XII.

Crima de la Abbey Grange

Era o diminea]` geroas`, c`tre sf\r[itul iernii lui 1897, c\nd m-am trezit scuturat de um`r de
amicul Holmes . Lum\narea pe care o ]inea \n m\n` \i lumina chipul palid [i i-am putut citi
ner`bdarea \n priviri, \n vreme ce, r`pit din bra]ele somnului, intuiam c` ceva nu este \n regul`.
- Hai, Watson, vino, [opti el. Jocul st` s` \nceap`. Nici o vorb`! |mbrac`-te rapid [i hai s`
mergem!
Zece minute mai t\rziu ne aflam \ntr-o tr`sur`, \ndrept\ndu-ne, pe str`zile t`cute [i pustii, c`tre
gara Charing Cross. Zorii zilei de februarie se iveau firavi [i cu greu puteam distinge
chipurile \nnegurate ale muncitorilor ce treceau pe l\ng` noi, pierz\ndu-se \n cea]a londonez`.
Holmes se cuib`rise, t`cut, \n paltonul s`u gros [i eram bucuros c`-i puteam urma exemplul,
\ntruc\t era un chin s` [i vorbe[ti, pe acel ger n`praznic.
Abia dup` ce, ajun[i la gar`, am b`ut o cea[c` cu ceai fierbinte [i ne-am ocupat locurile
confortabile din trenul spre Kent, ne-am sim]it suficient de revigora]i pentru a sta de vorb`.
Holmes scoase un bilet din buzunar [i citi cu voce tare:

Abbey Grance, Marham, Kent,

3 :30 A.M.

Drag` domnule Holmes,

A[ fi foarte bucuros dac` a]i fi de acord s` m` ajuta]i \n ceea ce promite a fi un caz
remarcabil. Este ceva ce sigur ]ine de compenten]a dumneavoastr`. Cu excep]ia punerii \n
libertate a doamnei, v` asigur c` nu m-am atins de nimic, toate obiectele se afl` a[a cum le-am
g`sit. Dar v` implor, nu mai pierde]i o clip`, veni]i c\t pute]i de repede, \mi este greu s`-l las
pe Sir Eustace acolo.
Al dumneavoastr` sincer,
Stanley Hopkins.

- Hopkins a apelat la mine doar de [apte ori [i de fiecare dat` solicit`rile sale s-au dovedit
pe deplin justificate, spuse Holmes. Pun r`m`[ag c` fiecare dintre aceste cazuri [i-a g`sit
deja locul \n colec]ia dumitale, [i te asigur, drag` Watson, c` nu-]i lipse[te putere de
 selec]ie, ceea ce \]i mai spal` oarecum din p`cate. Pentru c` - [i te rog s` nu m` contrazici !
– obiceiul pe care l-ai c`p`tat, de a privi lucrurile din punctul de vedere al scriitorului, \n
loc de a le da o abordare [tiin]ific`, a pus \ntr-o alt` lumin` cazuri ce ar fi putut fi ni[te
demonstra]ii de referin]` \n istoria criminalisticii. Treci cu vederea ac]iuni care implic`
migal`, spre a eviden]ia detalii senza]ionale, care pot atrage privitorul, dar cu siguran]`
nu-l vor instrui !
- {i atunci de ce nu le scrii singur ?, l-am \ntrebat, pref`c\ndu-m` sup`rat.
- P`i le voi scrie, le voi scrie, dragul meu Watson. |n prezent sunt, dup` cum vezi, pu]in
ocupat, dar mi-am propus s`-mi dedic anii b`tr\ne]ii trecerii \n revist` a cazurilor pe care
le-am studiat de-a lungul vremii [i chiar inten]ionez s` concentrez \ntreaga art` de a fi
detectiv \ntr-o singur` lucrare. Revenind la cazul de fa]`, deduc c` ar fi vorba de o crim`.
- Deci crezi c` acest Sir Eustace este mort ?
- A[a a[ spune. Mesajul lui Hopkins demonstreaz` o agita]ie considerabil`, iar el nu este din
fire un om emotiv. Da, b`nuiesc c` aici este vorba despre un act violent [i c` inspectorul a
l`sat cadavrul neatins pentru ca noi s`-l examin`m. O banal` sinucidere nu l-ar fi
determinat pe Hopkins s` apeleze la mine. C\t despre eliberare, se pare c` este vorba
despre o femeie care a stat \ncuiat` \n camera ei c\t timp s-a consumat tragedia. Dar dup`
c\te \mi dau seama studiind acest bilet, cred, Watson, c` vom avea ocazia s` ne perind`m
pu]in prin \nalta societate. Ia te uit`, h\rtie creponat`, monograma «E.B.», blazon, adres`
scris` cu \nflorituri. Sper c` prietenul Hopkins se va ridica la \n`l]imea reputa]iei sale, iar
noi vom avea o diminea]` interesant`. Oricum, crima nu a fost comis` dup` miezul nop]ii.
- De unde \]i dai seama ?
- Simplu, cunosc programul trenurilor, z\mbi Holmes. Mai \nt\i la fa]a locului a trebuit
chemat` poli]ia local`, care a apelat la Scotland Yard. Hopkins a trebuit s` plece \n Kent [i
de acolo a apelat la mine. Toate aceste lucruri se putea \nt\mpla de-a lungul unei singure
nop]i. Dar iat` c` am ajuns la gara Chiselhurst [i cur\nd ne vom l`muri dubiile.
O c`l`torie de mai mul]i kilometri pe \ngustele drumuri de ]ar` ne-a adus \n cele din urm` \n
fa]a unei por]i impozante. Portarul se gr`bi s` ne ias` \n \nt\mpinare [i pe figura lui
\nsp`im\ntat` [i marcat` de nesomn mi-am dat seama c` acolo se \nt\mplase o nenorocire.
Aleea pe care am pornit mai departe str`b`tea un parc m`rginit de ulmi seculari [i se sf\r[ea \n
fa]a unui conac, ale c`rui coloane aminteau de stilul roman al lui Palladio. Una dintre aripile
cl`dirii p`rea a fi construit` recent, \n vreme ce corpul central p`rea foarte vechi [i era acoperit
cu ieder`, de[i ferestrele largi dovedeau c` [i acolo interveniser` c\teva schimb`ri. T\n`rul
inspector Stanley Hopkins ne a[tepta \n pragul u[ii [i imediat ce l-am v`zut, mi-am dat seama
c` problema este serioas`.
- Sunt foarte bucuros c` a]i venit, domnilor! Dac` a[ putea \ns` da timpul \napoi, nu v-a[ mai
fi deranjat, deoarece doamna [i-a revenit [i a putut s`-mi ofere o descriere complet` a celor
\nt\mplate, astfel \nc\t nu mai exist` lucruri de l`murit. V` aminti]i de banda de sp`rg`tori din
Lewisham?
- Cum, cei trei Randall ?
- Exact, tat`l [i cei doi fii ai s`i. E opera lor, nu m` \ndoiesc. Au dat o lovitur` asem`n`toare
acum dou` s`pt`m\ni la Sydenham, unde au fost v`zu]i [i descri[i \n am`nunt. Mi se pare
cam \ndr`zne] din partea unor ho]i s` dea dou` lovituri consecutive, dar e m\na lor aici, cu
siguran]`. |ns` de ast` dat` nu-i mai pa[te \nchisoarea, ci [treangul.
- Deci Sir Eustace este mort.
- Da, a fost lovit \n cap cu v`traiul.
- Sir Eustace Brackenstall, dup` cum mi-a spus vizitiul...
- Exact, unul dintre cei mai boga]i oameni din Kent. Lady Brackenstall se afl` \n salonul de
ceai, biata de ea, a tr`it o experien]` terifiant`. P`rea aproape moart` atunci c\nd am g`sit-o.
Cred c` ar trebui s` asculta]i cum s-au petrecut lucrurile chiar din gura ei. Apoi vom examina
sufrageria \mpreun`.
Lady Brackenstall era o femeie deosebit`. Rareori am mai v`zut persoan` at\t de gra]ioas`, o
prezen]` a[a de feminin` [i un chip at\t de frumos. Era blond`, cu plete aurii [i ochi alba[tri [i
probabil [i tenul \i era minunat, de[i acum se vedea c` avusese foarte mult de suferit \n urma
experien]ei de azi-noapte. Suferin]a psihic` i se putea citi \nc` pe chipul palid [i nici starea ei
fizic` nu era mai bun`, c`ci deasupra unui ochi avea o umfl`tur` vine]ie, pe care menajera, o
femeie \nalt` [i sobr`, o tampona de zor cu o]et. Doamna st`tea, epuizat`, \ntins` pe o canapea,
dar privirea ei scrut`toare, atunci c\nd am p`truns \n \nc`pere, mi-a dat de \n]eles c` nici
spiritul ei puternic, nici curajul s`u, nu fuseser` zdruncinate de teribila tragedie. Era \mbr`cat`
\ntr-un halat larg, albastru, tivit pe margini cu argintiu, dar la picioarele patului se afla [i o
rochie de zi, cu paiete negre.
- V-am spus tot ce s-a \nt\mplat, domnule Hopkins, spuse ea, cu o voce sf\r[it`.
- {i nu pute]i s` ne mai spune]i \nc` o dat`?
- Dac` ve]i considera necesar, am s` spun acestor domni ce s-a \nt\mplat. Au fost deja \n
sufragerie?
- M-am g\ndit c` ar fi bine s` asculte mai \nt\i relatarea dumneavoastr`.
