MESAJE EXTRATERESTRE PRIN INTERMEDIUL UNOR "PIETRE INTLEIGENTE"

Se nume[te Trifon Martinovici [i, dup` cum declar`, descinde direct din m\ndra stirpe a
Basarabilor, \ntemeietori de ]ar`. |ns` nu despre titlul s`u de noble]e a ]inut acest profesor de
istorie, un om de o modestie [i un bun sim] remarcabile, s` ne vorbeasc`, ci despre altceva, un fapt
care \l \nnobileaz` infinit mai mult. De peste treizeci de ani, domnul Martinovici cerceteaz` zona
subcarpatic`, \n principal v`ile r\urilor, c`ut\nd pietre [i obiecte din silex sau siliciu, despre care
d\nsul consider` c` nu s\nt crea]ii ale naturii, sau ale oamenilor primitivi, tr`itori c\ndva pe aceste
meleaguri, ci pur [i simplu mesaje \ncriptate \n piatr`, apar]in\nd unor civiliza]ii extraterestre
care, \n urm` cu milioane de ani, ne-au vizitat planeta...
N`scut acum 70 de ani, la 21 iunie 1928, Trifon Martinovici a manifestat \nc` din copil`rie o
pasiune deosebit` pentru aceste misterioase pietre. Era, \[i aminte[te d\nsul, mai mult dec\t o joac`,
a[a cum o vedeau ceila]i copii de v\rsta sa: "Mergeam cu vacile pe lunc` [i ori de c\te ori g`seam
c\te o astfel de piatr`,ne bucuram enorm. F`ceam chiar [i concursuri, cine g`se[te cea mai frumoas`
[i mai expresiv` piatr`...Pe atunci, pasiunea mea era legat` numai de aspectul estetic, exterior, al
respectivei pietre. C`ci ele se prezint` sub o gam` variat` de \nf`]i[`ri: antropomorfe, zoomorfe, sau
altfel de chipuri. Abia mai t\rziu, dup` absolvirea Facult`]ii de Istorie, am \nceput s` privesc
problema dintr-o alt` perspectiv`. M` impresiona foarte mult faptul c` ]`ranii no[tri, \ndeosebi cei de
prin p`r]ile Munteniei, de sub poala mun]ilor, cum se zice, str\ng, prin cur]ile lor, asemenea pietre,
consider\ndu-le drept aduc`toare de noroc [i de bel[ug \n cas`, ba chiar vindec`toare. Dac` ve]i
merge prin satele din Subcarpa]ii Getici, ve]i \nt\lni, \n majoritatea gospod`riilor, pietre de acest tip.
|ntreba]i, st`p\nii respectivelor gospod`rii vor r`spunde c` ei, personal, nu [tiu de ce ]in pietrele , dar
v` vor spune c` acolo s\nt ele l`sate, din mo[i-str`mo[i, ca aduc`toare de bine asupra casei. Am fost
de la bun \nceput intrigat de aceast` enigm`. De unde venea renumele pietrelor ? Erau ele \ntr-
adev`r benefice celor care le aveau ? A fost punctul de plecare \n cercet`rile mele, un prim pas c`tre
o poart` minunat` care, cu timpul, mi s-a deschis \nainte... Studiind v`ile celor mai multor dintre
r\urile care izvor`sc din Carpa]i [i se vars` \n Dun`re, \n Muntenia, ca [i linia de demarca]ie a
Subcarpa]ilor, am ajuns ca treptat, s` formulez o concluzie, care s-a bucurat de aprecierea multor
savan]i [i geologi. Ipoteza mea este c`, pe c\nd, pe locul actualului Podi[ Getic, se afla un imens lac,
numit Lacul Getic, deci undeva acum c\teva milioane de ani, o civiliza]ie venit` din Cosmos, a
