Aventuri \n casa p`r`sit`

Era prim`vara anului 1894, când aten]ia tuturor locuitorilor din Londra a fost atras` de uciderea
onorabilului Ronald Adair, \n circumstan]e cu totul neobi[nuite [i inexplicabile. Mai ales lumea
monden` a fost zguduit` ca de un [oc la vestea abominabilei crime. Desigur c` opinia public` a
aflat repede acele am`nunte minore, care ies la iveal` \nc` de la primele investiga]ii ale poli]iei,
dar o mare parte dintre detalii nu a fost dezv`luit`, c`ci dovezile incriminatorii erau a[a de
cople[itoare, \ncât n-a mai fost necesar` relevarea tuturor faptelor. Abia azi, dup` aproape zece
ani, mi s-a permis s` dezv`lui acele verigi lips`, relevând \n sfâr[it \ntregul lan] al evenimentelor
dramatice de atunci. Crima era interesant` prin ea \ns`[i, dar interesul pentru modul cum fusese
comis` reprezenta prea pu]in pentru mine, \n compara]ie cu inimaginabilele lucruri care s-au
\ntâmplat \n continuare [i care mi-au produs un [oc imens [i cea mai mare surpriz` de care am
avut parte \n via]`. Chiar [i acum, dup` atâta timp, m` trec \nc` fiori când m` gândesc la cele
petrecute [i m` str`bat din nou acele sentimente de bucurie, uimire [i \ndoial`, care m-au
cuprins \n clipa \n care am descoperit adev`rul. Permite]i-mi s` rog acel public care a acordat
aten]ie cazului, ar`tându-se interesat de eforturile depuse de mintea str`lucit` a lui Sherlock
Holmes pentru rezolvarea lui, s` nu m` blameze dac` nu le-am \mp`rt`[it la vremea respectiv` tot
ce [tiam. M`rturisesc c`, oricât a[ fi dorit s` o fac, totu[i el \nsu[i m` conjurase s` pun pecete
buzelor mele [i nu m-a dezlegat de leg`mânt decât \n urm` cu câteva zile.
Desigur, se poate presupune c` vechea mea amici]ie cu Sherlock Holmes a f`cut s` fiu foarte
interesat de acest caz [i c` dup` dispari]ia lui nu am ezitat niciodat` s` analizez cu grij` diversele
informa]ii aduse la cuno[tin]a publicului. Ba chiar am \ncercat, [i nu doar o dat`, pentru propria
mea satisfac]ie, s` recurg la metodele sale, de[i rezultatele mele au fost \ndoielnice.
Trebuie s` spun c`, dintre toate cazurile, nici unul nu m-a solicitat la fel de mult ca drama lui
Ronald Adair. Pe m`sur` ce parcurgeam datele anchetei, care avea s` duc` \n final la un verdict de
condamnare pentru crim` cu premeditare \mpotriva unuia sau mai multor indivizi, realizam
pierderea pe care o reprezentase pentru societate moartea dragului meu prieten Sherlock Holmes.
Existau elemente \n acest straniu caz care nu puteau fi rezolvate decât de Sherlock, eram convins
de asta, iar eforturile poli]iei ar fi fost dublate, ba chiar anticipate, de atenta observa]ie [i
vioiciunea min]ii celui mai abil detectiv al Europei. Zilnic, pe când \mi f`ceam plimbarea
obi[nuit`, nu-mi puteam scoate cazul din minte, dar orice explica]ie \ncercam s` g`sesc mi se
p`rea nepotrivit`. Cu riscul de a v` plictisi, povestind lucruri deja spuse la vremea lor, a[ dori
totu[i s` recapitulez faptele, a[a cum au fost ele aduse la cuno[tin]a publicului, o dat` cu sfâr[itul
anchetei.
Onorabilul Ronald Adair era cel de-al doilea vl`star al contelui de Maynooth, la acea dat`
guvernator al unei colonii australiene. So]ia contelui se \ntorsese de la Antipozi pentru o opera]ie
de cataract` [i locuia acum, \mpreun` cu cei doi copii, Ronald [i Hilda, \ntr-o cas` cochet`, pe
Park Lane, la num`rul 427. Tân`rul, ce frecventa cea mai aleas` societate, nu p`rea s` aib`
du[mani [i nici vicii. Fusese, nu de mult, logodit cu domni[oara Edith Woodley, din Carstairs, dar
leg`tura fusese desf`cut` prin consens reciproc \n urm` cu câteva luni, iar desp`r]irea nu \i
afectase prea mult pe nici unul dintre ei. Via]a lui Ronald Adair nu ie[ea cu nimic \n eviden]`,
prins` fiind \ntr-un cerc de tabieturi, c`ci din fire junele era lini[tit [i calculat. Dar tocmai asupra
acestui tân`r aristocrat atât de lipsit de patimi avea s` se abat` o moarte dintre cele mai bizare [i
mai nea[teptate, \ntr-o noapte de la sfâr[itul lui martie 1894.
Ronald Adair era un juc`tor de c`r]i pasionat, dar niciodat` mizele pe care paria nu-i afectau
siguran]a financiar`, a[a cum se \ntâmpl` cu al]i \mp`timi]i ai jocurilor de noroc. Membru al
cluburilor Baldwin, Cavendish [i Bagatelle, obi[nuia s` joace mai ales whist. De altfel, ancheta a
dovedit c` \n dup`-amiaza ultimei sale zile de via]`, jucase o partid` de whist la clubul  Bagatelle,
partid` ce se prelungise pân` aproape de asfin]itul soarelui. M`rturiile celor cu care jucase –
domnul Murray, Sir John Hardy [i colonelul Moran – demonstrau c` Ronald jucase whist, iar
balan]a norocului nu \nclina \n favoarea lui, t\n`rul pierzând cinci lire sterline. Dar toat` lumea \i
cuno[tea norocul proverbial [i o asemenea pierdere minor` nu-l afecta \n nici un fel. Ronald
Adair frecventa aproape zilnic cluburile [i, cum era un juc`tor prudent, de cele mai multe ori se
ridica de la mas` \nving`tor. S-a aflat, dup` moartea lui, c`, \n urm` cu câteva s`pt`mâni, Ronald,
f`când echip` cu colonelul Moran, câ[tigase nu mai pu]in de 420 de lire \ntr-o singur` partid`, de
la Godfrey Milner [i lordul Balmoral. Cam atât dezv`luiser` poli]i[tii despre victim`, \ntr-o prim`
faz` a anchetei.
|n seara crimei, Ronald s-a \ntors de la club la ora zece fix. Mama [i sora lui se aflau \n gr`din`,
discutând cu o cuno[tin]` comun`. Servitoarea a depus m`rturie c` ar fi auzit u[a de la intrare
deschizându-se [i apoi pa[ii lui ap`sa]i \ndreptându-se spre o camer` de la etajul doi, folosit` de
obicei de Ronald drept camer` de zi. Cu pu]in timp \nainte, ea aprinsese focul \n \nc`perea
respectiv` [i, pentru a risipi fumul, deschisese pu]in fereastra. Nici un zgomot nu se auzise din
camera lui Ronald pân` la ora unsprezece [i jum`tate, când lady Maynooth [i fiica ei au intrat \n
cas`. Dorind s`-i spun` noapte bun`, ea a \ncercat s` intre la Ronald, dar u[a era \ncuiat` pe
din`untru [i nimeni nu a r`spuns la strig`tele femeii. Cu ajutorul servitorilor, u[a a fost for]at`, [i
un fior de groaz` i-a str`b`tut pe to]i când au v`zut trupul tân`rului pr`bu[it la podea. Chipul \i
fusese mutilat oribil, probabil de un glon] de revolver, dar nici o arm` nu a fost g`sit` \n camer`.
Pe mas` se aflau dou` bancnote de zece lire fiecare [i 17 lire \n monede de aur [i argint,
aranjate \n gr`m`joare. Pe o bucat` de hârtie erau desenate diverse cifre, fiecare având \n dreptul
ei numele unor prieteni de la club, ceea ce i-a f`cut ulterior pe anchetatori s` presupun` c`, \nainte
de a muri, tân`rul \ncercase s` fac` un soi de bilan] al câ[tigurilor [i pierderilor la c`r]i.
Examinarea minu]ioas` a circumstan]elor \n care se produsese crima nu avea decât s` fac` [i mai
complex cazul. |n primul rând, nimeni nu putea explica de ce tân`rul \ncuiase u[a. Exista
posibilitatea ca asasinul s` fi f`cut asta [i apoi s` p`r`seasc` \nc`perea ie[ind pe geam. Dar pân` la
p`mânt erau cel pu]in [apte metri [i o p`tur` de brându[e abia \nflorite se g`sea chiar sub
ferestrele camerei lui Ronald ; nici p`mântul, [i nici florile nu erau r`v`[ite, semn c` nimeni nu
trecuse pe acolo, [i nici pe \ngustul petic de iarb` ce separa casa de alee nu se deslu[eau urme de
pa[i. Prin urmare, se p`rea c` \nsu[i Ronald \ncuiase u[a. Dar cum se produsese moartea lui ?