- A[ fi fericit` dac` a]i putea aranja lucrurile. Pentru mine, este groaznic s` m` g\ndesc c`
trupul lui se afl` \nc` aici, spuse femeia, cl`tin\nd din cap [i \ngrop\ndu-[i fa]a \n palme. |n
acel moment, \ns`, halatul \i c`zu de pe un um`r [i Holmes nu-[i putu re]ine o exclama]ie
de uimire:
- Dar, doamn`, ave]i [i alte r`ni! Ce sunt astea? Dou` pete vine]ii se vedea pe um`rul
marmorean, pe care femeia se gr`bi s` [i-l acopere.
- Nu-i nimic, nu are leg`tur` cu crima groaznic` de azi-noapte. Dac` dumneavoastr` [i
prietenul dumneavoastr` ve]i binevoi s` lua]i loc, am v` voi spune tot ce [tiu. Am fost
so]ia lui Sir Eustace Brackenstall, dar c`snicia noastr` a durat doar un an. |mi dau seama
c` n-ar folosi la nimic s` v` ascund c` mariajul n-a fost unul fericit, de vreme ce to]i
vecinii v` vor spune asta [i n-ar avea rost s` o neg. Poate c` vina mi-a apar]inut [i mie.
Am fost crescut` \ntr-o atmosfer` mai liberal`, mai dechis`, \n sudul Australiei, [i stilul de
via]` englezesc, cu numeroasele sale conven]ii, cu restric]iile [i pedanteria caracteristice,
nu-mi st` \n fire. Dar principalul motiv al conflictelor conjugale este c` Sir Eustace era un
b`utor notoriu. S` stai al`turi de un asemenea om chiar [i numai o or` reprezenta pentru
oricine un chin de nesuportat. V` pute]i imagina ce \nseamn` pentru o femeie plin` de
via]` [i cu o cultur` aleas` s` fie legat` de acest sclav al alcoolului, zi [i noapte  ? Faptul c`
aceast` c`s`torie mi-a fost impus` a fost un sacrilegiu, o crim`, o tic`lo[ie f`r` margini. {i
mereu am crezut c` monstruoasele legi care m` obligau s` r`m\n \n puterea so]ului meu
vor aduce un blestem asupra acestor ]inuturi, c`ci Domnul nu va l`sa s` dureze prea mult
aceast` r`utate.
Pentru un moment, \[i s`lt` capul [i de sub v\n`taia de pe frunte, am v`zut c` ochii \i
str`luceau, arunc\nd fl`c`ri. Bra]ul puternic al cameristei i se l`s` \ns` pe cre[tet, m\ng\ind-o [i
sprijinindu-i iar`[i capul pe pern`. M\nia tinerei femei se topi \ntr-un hohot de pl\ns. |n cele
din urm`, avu puterea s` continue :
- V` voi povesti ce s-a \nt\mplat azi-noapte. A]i fost anun]a]i, probabil, c` \n conacul
nostru, servitorii dorm \n aripa cea nou`. Aici, \n aripa central`, am locuit noi... Buc`t`ria
se afl` la parter, dormitoarele la etaj. Camerista mea personal`, Theresa, doarme deasupra
dormitorului meu, la mansard`, [i \n afara ei nu mai locuie[te nimeni aici, deci ceilal]i
servitori n-ar fi putut auzi nici un zgomot. Acest fapt trebuie s` fi fost cunoscut de
jefuitori, care au ac]ionat \n consecin]`. Sir Eustace s-a retras \n dormitorul s`u pe la zece
[i jum`tate. Servitorii se aflau deja \n camerele lor. Doar camerista mea se afla sus [i a
r`mas \n camera ei de la mansard` p\n` ce am chemat-o eu. P\n` la unsprezece, am
r`mas \n \nc`perea unde ne afl`m acum, absorbit` de o carte. Apoi am dat un ocol prin
camere, s` m` asigur c` totul este \n ordine, \nainte de a pleca la culcare. M` obi[nuisem s`
fac eu \ns`mi acest lucru, pentru c` \n so]ul meu, care era mai tot timpul b`ut, nu puteam
avea \ncredere. Am mers \n buc`t`rie, \n camera lacheului, \n camera unde ]ineam armele
de v\n`toare, \n sala de biliard , \n salon [i \n final am ajuns \n sufragerie. Apropindu-m`
de fereastr`, care era acoperit` cu ni[te perdele groase, am sim]it c` un curent de aer
rece \mi r`v`[e[te p`rul [i mi-am dat seama c` geamul era deschis. Am apucat s` trag
perdeaua, dar, c\nd s` \nchid fereastra, m-am trezit fa]` \n fa]` cu un individ destul de
b`tr\n, care p`trunsese \n camer`. Fereastra este una foarte larg` [i \nalt`, de tip fran]uzesc
[i seam`n` mai cur\nd cu o u[`, d\nd spre peluza conacului. La lumina candelei pe care o
aveam \n m\n`, am v`zut c` \n spatele b`tr\nului se mai strecoar` \nc` doi indivizi. Am
p`[it \napoi, vr\nd s` fug, dar \ntr-o clip`, b`tr\nul s-a repezit asupra mea, apuc\ndu-m` mai
\nt\i de \ncheietura m\inii, apoi de beregat`. Am deschis gura, \ncerc\nd s` ]ip, dar el m-a
lovit puternic cu pumnul \n frunte [i m-am pr`bu[it pe podea. Probabil am r`mas le[inat`
c\teva minute, fiindc`, atunci c\nd mi-am venit \n fire, am v`zut c` eram legat` de un
scaun de stejar, aflat \n capul mesei din sufragerie. Bandi]ii m` imobilizaser` a[a de
zdrav`n \nc\t nu puteam face nici o mi[care, iar baticul cu care m` legaser` peste gur`
m` \mpiedica s` scot un sunet m`car. Chiar \n acea clip`, l-am v`zut pe so]ul meu cobor\nd
\n \nc`pere. Desigur c` auzise unele zgomote suspecte [i, convins c` \n cas` p`trunseser`
ni[te ho]i, venise preg`tit s`-i \nt\mpine cum se cuvine. |nc` avea pe el c`ma[a de noapte,
dar \[i pusese pantalonii [i ]inea \n m\ini o b\t` de lemn. S-a repezit asupra bandi]ilor, dar
b`tr\nul s-a ferit de lovitura b\tei [i, aplec\ndu-se, a apucat v`traiul de l\ng` [emineu [i l-a
lovit fulger`tor, \n cap. Sir Eustace s-a pr`bu[it, hor`c`ind, [i nu a mai mi[cat. Am le[inat
din nou, dar peste alte c\teva minute mi-am revenit. C\nd am aruncat o privire \mprejur,
am realizat c` t\lharii adunaser` toat` argint`ria din bufet [i obiectele de pre] de pe pere]i [i
 c` desf`cuser` sticla de vin care se afla pe mas`. De altfel, fiecare avea c\te un pahar \n
m\n`. Dup` cum v-am spus mai devreme, unul dintre ho]i era b`tr\n [i avea barb`, iar
ceilal]i mult mai tineri, nu le mijiser` bine must`]ile. Puteau fi, m-am g\ndit eu, un tat` [i
fiii s`i. Au vorbit \n [oapt` c\teva minute, apoi au venit la mine, s` se asigure c` sunt bine
legat` [i c` nu pot ]ipa. Au ie[it tot pe fereastr`, \nchiz\nd-o cu grij` \n urma lor. C\nd mi-
am dat seama c` nu au de g\nd s` se \ntoarc`, m-am chinuit un sfert de or` s`-mi eliberez
gura [i de cum am f`cut-o, am \nceput s` ]ip c\t puteam de tare. Trezit` de strig`te,
camerista a cobor\t imediat, s` vad` ce se \nt\mpl` [i s-a gr`bit s`-mi sar` \n ajutor. {i restul
servitorilor au fost cur\nd alarma]i [i am trimis pe unul dintre ei la postul local de poli]ie,
care a anun]at imediat pe cei de la Scotland Yard. Asta este tot ce v` pot spune, domnilor
[i n`d`jduiesc c` nu va fi necesar s` repet \nc` o dat` aceast` dureroas` \nt\mplare.
- Ave]i ceva de \ntrebat, domnule Holmes?, zise Hopkins.
- Nu, deocamdat` nu a[ mai dori s` abuzez de r`bdarea [i timpul doamnei Brackenstall.
Dar \nainte de a cerceta sufrageria, a[ dori s` aflu [i p`rerea dumitale, domni]`, i se adres`
prietenul meu cameristei.
- Eu i-am v`zut pe ho]i chiar \nainte s` intre \n cas`, gr`i aceasta. St`team la fereastra
camerei mele [i am v`zut, la lumina lunii, trei oameni trec\nd pe l\ng` poarta de colo, dar
nu le-am dat aten]ie. Apoi, dup` mai bine de o or`, am auzit ]ipetele coni]ei [i am fugit pe
sc`ri. Am g`sit-o, biata de ea, exact a[a cum v-a spus, legat` fedele[, iar pe Sir Eustace
pr`bu[it pe podea, cu o ran` ur\t` la cap, prin care i se scursese o gr`mad` de s\nge. O
asemenea scen` e de ajuns s` scoat` din min]i o femeie legat` [i brutalizat`, cu rochia
p`tat` de s\ngele so]ului ei, dar coni]a a dat dovad` de mult curaj. Ea este o demn` fiic` a
Australiei, [i de[i nu mai este domni[oara Mary Fraser din Adelaide, ci a devenit Lady
Brackenstall din Abbey Grange, firea ei d\rz` nu s-a schimbat de fel. Dar socot, domnilor,
c` a]i interogat-o \ndeajuns, acum are nevoie de lini[te [i buna ei Theresa o va conduce \n
dormitorul ei, spre a avea parte de odihna meritat`.
