Cazul biciclistului singuratic

Din 1894 pân` la sfâr[itul lui 1901, domnul Sherlock Holmes a fost un om foarte ocupat.
{i se cuvine s` precizez c` nu a existat enigm` \n care el s` nu fi fost consultat de-a lungul
acestor opt ani [i c` \n sute de cazuri, unele dintre ele de o complexitate aparte, iscu]imea
min]ii sale a jucat un rol fundamental. Rezultatul acestei lungi perioade de activitate
ne\ntrerupt` pe t`râmul criminalisticii s-a concretizat \n multe succese uimitoare, dar nu
au lipsit nici unele e[ecuri inevitabile. Cum am p`strat noti]e detaliate asupra tuturor
acestor cazuri [i am fost implicat personal \n unele dintre ele, nu-i greu de imaginat c` am
ales s` prezint publicului pe cele \ncununate de succes [i, de asemenea, respectând
obiceiul meu, s` dau aten]ie mai ales cazurilor caracterizate nu prin brutalitatea faptelor,
ci mai ales prin originalitatea [i calitatea extraordinar` a rezolv`rii date de Holmes. Din
aceste motive, voi a[terne acum, \n fa]a cititorilor, evenimentele legate de domni[oara
Violet Smith, biciclista din Charlington, [i curioasa continuare a investiga]iei noastre,
care a culminat cu o nea[teptat` tragedie. Este adev`rat c` circumstan]ele nu au permis
descrierea acelor \nsu[iri pentru care prietenul meu ajunsese faimos, dar au existat totu[i
câteva elemente care eviden]iaz` acest caz, f`cându-l demn de a fi dezb`tut.
Din datele referitoare la anul 1895 pe care le-am a[ternut \n carnetele mele reiese c` \ntr-o
sâmb`t`, pe 23 aprilie, am auzit prima dat` despre domni[oara Violet Smith. Vizita ei a
fost, \mi amintesc, extrem de nepl`cut` pentru Holmes, \ntrucât el era, la acel moment,
implicat \ntr-o problem` foarte complicat` [i confuz`, privind persecu]ia la care John
Vincent Harden, binecunoscutul magnat al tutunului, era supus. Prietenul meu, care iubea
mai mult ca orice concentrarea [i precizia gândurilor, detesta orice i-ar fi distras aten]ia
de la chestiunea \n discu]ie. {i totu[i, cum severitatea nu-i st`tea \n caracter, i-a fost
imposibil s` refuze a asculta povestea unei femei tinere [i dr`gu]e, care a venit la casa din
Baker Street \n seara respectiv`, târziu, implorându-i ajutorul. Zadarnic am \ncercat s`-i
spunem c` Holmes era pân` peste cap de ocupat, c`ci tân`ra doamn` era hot`rât` s` ne
dezv`luie povestea ei [i n-ar fi p`r`sit \nc`perea, pân` nu ar fi terminat de spus tot ce avea
pe suflet. Cu un aer resemnat [i un surâs chinuit, Holmes a rugat-o atunci pe frumoasa
intrus` s` ia un loc [i s` ne dezv`luie ce anume o fr`mânt`.
- Cel pu]in sunt sigur c` nu sunt probleme legate de s`n`tate, spuse el, ]intuind-o cu
privirea, de vreme ce [tiu c` un ciclist trebuie s` debordeze de energie. Femeia se
uit` surprins` la picioarele ei [i am observat o u[oar` ros`tur` a t`lpii pantofilor,
cauzat` de bun` seam` de frecarea cu pedalele.
- Da, ciclismul este o activitate important` pentru mine, domnule Holmes, [i are
chiar leg`tur` cu vizita pe care v-am f`cut-o.
Holmes \i lu` mâna [i i-o privi cu aten]ie, având aerul unui savant ce tocmai
examineaz` o mostr` important` dintr-un material rar.
- M` ve]i ierta, desigur, dar face parte din specificul meseriei, se scuz` el, l`sându-i
palma. Aproape c` era s` s`vâr[esc o eroare, presupunând c` sunte]i dactilograf`.
Dar, desigur, nu aceast` meserie, ci pasiunea pentru muzic` v` caracterizeaz`.
Observi, sper, Watson, forma de spatul` a buricelor degetelor, caracteristic`
ambelor preocup`ri. Dar citesc pe fa]a distinsei domni[oare – femeia \[i \ndrept`
atunci cu delicate]e chipul spre lumin`, parc` spre a fi observat` mai bine – dovada
unei spiritualit`]i care nu este caracteristic` unei dactilografe. Aceast` doamn` este
pasionat` de muzic`.
- Da, domnule Holmes, ave]i dreptate. Predau muzica.
- Judecând dup` tenul bronzat, o face]i la ]ar`.
- Exact, domnule, lâng` Farnham, la hotarul comitatului Surrey, \ncuviin]` ea, apoi
urm`, foarte calm`: Tat`l meu a murit, domnule Holmes. Sunt sigur` c` a]i auzit de
el, era James Smith, dirijorul orchestrei vechiului Teatru Imperial. Mama [i cu
mine am r`mas f`r` rude, cu excep]ia unui unchi, Ralph Smith, care a plecat \n
Africa acum dou`zeci [i cinci de ani [i de care nu am mai auzit nimic de atunci.
Dispari]ia tat`lui meu ne-a l`sat \ntr-o situa]ie disperat`, c`ci s`r`cia ne b`tea la u[`,
dar \ntr-o zi ni s-a spus c` ap`ruse un anun] \n Times, \n care se solicita de urgen]`
adresa noastr`. V` imagina]i cât de entuziasmate am fost, \ntrucât ne gândeam c`
cineva, \n spe]` unchiul Ralph, ne l`sase vreo mo[tenire. Am mers de \ndat` la
avocatul al c`rui nume ap`rea \n anun], ca persoan` de contact. Aici am \ntâlnit doi
domni, Carruthers [i Woodley, care tocmai se \ntorseser` din Africa de Sud. Ei ne-
au dezv`luit c` fuseser` buni prieteni cu unchiul meu, care murise, \n urm` cu
câteva luni, \ntr-o mare s`r`cie, la Johannesburg, [i le ceruse, ca o ultim` dorin]`,
 s`-i caute nepoata [i s` se asigure c` nu are o situa]ie material` rea. Ni s-a p`rut
straniu c` unchiul Ralph, care nu ne trimisese nici m`car o scrisoare cât fusese \n
via]`, se ar`ta pe patul de moarte atât de grijuliu, dar domnul Carruthers ne-a
explicat c` unchiul abia aflase de moartea tatei, petrecut` nu cu mult timp \n urm`,
a[a c` se sim]ea \ntr-un fel responsabil de soarta noastr`.
- Scuza]i-m`, dar când a avut loc aceast` discu]ie?
- |n decembrie trecut, acum patru luni.
- |n ordine, continua]i, v` rog.
- Domnul Woodley mi-a p`rut cel mai odios om cu putin]`. Chiar \ncepuse s`-mi
fac` ochi dulci, iar mie \mi displ`cea la culme chipul s`u vulgar, cu obrajii buc`la]i
[i musta]a ro[cat` [i p`rul piept`nat cu c`rare pe mijloc. Era demn de dispre] [i sunt
sigur` c` Cyril n-ar fi dorit nici m`car s` cunosc un asemenea individ.
- Aha, deci \l cheam` Cyril pe alesul dumneavoastr`, zâmbi Holmes, \ng`duitor.