Nimeni nu se putea c`]`ra pân` la etaj f`r` s` lase nici un fel de urme. Presupunând c` glon]ul
fusese tras prin fereastra deschis`, trebuia ca asasinul s` fie un ]inta[ redutabil pentru a da o
lovitur` a[a precis`, cu atât mai mult cu cât tr`sese cu un revolver. {i apoi Park Lane este o strad`
foarte circulat`, iar la mai pu]in de o sut` de metri de casa lordului Adair se afla o sta]ie de birje.
Nimeni \ns` nu auzise vreo \mpu[c`tur`. {i, cu toate acestea, un om fusese ucis, iar moartea,
f`r` \ndoial` instantanee, se produsese din cauza unui glon] de revolver. Cam acestea erau
circumstan]ele crimei din Park Lane, complicate, precum am spus, de faptul c` junele Adair nu
avea du[mani, iar banii [i bijuteriile aflate \n camer` nu fuseser` furate. Toat` ziua am \ntors
aceste informa]ii pe toate p`r]ile, c`utând s` le pun cap la cap [i s` descop`r acel “punct de
minim` rezisten]`” despre care dragul meu Sherlock sus]inea c` trebuie s` stea la baza oric`rei
investiga]ii. M`rturisesc c` am f`cut prea pu]ine progrese. Seara am hoin`rit prin Parc [i tot
mergând, cufundat \n gânduri, m-am trezit, pe la ora [ase, pe Park Lane, la cap`tul str`zii,
aproape de intersec]ia cu Oxford Street. Un grup de pierde-var` ce st`teau pe trotuar, zgâindu-se
la o fereastr`, mi-au dat de \n]eles c` chiar acolo este casa pe care doream s` o v`d. Un om slab [i
de[irat, purt\nd ochelari cu lentile colorate, pe care l-am suspectat pe dat` ca fiind detectiv,
expunea propria-i teorie despre cele \ntâmplate, \n vreme ce ceilal]i, aduna]i roat` \n jurul s`u, \l
priveau cu admira]ie. M-am apropiat, s`-l aud mai bine, dar teoriile sale mi s-au p`rut atât de
fanteziste [i de absurde, \ncât am preferat s` m` retrag, dezgustat. Dându-m` \napoi, am nimerit,
din gre[eal`, peste un individ teribil la \nf`]i[are, diform [i b`trân, r`sturnându-i c`r]ile pe care le ]
inea \n mân`. |mi amintesc c`, pe când \l ajutam s` le str\ng`, mi-a atras aten]ia titlul uneia dintre
ele, Originea adora]iei arborilor, [i m-am gândit c` omul trebuie s` fi fost vreun bibliofil sc`p`tat
care, fie de nevoie, fie din pasiune, colec]iona asemenea lucr`ri obscure. M` str`duiam s`-mi cer
scuze pentru incident, \ntrucât era evident c` acele c`r]i pe care le maltratasem cu atâta brutalitate
\i erau dragi ca ochii din cap proprietarului lor. Morm`ind cu dispre], s-a r`sucit \ns` pe c`lcâie [i
i-am v`zut favori]ii c`run]i [i spinarea \ncovoiat` disp`rând \n mul]ime.
Observa]iile pe care le-am f`cut la casa cu num`rul 427 de pe Park Lane nu au clarificat deloc
misterul pe care doream s`-l dezleg. Cl`direa era desp`r]it` de strad` printr-un zid jos, cu grilaj
metalic, nu mai \nalt de un metru [i jum`tate. Era foarte u[or, prin urmare, pentru aproape oricine
s` se strecoare \n curte, dar cu toate astea, fereastra r`mânea inaccesibil`, de vreme ce nu existau
nici burlane, nici alte mijloace pentru a escalada casa. Mai buimac ca niciodat`, mi-am \ndreptat
pa[ii spre casa din Kensington. Aici, abia m` adâncisem iar`[i \n gânduri, când slujnica a venit s`-
mi spun` c` o persoan` ar dori s` m` vad`. Spre uimirea mea, persoana era nimeni altcineva decât
straniul colec]ionar de c`r]i, cu figura sa ascu]it` [i zbârcit` i]indu-se din chenarul trasat de o
claie de p`r alb, [i c`r]ile ]inute, ca ni[te odoare de pre], sub bra]ul drept.
- P`re]i surprins s` m` vede]i, sir?, a spus el, cu o voce care aducea mai mult a cârâit.
Am recunoscut c` eram,
\ntr-adev`r, surprins.
- Sunt un om de onoare, sir ,[i când s-a \ntâmplat s` v` v`d \ndreptându-v` \ncoace, m-am
gândit c` nu se cade s` nu v` mul]umesc pentru c` a]i fost un gentleman, ridicându-mi
c`r]ile, a[a c` v-am urmat, [ont\c`ind, cum am putut... {i vreau s` v` cer scuze c` am fost
o ]âr` moroc`nos adineauri!
- Ei, da]i prea mult` aten]ie unui fleac!, i-am r`spuns. Dar pot s` v` \ntreb cum de a]i [tiut
cine sunt?
- Dac` mi-este permis, sir, v-a[ spune c` v` sunt \ntrucâtva vecin, c`ci \mi pute]i vizita
magazinul de c`r]i la col]ul lui Church Street [i va fi o bucurie s` v` primesc. Poate c`
sunte]i [i dumneavoastr` colec]ionar, sir. Ia privi]i, am aici P`s`ri din Marea Britanie, o
 edi]ie a lui Catulus [i R`zboiul Sfânt – c`r]i alese, dar vi le dau la pre] de chilipir! Cu cinci
volume a]i putea umple chiar raftul de colo. |mi pare cam gola[, nu zice]i?
Cum st`team pe scaun, mi-am r`sucit doar capul spre biblioteca din spatele meu [i când m-am
\ntors iar`[i spre misteriosul meu vizitator, Sherlock Holmes st`tea, surâz`tor, lâng` birou. M-am
ridicat \n picioare ca \mpins de un resort, dar, \n clipa urm`toare, pentru prima [i ultima oar` \n
via]a mea, am le[inat. O cea]` cenu[ie mi-a \mp`ienjenit ochii [i când mi-am revenit, aveam
gulerul hainei desf`cut [i un \n]ep`tor gust de coniac \mi pi[ca buzele. Holmes st`tea aplecat
deasupra mea cu sticla de b`utur` \n mân`.
- Dragul meu Watson, mi-a spus, cu glasul lui atât de familiar, \]i datorez mii de scuze. Nu
mi-am \nchipuit c` o s` fii atât de tulburat.
- Holmes ! am strigat, strângându-l de bra]e. E[ti chiar tu ? Poate s` fie adev`rat c` tr`ie[ti ?
Este oare cu putin]` s` fi supravie]uit c`derii \n acel abis ?
- Stai pu]in ! a exclamat el. E[ti sigur c` putem discuta despre lucruri serioase ? Nu de alta,
dar \mi dau seama c` reapari]ia mea, al c`rui dramatism, recunosc, n-a fost prea nimerit,
te-a [ocat zdrav`n !
- E \n ordine, stai lini[tit, sunt bine, dar crede-m`, Holmes, nu-mi pot crede ochilor ce v`d !
Doamne, s` fie adev`rat c` tu, tu \nsu]i, scumpul meu prieten, stai acum \n biroul meu ?
Din nou l-am apucat strâns de mâneca hainei [i i-am sim]it sub ea bra]ul sub]ire, dar plin
de vigoare. |n orice caz, se pare c` nu e[ti “fantom`”, am glumit eu. Dragul meu prieten,
sunt \ncântat s` te rev`d. Ia un loc [i poveste[te-mi cum de ai reu[it s` scapi teaf`r din acea
pr`pastie groaznic`.
S-a a[ezat \n fa]a mea [i [i-a aprins o ]igar` cu non[alan]a caracteristic`. Era \mbr`cat \n redingota
jerpelit` a anticarului, dar celelalte elemente din recuzita acestuia z`ceau, \ntr-o peruc` alb`,
al`turi de gr`mada de c`r]i vechi, pe mas`. Holmes p`rea chiar mai slab [i mai ascu]it decât
b`trânul vânz`tor de c`r]i \n care se deghizase, iar chipul s`u acvilin c`p`tase o paloare cadaveric`,
dovad` c` nu st`tea chiar bine cu s`n`tatea.
- Sunt tare bucuros c` m-am \ndreptat la loc, Watson. Nici n-ai idee cât \i e de greu unui om \nalt
s` mearg` cocârjat pre] de câteva ore, pref`cându-se coco[at. Acum, dragul meu camarad,
permite-mi s`-]i cer sprijinul, c`ci \n noaptea asta ne a[teapt` o activitate foarte riscant`. {i poate
c` ar fi mai bine s`-]i dest`inui totul abia dup` ce vom sfâr[i munca.
