XI.

Dispari]ia rubgbistului

De-a lungul anilor, eu [i Holmes ne obi[nuiser`m s` primim telegrame bizare la re[edin]a noastr`
din Baker Street, dar nici una nu ne-a st\rnit at\t de tare curiozitatea precum cea primit` \ntr-o
friguroas` diminea]` de februarie, acum vreo [apte-opt ani, [i care era at\t de ambigu` \nc\t l-a pus
serios pe g\nduri pe amicul meu. Telegrama \i era adresat` [i suna cam a[a:

V` rog a[tepta]i-m`. Nenorocire cumplit`. Extrema de pe aripa dreapt` disp`rut`. indispensabil

m\ine.
OVERTON.

- Dup` [tampila po[tei, a fost expediat` la ora zece [i treizeci [i [ase de minute, zise
Holmes, arunc\ndu-[i din nou ochii pe ciudata misiv`. Cu siguran]` domnul Overton a
fost foarte emo]ionat c\nd a trimis-o [i asta l-a f`cut s` fie la fel de incoerent. Presupun
\ns` c` el va fi \n cur\nd aici... Am s` arunc o privire prin Times [i c\nd omul nostru va
veni, cu siguran]` ne va l`muri problema. Oric\t ar fi de insignifiant` ar fi, aceast`
problem` reprezint` o gimnastic` mental` binevenit`, c`ci \n ultimele zile am cam lenevit...
|ntr-adev`r, nu fusese o perioad` prea bogat` \n evenimente [i \nv`]asem s` m` tem de
asemenea momente, deoarece [tiam din experien]` c` mintea prietenului meu era at\t de activ`
\nc\t Sherlock trebuia s` o hr`neasc` permanent cu [arade [i enigme, s`-i dea mereu de lucru
probleme complicate, spre a o men]ine \n form`. De ani de zile m` str`duisem s`-l dezv`] de
mania drogurilor, care odinioar` fusese chiar pe punctul de a-i distruge cariera. Acum [tiam c`
\n mod normal nu mai t\njea dup` droguri, dar eram la fel de con[tient c` \n creierul s`u
demonii ce-l \ndemnau s` caute paradisuri artificiale nu muriser`, ci doar z`ceau, adormi]i, [i
s-ar fi de[teptat dac` mintea lui Holmes ar fi r`mas \n inactivitate. Privindu-i chipul de ascet [i
ner`bdarea ce i se citea \n ochi, mi-am dat seama c` telegrama \l trezise din letargie,
\nl`n]uind iar`[i demonii viciului [i am mul]umit \n g\nd acelui domn Overton. Mesajul
acestui necunoscut fusese suficient s` destrame calmul periculos ce \i adusese prietenului
meu mai multe necazuri dec\t toate furtunile din aventuroasa lui via]`.
A[a cum ne a[teptam, telegrama a fost cur\nd urmat` de expeditorul ei [i cartea de vizit` a
domnului Cyril Overton, de la Trinity College, Cambridge, ne anun]` sosirea unui t\n`r de o
statur` formidabil` [i cu o greutate dep`[ind lejer suta de kilograme, o formidabil` alc`tuire de
mu[chi [i oase. Omul ap`ru \n prag, [i se lovi cu umerii s`i largi de marginile u[ii. R`mase
apoi o clip` buim`cit \n mijlocul camerei, examin\ndu-ne pe r\nd, c\nd pe mine, c\nd pe
Holmes.
- Domnul Sherlock Holmes ?, \ntreb`, \n cele din urm`, cu un glas \n care se putea citi
teama.
Prietenul meu f`cu o plec`ciune.
- Tocmai am fost la Scotland Yard, domnule Holmes, unde am stat de vorb` cu inspectorul
Stanley Hopkins. El m-a sf`tuit s` m` adresez dumitale, m`rturisindu-mi c` problema mea,
din c\te \[i d` seama, este mai cur\nd de competen]a domniei tale dec\t a poli]iei.
- Te rog, domnule Overton, ia un loc [i spune-ne despre ce e vorba.
- E \nsp`im\nt`tor, domnule, \nsp`im\nt`tor ! M` mir cum de nu am albit de spaim` p\n`
acum! Godfrey Staunton – a]i auzit, desigur, de el, nu? El este axul \n jurul c`ruia
\ntreaga echip` de rugbi a universit`]ii func]ioneaz`. Mai cur\nd a[ renun]a la to]i ceilal]i
juc`tori, doar s`-l am pe Godfrey \n linia de trei sferturi. Atunci c\nd paseaz`, placheaz`
sau dribleaz`, nimeni nu-l poate ]ine \n loc, este ca o zv\rlug`. Godfrey este creierul
echipei, f`r` el ne-am duce de r\p`. Dar ce s` m` fac acum ? Asta a[ vrea s` v` \ntreb,
domnule Holmes, ce s` m` fac ? L-a[ mai avea pe Moorhouse, prima rezerv`, dar el este
antrenat pentru postul de mijloca[ pe partea dreapt` [i nu [tie s` joace la linia de tu[`. I-
adev`rat c` este un executant de lovituri excelent, dar nu are viziune tactic` [i nici nu este
prea b`t`ios [i nici prea rapid. Morton sau Johnson, juc`torii lui Oxford, \i v\j\ie pe la
urechi... Stevenson are vitez`, dar nu poate puncta de la linia de dou`zeci [i cinci de metri,
iar un juc`tor de trei sferturi care nu e \n stare s` marcheze din lovitur` de pedeaps` sau
din drop merit` mai cur\nd ]inut pe tu[`. Nu, domnule Holmes, suntem distru[i dac` nu m`
ajuta]i s`-l g`sesc pe Godfrey Staunton !
Sherlock ascultase cu o figur` amuzat` tirada vizitatorului nostru, care, spre a fi mai
conving`tor, \[i \nso]ea vorbele cu gesturi largi, sugestive, punct\nd fiecare fraz` cu o b`taie
aprig` cu palma pe genunchi. C\nd omul t`cu, Holmes se ridic` [i lu`, din sertarul s`u, dosarul
cu litera « S ». Dar c`ut` \n vag numele rubgistului printre acele fi[e care reprezentau o
veritabil` min` de informa]ii.
- Am un Arthur H. Staunton, renumitul falsificator [i mai este un Henry Staunton,
criminalul pe care l-am trimis pe e[afod, dar Godfrey Staunton... Nu, este un nume cu
totul nou pentru mine.
Era r\ndul vizitatorului nostru s` se arate surprins :
- Cum, domnule, s` nu-l cunoa[te]i pe Godfrey Staunton ? Credeam c` sunte]i la curent cu
[tirile sportive... Presupun c`, dac` nu-l [ti]i pe Godfrey, n-a]i auzit nici de Cyril
Overton...
Holmes scutur` din cap, sur\z`tor.
- Dumnezeule mare !, strig` sportivul. Am fost prima rezerv` la meciul dintre Anglia [i }ara
Galilor [i c`pitanul echipei de rugbi a universit`]ii tot anul `sta. Dar asta nu-i nimic, nu-s
un nume a[a faimos! Dar nu credeam s` existe suflet \n b`tr\na Anglie care s` nu fi auzit
de Godfrey Staunton, de linia de trei sferturi spart`, de Cambridge, Blackheath [i s` nu
[tie numele a cel pu]in cinci juc`tori ai na]ionalei de rugbi! O, Doamne! Mister Holmes,
unde a]i tr`it p\n` acum?
Holmes r\se, v`z\nd mirarea naiv` a uria[ului din fa]a sa.
- Domnule Overton, dumneata tr`ie[ti \ntr-o alt` lume, una mai pl`cut` [i mai s`n`toas`.
Peregrin`rile mele pe t`r\m criminalistic m-au condus \n multe p`turi ale societ`]ii, dar
niciodat`, din fericire, [i \n lumea sportului, care este cel mai bun [i mai renumit produs
englezesc. Dar vizita dumitale nea[teptate m` \ndeamn` s` cred c` [i \n aceast` lume
dominat` de fair play [i unde exist` o atmosfer` curat`, proasp`t`, apar situa]ii ce ]in de
profesia mea. A[a c` acum, dragul meu domn, ia te rog loc [i spune-mi, f`r` grab`, ce s-
a \nt\mplat [i cum a[ putea s` te ajut.