- Da, domnule, Cyril Morton, este inginer electrician [i sper`m s` ne c`s`torim la
sfâr[itul verii. Vai, dar cum de am adus discu]ia despre el? Doream doar s` v`
spun c` domnul Woodley mi se p`rea \ntruchiparea r`ut`]ii [i perfidiei, dar domnul
Carruthers, care era mult mai vârstnic, mi se p`rea [i mai agreabil. Era un omule]
t`cut, cu pielea smead`, mereu proasp`t b`rbierit, [i avea maniere politicoase [i un
zâmbet pl`cut. Ne-a \ntrebat cum ne descurc`m cu banii [i când a aflat c` o ducem
prost, mi-a sugerat c` a[ putea veni s`-i dau lec]ii de muzic` fiicei sale, \n vârst` de
zece ani. I-am replicat c` n-a[ dori s` o las singur` pe mama, dar el m-a asigurat c`
pot veni acas` la fiecare sfâr[it de s`pt`mân` [i mi-a oferit o sut` de lire sterline pe
an, adic` o sum` deloc de lep`dat. Am acceptat [i a[a am ajuns la Chiltern Grange,
la circa zece kilometri de Farnham. Domnul Carruthers era v`duv, dar angajase o
menajer` respectabil`, b`trâna doamn` Dixon, pentru a avea grij` de gospod`rie.
Feti]a lui era un copil \ncânt`tor [i extrem de talentat, [i nici tat`l nu ducea lips` de
ureche muzical`, astfel \ncât serile ni le petreceam to]i trei cântând, \ntr-o
atmosfer` absolut superb`, iar sâmb`ta veneam acas`, la mama. Dar aceast` situa]ie
idilic` avea s` fie \ntrerupt` de apari]ia acelui domn Woodley. A venit s` stea o
s`pt`mân` la prietenul s`u, dar zilele alea mi s-au p`rut un an! Era o persoan`
teribil`, se purta ca un b`d`ran cu oricine, iar pe mine m` sufoca pur [i simplu cu
grija lui. Mi-a m`rturisit c` se \ndr`gostise nebune[te de mine, se l`uda cu averea
lui, promitea c`, dac` m` voi m`rita cu el \mi va oferi cele mai scumpe diamante
din Londra [i, dup` ce l-am tot refuzat, m-a \mbr`]i[at cu for]a \ntr-o sear`, dup`
cin`, [i mi-a spus c` nu-mi mai d` drumul pân` nu-l s`rut. Noroc c` a intervenit
domnul Carruthers, care a \nceput s` strige la el, s` m` lase \n pace. Enervat,
individul s-a \ntors spre gazd` [i a lovit-o cu pumnul \n figur`, umplându-l de
sânge pe bietul om, dup` care [i-a luat t`lp`[i]a. Domnul Carruthers a venit a doua
zi la mine, spre a-[i cere scuze pentru comportamentul brutal al oaspetelui s`u, [i
m-a asigurat c` pe viitor nu va mai tolera asemenea insulte. De atunci, nu l-am
mai v`zut pe domnul Woodley. {i acum, domnule Holmes, am ajuns \n sfâr[it la
am`nuntul care m-a determinat s` v` cer un sfat amical. Trebuie s` [ti]i c` \n
fiecare sâmb`t` diminea]a merg cu bicicleta spre gara Farnham, pentru a prinde
trenul de 12:22, spre ora[. Drumul dinspre Chiltern Grange este \ncânt`tor, mai
ales \ntr-o anumit` parte a lui, unde str`bate p`durea, \ntre Charlington Heath [i un
conac p`r`ginit, numit Charlington Hall. Nu g`si]i \n toat` Anglia o por]iune de
drum mai izolat` decât aceasta [i rareori mai vezi trecând vreo c`ru]` sau vreun ]
`ran \nainte de a ajunge la [oseaua de lâng` Crooksburry Hill. Acum dou`
s`pt`mâni, pe când mergeam pe acolo, am privit \napoi [i, la aproape dou` sute de
metri distan]`, am z`rit un om care mergea tot pe biciclet`. P`rea un om \ntre dou`
vârste, cu o barb` neagr` [i scurt`. M-am uitat din nou \n spate, \nainte s` ajung la
Farnham, dar omul disp`ruse, a[a c` n-am mai dat aten]ie incidentului. Dar v`
imagina]i ce surprins` am fost când, \ntorcându-m` la casa domnului Carruthers,
luni, l-am v`zut pe b`rbatul respectiv, pe aceea[i por]iune de drum. {i uimirea mea
a crescut când \ntâmplarea s-a repetat, sâmb`ta urm`toare, [i din nou luni. |
ntotdeauna necunoscutul se ]inea la distan]` [i nu a \ncercat s` m` molesteze, dar
simpla lui prezen]` \n regiunea aceea pustie mi se p`rea \ndeajuns de stranie
pentru a m` speria. I-am dest`inuit domnului Carruthers fr`mânt`rile mele [i acesta
a fost, la rândul s`u, \ngrijorat [i m-a asigurat c` va c`uta, pentru urm`torul sfâr[it
de s`pt`mân`, pe cineva care s` m` conduc` cu [areta, pentru a nu m` mai l`sa
singur` pe drum. Dar din nu [tiu ce motive, [areta nu m-a putut duce pân` la gar`,
a[a c` am fost din nou nevoit` s` merg cu bicicleta. Asta s-a \ntâmplat chiar ast`zi
 de diminea]`. Din nou, individul [i-a f`cut apari]ia când eram aproape de
Charlington Heath; s-a ]inut, ca [i pân` atunci, la distan]` de mine [i, de[i nu \i
puteam vedea prea bine fa]a, eram sigur` c` este acela[i b`rbat. Era \mbr`cat \ntr-
un costum \nchis la culoare, iar pe cap avea o [apc`. Singurul lucru pe care-l
vedeam clar era barba lui neagr`. Azi, \n mod curios, nu-mi mai era fric`, dar m-a
cuprins curiozitatea s` aflu cine era acel personaj [i ce dorea. Am pedalat mai
\ncet, dar [i cel`lalt a \ncetinit, la fel. M-am oprit de tot, s-a oprit [i el. Apoi i-
am \ntins o capcan`: la un moment dat, drumul face o cotitur` brusc`, printre
copaci, [i am pedalat rapid pân` acolo, dup` care m-am oprit [i am a[teptat. Dar el
nu a mai ap`rut. Contrariat`, m-am \ntors dup` col], [i tot nu l-am putut vedea, de
parc` intrase \n p`mânt. Ca lucrurile s` fie [i mai stranii, \n locul respectiv nu se
afla nic`ieri vreun drum lateral, pe care necunoscutul s` se fi putut strecura.
Holmes chicoti satisf`cut [i \[i frec` mâinile:
- Iat` un caz care deja ascunde multe lucruri interesante! Dar spune]i, domni[oar`
Smith, cât timp estima]i c` a trecut din clipa \n care a]i trecut de acea curb` [i pân`
s` descoperi]i c` drumul e pustiu?
- Dou` sau trei minute, nu mai mult.
- Timp \n care spune]i c` el nu putea s` se \ntoarc` \napoi, pe drum, f`r` s`-l pute]i
vedea, cu atât mai pu]in s` se abat` de acolo, c`ci nu erau drumuri laterale...
- Exact!
- Atunci cu siguran]` a l`sat bicicleta [i a pornit pe jos, fie \n stânga, fie \n dreapta
drumului.
- Da, dar l-a[ fi v`zut dac` s-ar fi \ndreptat spre Charlington Heath, acolo zona nu
e \mp`durit`.
- Deci, \n mod logic, trebuie s` ne imagin`m c` a luat-o \n direc]ia opus`, c`tre
conacul Charlington Hall. Altceva a]i mai observat?
- Nimic, domnule Holmes! Am r`mas \ns` atât de [ocat`, \ncât m-am gândit c`
nimeni nu m` poate lini[ti decât dumneavoastr`!
Holmes r`mase t`cut pentru câteva minute.
