac, acum \n v\
rst` de aproape 50 de ani. Locuin]a este una dintre cele mai modeste din
comun`. |n dou` camere tr`iesc [apte persoane, p`rin]ii [i cei cinci copii,
dintre care cel mai mare este Constan]a (Tan]a) Osiac. {i gospod`ria mai
are o particularitate: a[ezat` \ntr-o margine a Burilei, spre r`s`rit, ea se
g`se[te la nici dou` sute de metri dep`rtare de cimitir, lucru care i-a f`cut
pe cei mai mul]i dintre localnici s` creeze o leg`tur` \ntre acesta [i
evenimentele bizare petrecute \n casa Osiacilor.
Se pare c` totul a \nceput \n ziua de 6 decembrie 1989, \n jurul pr\
nzului. "Pe c\nd ne preg`team s` ne a[ez`m s` m\nc`m, poveste[te Elena
 189

Osiac, so]ia lui Constantin, am v`zut cu groaz` cum oala cu ciorb` zboar`
de pe mas` [i se r`stoarn` pe jos. Cu to]ii ne-am speriat foarte tare, dar
n-am apucat s` zicem nimic, c` au \nceput s` zdr`ng`ne geamurile. Pe
moment, eu m-am g\ndit c` e cutremur, c` altceva ce putea fi, dar m`
miram, c` p`m\ntul nu se zguduia deloc. Apoi, geamurile s-au spart, tot
ca din senin, chiar \n mijloc, parc` d`duse cineva cu pietre \n ele. Dar nu
putea s` fie nimeni, c` am cercetat bine [i n-am g`sit nimic cu care s` se fi
spart, ba cioburile se aflau [i \n`untru [i \n afara casei [i dac` ar fi spart
geamul cineva, numai \n`untru ar fi trebuit s` g`sim cioburi. Am alergat
cu to]ii afar`, dar aceast` furtun` nev`zut` s-a potolit. Dup` c\teva zile, c\
nd deja \nlocuisem geamurile la ferestre, acestea s-au spart iar`[i, tot pe
la amiaz`. {i a fost `sta ca un semnal. |n zilele ce au urmat, am zis c` e
iadul ab`tut \n casa noastr`: s-a smuls u[a din tocuri [i a zburat pe
podea, s-au r`sturnat paturile cu totul, cu perne, cu p`turi cu tot...Aveam
[i noi niscaiva saci cu f`in`, s-au r`sturnat pe jos, c` era tot numai alb, ne
era fric` s` mai aducem g`leata cu ap` \n cas`, c` se r`sturna mereu [i ne
uda bruma de haine ce-o aveam, \n toiul iernii, farfuriile s-au spart de
pere]i, se ridicau singure de pe mese sau c`deau din dulap [i v\j\iau prin
aer, becurile pocneau de[i nu erau aprinse, aveam un bidon cu ulei de
zece litri, s-a rostogolit pe jos f`r` s`-l ating` nimeni [i s-a v`rsat tot, a
doua zi la fel s-a \nt\mplat cu un borcan cu bulion, din `la de jum`tate de
kilogram, care sub ochii mei a zburat de pe mas` [i s-a spart de perete,
ferestrele s-au spart, \n total, de nou` ori. Atunci    le-am \nlocuit cu
carton, dar [i pe `sta l-a dat jos, am pus p\n` la urm` placaj, de nu mai
vedeai nimic \n cas`... ".
|n urma acestor \nt\mpl`ri, familia Osiac a r`mas de-a dreptul
ruinat`, \n condi]iile unei ierni geroase, f`r` geamuri la cas`, pe \ntuneric
[i cu majoritatea obiectelor de uz casnic distruse sau avariate. |ntreg satul
vuia, cum c` locuin]a lor era b\ntuit` de un strigoi, sau, cum i se mai
spune local, "moroi". Acesta reprezint` stafia unei persoane decedate,
care, se mai zice, ar fi murit certat` cu unul dintre ocupan]ii casei
 190

devastate. Faptul c` domiciliul Osiacilor se g`sea, cum am precizat, foarte

aproape de cimitir, a \nt`rit aceast` credin]`. Devastatoarele manifest`ri
men]ionate au continuat p\n` aproape de Cr`ciun. "Nu era zi s` nu se
sparg` ceva, s` nu se distrug`. {i totul se petrecea ziua, p\n` ce \nsera, \[i
aminte[te doamna Osiac. Ba plesnea vreun bec, ba o can` se rostogolea
prin aer [i se tr\ntea de podea, f`c\ndu-se ]`nd`ri, tot a[a am dus-o. |n
Ajunul Cr`ciunului
s-a mai potolit moroiul [i nu ne-a f`cut necazuri pe toat` durata
S`rb`torilor de iarn`, parc` s-ar fi temut s` ne fac` r`u atunci...Dar, dup`
Boboteaz`, necazurile au \nceput iar`[i, p\n` la mijlocul lunii februarie".
Dup` ce, la jum`tatea lui februarie, manifest`rile din "casa cu
stafii", cum a fost denumit` \n presa local` locuin]a familiei Osiac au \
ncetat, se p`rea c` lucrurile vor reintra \n normal. Timp de patru luni de
zile, nu s-a mai \nt\mplat nimic neobi[nuit, Osiacii \ncepuser` s` se mai
refac` - \n acest r`stimp au primit ajutoare de la numeroasele persoane
care i-au vizitat, dornice s` vad` cu proprii ochi ravagiile f`cute de
'moroi" - [i toate necazurile p`reau a fi de domeniul trecutului. Dar, la fel
de brusc cum \ncepuser` \n iarn`, evenimentele nedorite \[i fac din nou
apari]ia. "La \nceputul lui iunie, spune Elena Osiac, buc`t`ria de var` a
luat foc din senin. Noi ne f`ceam de treab` prin cas`, dereticam, c\nd am
v`zut o flac`r` mare aprinz\ndu-se \n curte. Am ie[it [i am stropit-o cu
ap`, am reu[it s-o stingem. Apoi, moroiul iar s-a pornit s`-[i fac` de cap
[i tot a[a ca prima dat`: la \nceput, a spart ferestrele, toate patru, a
r`sturnat mesele [i scaunele, de le-a rupt picioarele. Aveam [i noi o
ma[in` de g`tit, din aceea cu gaz, s-a r`sturnat de c\teva ori, p\n` ce n-a
mai fost bun` de nimic, la fel s-a d`r\mat [i soba de teracot`, noroc c` de-
acum era cald. Paturile se r`sturnau cu zgomot, cu dosul \n sus, [i de
fric` s` nu cad` pe noi, s` ne striveasc`, ne-am mutat, peste noapte, \n
curte. Dar, la fel ca [i \n iarn`, treburile astea rele nu aveau loc dec\t
ziua. Noaptea rar de tot se mai sp`rgea vreo farfurie, \n schimb ziua era
pr`p`d! Am pierdut atunci tot ce mai r`m`sese nedistrus \n iarn`:
 191

casetofonul, televizorul, radio-ul. Aveam [i un pick-up, da' s-a r`sturnat

masa pe care era [i s-a f`cut praf. Dar lucrul cel mai de mirare    s-a \nt\
mplat la sf\r[itul lunii iunie. Cred c` era pe la pr\nz, c\nd am v`zut cum
trei r\nduri de ]igl` de pe acoperi[ s-au adunat laolalt`, pe o muchie a
acoperi[ului, ca adunate de o m\n` nev`zut`, [i, la un moment dat, au
zburat care \ncotro, spre mijlocul cur]ii, unde s-au spart toate! A venit [i
preotul de a f`cut sfe[tanie \n cas`, dar tot nu s-a potolit moroiul!"
|ngrozi]i de manifest`rile incredibile din casa Osicilor, locuitorii
Burilei Mari au c`utat tot felul de explica]ii, majoritatea \ncadr\ndu-se \
ntre tradi]iile populare stotornicite de secole \n aceast` regiune izolat`
a ]`rii. Majoritatea s`tenilor au crezut, [i cred [i acum, c` a fost vorba de
un moroi. De altfel, c\teva vr`jitoare din regiunea \nvecinat`, nu numai c`
au adeverit aceast` ipotez`, dar au [i oferit solu]ii pentru rezolvarea
problemei. |n urma sfaturilor primite, Constantin Osiac a luat un cal de la
IAS [i, cu el de c`p`stru, a intrat \n cimitir. Se spunea c`    moroiul se afl` \
n morm\ntul peste care avea s`    treac` arm`sarul. |ns` acesta nu a trecut,
cum se a[teptau to]i, peste morm\ntul unui cons`tean, Stelian Popescu,
decedat \n 1985, [i cu care Osiac fusese certat, ci peste cel al na[ei
Osiacilor, Silvia Bobeiche, morm\nt aflat chiar la intrarea \n cimitir, la
150 de metri, \n linie dreapt`, fa]` de locuin]a "b\ntuit`"! Constantin
Osiac a fost \ncredin]at c` na[a lor este moroiul care le distrusese \ntreaga
avu]ie. Elena Osiac \[i aminte[te c` Silvia Bobeiche \i blestemase pe
Osiaci s` nu aib` parte de bunurile lor, fiindc` nu voise s`-i \mprumute
so]ului ei, Constantin Bobeiche, talonul motocicletei, pentru a-[i
suplimenta cota de benzin`. De altfel, din c\te am \n]eles din discu]ia
purtat` cu doamna Osiac, na[ii familiei, so]ii Bobeiche, i-ar fi ajutat chiar
la construirea acelei case \n care locuiesc [i acum.
|n clipa    \n care a f`cut aceast` descoperire \n cimitir, Constantin
Osiac n-a mai stat pe g\nduri: l-a amenin]at pe na[ul s`u s`-i deschid`
cripta, pentru a verifica dac` decedata sa so]ie este \ntr-adev`r moroiul.
Bine\n]eles, cel vizat a refuzat s` fac` acest lucru, [i atunci, \n disperare
 192

de cauz`, fiindc` locuin]a lui era \n continuare devastat` de un inamic

nev`zut, [i convins de acest refuz c` \ntr-adev`r, Silvia Bobeiche este
moroiul, capul familiei Osiac a apelat la serviciile unui vr`jitor b`n`]ean,
Ion C`ld`ru[, care s-a l`udat c`-l va sc`pa de r`u. |ntr-o noapte, C`ld`ru[ a
spart u[a criptei, dar, \nfrico[at probabil de ce-[i imagina c` va g`si \
n`untru, nu a deschis cavoul [i [i-a abandonat planul. Peste c\teva zile,
Bobeiche avea s`-l acuze de profanare de morminte [i s`-l dea \n judecat`.
{i totu[i, de[i mul]i dintre cei cu care am stat de vorb` nu [tiu de vreo \
ncercare reu[it` de a deschide cavoul Silviei Bobeiche, Elena Osiac a
declarat: "|ntr-o noapte, c\]iva oameni au reu[it s` p`trund` \n cript` [i,
deschiz\nd sicriul, au g`sit-o pe moart` a[ezat` \ntr-o dung`, cu unghiile
[i p`rul crescute, semn sigur c` era moroi. Ei i-au \nfipt \n inim` un piron
de fier [i au pus capacul la loc. De atunci, blestemul c`zut asupra casei
noastre s-a destr`mat. Nu-mi mai amintesc cine anume a fost atunci \n
cimitir, dar sigur a fost cum v-am zis". De altfel, [i al]i s`teni au pomenit \
n relat`rile lor despre acest fapt, \ns` nici unul dintre ei nu a putut indica o
dat` anume c\nd s-a petrecut acest lucru [i nici nume concrete, totul fiind
pus sub sintagmele "lumea zice c`" sau "am auzit vorbindu-se". Cert este
c` manifest`rile par s` \nceteze subit \n seara de 14 august a anului 1990,
c\nd, aflat` \ntr-una din camere, Tan]a, fata cea mare a familie Osiac, a
fost lovit` \n ceaf` de o can` care a zburat prin \nc`pere. Fata s-a r`sucit
rapid [i, cu o voce dojenitoare, a \ntrebat pe cineva nev`zut: "Ce ai cu
mine, n`[ico ?"...
Evenimentele de atunci, de[i ]in\nd de domeniul incredibilului, au
fost totu[i, \ncet-\ncet, date uit`rii. Mul]i dintre cei pe care i-am contactat
nu-[i mai aminteau de ele, ori poate nu vroiau s`-[i aminteasc`. Unii m-au
\ndrumat spre casa Osiacilor, dar, cer\ndu-li-se am`nunte despre faptele
petrecute \n 1990, au ridicat din umeri: "|ntreba]i-i pe ei!". Oricum,
majoritatea s`tenilor nu se \ndoiesc de veridicitatea faptelor, dar dau
impresia c` vor s` le uite, pentru c`, dup` cum s-a exprimat o femeie care
n-a vrut s`-[i dezv`luie numele, "s-a f`cut destul circ cu chestia asta".
 193

Totu[i, cei c\]iva s`teni care au acceptat s` vorbeasc`, au declarat c`

faptele descrise de Elena Osiac s\nt autentice. "Nu poate fi vorba de o \
nscenare, este de p`rere domnul Mihai S`voiu. Eu n-am asistat la nici o
distrugere, dar am v`zut cu ochii mei urm`rile produse. |n vara aceea,
toate lucrurile Osiacilor st`teau gr`mad`, distruse, \n fa]a casei. Ei au
dormit pe iarb`, sub cerul liber. Ce interes aveau s`-[i distrug` tot avutul?
Cred c` a fost un moroi care le-a f`cut tot acest r`u, cineva care a avut
vreo r`fuial` cu ei pe c\nd tr`ia. Spun oamenii c` na[`-sa ar fost moroi [i
oamenii din sat chiar au stat multe nop]i de veghe la cavoul ei, dar nu s-
a \nt\mplat nimic, n-au v`zut nimic suspect". Doamna Elisabeta Stan
declar` c` a fost martor` la un fapt bizar, petrecut \n casa Osiacilor: "La \
nceputul lunii iulie 1990, merg\nd [i eu cu c\teva femei s` vedem relele
f`cute de moroi, am intrat \n casa familiei Osiac. Casa era goal`,
locatarii ei afl\ndu-se \n curte, unde [i dormeau noaptea, de teama
moroiului. C\nd am p`truns pe u[`, Nicolina Osiac, una dintre noi, a spus
c` ea nu crede c` se petrece ceva acolo, c`-s basme. A zis chiar <Dac` o fi
cineva, de ce nu se-arat`, c` doar n-o fi el mai al dracului ca mine!> . Pe
moment, nu s-a \nt\mplat nimic, dar c\nd s` ie[im, masa din mijlocul
camerei s-a sucit    [i a lovit-o peste picior. Noi ne-am speriat, dar
Nicolina [i-a ]inut curajul [i a luat masa, pun\nd-o la un col] al camerei,
l\ng` u[`, \n]epenind-o acolo. <Na, mai mi[c`-te [i acum!> a strigat ea,
dar n-a apucat s` pun` piciorul pe prag, c` masa iar s-a r`sturnat, lovind-
o la glezn`. Nici nu [tiu cum am ie[it din cas`, de fric`!"
|n mod cert, departe de a fi un "circ" bine regizat, \nt\mpl`rile
petrecute pe parcursul a aproape un an, cu intermiten]e, \n casa familiei
Osiac, s\nt veridice. Osiacii, oameni s`raci [i cu o educa]ie foarte precar`
- to]i s\nt semianalfabe]i - nu aveau nici un motiv [i nici inteligen]a
necesar` pentru a pune la punct o asemenea fars` de mari propor]ii.
Grupul de investigatori care, \n frunte cu dr. chimist Adrian P`tru]
s-a deplasat la Burila Mare \n dou` r\nduri, \ntre 26-28 octombrie [i 30
noiembrie-1 decembrie 1990, deci la pu]in` vreme dup` consumarea
 194

evenimentelor, este de p`rere c` ne afl`m \n fa]a unei "manifest`ri active

de tip Poltergeist" [i c` "asocierea manifest`rilor cu o persoan` decedat`
este practic exclus`". Articolul publicat de cei patru investigatori
ardeleni \n num`rul 3/1993 al revistei "Paranormal" este extrem de bine
documentat [i argumentat ca atare. Iat` ce se scrie acolo: "Identificarea
agentului \n jurul c`ruia s-au concentrat manifest`rile, pe care le-a
produs integral sau par]ial sau poate doar le-a focalizat, este delicat` [i
dificil` (...) Apreciem cu un grad ridicat \nalt de probabilitate c` agentul
care a focalizat incon[tient manifest`rile, \n condi]ii locale [i familiale
favorizante, este Constan]a Osiac. (...) Identificarea agentului \n
persoana adolescentei Constan]a Osiac este \n acord cu fenomenologia
mondial`, \n care majoritatea cazurilor s\nt asociate cu un copil la v\rsta
pubert`]ii [i \ndeosebi cu ipoteza "feti]a necrescut`" (naughty little girl),
propus` de Podmore. Consider`m c` manifest`rile poltergeist de la Burila
Mare au reprezentat o cale nonverbal` [i involuntar` de defulare a unor
conflicte [i tensiuni interioare necon[tientizate ale agentului Constan]a
Osiac, care este o fire tensionat` [i interiorizat`, cu posibilit`]i reduse de
exprimare pentru o defulare normal`, de exemplu verbal`. |ncheierea
teatral` a \ntregului caz, cu acea can` care a lovit-o \n cap pe Constan]a
Osiac, sus]ine punctul nostru de vedere [i poate fi interpretat` ca un fel
de autopedepsire final` pentru toate manifest`rile care au terorizat
familia Osiac [i au agitat \ntreaga comun` Burila Mare, vreme de
aproape patru luni".
Dar, tocmai pornind de la episodul c`nii tr\ntite, trebuie s` lu`m \n
calcul [i o alt` ipotez` asupra celor \nt\mplate. Dup` cum m`rturisea Elena
Osiac, "ce s-a petrecut aici e o treab` mult mai \nc\lcit` dec\t pare'. Nu
putem exclude totu[i din capul locului [i o "coparticipare' a "fantomei"
Silviei Bobeiche, care s` fi amplificat fenomenul declan[at de deful`rile
tensiunilor [i conflictelor interioare necon[tientizate ale agentului
Constan]a Osiac. De altfel, numeroase au fost semnal`rile care s` ateste c`
un rol \n aceast` poveste macabr` l-a avut [i "fantoma" decedatei Silvia
 195

Bobeiche. Astfel, \n timpul manifest`rilor de la Burila Mare, la Drobeta

Turnu Severin s-a desf`[urat o [edin]` de spiritism (lucru men]ionat, de
altfel, [i \n articolul din revista "Paranormal" - n.n.), \n cadrul c`reia
profesorul de filosofie Aurel Pera a adus mediumul \n stare de trans` [i i-a
ordonat s` se concentreze asupra evenimentelor de la Burila Mare. |n
trans` hipnotic`, subiectul    a descris \n am`nunt casa familiei Osiac, de[i
nu fusese niciodat` acolo [i a afirmat c` de vin` pentru distrugerile
provocate este moroiul unei femei brunete [i grase, rud` apropiat` cu
Constantin Osiac, \mbr`cat` \ntr-un taior bleumarin, cu basma [i pantofi,
care murise de cur\nd, la v\rsta de peste 50 de ani. Datele coincideau p\n`
la detaliu - Silvia Bobeiche se potrivea descrierii f`cute de medium, era
veri[oar` bun` cu Constantin Osiac [i murise din pricina unui atac de
cord, la v\rsta de 55 de ani. Singurul lucru care nu se potrivea era acela c`
Silvia Bobeiche fusese \ngropat` nu \ntr-un taior bleumarin, ci \ntr-unul
negru.
|n acest sens, trebuie amintit` [i afirma]ia Tan]ei Osiac atunci c\nd
a fost lovit` \n cap de acea can`, ultima manifestare a misterioaselor for]e
invizibile din casa "b\ntuit`": "Ce-ai cu mine, n`[ico?". Sim]ise feti]a
prezen]a \n cas` a spiritului na[ei sale? Ea sus]ine c` da. Din scurta
discu]ie pe care - dup` multe st`ruin]e - am reu[it s-o am cu Constan]a,
fata, acum \n v\rst` de 22 de ani, chiar s-a exprimat \n acest sens, afirm\
nd textual c` "am sim]it c` na[a era cea care ne f`cuse toate acestea". Ce
mecanisme s-au declan[at \n acele clipe \n mintea [i \n sufletul acelei
feti]e deosebit de dificile ? Este greu de spus. Cert este c`, peste ani, firea
Constan]ei Osiac nu s-a schimbat deloc. A r`mas la fel de retras`, de
interiorizat`. Se exprim`    foarte pu]in    [i este extrem de labil` psihic, dar
totodat` deseori d` dovad` de o violen]`    gratuit`, manifest\ndu-se ca
atare. A fost c`s`torit`, dar a divor]at, a stat c\tva timp [i \n spital,
internat`, dup` cum mi-a declarat mama ei din pricina "loviturii de la
cap". Comportamentul nu i    s-a schimbat deloc. Prefer`, ca [i \n
copil`rie, plimb`rile solitare, prin locuri pustii, chiar [i acolo unde [i unui
 196

om matur i-ar fi fric` s` mearg`. {i ajun[i aici, trebuie s` mai amintim un

lucru. Din cele spuse de Elena Osiac, reiese c` maistorul Constantin
Osiac, so]ul decedatei na[e (mort, \ntre timp, [i el - n.n.) \[i petrecea
multe nop]i st\nd \n cavoul so]iei sale. "Ce f`cea acolo, nu [tiu, dar l-au
v`zut mul]i c\nd cobora \n cript` [i ie[ea abia \n zori". Scopurile pentru
care Constantin Osiac prefera s`-[i petreac` nop]ile \n acel loc macabru
vor r`m\ne de bun` seam` pentru totdeauna \nv`luite \n mister...
Ca o concluzie, am fi de p`rere c` manifest`rile de la Burila Mare,
din anii 1989-1990 s-ar putea s` fi fost declan[ate de un complex de
factori, \ntre care factorul principal ar fi Constan]a Osiac, aflat` atunci la
v\rsta marilor transform`ri a pubert`]ii. Labilitatea ei psihic` pare s` fi fost
elementul care a pornit tot acest carusel ame]itor de \nt\mpl`ri incredibile
- de altfel s\nt \nregistrate \n literatura de specialitate numeroase cazuri
asem`n`toare, \n care pionul principal \l reprezint` un om cu un echilibru
mental foarte fragil, chiar un bolnav psihic. Dar nu puteam neglija nici
ipoteza c`    un rol \nsemnat \n aceast` bizar` poveste este posibil s`-l fi
avut spiritul ne\mp`cat al Silviei Bobeiche - am`nuntele prezentate mai
sus s\nt, credem, elocvente. Dac` a existat ori nu un straniu melanj \ntre
deful`rile incon[tiente ale Tan]ei Osiac [i dorin]a de r`zbunare, de dincolo
de moarte, a na[ei sale, ca de altfel [i "comunicarea transcendental`" care
pare s` fi avut loc \ntre cele dou` femei ("Ce-ai cu mine, n`[ico?"),
acestea s\nt lucruri care dep`[esc \n mod clar puterea noastr` de \
n]elegere...