T\n`rul Overton avu o grimas` de mirare [i c`p`t` mina nedumerit` a omului deprins s`-[i
foloseasc` mai degrab` mu[chii dec\t ra]iunea, dar \n cele din urm`, adesea repet\ndu-se [i
neglij\nd am`nunte importante, asupra c`rora trebuia s` revin`, c\nd [i le amintea, reu[i s` ne
fac` s` \n]elegem cele \nt\mplate.
- Da, domnule Holmes, a[a cum v-amspus, sunt c`pitanul echipei de rugbi a universit`]ii
Cambridge, iar Godfrey Staunton este cel mai bun juc`tor al nostru. M\ine urmeaz` s`
juc`m cu Oxford [i pentru partida asta, ne-am adunat cu to]ii ieri [i ne-am cazat la hotelul
Bentley’s. La zece seara, am trecut s` v`d ce fac coechipierii mei [i to]i se culcaser`, a[a
cum le spusesem. {ti]i, eu sunt adeptul disciplinei stricte [i cred c` un somn odihnitor
 \nainte de meci este un factor esen]ial pentru ob]inerea victoriei. Am intrat apoi \n camera
lui Godfrey [i am stat pu]in de vorb` cu el, despre partida de a doua zi. Drept s` v` spun,
mi s-a p`rut cam palid [i \ng\ndurat [i l-am \ntrebat ce-a p`]it. Mi-a spus c` n-are nimic,
doar \l doare pu]in capul, i-am urat noapte bun` [i l-am l`sat singur. O jum`tate de or` mai
t\rziu \ns`, recep]ionerul m-a anun]at c` un tip cu barb` l`sase un bilet pentru Godfrey, [i
recep]ionerul i-a adus aceast` not` juc`torului nostru. Godfrey a citit-o [i a c`zut ca secerat
pe scaun, de parc` i-ar fi dat cineva cu un ciocan \n cre[tet. Recep]ionerul a fost at\t de
speriat, \nc\t a vrut s` m` cheme, dar Godfrey l-a oprit, a b`ut pu]in` ap` [i [i-a mai
venit \n sim]iri. Apoi a cobor\t, a schimbat c\teva cuvinte cu b`rbosul care a[epta \n hol [i
au plecat \mpreun`. Recep]ionerul mi-a spus c` i-ar fi v`zut pe cei doi cum se \ndreptau,
aproape \n fug`, c`tre Strand (aici merge o not` de subsol: Strand – cartier al Londrei).
|n diminea]a aceasta, camera lui Godfrey era pustie , patul nu era desf`cut [i echipamentul
neatins. Toate lucrurile erau la locul lor, cum le v`zusem cu o sear` \nainte. Din clipa \n
care a ie[it pe u[a hotelului, cu acel str`in, nu mai [tim nimic despre el [i nu cred c` are s`
se mai \ntoarc` vreodat`. Godfrey era \ndr`gostit de sport ca nimeni altul [i nu [i-ar fi
\ntrerupt preg`tirea, [i nici n-ar fi plecat \naintea unui meci a[a de important dac` nu s-ar
fi \nt\mplat ceva extrem de grav. Nu, presimt c` s-a \nt\mplat o nenorocire [i c` nu-l vom
mai vedea niciodat` pe bietul Godfrey!
Sherlock ascult` foarte atent spusele celuilalt, f`r` a-l \ntrerupe. Abia dup` ce acesta termin`, \l
\ntreb`:
- {i ce-ai f`cut?
- Am telegrafiat la Cambridge, s` m` interesez dac` [tia cineva de el. Dar nimeni nu-l
v`zuse pe acolo...
- S-ar fi putut \ntoarce la Cambridge?
- Da, este un tren de noapte, la unsprezece [i un sfert.
- Dar probabil c` te-ai asigurat c` nu a luat acest tren...
- Nu, nu a fost v`zut nici la gar`.
- {i cum ai procedat \n continuare ?
- Am plecat spre lordul Mount-James.
- De ce spre lordul Mount-James?
- Godfrey este orfan [i singura sa rud` apropiat` e acesta. Am \n]eles c` ar fi unchiul s`u...
- Ei, am`nuntul `sta arunc` o lumin` diferit` asupra chestiunii. Lordul Mount-James este
unul dintre cei mai boga]i oameni din Anglia.
- A[a l-am auzit [i pe Godfrey zic\nd...
- {i zici c` t\n`rul era rud` apropiat` cu Mount-James
- Da, era mo[tenitorul lordului, iar acesta are aproape optzeci de ani [i este ros definitiv de
gut`. Din cauza bolii, abia mai poate ]ine tacul de biliard \ntre degete. B`tr\nul este \ns`
un c`rp`nos f`r` pereche [i nu i-a dat bietului Godfrey m`car un b`nu], de[i acesta \i este
mo[tenitor.
- De la lordul Mount-James ai auzit ceva despre Godfrey ?
- Nu.
- Ce motive ar fi avut coechipierul dumitale s` mearg` \n toiul nop]ii la acest unchi zg\rcit ?
- Cu siguran]` vestea pe care a primit-o de la omul cu barb` l-a \ngrijorat [i probabil era
vorba de bani... |n disperare de cauz`, a apelat la unchiul s`u, de[i nu cred c` ar fi fost
[anse s`-l \nduplece pe acest avar. Pe de alt` parte, Godfrey nu-l prea suporta pe b`tr\n [i
nu ar fi apelat la el dec\t \n caz de for]` major`.
- Asta vom stabili c\t de cur\nd. Dar, chiar dac` accept`m c` Godfrey s-ar fi dus la unchiul
s`u, cum explici vizita acelui b`rbos enigmatic, la o or` at\t de t\rzie, [i agita]ia pe care
biletul adus de el i-a provocat-o camaradului dumitale ?
Cyril Overton \[i trecu m\inile prin p`r [i privi \n gol, cu o privire buimac` :
- Habar nu am! Z`u dac` [tiu ce-o fi c`utat...
- Am avut o zi at\t de fad` ast`zi \nc\t a[ fi bucuros s`-mi dezmor]esc pu]in micile celule
cenu[ii [i s` m` aplec asupra acestui caz, spuse Holmes. }i-a[ recomanda s` continui
preg`tirile pentru meciul de m\ine f`r` s` sufli un cuv\nt despre Godfrey. |n mod cert
plecarea lui \n aceast` manier` a fost dictat` de interese deosebit de importante [i acelela[i
interese \l ]in acum departe de terenul de joc. Hai \mpreun` la hotel [i s` vedem ce are de
spus recep]ionerul, poate afl`m ceva nou de la el.
Sherlock era un maestru al disimul`rii [i [tia s` \i fac` pe oamenii de r\nd cu care venea \n
contact s` se simt` \n largul lor c\nd vorbeau cu el [i s` nu fie intimida]i de pozi]ia lui social`
superioar`. Foarte cur\nd, reu[i s` c\[tige \ncrederea recep]ionerului [i, \n intimitatea camerei
lui Godfrey, omul \i dezv`lui tot ce [tia. Vizitatorul nocturn nu era nici un aristocrat, nici un
muncitor. Recep]ionerul \l descria ca pe un “tip oarecare, un om de vreo cincizeci de ani, cu
barb` sur`, chip palid [i \mbr`cat sobru. {i el p`rea s` fie la fel de agitat ca [i rugbistul, c`ci
angajatul hotelului remarcase c` \i tremurau m\inile atunci c\nd \i \ntinsese biletul pentru
Godfrey. Dup` ce citise cele scrise pe foaia de h\rtie, t\n`rul o b`gase \n buzunar, astfel \nc\t
recep]ionerul nu putea spune ce con]ine acel bilet. C\nd cobor\se \n hol, Staunton nu d`duse
m\na cu vizitatorul s`u, vorbiser` pu]in \n [oapt` [i singurul cuv\nt pe care recep]ionerul \l
putuse distinge era « timp ». Apoi, plecaser` gr`bi]i, \n clipa \n care orologiul din holul
hotelului b`tea de zece [i jum`tate.