- Unde este tân`rul domn cu care sunte]i logodit`? \ntreb` el, \n cele din urm`.
- Lucreaz` la Midland Electrical Company, la Coventry.
 - Sigur nu o fi vrut el s` v` fac` vreo vizit` surpriz`?
- Vai, domnule Holmes! De parc` nu l-a[ cunoa[te! Nu-i st` \n caracter s` fac`
asemenea farse.
- A]i mai avut pretenden]i?
- Câ]iva, \nainte s`-l cunosc pe Cyril.
- {i de atunci?
- Doar acest groaznic domn Woodley, dac`-l pot numi admirator...
- Nimeni altcineva?
Vizitatoarea noastr` p`ru cuprins` de un sentiment de confuzie.
- Cine este?, \ntreb` t`ios Holmes, speculând ezitarea ei.
- O, poate nu este decât o \nchipuire de-a mea, dar... De cât`va vreme am senza]ia
c` domnul Carruthers este mult mai amabil cu mine decât de obicei. Ne petrecem
mult timp \mpreun`, iar serile m` acompaniaz` când cânt la pian. De[i niciodat` nu
mi-a spus nimic, c`ci este un gentleman des`vâr[it, o femeie simte \ntotdeauna
când cineva ]ine la ea.
- Ha!, f`cu Holmes. Cu ce se ocup` acest domn Carruthers?
- Este un foarte bogat proprietar.
- Foarte bogat [i nu are nici m`car o [aret`?
- Nu, dar \n schimb sper` s` se \mbog`]easc` [i mai mult din z`c`mintele aurifere din
Africa de Sud, de care este foarte interesat. Din aceast` cauz`, vine la Londra de
dou`-trei ori pe s`pt`mân`, pentru a afla ultimele informa]ii despre prospec]iunile
sud-africane.
- Am \n]eles... Singurul sfat pe care vi-l pot da acum este s` m` anun]a]i dac` apar
date noi. Sunt foarte ocupat acum, dar totu[i voi \ncerca s` fac unele cercet`ri \n
cazul dumneavoastr`. |ntre timp, nu lua]i nici o m`sur` \nainte de a m` anun]a [i pe
mine. La revedere [i n`d`jduiesc s` nu-mi transmite]i decât ve[ti bune!
Dup` ce fata plec`, se \ntoarse spre mine [i, cu un aer meditativ, spuse:
- Vezi tu, drag` Watson, st` \n firea lucrurilor ca o asemenea tân`r` minunat` s` aib`
admiratori, dar nu-mi place c` unii o urm`resc chiar [i când merge pe biciclet` pe
vreun drumeag pustiu de ]ar`. Cu siguran]` e vreun amorezat care-o iube[te \n
tain`, dar totu[i cazul prezint` unele aspecte curioase.
- Te referi, Sherlock, la faptul c` individul apare mereu \n acela[i loc?
- Exact. Primul nostru efort trebuie s` vizeze cercetarea \mprejurimilor conacului de
la Charlington Hall. Apoi, m` surprinde leg`tura dintre Carruthers [i Woodley,
dou` persoane mai diferite ca ziua fa]` de noapte. Cum de s-au \ntâlnit ei spre a da
de urma rudelor lui Ralph Smith? {i \nc` ceva: ce fel de om este acest Carruthers,
care o pl`te[te pe domni[oara Smith cu un salariu dublu decât cel oferit \n mod
normal unei guvernante, \n schimb nu posed` nici m`car o am`rât` de [aret`?
Ciudat, Watson, foarte ciudat!
- Te duci s` investighezi cazul?
- Nu, drag` amice, dumneata o s` pleci! Trebuie s` fie vorba, desigur, de o intrig`
m`runt` [i nu cred c` merit` s`-mi sacrific cercet`rile importante de dragul ei. |n
schimb, dac` tot vrei s` faci pe detectivul, ai putea s` pleci luni, cât mai devreme,
spre Farnham. Stai de vorb` cu locuitorii din Charlington Heath, observi singur
cum stau lucrurile [i ac]ionezi dup` cum \]i dicteaz` ra]iunea. Apoi, dup` ce te
documentezi asupra locuitorilor din acest c`tun [i din cel \nvecinat, vii [i-mi spui
ce-ai aflat. {i acum, Watson, s` nu mai discut`m despre aceast` chestiune pân` ce
nu vom avea noi indicii pe care s` ne putem baza rezolvarea ei.
|n]elesesem de la tân`ra noastr` vizitatoare c` mergea spre mo[ia lui Carruthers cu
trenul ce pleac` din gara Waterloo la ora 9:50 diminea]a, astfel \ncât m-am gr`bit s`-l
prind pe cel de 9:13. Ajuns la Farnham, nu mi-a fost greu s` aflu care este drumul
spre Charlington Heath. {i oricine ar fi putut identifica, din descrierea domni[oarei
Brown, locurile pe unde aceasta obi[nuia s` mearg` cu bicicleta, \ntrucât, pe de o parte
drumul era m`rginit de un pâlc de copaci, \n vreme ce dincolo de el se \ntindea un
b`r`gan larg, \nconjurând o cl`dire p`r`ginit`. Am z`rit o poart` \nalt` de piatr`,
acoperit` de mu[chi, stâlpii care o m`rgineau având inscrip]ionate semne heraldice
m`cinate de vreme. De asemenea, am observat c` pe drumul c`tre conac se c`scau, din
loc \n loc, ciudate g`uri \n p`mânt. Cl`direa propriu-zis` nu se z`rea prea bine de pe
drum, dar totul avea un aer mohorât, de loc al pierzaniei. Câmpul era acoperit cu
tufi[uri galbene de grozam`, str`lucind minunat \n lumina soarelui prim`v`ratic. Mi-
am g`sit un loc perfect de observa]ie \naintea unui pâlc de flori, de unde puteam z`ri
atât poarta conacului p`r`sit, cât [i o bun` por]iune a drumului, de ambele p`r]i. N-a
trebuit s` a[tept mult, c`ci pe drum a ap`rut, din direc]ia opus` celei din care venisem
eu, un biciclist. Purta ve[minte cernite [i am v`zut c` avea [i o barb` neagr`. Când a
ajuns la cap`tul p`mânturilor care apar]ineau de conacul Charlington Hall, a coborât
de pe biciclet` [i \ntr-o clip` s-a [i strecurat \ntr-una din acele gropi de lâng` conacul
ruinat, f`cându-se nev`zut. A trecut un sfert de or` [i un al doilea biciclist [i-a f`cut
sim]it` prezen]a. Era tân`ra domni[oar` Brown, venind dinspre gara Farnham. Am
v`zut-o privind, cu grij`, \napoi [i, dup` ce a trecut, str`inul \n negru a ]â[nit din
ascunzi[, a \nc`lecat bicicleta [i s-a lansat \n urm`rire. |n peisajul \ncremenit \n t`cere,
doar siluetele lor se vedeau mi[cându-se; femeia st`tea dreapt` \n [a, b`rbatul
aplecându-se pe ghidon, dând impresia c` se ascunde de ea. Brusc, tân`ra a privit \n
spate [i a \ncetinit ritmul. B`rbatul a f`cut la fel. Ea s-a oprit. |n secunda urm`toare, s-a
oprit [i el, la aproape dou` sute de metri dep`rtare. Apoi, domni[oara Brown a recurs
la un gest la care nu m-a[ fi a[teptat: dându-se jos de pe biciclet`, a rupt-o la fug`, cât
de tare o ]ineau c`lcâiele, spre str`in. Pe moment, acesta r`mase blocat, dar \[i reveni
rapid [i o lu` [i el la fug`, c`utând s` nu fie prins. Obosit`, femeia se opri [i reveni pe
drum, luându-[i o atitudine demn` [i p`rând c` nu-i mai d` nici o aten]ie bizarului s`u
urm`ritor. Omul se oprise, de asemenea, [i \ncepu iar s` se apropie, men]inând totu[i o
distan]` apreciabil` fa]` de domni[oara Brown. I-am urm`rit atent, \n acest joc de-a
[oarecele [i pisica, pân` ce curba drumului \i ascunse privirii mele. Am r`mas
ascuns \n locul meu [i aveam s` m` felicit c` procedasem a[a, \ntrucât dup` pu]in timp
omul reap`ru, pedalând domol. Intr` pe poarta conacului p`r`sit [i cobor\ de pe
biciclet`. Timp de câteva minute, l-am putut vedea stând \ntre copaci. }inea mâinile
ridicate pe lâng` gât [i mi s-a p`rut c`-[i aranjeaz` cravata. Apoi, \nc`lec` bicicleta [i se
\ndrept` spre cl`direa ruinat`. Am traversat, tiptil, câmpul [i m-am strecurat printre
copacii care str`juiau poarta de piatr`. |n dep`rtare, am z`rit cl`direa cenu[ie a
conacului, cu hornurile construite \n stil Tudor, dar individul se pierdu \n spatele unui
pâlc de arbu[ti [i nu l-am mai putut z`ri.