"STRIGOIUL” DIN BURICUL BUCURE{TIULUI

Nimeni nu se mai \ndoie[te de faptul c` anul 1968 a fost unul cu

totul deosebit at\t fa]` de cei preceden]i, c\t [i fa]` de urm`torii, p\n` \n
prezent. De la valul de observa]ii OZN, culmin\nd cu uria[ul "balon" de
deasupra Clujului sau cu "farfuria zbur`toare" fotografiat` de Emil
Barnea \n P`durea Hoia-Baciu, p\n` la alte anomalii inexplicabile,
 197

semnalate pe \ntreg teritoriul ]`rii, cu prec`dere \n Carpa]i, o serie \

ntreag` de fenomene bizare au uimit lumea. Dar nici chiar capitala ]`rii
nu a f`cut excep]ie. O poveste fascinant` dar totodat` macabr` a ]inut,
vreme de c\teva luni, cu r`suflarea t`iat` mii de bucure[teni. De[i cercetat`
de c`tre unii dintre cei mai mari oameni de [tiin]` ai vremii, \nt\mpl`rii de
acum treizeci de ani nu i s-a putut g`si o explica]ie adecvat`. Cu
permisiunea dvs, v-a[ propune, \n r\ndurile ce urmeaz`, o rememorare a
faptelor teribile ce au umplut    de spaim` un \ntreg ora[.
Merg\nd la fa]a locului, pentru a reconstitui atmosfera din acel
"an blestemat" am avut surpriza s` constat c` lucrurile nu s-au schimbat
prea mult. Nu s-au construit "blocuri moderne", drumul nu este asfaltat
ca-n palm`, \ntr-un cuv\nt ai impresia c` totul este ca atunci. Dar multe
dintre locuin]ele existente aici nu mai s\nt. |n "Casa cu stafii"    - {oseaua
S`laj 244 - s-a amenajat un atelier de repara]ii auto al c`rui proprietar,
domnul Nicu Potop a participat, ca martor principal, la dramaticele
evenimente din toamna acelui an, el fiind nepot al unuia dintre principalii
protagoni[ti, Gheorghe Chivu. Domnia sa spune c`, \n septembrie '68,
perioada c\nd fenomene de tip "poltergeist" nemaiv`zute [i nemaiauzite \
n Bucure[ti aveau s` se declan[eze, la num`rul 244 se aflau dou` corpuri
de cas`, locuite de familiile Chivu [i Potop. Familii cumsecade,
provenind din medii muncitore[ti, [i foarte numeroase. Dintre persoanele
care locuiau la aceast` adres` se remarca una anume: Caliopi Manole,
fiic` a Mariei Potop [i la r\ndul s`u mam` a trei copii minori. Femeia, \n
v\rst` de 38 de ani, suferea de o form` de epilepsie [i \n plus, de c\teva
luni d`dea semne de aliena]ie mintal`.
|n seara zilei de 28 septembrie 1968, s-au auzit cioc`nituri slabe la
geamul dinspre curte al unei camere din casa Caliopei, urmate de c`derea
unei pietre venite din senin, care a spart geamul lovit anterior de acele
cioc`nituri. Unul dintre locuitorii casei, Gheorghe Chivu, convins c` este
vorba despre "un copil obraznic din vecini", a ie[it \n curte, dar nu l-a
depistat pe "r`uf`c`tor" [i s-a \ntors. |n urm`toarele dou` zile, fenomenul
 198

se repet` [i s\nt sparte, de ast` dat`, trei geamuri. \ngrijora]i, so]ii Chivu \
ntreprind anchete prin vecini pentru depistarea autorului, dar c`ut`rile lor
nu se soldeaz` cu nici un rezultat.
Atunci, b`tr\nul Chivu - avea atunci 65 de ani - se apuc` s`
cerceteze pietrele [i r`m\ne uimit de ceea ce constat`: acestea erau
constituite din cuar], perfect [lefuite [i rotunjite [i aveau aspectul
caracteristic al unor pietre de r\u de munte, av\nd dimensiuni de ordinul
c\torva centimetri. Doar c` cel mai apropiat astfel de r\u se g`sea la mai
bine de 200 km distan]`...
Co[marul era \ns` abia la \nceput. Mar]i, 1 octombrie, s-a spart un
geam de la o u[` interioar`. Acum chiar c` nu mai putea fi acuzat vreun
n`zdr`van de copil. |nsp`im\ntat, Gheorghe Chivu a chemat mili]ia care,
auzind despre neverosimila \nt\mplare, n-a catadiscsit s` trimit` vreun
echipaj la fa]a locului. Din c\te \[i aminte[te domnul    Nicu Potop, "cam \
n aceea[i perioad` de timp, la ni[te vecini de peste drum se \nt\mplase
ceva asem`n`tor: o bucat` de bordur` din ciment fusese scoas` de la locul
ei din curte [i aruncat`, Dumnezeu [tie de cine, prin geamul casei. Un om
normal n-ar fi putut face asta singur, fiindc` bucata de bordur` era foarte
grea [i-apoi ce motiv ar fi avut cineva s` fac` o asemenea nebunie?".
Ceea ce se petrecea \n imobilul din {oseaua S`laj \ncepuse s`-i
preocupe pe vecini [i cur\nd, zvonul c` locuin]a este b\ntuit` de stafii se
r`sp\nde[te cu iu]eal`. |n cele din urm`, c\nd deja \n casa familiei Chivu se
dezl`n]uise "potopul" - geamurile de la u[ile interioare s-au spart toate,
vazele erau retezate, de la jum`tate, de pietre [lefuite, un tablou aflat
deasupra p`tu]ului lui Lauren]iu Chivu, nepotul proprietarului a zburat
din cui, sp`rg\ndu-se - din fericire copilul nu se afla \n p`tu] - mili]ia nu
mai poate sta deoparte. Un echipaj, condus de c`pitanul Nicolae
Bucurescu [i din care f`ceau parte [i oamenii Procuraturii, \ncepe
cercet`rile la fa]a locului. C`pitanul, o persoan` extrem de inteligent` [i
sceptic` \n privin]a acestor fenomene "paranormale", era ini]ial \
ncredin]at c` totul e un circ bine regizat. El a \nsemnat cu creionul toate
 199

pietrele despre care martorii spuneau c` au venit, de nic`ieri, \n geamuri [i

le-a \ncuiat, ca probe, \ntr-un seif de la Sec]ie. Spre uimirea tuturor, una
dintre pietrele \nsemnate [i \ncuiate va apare din nou, peste doar c\teva
zile, sp`rg\nd un geam interior!? Oamenii legii \ncep s` se \ndoiasc` de
teoria "regiz`rii" scenei, [i s\nt cuprin[i la r\ndul lor de temeri atunci c\nd
un mili]ian, l`sat de paz`, este lovit zdrav`n de    o piatr` mare, \n spate!
Distrugerile continu`, cu aceea[i violen]`, \nc\t so]ia lui Gheorghe
Chivu, Maria, ajunsese s` umble prin curte cu o oal` de fier pe cap, \n
chip de casc` de protec]ie... |n ziua de 4 octombrie, pietrele c`zute din
cer \nnebunesc de tot: nici un obiect de sticl`, nici un material fragil din
cas` nu mai r`m\ne \ntreg. Interesant este faptul c`, [i acum, ca [i \n zilele
precedente, "c`derile de pietre" aveau loc numai pe timpul zilei, at\t timp
c\t locatarii erau treji. Atunci c\nd ei se mergeau la culcare, manifest`rile \
ncetau.
"|ntr-o sear`, poveste[te Nicu Potop, care locuia atunci la doar c\
teva str`zi distan]` de casa unchiului s`u, a venit v`rul meu la noi s` ne
spun` ce groz`vii se mai petrecuser` la ei acas`. Am mers cu el [i I-am
g`sit pe to]i pl\ng\nd \n camera de la strad`, cea \n care se petrecuser`
cele mai multe ciud`]enii. L\ng` fereastr` se g`sea un [ifonier, din acelea
cu oglinda pe una din u[i. M-am dus l\ng` el [i m-am rezemat de u[a f`r`
oglind`, iar \n secunda urm`toare o piatr` a izbit oglinda exact \n centru,
form\nd pe suprafa]a oglinzii un soare perfect conturat. Exper]ii \n
balistic`, analiz\nd ulterior sp`rtura, au declarat c`, pentru a produce
acest efect, piatra ar fi trebuit s` fi fost aruncat`...din perete, lucru care
era absurd!"
Acesta este momentul care o determin` pe Maria Potop s` apeleze
la ajutorul unui preot, de[i nici ea, nici ceilal]i membri ai familiei nu erau
persoane credincioase. P`rintele a venit, pentru a face o slujb` de sfin]ire
a locului, de exorcizare a eventualelor spirite necurate ce se cuib`riser`
acolo. Dar, exact \n momentul ]inerii slujbei, fenomenele ciudate \ncep
din nou s` se manifeste. Preotul citea din Sf\nta Scriptur` [i, oric\t s-ar fi
 200

concentrat, nu reu[ea s`-[i \nving` spaima. A p`r`sit casa \n grab`, spun\

ndu-[i c` nu-i va mai trece niciodat` pragul, fiindc` for]ele care se
manifestau acolo nu puteau fi \nfruntate de un om muritor. Dar, oric\t ar
p`rea de curios, pietrele venite de nic`ieri nu au r`nit niciodat` pe vreunul
dintre ocupan]ii casei, ci doar pe acel mili]ian, un "intrus" acolo. Aici,
domnul Potop, ne dezv`luie un fapt senza]ional: "Povestea cu c`derea
tabloului pe p`tu]ul lui Lauren]iu, ne-a surprins pe to]i, c`ci ne-am dat
seama c` acele pietre nu c`deau chiar la \nt\mplare. |n clipele imediat
premerg`toare pr`bu[irii tabloului, copilul a \nceput s` pl\ng` f`r` vreun
motiv aparent. Era vizibil \ngrozit de ceva, o agita]ie neobi[nuit` \l
cuprinsese. Una dintre femeile aflate atunci \n camer`, l-a luat \n bra]e,
leg`n\ndu-l ca s` se lini[teasc`. |n frac]iunea de secund` imediat
urm`toare, o piatr` de m`rimea unui ou de g`in` a izbit \n plin tabloul, iar
cioburile au c`zut pe perna copilului. Eu cred c` micu]ul sim]ise, cu acel
tainic sim] pe care numai copiii \l posed`, apropierea pericolului [i \
ncercase s`-i avertizeze [i pe oamenii afla]i \n camer` de iminen]a lui".
Pe 9 octombrie, pietrele au \ncetat s` mai cad`. De altfel, nici nu
mai era ceva de distrus: casa p`rea c` trecuse printr-un bombardament -
u[ile [i ferestrele erau mascate cu placaje [i sc\nduri, nici un geam \ntreg
nu mai exista. Curio[ii se str\ngeau zilnic \n fa]a casei, cu sutele, cl`tinau
din cap, se \nchinau [i plecau \ngrozi]i, \ncerc\nd s` uite secven]ele de
groaz` v`zute.
Dar, c\nd lucrurile p`reau c` au s` reintre \n normal, \n absen]a
martorilor, \n "casa b\ntuit`' s-au aprins spontan c\teva foi de h\rtie aflate
pe o    mas` [i pe o etajer` fizat` pe perete, la circa 2 metri \n`l]ime fa]` de
podea. Dar [i de    ast` dat`, se pare, "strigoiul" nu dorise s` distrug`, ci
doar s` dea poate un bizar avertisment: h\rtiile erau arse doar par]ial, de
jur \mprejur, [i se stinseser` singure! |n zilele urm`toare, au ars, \n acela[i
mod inexplicabil, lemnele de foc aflate l\ng` sob`. Au fost observate
por]iuni de lemn carbonizate [i un pregnant miros de gaz lampant. Un
incendiu spontan a izbucnit [i \n pod, unde au ars, tot par]ial, h\rtii [i c`r]i
 201

vechi de [coal` ale copiilor. Dar cea mai remarcabil` anomalie de acest
gen s-a petrecut pe c\nd membrii familiei urm`reau o emisiune la
televizor. Din camera al`turat`, s-a sim]it miros de fum. Alerta]i, locatarii
au descoperit c` rufele aflate \ntr-un [ifonier \ncuiat cu cheia (!) ardeau
mocnit, f`r` ca \n camer` s` existe vreo surs` de foc...
Este perioada c\nd apar [i fenomene telekinetice. Astfel, \ntr-o
dup` amiaz`, pe c\nd nepo]ii lui Gheorghe Chivu, Ion [i Gheorghe Marin
vroiau s`-[i fac` temele, ei au constatat lipsa c`limarei cu cerneal`. Dup`
ce au c`utat-oprin toate camerele, copiii l-au \ntrebat [i pe bunicul lor
dac` [tie de ea. La r`spunsul negativ al acestuia, c`limara a fost
proiecatat` subit "de undeva" c`tre geamul aflat spre curtea interioar`, pe
care l-a spart, iar con]inutul de cerneal` s-a v`rsat jos, pe pardoseal`,
murd`rind-o. Dup` acest fapt, [i alte obiecte au \nceput "s-o ia din loc",
prin cas`: farfurii, linguri, c`ni, buc`]i de lemn, \ntr-un veritabil balet
imponderabil! S-a mai observat, de asemenea, un alt fenomen de
telekinezie: \nchiderea [i deschiderea robinetelor de la butelia [i re[oului
de aragaz din buc`t`rie. Uneori, \n timp ce aragazul ardea, locatarii
g`seau flac`ra stins`, de[i robinetul era deschis [i gazul ie[ea afar`.
Alteori, dup` ce \nchideau aragazul [i puneau [i capacul de protec]ie al
robinetului de la butelie, g`seau robinetele deschise [i puternic miros de
gaze!
|n ultima perioad` a manifest`rilor - \ncheiate \n ziua de 15
noiembrie 1968 - o nou` ciud`]enie este semnalat`, ciud`]enie care ar
putea explica    \ntr-o oarecare m`sur`, manifest`rile stranii din {oseaua
S`lajului. |n plin` zi, Gheorghe Chivu VEDE (fiind perfect treaz, [i f`r` a
se afla sub influen]a alcoolului sau a unor medicamente care ar fi putut
provoca alter`ri ale st`rii de con[tiin]`) silueta unei femei b`tr\ne, care i se
pare s` fie o vecin` de-a lor, doamna Coman; aceasta vine dinspre strad`
[i intr` \n curte, apoi \ntr-unul din corpurile de cas`. |n momentul acestei
intr`ri, Maria Potop, soacra lui Gheorghe a sim]it [i ea "un suflu de aer" [i
a auzit u[a tr\ntindu-se, f`r` s` vad` \ns` pe nimeni. Imediat, ginerele s`u
 202

d` buzna pe u[`, \ntreb\nd-o unde e femeia pe care o v`zuse intr\nd!? |n

aceea[i sear`, [i \n cele care au urmat, Maria Potop a auzit, dup` ce se
b`ga \n pat pentru a se culca, ni[te "voci", vorbind \ntr-o limb` pe care nu
o \n]elegea...
Pentru a \ncerca s` g`sim explica]ii seriei absolut uluitoare de
manifest`ri care au distrus realmente casa din inima Bucure[tiului [i
lini[tea locuitorilor s`i, trebuie s` lu`m \n considerare, mai \nt\i, faptul,
(amintit [i de inginerul Gabriel Constantinescu, autorul unui incitant
material pe aceast` tem`, publicat \n revista "Paranormal" - 2/1992) c`
anul 1968 a fost unul cu o activitate solar` neobi[nuit`. Iar autorul citat
remarc`, asemenea [i altor savan]i, c` exist` o corela]ie \ntre perioadele de
maxim ale activit`]ii solare [i cre[terile de frecven]` [i amploare ale
fenomenelor de tip poltergeist. Reprezint` totu[i aceste manifest`ri
enigmatice un asemenea fenomen? Majoritatea celor care au investigat
cazul, la data producerii lui [i mai t\rziu,    au legat apari]ia fenomenelor
de prezen]a permanent` \n cas` a locatarei Caliopi Manole, suspect` de
demen]` [i aflat` \ntr-o faz` de evolu]ie a bolii de nervi, merg\nd de la
crize epileptice p\n` la crize de aliena]ie mintal` intermitente. Crizele
epileptice aveau un ciclu lunar. Dr. Valeriu Mu[atescu, unul dintre
membrii comisiei de investigatori, comisie condus` de reputatul
academician Paul Popescu-Neveanu, era convins c` "numita Caliopi
Manole este principalul catalizator al manifest`rilor, fiind un medium de
efecte fizice, indispensabil \n producerea fenomenelor de tip poltergeist".
Ar mai fi de ad`ugat, \n concluzie, c` exist` o serie de similitudini
evidente \ntre evenimentele petrecute pe {oseaua S`lajului [i cazul
"Burila Mare", prezentat pe larg pu]in mai sus. Astfel, am\ndou` cazurile
au ca persoane catalizatoare ale fenomenelor de tip poltergeist dou` fiin]e
cu un echilibru psihic extrem de labil, introvertite [i cu un grad redus de
exprimare a st`rilor suflete[ti pe care \ns` le tr`iesc foarte intens. Este
a[adar, extrem de posibil ca, involuntar, cele dou` femei s` fi declan[at, cu
puterea min]ii, veritabilele furtuni care au distrus casele unde ele tr`iau.
 203

Dar pe de alt` parte, nu putem neglija unele aspecte mai pu]in remarcate,
dar comune ambelor cazuri, [i care conduc ancheta pe o pist` inedit`. {i la
Burila Mare, [i pe S`lajului, \n poveste s\nt implicate dou` apari]ii
fantomatice – una decedat`, Silvia Bobeiche, alta \n via]`, dar cu care
subiec]ii erau certa]i, doamna Coman, care par s` b\ntuie casele
devastate. S` fie, a[adar, dezastruoasele efecte care au distrus realmente
cele dou` locuin]e produsul unei combina]ii inerente \ntre dou` min]i
sc`pate de sub control, dar \nzestrate cu puteri pe care [tiin]a \nc` nu a
g`sit putin]a de a le studia, [i "r`zbunarea fantomelor” unor persoane
decedate sau \nc` \n via]`? Poate c` anii ce vor veni, poate alte cazuri ce
vor fi \nregistrate vor face lumin` \n privin]a acestor obscure \nt\mpl`ri,
situate \n zona crepuscular` a con[tiin]ei umane...

“CASA B|NTUIT~” DE LA CHIAJNA

Pe strada Eroului, strada principal` din Chiajna, tr`ia, \n anii 1988-

1989, c\nd s-au petrecut bizarele evenimente pe care le voi descrie mai
jos, o familie modest`, [i perceput` de ceilal]i s`teni ca fiind    “din cale-
afar` de ciudat`”. Ion Arsene, un b`tr\n cumsecade \n v\rst` de 82 de ani,
so]ia sa Elena, ceva mai t\n`r` [i un nepot, Liviu Arsene, pe atunci de 12
ani, elev \n clasa a V-a la o [coal` din Bucure[ti. P`rin]ii copilului, ambii
intelectuali – tat`l profesor, mama farmacist` - locuiau \n Capital` [i \l
d`duser` pe Liviu \n grija bunicilor. B`iatul avea o fire bizar`, ascuns` [i
interiorizat`. Nu-i pl`cea compania celorlal]i copii, pe care \i ocolea cu
obstina]ie, ci prefera s` fie mereu singur, c`ut\ndu-[i de joac` prin locuri
neumblate [i av\nd o pasiune inexplicabil` pentru plimb`rile solitare pe
maidane ( pasiune \nt\lnit` [i la Constan]a Osiac, “eroina” cazului de la
Burila Mare – n.a.). Vecinii spuneau c` “nici nu prea era \ntreg la minte
[i-]i d`deai seama de asta doar dup` privire, care era cea a unui om
z`rghit”.
 204

|n cadrul acestei familii, \ncep\nd cu toamna anului 1988 s-a

observat declan[area unui lan] de fenomene stranii. Ini]ial, fenomenele au
fost t`cute sub t`cere de c`tre familia Arsene, dar, la un moment dat,
“buba” s-a spart [i zvonul s-a r`sp\ndit \n \ntreg satul: casa b`tr\nilor era
parc` b\ntuit` de un spirit r`u, care o devasta, distrug\nd cu violen]` toate
lucrurile din ea. Ceea ce I-a determinat pe b`tr\ni s` divulge secretul,
ascuns cu grij` timp de c\teva luni, a fost, se pare, un incendiu izbucnit
din senin \n mijlocul casei. “A venit Elena Arsene la mine, s` m` cheme,
cu lacrimi \n ochi, s` v`d cum ardea, spune doamna Florica Stanciu,
prima care a aflat secretul uimitoarelor evenimente ce se petreceau \n
casa familiei Arsene. Bunic`-sa credea c` pu[itul pusese foc. Eu m-am
dus, dar nu-mi venea s` cred: acolo ardea tot, \n cas`, ardeau p`turile,
hainele, tot ce era material textil, ardea cu fl`c`ri mici, parc` mocnit! Iar
b`iatul st`tea \ntr-un col], nu zicea nimic, doar se uita… L-am certat, dar
el privea absent: <Eu n-am f`cut nimic…nimic!>. Dup` asta, s-a pornit
uraganul. A doua zi, pietre venite de nic`ieri au spart geamurile casei,
oalele au \nceput s` zboare prin curte de parc` ar fi avut aripi. To]i
spuneau c` Liviu, copilul le arunc`, dar era absurd s` crezi c` el putea s`
arunce zece cr`ti]i deodat`, [i cu asemenea putere. C` veneau oalele, v\j\
ind pe la urechile noastre, dar de lovit, nu loveau pe nimeni! Bietul b`tr\n
nu a mai putut rezista [i a ie[it \n uli]`, strig\nd: <Veni]i, lume, s` vede]i
ce se \nt\mpl` aici!> {i lumea s-a str\ns, ca la urs. |n fiecare zi, zeci de
oameni se adunau \n preajma casei pentru a asista la acest “spectacol”
de ne\nchipuit. Din curte zburau tot felul de lucruri, ce nu-]i trecea prin
cap: pietre, sticle goale, borcane, oale, pahare, ca \ntr-un v\rtej ce nu se
mai oprea. Unii tot mai ziceau – a[a se mai crede \nc` [i acum - , c`
b`iatul le arunca. Dar nu se putea a[a ceva, el nu putea fi \n mai locuri \
n acela[i timp [i nu putea arunca, dintr-o dat`, lucruri ce c\nt`reau zeci
de kilograme. La o astfel de p`]anie eu chiar am fost martor`. M` aflam \
n curtea lor, era [i Liviu acolo, c\nd am sim]it \n spate ceva v\j\ind [i m-
am uitat: o can` zburase [i se n`pustise chiar \n fereastr`, sp`rg\nd-o cu
 205

zgomot mare. <Iar a aruncat!> au strigat atunci cei care urm`reau

scena, de pe la por]i, dar nici unul nu l-a v`zut pe Liviu f`c\nd asta. Pur
[i simplu cana se ridicase singur` din locul ei, de pe pervaz [i sp`rsese
geamul mi[cat` de o for]` nev`zut`. Eu cred c` b`iatul avea spiridu[i, avea
dr`cu[ori, nu era normal ce se petrecea, el atr`gea nenorocirile asupra
casei…{i s` v` mai spun ceva. Cred c` [i mama copilului avea leg`turi cu
Necuratul… Ea era poc`it` [i doi ani l-a b`tut la cap pe b`tr\n s` treac` la
religia lor. Iar acesta, fr`m\ntat fiind [i de alte chinuri de demult, a
ascultat-o [i s-a poc`it, [i a[a a murit” de vedenii de mul]i ani!”
Cer\nd am`nunte unei alte martore a fenomenelor de atunci, care \
ns` a dorit s`-[i p`streze anonimatul, asupra “chinurilor” ce-l fr`m\ntau pe
b`tr\n, aceasta mi-a declarat: “Ei erau originari din Moldova [i plecaser`
de-acolo \n timpul foametei celei mari, din ’46. De-atunci, se perindaser`
mereu prin ]ar`, f`r` s` g`seasc` vreodat` un ad`post stabil. Fuseser` [i \n
Slobozia, [i \n Fete[ti, nu-[i g`seau locul. Aici au venit fugind de
sistematizarea lui Ceau[escu. Au cump`rat c`su]a aceea de pe strada
Eroului…Lumea vorbe[te c` din ultimul sat unde fuseser`, cei doi Arsene
fuseser` alunga]i, pe ce motiv nu [tiu. Dar p`rea c` s\nt urm`ri]i de un
blestem care nu le d` pace niciodat`. {i lucrurile petrecute aici, la
Chiajna, \ncep\nd cu toamna lui ’88 d`deau dreptate celor ce vorbeau
despre blestem. Dup` cum a \nceput lumea s` vorbeasc`, la ceva timp
dup` \nt\mplare, b`tr\nul Arsene s-ar fi spovedit preotului, spun\ndu-i c`
de 25 de ani este chinuit de vedenii! Ce fel de vedenii, nu [tiu, dar lucru
curat nu era nici cu el, nici cu copilul. |n dese r\nduri I-am v`zut, pe
ambii so]i, c`r\nd ap` cu g`le]ile, \n pod. Ce f`ceau cu apa aia acolo, le-o
fi fost team` de vreun incendiu sau ce altceva o fi fost, nu am habar. Dar
lucru curat, repet, nu era!”
Dup` c\teva s`pt`m\ni \n care evenimentele acestea, ce se \nscriu
clar \n fenomenologia poltergeist s-au derulat cu o violen]` ie[it` din
comun, p`rin]ii b`iatului au venit s`-l ia pe Liviu de la bunici. Ca prin
farmec, fenomenele au \ncetat, prilej care a dat ap` la moar` celor ce
 206