- Ia s` vedem, gr`i Holmes, a[ez\ndu-se pe patul lui Staunton. Dumneata e[ti recep]ionerul
de zi, nu ?
- Da, domnule, ies din tur` la ora unsprezece noaptea.
- Recep]ionerul de noapte nu a v`zut nimic, presupun...
- Nu, domnule, cu excep]ia unui grup de clien]i care a venit t\rziu de la teatru, \n hotel nu a
mai intrat nimeni azi-noapte.
- Ieri ai fost de serviciu toat` ziua ?
- Da, domnule.
- Ai mai dus vreun mesaj domnului Staunton ?
- Da, o telegram`.
- Aha ! Asta este interesant. La ce or` a primit-o ?
- Pe la [ase dup`-amiaza.
- I-ai dus telegrama \n camer` ?
- Da, domnule, chiar aici i-am predat-o.
- {i a deschis-o \n prezen]a dumitale?
- Da, am a[teptat s` v`d dac` vrea s` r`spund` la aceast` telegram`.
- {i a r`spuns?
- Da, domnule, a scris un bilet.
- {i ]i l-a dat s`-l trimi]i ?
- Nu, l-a luat chiar dumnealui.
- Dar l-a scris \n timp ce te aflai \nc` aici.
- Da, domnule, eu st`team la u[` [i dumnealui era aici, cu spatele la aceast` mas`. Dup` ce a
terminat de scris, mi-a spus : « E \n ordine, domnule, o s` duc eu telegrama. ».
- Cu ce a scris ?
 - Cu un stilou, domnule.
- Exist` vreun formular telegrafic pe mas` ?
- Da, domnule, uita]i, foile acestea.
Holmes se ridic`, lu` formularul de deasupra, \l puse \n dreptul ferestrei [i \l examin` cu
aten]ie.
- Ce p`cat c` nu a scris cu creionul, exclam` el, l`s\nd foile pe mas`, cu un aer dezam`git.
A[a cum desigur ai observat, drag` Watson, urmele scrisului de creion r`m\n \ntip`rite pe
foaia de dedesubt, fapt care a creat deseori unora multe necazuri... Din nefericire, nu v`d
nici o astfel de urm`, dar pe de alt` parte, remarc c` a scris cu un condei care avea pana
foarte groas`, deci s-ar putea s` fi avut nevoie de o sugativ`. Aha, ia privi]i aici !, zise el
vesel [i ne ar`t` sugativa pe care \ntr-adev`r, t\n`rul o folosise [i pe care se puteau ghici un
fel de hieroglofe stranii.

DESEN

Cyril Overton se ar`t` foarte emo]ionat :

- Pune]i-o \n dreptul geamului, s` putem citi !
- Nu e nevoie, \l lini[ti Holmes. Sugativa este sub]ire [i va fi suficient s` o \ntoarcem invers
spre a descifra ce a scris Godfrey Staunton. Iat`, ne ar`t` el, \ntorc\nd foaia :

DESEN ( R`m\i cu noi, pentru numele lui Dumnezeu)

- Deci `sta este sf\r[itul telegramei pe care Godfrey Staunton a expediat-o cu c\teva ore
\nainte s` dispar`. Sunt cel pu]in [ase cuvinte ale mesajului s`u care ne scap`, dar cele
r`mase – «R`m\i cu noi, pentru numele lui Dumnezeu» dovedesc c` t\n`rul intuia c`-l
p\nde[te un pericol formidabil, de care doar cineva anume \l putea feri. {i lua]i aminte,
scrie « noi », deci mai exist` \nc` o persoan` implicat`. Cine altcineva ar fi putut fi aceast`
persoan` dec\t omul cu barb`, care p`rea la fel de \nsp`im\ntat ? Prin urmare, ce leg`tur` ar
putea exista \ntre el [i Godfrey Staunton ? {i cine s` fie misterioasa persoan` c`reia ei \i
solicit` protec]ia \mpotriva primejdiei iminente? Investiga]ia noastr` prinde contur.
- Avem doar de aflat cui \i era adresat` telegrama, am sugerat eu.
- Exact, drag` Watson. M-am g\ndit deja la asta. Dar \ndr`znesc s`-]i reamintesc c`
trimiterea unei telegrame este o opera]iune confiden]ial` [i nici o alt` persoan`, \n afara
expeditorului, nu poate cunoa[te destina]ia [i con]inutul mesajului. A[a c` am dubii c` i-ai
putea convinge pe func]ionarii po[tali s`-]i dezv`luie cui i-a scris t\n`rul nostru sportiv. {i
apoi, cu birocra]ia britanic`, s` nu te pui, de[i b`nuiesc c`, dac` vom da dovad` de
amabilitate fa]` de cine trebuie, vom putea afla ce ne intereseaz`, sur\se el, cu sub\n]eles. |
ntre timp, a[ dori, domnule Overton, ca \n prezen]a dumitale s` arunc o privire asupra
acestor h\rtii r`mase pe mas`.
Se aflau acolo o serie de scrisori, note [i carnete, pe care Sherlock le r`sfoi cu ner`bdare,
cercet\ndu-le dintr-o privire.
- Nimic care s` ne intereseze, gl`sui el, \ntr-un final. Dar apropo, domnule Overton,
coechipierul dumitale era un t\n`r s`n`tos, nu-i a[a ?
- Plezne[te de s`n`tate, domnule, e un rugbist pe cinste !
- Ai auzit s` fi fost vreodat` bolnav ?
- Nici m`car o singur` zi. A fost o dat` faultat zdrav`n [i alt` dat` [i-a deplasat rotula, dar
astea-s mizilicuri pentru un rugbist.
- Poate c` nu este chiar at\t de invulnerabil precum \l soco]i. M` g\ndesc c` ar putea avea
niscaiva necazuri de care dumneata nu [tii. Cu acceptul dumitale, am s` iau cu mine
c\teva dintre aceste documente, le g`sesc necesare anchetei noastre.
- Hei, ia sta]i o clip`, ia sta]i !, se auzi o voce pl\ng`rea]` [i, uit\ndu-ne c`tre u[`, am v`zut
un b`tr\nel mic de statur`, agit\ndu-se \n prag. Era \mbr`cat \ntr-un costum negru,
demodat, cu o p`l`rie cu boruri largi [i o cravat` alb`, desf`cut` la g\t. Ve[mintele [i
\nf`]i[area sa \]i creau impresia c` ai de-a face cu un preot de ]ar` sau cu un antreprenor de
pompe funebre. {i totu[i, \n ciuda aspectului s`u ne\ngrijit, vocea lui avea inflexiuni
ciudate [i tonul ei impunea aten]ie.
- Cine e[ti dumneata, domnule, [i cu ce drept te atingi de aceste documente ?, \ntreb` el.
- Sunt detectiv particular [i am fost \ns`rcinat s` investighez dispari]ia t\n`rului Staunton.
- Nu mai spune, chiar a[a? {i cine te-a angajat ?
- I-am fost recomandat acestui domn, care este un bun prieten cu t\n`rul Godfrey, de c`tre
inspectorii din Scotland Yard.
- Dar dumneata cine e[ti ?
- M` numesc Cyril Overton, sunt colegul de echip` al lui Godfroy.
- Atunci dumneata trebuie s`-mi trimis telegrama... Eu sunt lordul Mount-James. Am venit
c\t de repede am putut... Deci ai angajat un detectiv ?
- Da, domnule.
- {i e[ti preg`tit s` supor]i cheltuielile legate de investiga]ie?
- Sunt convins domnule c` de acest aspect se va ocupa prietenul meu, Godfroy, atunci
c\nd \l vom g`si.
- {i dac` nu-l vom mai g`si niciodat` ? Eh, ia r`spunde-mi !
- |n acest caz, cu siguran]` c` familia lui...
- Nici s` nu aud de-a[a ceva !, zbier` mititelul. S` nu-mi ceri un penny, auzi, un singur
penny ! |n]elegi cum st` treaba, domnule detectiv... Sunt singura rud` a acestui t\n`r, dar
nu m` simt responsabil de soarta lui. Dac` are vreo speran]`, ar trebui s` [tie c` eu \mi
chivernisesc bine banii [i n-am de g\nd s` procedez altfel acum. C\t despre aceste h\rtii,
dac` exist` vreuna de valoare printre ele, ai mare grij`, vei da socoteal` pentru ceea ce faci
cu ele!