Oricum, mi se p`rea c` nu pierdusem degeaba diminea]a [i m-am \ntors la Farnham
plin de optimism. L-am \ntrebat pe un func]ionar feroviar dac` [tie ceva despre
proprietarul de la Charlington Hall, dar omul n-avea habar. M-a \ndrumat \n schimb
spre o agen]ie imobiliar` din Pall Mall. M-am oprit aici, \n drum spre cas`, dar am
aflat de la reprezentantul agen]iei, ce m-a \ntâmpinat cu c`ldur`, c` nu mai puteam
cump`ra conacul, \ntrucât acesta fusese deja adjudecat de aproape o lun`. Williamson
se numea cel care cump`rase [i era un b`trân \n vârst`, foarte cumsecade [i respectabil.
Agentul nu [tia mai multe lucruri sau nu le putea discuta cu mine, deoarece, a precizat
el, afacerile clien]ilor s`i reprezentau ni[te chestiuni confiden]iale.
Sherlock Holmes a ascultat cu aten]ie detaliatul raport pe care i l-am prezentat
chiar \n acea sear`, dar nu mi-a adresat nici un cuvânt de laud` pentru eforturile mele,
a[a cum m`rturisesc c` m-a[ fi a[teptat. Dimpotriv`, chipul s`u auster mi-a p`rut [i mai
sever decât de obicei, atunci când a \nceput s` comenteze rezultatele pândei mele.
- Ascunzi[ul t`u, drag` Watson, n-a fost deloc bine ales. Ar fi trebuit s` te fi
strecurat printre pomii de pe marginea drumului, spre a distinge mai bine
tr`s`turile b`rbatului. A[a, te-ai aflat la sute de metri de el [i nu-mi po]i oferi mai
multe detalii decât mi-a dat domni[oara Smith. Ea crede c` nu-l cunoa[te pe
individ. Eu sunt convins c` \l [tie. Altfel de ce ar \ncerca b`rbatul, cu atâta
disperare, s` se fereasc` de a-i fi observate tr`s`turile? Iar descrierea pe care mi-ai
f`cut-o este cât se poate de vag`... Spui c`, atunci când s-a mai apropiat, omul
st`tea aplecat peste ghidon, deci din nou nu l-ai putut vedea cum trebuie, apoi c` s-
a \ntors la conacul p`r`sit [i a disp`rut dup` copaci. {i, ca [i cum nu ar fi fost de
ajuns, ai vrut s` afli cine este \ntrebând un agent imobiliar din Londra!
- Ce-ar fi trebuit s` fac? m-am lamentat eu, pu]in enervat de repro[uri.
- S` te fi dus la cea mai apropiat` cârcium`, acolo [i nic`ieri \n alt` parte este inima
unei a[ez`ri, acolo po]i afla toate bârfele [i informa]iile de care ai nevoie. Pentru o
stacan` de bere, ai fi aflat lucruri neb`nuite despre oricine din zon`, de la vl`dic` la
opinc`, debit` Holmes, vizibil enervat. Williamson? Numele lui nu-mi spune
nimic. Dar dac` este b`trân, cu siguran]` nu poate fi el acel ciclist capabil s` se ia
la \ntrecere cu tân`ra domni[oar` Brown. Ce-am aflat \n urma acestei expedi]ii? C`
povestea fetei este adev`rat`, lucru pe care oricum nu-l puneam la \ndoial`. Plus c`
exist` o leg`tur` \ntre biciclist [i conacul p`r`sit, fapt de asemenea b`nuit de mine.
Iar c` pe actualul proprietar al conacului \l cheam` Williamson asta nu prea
\n]eleg la ce ne folose[te... Dar hai, hai, nu fi \mbufnat!, urm` el, v`zându-m`
 cuprins de sup`rare. Pân` sâmb`ta viitoare nu putem face mare lucru [i \ntre timp
voi \ntreprinde personal câteva investiga]ii.
|n diminea]a urm`toare, am primit un bilet din partea domni[oarei Smith, \n care
aceasta relata cu acurate]e incidentul observat [i de mine, dar ad`uga un am`nunt
extraordinar, \n post-scriptum:

Sunt sigur` c` \mi ve]i respecta confiden]ialitatea, domnule Holmes, [i nu

ve]i spune nim`nui c` pozi]ia mea aici a devenit foarte fragil`, dat fiind faptul c`
domnul Carruthers m-a cerut \n c`s`torie. Nu am nici o \ndoial` c` sentimentele
sale sunt profunde [i cât se poate de onorabile, dar, pe de alt` parte, inima mea
era deja \ncredin]at` altui b`rbat [i i-am spus acest lucru. A primit refuzul meu cu
demnitate [i s-a exprimat foarte politicos, spunându-mi c` nu este deloc sup`rat. |
n]elege]i totu[i c` situa]ia r`mâne tensionat`.

- Tân`ra noastr` prieten` se scald` \n ape tulburi, murmur` Holmes gânditor, dup` ce
termin` de citit scrisoarea. Cazul cap`t` noi aspecte interesante [i se dezvolt` pe
mai multe f`ga[e decât m` a[teptam. Astfel c` am de gând s` petrec aceast` zi
departe de Londra, \ntr-o atmosfer` rural`, cât se poate de idilic`, [i cu aceast`
ocazie am s` testez [i teoriile pe care le am deja \n minte.
Dar ziua «idilic`» a lui Holmes a avut un final tare nefericit, c`ci el s-a \napoiat \n
Baker Street foarte târziu \n noapte, cu o buz` spart` [i un cucui zdrav`n \n frunte, ca
s` nu mai vorbim de neor\nduiala \n care se aflau hainele sale, ce p`reau de diminea]`
ca abia scoase din cutie. Pot spune c` se g`sea \ntr-un asemenea hal, \ncât el \nsu[i ar
fi putut face obiectul investiga]iei unui poli]ist suspicios... Cu toate astea, Holmes
p`rea extrem de \ncântat de aventura tr`it` [i râse din toat` inima pe m`sur` ce mi-o
povestea.
- Am spus \ntotdeauna c` pu]in exerci]iu fizic nu stric`. {tii c` am o oarecare
competen]` \n ceea ce prive[te sportul nostru tradi]ional, boxul. Dar, de[i de
obicei prefer s`-mi folosesc cuno[tin]ele \n materie doar \ntr-un cadru sportiv [i
organizat, ast`zi am fost nevoit s` o fac [i de nevoie [i pot s`-]i spun c`, dac` n-a[ fi
[tiut nimic despre directe [i cro[ee, d`deam de-a binelea de bucluc!