Cu o tandre]e matern`, femeia \[i trecu bra]ul, protectoare, peste um`rul st`p\nei sale [i o
conduse spre dormitor.
- Camerista i-a stat al`turi toat` via]a, ]inu s` ne explice Hopkins. I-a fost doic`, d`dac` [i a
venit cu ea \n Anglia, acum un an [i jum`tate. O cheam` Theresa Wright [i este o slujnic`
de n`dejde, cum nu prea mai g`se[ti \n ziua de azi... Pofti]i pe aici, domnule Holmes!
Vedeam pe chipul prietenului meu c` viul interes manifestat ini]ial fa]` de acest caz disp`ruse.
Problema p`rea ca [i rezolvat`, mai r`m\neau doar de arestat cei trei t\lhari, dar ce rol putea s`
mai joace un detectiv cu competen]a [i calit`]ile lui Sherlock \ntr-o asemenea ac]iune de
rutin` ? Am citit, \n ochii s`i, dezam`girea specialistului care este solicitat pentru un caz care
poate fi lesne rezolvat de un novice. {i totu[i, de cum am intrat \n sufrageria conacului, am
observat \n ochii s`i o lic`rire, semn c` ceva reu[ise s`-i trezeasc` iar aten]ia...
Sufrageria era o \nc`pere vast`, cu pere]i foarte \nal]i, tavanul acoperit cu sc\nduri de stejar,
minunat sculptate, [i lambriuri f`cute tot din stejar. Pe partea opus` u[ii se afla fereastra
fran]uzeasc` de care ne vorbise lady Brackenstall. Pe peretele din dreapta se g`seau alte trei
ferestre, mai mici, prin care lumina zg\rcit` a zilei de iarn` p`trundea \n`untru. |n st\nga
camerei era un [emineu larg [i ad\nc, str`juit, \n partea de sus, de o poli]` masiv` de stejar ;
chiar \n fa]a c`minului se odihnea un scaun din lemn masiv, cu bra]e laterale [i stinghii
\ncruci[ate dedesubtul s`u, spre a-i conferi mai mult` rezisten]`. Pe el se mai vedeau \nc`
buc`]i de fr\nghie, pentru c` slujitorii t`iaser` funiile cu care fusese legat` t\n`ra [i nu le
dezlegazer` - c` era a[a o dovedeau [i nodurile care r`m`seser` \nc` at\rnate de bra]ele [i
stinghiile scaunului. Dar aceste detalii ne-au atras aten]ia mult mai t\rziu, pentru c` imediat ce
am p`truns \n camer`, privirile ne-au fost acaparate de uria[ul trup pr`bu[it pe blana de tigru
dinaintea c`minului.
Era cadavrul unui b`rbat \nalt [i bine f`cut, de vreo patruzeci de ani. Z`cea pe spate, cu capul
aplecat \ntr-o parte [i din]ii albi \i str`luceau lugubru, printre firele de p`r din barb`, negre ca
t`ciunele. Palmele sale, \nc` \ncle[tate, erau \ntinse deasupra capului [i o b\t` c\t toate zilele se
afla l\ng` el. Tr`s`turile chipului s`u frumos r`m`seser` \ncremenite \ntr-un ultim spasm [i ura
care i se putea citi pe chip \i d`deau o expresie malefic`, \nsp`im\nt`toare. Cu siguran]` se afla
\n patul s`u atunci c\nd ho]ii p`trunseser` \n cas`, c`ci purta pe el o c`ma[` de noapte cu
broderii [i, dincolo de pantaloni, i se putea vedea pielea rozalie a t`lpilor. Capul \i era de-a
dreptul sf`r\mat [i \ntreaga camer` purta urmele ferocit`]ii s`lbatice a loviturii care-l dobor\se.
Imediat l\ng` el se afla un v`trai proeminent, \ndoit de pe urma [ocului izbiturii. Holmes
examin` at\t arma crimei c\t [i \ngrozitoarea ran` pe care aceasta o provocase.
- B`tr\nul tic`los trebuie s` fie un om foarte puternic, dac` a fost capabil de o a[a lovitur`,
remarc` el.
- Da, \ncuviin]` Hopkins. Am c\teva informa]ii despre individ [i din c\te se pare este, \ntr-
adev`r, un tip de temut.
- Totu[i n-ar trebui s` ai dificult`]i \n a-l aresta.

- Nici cea mai mic` dificultate! |i c`utam de mult pe ace[ti indivizi [i umbla zvonul c` ar fi
pe undeva prin America. Acum, c\nd [tim c` banda este aici, nu v`d cum ar mai putea
sc`pa. Am trimis deja telegrame la v`mile portuare [i va fi pus` o recompens` pentru
capturarea bandi]ilor, chiar \n seara asta. Ce m` mir` e faptul c` indivizii `[tia, pe care-i
[tiu ca fiind foarte abili, ar fi putut s`v\r[i o asemenea crim` [tiind c` t\n`ra doamn`
Brackenstall \i va putea descrie cu u[urin]` [i c` poli]ia \i va recunoa[te imediat, \n urma
acestei descrieri.
- Exact ! Un criminalist cu experien]` s-ar fi a[teptat ca ei s` o fi redus la t`cere [i pe
doamna Brakenstall, spre a nu l`sa nici un martor al faptei lor.
- Poate c` au crezut-o moart` [i nu [i-au dat seama c` era de fapt doar le[inat`, am sugerat
eu.
- {i asta este posibil. Dac` au v`zut-o f`r` cuno[tin]`, n-au mai ucis-o, convin[i c` oricum
nu-i va putea recunoa[te. Dar ce spui despre bietul ei so] ? Am auzit lucruri nu tocmai
bune despre el...
- C\nd era treaz, r`spunse Hopkins, era un om foarte cumsecade, dar se transforma \ntr-o
fiar` c\nd bea un p`h`rel \n plus. |n asemenea situa]ii, parc` diavolul \nsu[i \l poseda [i era
capabil de orice. Din c\te am aflat, \n ciuda averii [i titlului s`u, de multe ori era s` intre \n
conflict cu legea. A izbucnit un scandal serios atunci c\nd sir Eustace, beat fiind, a stropit
un c\ine cu petrol [i i-a dat foc. {i nu era vorba despre un animal oarecare, ci despre
c\inele favorit al so]iei sale, iar scandalul a fost doar cu greu potolit. Alt` dat`, a aruncat
cu o caraf` \n capul cameristei, Theresa Wright [i atunci chiar era s` dea de bucluc. Pe
scurt, [i \ntre noi fie spus, casa asta va fi mai lini[tit` f`r` el. La ce v` uita]i acum ?
Holmes se aplecase \n genunchi, examin\nd cu mare aten]ie nodurile fr\nghiei cu care femeia
fusese legat`. Apoi privi, la fel de atent, cap`tul funiei, care se rupsese atunci d\nd unul dintre
t\lhari tr`sese de ea.
- Fr\nghia provine de la clopo]elul cu care erau chema]i servitorii, \l l`muri Hopkins.
- Dar c\nd ho]ii au tras de funie, pentru a avea cu ce s` o lege pe t\n`r`, clopo]elul aflat \n
buc`t`rie ar fi trebuit s` sune, nu crezi ?
- Nu l-ar fi auzit nimeni. Buc`t`ria se afl` \n spatele casei.
- {i cum de ho]ii cuno[teau acest am`nunt ? Sau cum ar fi \ndr`znit s` trag` fr\nghia care
declan[a un clopo]el cu at\ta siguran]` dac` nu ar fi [tiut c` nu risc` s` fie auzi]i?
- Da, domnule Holmes, aceasta este \ntrebarea pe care mi-o pun [i eu, \ntruna. {i nu am
nici o \ndoial` c` unul dintre ho]i cuno[tea casa [i tabieturile de aici. El trebuia s` fi [tiut
c` servitorii se aflau, la ora aceea, \n camerele lor [i c` nimeni n-ar fi putut auzi clopo]elul
din buc`t`rie. A[adar, cel pu]in unul dintre t\lhari era \n]eles cu unul dintre servitori. Nu
am nici o \ndoial` \n aceast` privin]`. Dar sunt opt servitori [i to]i au referin]e c\t se poate
de bune.
- |n aceste condi]ii, interveni Holmes, pe cine am putea suspecta ? Pe cel ce avea motive s`
fie ranchiunos pe st`p\nul conacului : camerista \n capul c`reia se sp`rsese carafa aruncat`
la be]ie de Sir Eustace. Totu[i, o asemenea abordare \nseamn` c` avem de-a face cu o
tr`dare a Theresei Wright fa]` de st`p\na sa, adic` fa]` de femeia care-i jurase credin]`
ve[nic` lui Brackenstall. Totu[i, problema mi se pare lipsit` de importan]` [i sunt sigur c`,
atunci c\nd \i vei \nh`]a pe tic`lo[i vei afla chiar de la ei cine le-a fost complice. Povestea
pe care ne-a spus-o t\n`ra doamn` Brackenstall trebuie s` fie \nt`rit`, desigur, dac` va
putea fi \nt`rit`, de fiecare indiciu pe care-l vom g`si.
