Enigma dansatorilor

De câteva ore, Holmes st`tea t`cut, aplecat cu spinarea sa ascu]it` deasupra unui recipient chimic
din care r`zb`tea un miros nepl`cut. B`rbia \i era \nfipt` \n piept [i, din locul unde m` aflam, mi se
p`rea c` seam`n` cu o pas`re de[irat`, cu penajul cenu[iu [i mo] negru.
- Prin urmare, Watson, spuse el deodat`, nu dore[ti s` investe[ti \n prospec]iunile sud-
africane?
Am r`mas cu gura c`scat`, fiindc`, de[i eram obi[nuit cu extraordinarele \nsu[iri ale lui
Holmes, aceast` p`trundere \n gândurile mele cele mai intime mi se p`rea total inexplicabil`.
- Cum de [tii asta?, l-am \ntrebat.
A dat ocol mesei, cu o eprubet` fumegând` \n mân`, [i am citit \n ochii s`i o sclipire ironic`.
- Recunoa[te c` e[ti surprins...
- Normal c` sunt! De unde [tii?
- N-ar trebui, pentru c` \n numai cinci minute o s` spui cu propria-]i gur` c` mi-a fost
incredibil de simplu s` ajung la concluzia asta.
- Sunt sigur c` n-o s` spun a[a ceva! Spune, de unde [tii c` nu vreau s` investesc?
- Vezi tu, dragul meu Watson, spuse el, punând eprubeta pe poli]` [i luând aerul unui dasc`l
care ]ine o prelegere elevilor s`i, nu este dificil de construit o serie de presupuneri, fiecare
bazat` pe predecesoarea sa [i foarte simpl` prin ea \ns`[i. Dac`, dup` acest exerci]iu de
gândire, el nimere[te ideea central` [i o prezint` audien]ei, \nso]ind-o de un punct de plecare
[i de o concluzie, va produce asupra celorlal]i o senza]ie extraordinar`, de[i metoda lui ar
putea p`rea una ieftin`. |n cazul de fa]`, doar privindu-]i degetele am [tiut c` nu ]i-ai propus s`
investe[ti micul t`u capital \n câmpurile aurifere din Africa de Sud.
- Nu v`d ce leg`tur` au degetele mele cu prospec]iunile sud-africane...
- Aparent, nici o leg`tur`, dar \]i voi demonstra imediat c` au. Iat` verigile acestui lan] de
presupuneri pe care le-am f`cut : 1. Azi noapte, când te-ai \ntors de la club, aveai praf de cret`
\ntre degetul mare [i ar`t`tor. 2. {tiu c` obi[nuie[ti s` presari cret` acolo doar când joci biliard,
pentru a fixa tacul. 3. Nu joci niciodat` biliard decât cu Thurston. 4. Mi-ai spus, acum câteva
s`pt`mâni, c` Thurston are op]iunea s` cumpere, \n termen de o lun`, ac]iuni la prospec]iunile
aurifere din Africa de Sud [i c` ]i-a propus s` investi]i amândoi bani \n ele. 5. Carnetul t`u de
cecuri este \ncuiat \n sertarul meu [i nu mi-ai cerut cheia. 6. Prin urmare, asta \nseamn` c` nu
e[ti interesat de propunerea lui Thurston, a c`rei valabilitate expira azi.
- Incredibil de simplu! am exclamat.
- Nu ]i-am spus?, zise el un pic iritat de ne\ncrederea mea. Orice problem`, oricât de grea ]i s-
ar p`rea, devine u[oar` atunci când \]i este explicat`. Hai s`-]i propun una \nc` nerezolvat`,
vezi cum o po]i l`muri, amice Watson, gr`i el, [i, dup` ce \mi puse pe mas` o foaie de hârtie,
se \ntoarse la analizele sale chimice.
M-am uitat amuzat la hieroglifele bizare de pe hârtie.
- Dar, Holmes, asta e o mâzg`litur` de ]ânc!
- Asta e p`rerea ta!
- Ce-ar mai putea fi?
- Uite, la fel de curios, din acest punct de vedere, este [i domnul Hilton Cubitt, de la Riding
Thorpe Manor din Norfolk. Aceast` problem` de enigmistic` mi-a parvenit prin po[ta de
diminea]` [i onorabilul Cubitt trebuie s` soseasc` [i el, din clip` \n clip`... Auzi clopo]elul de
la intrare, n-a[ fi surprins ca omul nostru s` fi ajuns deja.
Pa[i greoi se auzir` pe sc`ri [i \n pragul u[ii \[i f`cu apari]ia un b`rbat \nalt [i zdrav`n, proasp`t
b`rbierit, ai c`rui ochi limpezi [i obraji buc`la]i d`deau de \n]eles c` tr`ise departe de negurile
[i umezeala Londrei. P`rea c` aduce cu el o adiere proasp`t`, aerul curat al coastei r`s`ritene.
Dup` ce ne-am strâns mâinile, tocmai dorea s` se a[eze, când privirile \i c`zur` pe
misterioasele semne pe care le examinasem mai devreme.
- Ei, bine, domnule Holmes, a]i f`cut ceva cu astea?, suspin` el. Mi s-a spus c` sunte]i mare
amator de mistere [i cred c` nimic nu poate fi mai enigmatic decât mâzg`leala asta, a[a c`
v-am trimis-o mai devreme, s` ave]i timp s` o studia]i, \nainte s` sosesc eu.
- Nu este un mister, a[ zice mai degrab` c`-i o crea]ie curioas`. La prima vedere, pare o
pozn` copil`reasc`... un num`r de figurine care danseaz`, reprezentate pe toat` foaia. De ce
s` atribui vreo importan]` unei chestiuni atât de puerile?
- P`i eu nu-i acord nici o importan]`, dar nevast`-mea, da! O \nsp`imânt` de moarte [i, chiar
dac` nu recunoa[te asta, v`d teroarea \n ochii ei. De aceea, a[ vrea s` l`muresc, o dat`
pentru totdeauna, chestiunea [i de aceea am apelat la dumneavoastr`.
Holmes ridic` hârtia, \n a[a fel \ncât razele de soare s` cad` pe ea. Era o pagin` rupt` dintr-un
caiet. Liniile erau f`cute cu creionul [i ar`tau cam a[a :
DESEN