- M` macin` curiozitatea! A[ prefera s` aud acum despre ce e vorba.
- Vii cu mine la noapte?
- Oricând vrei [i oriunde te vei duce \]i voi sta al`turi !
- Exact ca pe vremuri, dragul meu Watson ! Dar, \nainte s` plec`m, bine ar fi s` lu`m o
\mbuc`tur`... C\t prive[te pr`pastia aceea... N-am avut dificult`]i s` ies din ea, de vreme ce nici nu
am intrat vreodat`, spuse Holmes, zâmbind.
- Ce ? N-ai c`zut \n pr`pastie ?
- Nu, Watson, niciodat`. Biletul pe care ]i l-am trimis a fost cât se poate de sincer. Nu mai aveam
dubii c` ajunsesem la finele carierei mele, când am \ntrez`rit figura sinistr` a r`posatului profesor
Moriarty str`juind poteca strâmt` ce ducea spre o cale sigur`. Am citit \n ochii s`i cenu[ii o
hot`râre de nestr`mutat. De aceea, am schimbat câteva vorbe cu el [i am ob]inut permisiunea de a
scrie acea scurt` not` pe care ulterior ai primit-o. Am l`sat-o al`turi de port-]igaretul [i de
bastonul meu [i am p`[it pe c`rare. Moriarty m` urma \ndeaproape. Când am ajuns la cap`tul
drumului, m-am oprit. Nu a scos arma, dar s-a repezit asupra mea, \ncercând s` m` \nl`n]uie cu
bra]ele sale lungi. De[i [tia c` totul se desf`[oar` conform diabolicului plan pus la cale de el, era
totu[i ner`bd`tor s` se r`zbune. Ne-am cl`tinat amândoi, \mbrâncindu-ne spre marginea pr`pastiei.
Din fericire, am ni[te cuno[tin]e solide de baritsu, acele lupte japoneze despre care ]i-am vorbit
[i care m-au ajutat s` ies dintr-o mul]ime de situa]ii nepl`cute. Astfel, am reu[it s` scap din
strânsoare, strecurându-m` printre bra]ele sale [i zbierând din r`runchi, Moriarty a b`tut haotic
aerul cu palmele goale, \ncercând s` se aga]e de un sprijin nev`zut. Dar eforturile sale au fost
zadarnice [i nu [i-a mai putut rec`p`ta echilibrul, c`zând \n h`u. Aplecându-m` deasupra
pr`pastiei, l-am v`zut cum se pr`bu[e[te, lovindu-se de o stânc` \n c`dere [i apoi cum se izbe[te,
cu un plesnet sec, de ap`.
Am ascultat plin de mirare spusele lui Holmes care se oprea din când \n când din povestire
pentru a trage cu nesa] din ]igar` [i a scoate rotocoale albe de fum.
- Dar urmele ? l-am \ntrebat eu. Am v`zut cu propriii mei ochi cum dou` urme de pa[i
duceau spre potec` [i nici una nu se \ntorcea.
- |ndat` ajungem [i acolo, m-a lini[tit Holmes. |n clipa \n care Profesorul a disp`rut \n
genune am realizat c` destinul \mi scosese \n cale o [ans` extraordinar`. {tiam c` Moriarty
nu era singurul om care jurase s`-mi vin` de hac. Erau \nc` cel pu]in trei persoane a c`ror
dorin]` de r`zbunare ar fi crescut [i mai tare la vestea c` Profesorul, liderul lor, murise. {i
ace[ti indivizi erau printre cei mai periculo[i cu putin]` ; mai devreme sau mai târziu, unul
dintre ei tot mi-ar fi f`cut de petrecanie. Pe de alt` parte, dac` toat` lumea ar fi fost
convins` c` am pierit, ciracii lui Moriarty ar fi l`sat garda jos, ar fi ac]ionat f`r` team` [i
astfel mi-ar fi putut pica ei \n plas`. Abia atunci ar fi venit timpul s` dau de veste c` n-am
p`truns \nc` pe t`râmul lui Hades. Toate aceste gânduri mi-au trecut prin minte atât de
repede, \ncât nu cred c` profesorul Moriarty ajunsese pe fundul pr`pastiei Reichenbach, [i
eu deja hot`râsem ce am de f`cut. M-am ridicat [i am examinat cu aten]ie peretele stâncos
din spatele meu. |n pitoreasca descriere pe care ai f`cut-o ulterior \ntregii pove[ti –
m`rturisesc c` am citit-o cu nesa] ! – spuneai c` stânca era neted` [i alunecoas`, aproape
imposibil de escaladat. Fapt nu pe de-a-ntregul adev`rat. Ici-colo, mai existau cioturi de
stânc`, unde-]i puteai sprijini piciorul [i se deslu[eau chiar unele t`p[ane. Totu[i, stânca
era prea \nalt` [i s` urc pân` \n vârful ei mi se p`rea imposibil, dup` cum imposibil` era [i
revenirea pe poteca umed` f`r` a l`sa urme. A[ fi putut, e adev`rat, s`-mi pun invers
\nc`l]`rile, cum mai f`cusem \n câteva rânduri, dar priveli[tea a trei rânduri de pa[i ducând
toate \n aceea[i direc]ie ar fi p`rut cu siguran]` o \nscenare. Analizând rapid alternativele
ce-mi st`teau \nainte m-am decis c` trebuia s` risc s` urc pe stânc`. N-a fost o treab` prea
u[oar`, Watson. H`ul se c`sca, hâd, sub mine. Nu sunt nici aiurit, nici supersti]ios, dar \]i
dau cuvântul de onoare c` mi s-a p`rut, \n acele secunde, c` aud vocea profesorului
Moriarty, strigându-m` din abis. Un pas gre[it mi-ar fi fost fatal [i nu de pu]ine ori, când
am r`mas cu vreun smoc de iarb` \n palm`, sau când picioarele mi-au alunecat pe vreo
creast` umed`, mi-am zis c` totul s-a terminat. Dar am r`zbit spre vârf, ajungând \n cele
din urm` pe un platou destul de \ntins, acoperit cu mu[chi, unde m` puteam ad`posti, f`r`
s` risc a fi v`zut [i bucurându-m` chiar de un deplin confort. Aici m` aflam când tu, dragul
meu, [i ceilal]i, investiga]i \n cea mai ineficient` [i mai demn` de compasiune manier`,
circumstan]ele mor]ii mele... Apoi, când voi a]i tras deja concluzia inevitabil` [i total
eronat` c` a[ fi murit \n pr`pastie [i v-a]i \ntors la hotel, r`mas singur mi-am zis, pentru o
clip`, c` acela este sfâr[itul aventurilor mele. Dar s-a \ntâmplat ceva care mi-a dat de
\n]eles c` soarta mai avea destule surprize preg`tite pentru persoana mea. O stânc` uria[`
s-a pr`bu[it de sus [i a trecut pe lâng` mine, pr`v`lindu-se \n h`u. Pe moment, am crezut c`
bolovanul se desprinsese \ntâmpl`tor din munte, dar, privind \n sus, am v`zut capul unui
om profilându-se pe fundalul cerului \ntunecat [i o alt` piatr` a aterizat chiar pe t`p[anul
pe care st`team \ntins, la mai pu]in de o palm` de tâmpla mea. Desigur, nu \nc`pea nici
 o \ndoial` : Moriarty nu venise singur acolo. Un complice de-al s`u – [i pe dat` mi-a
fulgerat \n minte cât de periculos era acel complice – \l \nso]ise cu siguran]` pe Profesor
[i, de la distan]`, nev`zut de mine, fusese martor la moartea prietenului s`u [i la salvarea
mea. A[teptase ca vânzoleala produs` de apari]ia voastr` s` se sting`, apoi se c`]`rase \n
vârful stâncii [i \ncerca acum s`-mi fac` de petrecanie, cum nu reu[ise aliatul s`u.