Holmes se \ndrept` spre fereastra fran]uzeasc` [i o deschise larg.
- Aici nu se vede nimic, spuse el, privind cu aten]ie p`m\ntul din dreptul geamului, dar
solul e tare ca piatra [i nici nu m-a[ fi a[teptat s` g`sesc vreo urm`. Dar observ c`
lum\n`rile de pe [emineu au fost aprinse...
- Da, se pare c` lumina lor [i cea produs` de lum\n`rile din dormitorul doamnei i-au ghidat
pe ho]i.
- {i ce au luat jefuitorii ?
- La drept vorbind, nu prea multe lucruri – c\teva farfurii [i tac\muri de argint din bufet.
Lady Brackenstall cred c` ho]ii au fost lua]i [i ei prin surprindere de moartea lui Sir
Eustace [i n-au mai pr`dat conacul, cum probabil inten]ionau, ci s-au gr`bit s`-[i ia c\t mai
repede t`lp`[i]a.
- |n]eleg ! {i au fost at\t de gr`bi]i \nc\t au r`mas mai \nt\i s` se cinsteasc`, spre a s`rb`tori,
cu o sticl` de vin.
- Nu, probabil doreau s` se lini[teasc` astfel...
- Sigur c` da. Sper c` nu s-a atins nimeni de cele trei pahare din bufet, nu?
- Da, iar sticla a r`mas a[a cum au l`sat-o ei.
- Hai s` arunc`m o privire... Hopa! Ce-i asta?
Cele trei pahare erau a[ezate al`turi, toate av\nd urme de vin [i unul p`str\nd chiar o pojghi]`
fin` de drojdie. Sticla se g`sea l\ng` ele, [i era mai bine de jum`tate plin` cu vin  ; l\ng` ea se
afla un dop de plut` lung [i murdar. |nf`]i[area acestuia [i faptul c` sticla era plin` de p`m\nt
dovedeau c` t\lharii nu savuraser` o b`utur` oarecare.
Pe chipul prietenului meu se citea iar`[i emo]ia, c`ci expresia plictisit` de mai adineauri
fusese \nlocuit` de o stare de ner`bdare, vizibil` mai ales din sclipirile ochilor s`i. Sherlock
ridic` dopul [i \l studie cu acribie.
- Cum l-au scos ?, \ntreb` el.
Hopkins ar`t` spre un desf`c`tor de dopuri, pe sfredelul c`ruia se vedeau c\teva fire de p\nz`.
- Lady Brackenstall a spus c` desf`c`torul a fost folosit ?
- Nu, aminti]i-v` c`, atunci c\nd sticla a fost desf`cut`, doamna z`cea, le[inat`.
- A, chiar a[a! De fapt, dac` m` uit bine, aparatul nu a fost utilizat. Aceast` sticl` a fost
desf`cut` cu un deschiz`tor de buzunar, nu mai lung de cinci centimetri, probabil
con]inut \ntr-un briceag. Dac` vei privi atent v\rful dopului, vei vedea c` pluta a fost
\n]epat` de trei ori, \nainte ca sticla s` fie destupat`. Uite, dopul nu este str`puns, a[a cum
ar fi trebuit s` fie, dac` asupra lui ar fi ac]ionat desf`c`torul lung, care l-ar fi scos dintr-o
singur` \ncercare. O dat` ce am stabilit asta, trebuie s` ne g\ndim c` tipul care a desf`cut
sticla posed` un briceag elve]ian, cu nenum`rate utiliz`ri.
- Excelent!, spuse Hopkins.
- Dar paharele m` pun \n dificulatate, trebuie s` recunosc. Lady Brackenstall chiar i-a v`zut
pe cei trei b\nd din ele ?
- Da, p`rea chiar foarte sigur` de acest lucru.
- Atunci, investiga]ia noastr` se \ncheie aici. Ce altceva ar mai fi de ad`ugat ? {i totu[i,
Hopkins, trebuie s` admi]i c` aceste trei pahare sunt deosebite. Ce? Nu vezi nimic
deosebit? Bine, las-o balt` atunci... Poate c` un om cu unele cuno[tin]e mai aparte,
 precum sunt eu, este \nclinat s` g`seasc` motiva]ii complexe unor fapte poate banale [i
care ar putea fi explicate mult mai simplu. |n privin]a paharelor, faptul la care m` g\ndesc
eu poate fi, la fel de bine, o simpl` coinciden]`... Ei, astea fiind spuse, \]i urez o zi bun`,
Hopkins [i sper s` ne vedem cur\nd! V`d c` nu-]i pot fi de prea mare folos, \ntruc\t mi se
pare c` e[ti st`p\n pe situa]ie. S` m` anun]i c\nd \i vei aresta pe tic`lo[i [i dac` mai
intervine vreo noutate \n aceast` poveste. N`d`jduiesc s` am ocazia c\t de cur\nd s` te
felicit pentru \nc` un caz rezolvat. Hai, Holmes, cred c` avem treburi mult mai profitabile
de rezolvat acas`.
Pe tot timpul c`l`toriei de \ntoarcere, am putut vedea pe fa]a lui Holmes c` \l fr`m\nta ceva,
de parc` ar fi c`utat s` g`seasc` sensul ascuns al celor v`zute la Abbey Grange. C\nd [i c\nd,
mai f`cea eforturi de a-[i alunga aceste g\nduri, ca [i cum problema ar fi fost definitiv
rezolvat`, dar cur\nd, dubiile \ncepeau iar`[i s`-l macine [i fruntea sa \ncruntat` [i ochii
scrut`tori \mi d`deau de \n]eles c` g\ndurile \l purtau din nou c`tre conacul unde avusese loc
crima. |n cele din urm`, cu un impuls subit, chiar pe c\nd trenul nostru oprea, cu sc\r]\it de
ro]i, \ntr-o gar` suburban`, Holmes ]\[ni ca un resort \n picioare [i m` trase dup` el.
- Scuz`-m`, drag` prietene, \mi zise el, \n vreme ce, afla]i deja pe peron priveam ultimele
vagoane ale trenului nostru cum se pierd dup` o curb`. |mi pare r`u c` te transform
poate \n victima a ceea ce ar putea fi un simplu capriciu, dar \]i jur pe via]a mea, Watson,
pur [i simplu nu pot l`sa cazul astfel. Instinctul meu de detectiv m` \mpiedic` s` o fac ! E
ceva \n neregul`, jur c` e \n neregul`, de[i povestea doamnei este complet`, ad`ugirile
cameristei suficiente, iar detaliile se potrivesc \ntocmai. {i cu ce a[ putea eu contrabalansa
toate aceste m`rturii? Cu trei pahare de vin, astae tot... Dar dac` n-a[ mai ]ine seama de
spusele celor dou` femei, dac` voi examina din nou totul, milimetru cu milimetru, a[a
cum nu am f`cut-o prima dat`, dac` a[ analiza cazul de novo [i nu mi-a[ l`sa mintea s`
cread` pove[ti aranjate, oare nu voi g`si indicii mai credibile, pe care s`-mi sprijin
ipoteza ? Cu siguran]` a[a trebuie procedat. S` a[tept`m pe banca asta p\n` c\nd sose[te alt
tren spre Chiselhurst [i permite-mi s`-]i expun teoria mea. |n primul r\nd \ns`, te implor
s`-]i sco]i din minte ideea c` toate lucrurile pe care ni le-au spus lady Brackenstall [i
slujitoarea ei ar fi adev`rate. Farmecul personal al doamnei nu trebuie s` ne distrag`
judecata. Vei observa c` \n istorisirea ei exist` anumite detalii care ridic` suspiciuni.
Ace[ti ho]i au dat o lovitur` de propor]ii la Sydenham, acum nici dou` s`pt`m\ni. |n pres`
 au ap`rut relat`ri despre ei [i mi s-ar p`rea firesc ca oricine ar fi dorit s` inventeze o
t\lh`rie, s`-i v\re \n poveste [i pe cei trei Randall. De fapt, [tii prea bine c` o regul`
nescris`, pe care o respect` to]i infractorii, este ca, dup` ce au ac]ionat, s` se retrag` pentru
o bun` bucat` de timp departe de ochii lumi [i ai poli]iei, spre a-[i savura prada. Apoi, este
neobi[nuit pentru ni[te bandi]i s` opereze la o asemenea or`, este cu totul \n afara logicii
ca unul dintre ei s` loveasc` o femeie, spre a o \mpiedica s` ]ipe, de vreme ce tocmai o
astfel de pocnitur` ar fi f`cut-o s` ]ipe ca din gur` de [arpe. {i este contrar oric`rei logici
ca ace[ti t\lhari un[i cu toate alifiiile s` ucid` un om, c\nd puteau foarte bine, fiind trei
contra unul, s`-l imobilizeze [i s` se mul]umeasc` doar s`-i jefuiasc` locuin]a. |n fine, nu-
mi pot explica \n ruptul capului de ce au l`sat sticla de vin neterminat`... Nu te intrig`
toate aceste lucruri, Watson ?
- Efectul lor, cumulat, este cu certitudine considerabil [i totu[i, fiecare dintre lucrurile pe
care le-ai enumerat s-ar fi putut totu[i \nt\mpla, doar nu to]i infractorii respect` regulile
bran[ei lor. Mie, cel mai neobi[nuit lucru mi se pare legarea doamnei Brackenstall de
scaun.