sus]ineau c` b`iatul era “nebunul care arunca cu pietre”. Dar acest fapt
verific` [i teoria potrivit c`reia prezen]a agentului inductor \n cazurile
poltergeist implic` [i atrage cu ea declan[area acestui tip de fenomene.
Lucrurile p`reau s` reintre \n normal, cu at\t mai mult cu c\t la \nceputul
anului urm`tor, 1989, Liviu avea s` se re\ntoarc` \n sat, relu\ndu-[i
plimb`rile solitare [i continu\nd s` str\ng` de pe maidane fiare, lan]uri [i
tot felul de ruginituri, din care sus]inea, dup` c\te ne-au spus tinerii de
seama lui cu care am stat de vornb` \n Chiajna, c` ar vrea s` construiasc`
“o ma[in`rie nemaiv`zut`”. Ca o parantez`, se pare c` ceva-ceva era
adev`rat \n toat` aceast` afacere: noii proprietari ai “casei b\ntuite” mi-au
confirmat c` au g`sit, mut\ndu-se aici, podul plin de fiare [i de ]evi,
ag`]ate \n cele mai diverse pozi]ii!
Lini[tea de dinaintea furtunii n-avea s` dureze prea mult. Pe 15
martie 1989, dezastrul a re\nceput, cu [i mai mult` violen]`. Geamurile
casei s-au spart ca la un semn, [i dansul aerian al oalelor [i celorlalte
obiecte casnice din buc`t`rie a re\nceput. Locuitorii, str\n[i \n num`r [i
mai mare pe la por]ile casei au v`zut, cu ochii l`rgi]i de groaz` cum o can`
a trecut prin geam f`r` s`-l sparg`(!?) [i, dup` ce a plutit majestuos c\teva
clipe, a ajuns \n dreptul ci[melei, unde s-a oprit, apa a \nceput    singur` s`
curg` [i a spart cana, tr\ntind-o de caldar\m! Asemenea evenimente nu au
fost singulare. De ast` dat`, lucrurile au luat \ns` amploare. A fost chemat`
mili]ia, dar oamenii ordinii s-au dovedit neputincio[i. Un mili]ian, pus de
paz`, a fost lovit de o piatr` venit`…din cer, drept \n cap. Altuia, dup` c\te
spun oamenii, i s-a smuls pistolul din toc [i, dup` ce a zburat prin aer, la
fel de lin, s-a a[ezat domol pe mas`! Lucrurile erau    de domeniul
incredibilului [i nimeni nu le putea g`si o explica]ie. {i \n tot acest timp,
Liviu st`tea lini[tit \ntr-un col] al casei, privind cu interes faptele ce se
petreceau \n jurul s`u, f`r` s` par` cumva impresionat de ele.
Cum nimeni nu p`rea s` mai poat` st`vili furia puterilor nev`zute
care distruseser` orice se afla \ntreg \n cas`, a fost chemat unul dintre
preo]ii comunei, Romic` Macovei. Sfin]ia Sa a ]inut trei slujbe de
 207

exorcizare a locului, citind de fiecare dat` moliftele Sf\ntului Vasile cel

Mare, dar rezultatele n-au fost cele a[teptate. Oamenii spun c` \nsu[i
preotul a avut probleme cu “spiritele rele”, pietrele [i sticlele zbur\nd prin
cas` chiar \n timpul slujbei. Rugat s`-mi dest`inuie opinia sa \n leg`tur` cu
aceste bizarerii, preotul a refuzat s` ofere vreo explica]ie, pe motiv c`
aceste lucruri s\nt mai presus de puterea de \n]elegere a ra]iunii umane.
P`rintele Macovei a apreciat totu[i c` ar putea fi o leg`tur` \ntre
inexplicabilele fenomene [i faptul c`    din b`tr\ni se spune c`, \n acele
locuri s-ar fi aflat, cu multe sute de ani \n urm`, un cimitir \n care erau \
ngropa]i cei mor]i \n timpul unei epidemii de cium` [i deci n-ar fi exclus`
ipoteza unei b\ntuiri malefice a zonei…
Revenind la cele petrecute \n prim`vara lui 1989, s` precizez c` [i
acest al doilea “act” al acestei istorii neelucidate a durat c\teva s`pt`m\ni.
Casa a fost acum cu totul    devastat`. La un moment dat, studioul a \
nceput s` trozneasc` [i s-a f`cut, cum se spune, ar[ice, transform\ndu-se \
ntr-o gr`mad` de stofe, lemne [i arcuri rupte. Orice s-ar spune, un copil de
12 ani nu putea face o asemenea isprav` nici de-ar fi fost Superman! Ca
s` nu mai vorbim de faptul c`, dup` c\teva zile, sticlele goale adunate cu
trud` de b`tr\nul Arsene [i sp`late, pentru a fi v\ndute, s-au spart toate, ca
la comand`, f`r` ca Liviu s` se afle \n imediata lor apropiere.
Se pare c` ultimul fenomen, care a pus capac acestui val de
distrugeri, s-a petrecut \n timp ce familia se afla la mas`. Pe c\nd Liviu m\
nca, o m\n` nev`zut` I-a tras farfuria din fa]`, \mping\ndu-i-o \ntr-o parte.
|nfuriat, b`iatul a vrut s` se repead` dup` ea, dar atunci farfuria “s-a ferit”
[i, s`rind de pe mas`, I-a venit, cu tot cu m\ncare, \n cap! {i aici teoria
[tiin]ific` a poltergeist-ului se verific`, afl\ndu-ne \n fa]a unui caz tipic de
“autopedepsire”, extrem de asem`n`tor cu cel petrecut \n finalul deja
men]ionatului caz Burila Mare, c\nd acea can` se ridic` la fel de pe mas`
[i o love[te \n cap cu putere pe Constan]a Osiac…
A \ncerca s` d`m o explica]ie acestui caz care realmente te las` f`r`
replic` este desigur o intreprindere riscant`. Osatura \ntregii pove[ti este
 208

at\t de complicat` \nc\t nu [tii ce s` mai crezi, evenimentele se succed \

ntr-o vitez` [i cu o densitate care te n`uce[te. S` fie un “spirit r`u”
vinovat \n toat` aceast` afacere? Ipoteza nu este de neglijat, c`ci ea
explic` m`car \n parte lucrurile. Astfel s-ar putea explica “fantasmele”
care-l b\ntuiau, dup` cum am aflat, pe Ion Arsene de 25 de ani, ca [i
peregrin`rile familiei sale prin ]ar`, de parc` ar fi fugit… de cine oare?
Apoi, zvonurile despre faptul c` fuseser` alunga]i din ultimul sat unde
tr`iser`, cu numai un an \nainte de a veni \n Chiajna…Ce tain` ascundea
b`tr\nul Arsene [i pentru ce c`ra noaptea apa, cu g`le]ile, \n pod? Pentru a
se pune la ad`post de un posibil incendiu sau pentru cine [tie ce ritualuri
“de protec]ie”?…
Desigur, nu putem neglija, \n cadrul posibilelelor explica]ii, nici
teoria clasic` a poltergeist-ului. Dup` cum se observ`, Liviu Arsene se \
ncadreaz` perfect \n tipologia “agentului inductor”: v\rsta pubert`]ii,
fire interiorizat`, cu imposibilitatea unei deful`ri verbale normale a
tr`irilor interioare, deficien]e psihice evidente “chiar de la prima
vedere”. Faptul c` prezen]a lui era necesar` [i suficient` pentru
declan[area “uraganului” este un argument \n plus \n favoarea acestei
ipoteze. {i mai este un fapt interesant de subliniat. St\nd de vorb` cu o
vecin`, doamna Maria Otto, aceasta ne-a declarat: “Nu am v`zut cum
zburau pietrele atunci, dar v` pot spune c`, mult dup` aceea, b`iatul, de[i
era foarte lini[tit de obicei, avea rare accese de furie, c\nd arunca cu
pietre \n cine nimerea. O dat`, fiindc` i-am f`cut observa]ie, mi-a spus s`-
l las \n pace, dac` nu vreau s`-mi dea foc la cas`!”
Cuvintele doamnei Otto s\nt extrem de interesante pentru \
n]elegerea fenomenelor petrecute aici. D\nsa spune c` b`iatul avea o fire
lini[tit`, “p`rea chiar bleg c\teodat`”. Uneori, \ns`, crize de furie se
declan[au [i atunci Liviu devenea violent. Dar nu cumva astfel de crize
“t`cute” aveau loc [i \n clipele c\nd casa familiei Arsene era devastat`?
Doar c` atunci, Liviu nu arunca pietrele cu bra]ele – de[i grozav ar fi vrut
s`-[i descarce astfel nervii – ci cu o for]` de care nu avea habar c` o
 209

de]ine, cea a propriei sale min]i! Dup` cum incendiul cu care amenin]a
fusese deja declan[at, tot de creierul s`u \n care roti]ele o luaser` razna, \n
propria cas`! C`ci dezechilibrul psihic suferit, ce-l f`cea s` par` nebun \n
fa]a celorlal]i, \i d`duse \n schimb capacit`]i      paranormale incredibile,
de care nu era con[tient [i pe care nu le putea controla. Iar \ncetarea
veritabilului “uragan” pe care mintea sa \l declan[ase a venit firesc, dup`
ce defularea tr`irilor [i frustr`rilor pe care at\ta timp le interiorizase, s-a
terminat. Oricum am privi \ns` lucrurile, din orice unghi am face-o, un
lucru trebuie s` recunoa[tem. Asemenea fenomene s\nt cu mult mai
complexe nu numai dec\t putem noi observa, ci chiar dec\t ne-am putea \
nchipui…
 210

O ALTFEL DE ISTORIE

Spre a scrie istoria, savan]ii iau \n considerare, sau cel pu]in a[a sus]in,
toate dovezile, urmele materiale, actele scrise chiar [i cele povestite din
genera]ie \n genera]ie, cu titlu de legend`, pentru a recl`di, \ntr-o structur`
unitar` [i complex`, desf`[urarea faptelor petrecute \n alte vremuri.
Pornind de la aceast` premis`, ni se pare \ns` cel pu]in ciudat` “ocolirea”,
ca s` nu spunem “evitarea” unor subiecte ceva mai delicate, precum ar fi
istoria celor \nt\mplate din zorii umanit`]ii ori primii pa[i ai omului pe
scara civiliza]iei. La ora actual`, istoricii par mul]umi]i cu cele scrise
referitor la aceste capitole [i, \n ciuda unor descoperiri menite a le
schimba radical opiniile – doar rostirea numelui “T`rt`ria”, \n acest
context, mi se pare suficient` - ei nu accept` s`-[i modifice tezele, sus]in\
nd tacit, din acest punct de vedere, vorbele unui Polat din Pont, cum c`
“ce e scris, r`m\ne scris”. Nu m` \ndoiesc \ns` c` va veni o zi \n care
copiii, ori m`car nepo]ii no[tri vor avea putin]a s` \nve]e la [coal` [i
aceast` file necunoscute din trecutul lor [i cred \n continuare \n
necesitatea unei “altfel de istorii” dec\t cea predat` de c`tre profesori, cu
at\ta mul]umire de sine, ast`zi…
 211

MUNTELE CEAHL~U - STR~MO{UL PIRAMIDELOR

Mircea Eliade, cel mai mare istoric al religiilor pe care l-a dat
p`m\ntul românesc, spunea undeva: "Dac` e s` judec`m dup` Evul Mediu,
germanii, francezii, italienii [i englezii, s\nt pe primul loc \n privin]a
civiliza]iei. |ns`, privind spre antichitate, [i mai departe, \n preistorie,
atunci aici, pe meleagurile Daciei, trebuie c`uta]i zorii civiliza]iei".
Ast`zi, majoritatea marilor istorici ai lumii - printre care Mansuelli,
Maria Djimbutas - s\nt de acord \n privin]a faptului c` aici, \ntre Carpa]i
[i Dun`re, acum 6.000 de ani, s-a n`scut o civiliza]ie uimitoare, prima
care a folosit scrisul [i ale c`rei manifest`ri religioase au ajuns p\n` la noi.
Tot \n cadrul acestei lucr`ri, relat`m despre str`lucitul [i misteriosul focar
de civiliza]ie din C`liman. |n acest articol,    vom aduce \n aten]ia dvs un
alt munte deosebit, poate cel mai sacru dintre mun]ii României, Ceahl`ul,
\ncerc\nd s` schi]`m - pentru c` s\ntem con[tien]i c` nici \n mii de pagini
nu putem reliefa pe deplin complexitatea subiectului - c\teva dintre
particularit`]ile sale, multe dintre ele de o stranietate care ne pune pe g\
nduri...
|n majoritatea religiilor antice mun]ii ocup` un loc central, prin
prisma consider`rii lor drept locuri sacre, unde zeii coborau pe p`m\nt, ba
mai mult, drept l`ca[uri ale zeilor. Zeii grecilor tr`iau \n Olimp. Moise a
primit tablele legii pe muntele Sinai. Dacii aveau [i ei mun]ii lor sacri. Se
[tie din vechime c` Zamolxis a vie]uit \ntr-o pe[ter` din Carpa]i, iar acest
popor, at\t de enigmatic, avea un cult deosebit pentru c\teva masive
muntoase, \n special pentru Ceahl`u. De unde acest cult? Se pare c`
primii oameni care au sl`vit Ceahl`ul ca pe un munte sf\nt au tr`it cu mult
mai \nainte de daci, transmi]\ndu-le apoi acestora cultul fa]` de el. Urme
ale locuirii muntelui dateaz` de acum 20.000 de ani, pentru ca, \n jurul
anilor 10.000 \. Chr. s` se \nregistreze o afluen]` masiv` de popula]ie din
nordul [i vestul Europei spre sud, c`tre peninsula Balcanic`. Acest fapt se
explic` prin aceea c` r`cirea vremii a determinat popula]iile occidentale s`
 212

se \ndrepte spre sud. |n acest context, pe teritoriul actualei Românii [i \n

nordul M`rii Negre, se apreciaz` c` a existat o puternic` civiliza]ie, poate
civiliza]ia primordial`, \n adev`ratul sens al cuv\ntului. M`rturii despre
aceast` civiliza]ie s\nt multiple [i \n ziua de azi istoricii par s` fie de acord
c` str`mo[ii tracilor s\nt [i precursorii tuturor marilor civiliza]ii antice.
T`bli]ele de la T`rt`ria, unde \nt\lnim prima inscrip]ie grafic` \n genul
scrisului, cu mai bine de o mie de ani \nainte ca acesta s` fie semnalat \n
Sumer [i uimitoarea cultur` Cucuteni, s\nt numai dou` exemple \n acest
sens. Dar ce anume I-a f`cut pe cei ce populau aceste meleaguri \n urm`
cu [ase milenii, s` migreze \n continuare, spre sud [i spre est (India)?
Probabil invazia unor triburi r`zboinice nordice, probabil faptul c` Marea
Neagr`, acum 7000 de ani un uria[ lac cu ap` dulce, devenea o mare - prin
cre[terea global` a nivelului oceanului planetar, datorat` glacia]iei, a
crescut [i nivelul Mediteranei, care pur [i simplu a n`v`lit peste Bosfor, \n
Marea Neagr`! Acest ultim fapt, ce poate p`rea incredibil, a fost dovedit
recent de o echip` de cercet`tori americani, prin simulare pe calculator. S-
a stabilit astfel c`, \n zona Bosforului, se formase un fel de cascad`, prin
care apa s`rat` a Mediteranei se v`rsa \n Marea Neagr`, d\nd na[tere unui
zgomot asurzitor care, conform acelora[i calcule, se auzea de la 500 km!!
Nivelul apei cre[tea cu 15 cm pe lun` [i \ntr-un timp relativ scurt, Marea
Neagr` a \nceput s` se extind` spre nord, ajung\nd de la o suprafa]` de
circa 100.000 km p`tra]i la suprafa]a avut` azi. |n aceste condi]ii, se
apreciaz`, popula]iile extrem de civilizate existente \n zona de la est de
Carpa]i [i nordul Crimeii au fost nevoite s`-[i g`seasc` noi areale de
locuit. Unele dintre acele triburi au plecat spre est, spre India [i au \
ntemeiat acolo \nfloritoare civiliza]ii. M`rturie \n acest sens pot sta [i
textele vedice, \n care se face referire la str`mo[ii legendari ai indienilor,
care proveneau dintr-o regiune unde tr`iau lupi, ur[i, vulpi, animale
inexistente \n India. Altele au ajuns \n Mesopotamia, dezvolt\nd
civiliza]ia sumerian`. |nsu[i faptul c` scrisul apare la sumerieni at\t de
brusc, f`r` \ncerc`ri prealabile, deja format, este menit s` dea na[tere la \
 213

ntreb`ri, care, coroborate cu descoperirile de la T`rt`ria, nu duc dec\t la un

singur r`spuns: sumerienii veneau de la nord de Dun`re. Nu \n ultimul r\
nd, egiptenii par s` descind` din triburi tr`itoare c\ndva \n Carpa]i [i \n
nordul M`rii Negre, iar dovezi s\nt numeroasele asem`n`ri fonetice [i
etimologice existente \ntre denumiri din anticul Egipt [i locuri actuale din
zona dintre Carpa]i [i Bug. Multe dintre aceste denumiri se reg`sesc
chiar \n zona muntelui Ceahl`u, denumiri c`rora istoricii [i lingvisticii nu
le-au putut g`si o explica]ie plauzibil`. Oferim, spre pild`, numele de
Valea Serapusului, (aflat` \n Mun]ii Vrancei), ce nu-[i are nici o
coresponden]` \n limba român`, \n schimb a fost semnalat \n Egipt, ca [i
cuv\ntul "raz`", care este posibil s` nu ni se fi transmis din latinescul
"radius", ci din "Ra" - soare (cuv\nt ajuns [i la egipteni) [i "Za" - zeu, [i
care desemna o component` a unui cult solar, desf`[urat probabil    pe
muntele Ceahl`u, \n circumstan]e pe care le vom mai aminti. Mai mult, p\
n` [i \n riturile funerare, s-au observat asem`n`ri izbitoare \ntre locuitorii
Carpa]ilor [i egipteni. Ca [i primii, supu[ii faraonilor credeau c` sufletul
omului p`r`se[te corpul ca o pas`re - de altfel \n vechime, la noi chiar se
practicau g`uri \n co[ciug, pentru ca aceast` "pas`re" s` se poat` elibera...
{i, \n neolitic, at\t carpatinii c\t [i egiptenii se \nmorm\ntau \n pozi]ia
fetal`. Cartea Mor]ilor egiptean` descinde, dup` toate aparen]ele, tot din
Carpa]i, din str`vechi rituale de \nmorm\ntare, care au dat, ulterior, la noi,
c\ntece funerare specifice, precum "C\ntecul zorilor", "C\ntecul bradului"
etc.
Primul om de [tiin]` român care a sesizat existen]a    pe Ceahl`u a
unei forma]iuni ciudate, ca o piramid`, este domnul conf. univ. dr.
Nicolae }icleanu, de la Facultatea de Geologie a Universit`]ii Bucure[ti. |
mp`timit al muntelui, tr`itor mul]i ani \n apropierea Ceahl`ului, domnia
sa a observat, \ntr-una din numeroasele expedi]ii \ntreprinse aici, un
am`nunt extraordinar: v\rful Toaca, \nalt de 1900 m, are un aspect
cvasipiramidal. Aprofund\nd cercet`rile, domnul }icleanu a ajuns la
concluzia c` v\rful pare s` aib` dou` p`r]i constituente: un trunchi de
 214

piramid` la baz`, urmat de un v\rf, tot piramidal, te[it. Baza acestui

trunchi de piramid` s-a dovedit prin calcule a fi un p`trat aproape perfect,
cu latura de 290 m, \n vreme ce \n`l]imea total` a "construc]iei" avea 107
m - dimensiuni foarte apropiate de cele ale marii piramide a lui Keops,
din Egipt! Ceea ce a st\rnit uimirea savan]ilor a fost perfec]iunea cu care
crestele se \mbinau, la baz`, \ntr-un unghi de fix 90 grade! O asemenea
coinciden]` este \n natur` aproape de domeniul imposibilului. Semne de \
ntrebare a ridicat [i m`surarea unghiului pantei de pe partea nordic` a v\
rfului, care a fost mai pu]in erodat` dec\t celelalte p`r]i. Unghiul avea
circa 52 grade, o valoare similar` cu cea \nt\lnit` la amintita piramid`
antic`! |n aceea[i ordine de idei, trebuie remarcat faptul c`, dac` piramida
egiptean` are una dintre fe]e aproape perpendicular` pe direc]ia nord, fa]a
similar` a v\rfului Toaca se abate de la aceast` direc]ie cu o valoare mai
mic` de 13 grade, \n condi]iile \n care raportul dintre \n`l]imea piramidei
[i latura bazei sale este propor]ional cu cel \nt\lnit la piramida marelui
faraon! Cu alte cuvinte, asem`narea este izbitoare, merg\nd p\n` la
identificare. Nimic nu ne \mpiedic` s` admitem c`, acum circa 6000 de
ani, civiliza]ia care sl`vea Ceahl`ul ca pe un munte sacru a migrat, din
motive neelucidate pe deplin, spre sud, av\nd \n permanen]` \n minte [i \n
suflet amintirea acestui munte. Este de la sine \n]eles c`, ajun[i la
destina]iile lor, ace[ti "nostalgici" au \ncercat s`-[i proiecteze
religiozitatea spre o form` de relief asem`n`toare. Cum \ns` nici \n vechea
Mesopotamie, nici \n Egipt, relieful nu era dec\t o nesf\r[it` c\mpie, ei au
c`utat s` recreeze acest munte sf\nt, prin prisma ziguratelor [i a
piramidelor. Astfel, faraonul \nmorm\ntat \n piramid` nu \[i g`sea aici
numai un colosal l`ca[ de veci, ci se afla, \n credin]a anticilor, mai
aproape de zei...Sem`n\nd p\n` la identificare cu piramida de pe Toaca -
care a fost probabil transformat` de vechii locuitori ai Carpa]ilor dintr-o
forma]iune cvasipiramidal`, de origine natural`, \ntr-o piramid` perfect`,
dat` fiind u[urin]a cu care conglomeratele de roc` de aici se pot prelucra -
 215

piramidele egiptene par a se \ncadra perfect \n ea, ca o matrio[c` ruseasc`,

ascunz\nd totu[i, la urma urmelor, un secret inefabil...
Despre posibila localizare a muntelui sacru al daco-ge]ilor,
Kogaion, s-au scris zeci de exegeze, presupun\ndu-se c` el s-ar fi aflat
ba \n mun]ii Or`[tiei, ba \n Bucegi, ba \n Carpa]ii Orientali. Domnul
Nicolae }icleanu este de p`rere c` cele mai multe [anse de identificare cu
acest munte fundamental \n religia dacilor le are Ceahl`ul. Pentru c`
Strabo, unul dintre cei mai mari geografi [i istorici antici, specific`: "l\
ng` muntele sacru al ge]ilor curge un r\u care poart` acela[i nume".
Singurul munte pasibil de acest lucru este Ceahl`ul, unde exist` o vale
numit` Valea Ghedeonului - asem`narea fonetic` Ghedeon-Kogaion
nefiind \nt\mpl`toare! Mai mult, denumirea antic` a Siretului (Hierasus -
ceea ce \nseamn` "r\ul sf\nt"), r\u ce-[i adun` mul]i afluen]i din masivul
Ceahl`u, se vrea \nc` o dovad` \n acest sens.
F`r` \ndoial` c` dacii au apreciat [i au ap`rat acest munte sacru al
lor. Accesul pe el era permis numai ini]ia]ilor, interdic]ie p`strat`, par]ial
[i azi, dup` milenii. Se [tie c` de Ziua Muntelui, pe 6 august, localnicii
urc` pe Ceahl`u, s` prind` aici r`s`ritul Soarelui, zeul sl`vit de str`mo[ii
lor, dar c` ei niciodat` nu a[teapt` aici venirea asfin]itului, fiindc` exist`
credin]a c` un asemenea sacrilegiu le-ar aduce nenoroc tot anul. Acest
respect fa]` de muntele sf\nt a fost p`strat de-a lungul \ntregii istorii. Nici
unul dintre popoarele n`v`litoare care ne-au c`lcat ]ara nu a \nc`lcat
"tabu"-ul de a \ntina pacea sacr` a Ceahl`ului, con[tien]i [i \nfrico[a]i de
marea sa valoare spiritual`, a c`rei violare le-ar fi atras grele pedepse din
partea zeit`]ilor lor. {i aici se mai poate face o alt` paralel` interesant`,
anume c` acei "kapnobatai", "cei care merg pe nori", sacerdo]i faimo[i \n
religia geto-dac`, s-ar fi putut s` primeasc`    denumirea \n cauz` nu
fiindc` erau capabili \ntr-adev`r de a merge la propriu pe nori, deci
zbura, \n cadrul unui zbor ritual de tip [amanic. Sintagma respectiv`
fusese generat` probabil de \nsu[i relieful Ceahl`ului, munte unde exist`
un platou aproape mereu \nv`luit \ntr-o cea]` deas`. De altfel,
 216

interlocutorul meu mi-a m`rturisit c` de numeroase ori a avut impresia,

privindu-[i colegii str`b`t\nd platoul cu pricina, c` "merg pe coama
norilor"!
Domnul Nicolae }icleanu a mai realizat o descoperire de excep]ie.
Domnia sa a observat c`, \n preajma Zilei Muntelui, s`rb`torit` de mii de
ani la \nceputul lunii august, primele raze ale Soarelui, ating\nd creasta v\
rfului Toaca, proiecteaz` pe p`m\nt o umbr` de form` triunghiular`
(triunghi isoscel aproape perfect), care, combinat` cu cele ale mun]ilor
apropia]i, dau impresia de hologram` a unei piramide! Ceea ce este mai
ciudat este faptul c`, spre deosebire de celelalte umbre, umbra v\rfului
Toaca este mult mai pregnant`, ie[ind \n eviden]` \n mod inexplicabil [i,
lucru [i mai straniu, ea pare s` desemneze o piramid` perfect`, de[i \
nf`]i[area sa actual` nu mai corespunde acestei forme! Este ca [i cum
muntele sacru a p`strat "memoria" formei sale ini]iale, reflect\nd-o pe
p`m\nt!
Se pare c` cei din vechime, \nc` de acum 5.000 de ani, de c\nd
oamenii au intuit sacralitatea Ceahl`ului, cuno[teau, prin observa]ii
repetate, acest fenomen petrecut \n primele zile din august, care a [i stat,
probabil, la originea unui cult solar. Din acest punct de vedere,
asem`n`rile cu templul megalitic de la Stonehenge, unde un fenomen
similar se petrece \n ziua solsti]iului de var`, s\nt evidente.
Prin urmare, se poate trage concluzia c` Ceahl`ul a func]ionat ca
munte sacru \nc` din preistorie, din matriarhat [i a p`strat acest rol [i
ulterior, av\nd ca simbol de baz` piramida [i acea coloan` al`turat`, numit`
Panaghia, \nalt` de 70 m [i cu un diametru de 40 m, veritabil` "axis
mundi", coloan` pe care se sprijinea cerul, \n credin]a anticilor. Dacii au
preluat credin]a \n sacralitatea acestui munte, numit pe atunci Pion sau
Kion (coloan` \n limba greac` - n.n.) [i au f`cut din el un veritabil
sanctuar, accesibil \ns` numai ini]ia]ilor. Religia    cre[tin` s-a grefat
perfect pe tradi]ia dacic`, d\nd Ceahl`ului, numit astfel abia din Evul
Mediu (numele apare \ntr-un hrisov din 1458), tot un sens sacral. De
 217

altfel, se poate lesne observa c` aceast` zon` este una dintre cele mai
profunde focare de cultur` [i civiliza]ie ortodox`. To]i cei ce au vizitat
acest munte au r`mas profund impresiona]i de acea energie stranie, \
mbinare de curen]i cosmici [i telurici, pe care muntele o degaj`. Gr`itoare
\n acest sens par cuvintele p`rintelui M`tas`, neobosit cercet`tor al
regiunii, care scria, la 1929 c` "cine nu a urcat acest munte \ntr-o zi
senin` nu [tie ce \n]eles poate avea cuv\ntul sublim".