- N-am stat s` m` gândesc prea mult, Watson. Am v`zut iar`[i acel chip fioros, ce scruta
\ntunericul, dincolo de stânc` [i am [tiut c` urmeaz` s` arunce un alt bolovan. Cu chiu, cu vai,
m-am c`]`rat \napoi, spre potec` [i nu cred c` a[ fi reu[it s` ajung dac` nu mi-a[ fi p`strat
sângele rece, c`ci a fost de o sut` de ori mai greu de mers decât la venire. Dar nu am avut
timp s` m` gândesc la pericol, c`ci un alt pietroi a zburat pe lâng` mine, \n vreme ce \ncercam
s` m` ag`] cu mâinile de cioturile ascu]ite. Când mai aveam pu]in de coborât, am alunecat,
dar, slav` Domnului, am nimerit, zgâriat [i plin de sânge, direct pe c`rarea \ngust`. M-am
ridicat, cl`tinându-m` ame]it, [i am str`b`tut aproape dou`zeci de kilometri prin mun]i, pe o
bezn` grozav`, \ndep`rtându-m` ca de o piaz` rea de Reichenbach. Peste o s`pt`mân`, m`
aflam la Floren]a, convins c` absolut nimeni, \n afar` de mine [i de fratele meu, Mycroft, nu
mai [tia ceva de soarta mea. |]i sunt dator cu mii de scuze, dragul meu Watson, dar era extrem
de important s` se cread` c` sunt mort [i sunt sigur c`, dac` n-ai fi [tiut c` am trecut \n lumea
drep]ilor, n-ai fi putut scrie un articol atât de emo]ionant despre dispari]ia mea. |n ultimii trei
ani, recunosc c` am fost ispitit de dorin]a de a-]i scrie câteva rânduri, dar de fiecare dat` m`
gândeam c` bucuria nem`rginit` pe care ve[tile de la mine ]i-ar fi produs-o te-ar fi determinat
s` comi]i vreo indiscre]ie [i s` tr`dezi, f`r` s` vrei, taina. Din cauza asta te-am [i repezit mai
adineaori, pe strad`, când cu c`r]ile, fiindc` m` temeam ca nu cumva, recunoscându-m`, s`-mi
dezv`lui identitatea. Nici nu vreau s` m` gândesc la consecin]e, dac` s-ar fi \ntâmplat una ca
asta... Cât despre Mycroft, am fost nevoit s` m` \ncred \n el, c`ci aveam nevoie de bani de
cheltuial` [i nu-i puteam ob]ine de la altcineva. Pe de alt` parte, cursul evenimentelor din
Londra nu a mers pe f`ga[ul dorit de mine, deoarece doi dintre cei mai periculo[i membri ai
bandei lui Moriarty au reu[it s` se sustrag` justi]iei [i s` r`mân` liberi. De aceea am c`l`torit,
vreme de doi ani, prin Tibet [i m-am deconectat vizitând ora[ul sacru Lhassa [i petrecând
câteva zile \n compania lui Dalai Lama. Probabil c` ai citit despre remarcabila expedi]ie \n
Tibet a exploratorului norvegian Sigerson, dar sunt sigur c` nici m`car nu ]i-a trecut prin cap
c` de fapt prime[ti ve[ti despre mine... Apoi am trecut prin Persia, am z`bovit pu]in la Mecca
[i i-am f`cut o vizit` califului din Khartoum, ale c`rei rezultate le-am comunicat de \ndat` la
Foreign Office. |ntorcându-m` \n Fran]a, am petrecut câteva luni la un laborator din
Montpellier, cercetând deriva]ii gudronului. Aflând cu satisfac]ie c` unul dintre inamicii mei
se g`sea \n Londra, eram pe cale s` m` \napoiez \n Anglia, când mi-a ajuns la urechi vestea
despre crima din Park Lane [i am hot`rât s` m` gr`besc, profitând de oportunit`]ile ce mi se
ofereau. Am venit de \ndat` la Londra [i m-am \nfiin]at \n persoan` pe Baker Street, spre
totala uluire a doamnei Hudson. Cu bucurie am v`zut c` Mycroft \mi p`strase apartamentul [i
documentele exact a[a cum le l`sasem eu. A[a se face c` ast`zi, la dou` dup`-amiaza, m`
aflam tol`nit \n vechiul meu fotoliu, cu singurul regret c` lâng` mine nu se afla, pe scaunul
s`u favorit, vechiul [i dragul meu prieten Watson.
Iat` deci senza]ionala poveste pe care mi-a fost dat s-o aud \n acea sear` de aprilie, o poveste
ce poate mi s-ar fi p`rut de domeniul imposibilului dac` nu a[ fi avut \n fa]a ochilor cea mai
elocvent` dovad` a veridicit`]ii ei - silueta \nalt` [i usc`]iv` [i chipul ascu]it [i \nfl`c`rat de
pasiune al tovar`[ului meu, pe care nu crezusem c` am s`-l mai v`d vreodat`. |ntr-un fel, \mi
d`deam seama c` suferin]a mea [i [ocul prin care trecusem nu \l l`saser` indiferent, dar c`uta
s`-[i arate compasiunea nu prin cuvinte, ci prin expresia fe]ei [i prin comportamentul blând
fa]` de mine.
- Munca este cel mai eficient antidot pentru durere, prietene, [i cea mai bun` justificare a
trecerii prin via]` a unui om, spuse Holmes. |n noaptea asta vom avea serios de muncit [i,
dac` ajungem la o concluzie viabil` \nseamn` c` eforturile noastre nu vor fi fost \n zadar.
L-am implorat zadarnic s`-mi dezv`luie mai mult, dar n-a vrut s` se lase \nduplecat de
rug`min]ile mele.
- Chiar mai \nainte de sosirea zorilor, vei auzi [i vei vedea \ndeajuns de multe lucruri ca s`
\n]elegi, r`spunse Holmes. Avem de vorbit despre trei ani care au trecut peste noi [i \n care
am fost departe unul de cel`lalt. Mai ai pu]in` r`bdare, te rog, c`ci \]i promit c`, dup` nou` [i
jum`tate, vom discuta despre ciud`]eniile din casa p`r`sit`.
Am avut senza]ia c` m-am \ntors \n timp când, fix la nou` [i jum`tate seara, m-am trezit stând
lâng` Sherlock Holmes \ntr-o tr`sur`, cu revolverul \n buzunar [i un neostoit dor de
aventur` \n suflet. Prietenul meu st`tea t`cut [i \ncruntat [i, \n lumina felinarelor, i-am z`rit
chipul palid, cu pleoapele abia mijite [i buzele strânse. De bun` seam` c` era afundat \n
gânduri. Nu [tiam ce bestie s`lbatic` h`ituiam prin jungla neagr` a Londrei, dar \mi d`deam
seama, din comportamentul veritabilului vân`tor de r`uf`c`tori de lâng` mine (a c`rui figur` se
destindea, când [i când, \ntr-un surâs sardonic, semn r`u pentru subiectul c`ut`rilor noastre) c`
problema nu era deloc simpl`. |mi \nchipuiam c` ne \ndrept`m spre Baker Street, dar Holmes
i-a f`cut semn vizitiului s` opreasc` \n col]ul pie]ei Cavendish [i a coborât din tr`sur`. Eu l-am
urmat [i ne-am continuat drumul pe jos. Pe m`sur` ce mergea, \l vedeam cum se uit` cu
aten]ie \n stânga [i \n dreapta, parc` spre a se asigura c` nu fusesem urm`ri]i. Dar drumul ales
nu era u[or de intuit, deoarece Holmes cuno[tea toate str`du]ele atât de \ncâlcite ale Londrei
ca pe propriile buzunare [i pân` s` ajungem aici poruncise vizitiului s` fac` o mul]ime de
ocoli[uri, pe str`zi despre a c`ror existen]` eu nu aveam habar. Am ajuns, \n cele din urm`, la
un drum \ngust, m`rginit de case vechi [i mohorâte, care d`dea \n Manchester Street, iar de
aici am nimerit pe Blandford Street. Ne-am strecurat apoi printr-un pasaj strâmt, pe sub o
poart` de lemn, ajungând \ntr-o curte goal`, \n fundul c`reia se z`rea umbra unei cl`diri.
Holmes a deschis u[a din spate a casei [i, dup` ce am intrat amândoi, a \ncuiat-o la loc, cu
grij`.
|n ciuda beznei care domnea \n`untru mi-am putut da seama, când am reu[it s`-mi mai
obi[nuiesc ochii cu \ntunericul, c` ne aflam \ntr-o cas` p`r`sit`. Sub pa[ii no[tri, du[umeaua
troznea [i scâr]âia [i, bâjbâind cu mâinile, am dat de un perete pe care atârnau fâ[ii de hârtie.
Degetele reci, ca de mort, ale lui Holmes, m-au prins de \ncheietur` [i prietenul meu m-a
condus de-a lungul unui hol scund [i am z`rit cu greu, deasupra u[ii, o fereastr` \n evantai.
Ajun[i aici, Holmes s-a r`sucit brusc spre dreapta [i ne-am pomenit \ntr-o camer` uria[` [i
pustie, ale c`rei col]uri nu se distingeau prea bine din negura nop]ii, dar care era luminat`, \n
mijloc, de felinarele de pe strad`. Din p`cate, lumina se strecura cu greu prin ferestrele
acoperite de praf, \n a[a fel \ncât abia ne distingeam tr`s`turile, de[i st`team la mai pu]in de
un metru distan]` unul de cel`lalt. Holmes [i-a sprijinit o mân` pe um`rul meu [i mi-a [optit la
ureche:
- {tii unde ne afl`m ?