colonizat p`m\ntul. La data respectiv`, planeta era populat` de hominizi afla]i pe o treapt` de
dezvoltare foarte apropiat` de maimu]e [i extrem de \ndep`rtat` de om. |n mod normal, evolu]ia
acestor hominizi s-ar fi extins pe alte milioane de ani, cum decursese, liniar, [i p\n` atunci. Ei, bine,
sosirea acestor fiin]e ra]ionale extraterestre a determinat o schimbare absolut` pentru locuitorii de
atunci ai Terrei. Dintr-o dat`, creierele de c\teva sute de centimetri cubi ale semi-maimu]elor abia
cobor\te din pom se transform` \n creiere inteligente, cu un volum de peste o mie de centimetri
cubi. Eu cred c` acest proces uluitor s-a realizat prin intermediul unor pietre - aduse din Cosmos sau
prelucrate de extratere[tri aici - pietre care con]ineau informa]ii. Printr-un proces pe care noi,
oamenii din ziua de azi, l-am pierdut, cei de atunci, din zorii civiliza]iei, reu[eau s` comunice cu
aceste pietre consider\ndu-le, dup` plecarea celor care le fabricaser`, adev`ra]i zei!" Trebuie aici
reamintit c` o astfel de ipotez` fascinant` a fost descris` [i de celebrul scriitor Arthur C. Clark, \n a
sa "Odisee spa]ial`", memorabil` fiind imaginea c\nd o ceat` de hominizi se apropie, cu team` [i
surprindere, de un... obelisc inteligent, c`zut din cer, obelisc care, \n timp, \i transform` \n oameni!
Dar domnul Martinovici nu l-a citit \n via]a lui pe Arthur C. Clark...
"Ipoteza mea a st\rnit, cum era [i firesc, numeroase controverse, deoarece \mpingea data
apari]iei primului hominid cu c\teva milioane de ani mai \n urm` dec\t era, oficial, recunoscut.
Asta \nsemna c` Lucy, hominidul descoperit de Richard Leakey \n sud-vestul Africii, nu era nici pe
departe cel mai \ndep`rtat str`mo[ al nostru, ci c` primul om, \n adev`ratul \n]eles al termenului,
deci de fiin]` ra]ional`, a ap`rut cu milioane bune de ani mai devreme. Eu am denumit acest virtual
str`mo[ al rasei umane, care a populat planeta \n acele vremuri, dob\ndind inteligen]a prin
intermediul pietrelor informa]ionale, Homo intelligens romaniensis, pentru c` pe p`m\nturile
române[ti a fost descoperit. |n cercet`rile mele, am \nt\lnit numeroase dovezi ale existen]ei acestui
str`mo[ al omului, la sud de Carpa]i: unelte de silex, oase gravate cu imagini antropomorfe sau
zoomorfe - lei, tigri, animale care tr`iau, pe atunci, aici - , toate denot\nd o activitate creatoare
con[tient`. Pe scara timpului arheologic al erei ter]iare, analogii pentru aceste piese nu exist`, la
data actual`. {i dac` vom compara aceste produse ale lui Homo intelligens romaniensis cu produsele
similare de industrie litic` ale genera]iilor de hominide cuaternare [i le vom aprecia \n raport de
tehnica de execu]ie [i capacitatea de concepere a formei, vedem c` aceste produse dep`[esc net
nivelul atins de Homo sapiens!"