- Foarte bine, domnule, accept` Sherlock. V` pot \ntreba, \n schimb, dac` ave]i vreo
explica]ie pentru dispari]ia nepotului dumneavoastr` ?
- Nu, domnule, nu am nici una. E destul de matur s`-[i poarte singur de grij`, iar dac` a fost
at\t de nes`buit \nc\t s` dispar` f`r` urm`, eu refuz s`-mi asum responsabilitea de a-l c`uta.
- V` \n]eleg atitudinea, spuse Holmes [i i-am putut ghici \n ochi o sclipire r`ut`cioas`. Dar
m` tem c` dumneavoastr` nu a]i \n]eles-o pe a mea. Godfrey Staunton pare s` fie un om
s`rac. Dac` a fost cumva r`pit, nu averea sa de orfan, aproape inexistent`, din c\te-mi pot
da seama, i-a atras pe r`pitori. |n schimb faima bog`]iei dumneavoastr`, my lord, este
r`sp\ndit` pretutindeni. Prin urmare, mi se pare perfect posibil ca o band` de ho]i s` v` fi
sechestrat nepotul pentru a scoate de la el informa]ii despre casa dumneavoastr`,
obiceiurile pe care le ave]i [i locul unde v` ]ine]i banii.
La auzul acestor vorbe, chipul moroc`nosului intrus se f`cu mai alb dec\t cravata pe care-o
purta la g\t.
- Doamne, ce idee ! Niciodat` nu m-a[ fi g\ndit la o asemenea tic`lo[ie ! C\t` r`utate uman`
exist` pe lume... Dar Godfrey este un b`iat cumsecade [i de n`dejde. Nimic nu l-ar face s`-
[i tr`deze unchiul. Voi avea grij` s`-mi transfer la banc` toate bijuteriile [i obiectele de
 valoare chiar \n seara asta. |ntre timp, nu precupe]i nici un efort, domnule detectiv. S` nu
la[i piatr` necercetat` [i s`-l aduci acas` viu [i nev`t`mat. C\t despre bani, stai f`r` grij`, voi
avea grij` s` te r`spl`tesc cu o bancnot` de cinci sau zece lire...
Nici m`car dup` spaima care-l cuprinsese de grija averii sale, avarul aristocrat nu ne-a putut
oferi informa]iile necesare anchetei, \ntruc\t el [tia prea pu]in despre via]a nepotului s`u.
Singura noastr` pist` r`m\nea fragmentul de telegram`. |narmat cu o copie a lui, Holmes
\ncerc` s` g`seasc` veriga lips` din acest lan]. Ne-am desp`r]it a[adar de lordul Mount-
James, \n vreme ce Overton plec` s` discute cu ceilal]i membri ai echipei despre ghinionul ce
se ab`tuse asupra lor. La mic` distan]` de hotel se afla un oficiu telegrafic, \n fa]a c`ruia ne-
am oprit.
- Merit` \ncercat, Watson, \mi zise Holmes. Desigur, dac` am avea un mandat, am putea
solicita s` vedem contramarca telegramei, dar \nc` nu am ajuns \n aceast` postur` \nc`. S`
sper`m totu[i c` nu-[i amintesc chipurile tuturor celor care le trec pragul, de vreme ce
desigur au foarte mul]i solicitan]i zilnic. Hai s` intr`m!, zise prietenul meu [i p`[i \n
cl`dire.
- |mi cer scuze c` v` deranjez, se adres` el, cu cea mai mieroas` voce posibil`, tinerei de la
ghi[eu. Cred c` a intervenit o mic` eroare \n leg`tur` cu o telegram` pe care am trimis-o
ieri. Nu am primit nici un r`spuns [i tare m` tem c` am uitat s` m` semnez. |mi pute]i
spune dac` m` \n[el sau nu?
Femeia lu` la r`sfoit un teanc de dubluri ale telegramelor expediate \n ziua precedent`.
- Pe la ce or` a]i trimis-o ?
- Pu]in dup` ora [ase.
- {i cui \i era adresat` ?
Holmes \[i duse degetul la buze [i \mi arunc` o privire furi[at`.
- Ultimele cuvinte erau “Pentru numele lui Dumnezeu”, [opti el func]ionarei. {ti]i, sunt
foarte nelini[tit c` nu am primit \nc` un r`spuns...
- Asta este. Nu e nici un nume trecut pe ea, zise femeia, sco]\nd o foaie din vraful de h\rtii.
- Ei, \nseamn` c` de aceea nici nu am primit r`spuns, gr`i Holmes. Vai, c\t de neatent am
putut fi! La revedere, domni]` [i v` mul]umesc c` m-a]i l`murit!, \ncheie el, dup` ce am
ie[it \n strad`, chicoti [i \ncepu s`-[i frece palmele, satisf`cut.
- Ei bine, [i?, l-am \ntrebat eu.
- Progres`m, drag` Watson, progres`m! Aveam \n cap vreo [apte planuri pentru a ob]ine
informa]ii despre acea telegram`, dar cu greu a[ fi putut spera s` reu[esc din prima
\ncercare.
- {i ce ai ob]inut?
- Un punct de pornire pentru investiga]ia noastr`, r`spunse el, [i opri o tr`sur`, poruncind
vizitiului : Ia-o spre sta]ia King’s Cross.
- Pornim la drum, deci ?
- Da, cred c` trebuie s` mergem p\n` la Cambridge \mpreun`. Toate indiciile par s` m`
\ndrepte \ntr-acolo.
- Spune-mi, Sherlock, l-am rugat eu, \n vreme ce tr`sura hurduc`ia, trec\nd pe Gray’s Inn
Road, nu ai nici o suspiciune fa]` de cauza dispari]iei lui Godfroy ? Nu [tiu s` fi existat,
printre cazurile investigate de noi, unul \n care motiva]iile s` fie mai obscure. Doar
nu-]i \nchipui c` \ntr-adev`r, b`iatul a fost r`pit pentru a furniza informa]ii despre bogatul
s`u unchi ?....
- |]i m`rturisesc, dragul meu Watson, c` nu consider asta drept o explica]ie foarte probabil`.
{i totu[i, ceva m` face s` o consider cea mai interesant` pentru nesuferitul de lord.
- Asta cu certitudine ! Dar care sunt alternativele pe care le propui ?
- Am mai multe solu]ii. Trebuie s` recuno[ti c` este curios dar c\t se poate de elocvent
faptul c` incidentul a avut loc \n ajunul unui meci important [i c` el \l implic` pe singurul
om a c`rui prezen]` este esen]ial` pentru succesul echipei sale. Poate fi, desigur, o
coinciden]`, dar este una interesant`... Sportul de amatori nu implic` pariurile din
partidele de profesioni[ti, dar chiar [i aici se pun r`m`[aguri, neoficiale [i n-ar fi exclus ca
unii indivizi implica]i \n astfel de r`m`[aguri s` apeleze la r`pirea unor juc`tori de prim
rang, tot a[a cum bandi]ii fur` uneori caii campioni la curse. Asta este o explica]ie.
Cealalt` ar fi c` t\n`rul, oric\t de modest ar tr`i \n prezent, este unicul mo[tenitor al unei
averi colosale [i nu trebuie s` excludem c` a fost r`pit spre a se cere o r`scump`rare pe
m`sur` pentru el.
- Dar aceste ipoteze nu au nici o leg`tur` cu telegrama.
- Perfect adev`rat, Watson. Telegrama r`m\ne singura eviden]` concret` cu care avem de-a
face [i nu trebuie s` ne \ndep`rt`m prea mult de ea. Tocmai de aceea ne [i \ndrept`m acum
spre Cambridge, s` l`murim ce e cu telegrama lui Godfroy. Calea investiga]iei noastre
 este deocamdat` ambigu`, dar n-a[ fi surprins ca p\n` disear` s` clarific`m problema
sau, \n orice caz, s` avans`m foarte mult \n dezlegarea misterului.