"CAPUL DE EXTRATERESTRU"

"Cine nu are b`tr\ni, s`-[i cumpere", zice o str`veche vorb`

româneasc`, l`ud\nd \n]elepciunea    v\rstnicilor. Iar bra[oveanul Ioan
Cocan este o dovad` gr`itoare a adev`rului transmis de aceast` vorb`.
N`scut \n anul 1906, domnia sa este un om care a v`zut multe, care a tr`it
experin]a cutremur`toare a r`zboiului [i a p`timit \ntr-o via]` c\t al]ii \n
zece. Dar nu despre suferin]ele prin care a trecut a ]inut acest venerabil
domn s` ne vorbeasc`, ci despre o descoperire de-a sa, r`mas`, de mai
bine de trei decenii, \ntr-un anonimat nemeritat. Povestea istorisit` de
b`tr\nul ardelean, cu un farmec aparte, merit` deci citit` [i recitit`. Pentru
c`, datorit` ei, s-ar putea ca [i istoria omenirii, unanim acceptat`, s` fie
rescris`...
Celebrul dicton latinesc "Nu da]i m`rg`ritare porcilor" [i-ar g`si o
afirmare perfect` \n aventurile pe care domnul Cocan le-a tr`it, \ncerc\nd
s` g`seasc` un sprijin \n c`ut`rile sale. Totul a \nceput \n anul    1967, c\nd,
\n cl`direa Arhivelor Statului    din R\mnicu V\lcea, \ntr-o gr`mad` de
vechituri care tocmai urmau s` fie aruncate la gunoi, fiind apreciate ca
fiind f`r` valoare, distinsul nostru interlocutor a g`sit dou` sculpturi cel
pu]in ciudate. Dar mai bine s`-l l`s`m pe d\nsul s` povesteasc`: " Am dat
 218

cu ochii de cele dou` pietre sculptate [i m-am mirat: <Ce s\nt acestea?>
<Ni[te h\rburi> a venit r`spunsul, din partea administratorului de acolo.
L-am rugat frumos pe domnul respectiv ca, dac` tot vrea s` le    arunce,
mai bine s` mi le dea mie. Omul nu a avut nimic \mpotriv`, mi le-a dat,
iar eu le-am luat [i, g\ndindu-m` c` fac un lucru benefic, le-am dus la
Muzeul Jude]ean de Istorie. Sincer s` fiu, m` a[teptam s` fiu l`udat pentru
aceste sculpturi pe care le salvasem de la o soart` a[a crud`. C\nd colo,
dimpotriv`: un <tovar`[> \nfipt, dup` ce a examinat cele dou` capete, s-a
r`]oit la mine: <Ce naiba vre]i s` fac cu astea? Lua]i-v` pietroaiele de
aici [i nu mai umbla]i cu prostii!> Ce era s` fac? Le-am luat cu mine, la
Bra[ov, [i de atunci nu m-am mai desp`r]it de ele!"
Domnul Cocan ]ine [i ast`zi sculpturile cu pricina \n balconul
apartamentului s`u. Despre unul dintre capete, domnia sa este \ncredin]at
c` l-ar reprezenta pe Mircea cel B`tr\n: "Cei de la V\lcea mi-au spus c`
fusese g`sit \n albia r\ului Olt, \n timpul lucr`rilor la o hidrocentral`. M-
am g\ndit logic, cine ar fi putut fi imortalizat acolo? R\mnicu V\
lcea, }ara Româneasc`, sculptura avea chiar un simulacru de coroan` pe
cap... Nu putea fi dec\t el, viteazul care se intitula <Io, Mircea
Voievod...> {i nu numai aceste argumente m-au f`cut s` cred c` este vorba
despre imaginea domnului muntean, ci [i altele: la muzee, am v`zut
chipul s`u inscrip]ionat pe monede, I-am v`zut pictat` figura    pe zidul
bisericilor - de fiecare dat` m-a frapat asem`narea dintre aceste
reprezent`ri [i sculptura mea. Un prieten ziarist, Ioan Dragomir, este \ns`
de p`rere c` sculptura reprezint` de fapt un cap de nobil roman, care a
tr`it dup` cucerirea lui Traian pe teritoriul Daciei".
Misterul cel mare nu se refer` \ns` la aceast` sculptur`, ci la
cealalt`, a[a-numitul "cap de cosmonaut". Aceast` oper` a fost descoperit`
de un ]`ran din satul Goranu, aflat la mic` distan]` de Rm. V\lcea, \ntr-o
costi[` pr`bu[it` \n urma ploilor abundente. Pe cine reprezint` imaginea
imortalizat` \n piatr` este imposibil de spus cu precizie."Nu m-am l`sat p\
n` nu am ajuns cu sculptura asta p\n` la Muzeul Na]ional de Istorie,
 219

declar` Ioan Cocan. Doamna directoare de atunci l-a \ns`rcinat cu

studierea cazului pe cunoscutul istoric Hadrian Daicoviciu. Ei, bine, timp
de cinci ore, acesta a examinat, din toate unghiurile posibile, piatra, dar
nu a putut da nici o explica]ie, nici \n ceea ce prive[te originea sa, nici \n
privin]a personajului reprezentat. A plecat v`dit impresionat, promi]\nd c`
va scrie un referat cu privire la aceast` uimitoare descoperire, va
intreprinde cercet`ri...Din p`cate, nici una dintre aceste frumoase inten]ii
nu s-a materializat".   
Dar au existat totu[i [i oameni care au scris despre "capul de
cosmonaut", [i \nc` foarte bine. De-a lungul vremii, mul]i speciali[ti
români \n ufologie [i fenomene stranii    - C`lin N. Turcu, Dan Corneliu
Br`neanu, Peter Leb, Gyorgy Mandics - , au venit s`-l viziteze pe
bra[oveanul nostru [i s` r`m\n` mu]i de admira]ie \n fa]a bizarului "cap".
Iar aceea[i admira]ie am \mp`rt`[it-o [i noi, con[tien]i c`, m`car    pentru
c\teva minute, ne-am aflat fa]` \n fa]` cu istoria. |ns` o altfel de istorie, nu
cea cunoscut`, ci una complet diferit`, \n care toate datele \ndeob[te
acceptate ar trebui schimbate.
Referitor la    vechimea acestei stranii sculpturi s-au emis felurite
ipoteze. Renumitul antropolog român Cantemir Ri[cu]ia este de p`rere c`
ea ar data de acum 5200 de ani!! Datarea a fost efectuat` cu ajutorul
pendulului radiestezic, o metod` apreciat` nu numai la noi, ci [i    peste
hotare, ca fiind mult mai credibil` dec\t cea a izotopului C-14. Dar nu
este acesta singurul prilej de uimire. Datele anatomice ale personajului
sculptat \n gresia moale dau na[tere la o sumedenie de \ntreb`ri. |n
greutate de 1,8 kg, "capul" apar]ine, la prima vedere, unei fiin]e umane,
cel mult humanoide. Tr`s`turile sale s\nt \ns` neobi[nuite. To]i cei
men]iona]i, care au studiat fenomenul, au fost frapa]i de ele. |n alt` ordine
de idei, mir` faptul c` personajul poart` o casc` extrem de asem`n`toare cu
"prima casc`" a cosmonau]ilor din ziua de ast`zi, pe care ace[tia o poart`
direct pe cap, sub cea cu vizor transparent. Oare purt`torul acestei c`[ti a
cobor\t pe P`m\nt venind din cer? {i dac` nu, la ce s`-i fi folosit a[a ceva?
 220

C`ci obiectul nu aduce cu nimic altceva fabricat, \n acele timpuri, pe

planeta noastr`. S` nu uit`m, totu[i, este vorba despre perioada anilor
3000 \. Chr.! Ce reprezenta pe atunci omenirea? C\teva focare de cultur`,
r`sp\ndite ici-colo, \n Asia, pe v`ile Tigrului [i Eufratului,    triburi r`t`cind
din loc \n loc pe cuprinsul Europei, aflate \nc` la nivelul epocii fierului,
dac` nu cumva a celei a uneltelor. Se poate a[adar    vorbi, \n aceste
condi]ii, despre un personaj p`m\ntean, o c`petenie de rang \nalt sau un
preot, imortalizat \n piatr`? Categoric, nu. Poate [i din simplul motiv c`
acoper`m\ntul capului s`u nu seam`n` nici cu o cu[m`, nici cu o c`ciul`,
nici cu o coroan`. Orificiile laterale, din dreptul urechilor, par a veni \n
sprijinul ideii c` personajul era mai cur\nd celest dec\t teluric. Unii
cercet`tori    s\nt de p`rere c` acest "cosmonaut avant la lettre" purta
probabil un fel de c`[ti pe urechi, pentru a ]ine leg`tura cu baza sau cu
nava-mam`. |n mod cert, impresia pe care el a f`cut-o asupra oamenilor
acelei epoci a fost una deosebit`. Ca [i \n cazul enigmaticului personaj
desenat pe peretele m\n`stirii Tutana -    prezentat pe larg \ntr-unul din
capitolele c`r]ii -    p`m\ntenii, au sim]it nevoia s` imortalizeze \n piatr`
chipul str`inului, al vizitatorului pe care, \n mod cert, l-au considerat a fi
un zeu. {i au f`cut-o, reprezent\ndu-l cu c\t` fidelitate mijloacele de
atunci le-au permis s` o fac`. Fizionomia "vizitatorului" denot` cel mai
evident provenien]a sa cereasc`. Nic`ieri pe P`m\nt nu ve]i mai \nt\lni un
asemenea melanj de tr`s`turi: ochii mongoloizi, buze \ns` groase, cum
nici un locuitor asiatic sau sud-american nu are, obraji plini, \ns` frunte
dreapt`, nu bombat`, cum au negri. |n privin]a nasului, nu ne putem
exprima, aceast` component` anatomic` pierz\ndu-se, de-a lungul
mileniilor scurse peste sculptur`. C` "zeul venit din cer" avea un nas
drept, acvilin, sau turtit, nu vom [tii niciodat` - faptul c` intemperiile sau
gestul    necugetat al vreunui om    tr`itor cine [tie c\nd l-au retezat \nc` de
la baz`, ne \mpiedic` s` ne exprim`m vreo p`rere f`r` teama de a gre[i.
Dac` vom privi atent \ns` imaginea sa, creierul nostru    va face o paralel`
instinctiv` [i involuntar` cu imaginea extraterestrului presupus a fi
 221

capturat de armata american` la Roswell, \n 1947. Sau, dac` vre]i, [i mai

sugestiv` ne-ar p`rea compara]ia cu uria[ul cap creat de olmeci, a c`rei
origine de asemenea nu a putut fi descifrat`.    Nu \n ultimul r\nd, trebuie
observat` atitudinea senin` pe care fiin]a reprezentat` o degaj`. Parc` ar
vrea s` transmit` un mesaj de    bun`tate, de pace universal` - [i omul
primitiv care a realizat aceast` sculptur` a intuit perfect, cu geniul unui
Br\ncu[i, esen]a acestei vizite a fiin]elor venite din spa]iu. Din
cuno[tin]ele noastre, mai exist` un singur    astfel de z\mbet, prietenos [i
enigmatic. Este cel al "sfinxului mar]ian", despre care NASA, de vreo
dou` decenii \ncoace, tot \ncearc` s` explice - f`r` \ns` s` conving` pe
nimeni -    c` ar fi, de fapt, o "simpl` aglomerare de st\nci modelate de v\
nt...
|n consecin]`, ce se poate spune despre "capul de cosmonaut" aflat
\n posesia domnului Cocan? C` se num`r` printre cele mai bizare [i mai
spectaculoase opere de acest gen, comparabil`, f`r` exagerare, cu vestitul
craniu de cristal de la Lubaantun.
Oriunde \n alt` ]ar`, un obiect asem`n`tor ar fi fost imediat luat \n
custodie de vreun muzeu care l-ar fi ar`tat vizitatorilor ca pe cel mai
pre]ios exponat [i s-ar fi m\ndrit cu el. La noi, din p`cate, nu s-a \nt\mplat
a[a. D`ruirea, interesul [i pasiunea ar`tate de bra[oveanul Ioan Cocan \n
dezlegarea enigmei care planeaz` \nc` asupra acestei sculpturi    au fost \
nt\mpinate pretutindeni cu suspiciune, nep`sare, chiar ironie. |ntr-o zi, \
ns`, poate peste zece, poate peste o sut` de ani, aceast` extraordinar`
dovad` a vizitei unor fiin]e extraterestre, civilizatoare,    pe plaiurile
române[ti va fi recunoscut` [i \n sf\r[it apreciat`. Domnul Cocan, un
optimist incorigibil, nu [i-a pierdut speran]a c` a[a va fi...

O UIMITOARE CIVILIZA}IE, ACUM 10.000 DE ANI

De mii de ani, \nc` de la \nceputurile civiliza]iei, \n sensul

acceptat ast`zi de istorici, se spune c` lumea ar fi condus` de fapt nu de
 222

c`peteniile [i de regii    ei unanim recunoscu]i [i \nt\lni]i \n c`r]ile de

istorie, ci de altfel de "regi". Ni[te "st`p\ni din umbr`", ini]ia]i \n tainele
vie]ii [i ale Universului, posed\nd totodat` secretul energiilor telurice [i
cosmice. Un astfel de mesaj se desprinde [i din "Pendulul lui Foucault",
celebra carte a nu mai pu]in celebrului Umberto Eco. Lucrarea, abscons`
[i dificil de \n]eles chiar pentru un cititor avizat, avanseaz` ipoteza c`
Terra este br`zdat` de o \ntreag` re]ea invizibil` de "fire", la a c`ror
intersec]ie se afl` adev`rate focare, cataliz\nd energiile cerului [i ale p`m\
ntului. Din acest punct de vedere, monumente megalitice, precum
Stonehenge sau Carnac nu ar fi dec\t ni[te "antene", prin care oamenii
primitivi reu[iser` s` supun` for]ele naturii [i s` comunice cu Universul.
S` fi existat un astfel de "acumulator de energii" [i la noi? O descoperire
bizar`,    dat\nd de acum un deceniu [i plasat` \n mun]ii C`liman poate
duce la o atare concluzie...
Pu]ine s\nt locurile, de la noi [i de aiurea, care rivalizeaz`, ca
frumuse]e, cu mun]ii C`liman. Natura, aici, te \mpresoar` la tot pasul cu
peisaje de o tulbur`toare s`lb`ticie. Dar muntele este viclean [i, prieten
bun al omului, se poate transforma, peste clip`, \n du[man. Furtunile, pe
aceste plaiuri, s\nt n`prasnice, iu]i, dar scurte. O astfel de furtun` s-a
produs [i \n ziua de 4 iulie 1987. Atunci, timp de c\teva ore, a plouat cu
grindin`, a tunat [i a fulgerat, cu    o violen]` rar \nt\lnit` [i pentru
localnici. Talazuri nesf\r[ite de ap` au purces la vale, \ngro[\nd peste
m`sur` firavul curs al p\r\ului Paltinu, rostogolind cu ele o mas` nesf\r[it`
de pietre [i blocuri de roci vulcanice.
Dar furtunile, pe munte, s\nt trec`toare ca st`p\nirile. A doua zi, un
soare str`lucitor sc`lda \n lumin` \ntregul plai. Familia Pa]a - Vasile,
Hortensia [i fiul lor, Claudiu - , din satul Gura Haitii (27 km de Vatra
Dornei) a plecat pe Valea Paltinului, s` culeag` fragi. Claudiu Pa]a, elev
pe atunci \n clasa a XII - a la Liceul minier din Vatra Dornei, mergea
mai \n fa]` c\nd, la un moment dat, la circa 400 de metri de la confluen]a
Paltinului cu p\r\ul Haita, a z`rit, pe versantul st\ng, l\ng` r`d`cina unui
 223

molid, un bloc de piatr` ruginiu, u[or desprins de mal. Privind o fa]et` a

blocului, aten]ia    I-a fost atras` de un cerc cu "spi]e" semicirculare,
incizate pe suprafa]a plan` a fragmentului de roc` vulcanic`. Acel \nscris
l-a intrigat, astfel \nc\t [i-a chemat p`rin]ii, spre a-l vedea [i ei. Cu to]ii au
hot`r\t c` acele inscrip]ii enigmatice au, probabil, o valoare inestimabil`,
[i s-au gr`bit s` anun]e oficialit`]ile.
Primii oameni de [tiin]` care au cercetat inscrip]iile au fost ni[te
cuno[tin]e vechi ale familiei Pa]a, profesorul universitar doctor Traian
Naum, de la Facultatea de geografie din Bucure[ti [i arheologul Marin C\
rciumaru, de la Institutul Nicolae Iorga. Ace[tia, \mp`timi]i ai expedi]iilor
\n mun]i, cu prec`dere \n masivul C`liman, au efectuat m`sur`tori asupra
pietrei. Forma acesteia este aproximativ trapezoidal`, iar dimensiunile
impresionante: 135 cm \n`l]ime, 92 cm l`]ime [i o greutate de circa 2
tone!! |n acela[i timp, au fost studiate cu aten]ie inscrip]iile, ajung\ndu-se
la concluzia c` ele nu au putut fi dec\t opera unei civiliza]ii care a tr`it \n
zon` cu multe mii de ani \n urm`. Ipoteza celor doi savan]i a fost, de
altfel, certificat`, [i de speciali[ti de la Institutul Na]ional de Arheologie,
care le-au [i    publicat o interesant` dare de seam` asupra acestei
descoperiri, \n Revista Român` de Arheologie.
Ast`zi, speciali[tii ce au studiat cazul s\nt unanimi \n a considera
c` blocul de piatr` cu inscrip]ii s-a desprins, \n timpul furtunii, din munte.
Ulterior, \n acela[i areal au mai fost descoperite blocuri, simplu
prelucrate, [i cu gravuri inscrip]ionate pe ele. Dar primul a r`mas, f`r` \
ndoial`, cel mai interesant [i mai enigmatic dintre toate. Blocul prezint`
evidente urme de prelucrare, eviden]iate prin deta[area celor doi "umeri"
de pe fe]ele cu gravuri. Se mai p`streaz` \nc` destul de clar urma [an]ului
de t`iere a rocii \n zona respectiv`, c\t [i dovada modului de desprindere a
p`r]ii t`iate. Gravurile s\nt incizate destul de ad\nc [i par a fi fost
efectuate cu o unelat` metalic`, av\nd \n vedere regularitatea lor. Pe
aceast` latur` principal` a megalitului, gravurile constau din cercuri cu
 224

punct, cercuri cu raze redate "\n turbin`", cercuri concentrice, cercuri cu

semicercuri \n interior...Ce ar putea reprezenta aceste cercuri?
Cercul cu raze \n form` de arcuri de cerc    este cel mai mare -
21,5 cm \n diametru. Precizia cu care el a fost realizat uime[te: razele "\n
turbin`" au fost redate pe circumferin]a cercului la distan]e egale cu
dimensiunea unei raze!! Oamenii primitivi cuno[teau geometria?!
Interesant` este [i incizia care porne[te din acest cerc [i care pare, la o
privire mai atent`, un soi de s`geat` indicatoare, \n genul celei care, pe
discul trimis \n Cosmos de c`tre naveta "Pioneer" desemna locul P`m\
ntului, \n Sistemul Solar, ceva de genul "aici s\ntem noi". S` aib` o
semnifica]ie conex` [i incizia de pe blocul g`sit la Gura Haitii? Deasupra
marelui cerc exist` o reprezentare grafic` realizat` din dou` cercuri
concentrice, ca o roat`, apoi, \n partea dreapt` a amintitutului cerc cu
turbin` se afl` poate cea mai interesant` figur` a megalitului, figur` asupra
c`reia vom reveni, mul]umindu-ne s` spunem deocamdat` c` ea reprezint`
un cerc cu diametrul de 5,8 cm, \n care s\nt \nscrise un cerc [i trei
semicercuri, plasate \ntr-un mod bizar.
"Noi consider`m, spune domnul Traian Naum, c` prin megalitul
de la Gura Haitii s-a \ncercat figurarea, \ntr-o manier` de abstractizare
extrem`, a unei figuri umane - probabil gravarea unui idol \ntr-o
compozi]ie soleiform`. Acest idol soleiform pare a fi sus]inut de o m\n`
realizat` \n stil schematic, dar care aminte[te, prin lungimea degetelor,
care ar trebui s` sugereze razele, tot de cultul soarelui. Totalitatea
gravurilor de pe latura principal` a megalitului s\nt subordonate acestui
cult, marele cerc cu raze <\n turbin`> reprezent\nd probabil discul
solar, \nt\lnit uneori \n gravurile rupestre din Fran]a, Portugalia, Italia".
Conform p`rerii domnului Naum, forma blocului megalitic de la Gura
Haitii ar duce la concluzia c` el a fost c\ndva folosit - \mpreun`, desigur,
cu alte blocuri de piatr` - la o construc]ie de tip dolmenic, similar` \ntruc\
tva cu cele din Bretania [i din sudul Angliei. Demn de remarcat e faptul
c` [i blocurile descoperite ulterior \n aceea[i zon`, chiar dac` nu s\nt
 225