Cuprins de emo]ie [i, recunosc, [i de o doz` de team`, l-am rugat s`-mi dest`inuie mai
repede ce p`]ise.
- Am g`sit bodega unde \]i recomandam s` te duci [i acolo mi-am f`cut discretele
mele investiga]ii. Am z`bovit chiar la tejghea [i un hangiu guraliv nevoie mare
mi-a oferit toate informa]iile pe care le doream. Williamson este un b`trân cu
barb` alb`, care locuie[te la vechiul conac al`turi de câ]iva servitori. Circul`
zvonuri c` acest Williamson ar fi preot, dar cel pu]in un incident legat de prezen]a
lui la conac m-a f`cut s` am dubii \n aceast` privin]`. Am solicitat rela]ii
autorit`]ilor ecleziastice din comitat [i am aflat c` individul fusese totu[i prelat,
dar, din cauza comportamentului s`u, total nepotrivit pentru un slujitor al
Domnului, fusese r`spopit. Tot hangiul mi-a dest`inuit c` la conac se adun`,
aproape la fiecare sfâr[it de s`pt`mân`, o band` de cheflii dintre care nu lipse[te
niciodat` un tân`r cu musta]a ro[ie ca focul, Woodley pe numele lui... Tocmai
ajunsesem \n acest punct al dialogului nostru când cine crezi c` se apropie?
Nimeni altul decât ro[covanul de Woodley, care st`tuse la o mas` apropiat` [i
auzise toat` discu]ia. Bine\n]eles c` m-a luat la \ntreb`ri: cine sunt, cu ce drept
\ntreb toate acele lucruri [i de ce m` interesez atât de el. Spre a fi mai conving`tor,
[i-a \ncheiat pledoaria cu o viclean` lovitur` cu dosul palmei, pe care am reu[it
\ns` s` o parez pe jum`tate. Iar urm`toarele câteva minute au fost de-a dreptul
delicioase. Imagineaz`-]i, un pugilist care lupt` dup` toate regulile sportului contra
unui b`t`u[ de mahala. Eu, de bine, de r`u, am ajuns acas` pe picioarele mele.
Nefericitul meu adversar a trebuit \ns` s` fie transportat pe bra]e, cu o [aret`. A[a
s-a \ncheiat excursia mea la ]ar` [i trebuie s` recunosc c` ziua petrecut` acolo nu a
fost cu nimic mai profitabil` decât expedi]ia ta!
Joi am primit o alt` scrisoare din partea tinerei domni[oare Brown:

Nu ve]i fi surprins, domnule Holmes, s` afla]i c` am renun]at la slujba

oferit` de domnul Carruthers. To]i banii din lume nu m-ar face s` m` \mpac cu
aceast` situa]ie jenant`. Sâmb`t` voi veni \napoi \n ora[ [i nu inten]ionez s` m`
mai \ntorc la Chiltern Grange. N`d`jduiesc c` astfel pericolul reprezentat de acel
drum singuratic se va sfâr[i. Cât despre cauza imediat` care m-a determinat s`
 iau aceast` hot`râre, nu este vorba doar de tensiunea ivit` \ntre mine [i domnul
Carruthers, ci de reapari]ia acelui Woodley. Acum mi s-a \nf`]i[at [i mai
odios, \ntrucât mi s-a p`rut desfigurat la fa]`, ca [i cum ar fi avut un accident.
Din fericire, nu m-am \ntâlnit cu el, ci doar l-am privit de la fereastr`. S-a
plimbat \ndelung, al`turi de domnul Carruthers, care dup` aceea mi s-a p`rut
foarte emo]ionat. Probabil c` Woodley st` prin \mprejurimi, c`ci nu a dormit la
Chiltern Grange [i totu[i l-am v`zut ast`zi de diminea]` furi[ându-se prin
tufi[urile din preajma casei. M-a[ fi sim]it mai \n siguran]`, crede]i-m`, [i dac` a[
fi v`zut dând târcoale vreo fiar` s`lbatic`, atât de mult m` \ngroze[te acest individ!
Cum poate domnul Carruthers s` suporte o astfel de creatur` \n preajma lui?
Oricum, sper c` toate necazurile mele vor lua sfâr[it sâmb`t`.

- A[a sper [i eu, Watson, a[a sper [i eu!, m`rturisi Holmes, cu un aer grav. Lan]ul se
strânge \n jurul bietei femei [i este de datoria noastr` s` veghem ca nimeni s` nu-i
fac` vreun r`u \n aceast` ultim` c`l`torie. Cred, dragul meu, c` sâmb`t` va trebui s`
sacrific`m pu]in din timpul nostru [i s` facem \n a[a fel \ncât investiga]ia noastr` s`
nu aib` vreun final nedorit. Sincer s` fiu, pân` mai adineauri nu luasem acest
caz \n serios. Mi se p`rea mai degrab` grotesc [i bizar, decât periculos. Ca un
b`rbat s` se ]in` scai de o frumoas` domni[oar` nu-i un lucru rar [i, de asemenea,
am mai v`zut domni c`rora nu doar c` le lipsea \ndr`zneala de a se adresa femeii
iubite, dar mai [i fugeau de ea. Grobianul Woodley mi se pare \ns` o persoan`
total diferit` [i m` surprinde faptul c`, dup` ce l-a molestat pe onorabilul domn
Carruthers, el l-a vizitat pe acesta acas`, f`r` \ns` a se mai interesa de prezen]a
domni[oarei Brown. F`r` \ndoial`, misteriosul biciclist singuratic este un membru
al bandei de petrec`re]i ce se adun` la conacul Charlington Hall, dar \nc` nu mi-e
clar ce urm`re[te el de fapt.
Seriozitatea din vocea lui Holmes, ca [i faptul c` \n zorii zilei de sâmb`t`, \nainte s`
plec`m, [i-a strecurat un revolver \n buzunar mi-au dat de \n]eles c` \ntr-adev`r, \n
spatele acestui curios lan] de evenimente se putea ascunde oricând o tragedie. Dup` o
noapte ploioas`, se a[ternuse o diminea]` splendid`, iar câmpul pres`rat cu pâlcuri cu
arbu[ti [i flori galbene oferea o priveli[te splendid` ochilor no[tri, obi[nui]i cu tonurile
cenu[ii [i monotone ale Londrei. Mergeam al`turi de Holmes pe drumul larg [i
nisipos, inspirând cu nesa] aerul proasp`t al dimine]ii [i delectându-ne cu ciripitul
p`s`relelor [i adierea curat` a prim`verii. La o ridic`tur` a drumului, pe coama dealului
Crooksburry, am putut vedea silueta sumbr` a conacului Charlington, ap`rând de dup`
coamele unor stejari care, de[i \nal]i [i gro[i, nu aveau nici pe departe vechimea acelei
cl`diri. Holmes \mi ar`t` urma drumului, [erpuind \ntre câmpurile p`mântii, [i verdele
copacilor \nmuguri]i. |n dep`rtare am z`rit atunci un punct negru [i dup` câteva minute
mi-am dat seama c` era un vehicul, \ndreptându-se spre noi.
- Marja de eroare pe care mi-am acordat-o a fost de doar jum`tate de or`, zise
Holmes, dând glas ner`bd`rii care-l fr`mânta. Dac` acela este docarul ei, probabil
se gr`be[te s` prind` un tren mai matinal. Dar m` tem, Watson, c` va trece pe lâng`
conacul Charlington \nainte ca noi s` fim suficient de aproape de ea spre a o mai
putea ajuta la nevoie.