Se \ntunecase deja c\nd am ajuns \n vechiul centru universitar. La gar`, Holmes a oprit o
tr`sur` [i i-a cerut vizitiului s` ne duc` la casa doctorului Leslie Armstrong. C\teva minute mai
t\rziu, ne opream \n fa]a unei cl`diri vaste, care m`rginea una dintre cele mai aglomerate str`zi
din ora[. Am fost condu[i \n`untru [i, dup` o lung` a[teptare ni s-a permis intrarea \n cabinetul
de consulta]ii, unde l-am g`sit pe doctor st\nd la biroul s`u.
Din cauza faptului c` pierdusem contactul cu ce mai era nou \n profesia mea de baz`, numele
lui Leslie Armstrong \mi era cu totul necunoscut. Acum descopeream c` doctorul nu era doar
unul dintre liderii [colii de medicin` a universit`]ii locale, ci una dintre cele mai mari
personalit`]i europene \n domeniul [tiin]ei. Dar chiar [i f`r` a-i cunoa[te reputa]ia, nu puteai s`
nu r`m\i impresionat de acest om, cu figura lui masiv`, col]uroas`, ochii bulbuca]i, sub
spr\ncenele stufoase [i f`lcile puternice, bine conturate. Era un om cu un caracter profund, cu
o minte ascu]it`, aspru, sobru ca un ascet, interiorizat, o personalitate formidabil` - a[a mi s-a
p`rut doctorul Armstrong, \nc` de la prima vedere pe care i-am aruncat-o. C\nd am intrat, am
v`zut c` ]inea \n m\ini cartea de vizit` a lui Sherlock [i ne privea cu o expresie nu tocmai
pl`cut`, \ntip`rit` pe chip.
- Am auzit de numele dumitale, mister Holmes [i despre profesia pe care o ai [i fa]` de
care, personal, resimt un profund dezgust.
- Dac` g\ndi]i astfel, domnule doctor, \nseamn` c` \mp`rt`[i]i opiniile multor t\lhari din ]ara
asta, par`, ironic, Holmes.
- At\ta vreme c\t eforturile dumitale se \ndreapt` spre suprimarea crimei, sir, ele trebuie s`
beneficieze de sprijinul fiec`rui membru al comunit`]ii, de[i nu m` \ndoiesc c` structurile
oficial abilitate sunt suficiente \n acest scop. Dar crede-m`, meseria dumitale este
vrednic` de dispre] atunci c\nd te v\ri \n tainele oamenilor, \n via]a lor intim`, \ncerc\nd s`
sco]i la iveal` secrete de familie [i cheltuind inutil timpul pre]ios al unor oameni mai
ocupa]i dec\t dumneata. |n acest moment, de pild`, ar fi trebuit s` lucrez la acest tratat
dec\t s` conversez cu dumneata...
- F`r` \ndoial`, domnule doctor, [i totu[i s-ar putea ca dialogul nostru s` fie mai important
dec\t tratatul. A[ dori s` te informez c` eu fac exact contrariul faptelor blamate, pe bun`
dreptate, de dumneata, \ncerc\nd s` \mpiedic expunerea \n public a unor chestiuni
 particulare, lucru care, trebuie s` accepta]i, se \nt\mpl` adesea \n cazul unei investiga]ii
poli]iene[ti. M` po]i considera un cerceta[ care p`trunde \ntr-un teritoriu inamic \naintea
trupelor regulate. Am venit s` te \ntreb despre domnul Godfrey Staunton.
- Ce-i cu el ?
- Dumneata \l cuno[ti, nu-i a[a ?
- |mi este un prieten foarte bun.
- Atunci [tii c` a disp`rut ?
- Da, am aflat, gr`i calm doctorul [i nici un mu[chi nu i se clinti pe chip.
- Azi-noapte a p`r`sit hotelul unde era cazat [i de atunci nu s-a mai auzit nimic de el.
- Sunt convins c` se va \ntoarce.
- Da, dar m\ine este marele derbi universitar...
- Nu m` intereseaz` aceste jocuri copil`re[ti. Destinul acestui t\n`r m` intereseaz` profund,
fiindc` [tiu c` Godfroy este un b`iat de n`dejde, dar nu-i \mp`rt`[esc pasiunea pentru
asemenea lucruri frivole. |nt\lnirile sportive nu intr` \n sfera mea de interese...
- Atunci te voi ruga s` m` aju]i doar de dragul t\n`rului Staunton, \n investiga]ia mea.
B`nuie[ti unde s-ar putea afla ?
- N-am nici o idee.
- Nu l-ai mai v`zut de ieri ?
- Nu.
- Domnul Staunton era un om s`n`tos ?
- Tare ca o st\nc`.
- L-ai v`zut vreodat` bolnav ?
- Niciodat`.
Holmes scoase din buzunar o foaie de h\rtie [i o strecur` pe biroul doctorului:
- Atunci poate \mi explici, domnule doctor, ce reprezint` acest cec cu valoarea de
treisprezece guinee (aici merge o explica]ie de subsol: guinee = veche moned` englez`
de aur \n valoare de o lir` [i un un [iling), pl`tit de domnul Godfrey Staunton, luna
trecut`, doctorului Leslie Armstrong din Cambridge. Am g`sit-o printre h\rtiile de pe masa
t\n`rului...
- Nu \n]eleg de ce a[ fi obligat s` \]i dau dumitale explica]ii, pufni, plin de furie, medicul.
Holmes puse biletul \napoi \n carne]elul s`u.
- Dac` preferi atunci o explica]ie public`, ea va veni, mai devreme sau mai t\rziu, spuse el.
Te-am avertizat deja c` am posibilitatea s` trec unele lucruri sub t`cere [i s` le dau \n
vileag pe altele... De aceea, pentru ca prestigiul dumitale s` nu fie afectat, ar fi bine s` \mi
faci confiden]e complete...
- Nu [tiu nimic despre asta !
- Ai auzit despre Staunton la Londra ?
- Cu siguran]`, nu.
- Vai, vai, iar`[i oficiul po[tal, oft` Holmes, plictisit. O telegram` urgent` a fost trimis` c`tre
dumneata, din Londra, de c`tre Godfrey Staunton, asear`, la ora [ase [i un sfert, o
telegram` care este legat`, indubitabil, de dispari]ia lui. Iar dumneata \mi spui c` nu ai
primit-o... Ceva impardonabil! M` voi duce neap`rat la po[t` s` depun o pl\ngere!
Doctorul se ridic` brusc de pe scaun, iar chipul lui mohor\t deveni, \ntr-o clip`, stacojiu :
- V` rog s` p`r`si]i imediat casa mea, domnule!, m\r\i el. {i spune]i-i celui care v-a angajat,
lordul Mount-James, c` nu vreau s` am de-a face nici cu el, nici cu agen]ii s`i. Nu mai am
s` v` spun absolut nimic!, \ncheie el, [i sun` furios din clopo]el: John, condu-i afar` pe
dumnealor!
Un valet plin de arogan]` ne invit`, cu un gest repezit, spre u[` [i, c\nd ne-am v`zut \n strad`,
Holmes izbucni \n r\s :
- Doctorul Armstrong este f`r` \ndoial` un om de caracter, plin de energie ! N-a[ putea g`si
o persoan` mai potrivit` dec\t el s` umple golul l`sat de maleficul [i ilustrul Moriarty. {i
acum, bietul meu Watson, iat`-ne, str\mtora]i [i singuri, \ntr-un ora[ inospitalier, pe care
nu-l putem \ns` p`r`si f`r` a ne abadona investiga]ia. Dar presimt c` acel han, de vizavi de
casa lui Armstrong, ne va servi de minune scopurile. Dac` e[ti at\t de amabil \nc\t s`
rezervi o camer` [i s` comanzi o cin` pe cinste, voi avea timp s` fac unele cercet`ri.