Ast`zi, majoritatea istoricilor [i oamenilor de [tiin]` consider` c` monumentele megalitice
reprezentau, \n accep]ia oamenilor primitivi, construc]ii cu scop religios sau calendare. "Nimic mai
fals, este de p`rere domnul Martinovici. Eu s\nt \ncredin]at c` ele func]ionau, de fapt, ca veritabile
aparate de emisie-recep]ie, dac`-mi este permis s` le numesc a[a, aparate prin intermediul c`rora
"zeii extratere[tri" comunicau, din \ndep`rtatele lor stele, instantaneu, cu viteza g\ndului, cum s-ar
spune, cu cei pe care tot ei \i \nzestraser` cu inteligen]`! Stonehenge, Carnac, [i alte monumente
megalitice, s\nt, dac` vre]i, conexiuni \ntr-un uria[ Internet cosmic, prin care p`m\ntenii erau \n
contact permanent cu alte civiliza]ii. Din p`cate, \ns`, noi am pierdut codul [i nu mai putem avea
acces la informa]iile \nscrise acolo...Informa]ii pe care majoritatea marilor civiliza]ii antice, de la
culturile megalitice p\n` la egipteni, le cuno[teau [i le foloseau. Din aceast` gam` de pietre
inteligente, \nc`rcate informa]ional, fac, desigur, parte, [i pietrele pe care le adun de mai bine de 30
de ani [i care au mai fost semnalate pe Glob, cu prec`dere \n Europa . Eu le-am denumit
"humanoizi", sigur fiind c` ele s\nt nu materii amorfe, ci fiin]e vii, care metabolizeaz` cu exteriorul
[i care au ceva de exprimat. {i trebuie s` remarc aici, vorbind de civiliza]iile str`vechi care
comunicau cu for]ele din Univers prin intermediul acestor pietre, afl\ndu-se astfel \n posesia unor
for]e ce ni se par ast`zi de domeniul fantasticului - levita]ie, dematerializare etc - c` [i dacii le
cuno[teau propriet`]ile deosebite [i a[a se explic` uimitorul nivel de cultur` spiritual` la care ei
ajunseser`. |n to]i ace[ti ani de cercet`ri intense, am str`b`tut, pe jos, mii de kilometri, c`r\nd pietrele
g`site de prin toate coclaurile. Ploi, z`pezi, furtuni, canicul`, nimic nu m-a \mpiedicat s`-mi urmez
scopul. To]i ceilal]i m` considerau un pic scr\ntit, chiar [i familia \mi privea ca pe o ciud`]enie
pasiunea, dar nu mi-a p`sat: mi-am urmat neab`tut ]inta [i am tr`it bucurii pe care pu]ini le pot
tr`I, \ntr-o via]` de om. |mi amintesc c` odat`, era pe 31 decembrie, nu ]in minte [i anul, m` aflam pe
o viroag`, la zeci de kilometri de cas`, c`ut\nd <pietre inteligente>. Era z`pad`, ningea at\t de frumos
[i eu am avut noroc: am venit acas` \nc`rcat cu c\teva exemplare de o frumuse]e ie[it` din comun.
To]i cei ai casei s`rb`toreau, \n felul lor, r\z\nd [i chefuind, venirea noului an. Singur \n camera mea,
la lumina veiozei, m\ng\ind, ca pe ni[te relicve sacre, pietrele pe care le g`sisem, eram \ns` mult
mai fericit dec\t ei... De multe ori, era s`-mi scr\ntesc g\tul pe pov\rni[uri, dar, de fiecare dat`, ceva
m` ap`ra: pietrele care, ziceau ]`ranii, aduc noroc, m` \nso]eau, ca ni[te prieteni dragi, ferindu-m` de
accidente. Da, a[a este! Altfel cum v` explica]i c`, \n at\]ia ani, de mers, zi [i noapte pe coclauri nu
mi-am scr\ntit nici m`car un deget? Acum, ajuns la apusul vie]ii, privind retrospectiv, m` g\ndesc c`
singurul meu regret e c` n-am putut decripta acest mesaj secret pe care pietrele au a ni-l
transmite...Dar dac` ar fi s` am posibilitatea s` mai tr`iesc o via]`, v` asigur c` a[ urma aceeia[i cale!
C`ci nu e totul s` g`se[ti, c`utarea \ns`[i e un merit! De multe ori, mi-am putut da seama c` aceste
pietre se comport` ca ni[te sisteme inteligente, ca ni[te fiin]e vii. {i nu am fost singurul. Odat`,
mama mea, dormind noaptea \n buc`t`rie s-a trezit [i a v`zut cum o piatr` pe care o ]ineam jos, \ntr-
un dulap, a zburat realmente prin aer, a[tern\ndu-se apoi pe sol, pe vertical`, ca un elicopter care
aterizeaz`". Unde am mai auzit noi de pietre care leviteaz`? De c\teva decenii, prinde tot mai mult
contur ipoteza c` uria[ele monumente maya [i inca[e au fost realizate cu "pietre care se ridicau
singure", prin emiterea unor anumite sunete. Vechile popula]ii amerindiene cuno[teau deci [i ele
secretul comunic`rii cu pietrele. Parc` totul \ncepe s` se lege...