Din clipa \n care am dep`[it culmea dealului, n-am mai putut vedea vehiculul. Ca la
un semn, Holmes gr`bi pasul, mergând atât de repede, \ncât abia m` mai puteam ]ine
dup` el, eu fiind [i o fire sedendar`, ba era chiar s` m` \ntind la p`mânt, cât eram de
lung. Prietenul meu, dimpotriv`, nici nu p`rea s` resimt` oboseala, c`ci energia
debordant` pe care o emana \l f`cea s` fie \n permanent` form`. Pa[ii s`i iu]i nu s-au
oprit decât \n clipa \n care [i-a dat seama c` r`m`sesem mult \n urma lui. S-a \ntors
spre mine, f`cându-mi disperat semne s` m` gr`besc, [i, cu ultimele puteri, m-am
for]at s` alerg spre el. |n clipa aceea \ns`, un docar gol, cu calul mergând la galop [i
târând pe jos h`]urile ap`ru pe coama dealului, venind cu vitez` spre noi.
- Prea târziu, Watson, prea târziu, [opti Holmes, când am ajuns lâng` el. Ce eroare
din partea mea! Dac` am fi plecat mai devreme, poate c` am fi reu[it s` \mpiedic`m o
groz`vie... Da, Watson, c`ci tare mi-e fric` s` nu se fi \ntâmplat o r`pire sau, Doamne
fere[te, o crim`! Blocheaz` drumul, opre[te calul! A[a!, spuse el, \n clipa \n care,
apucând h`]urile am reu[it s` opresc arm`sarul dezl`n]uit. Acum, sus \n docar [i hai s`
vedem dac` mai putem repara consecin]ele nes`buin]ei mele!
Ne-am aruncat \n docar [i Holmes, dup` ce \ntoarse calul, \ncepu s`-l loveasc` tare cu
biciul, spre a goni mai repede, c`tre conacul Charlington. Când am trecut de curb`,
\ntregul drum dintre conac [i câmpurile nesfâr[ite ni se \nf`]i[` \nainte.
- Iat`-l pe omul nostru!, am strigat eu, strângând bra]ul prietenului meu [i ar`tându-
i, cu cealalt` mân`, pe biciclistul care se \ndrepta c`tre noi. B`rbatul avea capul
aplecat \n fa]` [i umerii \ncovoia]i, semn c` depunea toat` for]a de care dispunea
pentru a pedala mai repede. Brusc \[i ridic` figura, \mpodobit` cu o barb` scurt`,
p`tr`]oas`, [i când ne z`ri \[i intensific` eforturile. Barba lui neagr` contrasta puternic
cu ochii atât de aprin[i, \ncât ziceai c` omul este ars de febr`. Ne ]intui cu privirea [i o
umbr` de uimire i se a[ternu pe chip:
- Heiii! Opri]i-v`!, url` el, \ncercând s` ne bareze drumul cu bicicleta. Unde v`
duce]i cu docarul `sta? Stai pe loc, omule, n-auzi?, se enerv` el [i sco]ând un pistol
\l \ndrept` spre noi: Dac` nu v` opri]i, jur pe ce-am mai sfânt c` v` ucid calul!
Holmes smuci frâiele [i mi le \ntinse, dup` care s`ri aproape din mers din cart.
- Dumneata e[ti omul pe care-l c`ut`m. Unde este domni[oara Violet Smith?, \ntreb`
el, direct.
- Asta doresc s` v` \ntreb [i eu! V` afla]i \n docarul ei, prin urmare, trebuie s` [ti]i
mai bine unde se afl`!
- I-am g`sit docarul pe drum, dar tân`ra nu se afla \n el. Ne-am \ntors dornici s` o
ajut`m, pentru c` am b`nuit c` a p`]it ceva.
- O, Doamne, Doamne! Ce s` m` fac? ]ip` str`inul, cuprins de disperare. Au pus
mâna pe ea, tic`lo[ii... câinele blestemat de Woodley [i afurisitul de pop`. Veni]i,
domnilor, veni]i, dac` sunte]i \ntr-adev`r prietenii Violetei. Haide]i cu mine [i o vom
salva, chiar de-ar fi s`-mi las oasele la Charlington.
Alerg` nebune[te, cu pistolul \n mân`, spre o gaur` din zidul conacului. Holmes \l
urm` [i, l`sând calul s` pasc`, m-am repezit dup` ei.
- Pe aici au venit, spuse b`rbosul, ar`tând spre câteva urme de pa[i, imprimate \n
p`mântul \nc` reav`n, dup` ploaia din ajun. Hopaa! Opri]i-v`! Cine-i \n tufi[ul de
colo?
Era un pu[ti de vreo 17 ani, \n ve[minte de gr`jdar, \ncins cu [ireturi de piele [i
având \n picioare ni[te [o[oni cât toate zilele. Z`cea pe spate, cu genunchii ridica]i [i
avea fruntea br`zdat` de o t`ietur` urât`. Nu era con[tient, dar \nc` tr`ia, iar o privire
mai atent` m` convinse c` rana nu str`punsese [i craniul.
- Este Peter, argatul, murmur` omul cu barb`. El o conducea pe Violet. Bestiile l-au
lovit [i l-au abandonat aici! L`sa]i-l, nu-l putem ajuta cu nimic deocamdat`, dar putem
m`car s` \ncerc`m s` o salv`m de la un sfâr[it cumplit pe fat`.
Am alergat \ntr-un suflet pe c`rarea ce [erpuia printre copaci. Ajunsesem la pâlcul de
stejari care \nconjura conacul, când Holmes ne opri:
- N-au intrat \n cas`. Iat` urma unui picior aici, lâng` tufi[ul `sta. Ah, v-am spus eu!
Chiar \n clipa aceea, strig`tul \ngrozit al unei femei ]â[ni dintr-un desi[ aflat \n fa]a
noastr`, sfâr[indu-se \ntr-un gâlgâit \nn`bu[it, ca [i cum cea care-l scosese se sufoca.
- Pe aici, pe aici! Sunt \n poian`!, ne zori str`inul, croindu-[i drum prin m`r`cini[.
Ah, câini frico[i! Urma]i-m`, domnilor! Prea târziu, prea târziu, pe legea mea!
Am ajuns \ntr-un splendid lumini[, pres`rat cu iarb` verde [i \nconjurat de copaci
gro[i. Sub coroana unui stejar am z`rit trei persoane, dintre care una era tân`ra
domni[oar` Brown, aproape le[inat`, cu capul c`zut pe um`rul stâng [i gura legat` cu
un batic. Lâng` ea st`tea, cu picioarele r`[chirate, \nc`l]ate cu ghetre [i ]inând o
secer` \ntr-o mân`, un b`rbat tân`r. Pe sub musta]a ro[cat` i se citea un rânjet de
satisfac]ie, iar mâinile \nfipte \n [old scoteau [i mai mult \n eviden]` atitudinea sa
triumfal`. |ntre ei se afla un b`trân cu barba c`runt`, purtând un anteriu bisericesc
deasupra unui costum lejer de tweed. Judecând dup` Biblia pe care o vâr\ \n buzunar
imediat ce ne sesiz` prezen]a, [i dup` binecuvântarea pe care o d`dea celor doi, era
clar c` tocmai s`vâr[ise cununia religioas`.
- I-a c`s`torit!, am bâguit eu.
- Haide]i!, strig` c`l`uza noastr`. Haide]i, veni]i! Travers` lumini[ul, iar noi ne-am ]
inut dup` el. Când am ajuns lâng` ei, tân`ra c`uta s` se sprijine de tulpina unui stejar,
spre a-[i mai veni \n fire. Williamson, fostul preot, f`cu o plec`ciune c`tre noi, iar
Woodley \naint`, plin de \ngâmfare [i râzând \n hohote:
- Po]i s`-i dai barba jos, Bob, te-am recunoscut deja. Tu [i amicii `[tia ai t`i a]i venit
taman la ]anc ca s` v-o prezint pe doamna Woodley.