Aceste c\teva cercet`ri au durat \ns` mult mai mult dec\t \[i imaginase Holmes, c`ci el nu se
\ntoarse mai devreme de ora nou`. Era palid [i demoralizat, cu hainele pr`fuite, extenuat [i
lihnit de foame. Supa care-l a[tepta pe mas` se r`cise de mult [i, dup` ce-[i potoli foame,
aprinse pipa [i \nceput s` povesteasc`, \n maniera jum`tate filosofic`, jum`tate comic`, at\t de
natural` pentru prietenul meu, atunci c\nd lucrurile nu mergeau ca pe roate. Sunetul ro]ilor
unei tr`suri \l f`cu s` se ridice [i s` priveasc` pe fereastr`. Un cupeu, tras de doi cai suri se
oprise \n dreptul por]ii doctorului Armstrong, sub lumina felinarului.
- Este plecat de trei ore, spuse Holmes. A ie[it din cas` la ora [ase [i jum`tate [i iat`, abia
acum s-a \ntors. Asta \nseamn` c` ar fi putut merge cincisprezece p\n` la dou`zeci de
kilometri [i probabil c` face drumurile astea o dat` sau de dou` ori pe zi.
- Nu-i un lucru neobi[nuit pentru un doctor, am precizat eu.
- Da, dar Armstrong nu este un doctor practician, ci este lector [i consultant. Nu practic`
propriu-zis medicina, care, sus]ine el, \l distrage de la activitatea de cercetare. {i atunci,
unde \l poart` aceste lungi c`l`torii, care trebuie s` fie foarte enervante pentru el [i mai
ales pe cine viziteaz` ?
- Vizitiul s`u...
- Dragul meu Watson, te \ndoie[ti c` la el am apelat mai \nt\i ? Nu [tiu dac` purtarea lui
vine din lipsa de educa]ie sau din dorin]a de a respecta ordinele st`p\nului, dar individul a
fost \ndeajuns de tic`los s` asmut` c\inele pe mine. Totu[i, \]i spun c` nici el, [i nici
patrupedul nu s-au \n]eles prea bine cu bastonul meu. Prin urmare, din partea lui nu mai
puteam spera s` ob]in nici un fel de informa]ii, a[a \nc\t mi-am \ndreptat eforturile \n alt`
parte. Tot ce am reu[it s` aflu \i datorez unui localnic prietenos, pe care l-am \nt\lnit \n
curtea hanului. El mi-a spus despre obiceiurile doctorului [i despre drumurile lui
misterioase. Chiar \n acel moment, ca pentru a-i da dreptate, cupeul lui Armstrong s-a
\nfiin]at \n pragul por]ii.
- {i n-ai putut s`-l urm`re[ti?
- Excelent, Watson! E[ti sc\nteietor \n seara asta! Desigur c` m-am g\ndit la asta... Exist`,
a[a cum probabil ai observat, un magazin de biciclete, chiar l\ng` hanul nostru. Am
intrat \n`untru, am \nchiriat o biciclet` [i \nainte ca atelajul s` dispar` din c\mpul meu
vizual m` aventurasem deja \n urm`rirea lui. L-am ajuns cur\nd, men]in\ndu-m` la o
distan]` de vreo o sut` de metri. I-am urm`rit luminile p\n` c\nd am ie[it din ora[, apoi a
luat-o pe un drum de ]ar`, unde a avut loc un incident \njositor pentru mine. Brusc, cupeul
s-a oprit, iar doctorul a cobor\t [i s-a apropiat \n grab` de locul unde, la r\ndul meu, m`
oprisem. Mi-a spus, sarcastic, c` drumul avea s` se \ngusteze [i spera ca nu cumva atelajul
s`u s`-mi stinghereasc` trecerea. Nimic mai admirabil dec\t acest mod de a pune
problema, n-am ce zice... Am pedalat pe l\ng` cupeu [i, ]in\nd drumul principal [i, dup` ce
am mers c\]iva kilometri, m-am oprit s` v`d ce se \nt\mpl` cu atelajul. Dar nu se vedea
nici urm` de el [i mi-a fost clar c` o cotise pe unul dintre numeroasele drumuri laterale
 care-mi ie[iser`, \ntre timp, \n cale. Am mers \napoi, dar pas de mai g`se[te cupeul
abilului doctor! {i acum, precum vezi, s-a \ntors dup` mine. Desigur, nu am avut, ini]ial,
nici un motiv anume s` leg aceste c`l`torii ale doctorului Armstrong cu dispari]ia lui
Godfrey Staunton [i eram \nclinat s` le investighez doar \n virtutea faptului c` toate
ac]iunile medicului prezentau interes pentru noi. Dar acum, c\nd v`d c` se p`ze[te cu at\ta
str`[nicie de oricine l-ar putea urm`ri \n aceste expedi]ii, chestiunea pare s` devin` mult
mai important` [i nu voi fi mul]umit p\n` nu clarific lucrurile.
- |l putem urm`ri m\ine din nou.
- Crezi? Nu e a[a u[or precum pare. Nu e[ti deloc familiarizat cu peisajul din
Cambridgeshire. Aici n-ai loc unde s` te ascunzi. Tot ]inutul prin care am trecut \n seara
asta era neted ca-n palm`, iar omul pe care-l urm`rim nu este deloc prost, a[a cum de
altfel mi-a [i demonstrat. I-am telegrafiat lui Overton s` ne informeze asupra oric`rei
nout`]i care apare la Londra \n privin]a cazului nostru [i \ntre timp, ne putem concentra
aten]ia asupra doctorului Armstrong, al c`rui nume amabila func]ionar` de la oficiu mi-a
permis s`-l citesc pe contramarca mesajului urgent al lui Staunton. Doctorul [tie unde se
afl` t\n`rul – sunt \n stare s` bag m\na \n foc pentru asta – [i dac` el [tie, ar fi o gre[eal` de
neiertat din partea noastr` s` nu afl`m la r\ndu-ne acest lucru. |n momentul de fa]`, trebuie
s` admitem c` mingea este \n terenul s`u, dar [tii prea bine Watson, c` nu-mi st` \n
obiceiul meu s` las jocul s` se desf`[oare astfel.
Diminea]a zilei urm`toare avea s` ne aduc` mai aproape de rezolvarea problemei. Imediat
dup` micul-dejun, lui Holmes \i fu adus un bile]el. Dup` ce \l citi, mi-l \ntinse, cu un z\mbet
larg. Iat` ce scria :

Sir,
Te asigur c` \]i pierzi timpul urm`rindu-mi mi[c`rile. Am, a[a cum probabil ]i-ai dat seama
asear`, o fereastr` \n spatele cupeului meu [i dac` dore[ti s` faci o c`l`torie de c\teva zeci de
kilometri care s` te aduc` tot la punctul de unde ai plecat, n-ai dec\t s` te ]ii dup` mine. Pe de
alt` parte, a[ dori s` te informez c` ac]iunea dumitale nu-l va ajuta \n nici un fel pe domnul
Godfrey Staunton. Cel mai bun serviciu pe care i l-ai putea aduce ar fi s` te \ntorci grabnic la
Londra [i s`-l informezi pe cel ce te-a angajat c` n-ai reu[it s`-i dai t\n`rului de urm`. La
Cambridge, timpul dumitale este irosit aiurea.
Cu respect, al dumitale sincer
Leslie Armstrong.
- Doctorul `sta \mi este potrivnic f`]i[, dar \i apreciez onestitatea, spuse Holmes. Z`u de nu
m-a f`cut [i mai curios [i trebuie s`-i aflu secretul \nainte de a pleca de aici.
- Cupeul lui se afl` la poart`, l-am informat. Uite, chiar acum se urc` \n el... Hm, v`d c` se
uit` spre fereastra noastr`. Crezi c` ar fi bine s`-mi \ncerc [i eu norocul, urm`rindu-l tot cu
bicicleta ?
- Nu, nu, dragul meu Watson ! Cu tot respectul pentru perspicacitatea care te
caracterizeaz`, nu cred c` l-ai putea p`c`li pe acest viclean personaj. Cred c` vom putea
totu[i s` ne atingem scopul prin c\teva investiga]ii speciale, pe care le voi intreprinde eu.
M` tem c` va trebui s` r`m\i aici, \ntruc\t prezen]a a doi str`ini \ntr-un peisaj at\t de lini[tit
[i idilic ar putea trezi suspiciuni. F`r` \ndoial`, vei avea ce vizita \n aceast` urbe str`veche
[i sper s` m` \ntorc cu un raport mai favorabil dec\t cel pe care ]i l-am adus asear`.