"Uneori, pietrele nu numai c` se mi[c`, dar se \ncarc` cu luminescen]`, devenind adev`rate
focuri vii. Colegul meu, cercet`torul Nicolae Constantinescu, de la Institutul de Arheologie din
cadrul Academiei Române, s-a speriat teribil c\nd piatra pe care o ]inea \n m\n`, studiind-o cu o
lup`, s-a aprins, pur [i simplu. |ns` astfel de reac]ii nu se \nt\mpl` dec\t \n cazul anumitor persoane,
care, se pare, rezoneaz` mai u[or cu pietrele respective [i, am observat, fenomenul se petrece
deseori c\nd \n preajm` s\nt copii, fete \n special, la v\rsta pubert`]ii". Ce leg`tur` s` aib` acest lucru
cu faptul c` manifest`rile de tip potergeist, cu...pietre venite de nic`ieri care zboar` [i distrug tot
ce \nt\lnesc, se petrec, \n majoritatea cazurilor, atunci c\nd \n casa "b\ntuit`" tr`ie[te [i o fat`, aflat`
la v\rsta marilor transform`ri, a pubert`]ii?...
"Dar cea mai bizar` \nt\mplare de acest gen s-a petrecut \ntr-o iarn`. R`t`cind, noaptea, pe o
viroag`, la vreo zece kilometri de cas`, s-a \nt\mplat s` pierd o piatr`, care m` atr`sese foarte mult,
prin forma sa deosebit`. Cum era o bezn` des`v\r[it`, am renun]at s` o mai caut [i am venit acas`.
Nici nu a]ipisem \ns` bine, c` am avut un vis ciudat. Se f`cea c` mergeam, pe aceeia[i bezn`, pe
potecile \ntortocheate [i o voce m` striga: "De ce m-ai l`sat? De ce m-ai l`sat aici?" Era o voce
cald`, feminin` parc`, [i tonul era nu de dojan`, ci de disperare, parc` cineva \mi cerea ajutor. M-am
trezit \n toiul nop]ii [i, la trei diminea]a am pornit s` caut piatra. Am mers foarte mult, dar cum s` v`
spun...ca un somnambul, parc` cineva nev`zut \mi c`l`uzea pa[ii. Am mers ce am mers [i am g`sit
piatra din prima \ncercare. M-am dus, \n \ntunericul `la de nu vedeai la doi pa[i, m-am aplecat [i...
am luat-o, direct pe ea, de[i, pe pov\rni[ul cu pricina erau sute, mii de pietre. Atunci am fost cu
adev`rat fericit! Ca [i cum reg`sisem o fiin]` drag`..."
{i aici, un fapt care merit` semnalat: profesorul Martinovici spune c` majoritatea pietrelor
informa]ionale le-a g`sit pe valea r\ului Tutana. S` aib` aceasta vreo leg`tur` cu faptul c` pe peretele
m\n`stirii din localitatea omonim` se g`se[te inscrip]ionat` \n piatr` silueta clar conturat` a unui
extraterestru cu alur` umanoid? Prea multe \ntreb`ri care-[i caut`, \nc`, r`spuns...
