“Farfuriile zbur`toare” nu ocolesc Moldova

DOI ANI LA R|ND, DISCURI LUMINOASE AU SURVOLAT ZONA ORA{ULUI

VASLUI!

Ideea c` manifest`rile unor altor lumi - indiferent c` este vorba de “globuri de foc”,
“farfurii zbur`toare” sau nori cu aspect neobi[nuit - s-ar produce cu preponderen]` \n zone
ce prezint` un interes deosebit pentru misterio[ii “vizitatori”, cum ar fi cele con]in\nd
z`c`minte radioactive sau obiective militare majore, este foarte des \nt\lnit`, \n articolele [i
c`r]ile ufologilor de pretutindeni. Se pare \ns` c` motivul vizitelor este, cel pu]in \n c\teva
dintre cazuri, cu totul altul. Fiindc` s\nt destul de numeroase raport`rile de observa]ii ale
unor fenomene OZN \n regiuni ce nu \ntruneau nici una din “calit`]ile” enumerate de
respectivii cercet`tori. Cu toate acestea, “farfuriile zbur`toare” \[i fac apari]ia, [i \nc` \n
moduri spectaculoase, [i \n astfel de locuri “unde nu s-a \nt\mplat nimic”. Iar cazul pe
care vi-l vom prezenta mai jos, petrecut la Vaslui, \ntrune[te perfect aceste condi]ii, f`c\
ndu-ne s` ne \ntreb`m: oare nu cumva aceste “ie[iri \n décor” ale enigmaticelor fiin]e
(presupus) extraterestre fac parte dintr-un scenariu extrem de complex, destinat nu unui
motiv \n sine, ci mai cur\nd unui scop demonstrativ?