- Nu mi se pare un am`nunt de luat \n seam`... G\nde[te-te c`, pentru a o reduce pe femeie
la t`cere, ei erau nevoi]i fie s` o omoare, fie s` o imobilizeze, \n a[a fel \nc\t ea s` nu poat`
da de veste despre cele \nt\mplate imediat dup` plecarea lor. Dar oricum, \n povestea
doamnei, dup` cum ]i-am spus, exist` destule elemente suspecte. {i dintre toate, cel mai
bizar mi se pare cel legat de paharele de vin.
- Ce ]i se pare at\t de bizar cu aceste pahare ?
- |ncearc` s` ]i le reaminte[ti...
- Mi le imaginez perfect.
- Ni s-a spus c` trei oameni au b`ut din ele. Asta nu te pune pe g\nduri ?
- De ce ? Erau urme de vin pe fiecare pahar...
- Exact, dar drojdia r`m`sese numai pe unul dintre ele. Trebuia s` te fi g\ndit la asta. Ce \]i
sugereaz` ?
- C` drojdia ar fi trebuit s` se afle \n paharul ce a fost umplut ultimul.
- Nici pomeneal` ! Sticla era plin` de drojdie, [i este greu de crezut c` primele dou` pahare
erau curate iar al treilea \nc`rcat cu drojdie. Exist` doar dou` explica]ii posibile. Una ar fi
c` dup` turnarea celui de-al doilea pahar, sticla a fost agitat` zdrav`n, astfel \nc\t drojdia s`
 se verse \n ultimul pahar. Dar varianta asta \mi pare pu]in probabil` [i sunt sigur c` nu
m` \n[el.
- {i care ar fi ipoteza pe care o sus]ii ?
- C` doar dou` pahare au fost folosite [i c` drojdia r`mas` \n ele a fost turnat` \n cel de-al
treilea pahar, spre a crea falsa impresie c` trei oameni s-au aflat acolo. {i \n acest mod se
explic` de ce doar \ntr-unul dintre pahare se g`sesc urme de drojdie. Nu-i a[a ? Sunt sigur
c` astfel stau lucrurile. {i, fiindc` am ajuns la adev`rata explica]ie a acestei ciud`]enii
legate de cele trei pahare, iat` cum un caz banal devine deodat` unul interesant... De ce ?
Pentru c` ne face s` credem c` \ntreaga poveste a fost doar o \nscenare pus` la cale de lady
Brackenstall [i de camerista ei [i c` acestea au toate motivele s` ascund` identitatea
adev`ratului criminal. Prin urmare, vorbele lor nu valoreaz` nimic pentru noi, trebuie s`
relu`m ancheta [i o vom face ! Watson, hai s` mergem, sose[te trenul !
Slujitorii de la Abbey Grange au r`mas foarte surprin[i de revenirea noastr`, dar Sherlock, v`z\nd
c` Stanley Hopkins plecase deja la comandament, spre a-[i scrie raportul, prelu` ini]iativa
anchetei. Dup` ce am intrat \n sufragerie, Holmes \ncuie pe din`untru [i timp de dou` ore realiz`
una dintre acele minu]ioase investiga]ii care formau fundamentul deduc]iilor sale geniale. |n tot
acest timp, eu am r`mas \ntr-un col] al camerei, ca un student care urm`re[te plin de interes
demonstra]ia dasc`lului s`u. Fereastra, perdelele, covorul, scaunul, fr\nghia – toate aceste obiecte
au fost analizate pe r\nd, cu deosebit` aten]ie. Cadavrul nefericitului artistocrat fusese luat din
\nc`pere, dar \n rest, nici un singur lucru nu fusese mi[cat din loc. Dup` ce cercet` totul, Holmes
se coco]`, sub privirile mele uimite, pe [emineul masiv. Deasupra capului s`u at\rnau \nc` buc`]i
de funie, din cea rupt` de t\lhari. Holmes le studie \ndelung [i, \n \ncercarea de a le observa mai
bine, \[i sprijini genunchiul pe o consol` din lemn, ce ie[ea din perete. Astfel, m\na lui ajunse la
doar c\]iva centrimetri de cap`tul rupt al funiei, dar am \n]eles pe dat` c` nu aceasta, ci consola
era cea care \i atr`sese aten]ia. |n fine, s`ri pe du[umea, cu strig`t de satisfac]ie.
- E perfect, Watson, \mi zise el. Cazul – unul dintre cele mai remarcabile cu care ne-am
confruntat vreodat` – este \ncheiat. Dar vezi, dragul meu, ce logic` eronat` am putut avea
[i c\t de aproape am fost s` s`v\r[esc gafa vie]ii mele ? Acum \ns` cred c`, excep]ie f`c\nd
unele verigi neesen]iale, lan]ul meu esta aproape complet.
- Ai aflat f`pta[ii?
- F`pta[ul, Watson, f`pta[ul! Este unul singur, dar nu-i un om oarecare. Puternic ca un leu –
m`rturie st` lovitura care i-a zdrobit craniul lui Sir Eustace - \nalt de aproape doi metri,
sprinten ca o veveri]`, \nzestrat cu degete ca de pianist, \n fine, av\nd o inteligen]` de
invidiat, omul acesta a n`scocit aceast` abil` punere \n scen`. Da, Watson, avem de-a face
cu un remarcabil artizan al crimei. {i totu[i, prin fr\nghia cu care se tr`gea clopo]elul, el
ne-a oferit un indiciu care-l incrimineaz` mai mult dec\t orice altceva...
- Ce fel de indiciu ?
- Ei, Watson, dac` ai trage fr\nghia unui clopo]el, unde te-ai a[tepta ca ea s` se rup` ? Cu
siguran]` \n punctul unde este ata[at` de toarta clopo]elului... Atunci de ce aceast` fr\nghie
s-a rupt la c\]iva centimetri mai jos ?
- Pentru c` aici a fost roas` ?
- Exact ! Acest cap`t, pe care l-am examinat, este ros. F`pta[ul a fost \ndeajuns de viclean
spre a-l toci \n prealabil cu cu]itul. Dar cel`lalt cap`t nu este ros ! N-ai cum s` observi de
aici, \ns` dac` te-ai sui pe poli]a [emineului ai vedea c` acolo fr\nghia a fost t`iat` direct,
f`r` nici o urm` de ros`tur`. A[a ne putem da seama ce s-a \nt\mplat de fapt. Omului \i
trebuia o funie. Nu o putea lua pe aceasta, de teama c` nu cumva s`-l trezeasc` pe vreunul
dintre slujitori, atunci c\nd ar fi tras de ea, declan[\nd astfel clopo]elul. Ce a f`cut \n cazul
`sta ? S-a urcat pe [emineu, dar, cum tot nu putea ajunge la fr\nghie, [i-a sprijinit
genunchiul pe acea consol` - adineaori, \nainte ca eu \ns`mi s` m` sprijin, am putut vedea
amprenta piciorului s`u \n stratul de praf existent pe aceasta – [i astfel a putut t`ia funia.
Ai v`zut c` mi-a lipsit pu]in s` o ating, ceea ce \nseamn` c` individul este cu vreo [ase
centimetri mai \nalt ca mine. {i ia prive[te pata asta, de pe scaunul de stejar. Po]i s`-mi
spui ce e ?
- S\nge.
- F`r` \ndoial` ! {i acest indiciu [i ar fi suficient s` pun` spusele doamnei Brackenstall sub
semnul \ndoielii. C`ci dac` ea s-a aflat tot timpul pe scaunul unde s-a comis crima, cum s`
mai explic`m existen]a petei de s\nge? Nu, nu, \]i spun c` femeia s-a a[ezat pe acest scaun
dup` uciderea so]ului ei. Pun pariu c` rochia neagr` pe care o purta are imprimat` urma de
s\nge pe ea. He, he, Watson, \nc` nu ne-a fost dat s` tr`im un Waterloo al nostru, dar pot
afirma c` acest caz este pentru noi ce a fost b`t`lia de la Marengo pentru Napoleon, o
\ncle[tare care \ncepe prost [i se \ncheie cu o str`lucit` victorie. Acum a[ dori s` schimb
 c\teva vorbe [i cu Theresa, camerista, dar fii cu b`gare de seam`, \nc` trebuie s` ne ar`t`m
circumspec]i, deoarece mai avem nevoie de ni[te informa]ii.
Australianca era \ns` taciturn`, sever`, suspicioas` [i total lipsit` de gra]ie, astfel \nc\t, cu tot
[armul lui, Holmes reu[i cu greu s` se fac` acceptat [i s` o determine s`-i dezv`luie ce avea pe
suflet. Oricum, femeia nu \ncerc` nici o clip` s`-[i ascund` ura fa]` de fostul st`p\n.
- Da, domnule, este adev`rat c` a aruncat acea caraf` \n mine. L-am auzit arunc\ndu-i
st`p\nei cuvinte grele [i i-am spus c` n-ar fi \ndr`znit s` vorbeasc` astfel dac` fratele ei ar
fi fost aici. Atunci s-a m\niat cumplit [i a azv\rlit acea ulcic`. Dar pu]in \mi p`sa de mine,
putea s`-mi sparg` de o mie de ori capul, numai s` nu se ating` de dr`gu]a de Mary, pe
care o iubesc ca pe copilul meu ! Mereu o trata cu brutalitate, era un b`d`ran, dar ea avea
prea mult` m\ndrie ca s` se pl\ng`. Nici m`car mie nu-mi spunea tot ce-i f`cea aceast`
brut`. De pild`, nu mi-a zis nimic despre semnele acelea de pe um`r, pe care probabil c`
le-a]i v`zut de diminea]`, dar eu sunt sigur` c` acolo a \n]epat-o cu acul de p`l`rie. A fost
un diavol \mpieli]at, Doamne iart`-m` c` vorbesc a[a despre un mort ! Dar chiar un diavol
a fost, s` [ti]i, [i dac` vreodat` un drac a tr`it pe p`m\nt, apoi cona[ul Eustace a fost acela!