{i totu[I, ce s\nt aceste pietre? La prima vedere, par simple aglomer`ri de roc`, din silex sau
siliciu, cu forme, e drept, incitante, sem`n\nd izbitor, cum domnului profesor \i face pl`cere mereu
s` aminteasc`, cu sculpturile lui Br\ncu[i, idealizate, conceptualizate. S-a spus c` ele nu ar fi dec\t
un gen de cristale, p`rere contrazis` de interlocutorul nostru: "Humanoizii se deosebesc de cristale,
fiindc` cele din urm` acumuleaz` energie, dar numai de un anumit tip, pe care o retransmit, \n
vreme ce pietrele informa]ionale rezoneaz` cu tot c\mpul de energii cunoscute, de la cele de natur`
cuantic` la cele radiante, mai mult, cu energii necercetate \nc`, de tipul energiilor psihice, la nivel
neuronal, de care fiin]a uman` dispune. Unii cercet`tori au comparat aceste pietre informa]ionale cu
"trovan]ii" (gresii modelate natural \n forme antropoide sau de alt` natur`, predominante \n zona
subcarpatic` din nordul Olteniei). "Pot fi unele asem`n`ri, dar numai la nivelul aspectului exterior,
este de p`rere Trifon Martinovici. Spre deosebire de trovan]i, compu[i din roci moi, u[or
erodabile \n mod natural, humanoizii s\nt clar prelucra]i \n mod inteligent, dintr-o roc` dur` [i
eroda]i doar vag, \n milioanele de ani care au trecut peste ei". Aici ar fi interesant de semnalat un
aspect: de ce pietrele informa]ionale s\nt prelucrate \n siliciu [i nu \n alt material, de exemplu
bazaltul, o roc` mult mai dur`, care ar fi putut rezista mai bine asperit`]ilor temporale? Ei bine,
oricine [tie azi c` \n domeniul ciberneticii, componenta fundamental`, microcipul, are la baz`
siliciul... Mai mult dec\t sigur, cei care, acum c\teva milioane de ani, au dorit s` transmit` un mesaj
informa]ional viitorului, au ales siliciul tocmai pentru propriet`]ile sale deosebite \n acest domeniu.
{i noi, p`m\ntenii, care ne l`ud`m c` am "]op`it" pe Lun`, am aflat acest lucru abia acum patru
decenii...
Dar tot nu am r`spuns la \ntrebare: ce este cu pietrele acestea? Domnul profesor Martinovici
se str`duie[te s` g`seasc` un r`spuns de peste trei decenii. Ast`zi, d\nsul crede despre misterioasele
corpuri c` posed` o energie radiant`, modulat`, ale c`ror emsiuni spontane s\nt \n mod clar
purt`toare de semnale de informa]ie. Informa]ie care este \ns`, foarte departe de puterea noastr`
de \n]elegere. Timpul scurs de c\nd au fost realizate, de nivelul milioanelor de ani, a ac]ionat [i
asupra lor. |nc`rc`tura energetic` din re]eaua corpului solid este considerabil mai sc`zut` dec\t atunci
c\nd au fost realizate. De aceea, cazurile de exteriorizare a acestor energii, prin provocarea de
luminescen]`, cazuri deja men]ionate, s\nt extrem de rare. Pe de alt` parte, analiza cu contorul
Geiger-Muller a stabilit c` unele piese emit o radia]ie slab`, dep`[ind totu[i prin impulsurile lor
fondul natural, \n vreme ce altele dispun de capacitatea de a-l diminua [i chiar de a-l anula". |l
\ntreb`m pe interlocutorul nostru dac` aceste radia]ii s\nt periculoase, iar domnia sa ne r`spunde, pe
un ton foarte categoric: "Nici vorb` de a[a ceva! Nu a fost semnalat` prezen]a unor radia]ii nocive.
S\nt de fapt radia]ii c`rora nu le-am putut deduce cauza, pentru c` ele nu s\nt produse de elemente
radioactive, nocive, cum ar fi stron]iul, uraniul sau plutoniul, ci s\nt provocate de <ceva>
necunoscut, dar \n orice caz, nepericulos. Dimpotriv`, a[ putea spune c` este vorba despre ni[te
radia]ii benefice!".