Dar vremea dezam`girilor nu trecuse pentru Sherlock, care se \ntoarse tot seara, istovit [i f`r`
nici un rezultat concret.
- Am avut o zi pierdut`, Watson. Urm\nd traseele obi[nuite ale lui Armstrong, am hoin`rit
prin toate satele din \mprejurimi, discut\nd cu c\rciumarii [i al]i localnici. {i am b`tut ceva
drum, s` [tii... Am cercetat pe r\nd Chesterton, Histon, Waterbeach [i Oakington, dar n-am
g`sit nici un indiciu al trecerii medicului. Or, apari]ia unui cupeu tras de doi cai nu poate
r`m\ne neobservat` \n asemenea locuri uitate de lume. Doctorul ne-a \nvins din nou. Dar
telegrama asta e pentru mine ?
- Da, am deschis-o. Iat` ce scrie : « |ntreba]i de Pompei al lui Jeremy Dixon, Trinity
College ». Dar nu \n]eleg ce vrea s` spun`...
- Nici n-ai avea cum... Mesajul este de la amicul Overton [i reprezint` r`spunsul la o
\ntrebare a mea. I-am trimis deja o telegram` acestui Dixon [i nu m` \ndoiesc c` acum
norocul va fi de partea noastr`. Dar ai vreo veste despre meci ?
- Da, edi]ia de sear` a ziarului local con]ine o excelent` relatare asupra partidei. Oxford a
c[tigat printr-un eseu [i dou` \ncerc`ri. Ultima fraz` a cronicii spune a[a : «|nfr\ngerea
alba[trilor lui Cambridge poate fi atribuit` pe de-a-ntregul regretabilei absen]e a
interna]ionalului Godfrey Staunton, a c`rui lips` s-a sim]it \n fiecare minut. Lipsa
 combina]iilor dintre linia de trei sferturi [i sl`biciunea de care cei de la Cambridge au
dat dovad` at\t \n atac c\t mai ales \n ap`rare au neutralizat eforturile echipei lor.»
- Prin urmare, temerile lui Overton au fost \ntemeiate, spuse Holmes. Personal, \mp`rt`[esc
opiniile doctorului Armstrong, c`ci sportul nu intr` \n preocup`rile mele. Acum hai la
culcare, Watson, prev`d c` m\ine va fi o zi plin` de evenimente.
|n diminea]a zilei urm`toare am fost oripilat atunci c\nd l-am z`rit pe Holmes st\nd l\ng`
[emineu [i ]in\nd \n m\n` o sering` mic`. Am asociat pe dat` acel instrument cu singurul viciu
al acestui b`rbat minunat [i bine\n]eles c` m-au cuprins cele mai negre g\nduri \n clipa \n care
am v`zut acul str`lucitor. Holmes a r\s \ns` de tulburarea mea [i a pus seringa pe mas`:
-Nu, nu, drag` prietene, nu trebuie s` te alarmezi. De ast` dat` nu este un instrument al r`ului,
ci cheia care va deschide acest mister bine \ncuiat. |n aceast` sering` \mi pun toate speran]ele.
Tocmai m-am \ntors dintr-o mic` expedi]ie de cercetare [i premisele ne sunt favorabile.
M`n\nc` bine, Watson, c`ci ast`zi vom fi pe urmele doctorului Armstrong [i nu vom mai pune
nimic \n gur` p\n` ce nu-i vom g`si vizuina.
- |n acest caz, am spus, cred c` ar trebui d` ne lu`m m\ncarea la pachet, fiindc` doctorul e
matinal ast`zi. Cupeul \l a[teapt` deja la poart`.
- S` plece s`n`tos! De ast` dat`, ar fi chiar un geniu dac` ar putea merge undeva unde s` nu-l
g`sesc... Dup` ce termini, coboar` \n curte, vreau s`-]i prezint un eminent detectiv, care va
conduce ast`zi investiga]iile !
L-am urmat pe Holmes \n curtea hanului [i am intrat am\ndoi \n grajd, unde prietenul meu a
deschis u[a unei cu[ti, l`s\nd s` se vad` un c\ine scund, cu urechile pleo[tite, cu blana alb`,
pres`rat` ici-colo cu pete ca de smoal`, ceva \ntre copoi [i c\ine de v\n`toare.
- D`-mi voie s` ]i-l prezint pe Pompei, spuse Holmes. Pompei este m\ndria v\n`torilor locali,
nu este \nzestrat cu vitez`, precum poate \]i dai seama dup` \nf`]i[area sa, dar este un
urm`ritor de excep]ie, cu un miros extraordinar de fin. Pompei, b`iete, poate c` n-oi fi tu mare
vitezist, dar sunt sigur c` e[ti mult mai rapid dec\t doi londonezi trecu]i de prima tinere]e, a[a
c` te-a[ ruga s` nu te superi dac`-]i pun lesa asta, glumi Sherlock. Acum haidem afar` [i arat`-
ne ce po]i !
Duse c\inele p\n` \n fa]a por]ii lui Armstrong [i \i d`du s` miroas` urma cupeului acestuia.
C\inele ridic` botul pentru o clip`, inspir\nd cu nesa] aerul matinal [i apoi, scuturat de un fior,
porni de-a lungul str`zii, smucind de les`, \n \ncercarea lui de a g`si mai repede urma.
- Ce vrea s` \nsemne asta, Sherlock?, am \ntrebat, mirat.
- Am apelat la o investiga]ie care ]i s-ar putea p`rea \nvechit` [i ie[it` din uz, dar care este
foarte folositoare \n unele ocazii. De diminea]` m-am strecurat \n curtea doctorului [i
am \mpro[cat infuzie de anason, din aceast` siring`, pe roata din spate a cupeului s`u. Un
copoi ar fi capabil s` simt` mirosul de anason de aici p\n` la Pol [i amicul Armstrong
poate s` se \nv\rt` c\t o vrea, prin tot comitatul, c` tot nu-l va p`c`li pe Pompei. Ah, o s`
vad` el, am s`-i pl`tesc cu v\rf [i \ndesat umilin]a de asear`!
C\inele coti brusc de pe drumul principal pe o potec` n`p`dit` de iarb`. Dup` aproape un
kilometru, aceasta se deschidea \ntr-un alt drum larg, ce ocolea spre dreapta, \ndrept\ndu-ne
tot \n direc]ia ora[ului pe care abia-l p`r`sisem. Dar drumul mergea spre sudul urbei [i
continua \n direc]ia opus` celei din care pornisem.
- A[adar, acest ocol a fost \n avantajul nostru, spuse Holmes. Nu-i de mirare c`
investiga]iile mele printre s`tenii din \mprejurimile ora[ului nu au dus la nici un rezultat.
Doctorul joac` tare [i cu siguran]` are un motiv \ntemeiat pentru a se ascunde cu at\ta
abilitate. |n dreapta noastr` trebuie s` fie satul Trumpington. {i, pe Jupiter ! Uite cupeul
lui Armstrong, ce tocmai d` col]ul ! Repede, repede Watson, s` nu fim descoperi]i !
Am ]\[nit imediat spre c\mpul de l\ng` drum, Holmes tr`g\ndu-l dup` el pe Pompei, care nu
voia s` lase urma. C\teva secunde dup` aceea, ascun[i dup` un tufi[ stufos, am putut z`ri
atelajul doctorului trec\nd \n vitez`. L-am surprins pe doctor st\nd pe banchet`, cu umerii
c`zu]i [i capul sprijinit \ntre palme, imaginea \ns`[i a disper`rii. Judec\nd dup` figura
\ngrijorat` a lui Holmes, mi-am dat seama c` [i prietenul meu observase acest am`nunt
\ngrijor`tor.
- Presimt c` [arada noastr` va avea un sf\r[it dramatic, [opti el. Dar vom afla \n cur\nd
asta... Hai, Pompei ! Hopa ! Uite o cas` \n mijlocul c\mpului !