La \nceput, c\nd s-au cunoscut, acum un an [i jum`tate, era numai lapte [i miere, dar dup`
aceea, ne-a fost dat s` tr`im un co[mar. St`p\na mea tocmai sosise la Londra, da, era prima
ei c`l`torie, niciodat` p\n` atunci nu p`r`sise Australia. A cucerit-o cu blazonul [i cu banii
lui, introduc\nd-o \n lumea monden` a Londrei, care a fermecat-o pe dat` pe biata mea
Mary. Vai, s`rmana de ea... a pl`tit destul pentru gre[eal` f`cut` atunci c\nd a acceptat s`-l
ia de so]. C\nd l-a \nt\lnit ? Nu-mi aduc bine aminte, dar oricum, la pu]in timp dup` ce am
sosit la Londra. Am venit de la Adelaide \n iunie, deci prin iulie s-au v`zut prima dat`... S-
au c`s`torit \n ianuarie. Da, acum st`p\na se afl` \n camer` [i sigur c` va sta de vorb` cu
dumneavoastr`, numai v` rog s` nu o solicita]i prea tare, c`ci a trecut deja prin toate
chinurile pe care le poate \ndura un om!
Lady Brackenstall se odihnea pe aceea[i canapea, dar \[i revenise din starea de sl`biciune [i
r`u de diminea]`. Camerista ne introduse [i \ncepu iar s` doftoriceasc` rana de pe fruntea
tinerei doamne.
- Sper c` n-a]i venit s` m` asalta]i iar`[i cu \ntreb`rile, domnilor, [opti femeia.
- Nu, r`spunse Holmes, cu o voce cum nu se putea mai bl\nd`. Nu v` voi mai deranja deloc,
stimat` doamn`, [i singura mea dorin]` ar fi s` fac tot ce-mi st` \n putin]` spre a v` u[ura
 situa]ia, c`ci \mi dau seama c` sunte]i o persoan` foarte \ncercat`. Dac` m` ve]i trata ca pe
un prieten [i v` ve]i confesa fa]` de mine, v` asigur c` voi merita \ncrederea
dumneavoastr`.
- {i ce a]i dori s` fac ?
- S`-mi spune]i adev`rul.
- Dar, domnule Holmes, strig` ea, plin` de indignare.
- Nu, nu, lady Brackenstall, lament`rile nu folosesc la nimic. Probabil c` a]i auzit ceva
despre reputa]ia mea \n domeniul criminalistic. V` pot acuza c` \ntreaga poveste pe care
mi-a]i \ndrugat-o diminea]` a fost cusut` cu a]` alb`.
Ambele femei \l priveau pe Holmes cu ochi aprin[i, \n vreme ce obrajii le c`p`taser` o paloare
\ngrijor`toare.
- Sunte]i un neru[inat !, ]ip` Theresa. Vre]i s` spune]i c` st`p\na a min]it?
Netulburat, amicul meu se ridic` de pe scaun :
- Nu ave]i s`-mi spune]i nimic ?
- V-am spus deja totul.
- Totu[i, mai g\ndi]i-v` o dat`, lady Brackenstall. N-ar fi bine s` fi]i cinstit` fa]` de mine?
Pentru o clip`, pe frumosul chip al femeii se citi ezitarea. Dar imediat dup`, lady Brackenstall
ripost`, cu glas hot`r\t:
- V-am spus absolut tot ce [tiam.
Holmes \[i lu` p`l`ria [i ridic` din umeri:
- |mi pare r`u, atunci!, zise el [i, f`r` s` mai scoat` o vorb`, p`r`si \nc`perea [i ie[i \n curtea
conacului. |n parcul din fa]a acestuia se afla un mic hele[teu, c`tre care Sherlock se
\ndrept` cu pa[i hot`r\]i. Hele[teul era acoperit cu o pojghi]` de ghea]` [i o singur` copc`
fusese l`sat`, pentru o leb`d` singuratic`. Holmes privi copca [i apoi porni spre poarta
conacului. Aici scrise o scurt` not` [i i-o \nm\n` portarului, rug\ndu-l s` o transmit` lui
Stanley Hopkins.
- Poate s` fie o lovitur` reu[it` sau una ratat`, dar suntem datori s` facem ceva spre a
justifica o a doua vizit` aici a prietenului Hopkins, m` anun]` Holmes. Dar \nc` nu-i voi
dezv`lui pe deplin teoria mea. Acum, cred c` urm`toarea noastr` destina]ie trebuie s` fie
biroul de expedi]ii al liniei maritime Adelaide-Southampton, care, dac`-mi amintesc bine,
 se afl` pe Pall Mall. {tiu c` mai exist` \nc` o companie de transport spre Australia, dar mai
\nt\i vom face cercet`ri la cea de pe Pall Mall, care este mai mare.
Cartea de vizit` pe care Holmes avu prevederea s` o trimit` directorului oficiului ne asigur` o
primire foarte atent` din partea acestuia [i cur\nd, Sherlock reu[i s` ob]in` informa]iile
c`utate. |n iunie 1895, doar unul dintre vapoarele companiei ajunseser` \n portul de domiciliu.
Era vorba despre Rock of Gibraltar, cel mai mare [i mai modern dintre vasele de linie al
firmei. Lista pasagerilor dovedea c` domni[oara Mary Fraser din Adelaide f`cuse voiajul spre
Anglia al`turi de camerista ei. Vaporul respectiv se afla acum fie undeva la sud de Canalul
Suez, fie \n drum spre Australia. Ofi]erii erau aceia[i ca [i \n 1895, cu o singur` excep]ie,
domnul Jack Crocker. Acesta tocmai urma s` fie numit c`pitan pe un alt vas al companiei,
Bass Rock, care \n acel moment se g`sea tot pe mare, la dou` zile distan]` de Southampton.
C`pitanul locuia la Sydenham, dar urma s` soseasc` la sediul companiei \n cursul acelei
dimine]i, pentru a primi instruc]iuni [i, dac` doream, \l puteam a[tepta chiar acolo, ne asigur`
directorul. Holmes \i r`spunse c` nu dore[te s`-l cunoasc` personal pe Crocker, dar ar fi
bucuros s` afle mai multe lucruri despre el. Gazda noastr` ne dezv`lui c` t\n`rul avea \n spate
o carier` scurt`, dar str`lucit`. Practic, \n toat` marina britanic` nu g`seai un ofi]er mai capabil.
C\t despre comportamentul s`u, at\ta vreme c\t se afla la bord, era irepro[abil. C\nd cobora pe
uscat, ca orice t\n`r, mai d`dea fr\u liber entuziasmului v\rstei, dar nu renun]a s` r`m\n`
aceea[i persoan` loial`, onest` [i generoas`. |narmat cu aceste informa]ii, Sherlock p`r`si
biroul companiei Adelaide-Southampton. De aici, am mers \mpreun` spre sediul Scotland
Yard dar, \n loc s` intr`m, am r`mas, la rug`mintea lui, \n tr`sura care ne adusese p\n` acolo.
Nu l-am deranjat pe Holmes, v`z\ndu-l cufundat \n g\nduri; \n cele din urm`, el i-a poruncit
vizitiului s` mearg` spre Charing Cross, la oficiul po[tal, de unde a trimis o telegram` [i apoi
s` ne duc` acas`, pe Baker Street.
- Nu, n-am putut face asta, Watson, \mi spuse el, c\nd am r`mas singuri, \n salon. O dat` ce
mandatul de arestare ar fi fost trimis, nimeni \n lume nu l-ar mai fi putut salva pe
Crocker. Vezi tu, au existat c\teva cazuri \n cariera mea \n care am sim]it c` am produs
societ`]ii un r`u mai mare d\ndu-l \n vileag pe asasin dec\t i-a f`cut acesta prin crima lui.
Acum am \nv`]at lec]ia [i prefer s` eludez drasticele legi britanice dec\t s`-mi \n[el
con[tiin]a. {i acum, \nainte s` ac]ion`m, hai mai bine s` mai afl`m c\te ceva...
|nainte ca \nserarea s` se lase, am primit vizita inspectorului Hopkins, care nu p`rea a fi \n
apele lui.
- Cred c` sunte]i de fapt un vr`jitor, domnule Holmes, exclam` t\n`rul. V` jur c` uneori am
impresia c` sunte]i \nzestrat cu anumite puteri, supraomene[ti. Cum de a]i [tiut c` piesele
de argint au fost aruncate \n hele[teu?
- Hm... n-am [tiut !
- Dar mi-a]i spus s` examinez hele[teul.
- {i le-ai g`sit?
- Sigur c` le-am g`sit!
- Atunci m` bucur c` ]i-am putut fi de folos.
- Dar nu m-a]i ajutat, asta e! Dimpotriv`, a]i f`cut afacerea [i mai \nc\lcit`. Ce fel de ho]i
sunt aceia care ucid un om pentru a-i fura bog`]iile, pentru a le arunca apoi \n cel mai
apropiat iaz ?