- Cu siguran]` suntem pe Baker Street, am r`spuns, cu ochii a]inti]i spre fereastra murdar`.
- Exact! Ne afl`m \n vila Camden, adic` tocmai vizavi de vechea noastr` locuin]`.
- Dar ce c`ut`m aici ?
- Simplu, casa asta ne ofer` o excelent` priveli[te asupra \mprejurimilor. Dac` nu te
deranjez prea tare, te-a[ ruga, drag` Watson, s` te apropii pu]in de fereastr`, fiind \ns` atent s`
nu te observe cineva, [i apoi s` te ui]i c`tre casa mea, punctul de pornire al multora dintre
basmele tale. Vreau s` v`d dac`, dup` trei ani de absen]`, mai sunt capabil \nc` s` te surprind...
Am p`[it \nainte [i am aruncat o privire spre fereastra casei lui Holmes, atât de cunoscut`. |n
clipa \n care privirea mi-a c`zut asupra imobilului, nu mi-am putut opri un ]ip`t de surpriz`.
Draperiile erau trase, dar dincolo de ele, camera se vedea a fi puternic luminat`. Umbra unui
b`rbat ce st`tea pe un scaun se profila, \ntunecat`, \n \nc`pere, chiar dincolo de fereastr`.
Postura capului, umerii largi [i conturul trupului vânjos nu puteau \n[ela pe nimeni asupra
identit`]ii personajului. Chipul i se z`rea doar din profil, creând impresia unui teatru de
umbre, din acelea ce se pot vedea prin \ndep`rtata Japonie. Era sosia perfect` a lui Sherlock
Holmes ! Am fost atât de surprins, \ncât am \ntins mâna spre a-l atinge pe cel de lâng` mine,
ca s` m` conving c` este real, \n carne [i oase. Holmes râse mânze[te [i [opti:
-Ei, ce p`rere ai ?
- Doamne, Sherlock, este o minune !
- Precum vezi, trecerea acestor trei ani nu mi-a afectat cu nimic imagina]ia, spuse el, [i i-am
ghicit \n glas bucuria artistului mândru de propria crea]ie. Este c` seam`n` perfect cu mine ?
- A[ fi fost \n stare s` jur c` e[ti tu !
- Pentru reu[ita execu]iei responsabil este monsieur Oscar Meunier, din Grenoble, care a
trudit zdrav`n vreo câteva zile pentru acest mulaj. Este doar un bust, f`cut din cear`. Restul
detaliilor le-am pus la punct chiar eu, \n timpul scurtei vizite pe care am f`cut-o acas`, \n
aceast` dup`-amiaz`.
- Dar pentru ce toate acestea?
- Pentru c`, dragul meu Watson, am avut cel mai puternic motiv s`-i fac pe anumi]i oameni s`
cread` c` stau acolo, la fereastr`, de[i eu de fapt sunt \n cu totul alt loc...
- {i crezi c` fereastra ta este supravegheat` ?
- {TIU c` e supravegheat` de acei indivizi despre care ]i-am povestit...
- Adic`?
- Oamenii lui Moriarty! Vechii mei du[mani, din aleasa companie a celui care zace acum \n
pr`pastia Reichenach. Aminte[te-]i c`, dintre to]i londonezii, numai ei mai [tiu c` sunt \nc`
viu. Mai devreme sau mai târziu, z`rind manechinul de la fereastr`, vor crede c` m-am \ntors.
{tiu c` au urm`rit f`r` \ncetare casa [i ast`zi diminea]` imagineaz`-]i ce surpriz` au avut,
v`zând c` m-am \ntors.
- De unde [tii ?
- Fiindc` am recunoscut una dintre iscoadele lor când m-am uitat pe fereastr`. Este un individ
cam \ntr-o ureche, Parker \l cheam`, \i place s` cânte la drâmb` [i mi se pare total inofensiv,
de[i, zice-se, e [trangulator de meserie! Pu]in \mi pas` de el, dar mi-e team` de teribila
persoan` care se afl` \n spatele s`u, prietenul la cataram` al lui Moriarty, omul care azvârlea
cu bolovani \n mine pe munte, cel mai \ndr`zne] [i periculos criminal din Londra. ~sta-i omul
care m` urm`re[te acum, dar care habar nu are c` de fapt noi suntem cu ochii pe el !
Planurile amicului meu mi se relevau treptat, dezv`luind inteligen]a lui extraordinar`. Din
acest ad`post jalnic, ciracii lui Moriarty erau spiona]i f`r` s` [tie [i cei ce doreau s` dea de
urma lui Holmes erau ei \n[i[i urm`ri]i. {i astfel, acel manechin din cear`, ascuns dup`
draperii, era momeala, iar noi, vân`torii care a[teptau ca prada s` ias` \n b`taia pu[tii. St`team
amândoi, \nconjura]i de bezna nop]ii [i urm`ream siluetele care se vânzoleau \ncoace [i-ncolo
\naintea noastr`. Holmes r`m`sese t`cut [i nemi[cat; dar nu m` \ndoiam, v`zându-l cu ochii
a]inti]i asupra [uvoiului de trec`tori din strad`, c` avea toate sim]urile \ncordate la maximum.
Era o noapte \ntunecat` [i agitat`, iar vântul [uiera strident de-a lungul drumului. Oamenii
mergeau, care \ncotro, \nfofoli]i \n paltoane [i o dat` sau chiar de dou` ori am avut impresia c`
z`resc aceea[i figur` \n mul]ime, ba am remarcat [i doi indivizi care p`reau c` se ad`postesc
de vânt \n arcada unei case, situate nu departe de locuin]a lui Sherlock Holmes. Am \ncercat
s`-i atrag camaradului meu aten]ia asupra lor, dar el m-a oprit, ducând degetul la buze, [i a
continuat s` fixeze cu aten]ie strada. |n r`stimpuri, cuprins de neastâmp`r, b`tea darabana cu
degetele \n zid. Era limpede c` nu se afl` \n largul s`u [i c` lucrurile nu mergeau a[a cum ar fi
dorit. Pe m`sur` ce se apropia miezul nop]ii [i strada se golea de trec`tori, Holmes se l`sa
cuprins de agita]ie. Curând, a \nceput s` se vânzoleasc` prin camer`, m`surând \nc`perea cu
pa[i ap`sa]i. Tocmai voiam s`-l \ntreb ce se petrece când, ridicându-mi privirea spre fereastra
casei sale, am r`mas \nlemnit. F`r` grai, am putut doar s`-l apuc pe Holmes de mân` [i s`-i ar`t
groz`via.
- Umbra s-a mi[cat!, am [optit, \ntr-un târziu. {i \ntr-adev`r, nu mai puteam z`ri manechinul
din profil, c`ci acesta fusese r`sucit cu spatele c`tre strad`.
Cu siguran]` cei trei ani care trecuser` peste noi nu reu[iser` s` \mblânzeasc` temperamentul
nest`vilit al lui Holmes [i nici s`-i diminueze inteligen]a.
- Desigur c` s-a mi[cat, mi-a r`spuns. Crezi c` sunt un cârpaci pus pe farse, care s` pun` \n
fa]a ferestrei un manechin nemi[cat [i s` se a[tepte s`-i p`c`leasc` astfel pe unii dintre cei
mai inteligen]i indivizi din Londra? St`m \n aceast` camer` de dou` ore [i deja doamna
Hudson a schimbat de opt ori pozi]ia manechinului, a[a cum ne-am \n]eles, o dat` la
fiecare sfert de or`. St` a[ezat` \n mijlocul camerei, \n fa]a lui, astfel \ncât silueta ei s` nu
se z`reasc` de afar`. Ah !, f`cu el, ]inându-[i pentru câteva clipe respira]ia, vizibil
emo]ionat. |n lumina ce]oas` i-am v`zut capul zvâcnind \nainte, apoi r`mânând
nemi[cat, \ntr-o atitudine rigid`. Afar`, strada era acum cu des`vâr[ire pustie. Probabil c`
cei doi oameni se mai aflau \nc` \n arcada casei, dar nu-i mai puteam z`ri. Era lini[te [i
\ntuneric [i numai silueta falsului Sherlock Holmes se profila pe fundalul ferestrei,
luminat` din interiorul \nc`perii. Din nou, \n t`cerea deplin`, am auzit r`suflarea lui
Holmes, care respira sacadat, abia reprimându-[i emo]ia. Apoi, \ndat` m-a tras c`tre cel
mai \ntunecat col] al \nc`perii [i am sim]it degetele lui tremur`toare, ap`sându-mi buzele,
ca semn c` trebuie s` mi le ]in ferecate. Niciodat` nu-l v`zusem pe amicul meu mai
impresionat, de[i nu vedeam ce motiv are tulburarea sa, \ntrucât afar` totul era calm [i
lini[tit. Dar, subit, am aflat cauza acestei \ngrijor`ri, pe care sim]urile ascu]ite ale lui
Holmes o prev`zuser`. Un sunet grav, adânc, mi-a ajuns la urechi, venind \ns` nu dinspre
Baker Street, ci chiar din spatele cl`dirii \n care ne furi[asem. O u[` s-a deschis [i s-a
trântit la loc, cu zgomot, [i dup` câteva clipe sunetul unor pa[i s-a f`cut auzit din pasajul
pe unde p`trunsesem mai devreme, ecoul lor r`sunând puternic \n casa pustie. Holmes s-a
lipit de perete [i i-am urmat pilda, strecurându-mi \n acela[i timp mâna dup` revolver. Am
v`zut, ivindu-se din bezn`, silueta vag` a unui b`rbat, o umbr` neagr` ce ap`ruse \n tocul
u[ii deschise. A stat pu]in \n expectativ` [i apoi s-a mi[cat \nainte, ghemuindu-se [i p`rând
c` ar c`uta ceva. Aceast` apari]ie sinistr` se afla la doar câ]iva pa[i de noi [i tocmai m`
preg`team s` sar asupra lui, când mi-am amintit c` individul nu putea [tii de prezen]a
noastr` acolo. A trecut pe lâng` noi, f`r` s` ne simt`, [i, ajuns lâng` fereastr`, a deschis-o,
str`duindu-se s` nu fac` g`l`gie. Când [i-a strecurat capul prin deschiz`tura geamului,
lumina felinarului i s-a rev`rsat peste chip. Omul p`rea, la rândul s`u, foarte tulburat.