O “flac`r`” se ridic` din ape

Theodor Danciu, din Vaslui, are 45 de ani [i, dup` cum \nsu[i m`rturise[te, n-a crezut \n
via]a lui \n “prostii cu ozeneuri”. Asta p\n` c\nd, \n noaptea de 8 spre 9 august 1998, avea
s` stea fa]` \n fa]` cu un uria[ OZN, observa]ia sa \ncadr\ndu-se perfect \n ceea ce
speciali[tii numesc “\nt\lnire de gradul III”.
|n seara de 8 august, pu]in dup` ce se \ntunecase, domnul Danciu ie[ise pe balconul
apartamentului s`u, s`-[i aprind` o ]igar`. Cerul era senin [i \ncepuser` deja s` sclipeasc`
stelele. Lun`, dup` c\te \[i aminte[te martorul, nu era. La un moment dat, deasupra r\ului
Delea (interlocutorul nostru locuie[te \n cartierul vasluian Racova – n.n.), a ap`rut o
lumin` portocalie, foarte intens`. “Prima dat` am crezut c` a luat foc ceva, poveste[te
domnul Danciu. Dar pe urm`, v`z\nd c` lumina ceea este mult ridicat` fa]` de sol, m-am
mirat [i mai tare. Atunci se afla, cred, la vreo 7-800 de metri de blocul meu, dar, fiind
ascuns` de ni[te desi[uri de pe malul Delei, n-o vedeam prea bine. S-a ridicat brusc [i-a
cotit o dat`, c\nd a fost s-ajung` pe la 20 metri \n`l]ime. <Ei, dr`cie, ce p`catele mele o
mai fi [i asta?>, ]in minte c` mi-am zis atunci [i m-am aplecat peste balustrad`, ca [i cum
a[ fi vrut s-o v`d mai bine. Lumina aceea str`lucitoare s-a ridicat [i mai tare [i a \nceput s`
se apropie de zona \n care m` aflam”.
“Am v`zut o siluet` dincolo de hublourile acelea largi!”
Abia dup` ce acea lumin`, de un portocaliu intens, s-a apropiat la mai pu]in de jum`tate de
kilometru, domnul Danciu a realizat c` ea are de fapt forma unei… “farfurii zbur`toare”!
“Nu-mi venea s`-mi cred ochilor ce vedeam! A[ fi vrut s` intru-n cas`, s`-i anun] pe
ceilal]i, dar r`m`sesem ca paralizat. Iar acea farfurie se tot apropia. La mijloc (probabil
la \mbinarea celor dou` <discuri> - n.n.) sclipeau alte lumini, dar tot de culori deschise,
ba mi se pare c` era [i ceva verde, dar lumini]ele astea nu le v`zusem prima dat` din
pricina str`lucirii prea puternice a obiectului. C` str`lucea de-]i lua ochii, crede]i-m`! Iar
deasupra acestui br\u de lumini]e se deslu[ea ceva ca ni[te goluri…C\nd a venit [i mai
aproape, l-am v`zut [i mai bine [i mi-am dat seama c` golurile, de mi se p`ruser` mie c` ar
fi ca ni[te g`uri, erau de fapt un soi de hublouri, ca la avion! Da’ avion nu putea fi, clar, [i
nici elicopter! P`i da’ n-avea cum! Se \nv\rtea \n loc, ca un titirez [i, de[i nu auzeam nici
un zgomot de motor, dr`cia aia st`tea totu[i at\rnat` \n aer. Dar, ce m-a mirat cel mai tare,
a fost c`, pe c\nd st`tea farfuria asta acolo, de parc` ar fi p\ndit ceva, la unul dintre
hublouri am z`rit o siluet`, ca de om. S-a pus acolo, pre] de o clip` [i pe urm` a disp`rut,
nu [tiu unde. Era ca un om, adic` i-am v`zut capul, corpul p\n` la br\u, bra]ele, le-am
v`zut foarte bine, c` doar n-am avut vedenii [i-apoi, atunci nu era la mai mult de o sut` de
metri dep`rtare, deasupra blocurilor pe pe (strada – n.n.) Libert`]ii. Obiectul a mai stat
pre] de c\teva minute acolo, suspendat, dup` care s-a ridicat u[or [i numa’ ce a zv\cnit o
dat` spre nord, c`tre Copou, c`-n cinci secunde nu l-am mai z`rit!”
“Farfuriile zbur`toare s-au \ntors!”
De team` ca prietenii [i cunoscu]ii s`i s` nu-l cread` “scr\ntit” ori s`-l acuze c` “vede cai
verzi pe pere]i”, la vremea respectiv` Theodor Danciu nu a dest`inuit \nt\mplarea dec\t
familiei. Peste un an, \ns`, un eveniment de aceea[i factur` l-a determinat s` rup` t`cerea [i
s` dest`inuie ce v`zuse. C`ci, pe 8 iunie 1999, deci la aproape un an distan]`, un disc
zbur`tor avea s` survoleze iar`[i Vasluiul [i localit`]ile \nvecinate, fiind observat de c\teva
zeci de persoane! Dup` c\te \[i amintesc acestea, discul se afla la o \n`l]ime mai mic` dec\t
cea la care zboar` \ndeob[te avioanele [i nu f`cea nici un zgomot. Lumina emis` era ro[ie,
dar nu foarte intens`, de parc` obiectul ar fi fost \nv`luit \ntr-un abur de cea]`. Sub
privirile uluite ale oamenilor, discul a str`b`tut cerul de deasupra regiunii, venind dinspre
localitatea Rediu [i \ndrept\ndu-se \n vitez` spre est. |ntreaga observa]ie a durat circa patru
minute [i, dup` cum relateaz` martorii, “obiectul avea o vitez` mult mai mare dec\t a
avioanelor [i, \n loc s` zboare drept, c\nd [i c\nd <s`lta>, de parc` s-ar fi izbit de un
obstacol nev`zut, apoi revenea pe traseul obi[nuit!”.
“OZN-ul a f`cut \n cas` lumin` ca ziua!”
Peste numai c\teva zile, vizita avea s` se repete, de aceast` dat` \n condi]ii mult mai
spectaculoase, fiind de asemenea observat` de mai multe persoane, at\t din Vaslui, c\t [i
din comuna suburban` Bahnari. Una dintre acestea, care a dorit s`-i fie p`strat anonimatul,
ne-a declarat c` ceea ce a surprins-o a fost lumina intens` pe care obiectul o degaja.
“Tocmai m` preg`team s` m` culc, fiindc` se apropia bini[or de miezul nop]ii [i a doua zi
trebuia s` m` scol de diminea]`, s` plec p\n` la B\rlad, la ni[te rude, c\nd, dup` ce am stins
lumina, am v`zut cum \ntunericul din camer` se destram`, sub o lumin` ro[ie, foarte
puternic`. Desigur, am zis c` or fi farurile vreunui TIR, c`ci av\nd casa la [osea, mai
p`]eam astfel, dar m-am mirat tare, c` ziceam c` lumini ro[ii n-am v`zut ma[in` s` aib`!
M-am dus la geam [i am \ncremenit. Peste p\lcul de case de vizavi, dinspre Vaslui, venea
o ar`tare cum n-am mai v`zut niciunde – ca o roat` de foc, ro[ie ca s\ngele, care se tot b\]\
ia, se leg`na, de ziceai c` merge dus` de v\nt. Mi-a fost fric` s` ies afar` [i am tras repede
perdeaua, c` mi-a fost fric` s` nu arunce vreo raz`, ceva, s` m` topeasc`! Am stat pitit` \n
cas` p\n` ce-a disp`rut, spre r`s`rit, dup` vreo c\teva minute. Locuind singur`, mi-a fost
fric` s` ies [i dup` aceea, s` anun], dar a doua zi, vorbind cu vecinii, am aflat c` [i ei o
v`zuser` [i ziceau c`-i farfurie zbur`toare. Ce-o fi fost, ce nu, lucru curat n-a fost, maic`,
de-a avut at\ta putere \nc\t s`-mi fac` \n cas` lumin` ca ziua!”, [i-a \ncheiat relatarea,
emo]ionat`, martora acestui fascinant eveniment.
ANCA MARINESCU