gravate, prezint` aproximativ acelea[i forme. "Nu este exclus, apreciaz`

profesorul Naum, ca blocurile s` fi sprijinit placa unui dolmen, iar
inciziile de pe cele dou` fe]e ale megalitului gravat s` fi ornat interiorul
mormintelor    care, credem noi, s-ar fi aflat pe platoul din v\rful
muntelui, constituind o necropol` pentru tribul ce a populat, odinioar`,
aceste p`m\nturi". A[adar, s` fi existat construc]ii megalitice de tipul
dolmenelor    \n C`limani? Dar de ce tocmai aici?
Un alt cercet`tor asiduu al tainei care \nv`luie \nc` megalitul din
satul Gura Haitii este domnul Dan Corneliu Br`neanu. Domnia sa
consider` c` inscrip]iile g`site au o vechime de peste 10.000 de ani. |n
accep]ia domnului Br`neanu, r`spunz`toare de realizarea lor ar fi o
popula]ie tr`itoare \n Carpa]i    nu numai \naintea dacilor, ci [i a
enigmaticilor pelasgi. Ulterior, aceast` popula]ie, adev`ra]ii "arieni", a
migrat spre India, pun\nd acolo bazele unei \nfloritoare civiliza]ii.
Desenul de baz`, cel ar "ro]ii cu turbin`", ar putea fi, astfel, una dintre
primele reprezent`ri \nt\lnite ale faimoasei "ro]i a timpului", Kalacakra,
din tradi]iile vedice.
|n sf\r[it, consider`m c` nu trebuie neglijat` ipoteza OZN. De[i
poate p`rea hazardat`, lucrurile s-ar putea s` nu stea deloc a[a.
Multitudinea de cercuri reprezentate \n figur`, cercuri care parc` plutesc,
c`ci nu s\nt inscrip]ionate la acela[i nivel, ne pune pe g\nduri. Iar faptul c`
unele dintre ele s\nt concentrice, form\nd "ro]i", ne face s` ne amintim
de..."ro]ile cere[ti", descrise \n at\tea [i at\tea mituri str`vechi (vezi
vedenia profetului    Iezechiel) [i care, \n opinia multor savan]i
contemporani ar fi, de fapt, descrierea unor aparate aeriene discoidale
venite din spa]iu. |n acela[i timp, s` privim mai cu aten]ie "idolul". Figura
rotund` st`, parc`, sprijinit` de o form` ce poate desemna    un munte.
Sprijinul acesta ar putea fi \ns` tradus prin...aterizare? S` fi aterizat, adic`,
acum 10.000 de ani, o nav` spa]ial` av\nd la bord reprezentan]ii unei
civiliza]ii extraterestre, \n aceste locuri? De ce tocmai aici? Iar`[i
aceea[i \ntrebare...Poate fiindc` ei intuiser` formidabilele valen]e
 226

energetice ale acestei zone. {i poate c`, datorit` lor, popula]ia care tr`ia
aici, a devenit o civiliza]ie, \n adev`ratul sens al cuv\ntului, r`sp\ndindu-
se, apoi, \n \ntreaga lume [i d\nd na[tere marilor civiliza]ii ale
Antichit`]ii. C\t, oare, le va mai trebui oamenilor de [tiin]` de
pretutindeni s` accepte c` \n acest perimetru, dintre Carpa]i [i Dun`re, a
existat, pe vremuri, o civiliza]ie poate primordial`? Simboluri ale "ro]ii
timpului" dat\nd de dinaintea "invent`rii" acestui semn, \n India vedic`, \
nscrisuri cuneiforme de tip sumerian - t`bli]ele de la T`rt`ria -, realizate
cu mii de ani \nainte ca scrisul s` fi ap`rut...la Sumer, cum ne \nva]`
c`r]ile de istorie... Nu vi se pare totul o pies` de teatru absurd, domnilor
istorici?
{i ar mai fi ceva de ad`ugat, \n sprijinul ipotezei privind
stranietatea ie[it` din comun a acestor meleaguri. |n num`rul din ianuarie
1995 al revistei "Magazin Parapsihologic", domnul Dan Corneliu
Br`neanu aminte[te o \nt\mplare, referitoare la descoperirea de la Gura
Haitii, [i      care poate p`rea de domeniul fantasticului. |ns` faptul ca atare
nu este desprins din cadrele filmului "Twin Peaks" (cu care, ve]i vedea,
se aseam`n`), ci este c\t se poate de real. |n noaptea de 12 spre 13
noiembrie    1987, la dou` zile dup` ce a sosit \n sat, la fa]a locului, \
mpreun` cu profesorul Naum, arheologul Marin C\rciumaru a avut un vis
uimitor [i inexplicabil. El a visat c` apas` cu putere, cu m\na, capul
idolului, [i \n acel moment megalitul se despic` \n dou`, l`s\nd s` se
vad`, \n interior, o hart` stelar`, pe care se observ`, minuscul, [i sistemul
nostru solar!! Premoni]ie, precogni]ie, sau reflectare \n vis a a unor g\
nduri de peste zi? Ultima variant` ni se pare cel mai pu]in probabil`, de
vreme ce domnul C\rciumaru nu se g\ndise vreodat`, \n prealabil, s` dea
fenomenului o explica]ie "ufologic`". S` fie, a[adar, tot ipoteza
extraterestr` cea mai credibil` ? Exist` o    \nl`n]uire cauzal`    \ntre toate
aceste lucruri - dolmene, megali]i, energii telurice [i cosmice, roata
timpului, magie, vise,    stele?... Sau, altfel spus, a avut Umberto Eco
dreptate?
 227

Dar s` revenim la subiectul nostru. Pentru cine a studiat zona

masivului C`liman, inscrip]iile megalitice descoperite \n 1987 la Gura
Haitii nu s\nt dec\t simple fragmente dintr-un "domino enigmatic",
domino ce cuprinde o gam` \ntreag` de st\nci cu \nf`]i[`ri stranii,
majoritatea antropomorfe. Dintre toate, cel mai \nc`rcat \n mister este
grupul "Apostolilor", numit astfel de ciobanii care, de sute de ani, \[i m\
n` pe aici turmele, [i format din tot at\tea stane de piatr`. Potecile de
creast` trec obligatoriu prin fa]a acestui veritabil sanctuar situat \n partea
cea mai \nalt` a muntelui [i orientat spre singurul drum de acces ce
urm`re[te Neagra {arului [i Valea Haitei. Dintre cele 12 "statui", se
deta[eaz` net cea a "Mo[ului". Giganticul b`tr\n \ntruchipat \n st\nc`
posed` o caracteristic` aparte: are trei (!) fe]e distincte, orientate spre cele
trei poteci ce se \ndreapt` spre el: c`tre Valea Haitei - o fa]` lat`, spre
poteca din dreapta ce vine dinspre v\rful Lucaciu - un chip mai mic, cu
fruntea \ngust`, maxilarul alungit [i continuat cu o barb` prelung`, \n sf\
r[it, spre poteca din st\nga, o fa]` lung` [i \ngust`, cu un "coif" deasupra
capului. Cum s-au format aceste mirifice sculpturi \n piatr`? Domnul
Traian Naum precizeaz`: "Cel pu]in \n prima form`, cea "brut`",
sculpturile s\nt un rezultat al eroziunii. Aceasta nu exclude \ns`
posibilitatea ca unele st\nci s` fi fost remodelate, de c`tre str`mo[ii no[tri.
Lucru observabil \n cazul "Mo[ului": probabilitatea ca cele trei chipuri
ale sale s` fi fost modelate - [i \nc` de o asemenea precizie - , de natur`,
mi se pare infim`. S` nu uit`m c` la greci, sanctuarul zeilor era pe muntele
Olimp, c` dacii \[i aveau [i ei sanctuarele \n mun]i [i este foarte probabil
ca at\t ei, c\t [i popoarele ce au tr`it aici \naintea lor, s` fi c`utat s`
adapteze nevoilor cultului unele manifest`ri naturale, c`rora le-au dat
forme precise".
Pe de alt` parte, putem presupune c` f`ceau parte [i st\ncile din
ansamblul "apostolilor"    dintr-un complex megalitic, av\nd \n vedere
a[ezarea lor, pe un platou montan, pozi]ionarea    relativ circular` [i \
n`l]imea lor?
 228

Despre enigmele ce \nconjoar`, asemeni ce]urilor, v\rfurile

C`limanului, mai s\nt de spus multe. Noi ne oprim, deocamdat`, aici,
a[tept\nd [i p`rerile dumneavoastr` asupra acestui subiect. Poate c` multe
dintre ipotezele pe care vi le-am prezentat vi s-au p`rut exagerate,
produse ale imagina]iei ale unor vis`tori cu ochii deschi[i. De este sau nu
a[a, nu avem putin]a s` [tim. Trebuie doar s` recunoa[tem c`, de milenii,
lumea se \nv\rte datorit` unor astfel de vis`tori...

ERAU DACII POSESORII UNOR TEHNOLOGII EXTRATERESTRE ?

Numi]i "barbari" de c`tre greci, care \i recuno[teau \ns` ca "cei

mai viteji [i mai drep]i dintre traci", r`zboinici temu]i de c`tre romani, d\
nd mereu insomnii conduc`torilor Romei, de la Cezar la Traian, dacii au
r`mas \n istorie ca fiind unul dintre cele mai misterioase popoare,
comparabile, din acest punct de vedere, cu maya[ii, inca[ii sau aztecii. De
la limb` p\n` la religie, tot ceea ce \i prive[te este [i ast`zi o enigm` total`.
Cine au fost cu adev`rat ace[ti temerari ce nu s-au sfiit, de-a lungul
secolelor, s` se \nfrunte cu marile puteri ale Antichit`]ii? Cine le erau
str`mo[ii? De unde posedau acele uimitoare cuno[tin]e tehnice [i
[tiin]ifice, care \i l`sau mu]i de uimire pe contemporani? De ce tr`geau,
pe vreme de furtun`, cu s`ge]ile c`tre nori, ca [i cum ar fi vrut s` \i certe
pe zeii care le trimiseser` furtuna? {i, \n primul r\nd, cine erau ace[ti zei?
Erau ei ni[te entit`]i strict spirituale, \n \n]elesul strict religios al
termenului, sau dimpotriv`, fiin]e materiale venite din alte lumi, care le
transmiseser` dacilor uimitoare cuno[tin]e, ni[te fiin]e c`rora noi le-am
spune "extratere[tri"?...
Am`nuntul amintit [i men]ionat ca atare [i de numero[i autori
antici, cum c`, \n vreme de furtun`, dacii, sup`ra]i pe zei, tr`geau spre ei
cu s`ge]i, este menit s` ne pun` pe g\nduri \n privin]a modului cum \
n]elegeau dacii rela]ia om-divinitate. |n nici o alt` religie, o astfel de
atitudine    nu este \nt\lnit`. Pretutindeni, zeitatea este privit` ca ceva
 229

divin, inexorabil, departe fiind chiar [i g\ndul de a-i adresa vreun repro[.
{i atunci, ce fel de "zei" erau cei ai dacilor? Zei cu care ace[tia se certau,
a[a cum f`ceau cu orice trib sau popor care le-ar fi \nc`lcat hotarele?
Atitudinea n-ar fi de \n]eles dec\t dac` am accepta c` dacii cuno[teau
faptul c` "zeii", c`rora nu le negau calit`]ile excep]ionale, nu erau    dec\t
tot fiin]e materiale, aidoma lor, \nzestrate \ns` cu un nivel de civiliza]ie
net superior. Despre Zamolxe, majoritatea istoricilor s\nt azi de p`rere c`
ar fi fost un personaj real, tr`itor \naintea sau \n timpul lui Pitagora [i
care, datorit` cuno[tin]elor sale de excep]ie [i teoriilor sale filosofice a
fost apoi considerat zeu de c`tre daci. Asocierea cu Pitagora nu este \nt\
mpl`toare. Grecul, unul dintre cei mai mari \n]elep]i antici, enun]ase ni[te
teorii pe care nu mul]i, \n acele vremuri, le \n]elegeau. |n paralel cu
activitatea sa de matematician - teorema care-i poart` numele ca [i regula
"triunghiului de aur" s\nt elocvente \n acest sens - Pitagora a pus bazele
unei filosofii bizare [i oculte care a[eza la baza lumii num`rul. Duc\ndu-[i
via]a mult` vreme \n Egipt, se pare c` acolo el a intrat \n contact, \ntr-o
form` sau alta, cu marii preo]i egipteni, care I-au transmis secretele \
nainta[ilor lor. Dar [i Zamolxe, dup` cum autori antici presupun, ar fi
c`l`torit \n Egipt, aduc\nd apoi cu el, \n ]ara ge]ilor, [tiin]a vechilor
egipteni. Toate aceste conexiuni se \nl`n]uie \ntr-o urzeal` invizibil`,
menit` s` ne duc` la o concluzie unic`: Pitagora, Zamolxe, au fost ni[te
ini]ia]i \n tainele lumii, taine pe care \ns` nu cineva de pe P`m\nt, ci mai
cur\nd din ceruri, le-a transmis, c\ndva, egiptenilor. Cu alte cuvinte, mai
degrab` dec\t de a fi un zeu, Zamolxe pare a fi un erou civilizator, p`m\
ntean contactat de fiin]e extraterestre sau el \nsu[i extraterestru, erou din
stirpea lui Kukulcan, Viracocha    sau Kon-Tiki. Amintirea lui Zamolxe a
fost at\t de puternic` \nc\t se pare c` numele s`u a devenit un cognomen
pentru    preo]ii daci, func]ia de mare preot fiind asimilat` automat
numelui de Zamolxe.
Din acest punct de vedere, ar trebui, poate, reconsiderate [i
teoriile asupra faimo[ilor "kapnobatai", termen tradus de Vasile P\rvan
 230

prin "c`l`torii prin nori" ,      numi]i de contemporani [i "theosebeis" -

tem`tori de zei. Aceast` "c`l`torie prin nori" poate c` nu ar face neap`rat
referire, a[a cum sus]in Mircea Eliade [i al]i exege]i de renume, la
"zborul [amanic", izvor\t din ritualuri extatice, ce le permitea
anahore]ilor daci s` se ridice, \n corp astral, la ceruri. Am putea lua
expresia [i la propriu [i atunci este logic` \ntrebarea: cum c`l`toreau prin
nori dacii? Singuri, sau la bordul unor aparate de zbor? Cuno[teau ei
levita]ia, a[a cum autorul antic grec Porfirios sus]inea c` ar fi cunoscut-
o \nsu[i Pitagora - iat`, din nou Pitagora... Numeroase s\nt referirile la
capacit`]ile ]in\nd de domeniul paranormalului, de care d`deau dovad`
anahore]ii daci, tr`itori prin pe[terile Carpa]ilor. Levita]ia,
dematerializarea, biloca]ia, s\nt numai c\teva dintre ele. Cine, de pe P`m\
nt, ar fi fost capabil de asemenea performan]e, amintite, \n zilele noastre,
deseori, de martorii evolu]iilor unor nave sau fiin]e extraterestre?...
{i \n privin]a tehnologiilor de care dispuneau dacii, lucrurile s\nt
complicate. L`s\nd la o parte priceperea deosebit` de care ei d`deau
dovad` \n topirea [i prelucrarea metalelor, pricepere ce-i f`cea s` fie cei
mai vesti]i me[te[ugari, al`turi de cel]i, din lumea antic`, s` amintim \ns`
un aspect mai pu]in cunoscut referitor la cuno[tin]ele lor tehnologice. |n
zona mun]ilor Or`[tiei, locul unde se aflau cele mai multe cet`]i dacice -
interesant` este [i remarca unui istoric roman, potrivit c`ruia "dacii ar fi
legat mun]ii cu cet`]i" - s-au g`sit cuie care, dup` mai bine de dou`
milenii, nu prezentau nici o urm` de rugin`. Analizate de o echip` de
speciali[ti din Chi[in`u, echip` condus` de acad. Sergiu R`d`u]an, s-a
dovedit c` aceste obiecte au \n compozi]ie 99, 97 % fier pur, fiind
protejate de intemperii [i de o pelicul` extrem de sub]ire format` din
magnetit` [i alumosilica]i. |ntr-un singur loc pe glob, \n India, l\ng` Delhi,
s-a mai \nt\lnit, \n structura unei coloane din fier, o asemenea compozi]ie,
imposibil de realizat de c`tre p`m\nteni p\n` \n urm` cu c\teva decenii ! {i
totu[i, dacii [i indienii au realizat-o acum 2000 de ani! CUM?
 231

Nu este singurul semn de \ntrebare de pus aici. Zidul cet`]ilor

dace, renumitul "murrus dacicus" avea o form` [i o compozi]ie at\t de
complex` \nc\t p\n` [i romanii, cei mai mari arhitec]i [i constructori ai
antichit`]ii, l-au studiat [i adoptat. Dar nimeni nu s-a \ntrebat cum de le-a
venit dacilor ideea realiz`rii unui asemenea ansamblu? Sau, mai cur\nd,
cum le-a fost inoculat` [i de c`tre cine... |n acela[i timp, de altminteri,
nimeni n-a avut curiozitatea s` [tie cine anume a inventat "betonul dacic",
un material poten]ial indestructibil, realizat dintr-un mixaj de titan (!),
nichel, cupru, argint, vanadiu (!), aluminiu [i sodiu, elemente unite \ntre
ele printr-un liant din siliciu. Lesne de observat c` astfel de compozi]ii nu
se \nt\lnesc \n calculele constructorilor dec\t de mai pu]in de dou`zeci de
ani...
{i mai enigmatice par metodele utilizate de constructorii daci
pentru a preveni degradarea zidurilor. S-a observat c` pe multe dale din
componen]a cet`]ilor dacice nu se dezvolt` microflora, iar mu[chiul cre[te
foarte greu. Doctorul basarabean Vitalie Bologa, care a f`cut parte din
expedi]ia men]ionat` mai sus, a stabilit c` multiplicarea extrem de redus`
a bacteriilor, observat` pe aceste pietre, s-ar fi datorat unor lupe de argil`
care adun` razele infraro[ii, \mpiedic\nd dezvoltarea bacteriilor, lupe pe
care dacii le-ar fi instalat deliberat acolo!?
C` dacii aveau o leg`tur` particular` cu cerul [i, probabil, cu fiin]e
cobor\te de acolo, vin s` o confirme multe lucruri. |nt\i de toate, este
remarcabil faptul, semnalat [i de Mircea Eliade, c`, spre deosebire de
sanctuarele tuturor popoarelor antice, cele ale dacilor      nu aveau
acoperi[, fapt menit s` certifice leg`tura lor direct` cu cerul, lucru pus \n
evinden]` [i de simbolismul celest care domin` marele sanctuar rotund de
la Sarmisegetusa [i de "soarele de piatr`" existent \n aceea[i incint`. Nici
p\n` \n zilele noastre, istoricii nu s-au putut pune de acord asupra numelui
zeului (sau zeilor) venera]i aici. S` fie oare vorba despre ni[te "zei" \n \
n]elesul pe care adep]ii paleoastronauticii \l acord` termenului? {i \n
acest context ar fi interesant de aflat cine este personajul aflat pe o
 232

[tampil` de amfor` descoperit` \n 1935 de c`tre arheologul Dinu Rosetti [i

dat\nd de pe timpul lui Burebista. Acel    straniu personaj are un corp de
aparan]` humanoid` dar capul s`u este lipsit de p`r, fiind, \n schimb, \
nconjurat de raze [i \ncadrat \ntr-un cerc (o casc`?). Fiin]` p`m\ntean` sau
mesager extraterestru? Judeca]i dumneavoastr`...
Dar un lucru [i mai bizar \n privin]a cet`]ilor dacice a fost
descoperit nu de mult. Studiindu-se h`r]ile detaliate, \ntocmite de
Direc]ia de Topografie din Ministerul Ap`r`rii Na]ionale, s-a pus \n
eviden]` faptul c` c`, \n zona Or`[tiei, se \nt\lnesc numeroase teras`ri [i
forme de relief antropic (la Piatra Muncelului, V\rful Secuiului, Dealul
Grosului, Dealul Alunului), care, privite din avion, dau impresia unor
forme humanoide de dimensiuni impresionante. |n acela[i timp, printr-o
ac]iune constant` [i perfect coordonat`, de tasare sau dimpotriv`, de
ridicare, a v\rfurilor unor mun]i, dacii au transformat distan]a dintre
aceste v\rfuri, pe care [i-au ridicat apoi cet`]ile, \n triunghiurile
echilaterale sau dreptunghice, at\t de iubite de...Pitagora! Iar cet`]ile,
dintr-un motiv la fel de abscons, erau \nconjurate de valuri de p`m\nt
ro[u, adus de la mare dep`rtare. {i pentru cine toate aceste eforturi?
Pentru cine veritabilele "re]ele" de desene, \nscrise \n sol [i care nu se pot
vedea dec\t de sus, din \n`l]imi? Similitudinile cu Nazca par evidente...
Misterele dacilor nu se opresc aici. Dar orice effort al
cercet`torilor [i istoricilor de a le rezolva pe cele c\teva prezentate aici
nu duce, paradoxal, dec\t la ivirea altora, [i mai profunde, ca o
prefigurare modern` a mitului lui Sisif. De aceea, nu putem dec\t p`stra
t`cerea [i r`m\ne uimi]i \n fa]a tainelor    acestui popor din care
descindem, descinz\nd, poate, prin el, din al]i str`mo[i mitici, cobor\]i din
stele...

"URIA{UL" DE LA POSE{TI
 233

Pentru pasiona]ii fenomenelor paranormale din România, numele

comunei prahovene Pose[ti are o rezonan]` cu totul aparte. C`ci aici, la
Valea Plopului, un sat apar]in`tor comunei amintite, a avut loc, \n 1972,
cea mai mediatizat` aterizare OZN de pe teritoriul ]`rii noastre. Ra]iunea
pentru care \ncerc`m s` v` readucem \n aten]ie localitatea prahovean` este
aceea c`, lucru cunoscut de extrem de pu]ini oameni, tot \n zona
respectiv`, a avut loc, \n anul 1959, o descoperire, care, dac` ar fi primit
aten]ia cuvenit`, ar fi putut modifica din temelii istoria omenirii, a[a cum
o [tim noi ast`zi...
|n acel an, 1959, domnul Dumitru Diaconu, actualmente primar al
comunei Pose[ti a primit \ns`rcinarea de a realiza, \ntr-o zon` adiacent`
comunei, o livad` de pomi fructiferi. T\n`r [i dornic de afirmare, domnia
sa \[i promite s` realizeze o ferm` model, cum nu mai cunoscuse
regiunea. Doar c` terenul pe care urma s` fie amplasat` aceasta, teren la
limita de nord-vest a comunei nu era prea prielnic agriculturii: ml`[tinos
[i denivelat, \n plus str`b`tut [i de un curs de ap` sinuoas`. T\n`rul [ef de
ferm` se apuc` \ns` de treab`, ajutat de oameni de \ncredere. Se avea \n
vedere asanarea terenului, nivelarea lui [i regularizarea cursului de ap`.
"A fost o treab` foarte grea, \[i aminte[te primarul din Pose[ti. Vreo 20 de
hectare de teren din cele 400 ale viitoarei ferme erau impracticabile [i
acolo a trebuit s` b`g`m lama plugului balansor la 80 cm ad\ncime.
S`p`tura aceasta zdrav`n` a scos la iveal` numeroase oseminte [i obiecte
care ne-au uimit: coarne de zimbru, unelte vechi folosite la s`pat, o pip`
sculptat` \n piatr`, lucr`turi de o m`iestrie artizanal` deosebit`, toarte de
amfore [i multe altele".
Atra[i de descoperirile f`cute, lucr`torii \[i continu`, pe cont
propriu, s`p`turile, descoperind [i alte obiecte interesante [i multe, foarte
multe oase. Majoritatea obiectelor au fost ad`postite acas` la domnul
Diaconu, care se g\ndea chiar s` alc`tuiasc` un muzeu s`tesc, care s`
ateste vechimea a[ez`rii lor. Se pare \ns` c` aceste preocup`ri, conexe \
ntemeierii fermei preconizate, nu au fost v`zute cu ochi buni de c`tre
 234