Ochii \i str`luceau [i obrajii \i erau parc` scutura]i de convulsii. Era un tip \n vârst`, cu un
nas ascu]it [i proeminent, o frunte larg` [i o musta]` uria[`. Purta pe cap, dat spre ceaf`, un
clac iar un plastron se z`rea prin pardesiul desf`cut. Avea fa]a sfrijit` [i oache[`, br`zdat`
 de riduri adânci, ce-i d`deau o \nf`]i[are s`lbatic`. |n mân` ]inea un obiect care ini]ial mi-a
p`rut a fi o bât`, dar care, \n clipa când a izbit-o de podea, a scos un sunet metalic. Apoi a
scos din buzunar un obiect voluminos [i a me[terit ceva cu el, dup` care s-a auzit un
clinchet ascu]it, ca [i cum s-ar fi deschis un z`vor. |ngenuncheat, s-a aplecat deasupra
podelei [i, l`sându-se cu toat` greutatea asupra a ceea ce p`rea a fi un levier, a sfâr[it prin
a declan[a un hârâit prelung, terminat tot printr-un z`ng`nit puternic. Atunci s-a ridicat [i
am v`zut c` ]ine \n mâini un soi de pu[c`, al c`rei pat era \ns` foarte curios realizat. A
desf`cut \nchiz`torul pu[tii, a pus ceva \n`untru [i a armat. Ghemuindu-se, a sprijinit un
butoia[ de marginea ferestrei deschise [i apoi i-am v`zut musta]a pleo[tit`, ap`rând
deasupra butoiului [i ochii sc`p`r`tori, cercetând cu osârdie \mprejurimile. Am auzit un
morm`it de satisfac]ie venind dinspre el \n clipa \n care [i-a sprijinit arma \n um`r [i a ]
intit spre silueta \ntunecat` din fereastra casei lui Holmes. O frântur` de secund` a r`mas
nemi[cat, \nc\t \i auzeam aproape respira]ia. Apoi, degetul s`u a ap`sat tr`gaciul. S-a auzit
un ]iuit straniu [i apoi un clinchet prelung de geamuri sparte. Exact atunci, Sherlock s-a
n`pustit ca un tigru \n spatele ]inta[ului [i l-a doborât la podea. Individul [i-a revenit \ns`
rapid din [oc [i, cu o putere fantastic` [i-a cuprins adversarul de gât. N-am ezitat [i l-am
lovit puternic \n cap cu revolverul, \ncât s-a pr`bu[it iar`[i pe du[umea. M-am aruncat
asupra lui, \n vreme ce tovar`[ul meu a \nceput s` sufle \ntr-un fluier. S-a auzit un trop`it
de cizme pe caldarâm [i \n nici un minut, doi poli]i[ti \n uniform` [i un detectiv \n civil au
p`truns \n \nc`pere.
- - Tu e[ti, Lestrade ? a \ntrebat Holmes.
- Da, domnule Holmes. Am preluat eu misiunea. E o pl`cere s` v` rev`d la Londra, sir.
- |]i mul]umesc pentru acest sprijin pe care mi l-ai dat \n particular... Trei crime cu autor
necunoscut, \ntr-un singur an, este cam mult, Lestrade. Dar cel pu]in \n cazul crimei din
Molesey, [tiu c` te-ai descurcat bini[or.
Ne-am ridicat cu to]ii \n picioare; tr`g`torul r`sufla greu, str`juit de cei doi poli]i[ti ce nu-l
l`sau s` fac` nici o mi[care. Deja câ]iva gur`-casc` prinseser` a se aduna \n strad`. Holmes p`[i
spre fereastr`, o \nchise [i trase jaluzelele. Lestrade aprinse dou` lumân`ri, iar poli]i[tii \[i
descoperir` lanternele; \n fine, aveam ocazia s`-l examinez mai bine pe prizonierul nostru.
Acesta [i-a \ndreptat spre noi privirea aspr` [i m-a str`b`tut un fior v`zându-i \nf`]i[area, atât
de masculin` [i de sinistr` \n acela[i timp. Cu o frunte de filosof deasupra unor f`lci de
depravat, omul p`rea \nzestrat \n egal` m`sur` pentru a face bine, dar [i pentru a comite fapte
reprobabile. Dar, la o analiz` mai atent`, v`zându-i ochii alba[tri sclipind de r`utate, nasul
uria[, ascu]it ca un pumnal [i fruntea t`iat` parc` de un sculptor nepriceput, din linii prea dure,
nu-]i mai f`ceai nici o iluzie asupra caracterului malefic al individului. P`rea s` nu-i pese de
nici unul dintre noi, \n schimb c`ut`tura lui afurisit` \l sfredelea pe Holmes, cu o expresie de
ur` \mbinat` cu mirare.
- Diavole ! murmur` el. Diavol \mpieli]at [i dibaci!
- Aa... Colonele! spuse Holmes, aranjându-[i gulerul mototolit. |ndr`gosti]ii se \ntâlnesc la
sfâr[itul drumului, cum spune vechiul proverb. Nu cred c` am avut pl`cerea de a te mai
vedea de când m-ai cople[it cu acele « aten]ii », pe când m` ag`]am de stânci, la un pas de
a m` pr`bu[i \n pr`pastia Reichenbach.
Colonelul nu-[i putea dezlipi ochii de pe prietenul meu, ca un om aflat \n trans` [i repeta
\ntruna : « Diavol \mpieli]at [i \ndr`zne] ! Diavole ! ».
- M` scuzi, \nc` nu am f`cut prezent`rile, spuse Holmes. Acest domn este colonelul
Sebastian Moran, fost cândva ofi]er al Majest`]ii Sale \n armata din India [i cel mai
iscusit vân`tor pe care l-a v`zut vreodat` Asia. Cred c` nu gre[esc, colonele, spunând c`
e[ti ne\ntrecut la vân`toarea de tigri, a[a-i?
|nsp`imânt`torul personaj nu spunea nimic, ci se zgâia \n continuare la tovar`[ul meu. Cu
ochii s`i s`lbatici [i musta]a zbârlit` de furie, p`rea el \nsu[i acum un tigru cuprins de turbare.
- Chiar m` [i mir cum o stratagem` atât de simpl` ca a mea a putut p`c`li un shikari atât de
versat la pânda tigrilor, râse Holmes. Fiindc` scena asta trebuie s`-]i fi fost familiar`. Nu
obi[nuiai dumneata \n India s` legi un copila[ de copac [i s` te furi[ezi printre crengi, cu
pu[ca \nc`rcat`, a[teptând ca tigrul s` vin` [i s` mu[te din momeal` ? Aceast` cas` p`r`sit`
este, iat`, copacul meu, [i tu e[ti, vai, chiar tigrul \n povestea noastr` ! Mai [tiu c`, la
vân`toare, \]i puneai la \ndemân` [i alte pu[ti, \n caz c` veneau mai mul]i tigri sau c` arma
ta nu s-ar fi desc`rcat. Ace[ti domni – rosti el, ar`tând cu un gest larg spre ceilal]i – sunt
pu[tile mele. Paralela este, precum vezi, foarte precis`!
Colonelul Moran ]â[ni spre Holmes, mânat de ur`, dar bra]ele vânjoase ale cerberilor s`i \l
traser` \napoi. Furia ce i se citea pe chip era \ns` groaznic` la vedere.