B`rbatul c`ruia i se adresase Woodley \[i smulse barba fals` ce-i acoperea fa]a, l`sând
s` i se vad` obrajii sup]i [i bine ra[i. Apoi scoase revolverul [i \l \ndrept` f`r` ezitare
spre ro[covan. Acesta \naint` spre el, leg`nând secera \n mân` [i rânjind sadic.
- Da, sunt Bob Carruthers [i am s`-i fac dreptate acestei biete femei chiar cu pre]ul
vie]ii mele. Te-am avertizat ce p`]e[ti dac` te atingi de ea [i Domnul mi-e martor c`
am s` m` ]in de cuvânt!
- Prea târziu, amice. E so]ia mea.
- Ba nu, acum e v`duva ta, [opti calm Carruthers [i ap`s` pe tr`gaci. Glon]ul detun`
[i \n clipa urm`toare am v`zut cu to]ii un firicel de sânge ]â[nind din jiletca lui
Woodley. Ro[covanul scoase un ]ip`t, se r`suci o clip` pe picioare, mirat parc` de ce i
se \ntâmpl`, [i se pr`bu[i pe spate, \n vreme ce diavolescul lui chip deveni galben ca
ceara. B`trânul de lâng` Woodley izbucni \ntr-un [ir de sud`lmi [i scoase de sub
anteriu un pistol, dar, \nainte a apuca s`-l \ndrepte c`tre Carruthwers, arma lui Holmes
\l ]intea deja:
- Gata cu joaca!, spuse t`ios prietenul meu. Arunc` pistolul. Watson, ridic`-l, te rog,
[i nu-l sc`pa din ochi pe individ. Iar dumneata, Carruthers, d`-mi revolverul, nu vei
mai avea nevoie de el. Hai, d`-l \ncoace!
- Dar cine e[ti dumneata?
- Numele meu este Sherlock Holmes.
- O, Doamne!
- V`d c` ai auzit de mine. Pân` la sosirea poli]iei, eu reprezint, \n calitatea mea de
detectiv, autorit`]ile. Hei, tu!, strig` el c`tre un argat \nfrico[at, care ap`ruse la
marginea lumini[ului. Vino aici. Du acest bilet cât po]i de repede inspectorului de
poli]ie din Farnham, porunci el, dup` care scrise câteva cuvinte pe o foaie rupt` din
bloc-notes [i \ntinse hârtia b`iatului. Pân` ce va sosi inspectorul, te voi ]ine \n custodia
mea, domnule Williamson.
Personalitatea puternic` a lui Holmes domina aceast` dramatic` scen` [i ne sim]eam cu
to]ii ca ni[te marionete \n mâinile lui. Williamson [i Carruthers l-au transportat pe
Woodley \n cas`, iar eu i-am oferit mâna tinerei \nsp`imântate de moarte. R`nitul fu
\ntins pe pat, iar la cererea lui Holmes i-am examinat, \n calitate de medic, rana, sub
privirile curioase ale celor de fa]`.
- Va tr`i, am decretat, dup` ce am studiat \n detaliu traiectoria glon]ului, care nu
atinsese nici un organ vital.
- Cee?, zbier` Caruthers, s`rind de pe jil]ul unde se a[ezase. Dac` a[a stau lucrurile,
am s`-i vin de hac, s` termin ce-am \nceput. Nu suport gândul c` acel \nger de fat` va
fi legat` pentru ve[nicie de tic`losul de Jack Woodley!
- Nu trebuie s`-]i faci griji din cauza asta, \l lini[ti Holmes. Fata nu-i poate fi so]ie
din cel pu]in dou` motive fundamentale. |n primul rând, a[ dori s`-l \ntreb pe domnul
Williamson cu ce drept a oficiat acest mariaj?
- Am fost uns preot!, scânci b`trânul.
- Da, [i r`spopit dup` câ]iva ani!
- O dat` ajuns preot, un om va r`mâne preot toat` via]a. E un har pe care nici o
instan]` uman` nu mi-l mai poate lua.
- Nu cred. Ai permisiunea s` oficiezi slujbe?
- Da, am primit permisiunea s` \nchei aceast` c`s`torie. O am \n buzunarul hainei.
- Cu siguran]` ai ob]inut-o prin fraud`. Oricum, \ncheierea unui mariaj for]at este
ilegal` [i constituie chiar o infrac]iune grav`, a[a cum vei descoperi \n curând. {i te
asigur c` vei avea timp s` reflectezi la gestul t`u necugetat \n urm`torii zece ani, c`ci
atât vei primi, dac` nu m` \n[el. Cât despre dumneata, Carruthers, ai fi f`cut bine s`-]i
fi ]inut pistolul \n buzunar.
- A[a inten]ionam s` procedez, domnule Holmes, dar scena la care am asistat [i
planul diabolic pus la cale de ace[ti tic`lo[i m-au f`cut s`-mi pierd min]ile de nervi.
Nu m` puteam \mp`ca deloc cu gândul c` ea urma s` fie pentru toat` via]a so]ia acestui
tâlhar, al c`rui nume e temut \n toat` Africa de Sud, de la Kimberley la Johannesburg.
Poate v` vine greu s` crede]i, domnule Holmes, dar din prima zi când am angajat-o pe
domni[oara Brown, ca profesoar` de muzic`, am \ncercat s` veghez asupra ei [i am
urm`rit-o cu bicicleta ori de câte ori trecea pe lâng` aceast` vizuin` de hiene, spre a m`
asigura c` nu va p`]i ceva. M` ]ineam la distan]` [i mi-am lipit chiar o barb` fals`,
pentru ca ea s` nu m` recunoasc`, fiindc` m` temeam c`, dac` descoperea cine sunt,
poate c` n-ar mai fi acceptat slujba [i m-ar fi crezut vreun obsedat...
- Dar de ce nu ai avertizat-o asupra pericolului?
- Pentru c` atunci sigur ar fi renun]at la slujba pe care i-o oferisem [i nu suportam s`
o [tiu departe, m` \ndr`gostisem de ea pân` peste cap. Chiar dac` mi-a m`rturisit c` nu
m` poate iubi, acest lucru nu m` va \mpiedica s` o ador [i a[ fi f`cut orice doar s` o [tiu
\n casa mea [i s`-i aud glasul \ngeresc.
- Nume[ti dragoste, domnule Carruthers, ceea ce eu a[ numi mai degrab` egoism?,
m-am sim]it eu dator s` intervin.
- Poate c` aceste sentimente sunt \nrudite. Oricum, nu o puteam l`sa s` plece. {i
apoi, cu ga[ca asta de tic`lo[i prin preajm`, era totu[i bine s` aib` cineva grij` de fat`.
Apoi, când am primit telegrama, mi-am dat seama c` bestiile sunt pe cale s`
ac]ioneze.
- Ce telegram`?
Carrurthers scoase o hârtie din buzunar:
- Iat`, asta este!
Pe foaie nu scria decât atât: “B`trânul este mort”.
- Hm! f`cu Holmes. Cred c` \ncep s` \n]eleg cum stau lucrurile [i \mi dau seama de
ce acest mesaj i-a f`cut pe nelegiui]i s` se mi[te. Dar mai bine spune-mi, domnule
Carruthers, tot ce [tii...
La aceste cuvinte, fostul preot izbucni iar`[i \ntr-un potop de \njur`turi:
- Pe to]i dracii, dac` ne dai \n vileag, Bob Carruthers, te cur`] cum l-ai cur`]at tu pe
Jack! |n privin]a fetei, po]i s` te vai]i cât vrei, e treaba ta, dar dac`-i vinzi pe amicii t`i
tic`lo[ilor de copoi, apoi s` [tii c` ai \ncurcat-o cu mine!