"tovar`[ii de la partid". "Dup` c\teva zile, vine la mine un secretar de

partid, Popescu, vestit \n [apte jude]e pentru zelul de care d`dea dovad` \
n propaganda comunist`. A vrut s` vad` obiectele g`site - era \nso]it de \
nc` doi-trei ciraci - [i I le-am ar`tat. <Toate astea le lu`m noi>,    a zis el,
iar eu m-am opus, pentru c` \n fond era descoperirea mea. <Uite ce e,
tovar`[u' Diaconu, vrei s` le dai, bine, nu le dai, de m\ine \]i promit c` nu
mai e[ti [ef de ferm`!> V` da]i seama ce-ar fi \nsemnat asta pentru
familia mea [i mai ales pentru mine, un t\n`r dornic s` arate ce poate \n
domeniul s`u de activitate! A[a c` le-am predat! Descoperirile acestea nu
erau \ns` nimic \n compara]ie cu ce aveam s` g`sim mai \ncolo!"
Continu\nd s` munceasc` la amenajarea zonei pentru agricultur`, \
ntr-o viroag`, ce pornea din firul g\rlei, p\n` la un mal, pe o distan]` de
circa 300 de metri, lucr`torii de la ferm` dau peste un fel de horn modelat
din argil`, care se \ntindea pe sub p`m\nt, la o ad\ncime de circa un metru.
S-a descoperit o vatr`, format` din mai multe cuptoare [i oamenii au
dedus, date fiind am`nuntele aflate la \ndem\n`, c` \n acea zon` p`m\ntul
era permanent cald prin acea veritabil` \nc`lzire central`, iar deasupra
locului respectiv se aflau probabil c`su]ele locuitorilor de acum c\teva
mii de ani!
Dar cea mai marcant` descoperire avea s` fie f`cut` c\teva zile mai
t\rziu. S`p\nd \n zona Sili[te, cu buldozerele, pentru astuparea unei
cavit`]i naturale destul de mari [i netezirea \ntregului teren, oamenii au
dat din nou peste o sumedenie de schelete. |ns` acestea se deosebeau net
de cele dezgropate p\n` atunci. "P`reau la fel de vechi, spune domnul
Diaconu, dar erau foarte bine conservate. Ne-a uimit faptul c`, spre
deosebire de cele g`site p\n` atunci, toate scheletele acelea erau
complete, iar denti]ia lor era perfect`. Or, dup` c\te se [tie azi, oamenii
primitivi erau supu[i deseori accidentelor, care-i mutilau pe via]`, iar
alimenta]ia lor se deosebea net de cea din zilele noastre. M\ncau orice,
rodeau oase, din]ii li se rupeau. Ei, bine, oamenii pe care i-am g`sit aici
p`reau s` se fi bucurat de o s`n`tate de fier, de parc` nici nu ar fi tr`it pe
 235

P`m\ntul acelor timpuri \ndep`rtate. Tot excav\nd, la un moment dat, \n

cupa unui atelaj s-a ivit un os neobi[nuit prin m`rimea lui. L-am luat [i l-
am examinat: p`rea un femur, dar m`sura cam 80 cm, ceea ce \nsemna -
aplic\nd o regul` matematic` banal`    - c` omul care-l avusese era \nalt
de aproape trei metri! V` da]i seama, c` aceast` descoperire ne-a pus pe
g\nduri. Am continuat s` s`p`m \n jur [i cur\nd am dat [i peste craniul
acelei fiin]e gigantice. Trebuie s` v` spun c` niciodat` nu mai v`zusem [i
nici nu am mai v`zut ulterior a[a ceva. Era mare c\t un dovleac [i, f`c\nd
o experien]`, am turnat ap` \n cavitatea interioar`. Craniul s-a umplut
numai dup` ce am turnat \n`untru cinci litri de ap`! Ceea ce \nsemna c`
fiin]a aceea avea o capacitate a cutiei craniene de c\teva mii de
centimetri cubi, \n condi]iile \n care un om obi[nuit abia are 1800 grame
de creier. Am zis cu to]ii c`, f`r` \ndoial`, capul acela apar]inuse unui
uria[! Deci avea tr`s`turi umanoide, nu \l puteai confunda cu un craniu
de mamut, de exemplu. P`rea a fi apar]inut unui om sau \n orice caz unei
fiin]e umanoide. Nu [tiu dac` era sau nu extraterestru [i nici nu vreau s`
m` hazardez \n asemenea afirma]ii, cert e c` era ceva neobi[nuit, cu totul
neobi[nuit ! Eram at\t de uimi]i [i de fascina]i c` nici nu mai puteam
vorbi de emo]ie. |n cele din urm`, c\nd a fost s` hot`r\m ce avem de f`cut,
am luat decizia de a astupa toate oasele [i de a nu vorbi cu nimeni
despre cele v`zute. Cu oameni ca tovar`[u' Popescu, astfel de lucruri nu
trebuiau f`cute publice, pentru c` nici unul dintre noi nu vroia s`-[i piard`
p\inea. Erau vremuri tulburi acei ani '50 [i n-avea nici un rost s` ne
lans`m \n cercet`ri arheologice temerare, \ncerc\nd s` demonstr`m c`
istoria nu-i cea predicat` de at\t de apreciatul pe atunci Darwin. A[a c`
am \mpins gr`mezile de oase, cu cupele buldozerelor, \n viroag`, [i le-am
acoperit cu p`m\nt. Acum, \n zona cu pricina, pe povarna fermei, cresc
meri..."
Nu departe de sat, l\ng` coama unui deal, a existat, p\n` prin 1960,
o st\nc` de o form` enigmatic`. B`tr\nii \[i amintesc [i ast`zi de ea ca de
un loc \nc`rcat de mistere. Avea aproximativ cincizeci de metri \n`l]ime [i
 236

o form` cvasisferic`. Aceast` "bil`" de calcar uria[` p`rea s` fi fost, la

originea sa, o forma]iune natural`, asupra c`reia ac]ionase \ns`, poate cu
mii de ani \n urm`, factorul antropic. Locuitorii din Valea Plopului cred [i
ast`zi c` st\nca a fost sculptat`, \n forma pe care o avea, de c`tre cei din
vechime, chiar dinainte de daci. Argumentul suprem \n aceast` ipotez` e
acela c` \n punctul cel mai \nalt, st\nca prezenta un orificiu prin care se
putea cobor\, \n spiral`, \n interiorul ei. "|mi amintesc, declar` domnul
Diaconu, c` atunci c\nd eram mic, urcam deseori pe st\nc`, pentru c` se
spunea din vechime c` acolo-i ascuns` o comoar`. Erau ni[te trepte care
duceau spre interiorul ei, dar ne era tuturor fric`, fiindc` ziceau b`tr\nii
c` duc    de fapt spre fundul p`m\ntului [i cine intr` acolo nu mai iese
niciodat`. Am cobor\t c\teva trepte, odat`, dar ni s-a f`cut fric` - din`untru
venea un curent tare de aer rece - [i ne-am \ntors. Nu am cuno[tin]` dac`
cineva a cobor\t vreodat` p\n` \n str`funduri, dar nu cred s-o fi f`cut, c`ci,
v` spun, construc]ia [i mai ales ce se vorbea despre ea erau ceva de
groaz`! Prin 1953, a venit o echip` de artificieri [i a dinamitat-o. A fost
acolo at\ta calcar c\t nu s-a pomenit. Timp de [apte ani, nu v` exagerez
cu nimic, pute]i \ntreba pe oricine, au tot c`rat cu basculantele la roc` p\
n` au epuizat z`c`m\ntul. Parc` izvora calcar din p`m\nt, nu se mai sf\
r[ea! Nu [tiu ce-au g`sit dedesubt, c` cei care au lucrat nu erau de pe la
noi ci din Valea Teleajenului. Ast`zi nu se mai v`d dec\t ni[te pietroaie
acolo... {i s` v` mai spun ceva foarte curios. Din c\te ni s-a spus nou`,
calcarul a fost exportat atunci \n Cehoslovacia [i normal, ne-am mirat:
<De ce naiba import` cehii tocmai calcar, c` doar `sta se g`se[te pe toate
drumurile [i pe la ei?> Abia mai t\rziu am aflat c` roca de aici, de la
Pose[ti, nu era una obi[nuit`, ci c` din ea a extras apoi o unitate special`
sovietic` uraniu radioactiv, element pe care ru[ii    l-au folosit la
fabricarea bombelor lor atomice!! Era \ntr-adev`r o comoar` ascuns`! {i
tot aici vreau s` mai adaug c`, la mic` distan]` de bila de calcar, se afl`
ni[te forma]iuni ciudate, numite de oamenii locului <]u]uiendre>. De
unde le vine denumirea, nu [tiu, \ns` mul]i afirm` c` ar fi artificiale. S\nt
 237

ca ni[te piramide cu numai trei laturi, cu o \n`l]ime de 15 metri [i au o

form` extrem de regulat`, care pare a exclude ipoteza unor forma]iuni
naturale. Este o enigm` cine le-a ridicat acolo [i de ce..."
Povestea uimitoarelor descoperiri f`cute la Pose[ti nu se opre[te, \
ns`, aici. Anii viitori vor aduce, cu siguran]`, noi elemente \n acest puzzle
extrem de complicat [i de ne\n]eles pentru noi. |ntreb`rile, deocamdat`,
r`m\n. Cine s` fi fost locuitorii de odinioar` ai zonei, cei care, acum
10.000 de ani sculptau piatra cu o m`iestrie fenomenal` [i foloseau \
nc`lzirea central`? Din p`cate, poate c` niciodat` scheletul "uria[ului de la
Pose[ti" nu va mai fi reg`sit. {i astfel, o descoperire ce putea bulversa
istoria, va r`m\ne oe vecie pierdut`. Bine\n]eles, aceasta nu ne \mpiedic`
s` emitem ipoteze \n leg`tur` cu el. Primarul din Pose[ti este de p`rere c`
gigantul era totu[i o fiin]` uman`, \ntr-adev`r de dimensiuni neobi[nuite.
Dar oamenii locului s\nt, prin natura lor, neobi[nui]i, av\nd \n`l]imi mult
mai mari dec\t vecinii lor din alte p`r]i. {i cu toate acestea, este extrem de
pu]in probabil c` un om poate atinge o \n`l]ime de aproape trei metri (cel
mai \nalt om din lume din timpurile moderne, \nregistrat [tiin]ific, avea
2,52 m - n.n.). Atunci nu mai r`m\n dec\t dou` variante: fie fiin]a
respectiv` era din legendarul neam al uria[ilor, acele personaje uimitoare,
la care se refer` [i Biblia, spun\nd c` ar fi rezultat "din \mpreunarea \
ngerilor cu fiicele oamenilor", fie era o f`ptur` extraterestr`, unul dintre
eroii civilizatori la care face referire mitologia. De altfel, zona
subcarpatic` este plin` de legende despre Novaci, fiin]e fantastice, de
c\]iva metri \n`l]ime, \nzestrate cu puteri supranaturale.
Aici ar mai fi ceva de explicat. Num`rul mare de schelete g`site \n
zona fermei de meri de la Pose[ti (c\teva mii) denot` faptul c`, \n urm` cu
milenii, pe aceste locuri s-a aflat o \nfloritoare civiliza]ie. Altfel cum am
putea explica lucrurile, c\nd, \n toat` Europa contemporan` acelor
timpuri, abia dac` tr`iau un milion de oameni? Nu exist` dubii c` \
nainta[ii oamenilor de azi aveau un nivel de cuno[tin]e foarte ridicat -
sfredelirea bilei uria[e din calcar nu s-a f`cut, desigur, \nt\mpl`tor, ci tot
 238

pentru prelucrarea rocii, c`ci nimic nu ne \mpiedic` s` credem c` oamenii

de acum zece mii de ani, ajuta]i sau nu de fiin]e extraterestre, aveau
cuno[tin]e temeinice referitoare la propriet`]ile uraniului.
{i nu a[ putea \ncheia f`r` a aminti c`, \n toamna lui 1972, \n
aceast` zon`, la doar c\teva sute de metri de locul unde a fost g`sit
scheletul "uria[ului" s-a petrecut acea aterizare OZN, materializat` printr-
un foraj \n solul moale, foraj al c`rei scop nu a putut fi niciodat` descifrat.
S`paser` oare extratere[trii s` caute uraniu - element des \nt\lnit \n
subsolul regiunii, chiar ecranat de un strat de sare, sau sondaser` terenul, \
n \ncercarea de a-l g`si pe semenul lor care, cu mii de ani \n urm`, cobor\
se din ceruri s` civilizeze planeta [i-[i g`sise aici odihn` ve[nic`?

LITERE DE FOC |N LUMINA CHINDIEI

|n anul 1960, arheologul român Nicolae Vlassa descoperea, \n

mica localitate transilvan` T`rt`ria, trei tablete    con]in\nd semne grafice,
care, datate, s-au dovedit vechi de aproape 7000 de ani!! Iar atunci,
lumea [tiin]ific` de pe mapamond    a r`mas cu r`suflarea t`iat`: cum era
posibil a[a ceva? Altfel spus, cum se putea ca tot ce era \ndeob[te
recunoscut de arheologii din \ntreaga lume    - anume c` scrierea a fost
inventat` la    Sumer, acum 5000 de ani,    - s` fie dat, dintr-o dat` peste
cap? {i totu[i, era posibil, istorici [i cercet`tori de prestigiu recunosc\nd
valoarea descoperirii de la T`rt`ria [i apreciind c` acele semne grafice
reprezint` un "stadiu precursor al scrierii"... Unora, "t`bli]ele" li s-au p`rut
pur [i simplu...imposibile, c`ci le stricau, cum se spune, "apele". Dar
descoperirea ulterioar`, \ntr-o pe[ter` din Banat, la Pescari, a unor semne
grafice la fel de bizare [i - aparent - la fel de vechi, a \nt`rit convingerea
c`, \n urm` cu circa [apte milenii, o civiliza]ie necunoscut`, dar extrem de
avansat`, poate prima care a folosit scrisul pe P`m\nt, locuia pe aceste
meleaguri. Asupra acestei descoperiri, geniale, dar pu]in cercetate, caut`
s` se axeze capitolul de fa]`.
 239

Zona unde Dun`rea intr` \n ]ar`, de la Bazia[ la Or[ova, este una

dintre cele mai splendide [i mai s`lbatice de pe \ntregul plai românesc.
Acolo, la celebrele "Cazane", apele fluviului spumeg`, \ncorsetate \ntre
st\ncile de calcar. Turi[tii care au vizitat aceste locuri au fost impresiona]i
de ele, dar pu]ini au auzit - [i mai pu]ini le-au [i vizitat - despre pe[terile
existente \n zon`, pe ambele maluri, at\t cel românesc c\t [i cel s\rbesc.
|n multe dintre pe[teri, speologii [i arheologii amatori au f`cut
deseori descoperiri extrem de importante, pentru \n]elegerea traiului
oamenilor care au vie]uit, \n vechime, aici. Unul dintre cei mai \nfl`c`ra]i
scormonitori ai trecutului acestor meleaguri este    domnul Vasile
Boronean]. |n anii '70 - '80, domnia sa a descoperit c\teva grote care
prezentau urme de locuire uman`. Astfel, \n cea numit` Gaura Livaditei,
au fost identificate mai multe etape de locuire, prima dintre ele dat\nd de
acum...30.000 de ani!
Dar cea mai important` dintre toate r`m\ne descoperirea f`cut`,
absolut \nt\mpl`tor, \ntr-o pe[ter` denumit` "Fereastra Chindiei", pe[ter`
aflat` nu departe de mica a[ezare Pescari. Iat` ce poveste[te domnul
Boronean] despre acest eveniment: "|ntr-o dup`-amiaz`, am urcat spre
pe[tera Gaura Chindiei, a c`rei intrare se vedea din drum. C\nd am ajuns
sus [i mi-am aruncat privirile \n jur, soarele aproape c` \ncepea s` apun`.
Atunci am avut surpriza s` constat c` nu departe se vedea intrarea \ntr-o
alt` grot`. F`r` s` ]in seama de timpul \naintat, m-am \ndreptat c`tre
deschiderea \ntunecoas` din fa]a mea. Accesul c`tre v`g`un` era dificil,
cu locuri pr`p`stioase [i st\nci gola[e, printre care mi[unau vipere.
Ajung\nd, am intrat \ntr-o galerie \ngust` ce d`dea \ntr-o \nc`pere mai
larg`, cu suprafa]a de circa 60 metri p`tra]i, de unde porneau mai multe
cotloane. La lumina fl`c`rilor p\lp\inde a c\torva be]e de chibrit, am z`rit
imagini fantastice. Aveam impresia c` pe unul dintre pere]ii pe[terii s\nt
semne colorate \n ro[u. |n noaptea aceea, n-am putut dormi. |mi venea s`
urc pe \ntuneric, prin coclaurile pr`p`stioase, pentru a vedea dac` nu am
fost victima unei halucina]ii..."
 240

"Toros!Toros!" - iat` cuvintele pe care o feti]` pe nume Maria,

acum mai bine de o sut` de ani, le-a strigat, z`rind, pe peretele grotei de la
Altamira, celebrii "tauri" rupe[tri. Dar descoperirea din grota de la
Pescari nu st` cu nimic mai prejos dec\t mult mai mediatizata fresc`
iberic`.
Revenind a doua zi \n pe[ter`, \narmat cu o lamp` electric`, Vasile
Boronean] a g`sit, pe pere]i, numeroase reprezent`ri umane, florale,
animaliere [i alte semne ciudate - \ntr-un cuv\nt, un tezaur magico-
religios de valoare inestimabil`. Dar eforturile sale nu s-au oprit aici.
Dup` o munc` titanic`, arheologul b`n`]ean a reu[it s` catalogheze [i s`
carteze toate semnele [i motivele picturale g`site pe pere]ii pe[terii.
Istoricii c`rora le-a prezentat realizarea sa au fost unanimi \n a recunoa[te
c` era vorba despre descoperirea primei pe[teri pictate cu ocru din ]ara
noastr`, desenele r`mase imprimate pe roc` dat\nd de acum 8.000 de ani!!
|ns`, printre \nregistr`rile picturale, care par a avea un rol magic [i
religios, s-a mai g`sit ceva: ni[te semne stranii, care nu s\nt nici
reprezent`ri stilizate de oameni, sau de animale, nici simboluri magice,
destinate alung`rii duhurilor rele sau reu[itei la v\n`toare. Ele par, mai
degrab`, litere \ntr-un alfabet necunoscut...
Domnul Vasile Boronean] consider` c` e evident` gruparea
inten]ionat` a simbolurilor \n cupluri [i c` ele reprezint` un anumit mod
de exprimare. Semnele pictate \n grota "Fereastra Chindiei" ar putea
con]ine un mesaj a c`rui descifrare presupune o \ndelungat` st`ruin]`.
Esen]ial este faptul c`, prin maniera \n care s\nt realizate, desenele din
pe[tera de pe malul Dun`rii difer` de tot ce se cunoa[te p\n` acum, \n
Europa [i \n lume. Apar, \ntr-adev`r, semne ce se aseam`n` cu scrierea
antic` liniar` A, scriere \nt\lnit` pe t`bli]ele de lut descoperite \n bazinul
Mediteranei, cu prec`dere \n insula Creta [i atribuite civiliza]iei minoice.
Caracterele lor s\nt acelea[i, numai aranjarea difer`, grup`rile nefiind
dispuse liniar. Dar scrierea minoic` liniar` A, nedescifrat` p\n` \n zilele
noastre, dateaz` de numai...3600 de ani! Cu alte cuvinte, este mult mai "t\
 241

n`r`" dec\t inscrip]iile g`site la noi...cum la fel de "t\n`r`" este, din aceast`
perspectiv`, [i scrierea sumerian`, ceea ce ar putea \nsemna c` aici, la
T`rt`ria [i la Clisura Dun`rii, au existat primii oameni de pe Terra care au
folosit scrisul, ca mijloc de comunicare!
Ce civiliza]ie a tr`it, acum opt milenii, pe aceste p`m\nturi, trimi]\
ndu-ne, prin timp, misterioase r`va[e inscrip]ionate \n piatr` [i, mai ales,
ce ar putea con]ine aceste mesaje? Aveau ele un caracter religios sau
unul laic, erau simple evoc`ri ale unor fapte cotidiane, sau dimpotriv`,
rug`ciuni, invoca]ii c`tre zei? Ori poate mul]umiri adresate acestor "zei",
pentru simplul fapt c` "d`ruiser`" membrilor tribului de la Dun`re, taina
scrisului...C`ci, s` judec`m logic:    ni[te oameni folosesc, acum 8000 de
ani, \n plin mezolitic, scrisul, despre care istoricii [i    cercet`torii - nelu\
nd \n considerare momentul T`rt`ria -    s\nt de acord    \n a recunoa[te c` a
ap`rut trei milenii mai t\rziu, \n Sumer? Nu erau, oare, ace[ti oameni, cam
prea... "inteligen]i" pentru lumea lor, pentru triburile care, \n acele
vremuri, populau \ntinderile Europei, desen\nd \nc`, pe pere]ii pe[terilor,
nu litere, ci...tauri \mpun[i de s`ge]i? Trebuie, deci, s` recunoa[tem, c`,
f`r` un ajutor venit "de sus", de la ni[te vizitatori cosmici, oameni afla]i la
nivelul epocii de piatr` se g`seau \n imposibilitatea de a atinge asemenea
performan]e.
Pe de alt` parte, trebuie s` mai relief`m, aici, un alt aspect
enigmatic al problemei. Dup` cum bine a observat autorul acestei
monumentale descoperiri, numele pe[terii, de "Fereastra Chindiei", nu
este \nt\mpl`tor. Lumina soarelui p`trunde \n grot` numai spre sear`, la
asfin]it, iar razele astrului zilei se proiecteaz` atunci, pentru doar c\teva
minute, pe peretele nord-estic al pe[terii, lumin\nd picturile [i inscrip]ia
misterioas` din centrul lor... Similitudinile cu Stonehenge, s\nt vizibile [i
poate deloc \nt\mpl`toare, deoarece popula]iile acelor timpuri manifestau
un cult complex adresat Soarelui, c`ruia \i observau mi[c`rile zilnice, ca [i
fiecare moment al evolu]iei sale pe bolt`. Cum pere]ii grotei nu s\nt
afuma]i absolut deloc, se pare c`    doar \n aceste c\teva minute de lumin`
 242

natural` arti[tii anonimi ai preistoriei au putut picta ciudatele desene [i

semne,    probabil    vreme de ani    \ntregi...
Un efort, desigur, uimitor, care ne face s` ne punem fireasca \
ntrebare: c`rui scop i-a fost \nchinat` aceast` munc` demn` de
Michelangelo, omul care a pictat \n patru ani de zile Capela Sixtin`, lucr\
nd numai \ntins pe spate? Dar pun\ndu-ne aceast` problem`, vom
deschide o cutie a Pandorei din care se vor rev`rsa, imposibil de st`vilit, [i
alte \ntreb`ri: de ce au fost create complexele megalitice? Pentru ce s-au
ridicat Piramidele? |ncotro privesc    ochii goi ai statuilor din Insula
Pa[telui? Iar r`spunsurile la toate aceste \ntreb`ri s\nt \nc` simple t`ceri...