- Trebuie s` recunosc totu[i c` mi-ai f`cut o mic` surpriz`, continu` Holmes. Nu m`
a[teptam ca tu \nsu]i s`-]i faci apari]ia \n aceast` magherni]`, ca s` tragi de la fereastr`. M`
 gândisem c` o vei face chiar din strad`, unde prietenul meu, Lestrade, [i onorabilii s`i
colegi te a[teptau. Este singurul lucru care m-a luat pe nepreg`tite, c`ci \n rest totul a
decurs conform planului.
Colonelul Moran se \ntoarse spre detectivul Lestrade:
- Indiferent dac` ai sau nu motive legale s` m` arestezi, asta nu m` oblig` s` ascult
tr`nc`nelile ironice ale acestui domn. Dac` tot m` aflu \n mâinile legii, m`car proceda]i
pân` la cap`t \n mod legal.
- Mi se pare destul de rezonabil, accept` Lestrade. Mai ave]i ceva de spus, domnule
Holmes, \nainte s` plec`m ?
Sherlock tocmai ridicase pu[ca de pe du[umea [i \i examina curios mecanismul.
- Iat` o pies` admirabil construit`, un unicat a[ putea spune, de o putere teribil` [i \n acela[i
timp foarte silen]ioas`. L-am cunoscut pe Von Herder, acel me[ter neam] lipsit de vedere,
care a f`urit-o, la comanda r`posatului profesor Moriarty. {tiu de mul]i ani despre
existen]a ei, dar niciodat` pân` acum nu am avut prilejul s` o mânuiesc. |]i recomand s` o
studiezi cu aten]ie, Lestrade, [i de asemenea, s` arunci o privire [i asupra gloan]elor cu
care este \nc`rcat`.
- Fi]i siguri c` o vom analiza cum se cuvine, domnule Holmes, \ncuviin]` Lestrade, \n
vreme ce, \nso]it de colegii ce-l ]ineau strâns pe prizonier, se \ndrepta spre u[`. Dori]i s`-
mi mai spune]i ceva ?
- Doar s` te \ntreb sub ce acuza]ie \l vei aresta pe colonel...
- Cum sub ce acuza]ie ? Normal, va comp`rea \n fa]a judec`torului pentru c` a \ncercat s`
v` ucid`.
- Ei, asta nu, Lestrade ! Nu vreau ca numele meu s` fie implicat. {i apoi, meritul de a-l fi
re]inut pe individ \]i apar]ine \n exclusivitate, eu nu am f`cut decât s`-l atrag \n curs`. Da,
Lestrade, [i vreau s` te felicit pentru felul profesionist \n care ai ac]ionat. Cu obi[nuitul
t`u amestec de \ndr`zneal` [i curaj ai reu[it s`-i vii de hac acestui tigru plin de viclenie.
- S`-i vin de hac cui ?
- Omului care a dus de nas pân` acum \ntreaga poli]ie britanic`. Colonelul Sebastian
Moran, uciga[ul onorabilului Ronald Adair ! Da, c`ci el l-a ucis pe tân`rul Adair, cu un
glon] expandabil, tras dintr-o pu[c` cu aer comprimat, prin fereastra deschis` a casei cu
num`rul 427 de pe Park Lane, la sfâr[itul lunii trecute. Asta-i acuza]ia oficial`, Lestrade !
 {i acum, drag` Watson, dac` supor]i curentul produs de un geam spart, a[ dori s` te invit s`
st`m pu]in de vorb`. Sunt sigur c` o discu]ie amiabil`, la o ]igar`, \]i va oferi un bun prilej
de delectare, dup` aventurile acestei nop]i.
Precum am amintit, apartamentul lui Sherlock r`m`sese neatins, pe toat` durata lipsei lui,
gra]ie grijii manifestate de Mycroft Holmes [i de atenta doamn` Hudson. E adev`rat c`, de
cum am intrat, m-a izbit ordinea neobi[nuit` ce domnea \n camer`, dar obiectele cele mai
pre]uite de c`tre Holmes se aflau totu[i la vechile lor locuri, inclusiv micul laborator chimic [i
masa stropit` cu pete de acid. Deasupra unei policioare se afla un [ir de c`r]i pe care probabil
c` mul]i dintre cet`]enii onorabili le-ar fi dorit arse \n pia]a public`. Schemele desenate de
Holmes, cutia viorii [i suportul de pip`, ba chiar [i pungu]a persan` unde detectivul p`stra
tutunul mi-au ap`rut \naintea ochilor \n vreme ce-mi roteam privirea prin camer`. |n \nc`pere
se afla deja doamna Hudson, care ne-a \ntâmpinat cu un surâs larg, [i acel manechin
\ntruchipându-l pe Sherlock Holmes [i care jucase un rol atât de important \n aventurile
acelei nop]i. Era o statuie de cear` colorat` a prietenului meu, a[a de bine realizat` c` p`rea
real. St`tea pe un mic piedestal, pe mas`, purtând chiar un vechi halat de-al lui Holmes, \n a[a
fel \ncât iluzia, pentru cei ce priveau din strad`, s` fie perfect`.
- Sper c` ai respectat regulile mele, doamn` Hudson, spuse Holmes.
- Da, sir, am f`cut \ntocmai precum mi-a]i poruncit. Am mers numai \n genunchi, nu m-am
ridicat o clip` \n picioare.
- Excelent ! Ai f`cut o treab` pe cinste ! Ai v`zut unde a ajuns glon]ul?
- Sigur, domnule Holmes. Mi-e team` \ns` c` a stricat frumoasa dumneavoastr` statuie, c`ci
i-a str`puns capul [i s-a turtit de perete. L-am g`sit pe canapea, iat`-l!
Holmes a luat glon]ul [i mi l-a \ntins:
- Un glon] moale, de revolver, precum vezi, Watson. N`scocirea unui geniu, c`ci cine s-ar fi
a[teptat ca un asemenea obiect s` ]â[neasc` dintr-o pu[c` cu aer ? E \n ordine, doamn`
Hudson, \]i mul]umesc pentru ajutorul pe care ai binevoit s` mi-l dai. {i acum, Watson, ia
loc, te rog, pe vechiul t`u scaun, c`ci trebuie s` l`murim câteva aspecte ale acestei
chestiuni, ce desigur te intrig`. |[i azvârlise de pe umeri redingota zdren]uit`, punându-
[i \n schimb halatul luat de pe manechinul de cear`.
- B`trânul shikari are \nc` nervi de o]el [i ochi de vultur, spuse el, chicotind, \n vreme ce
examina fruntea g`urit` a manechinului. Prive[te, plumbul a p`truns exact \ntre sprâncene,
 la baza nasului [i ar fi izbit \n plin creierul, dac` aceast` p`pu[` ar fi avut a[a ceva...
Colonelul era cel mai bun ]inta[ din toat` India [i azi rar mai \ntâlne[ti prin Londra
tr`g`tori care s` se poat` compara cu el. Ai auzit, sper, de numele lui !
- Nu, nu am auzit.
- Ei, ce vrei, faima e trec`toare ! Dar dac` stau s` m` gândesc bine, nu auzise[i nici de
profesorul James Moriarty, de[i acesta era una dintre cele mai str`lucite min]i ale epocii.
D`-mi, te rog, indexul de biografii de pe raft. Holmes \ntorcea cu lentoare paginile, tol`nit
\n fotoliul s`u [i puf`ind cu poft` din ]igar`.
- Colec]ia mea de personalit`]i ale c`ror nume \ncep cu litera “M” este una pe cinste! Doar
Moriarty singur ar fi suficient s` dea greutate acestei litere, dar ia te uit`, \i mai am aici [i
pe Morgan, faimosul otr`vitor, pe Merridew, cel de groaznic` amintire printre londonezi,
pe Mathews, individul care mi-a spart un dinte, \n anticamera de la Charing Cross [i, \n
fine, pe prietenul nostru din aceast` sear`.
Mi-a \nmânat carne]elul [i am putut citi:
MORAN, SEBASTIAN, Colonel. Actualmente nu are de lucru. Fost ofi]er al regimentului 1 de
Cerceta[i din Bangalore. N`scut la Londra, \n 1840. Fiul lui Sir Augustus Moran, fost ambasador
britanic \n Persia. Educat la Eton [i Oxford. A luptat \n timpul campaniilor din Afganistan,
Jowaki [i Charasib, Sherpur [i Kabul. Autor al c`r]ilor “Asprul joc al mun]ilor Himalaya” (1881)
[i “Trei luni \n jungl`” (1884). Adresa: Conduit Street. Cluburi frecventate: Tankerville, clubul
Anglo-Indian, Bagatelle Card. Pe marginea fi[ei, Holmes notase, cu scrisul s`u \ngrijit: « Cel mai
periculos om din Londra ».
- Este uimitor, am spus, \ntinzându-i carne]elul. Cariera acestui om mi se pare demn` de un
soldat onorabil.