- Cu siguran]` ni[te ho]i excentrici !, r\se Holmes. Eu a[ merge mai cur\nd pe ideea c`
argint`ria a fost luat` de persoane care nu aveau nevoie de ea, care se foloseau de motivul
jafului ca de un paravan. Judec\nd astfel, e logic c` asemenea persoane ar fi avut tot
interesul s` scape de acele piese de argint.
- Dar cum v-a trecut prin cap aceast` idee?
- Ei, m-am g\ndit c` ar fi posibil a[a ceva, dar nu este singura explica]ie... C\nd au ie[it pe
fereastr`, au v`zut un hele[teu \nghe]at, av\nd \n mijloc o copc` [i ce [i-au zis? Iat` un
ascunzi[ cum nu se poate mai potrivit pentru prada noastr`!
- Aa, un ascunzi[, asta este cu totul altceva !, strig` bucuros Stanley Hopkins. Da, da,
acum \n]eleg totul. Ho]ii s-au temut c` ar fi putut fi v`zu]i c`r\nd argint`ria de c`tre cineva
care trecea \nt\mpl`tor pe drum [i de aceea au aruncat-o \n hele[teu, cu inten]ia de a se
\ntoarce, atunci c\nd lucrurile aveau s` se mai lini[teasc`. Excelent, domnule Holmes,
ipoteza aceasta mi se pare mai apropiat` de adev`r dec\t cea cu paravanul !
- Vezi, deci acum ai o teorie remarcabil` pentru a le explica superiorilor dumitale de ce s-au
descotorosit ho]ii de argintul furat. Recunosc c` ideea de a c`uta argintul \n hele[teu mi s-
a p`rut [i mie cam aiurit`, dar uite c` a folosit la ceva... argint`ria a fost descoperit` !
- Da, domnule, [i totul vi se datoreaz` ! Dar mai exist` totu[i un impediment...
- Cee ? Care anume ?
- Randall [i fiii s`i au fost aresta]i de diminea]` tocmai la New York...
- Vai de mine, Hopkins ! Asta face ca ipoteza dumitale, potrivit c`reia ei ar fi vinova]i de
crima din Kent s` nu mai stea \n picioare !
- Da, domnule, a[a este. {i totu[i, prin regiune mai ac]ioneaz` [i alte bande de t\lhari, \n
afar` de cea a lui Randall, dac` nu cumva o fi vorba despre ni[te bandi]i despre care
poli]ia nici nu a auzit.
- Perfect posibil ! Dar ce faci, pleci ?
- Da, domnule Holmes, nu pot s` am lini[te p\n` nu rezolv problema p\n` la cap`t. Presupun
c` nu ave]i nici o pist` pe care a[ putea merge...
- Tocmai ]i-am sugerat una !
- Care?
- Varianta unei \nscen`ri. Ho]ii s-au folosit de furtul argint`riei ca de un paravan, spre a
masca adev`ratul motiv al venirii lor.
- {i atunci care s` fie acest motiv ?
- P`i aici e problema... Eu ]i-am dat o idee, acum e treaba dumitale cum o folose[ti. Dar nu
r`m\i mai bine s` iei cina cu noi?... Bun, dac` nu vrei, nu-i nici o sup`rare. Drum bun [i ]
ine-ne la curent dac` mai descoperi ceva !
Am terminat de servit cina [i menajera str\nsese deja masa, c\nd Holmes a adus vorba din
nou despre crima de la Abbey Grange. St`tea tol`nit \n fotoliu, tr`g\nd cu nesa] din pip` [i
\nc`lzindu-[i picioarele la focul din [emineu, c\nd deodat` exclam`:
- Presimt c` o s` primim ve[ti, Watson !
- C\nd?
- C\t de cur\nd, continu` el, privindu-[i ceasul. Probabil consideri c` nu am avut un
comportament fair-play fa]` de junele Hopkins, nu-i a[a ?
- M` \ncred \n logica ta.
- O replic` foarte diplomatic`, b`tr\ne ! Dar trebuie s` prive[ti chestiunea \n felul urm`tor :
tot ceea ce [tiu este neoficial, ce [tie Hopkins este oficial. Eu am dreptul la o judecat`
personal`, t\n`rul nostru prieten, nu, \ntruc\t el reprezint` o autoritate impar]ial`. Dac` i-
a[ fi dezv`luit tot ce [tiam, fie ar fi trebuie s` raporteze totul, pentru a nu fi socotit un
tr`d`tor al legii, fie ar fi fost obligat s` p`streze un secret \mpov`r`tor pentru con[tiin]a lui.
 Nu vreau s`-l pun \n nici una dintre aceste posturi, a[a c` p`strez informa]iile pe care le
am pentru mine, p\n` m` voi clarifica pe deplin asupra problemei.
- {i c\nd se va \nt\mpla asta ?
- Timpul e aproape. Vei putea fi martor la ultimul act al acestei extraordinare drame.
Dinspre sc`ri se auzir` zgomote de pa[i [i u[a salonului se deschise, l`s\nd s` intre \n \nc`pere
un splendid exemplar uman. Era un b`rbat foarte \nalt [i suplu, cu musta]` blond`, ochi
alba[tri [i tenul ars de soarele tropicelor. |naint` spre noi cu hot`r\re, [i din pasul s`u ferm ne-
am dat seama c` are o fire la fel de puternic` precum \i era [i \ntreaga \nf`]i[are. Se opri \n
fa]a lui Holmes, cu bra]ele \ncruci[ate [i o privire \ntreb`toare \ntip`rit` pe chip.
- Stai jos, te rog, c`pitane Crocker. Ai primit telegrama mea ?
Oaspetele se a[ez` \ntr-un fotoliu [i ne arunc` priviri \ntreb`toare.
- Da, am primit-o [i am venit la ora la care m-a]i rugat. Am \n]eles c` m-a]i c`utat [i la
sediul companiei. N-am cum s` m` ascund de dumneavoastr`... Acum, s` auzim ce ve]i
face cu mine? M` ve]i aresta? Haide]i o dat`! Nu mai suport acest joc de-a [oarecele [i
pisica!
- D`-i, te rog, o ]igar`, Watson, spuse Holmes, calm. A[a, c`pitane, trage c\teva fumuri [i
\ncearc` s` te calmezi. N-a[ sta acum s` fumez al`turi de dumneata dac` te-a[ considera un
criminal, po]i fi sigur de asta! Vreau doar s` fii cinstit cu mine, [i totul va fi \n ordine.
Nu \ncerca s` min]i, fiindc` s-ar putea s`-]i par` r`u...
- {i ce-a]i dori s` [ti]i?
- Spune-mi, \n detaliu, ce s-a \nt\mplat la Abbey Grange azi-noapte. Dar spune-mi adev`rul
gol-golu], nu \ncerca s`-mi ascunzi ceva. {tiu deja despre aceast` afacere suficient de mult
\nc\t s`-]i pot ruina cariera [i via]a d\ndu-te pe m\na poli]iei.
Marinarul c`zu pe g\nduri, apoi se b`tu cu m\inile arse de soare peste coapse.
- N-am \ncotro, [opti el. Pornesc de la premisa c` sunte]i un om de onoare [i am s` v`
dest`inui tot ce s-a \nt\mplat. Dar mai \nt\i, ]in s` subliniez un lucru: nu regret nimic din
ce am f`cut [i nu m` tem de nimic. Dac` ar fi s` iau totul de la cap`t, a[ proceda la fel [i
a[ fi la de m\ndru de faptele mele! {i dac` bestia aceea tic`loas` ar avea mai multe vie]i
dec\t o pisic`, pe toate i le-a[ smulge din piept ! Am f`cut totul pentru aceast` minunat`
femeie – Mary, Mary Fraser, n-o s`-i spun niciodat` altfel, c`ci nici nu vreau s` pomenesc
numele blestematului ei so]. C\nd am auzit cum se comport` acel be]ivan nelegiuit eu,
care sunt \n stare s`-mi dau via]a pentru scumpa mea Mary, am hot`r\t c` trebuie s` fac
ceva pentru a pune cap`t co[marului \n care biata de ea tr`ia de mai bine de un an. {i
totu[i, totu[i, ce-a[ fi putut s` fac? Am s` v` spun povestea mea, domnilor, [i apoi m` ve]i
judeca [i ve]i hot`r\ dac` aveam alt` cale de ales sau nu. Trebuie s` revin un pic... Am
impresia c` v-a]i dat deja seama c` am \nt\lnit-o pe Mary c\nd era pasager` pe Rock of
Gibraltar. Din prima clip` \n care am v`zut-o, m-am \ndr`gostit nebune[te. {i cu fiecare
clip` petrecut` \n preajma ei, pe mare, iubirea mea sporea [i de multe ori, noaptea, ie[eam
pe punte s` s`rut urmele pa[ilor ei. Dar niciodat` nu i-am m`rturisit dragostea mea, [i
Mary m-a tratat a[a cum o doamn` trateaz` un gentleman. De partea mea era iubire, de a
ei, doar simpatie, cel mult prietenie. C\nd a debarcat la Londra, era o femeie liber`, dar eu
sim]eam c` devenisem sclavul ei pe via]`. C\nd am venit din urm`toarea curs`, am auzit c`
se m`ritase. Ei, cine nu s-ar fi c`s`torit cu b`rbatul pe care-l iube[te, mi-am zis atunci? Cu
at\t mai mult cu c\t acesta era un aristocrat plin de bani. Noble]e [i bog`]ie, iat` lucruri
f`cute anume pentru femei pline de har, precum Mary Fraser. Nu mi-a p`rut r`u, eram
fericit pentru fericirea ei, c`ci nu sunt un egoist precum b`rbatul s`u s-a dovedit a fi. {i v`
spun sincer, m-am bucurat c` iubita mea [i-a g`sit fericirea astfel, \n loc s` a[tepte la
nesf\r[it un marinar s`rac s` vin` din curs`... Iat` cum am iubit-o eu pe Mary Fraser! Drept
s` v` zic, nu m` g\ndeam c` aveam s-o mai v`d vreodat`, dar dup` ultima c`l`torie am fost
promovat c`pitan [i cum vaporul pe care urma s`-l comand nu fusese \nc` lansat, a trebuit
s` a[tept, \mpreun` cu marinarii mei, la Sydenham. |ntr-o zi, pe c\nd m` plimbam pe o
c`rare de ]ar`, am \nt\lnit-o pe Theresa Wright, camerista ei. Femeia mi-a dezv`luit totul
despre Mary, despre so]ul acesteia, despre scandalurile [i be]iile lui. V` spun sincer, c\nd
am auzit, am crezut c` \nnebunesc de furie! S`lbaticul de be]ivan s` cuteze a ridica m\na
asupra unei femei c`reia nici s`-i s`rute pantofii nu era vrednic! M-am \nt\lnit iar`[i cu
Theresa, apoi chiar cu Mary, \n dou` r\nduri. Apoi ea nu a dorit s` m` mai vad`, de team`
s` nu aib` probleme cu violentul ei so]. Dup` ce am vorbit cu ea atunci, am primit un
ordin s` m` prezint la bordul vasului, \ntruc\t urma s` plec \ntr-o curs` peste m`ri [i ]`ri.