C|ND PIETRELE VORBESC…

Se nume[te Trifon Martinovici [i, dup` cum declar`, descinde

direct din m\ndra stirpe a Basarabilor, \ntemeietori de ]ar`. |ns` nu despre
titlul s`u de noble]e a ]inut acest profesor de istorie, un om de o modestie
[i un bun sim] remarcabile, s` ne vorbeasc`, ci despre altceva, un fapt
care \l \nnobileaz` infinit mai mult. De peste treizeci de ani, domnul
Martinovici    cerceteaz` zona subcarpatic`, \n principal v`ile    r\urilor,
c`ut\nd pietre [i obiecte din silex sau siliciu, despre care d\nsul consider`
c` nu s\nt    crea]ii ale naturii, sau ale oamenilor primitivi, tr`itori c\ndva
pe aceste meleaguri, ci pur [i simplu mesaje \ncriptate \n piatr`, apar]in\
nd unor civiliza]ii extraterestre care, \n urm` cu milioane de ani, ne-au
vizitat planeta...
N`scut acum 70 de ani, la 21 iunie 1928, Trifon Martinovici a
manifestat \nc` din copil`rie o pasiune deosebit` pentru aceste misterioase
pietre. Era, \[i aminte[te d\nsul, mai mult dec\t o joac`, a[a cum o vedeau
ceila]i copii de v\rsta sa: "Mergeam cu vacile pe lunc` [i ori de c\te ori
g`seam c\te o astfel de piatr`,ne bucuram enorm. F`ceam chiar [i
concursuri, cine g`se[te cea mai frumoas` [i mai expresiv` piatr`...Pe
atunci, pasiunea mea era legat` numai de aspectul estetic, exterior, al
 243

respectivei pietre. C`ci ele se prezint` sub o gam` variat` de \nf`]i[`ri:

antropomorfe, zoomorfe, sau altfel de chipuri. Abia mai t\rziu, dup`
absolvirea Facult`]ii de Istorie, am \nceput s` privesc problema dintr-o
alt` perspectiv`. M` impresiona foarte mult faptul c` ]`ranii no[tri, \
ndeosebi cei de prin p`r]ile Munteniei, de sub poala mun]ilor, cum se
zice, str\ng, prin cur]ile lor, asemenea pietre, consider\ndu-le drept
aduc`toare de noroc [i de bel[ug \n cas`, ba chiar vindec`toare. Dac` ve]i
merge prin satele din Subcarpa]ii Getici, ve]i \nt\lni, \n majoritatea
gospod`riilor, pietre de acest tip. |ntreba]i, st`p\nii respectivelor
gospod`rii vor r`spunde c` ei, personal, nu [tiu de ce ]in pietrele , dar v`
vor spune c` acolo s\nt ele l`sate, din mo[i-str`mo[i, ca aduc`toare de
bine asupra casei. Am fost de la bun \nceput intrigat de aceast` enigm`.
De unde venea renumele pietrelor ? Erau ele \ntr-adev`r benefice celor
care le aveau ? A fost punctul de plecare \n cercet`rile mele, un prim pas
c`tre o poart` minunat` care, cu timpul, mi s-a deschis \nainte... Studiind
v`ile celor mai multor dintre r\urile care izvor`sc din Carpa]i [i se vars` \
n Dun`re, \n Muntenia, ca [i linia de demarca]ie a Subcarpa]ilor, am
ajuns ca treptat, s` formulez o concluzie, care s-a bucurat de aprecierea
multor savan]i [i geologi. Ipoteza mea este c`, pe c\nd, pe locul
actualului Podi[ Getic, se afla un imens lac, numit Lacul Getic, deci
undeva acum c\teva milioane de ani, o civiliza]ie venit` din Cosmos, a
colonizat p`m\ntul. La data respectiv`, planeta era populat` de hominizi
afla]i pe o treapt` de dezvoltare foarte apropiat` de maimu]e [i extrem de
\ndep`rtat` de om. |n mod normal, evolu]ia acestor hominizi s-ar fi extins
pe alte milioane de ani, cum decursese, liniar, [i p\n` atunci. Ei, bine,
sosirea acestor fiin]e ra]ionale extraterestre a determinat o schimbare
absolut` pentru locuitorii de atunci ai Terrei. Dintr-o dat`, creierele de c\
teva sute de centimetri cubi ale semi-maimu]elor abia cobor\te din pom
se transform` \n creiere inteligente, cu un volum de peste o mie de
centimetri cubi. Eu cred c` acest proces uluitor s-a realizat prin
intermediul unor pietre - aduse din Cosmos sau prelucrate de
 244

extratere[tri aici - pietre care con]ineau informa]ii. Printr-un proces pe

care noi, oamenii din ziua de azi, l-am pierdut, cei de atunci, din zorii
civiliza]iei, reu[eau s` comunice cu aceste pietre consider\ndu-le, dup`
plecarea celor care le fabricaser`, adev`ra]i zei!" Trebuie aici reamintit
c` o astfel de ipotez` fascinant` a fost descris` [i de celebrul scriitor
Arthur C. Clark, \n a sa "Odisee spa]ial`", memorabil` fiind imaginea c\
nd o ceat` de hominizi se apropie, cu team` [i surprindere, de un... obelisc
inteligent, c`zut din cer, obelisc care, \n timp, \i transform` \n oameni!
Dar domnul Martinovici nu l-a citit \n via]a lui pe Arthur C. Clark...
"I poteza mea a st\rnit, cum era [i firesc, numeroase controverse,
deoarece \mpingea data apari]iei primului hominid cu c\teva milioane de
ani mai \n urm` dec\t era, oficial, recunoscut. Asta \nsemna c` Lucy,
hominidul descoperit de Richard    Leakey \n sud-vestul Africii, nu era
nici pe departe cel mai \ndep`rtat str`mo[ al nostru, ci c` primul om, \n
adev`ratul \n]eles al termenului, deci de fiin]` ra]ional`, a ap`rut cu
milioane bune de ani mai devreme. Eu am denumit acest virtual
str`mo[ al rasei umane, care a populat planeta \n acele vremuri, dob\
ndind inteligen]a prin intermediul    pietrelor informa]ionale, Homo
intelligens romaniensis, pentru c` pe p`m\nturile române[ti a fost
descoperit. |n cercet`rile mele, am \nt\lnit numeroase dovezi ale
existen]ei acestui str`mo[ al omului, la sud de Carpa]i: unelte de silex,
oase gravate cu imagini antropomorfe sau zoomorfe - lei, tigri, animale
care tr`iau, pe atunci, aici - , toate denot\nd o activitate creatoare
con[tient`. Pe scara timpului arheologic al erei ter]iare, analogii pentru
aceste piese nu exist`, la data actual`. {i dac` vom compara aceste
produse ale lui Homo intelligens romaniensis cu produsele similare de
industrie litic` ale genera]iilor de hominide cuaternare [i le vom
aprecia \n raport de tehnica de execu]ie [i capacitatea de concepere a
formei,    vedem c` aceste produse dep`[esc net nivelul atins de Homo
sapiens!"
 245

Ast`zi, majoritatea istoricilor [i oamenilor de [tiin]` consider` c`

monumentele megalitice reprezentau, \n accep]ia oamenilor primitivi,
construc]ii cu scop religios sau calendare. "Nimic mai fals, este de p`rere
domnul Martinovici. Eu s\nt \ncredin]at c` ele func]ionau, de fapt, ca
veritabile aparate de emisie-recep]ie, dac`-mi este permis s` le numesc
a[a, aparate prin intermediul c`rora "zeii extratere[tri" comunicau, din \
ndep`rtatele lor stele, instantaneu, cu viteza g\ndului, cum s-ar spune, cu
cei pe care tot ei \i \nzestraser` cu inteligen]`! Stonehenge, Carnac, [i
alte monumente megalitice, s\nt, dac` vre]i, conexiuni \ntr-un
uria[ Internet cosmic, prin care p`m\ntenii erau \n contact permanent cu
alte civiliza]ii. Din p`cate, \ns`, noi am pierdut codul [i nu mai putem
avea acces la informa]iile \nscrise acolo...Informa]ii pe care majoritatea
marilor civiliza]ii antice, de la culturile megalitice p\n` la egipteni, le
cuno[teau [i le foloseau. Din aceast` gam` de pietre inteligente, \nc`rcate
informa]ional, fac, desigur, parte, [i pietrele pe care le adun de mai bine
de 30 de ani [i    care au mai fost semnalate pe Glob, cu prec`dere \n
Europa . Eu      le-am denumit "humanoizi", sigur fiind c` ele s\nt nu
materii amorfe, ci fiin]e vii, care metabolizeaz` cu exteriorul [i care au
ceva de exprimat. {i trebuie s` remarc aici, vorbind de civiliza]iile
str`vechi care comunicau cu for]ele din Univers prin intermediul acestor
pietre, afl\ndu-se astfel \n posesia unor for]e ce ni se par ast`zi de
domeniul fantasticului - levita]ie, dematerializare etc - c` [i dacii le
cuno[teau propriet`]ile deosebite [i a[a se explic` uimitorul nivel de
cultur` spiritual` la care ei ajunseser`. |n to]i ace[ti ani de cercet`ri
intense, am str`b`tut, pe jos, mii de kilometri, c`r\nd pietrele g`site de
prin toate coclaurile. Ploi, z`pezi, furtuni, canicul`, nimic nu m-a \
mpiedicat s`-mi urmez scopul. To]i ceilal]i m` considerau un pic scr\ntit,
chiar [i familia \mi privea ca pe o ciud`]enie pasiunea, dar nu mi-a
p`sat: mi-am urmat neab`tut ]inta [i am tr`it bucurii pe care pu]ini le pot
tr`i, \ntr-o via]` de om. |mi amintesc c` odat`, era pe 31 decembrie, nu ]in
minte [i anul, m` aflam pe o viroag`, la zeci de kilometri de cas`, c`ut\nd
 246

<pietre inteligente>. Era z`pad`, ningea at\t de frumos [i eu am avut

noroc: am venit acas` \nc`rcat cu c\teva exemplare de o frumuse]e ie[it`
din comun. To]i cei ai casei s`rb`toreau, \n felul lor, r\z\nd [i chefuind,
venirea noului an. Singur \n camera mea, la lumina veiozei, m\ng\ind, ca
pe ni[te relicve sacre, pietrele pe care le g`sisem,    eram \ns` mult mai
fericit dec\t ei... De multe ori, era s`-mi scr\ntesc g\tul pe pov\rni[uri,
dar, de fiecare dat`, ceva m` ap`ra: pietrele care, ziceau ]`ranii, aduc
noroc, m` \nso]eau, ca ni[te prieteni dragi, ferindu-m` de accidente. Da,
a[a este! Altfel cum v` explica]i c`, \n at\]ia ani, de mers, zi [i noapte pe
coclauri nu mi-am scr\ntit nici m`car un deget? Acum, ajuns la apusul
vie]ii, privind retrospectiv, m` g\ndesc c` singurul meu regret e c` n-am
putut decripta acest mesaj secret pe care pietrele au a ni-l
transmite...Dar dac` ar fi s` am posibilitatea s` mai tr`iesc o via]`, v`
asigur c` a[ urma aceeia[i cale! C`ci nu e totul s` g`se[ti, c`utarea \ns`[i
e un merit! De multe ori, mi-am putut da seama c` aceste pietre se
comport` ca ni[te sisteme inteligente, ca ni[te fiin]e vii. {i nu am fost
singurul. Odat`, mama mea, dormind noaptea \n buc`t`rie s-a trezit [i a
v`zut cum o piatr` pe care o ]ineam jos, \ntr-un    dulap, a zburat
realmente prin aer, a[tern\ndu-se apoi pe sol, pe vertical`, ca un elicopter
care aterizeaz`". Unde am mai auzit noi de pietre care leviteaz`? De c\
teva decenii, prinde tot mai mult contur ipoteza c` uria[ele monumente
maya [i inca[e au fost realizate cu "pietre care se ridicau singure", prin
emiterea unor anumite sunete. Vechile popula]ii amerindiene cuno[teau
deci [i ele secretul comunic`rii cu pietrele. Parc` totul \ncepe s` se lege...
"Uneori, pietrele nu numai c` se mi[c`, dar    se \ncarc` cu
luminescen]`, devenind adev`rate focuri vii. Colegul meu, cercet`torul
Nicolae Constantinescu, de la Institutul de Arheologie din cadrul
Academiei Române,    s-a speriat teribil c\nd piatra    pe care o ]inea \n
m\n`, studiind-o cu o lup`, s-a aprins, pur [i simplu. |ns` astfel de reac]ii
nu se \nt\mpl` dec\t \n cazul anumitor persoane, care, se pare, rezoneaz`
mai u[or cu pietrele respective [i, am observat, fenomenul se petrece
 247

deseori c\nd \n preajm` s\nt copii, fete \n special, la v\rsta pubert`]ii". Ce

leg`tur` s` aib` acest lucru cu faptul c` manifest`rile de tip potergeist, cu...
pietre venite de nic`ieri care zboar` [i distrug tot ce \nt\lnesc, se petrec, \n
majoritatea cazurilor, atunci c\nd \n casa "b\ntuit`" tr`ie[te [i o fat`, aflat`
la v\rsta marilor transform`ri, a pubert`]ii?...
"Dar cea mai bizar` \nt\mplare de acest gen s-a petrecut \ntr-o
iarn`. R`t`cind, noaptea, pe o viroag`, la vreo zece kilometri de cas`, s-a \
nt\mplat s` pierd o piatr`, care m` atr`sese foarte mult, prin forma sa
deosebit`. Cum era o bezn` des`v\r[it`, am renun]at s` o mai caut [i am
venit acas`. Nici nu a]ipisem \ns` bine, c` am avut un vis ciudat. Se f`cea
c` mergeam, pe aceeia[i    bezn`, pe potecile \ntortocheate [i o voce m`
striga: "De ce m-ai l`sat? De ce m-ai l`sat aici?" Era o voce cald`,
feminin` parc`, [i tonul era nu de dojan`, ci de disperare, parc` cineva \
mi cerea ajutor. M-am trezit \n toiul nop]ii [i, la trei diminea]a am pornit
s` caut piatra. Am mers foarte mult, dar cum s` v` spun...ca un
somnambul, parc` cineva nev`zut \mi c`l`uzea pa[ii. Am mers ce am mers
[i am g`sit piatra din prima \ncercare. M-am dus, \n \ntunericul `la de nu
vedeai la doi pa[i, m-am aplecat [i... am luat-o, direct pe ea, de[i, pe
pov\rni[ul cu pricina erau sute, mii de pietre. Atunci am fost cu adev`rat
fericit! Ca [i cum reg`sisem o fiin]` drag`..."
{i aici, un fapt care merit` semnalat: profesorul Martinovici spune
c` majoritatea pietrelor informa]ionale le-a g`sit pe valea r\ului Tutana. S`
aib` aceasta    vreo leg`tur` cu faptul c` pe peretele m\n`stirii din
localitatea omonim` se g`se[te inscrip]ionat` \n piatr` silueta clar
conturat` a unui extraterestru cu alur` umanoid? Prea multe \ntreb`ri care-
[i caut`, \nc`, r`spuns...
{i totu[i, ce s\nt aceste pietre? La prima vedere, par simple
aglomer`ri de roc`, din silex sau siliciu, cu forme, e drept, incitante,
sem`n\nd izbitor, cum domnului profesor \i face pl`cere mereu s`
aminteasc`,    cu sculpturile lui Br\ncu[i, idealizate, conceptualizate. S-a
spus c` ele nu ar fi dec\t un gen de cristale, p`rere contrazis` de
 248

interlocutorul meu: "Humanoizii se deosebesc de cristale, fiindc` cele din

urm` acumuleaz` energie, dar numai de un anumit tip, pe care o
retransmit, \n vreme ce pietrele informa]ionale rezoneaz` cu tot c\mpul
de energii cunoscute, de la cele de natur` cuantic` la cele radiante, mai
mult, cu energii necercetate \nc`, de tipul energiilor    psihice, la nivel
neuronal, de care fiin]a uman` dispune”. Unii cercet`tori au comparat
aceste pietre informa]ionale cu "trovan]ii" (gresii modelate natural \n
forme antropoide sau de alt` natur`, predominante \n zona subcarpatic`
din nordul Olteniei). "Pot fi unele asem`n`ri, dar numai la nivelul
aspectului exterior, este de p`rere Trifon Martinovici. Spre deosebire de
trovan]i, compu[i din roci moi, u[or erodabile \n mod natural,
humanoizii s\nt clar prelucra]i \n mod inteligent, dintr-o roc` dur` [i
eroda]i doar vag, \n milioanele de ani care au trecut peste ei". Aici ar fi
interesant de semnalat un aspect: de ce pietrele informa]ionale s\nt
prelucrate \n siliciu [i nu \n alt material, de exemplu bazaltul, o roc` mult
mai dur`, care ar fi putut rezista mai bine asperit`]ilor temporale? Ei bine,
oricine [tie azi c` \n domeniul ciberneticii, componenta fundamental`,
microcipul, are la baz` siliciul... Mai mult dec\t sigur, cei care, acum c\
teva milioane de ani, au dorit s` transmit` un mesaj informa]ional
viitorului, au ales siliciul tocmai pentru propriet`]ile sale deosebite \n
acest domeniu. {i noi, p`m\ntenii, care ne l`ud`m c` am "]op`it" pe Lun`,
am aflat acest lucru abia acum patru decenii...
Dar tot nu am r`spuns la \ntrebare: ce este cu pietrele acestea?
Domnul profesor Martinovici se str`duie[te s` g`seasc` un r`spuns de
peste trei decenii. Ast`zi, d\nsul crede despre    misterioasele corpuri c`
posed` o energie radiant`, modulat`, ale c`ror emsiuni spontane s\nt \n
mod clar    purt`toare de semnale de informa]ie. Informa]ie care este \ns`,
foarte departe de puterea noastr` de \n]elegere. Timpul scurs de c\nd au
fost realizate, de nivelul milioanelor de ani, a ac]ionat [i asupra lor. |
nc`rc`tura energetic` din re]eaua corpului solid este considerabil mai
sc`zut` dec\t atunci c\nd au fost realizate. De aceea, cazurile de
 249

exteriorizare a acestor energii, prin provocarea de luminescen]`, cazuri

deja men]ionate, s\nt extrem de rare. Pe de alt` parte, analiza cu contorul
Geiger-Muller a    stabilit    c` unele piese emit o radia]ie slab`, dep`[ind
totu[i prin impulsurile lor fondul natural, \n vreme ce altele dispun de
capacitatea de a-l diminua [i chiar de a-l anula". |l \ntreb pe interlocutorul
meu dac` aceste radia]ii s\nt periculoase, iar domnia \mi r`spunde, pe un
ton foarte categoric: "Nici vorb` de a[a ceva! Nu a fost semnalat`
prezen]a unor radia]ii nocive. S\nt de fapt radia]ii c`rora nu le-am putut
deduce cauza, pentru c` ele nu s\nt produse de elemente radioactive,
nocive, cum ar fi stron]iul, uraniul sau plutoniul, ci s\nt provocate de
<ceva> necunoscut, dar \n orice caz, nepericulos. Dimpotriv`, a[ putea
spune c` este vorba despre ni[te radia]ii benefice!".
Metoda prin care Trifon Martinovici a reu[it s` detemine faptul
c` \ntr-adev`r, "pietrele informa]ionale" sau "humanoizii", cum \i
nume[te dumnealui, emit radia]ii, merit` amintit` prin insolitul ei [i mai
ales prin rezultatele spectaculoase care au fost ob]inute astfel. Ca [i
Alexandru Sift, charismaticul biolog clujean de al c`rui nume s\nt legate
fenomenele stranii de la p`durea Hoia-Baciu, profesorul din Curtea de
Arge[ a folosit a[a-numitele "capcane cu film": a[ezarea, al`turi de pietre,
a unor cli[ee fotografice sigilate, \n l`zi de asemenea \nchise ermetic ([i,
ve]i vedea, acesta nu este singurul aspect care \i leag` pe cei doi pionieri \
n cercetarea enigmaticului - n.a.). Dup` c\teva zile, "capcanele"    au fost
scoase [i s-a putut observa c` pelicula fotografic` fusese impresionat`.
Profesorul Martinovici a denumit aceste imagini telecuantografii. Iar
formele ob]inute \n acest mod au fost, \n multe cazuri, remarcabile: s-au
pus \n eviden]` reprezent`ri grafice bizare, siluete umane, ceea ce ridic`
noi semne de \ntrebare: s\nt, aceste reprezent`ri, mesaje pentru
posteritate, \nscrise    de acea civiliza]ie care a creat "humanoizii" ? S\nt
siluetele eviden]iate acolo veritabile "fotografii" ale unor oameni
primitivi, caz \n care "pietrele informa]ionale" s-au comportat ca ni[te
aparate de fotografiat avant la lettre?
 250

Din p`cate, din miile de "telecuantografii" realizate de-a lungul

anilor [i din sutele de pietre g`site, domnul Martinovici nu mai are ast`zi
dec\t pu]ine dovezi concrete. Majoritatea exemplarelor de "humanoizi" [i
de poze i-au disp`rut \ntr-un mod care trebuie neap`rat dest`inuit. |nainte
de Revolu]ie, c\nd deja cercet`rile profesorului de istorie din fosta
capital` a }`rii Române[ti erau cunoscute la nivel \nalt - academicieni cu
faim`, ca Emil Condurache, Solomon Marcus, Ion Nestor \i apreciau
ipotezele - Trifon Martinovici intrase deja, prin preocup`rile sale
neconven]ionale, \n vizorul Securit`]ii. Cum pe atunci era \n floare
"sistematizarea", urma ca vechea cas` b`tr\neasc` a familiei Martinovici
s` fie [i ea demolat`. Profesorul s-a opus constant acestei solu]ii [i ea a
fost pus` \n aplicare printr-o stratagem` tipic comunist`: omul a fost
chemat \ntr-o zi la [coal`, s` mearg` cu elevii la muncile agricole [i,
venind seara acas`, a g`sit casa d`r\mat` [i so]ia, copilul [i ceilal]i membri
ai familiei privind neputincio[i scena. P\n` aici, nimic deosebit, ve]i
spune, josnicele metode nu erau singulare pe acele vremuri. Ceea ce
este \ns` \ntr-adev`r uluitor [i ne pune pe g\nduri este faptul c`, \n urma
demol`rii, biblioteca, colec]iile de pietre [i telecuantografii    au fost luate
[i au disp`rut, f`r` urm`, \n vreme ce toate celelalte lucruri din cas`, chiar
[i cele de valoare, au r`mas la locul lor. Domnul Martinovici crede c`
totul a fost produsul incon[tien]ei muncitorilor de la demol`ri, dar faptele
par s` demonstreze c` dimpotriv`, cei care au "demolat" au    lucrat \ntr-o
prea mare con[tin]` de cauz`...C`ci ace[tia nu au fost \n nici un caz
muncitorii de pe un [antier, ci persoane care [tiau prea bine ce caut` [i ce
anume    trebuie s` dispar`. Ajungem astfel la teoria lansat` de reputatul
ufolog C`lin Turcu, \n lucrarea sa, "Paradoxul secretomaniei", \n care se
sugereaz` tocmai acest fapt, anume c` o for]` ocult`, \n România [i \n
lume, este \n permanen]` interesat` de [tergerea urmelor fenomenelor
misterioase. {i, dac` mai vre]i un exemplu similar, el este cel al arhivei
biologului Alexandru Sift (arhiv` cuprinz\nd \nregistrarea pe pelicul`
fotografic`    a unor apari]ii bioplasmatice bizare), disp`rut` \ntr-un mod
 251

misterios, imediat dup` moartea cercet`torului clujean. Este cineva - de

pe P`m\nt sau din spa]iu -    interesat ca adev`rul s` nu ias` la iveal`? Sau
e oare prea devreme s`-l afl`m? Dac` pietrele ar vorbi...