- Adev`rat, gr`i Holmes. Pân` la un anumit punct, s-a comportat admirabil. A fost
\ntotdeauna un om foarte curajos [i oamenii din India mai povestesc [i ast`zi despre cum
s-a strecurat Moran printr-o firid` \ngust`, s` prind` un tigru mânc`tor de oameni care era
r`nit, deci infinit mai periculos. Dar vezi tu, Watson, exist` copaci care cresc drep]i pân`
la o anumit` vârst`, apoi tulpina lor \ncepe s` se curbeze, luând forme haotice. A[a se
\ntâmpl` [i cu oamenii. Am dezvoltat chiar o teorie potrivit c`reia fiecare individ
ascunde \n sine o \ntreag` stirpe de str`mo[i, cu calit`]ile [i defectele lor [i, la un moment
dat, o anumit` influen]`, benefic` sau malefic`, \[i va face loc \n comportamentul acelui
 individ, influen]` ap`rut`, desigur, pe cale ereditar`. Persoana \n cauz` devine astfel
rezumatul \ntregii istorii a familiei sale.
- Hm, mi se pare o teorie cam fantezist`!
- Tocmai de aceea nici nu doresc s` insist`m asupra ei. Dar oricare ar fi explica]ia, cert e c`
Moran s-a transformat dintr-o dat` dintr-un aristocrat rasat \ntr-un s`lbatic. A cerut s` fie
trecut \n rezerv`, s-a \ntors la Londra [i aici a dobândit un renume deloc favorabil. Atunci
a fost remarcat de profesorul Moriarty, c`ruia, pentru o vreme, i-a fost un fel de [ef de stat
major. Moriarty l-a stipendiat din bel[ug cu bani [i nu-l folosea decât pentru chestiuni de
maxim` importan]`, pe care nu le-ar fi \ncredin]at unor r`uf`c`tori de rând. |]i mai
aminte[ti de moartea doamnei Stewart din Lauder, \n 1887, nu-i a[a ? Ei, bine, sunt sigur
c` Moran s-a aflat \n spatele crimei, de[i nimeni n-a putut dovedi vreodat` asta. Individul
a procedat cu atâta sânge rece [i abilitate, \ncât, atunci când banda lui Moriarty s-a
destr`mat [i majoritatea membrilor s`i au ajuns dup` gratii, pe Moran nu l-am putut ag`]a
cu nimic. |]i mai aminte[ti de ziua aceea când te-am chemat aici [i am tras obloanele, de
frica pu[tii cu aer comprimat ? De bun` seam` atunci m-ai crezut pu]in aiurit, dar [tiam
precis ce fac, c`ci aflasem de existen]a acestei formidabile arme, dup` cum cuno[team [i
faptul c` pe tr`gaciul ei ap`sa cea mai sigur` mân` din lume. Când am fost \n Elve]ia,
Moran l-a \nso]it pe Moriarty [i nu am nici o \ndoial` c` el a fost cel care arunca \n mine
cu bolovani, pe povârni[ul \ngust al pr`pastiei Reichenbach. Iar cât timp m-am aflat \n
sudul Fran]ei, am r`sfoit zilnic ziarele, c`utând orice referire, cât de ambigu`, la el. Faptul
c` se afla la Londra, \n libertate, \nsemna c` nu merita s` \mi risc via]a \ntorcându-m`
acas`. Zi [i noapte, umbra sa tenebroas` a plutit asupra mea [i m` temeam c`, mai devreme
sau mai târziu, avea s` i se iveasc` ocazia s`-mi vin` de hac. Ce-a[ fi putut face ? Nu-l
puteam \mpu[ca \n v`zul lumii, c`ci nu aveam nici un motiv legal [i asta ar fi \nsemnat s`
ajung \n boxa acuza]ilor. S` apelez la justi]ie nu mi-ar fi fost de nici un folos, c`ci
magistra]ii nu-l puteau aresta doar pe baza simplei mele b`nuieli. Deci nu puteam face
nimic \mpotriva sa. Dar am urm`rit cu aten]ie [tirile despre crime [i delicte, [tiind c` astfel
se va tr`da, pân` la urm`. Când am auzit despre uciderea misterioas` a lui Ronald Adair
mi-am dat seama c` periculosul colonel Moran ac]ionase. {i apoi, toate i]ele duceau spre
el. Oare nu jucase el c`r]i cu victima, nu o urmase acas`, de la club? Cu siguran]` Moran
tr`sese prin fereastra deschis`, f`r` a l`sa o urm`. G`sirea gloan]elor folosite [i apoi a armei
 criminalului era suficient` spre a-l trimite pe Moran \n grija c`l`ului. Un plan mi-a \ncol]it
pe dat` \n minte. Am avut grij` s`-mi fac sim]it` prezen]a [i s` m` fac remarcat de
informatorii lui Moran, care ne\ntârziat i-au dat acestuia vestea c` m-am \ntors. {i \]i dai
seama c` el a pus revenirea mea pe seama crimei comise [i a fost cuprins de panic`, la
gândul c` l-a[ putea da \n vileag. Am fost sigur c` nu va ezita s` m` \nl`ture imediat,
pentru a m` obliga s` tac, [i c` va apela, pentru aceast` treab` murdar`, la vechea lui pu[c`.
I-am l`sat o nad` minunat`, trebuie s` recuno[ti, \n fereastr` [i \ntre timp am anun]at [i
poli]i[tii, cerându-le s` se afle prin preajm`, la nevoie. De altfel, Watson, cu acurate]ea
care nu te p`r`se[te niciodat`, le-ai observat prezen]a, \n acea arcad`. Apoi, m-am
\ndreptat spre acel nea[teptat, dar precum vezi, extrem de potrivit, post de observa]ie –
casa p`r`sit`, f`r` \ns` s` b`nuiesc c` [i Moran \[i alesese acela[i loc pentru a da atacul.
Acum, dragul meu, \]i mai este ceva neclar ?
- Da. Nu m-ai l`murit deloc care ar fi putut fi motivul pentru care colonelul Moran s`-l fi
ucis pe Ronald Adair.
- A, dragul meu Watson, aici p`trundem pe t`râmul presupunerilor, unde chiar [i cele mai
ascu]ite [i mai logice min]i pot claca. Fiecare \[i formeaz` propria ipotez`, adunând
dovezile ce-i stau la dispozi]ie [i a ta poate p`rea, cu siguran]`, la fel de corect` ca [i a
mea.
- Deci \]i formase[i o opinie asupra celor \ntâmplate...
- Cred c` faptele nu-s greu de explicat. Nu era un secret pentru nimeni c` tân`rul Adair [i
colonelul Moran câ[tigaser`, \mpreun`, o mare sum` de bani la jocul de c`r]i. Dar Moran
era un tri[or de clas`, lucru pe care-l [tiam de mult, dar de care Adair nu avea habar.
Presupun c` \n ziua \n care a descoperit c` onorabilul s`u partener de whist tri[eaz`, a fost
cuprins de indignare. Mai mult ca sigur au avut o discu]ie \ntre patru ochi, \n cadrul c`reia
Adair, care era un gentleman, l-a amenin]at pe farseur c`-l va da \n vileag dac` nu renun]`
de bun` voie s` mai fie membru al clubului [i nu jur` c` va abandona cariera de cartofor.
Nu am \ndoieli c` a[a au decurs lucrurile, fiindc` mi-e greu s` cred c` un tân`r cu atâta bun
sim] ca Adair ar fi dorit s` declan[eze imediat un scandal, dezv`luind adev`rul despre o
persoan` mult mai \n vârst` decât el [i pe care o respectase pân` atunci. Dar excluderea
din cluburile mondene l-ar fi ruinat pe Moran, care tr`ia din trucurile sale de cartofor uns
cu toate alifiile. Prin urmare, l-a ucis pe Adair, care, \n momentul când a fost ucis, tocmai
 socotea câte lire are de \napoiat partenerilor de joc, \ntrucât nu dorea s` p`streze ni[te bani
ob]inu]i prin fraud`. A \ncuiat u[a, \n a[a fel \ncât mama [i sora lui s` nu-l surprind` [i a
\nceput s`-[i noteze, pe o foaie, numele celor pe care \i escrocase Moran [i c`rora el dorea
s` le \napoieze banii. Se potrive[te?
- Cu siguran]` ai intuit corect adev`rul [i de ast` dat`!
- Ei, se va vedea la judecat`, când Moran va face dezv`luiri complete, dac` am avut sau nu
dreptate. Oricum, de acum putem sta lini[ti]i, individul n-are s` ne mai dea b`t`i de cap.
Faimoasa pu[c` a lui Von Herder va fi expus` la muzeul Scotland Yard-ului [i de acum
\nainte domnul Sherlock Holmes va fi liber s`-[i dedice via]a examin`rii acelor probleme,
mici dar atât de interesante, pe care via]a complex` a Londrei i le va scoate \nainte...
-