Doream s` o mai v`d \nc` o dat` pe Mary, \nainte s` plec. Theresa \mi era deja cea mai
bun` confident`, c`ci ea \[i iubea st`p\na [i nu suporta s` o vad` \njosit` astfel de acea
brut`. De la ea am aflat secretele casei [i c` Mary obi[nuia s`-[i petreac` serile citind \n
salona[ul de la parter. Noaptea trecut` m-am strecurat \n curte [i am cioc`nit \n geam.
 Ini]ial, nu a vrut s`-mi deschid`, dar, \n cele din urm` s-a \ndurat, fiindc` \n sufletul ei m`
iubea [i pe de alt` parte \i era mil` s` m` lase s` \nghe], \n gerul de afar`. Mi-a [optit s` vin
la fereastra cea mare, pe care am g`sit-o deschis`, \n a[a fel \nc\t m-am putut strecura
\n`untru. Am auzit din gura ei ni[te lucruri care m-au f`cut s`-l ur`sc [i mai mult pe
netrebnicul ei so] [i s`-l blestem. Ei, domnilor, [i pe c\nd vorbeam cu ea, f`r` s` am –
Dumnezeu mi-e martor – nici o inten]ie ru[inoas`, be]ivanul s-a n`pustit \n \nc`pere,
zbier\nd [i \njur\nd-o pe Mary, apoi izbind-o peste fa]` cu b\ta pe care o avea \n m\n`.
M`cinat de furie, am apucat v`traiul... s` [ti]i c` a fost o lupt` dreapt`, nu l-am lovit
mi[ele[te... uita]i aici, pe bra]ul meu drept, v\n`taia produs` de b\ta lui, c`ci bruta a lovit
prima. Am ripostat cu toat` puterea de care eram capabil [i i-am zdrobit ]easta. Crede]i
c`-mi pare r`u? Nici vorb`! Era via]a mea contra via]a lui, dar nu, de fapt era via]a ei
contra via]a lui, c`ci cum v` imagina]i c` a[ mai fi putut-o l`sa pe adorata mea Mary \n
puterea acestei bestii ? A[a l-am ucis... Am gre[it cu ceva sc`p\nd lumea de un asemenea
tic`los ? Ce-a]i fi f`cut dac` a]i fi fost \n locul meu?... Mary a ]ipat c\nd netrebnicul a
lovit-o [i strig`tul ei a trezit-o pe Theresa, care dormea \n camera de deasupra. |n bufet se
afla o sticl` de vin [i am deschis-o, turn\nd pu]in alcool pe buzele iubitei mele, care era
aproape moart` de durere [i spaim`. Apoi am luat [i eu o du[c`... Theresa nu [i-a pierdut
cump`tul [i am pus la cale, \mpreun`, acea \nscenare. Trebuia s` d`m impresia c` ho]ii
s`v\r[iser` crima. Camerista a \nv`]at-o pe st`p\na ei ce trebuia s` spun` investigatorilor,
iar eu am t`iat fr\nghia clopo]elului [i am legat-o pe Mary de scaun [i am ros funia, spre a
da impresia c` fusese de fapt rupt`. Am adunat la repezeal` c\teva tac\muri de argint din
bufet, pentru a accentua ipoteza jafului [i am ie[it tot pe fereastr`, spun\ndu-le femeilor s`
dea alarma la un sfert de or` dup` plecarea mea. Argint`ria am aruncat-o \n hele[teu [i m-
am \ndreptat spre Sydenham, sim]ind c` f`cusem cea mai bun` isprav` din via]a mea. {i
`sta este adev`rul, domnule Holmes, o spun cu m\na pe inim` [i nu o regret, de-a[ [tii c`
m` a[teapt` [treangul.
Holmes trase c\teva fumuri \n t`cere, apoi se ridic`, travers` camera [i apoi se \ntoarse [i \i
puse oaspetelui nostru o m\n` energic` pe um`r:
- Uite ce cred, spuse el. {tiu c` fiecare cuv\nt pe care l-ai rostit este adev`rat, pentru c` n-ai
spus lucruri pe care eu s` nu le fi cunoscut sau b`nuit deja. Doar un acrobat sau un
marinar s-ar fi putut c`]`ra cu at\ta dexteritate, s` taie fr\nghia de acolo, de sus [i doar un
 marinar ar fi f`cut noduri precum cele cu care a fost legat` doamna Brackenstall. Mi-am
dat seama c` t\n`ra nu putuse veni \n contact cu marinari dec\t \n timpul voiajului s`u din
Australia [i c` probabil \l simpatiza, de vreme ce \ncerca at\t s`-l protejeze, ar`t\nd astfel
c` \l iube[te. Vezi ce u[or mi-a fost s` ajung la dumneata, din moment ce am urmat pista
corect` ?
- Cred c` poli]i[tii n-ar putea niciodat` s` g\ndeasc` la fel ca dumneavoastr` [i s` v` aplice
metodele...
- Tocmai de aceea nici nu se bucur` mereu de deplina mea \ncredere, sur\se Holmes.
Acum \ns`, c`pitane Crocker, fii atent ! Chestiunea este foarte serioas`, de[i sunt \nclinat
s` accept c` ai ac]ionat sub impulsul furiei [i, la urma urmei, \n legitim` ap`rare. Tocmai
din aceast` perspectiv`, s-ar putea ca poli]ia s` considere perfect justificat` ac]iunea
dumitale. Oricum, ar r`m\ne \n sarcina unui juriu britanic s` decid` dac` e[ti sau nu
vinovat. Dar, pentru c` ai reu[it s`-mi c\[tigi \ncrederea [i simpatia, \]i promit c`, dac`
dispari \n dou`zeci [i patru de ore, nimeni nu se va atinge de dumneata.
- {i apoi ve]i da totul \n vileag ?
- Normal c` se va afla adev`rul.
Marinarul izbucni, plin de m\nie :
- Ce fel de propunere este asta ? Cunosc \ndeajuns de bine legile pentru a-mi da seama c`
Mary a mea va fi acuzat` de complicitate. Crede]i c` a[ l`sa-o singur` s` \nfrunte
tribunalul, \n vreme ce eu \mi iau t`lp`[i]a ? Nu, domnule, l`sa]i-i s` m` aresteze [i s` m`
at\rne [i-n [treang, dar v` implor, face]i \n a[a fel \nc\t s` nu se ating` de ea !
- Am vrut doar s` te \ncerc, spuse Holmes, [i v`d c` e[ti un t\n`r de toat` isprava. Ei, atunci
nu am altceva de f`cut dec\t s`-mi asum toat` responsabilitatea pentru cele ce se vor
\nt\mpla... I-am oferit lui Hopkins un indiciu important [i, dac` nu va fi \n stare s`-l
valorifice, n-am s` mai fac nimic spre a-l ajuta. Iat` cum vom proceda, c`pitane Crocker,
spre a da o aparen]` legal` faptelor. Dumneata e[ti acuzatul. Watson, vei fi juriul britanic
[i z`u dac` am \nt\lnit vreodat` un om mai \ndrituit s` fac` parte dintr-un juriu. Eu voi fi
judec`torul. Acum, domnilor jura]i, a]i auzit m`rturia acuzatului [i cunoa[te]i probele
acuz`rii. Este sau nu vinovat acuzatul?
- Nu este vinovat, domnule!, am r`spuns, cu toat` convingerea.
- Vox populi, vox dei, decret` Holmes. C`pitane Crocker, ai fost achitat. At\ta vreme c\t
legea nu-]i g`se[te alt` vin`, nu ai a te teme de mine. |ntoarce-te la femeia pe care o iube[ti
peste un an [i f` \n a[a fel \nc\t viitorul vostru s` justifice sentin]a dreapt` care s-a
pronun]at \n aceast` noapte !