Metoda prin care Trifon Martinovici a reu[it s` detemine faptul c` \ntr-adev`r, "pietrele
informa]ionale" sau "humanoizii", cum \i nume[te dumnealui, emit radia]ii, merit` amintit` prin
insolitul ei [i mai ales prin rezultatele spectaculoase care au fost ob]inute astfel. Ca [i Alexandru
Sift, charismaticul biolog clujean de al c`rui nume s\nt legate fenomenele stranii de la p`durea
Hoia-Baciu, profesorul din Curtea de Arge[ a folosit a[a-numitele "capcane cu film": a[ezarea,
al`turi de pietre, a unor cli[ee fotografice sigilate, \n l`zi de asemenea \nchise ermetic ([i, ve]i
vedea, acesta nu este singurul aspect care \i leag` pe cei doi pionieri \n cercetarea enigmaticului -
n.n.). Dup` c\teva zile, "capcanele" au fost scoase [i s-a putut observa c` pelicula fotografic` fusese
impresionat`. Profesorul Martinovici a denumit aceste imagini telecuantografii. Iar formele ob]inute
\n acest mod au fost, \n multe cazuri, remarcabile: s-au pus \n eviden]` reprezent`ri grafice bizare,
siluete umane, ceea ce ridic` noi semne de \ntrebare: s\nt, aceste reprezent`ri, mesaje pentru
posteritate, \nscrise de acea civiliza]ie care a creat "humanoizii" ? S\nt siluetele eviden]iate acolo
veritabile "fotografii" ale unor oameni primitivi, caz \n care "pietrele informa]ionale" s-au
comportat ca ni[te aparate de fotografiat avant la lettre?
Din p`cate, din miile de "telecuantografii" realizate de-a lungul anilor [i din sutele de pietre
g`site, domnul Martinovici nu mai are ast`zi dec\t pu]ine dovezi concrete. Majoritatea exemplarelor
de "humanoizi" [i de poze I-au disp`rut \ntr-un mod care trebuie neap`rat dest`inuit. |nainte de
Revolu]ie, c\nd deja cercet`rile profesorului de istorie din fosta capital` a }`rii Române[ti erau
cunoscute la nivel \nalt - academicieni cu faim`, ca Emil Condurache, Solomon Marcus, Ion
Nestor \i apreciau ipotezele - Trifon Martinovici intrase deja, prin preocup`rile sale
neconven]ionale, \n vizorul Securit`]ii. Cum pe atunci era \n floare "sistematizarea", urma ca
vechea cas` b`tr\neasc` a familiei Martinovici s` fie [i ea demolat`. Profesorul s-a opus constant
acestei solu]ii [i ea a fost pus` \n aplicare printr-o stratagem` tipic comunist`: omul a fost chemat
\ntr-o zi la [coal`, s` mearg` cu elevii la muncile agricole [i, venind seara acas`, a g`sit casa d`r\mat`
[i so]ia, copilul [i ceilal]i membri ai familiei privind neputincio[i scena. P\n` aici, nimic deosebit,
ve]i spune, josnicele metode nu erau singulare pe acele vremuri. Ceea ce este \ns` \ntr-adev`r
uluitor [i ne pune pe g\nduri este faptul c`, \n urma demol`rii, biblioteca, colec]iile de pietre [i
telecuantografii au fost luate [i au disp`rut, f`r` urm`, \n vreme ce toate celelalte lucruri din cas`,
chiar [i cele de valoare, au r`mas la locul lor. Domnul Martinovici crede c` totul a fost produsul
incon[tien]ei muncitorilor de la demol`ri, dar faptele par s` demonstreze c` dimpotriv`, cei care au
"demolat" au lucrat \ntr-o prea mare con[tin]` de cauz`...C`ci ace[tia nu au fost \n nici un caz
muncitorii de pe un [antier, ci persoane care [tiau prea bine ce caut` [i ce anume trebuie s` dispar`.
Ajungem astfel la teoria lansat` de reputatul ufolog C`lin Turcu, \n recenta sa lucrare, "Paradoxul
secretomaniei", \n care se sugereaz` tocmai acest fapt, anume c` o for]` ocult`, \n România [i \n
lume, este \n permanen]` interesat` de [tergerea urmelor fenomenelor misterioase. {i, dac` mai vre]i
un exemplu similar, el este cel al arhivei biologului Alexandru Sift (arhiv` cuprinz\nd \nregistrarea
pe pelicul` fotografic` a unor apari]ii bioplasmatice bizare), disp`rut` \ntr-un mod misterios,
imediat dup` moartea cercet`torului clujean. Este cineva - de pe P`m\nt sau din spa]iu - interesat ca
adev`rul s` nu ias` la iveal`? Sau e oare prea devreme s`-l afl`m? Dac` pietrele ar vorbi...