Nu mai \nc`pea nici o \ndoial` c` ne aflam la finalul cercet`rilor noastre. Pompei alerg` gr`bit
[i, ajuns \n fa]a por]ii, unde se mai vedeau \nc` urmele cupeului, ad\ncite \n praf, \ncepu s`
schel`l`ie. Holmes leg` c\inele la poart` [i intr` apoi \n curte. O potec` str\mt` ducea spre cas`
[i am pornit am\ndoi pe ea. Ajuns la u[`, prietenul meu cioc`ni, dar, cum nu primi nici un
r`spuns, b`tu din nou, mai tare. {i totu[i, \n`untru se afla cineva, c`ci un sunet vag ne ajunse la
urechi – un soi de geam`t \nc`rcat cu durere [i dezn`dejde. Holmes p`rea nehot`r\t [i privi,
\ntr-o doar`, spre drumul pe care venisem. La timp spre a vedea c` atelajul lui Armstrong
ap`ruse iar`[i \n peisaj.
- Pe Jupiter! Doctorul se \ntoarce!, strig` Holmes. Hai, Watson, trebuie s` l`murim
problema p\n` ce el va ajunge aici.
Deschise hot`r\t u[a [i am\ndoi ne-am strecurat \n`untru. Geam`tul acela se auzea acum mai
bine [i cur\nd deveni o jelanie prelung`. Venea dinspre una dintre camerele de la etaj. Holmes
se repezi spre sc`ri [i eu l-am urmat \ndeaproape. Deschise larg u[a unei camere, ce fusese
doar pu]in cr`pat`, [i, \n clipa \n care am v`zut priveli[tea ce ni se \nf`]i[a \naintea ochilor, am
r`mas am\ndoi stupefia]i.
O femeie, t\n`r` [i frumoas`, z`cea, moart`, pe pat. Chipul s`u palid [i senin, cu ochii alba[tri,
r`ma[i larg deschi[i, era \ncadrat de bucle dese de p`r blond. La picioarele patului,
\ngenuncheat, cu fa]a \ngropat` \n rochia femeii, st`tea un b`rbat, al c`rui trup se cutremura de
pl\ns. Era a[a de distrus de durere \nc\t nici nu tres`ri c\nd m\na lui Holmes i se sprijini pe
um`r.
- Domnul Godfrey Staunton, nu-i a[a ?, \ntreb` prietenul meu.
- Da, da, eu sunt... Dar a]i ajuns prea t\rziu. E moart`.
T\n`rul fusese cuprins de o durere at\t de mare \nc\t nu-[i d`duse seama c` nu eram doctorii
trimi[i spre a-i veni \n ajutor nefericitei femei. Holmes \ncerc` s`-l consoleze [i s`-i explice, \n
c\teva fraze, nelini[tea pe care o provocase coechipierilor prin subita lui dispari]ie, c\nd pe
sc`ri se auzir` pa[i ap`sa]i [i, \n clipa urm`toare, figura \ncruntat` a doctorului Armstrong se
ivi \n pragul u[ii.
- Bravo, domnilor, morm`i el, a]i ajuns totu[i aici [i a]i ales un moment cum nu se poate
mai nepotrivit pentru asta. N-am s` v` provoc la duel, din respect pentru memoria acestei
femei, dar v` asigur c`, dac` a[ fi fost mai t\n`r, josnicul vostru comportament nu ar fi
r`mas nepedepsit.
- Scuz`-m`, doctore Armstrong, ]in s` te asigur c` avem scopuri total opuse, spuse, demn,
Holmes. Dac` vei fi destul de amabil s` cobori \mpreun` cu noi vom putea l`muri aceast`
poveste.
Dup` un minut, ne aflam, \mpreun` cu doctorul \n salonul de la parter.
- A[adar, domnii mei, s` aud, gr`i el.
- |n primul r\nd vreau s` \n]elegi, doctore, c` nu am fost angajat de lordul Mount-James [i
afl` c` eu \l detest pe acest personaj. Dar c\nd un om se g`se[te \n primejdie, simt c` e de
datoria mea s` \l protejez. Atunci c\nd lucrurile se sf\r[esc cu bine [i nu intervin
infrac]iuni ce implic` interven]ia legii, eu sunt mai \nclinat s` evit un scandal dec\t s` fac
publice faptele cercetate. Dac` \n cazul de fa]` legea nu a fost \nc`lcat`, po]i conta,
domnule doctor, pe discre]ia mea absolut` ! Ai cuv\ntul meu de onoare c` nimic din
cele \nt\mplate nu va ajunge \n paginile gazetelor !
Doctroul Armstrong f`cu un pas \nainte [i \i str\nse stra[nic m\na lui Holmes :
- E[ti un om cumsecade, te-am judecat gre[it. Am avut inten]ia de a-i respecta durerea lui
Staunton [i de aceea am plecat, dar apoi m-am g\ndit c` t\n`rul avea poate mai mult ca
niciodat` nevoie de mine. Mul]umesc Cerului c` mi-a dat inspira]ia de a m` \ntoarce din
drum, fiindc` altfel a[ fi r`mas cu o impresie gre[it` despre dumneata. Acum, c\nd [tii
at\tea despre acest caz, \]i va fi u[or s` \n]elegi circumstan]ele celor \nt\mplate... Acum,
un an, Godfrey a stat cu chirie la Londra [i s-a \ndr`gostit nebune[te de fata propriet`resei
lui. S-au c`s`torit [i fata era pe c\t de frumoas` pe at\t de inteligent` [i bun` la suflet. Orice
b`rbat ar fi fost m\ndru s` o aib` de so]ie. Dar Godfrey era mo[tenitorul unuia dintre cei
mai boga]i oameni din Anglia [i cu siguran]` vestea despre mariajul s`u l-ar fi determinat
pe zg\rcitul lord Mount-James s`-l dezmo[teneasc`. |l cunosc bine pe Godfrey [i \l
apreciez foarte mult. A[ fi f`cut tot ce mi-ar fi stat \n putin]` pentru a-l [tii fericit. Ne-am
str`duit ca nimeni s` nu afle despre c`s`toria lui, c`ci, o dat` ce zvonul s-ar fi r`sp\ndit,
nimic nu l-ar fi \mpiedicat s` ajung` la urechile lordului. Gra]ie acestei c`su]e retrase [i a
discre]iei lui Godfrey, am reu[it s` p`str`m taina. Cu excep]ia mea [i a servitorului meu,
pe care l-am trimis dup` ajutoare, la Trumpington, nimeni nu [tia despre leg`tura lor. Dar
nenorocirea s-a ab`tut asupra frumoasei so]ii a lui Godfrey, lu\nd \nf`]i[area unei boli
cumplite: tuberculoza. Bietul b`iat aproape a \nnebunit de durere. Trebuia s` plece la
Londra, pentru a disputa meciul, dar nu ar fi dorit s` dea cuiva explica]ii, \ntruc\t secretul
ar fi fost aflat. Am \ncercat s`-l \mb`rb`tez, trimi]\ndu-i o telegram`, iar el mi-a r`spuns,
implor\ndu-m` s` fac tot ce pot pentru a o salva. Aceasta este misiva despre care
dumneata ai aflat, \ntr-un mod inexplicabil pentru mine... Nu i-am spus c\t de grav` era
situa]ia, de team` s` nu se dea \n vileag, din disperare. |n schimb, i-am m`rturisit adev`rul
tat`lui fetei, care a fost at\t de nechibzuit \nc\t s` i-l transmit` [i lui Godfrey. T\n`rul a
 venit aici \ntr-o stare de panic` vecin` cu nebunia [i a r`mas astfel, \ngenuncheat l\ng` pat,
p\n` diminea]`, c\nd moartea a pus cap`t suferin]ei so]iei lui. Asta este tot, domnule
Holmes [i acum sunt convins c` pot conta pe discre]ia dumitale [i a prietenului dumitale.
Holmes \i scutur` b`rb`te[te m\na [i apoi se \ntoarse spre mine :
- Hai, Watson, s` mergem !
Am plecat \mpreun` \n t`cere, l`s\nd \n urm`, \nv`luit` \n lumina palid` a zilei de iarn`, acea
cas` unde de acum moartea [i dezn`dejdea domneau...