- Sfin]ia Ta, ar fi bine s` te lini[te[ti, spuse Holmes ironic, aprinzându-[i pipa. |n
ceea ce te prive[te, cazul este foarte clar, dar voiam doar s`-]i mai cer câteva
am`nunte, pentru propria mea curiozitate. Oricum, dac` nu vrei s` vorbe[ti, o s` o fac
eu [i ai s` vezi c` nu prea ai [anse s`-]i ]ii ascunse secretele. |n primul, din Africa de
Sud a]i venit to]i trei – dumneata, Carruthers [i Woodley.
- Ha, ce prostie! Nici nu-i cuno[team pe tipii `[tia pân` acum dou` luni [i n-am fost
niciodat` \n Africa, a[a c` vâr`-]i minciunica asta \n pip` [i fumeaz-o, domnule
Holmes, nu m` mai sâcâi atât!
- Asta a[a e, [opti Carruthers.
- Ei, fie, doar doi dintre voi a]i venit din Africa, Sfin]ia Sa este un produs autohton,
accept` Holmes, cl`tinând din cap. L-a]i cunoscut acolo pe Ralph Smith [i a]i \n]eles
c` nu mai are mult de tr`it. |n acela[i timp, a]i descoperit c` nepoata lui \i va mo[teni
\ntreaga avere. Am dreptate?
Carruthers \ncuviin]a, \n vreme ce Williamson continua s` \njure, furios.
- Violet Smith era singura lui mo[tenitoare [i [tia]i c` b`trânul nu f`cuse nici un
testament.
- Nu [tia nici s` scrie, nici s` citeasc`, spuse Carruthers.
- Astfel c` a]i venit [i a]i \nceput s`-i da]i târcoale fetei. Ideea era ca unul dintre voi
s` o ia de so]ie [i cel`lalt urma s` aib` [i el o felie din averea b`trânului. Din motive
care \mi scap`, dar pe care a[ fi curios s` le aflu, Woodley a fost alesul. De ce?
- Am jucat c`r]i pe ea, \n timpul c`l`toriei spre Anglia, iar Woodley a câ[tigat-o!
- Aha, \n]eleg! Apoi, ai angajat-o pe tân`r` \n slujba dumitale [i Woodley [i-a
intrat \n rolul de pretendent. Dar Violet a priceput ce brut` alcoolic` este [i n-a vrut s`
aib` de-a face cu el. |ntre timp, partenerul dumitale s-a sup`rat pentru c` f`cuse[i
gre[eala s` te \ndr`goste[ti de fat`, [i a]i avut un conflict, din cauz` c` dumneata nu
suportai ideea c` femeia iubit` va ajunge \n bra]ele acestui netrebnic.
- O, jur pe via]a mea c` n-a[ fi putut tr`i dac` o [tiam a lui!
- V-a]i b`tut, dup` care Woodley a \nceput s` croiasc` planuri separat, f`r` s` te mai
consulte [i pe dumneata.
- M` surprinde, Williamson, c` nu prea avem ce-i mai spune acestui domn care
parc` ne-a citit gândurile [i ne-a urm`rit, nev`zut, suspin` Carruthers, surâzând amar.
Da, domnule Holmes, ne-am b`tut [i el m-a doborât la podea. Pe urm` nu l-am mai
v`zut [i credeam c`-[i luase t`lp`[i]a, când am descoperit c` se adunau aici, spre a o
pândi pe Violet când trecea spre gar`. B`nuind c` pun ceva mâr[av la cale, am hot`rât
s` o urm`resc \ndeaproape. Acum dou` zile, Woodley a venit la mine cu o
telegram` \n care scria c` Ralph Smith murise [i m-a \ntrebat dac` mai vreau s` ]in
târgul \ncheiat. L-am refuzat, [i atunci mi-a propus s` m` c`s`toresc eu cu fata [i s`-i
dau lui o parte mare din banii b`trânului. I-am spus c` bucuros a[ face-o, dar Violet
nici nu vrea s` aud` despre o eventual` c`s`torie «Atunci las`-m` s` o iau eu de nevast`
[i-]i garantez c` \n dou` s`pt`mâni porumbi]a \[i va schimba p`rerea despre m`riti[»,
mi-a r`spuns el. Desigur c` nu-l puteam l`sa s` ac]ioneze violent, precum \i era firea, [i
l-am amenin]at c` dac` se atinge de domni[oara Brown va avea de-a face cu mine. A
plecat blestemându-m` [i jurând c` Violet va fi a lui, orice s-ar \ntâmpla. Fata urma s`
plece definitiv la Londra \n aceast` sâmb`t` [i am \mprumutat un docar, spre a o
conduce la gar`, a[teptând \ns` cu \nfrigurare s` o urm`resc cu bicicleta, s` fiu sigur c`
nu va p`]i nimic. Dar a plecat mai de diminea]` [i, \nainte s` apuc eu s` intervin,
f`r`delegea s-a \ntâmplat. Mi-am dat seama c` e ceva \n neregul` atunci când v-am
z`rit pe dumneavoastr`, domnilor, \n docarul ei.
- Holmes se ridic` [i scutur` pipa \ntr-o scrumier`:
- Am fost foarte m`rginit la minte, Watson! Atunci când mi-ai spus c` biciclistul
avea mâinile ridicate, de parc` [i-ar fi aranjat cravata, trebuia s`-mi fi dat seama c` el
de fapt \[i punea barba fals`. Oricum, s` ne felicit`m pentru rezolvarea acestui caz
curios. |i v`d venind pe cei trei poli]i[ti locali [i pe argatul care se str`duie s` ]in` pasul
cu ei, a[a c`, \n curând, fericitul mire [i preotul nostru de ocazie se vor afla pe mâini
sigure. Socot, Watson, c` se cuvine s` a[tept`m pân` ce domni[oara Brown \[i va
veni \n fire [i vom fi bucuro[i s-o conducem la casa mamei sale din Londra. Poate c` o
s` g`se[ti o cale s`-l \n[tiin]ezi [i pe logodnicul ei, acel vajnic inginer electrician din
Midlans, sunt convins c` venirea lui o va vindeca pe deplin. Cât despre dumneata,
domnule Carruthers, consider c` ]i-ai r`scump`rat o mare parte din vina de a fi
complotat al`turi de ace[ti bandi]i. Iat` cartea mea de vizit` [i dac` m`rturia mea ]i-ar
putea fi de folos la proces, nu ezita s` m` contactezi.
Cititorul a observat desigur c` prins \n vârtejul unor ac]iuni atât de palpitante, uit
adesea s` dezv`lui la sfâr[itul povestirii [i alte detalii finale, pe care curio[ii le a[teapt`
cu sufletul la gur`. Prin urmare, m` simt dator s` adaug aici, \n \ncheiere, c` \ntr-
adev`r, domni[oara Violet Smith a mo[tenit o avere considerabil` de la unchiul ei [i
este acum so]ia lui Cyril Morton, patron al faimoasei societ`]i Morton & Kennedy,
din Westminster. Williamson [i Woodley au fost judeca]i pentru r`pire [i sechestrare
de persoane, primul fiind condamnat la [apte ani de \nchisoare, cel de-al doilea, la
zece. Despre Carruthers nu mai am nici o veste, dar sunt convins c` atacul s`u asupra
lui Woodley a fost mai degrab` apreciat de instan]`, de vreme ce ro[covanul era
cunoscut ca un individ foarte periculos [i probabil c` singuraticul nostru ciclist a fost
achitat de justi]ie.