"TEMPLUL" DE LA {iNCA VECHE

{inca Veche este o micu]` a[ezare transilvan`, ale c`rei r`d`cini se

pierd, cum \i arat`, de altfel,    [i numele, \n negurile vechimii istoriei.
Oameni a[eza]i, gospodari, cu o uimitoare inteligen]` nativ` [i cu o
viziune de p`trundere a lucrurilor de la care mul]i ar trebui s` ia aminte,
cei de aici s\nt m\ndri c` din satul lor a pornit c\ndva lupta pentru izb\nda
românismului Gheorghe {incai. {i mai au un motiv de m\ndrie localnicii.
Pe un deal, la mic` distan]` de localitate, se afl` o construc]ie enigmatic`,
unic` \n felul ei, c`reia nimeni, p\n` \n zilele noastre, n-a reu[it s`-i
descifreze taina: oamenii \i spun "m\n`stirea ursitelor", istoricii
acrediteaz` ideea c` ar fi slujit de templu dacilor, pasiona]ii de enigme s\
nt convin[i c` aici vie]uiau marii preo]i pelasgi, urma[ii [i de]in`torii
secretelor atlan]ilor.    Adev`rul \n privin]a edificiului de la {inca Veche se
las` greu descoperit. C`ci pietrele nu vorbesc...
Construc]ia, de o frumuse]e extraordinar`, este s`pat` \n piatra
dealului Ple[u    - o    roc` sf`r\micioas`, friabil`, \n care cei ce au tr`it cu
secole, ori poate cu milenii \n urm`,    au scrijelit felurite inscrip]ii, care
de care mai bizare, mai absconse. Cum mergi pe drumul care odinioar` se
numea, spun b`tr\nii satului, "al romanilor", z`re[ti o cruce de beton, \
nalt`    de circa 3 metri, ridicat` spre cer, ca un semn de biruin]`. Nu
departe, la cap`tul firavei c`r`ri    ce [erpuie[te al`turi de un p\r\u, se afl`
intrarea \n "templu". Numeroase scrijelituri, \ncrustate \n piatr`, stau
m`rturie despre "civiliza]ia" vizitatorilor moderni care au trecut pe aici.
Goil` Samoil`, n`scut \n anul 1912, licen]iat al Institutului Regal
de |nalte Studii Administrative, este unul dintre cei mai b`tr\ni locuitori ai
satului. Dumnealui \[i aminte[te c`, \n copil`rie, se mai vedeau \nc`
 252

urmele chiliilor c`lug`rilor. Bunii s`i povesteau chiar c` i-au cunoscut pe

acei c`lug`ri greco-catolici ce vie]uiau la "m\n`stirea ursitelor". "|n turnul
cioplit \n st\nca dealului, poveste[te b`tr\nul, c`lug`rii f`cuser` clopotni]`.
Aveau dou` clopote, \ns` st`p\nirea habsburgic` l-a confiscat pe cel mare,
iar cel mic se afl`    ast`zi la biserica din sat". O alt` enigm` \n acest nesf\
r[it lan] o constituie [i un "tumul" ridicat la mic` distan]` de construc]ia
de la {inca Veche. Domnul Goil` spune c`, din mo[i-str`mo[i s-a
statornicit ideea c` acolo erau \nmorm\ntate c`peteniile dace [i apoi daco-
romane. Cercet`ri aprofundate nu s-au efectuat \ns` niciodat` - arheologii
români au, probabil, alte preocup`ri dec\t scoaterea la iveal` a vestigiilor
trecutului... Corneliu Uscoi, c`l`uza mea spre "m\n`stirea ursitelor" spune
c` numele acesta vine dintr-o veche tradi]ie: "Pe vremuri, fl`c`ii [i fetele
de m`ritat se suiau pe deal [i, arunc\nd din v\rful lui o roat` pe care legau
paie [i le incendiau, aveau credin]a c`, astfel \[i vor afla "ursita" [i se
vor c`s`tori, \n acel an. Aceast` tradi]ie era respectat` mereu, de trei ori
pe an: de Sf\ntul Gheorghe, de L`sata Secului de Pa[ti [i de Schimbarea
la Fa]`". Tot domnul Uscoi \[i aminte[te - cu titul de anecdot` -    c`, mai
demult, \n sat, a tr`it un ungur care era at\t de convins c`, \mprejurul "m\
n`stirii ursitelor" se afl` \ngropat` o comoar`, \nc\t a s`pat ani de-a r\ndul,
desigur, zadarnic, \n c`utarea ei...   
|n urma cercet`rilor efectuate pe cont propriu, \ndrumat    fiind [i
de p`rerile unor speciali[ti \n domeniu din Statele Unite, Gheorghe
Moldovan, omul care [i-a dedicat \ntreaga via]` studierii [i rezolv`rii
acestei enigme, a ajuns la concluzia c` templul a fost deosebit de activ cu
mult timp \naintea cre[tinismului. Numeroasele scrijelituri prezente pe
pere]ii pe[terii ne duc cu g\ndul la scrierea cuneiform` sumerian`, ba, mai
mult, la controversatele t`bli]e de la T`rt`ria. Totodat`, ele s\nt
asem`n`toare cu idiogramele descoperite la Pietrele Rot`rii (caz relatat de
cercet`torii Silviu Dragomir [i C`lin Turcu [i asupra c`ruia vom reveni -
n.n.), a c`ror origine [i semnifica]ie nu a putut fi \nc` elucidat` pe deplin.
 253

|n "templul" de la {inca Veche s-au semnalat \ns` [i numeroase

fenomene paranormale: eviden]ierea, pe pelicul` fotografic`, de apari]ii
bioplasmatice asem`n`toare cu cele remarcate \n P`durea Baciu precum [i
oprirea brusc` [i f`r` motiv aparent a camerelor video cu care s-a \ncercat
filmarea \n interiorul incintei. Gheorghe Moldovan este de p`rere c` st\
nca \n care este sculptat templul are aceea[i compozi]ie cu roca din
templul de pe Insula {erpilor, numit` de cei vechi Insula Alb` sau Insula
Ferici]ilor, loc \n care grecii credeau c` s-ar str`muta, dup` moarte,
sufletele virtuoase (unii acrediteaz` ideea c` \n acest paradis ar fi fost
adus, dup` moarte, viteazul Ahille). De asemenea, de aceast` insul` este
legat numele enigmaticei civiliza]ii pelasge, fapt care l-a determinat pe
neobositul cercet`tor s` atribuie aceea[i origine [i edificiului de la {inca
Veche. Roca din interiorul templului are o natur` cuar]ifer`, lucru extrem
de curios [i de rar \nt\lnit. Se pare c`    a existat un templu [i mai vechi
dec\t \nc`perile subterane despre care aminteam. Interesant este faptul c`
Adam Walker, cel mai cunoscut specialist american \n domeniul
cristalelor (specialist c`ruia domnul Moldovan inten]ioneaz` s`-i prezinte
descoperirile sale), este de p`rere c` "adev`rata informa]ie transmis` de
civiliza]iile care odinioar` au colonizat Terra a fost stocat` \n cristale,
sub form` de holograme. Aceste cristale vor fi descifrate \nc` \nainte de
sf\r[itul acestui secol". Dup` cum se vede, un punct de vedere similar
celui emis de profesorul Trifon Martinovici, subiect al unui articol
publicat nu cu mult timp \n urm` de revista noastr`! |n ultima vreme,
datorit` "lobby" - ului f`cut de Ghoerghe Moldovan, [i al]i cercet`tori au \
nceput s` investigheze fenomenul. Exist`, se pare, chiar o ini]iativ` a
Ministerului Culturii, de    se implica \n aceast` cercetare. O echip` de
arheologi de la Global Research Discovery Network (Statele Unite),
condus` de prof. Gustav Grapscheit, inten]ioneaz`, de asemenea, s` se
deplaseze la {inca Veche, pentru cercet`ri. Dac` acest templu se
dovede[te a fi vechi de peste 7000 de ani, cum s-a estimat, dac` aici a fost
o civiliza]ie at\t de dezvoltat` \n timpuri at\t de vechi, dincolo de
 254

protocronismul amenin]`tor [i tot mai obsedant, am putea fi martorii unei

noi teorii, care va schimba din teorii istoria ]`rii noastre, ba chiar a lumii -
s` ne amintim c` este vorba de 7000 de ani!!. Doamna Marija Ghimbutas,
arheolog american de origine lituanian`, profesor la California University
din Los Angeles aprecia c` "România de azi este    vatra a ceea ce am
numit <vechea Europ`>, o entitate cultural` cuprins` \ntre 6500 [i 3500 \
nainte de Christos". La editura Barnes&Noble din New York a ap`rut nu
de mult lucrarea "The Arians. The history of    civilizations", scris` de
Gordon Childe, \n care arienii s\nt localiza]i \n spa]iul carpato-
danubiano-nistrean. Locul, at\t c\t a r`mas din istoria lui misterioas`, a
apar]inut sacerdo]ilor de dinainte de de daci, probabil pelasgilor. Ce este
sigur este c` avem de-a face cu un templu deosebit de activ cu mult \
nainte de apari]ia cre[tinismului. St\ncile din`untru au forme geometrice
bine definite, iar camerele comunic` \ntre ele. Ini]ial, conform
speciali[tilor, templul era compus din dou` \nc`peri, un hol mare deasupra
c`ruia se afla un turn sculptat prin interior. |n dreapta se g`sea o c`m`ru]`
dotat` cu un cuptor care \nc`lzea edificiul. De aici se putea intra \n primul
l`ca[ de cult, care se continua    cu un altar \mp`r]it \n dou` de o arcad`
larg deschis`. Templul mai avea dou` chilii mari cu pere]ii drep]i, bine
[lefui]i, iar prin u[a din mijloc se intra \ntr-o tind` deschis` \n sus printr-
un turn \nalt de zece metri. De aici se p`trundea \n alt` \nc`pere de cult,
a[a-numitul "ochi magic", care lega cele dou` l`ca[uri. Urma un alt altar,
mai mic, cu o firid` unde s\nt imortalizate \n piatr` Steaua lui David av\nd
\n interior \nsemnele orientale yin [i yang [i un bust de b`rbat, cu plete
lungi.
Templul nu a fost cercetat cu rigurozitate nicic\nd, de[i a atras
aten]ia a numero[i oameni de [tiin]`, care    l-au privit \ns` mai mult ca o
curiozitate, ca pe o enigm`. Printre cei ce l-au vizitat se num`r`, dup` cum
amintea [i domnul Goil`, [i savantul Nicolae Iorga. Theo Peradez, un
profesor universitar din Peru, la Cuzco, specialist \n istoria inca[ilor, a
vizitat templul de la {inca Veche [i a r`mas surprins de analogiile
 255

incredibile existente \ntre acesta [i numeroasele tunele subterane, s`pate

de inca[i \n pe[terile Anzilor. Aceste similitudini se refer`, \n special, la
folosirea cristalelor. Probabil c` [i pelasgii [i inca[ii cuno[teau un cod de
utilizare [i de comunicare cu ajutorul cristalelor de cuar], a c`ror
"memorie" este folosit` de noi abia de c\teva decenii, \n    electronic` [i
ceasornic`rie. Piezoelectricitatea (proprietate a unor cristale ionice de a se
polariza electric sub ac]iunea unei deform`ri mecanice sau de a se
deforma sub ac]iunea unui c\mp electric exterior) pare s` fi fost cunoscut`
[i folosit` de aceste popoare. Cine le-a transmis \ns` toate aceste
cuno[tin]e, care ne las` uimi]i, dec\t    o ras` "cobor\t` din stele", dup` cum
arat` tradi]iile?
Toader {erban, cercet`tor [i specialist \n cultura oriental` a
cercetat semnul grafic \nscris \n interiorul stelei lui David, valid\ndu-
l:"Vechimea semnelor nu poate fi contestat`, \ns` s\nt necesare m`sur`tori
[i analize [tiin]ifice pentru a li se dovedi autenticitatea". {i aici s-ar
putea face c\teva specula]ii, legate de provenin]a acestor inscrip]ii. Dup`
cum se [tie, legendarul rege iudeu David a tr`it cu circa un mileniu \
nainte de Christos, \n vreme ce conceptul yin-yang    a fost promovat de
chinezi cu \ncepere din secolul III \. Chr. Cui, deci, s` dator`m acest
ciudat sincretism religios, \nt\lnit, caz unic \n lume, \n acela[i loc? Unii
speculeaz` c` ar fi    o "sculptur`" de dat` recent`, datorat`, dup` cum am
auzit "mai cur\nd unor hippy dec\t unor pelasgi". Exist` \ns` [i ipoteze
potrivit c`rora    \n acest sacru loc, \nc`rcat, dup` cum to]i cei care au
trecut prin el au sim]it, cu o profund` energie benefic`, au tr`it oameni
care au anticipat, cu mii de ani, apari]ia celor dou` mari religii [i au
desenat, pentru etern` [tiin]`, simbolurile grafice ale lor. Cu alte cuvinte,
asta \nseamn` c` preo]ii - pelasgi sau apar]in`tori unei alte civiliza]ii -
cuno[teau for]a energetic` a Universului intuit` prin \nsumarea
particulelor celor cinci elemente care s\nt "c`r`mizile" de baz` ale
Cosmosului: apa, focul, lemnul, metalul [i p`m\ntul. {i, \n aceea[i ordine
de idei, pe cine \l reprezint` bustul sculptat al`turi de firid`? Pe un erou
 256

civilizator, apar]in\nd unei civiliza]ii extraterestre, care a \nm\nat

cuno[tin]ele sale triburilor tr`itoare aici acum 7000 de ani, astfel \nc\t
acestea s` \l considere zeu? Pe Zamolxe sau pe Isus Christos? Am putea,
prin urmare, crede c` \n templul de la {inca Veche s-a scris, cu mii de
ani \nainte de a se petrece \n realitate, istoria religioas` a omenirii    - [i \n
acest caz, de c`tre cine? Poate de ni[te "mari ini]ia]i", care au \nso]it
evolu]ia umanit`]ii de milenii bune \ncoace [i au tr`it, c\ndva, \n l`ca[ul
din inima actualei Românii... Numeroasele apari]ii bioplasmatice
eviden]iate aici pot fi puse, \n cadrul aceluia[i ra]ionament, pe seama
existen]ei \n templu a unor spirite superioare, dintr-o lume paralel`, care
comunic` mental cu oameni \nzestra]i cu capacit`]i paranormale -
Gheorghe Moldovan este unul dintre ace[tia. Exist` aici, la {inca Veche, o
"punte" de leg`tur` \ntre lumi, iar compozi]ia cristalifer` a edificiului o
condi]ioneaz` ?
Clarv`z`torul român Gheorghe Moldovan, originar din mica
a[ezare transilvan` [i domiciliat actualmente \n SUA, la New Jersey,
sus]ine    c` se afl` \n leg`tur` permanent` cu entit`]i de lumin`. |n toate
visele sale, domnul Moldovan,    citat de cunoscutul parapsiholog
Ion }ugui, spune c` apar "cristale    de diferite forme, unele din ele \
ntrupate misterios    \n nave cosmice". Aceste entit`]i energetice, capabile
s` \nving` limita vitezei luminii, se puteau transforma oniric \n fiin]e
umane, sf`tuindu-l pe vizionar asupra tuturor aspectelor legate de via]a
sa. |n continuarea dizerta]iei sale, Ion }ugui face [i alte specula]ii
interesante: "Practica sacerdo]ilor Atlantidei, care se foloseau de cristale
pentru comunic`ri    cu astralul, le era cunoscut` [i sacerdo]ilor din
templul de la {inca Veche. Aceasta poate \nsemna c` \n zona respectiv`, a
mun]ilor F`g`ra[, a existat o civiliza]ie spiritual` [i ini]iatic` simultan`
cu cea de acum peste zece milenii, a scufundatei Atlantide? Putem oare
intui c` ramanii, popula]ie de pe teritoriul locuit ulterior de daci, [i-au
extrapolat civiliza]ia [i ini]iatica \n Orient [i Asia, av\nd leg`turi cu
China Antic`?"
 257

Iar ipotezele nu se opresc aici. Cheia enigmei pare s` fie \ns` deja
atins`, de[i, paradoxal, este intangibil` tocmai datorit` neputin]ei de a [tii
ce s-a \nt\mplat atunci c\nd templul a fost durat \n roc`. Ea se refer` la
posibilitatea existen]ei unei civiliza]ii planetare, a c`ror focare au fost
r`sp\ndite pe \ntregul glob, unul dintre ele afl\ndu-se la {inca Veche.
Restul e t`cere, c`ci, dup` cum spuneam [i la \nceput, pietrele nu
vorbesc...

ENIGMATICELE INSCRIP}II DE LA PIETRELE ROT~RII

Ast`zi, tot mai mul]i istorici [i speciali[ti \n preistorie s\nt de

acord s` constate prezen]a, \nc` acum 7000 de ani, pe teritoriile din jurul
Carpa]ilor, p\n` la Bug, a unei civiliza]ii str`lucite. T`bli]ele descoperite
la T`rt`ria, \n 1960, au reprezentat o str`lucit` confirmare a acestei
ipoteze. Scrierea g`sit` \n mica localitate ardelean` demonstra f`r` echivoc
c` scrierea nu s-a n`scut la Sumer, ci cu dou` milenii mai devreme, \n
zona carpatic`. Deranja]i de faptul c` “incidentul T`rt`ria” ar putea duce
la rescrierea istoriei, numero[i “savan]i” str`ini s-au gr`bit s` considere
aceast` dovad` ca nefiind suficient` \n a demonstra respectiva ipotez`. O
alt` descoperire, f`cut` nu departe de T`rt`ria, doar c` de partea cealalt` a
arcului Carpatic,    pare s` arate c` ei s-au \n[elat. Dac` se va dovedi c`
“scrisura” g`sit` la Pietrele Rot`rii este nu o “glum` a naturii”, ci un mesaj
\n piatr`, l`sat de necunoscu]ii no[tri str`mo[i…
La \nceputul secolului nostru, savan]ii români \ncercau, av\nd \
nainte str`lucitul exemplu al lui Nicolae Densu[ianu, s` g`seasc` indicii
despre misteriosul grai al dacilor, precursor, al`turi de cel latin, al limbii
pe care o vorbim ast`zi. Ceea ce {coala Ardelean` f`cuse cu un secol \n
urm`, c`ut\nd s` demonstreze latinitatea limbii române, se \ncerca [i
acum, dar dintr-un sens opus. Cu fiecare nou` inscrip]ie descoperit`, noi
speran]e de a g`si disp`ruta limb` a dacilor se aprindea,. {i \n acei ani,
una dintre cele mai aprinse dezbateri s-a desf`[urat \n jurul unor semne \
 258

nt\lnite pe o masiv muntos singuratic, situat pe Valea Sl\mnicului, la nord

de V`lenii de Munte. La poalele acestui masiv, a c`rei existen]`, \n
monotonia dealurilor din \mprejurimi, este cel pu]in stranie, se g`se[te un
c`tun izolat, Rotarea, \nconjurat, din toate p`r]ile, de dealuri \nalte, ca \
ntr-o c`ldare. St\ncile de la Pietrele Rot`rii erau cunoscute de sute de ani
de ciobanii care-[i p`[teau turmele prin \mprejurimi. Tot ei au fost [i
primii care au numit acele semne bizare aflate pe c\teva fragmente de st\
nc` “scrisur`”, fiindc` ele p`reau s` reprezinte o inscrip]ie realizat` de m\
na omului.
V\lva st\rnit` \n jurul acestei enigme a ajuns [i la urechile celui
mai mare istoric ai acelor vremi, Nicolae Iorga. Care, desigur c` a vrut s`
se informeze personal asupra subiectului. Re[edin]a sa de var` fiind la
V`leni, nu cu mult timp \nainte de a fi asasinat, savantul a \ntreprins o
expedi]ie de cercetare la Pietrele Rot`rii. Cum    st\nca cu pricina era
foarte greu accesibil`, cu at\t mai mult pentru un sexagenar ca Iorga,
savantul a trimis un t\n`r cioban s` copieze “inscrip]iile”, cu ajutorul unui
tibi[ir [i al unei h\rtii de ziar. Ciob`na[ul [i-a \ndeplinit misiunea [i c\nd a
cobor\t de pe st\nc`, av\nd copia executat` a[a cum fusese \nv`]at, Iorga a
privit atent acea copie [i a z\mbit. Nu, nu putea fi vorba despre o scriere
str`veche, ci despre opera unor agen]i chimici… Dup` care s-a suit \n
[areta cu care venise [i a plecat, poate bucuros c` rezolvase o enigm`,
poate trist fiindc` nu g`sise ceea ce, desigur, s-ar fi a[teptat. Privind
lucrurile mai \n ansamblu, f`c\nd conexiuni cu alte locuri, legende [i
m`rturii g`site \n zon`, se poate ajunge \ns` [i la alte concluzii…
|nso]it de profesorul C`lin Turcu, cel care, al`turi de ing. Silviu
Dragomir    [i de regretatul Doru Davidovici, [i-a dedicat mul]i ani
studierii acestor locuri, am urcat p\n` la Pietrele Rot`rii, c`ut\nd s` mai
adaug o nou` pies` \n acest puzzle al unei istorii necunoscute. Dup` un
urcu[ obositor, am reu[it s` ajungem la st\nca cu pricina. Printre toate st\
ncile din jur, ea face not` discordant` - este un bloc de piatr` lung de circa
6,5 metri [i lat de 2,5 metri, a[ezat cu o \nclina]ie fa]` de sol, spre vest, de
 259

aproximativ 15 grade [i orientat fix pe direc]ia nord-sud. Pe partea de

dedesubt a blocului \nclinat, toat` suprafa]a este perfect neted`, de parc`
ar fi fost [lefuit` sau tras` la rindea [i aproape \n \ntregime lucioas`, ca o
oglind`. O perfect` “tabl` de scris” pentru oamenii preistoriei… Iar
aceast` suprafa]` este complet acoperit` cu un fel de semne ciudate, ce
amintesc \n mod paradoxal cu scrierea cuneiform`. Unele dintre aceste
semne s\nt lungi de 3 cm, \ns` altele s\nt [i de zece ori mai mari! De
asemenea, intrig` faptul c` toate semnele, mii [i mii, se \n[ir` \n fa]a
ochilor uimi]i ai privitorului \n r\nduri [i coloane, parc` anume alese de
scribi s\rguincio[i. Trebuie remarcat c` toate au aceea[i \nclina]ie, iar
unele se aseam`n` izbitor \ntre ele [i se repet`, la anumite intervale! Nu
departe de aceast` st\nc`, profesorul Turcu a mai g`sit una, asem`n`toare.
Doar c` acolo, semnele nu se mai succed de la st\nga la dreapta, pe
orizontal`, ci de sus \n jos, pe vertical`. Dac` este vorba despre o oper` a
naturii, atunci aceasta trebuie s` fi ac]ionat “selectiv”…Apoi, exist` [i alte
am`nunte care ne fac s` privim cu mai mult` circumspec]ie teoria form`rii
naturale a acestor inexplicabile semne. Astfel, suprafa]a st\ncii ce se afl` \
n fa]a “tablei de scris” nu este la fel de neted` [i nu prezint` nici o urm`
de semne. Presupun\nd c` cele dou` fragmente ar fi f`cut ini]ial parte din
aceea[i st\nc`, care ar fi cr`pat, \n urma unor mi[c`ri seismice, amprenta
(negativul) semnelor ar fi trebuit s` existe pe st\nca “martor”. Or, nici
urm` de a[a ceva, de[i la momentul de fa]`, st\ncile, a[a cum le-am v`zut
noi, se afl` la o distan]` de doar 40 cm una de alta…
Enumerarea tuturor acestor aspecte, pu]in cunoscute, nu vrea s`
demonstreze c` semnele de la Pietrele Rot`rii s\nt neap`rat crea]ii
antropice [i nu ale naturii. Orice este posibil [i f`r` o analiz` pertinent`,
[tiin]ific`, a unor arheologi [i speciali[ti, analiz` ce nu s-a f`cut p\n` acum,
nimeni nu se poate pronun]a. Vrem doar s` subliniem c`, atunci c\nd s-a
pus pe tapet teoria form`rii lor naturale, aceast` ipotez` a fost acceptat`
f`r` a se lua \n calcul toate datele problemei. Iar acestea par s` indice cu
totul altceva. Nu departe de st\nca cu inscrip]iile, se afl` un platou perfect
 260

rotund, care ofer` oamenilor prezen]i pe el o splendid` panoram` a \

mprejurimilor. Din acest punct de vedere, cum bine aprecia cercet`torul
Silviu Dragomir, “zona s-ar putea circumscrie unei strategii tribale”. Cu
alte cuvinte, este foarte probabil ca \n timpurile preistoriei, aici s` fi fost
amenajat un altar pentru sacrificii. Ad\nciturile de form` circular` care
se \nt\lnesc pe acest promontoriu, numit de localnici    “Masa lui Traian” \
[i g`sesc astfel o explica]ie, ca [i treptele sculptate \n st\nc` cu mult timp \
n urm` [i care duceau spre altar, ocolind platoul st\ncos. Cu totul de ne\
n]eles pentru noi s\nt \ns` legendele potrivit c`rora pietrele din zon` se…
“roteau”, de aici tr`g\ndu-se [i numele \ntregului loc. S` fie vorba despre
un procedeu de deplasare prin levita]ie a acestor blocuri megalitice de
dimensiuni impresionante, pe care str`mo[ii no[tri \l st`p\neau [i care este
men]ionat [i \n legendele inca[ilor, egiptenilor [i altor popoare ale
Antichit`]ii? Cum aceeia[i str`mo[i st`p\neau – poate primii \n lume –
taina scrierii, materializat` \n acele ciudate semne \ntortocheate r`mase \n
st\ncile de la Pietrele Rot`rii…
De unde s` fi avut oamenii tr`itori pe aceste meleaguri cuno[tin]e
at\t de avansate? F`r` sprijinul unei civiliza]ii superioare, ne este greu s`
credem c` ni[te popula]ii aflate la nivelul epocii de piatr` ar fi fost
capabile de un progres at\t de rapid \nc\t s` formeze, \ntr-o perioad` de
timp relativ scurt`, la r\ndul lor, o civiliza]ie. Cine s` fi fost acei
“mesageri”, veni]i din \ntinderile spa]iului, nu este greu de ghicit,
deoarece, f`c\nd o incursiune \n folclorul local, afl`m numeroase legende
despre “Uria[i”, fiin]e fabuloase,    dotate cu puteri neverosimile, ivite
probabil, cum st` scris [i \n Biblie, din leg`tura dintre “\ngerii veni]i din
ceruri [i fiicele oamenilor”. Desigur, nu este singurul loc din ]ar` sau din
lume unde au fost semnalate referiri la ace[ti gigan]i urma[i ai “\ngerilor”
cobor\]i din ceruri. {i din acest punct de vedere, toat` povestea ar putea
p`rea, la urma urmei, o simpl` legend`. |ns`, dup` cum revista    noastr` v-a
informat \ntr-unul din numerele trecute, exist`    m`rturii elocvente ce
demonstreaz` c` odinioar` un neam de fiin]e umanoide de dimensiuni
 261

impresionante a populat    aceast` regiune. C`ci nu departe de Rotarea, la

Pose[ti, \n anul 1959, pe c\nd se efectuau lucr`ri la o livad` de pomi
fructiferi, au fost descoperite fragmente de oseminte ce nu puteau
apar]ine unui om: un craniu mai mare dec\t un dovleac [i o tibie lung` de
aproape un metru! “Posesorul” unui asemenea schelet dep`[ea u[or 3
metri \n \n`l]ime! (vezi capitolul dedicat acestui subiect – n.a.)
Enigmele nu se opresc aici. Exist` \ns` prea multe necunoscute \n
cadrul acestei ecua]ii [i de aceea, ea ni se pare, cel pu]in deocamdat`
imposibil de rezolvat. {i p\n` c\nd cei \n cauz` vor acorda acestei
probleme aten]ia cuvenit`, fiecare dintre noi este liber s` cread` ce vrea
despre    “scrisura” de la Pietrele Rot`rii, fie c` este un joc al naturii, fie c`
reprezint` un mesaj \ncifrat \n piatr` pe care \nainta[ii no[tri au vrut s` ni-l
transmit`…