Holmes o examin` câteva minute [i apoi o puse cu grij` \n bloc-notesul s`u.

- Se pare c` avem de-a face cu un caz neobi[nuit, dar extrem de interesant, spuse el. Mi-ai
dat câteva l`muriri, \n scrisoarea dumitale, mister Hilton, dar a[ dori s` le repe]i, pentru
prietenul meu, doctorul Watson.
- Nu-s un bun povestitor, morm`i vizitatorul, fr`mântându-[i, vizibil stânjenit, mâinile
uria[e. {i apoi, m` \ntreba]i despre lucruri care nici mie nu-mi sunt prea clare. Tot ce pot
s` v` spun este c` nu sunt bogat, dar nici o alt` familie nu-i mai cunoscut` decât a mea \n
tot comitatul Norfolk. |nchipui]i-v`, str`mo[ii mei au tr`it la Riding Thorpe \nc` de acum
cinci sute de ani. Anul trecut am venit la Londra, s` asist la Jubileul reginei [i am poposit
la pensiunea din Russell Square, c`ci Parker, vicarul parohiei noastre, se cazase tot acolo.
Mai era o tân`r` americanc`, Patrick o chema, Elsie Patrick. Ne-am \mprietenit [i, \n
scurt` vreme, mi se aprinseser` c`lcâiele dup` ea. Ne-am c`s`torit \ntr-o discre]ie absolut`,
[i apoi ne-am \ntors la Norfolk. Poate vi se va p`rea un gest nebunesc, domnule Holmes,
ca un b`rbat de familie s` se \nsoare \ntr-un asemenea mod, ne[tiind nimic despre trecutul
acestei femei, despre familia ei, dar sunt sigur c` dac` a]i vedea-o [i a]i cunoa[te-o mai
bine, mi-a]i da dreptate c` am procedat astfel. A fost foarte direct` cu mine, nu mi-a for]at
mâna [i nici nu m-a zorit cu nunta. «Am fost foarte nefericit` \n dragoste, mi-a spus ea, [i
nici nu doresc s` m` mai gândesc la trecut. Dac` te vei c`s`tori cu mine, Hilton, vei lua o
femeie al`turi de care s` nu-]i fie ru[ine s` tr`ie[ti. Trebuie \ns` s` ai \ncredere \n mine [i
s` nu-mi ceri niciodat` s`-]i vorbesc despre trecutul meu. Dac` aceste condi]ii ]i se par
prea grele, nu ai decât s` te \ntorci la Norfolk [i s` m` la[i la fel de singur` precum m-ai
g`sit.» Lucrurile astea mi le-a zis chiar \n ziua de dinaintea nun]ii. I-am spus c` nici nu m`
gândesc s` renun] la ea [i c` am s`-i \ndeplinesc dorin]ele [i m-am ]inut de cuvânt.
Suntem c`s`tori]i deja de un an [i am fost foarte ferici]i p\n` acum. Dar, \n urm` cu o lun`,
la sfâr[itul lui iunie, au \nceput necazurile. Atunci, so]ia mea a primit o scrisoare din
America, [tiu asta fiindc` am v`zut timbrul american. Citind-o, s-a albit la fa]` [i a
aruncat-o \n foc. Nu mi-a vorbit nimic despre acea scrisoare, [i nici eu nu am \ntrebat-o,
c`ci ]inea probabil de lucruri din trecutul ei, iar eu sunt un om de cuvânt. Din acea clip`
 \ns`, n-a mai avut o clip` de lini[te. Mereu disting pe chipul ei o umbr` de \ndoial` [i de
spaim`, de parc` ar a[tepta s` se \ntâmple ceva r`u. Ar fi bine totu[i s` aib` \ncredere \n
mine, ar descoperi c` pot fi nu doar so]ul, ci [i prietenul ei cel mai bun. Dar pân` nu
deschide ea discu]ia, eu nu pot spune nimic. Crede]i-m`, domnule Holmes, este o femeie
atât de cumsecade [i orice lucruri urâte i s-or fi \ntâmplat \n via]`, sunt convins c` nu s-au
datorat ei. Sunt doar un boierna[ din Norfolk, dar nu g`si]i \n toat` Anglia om care s` pun`
mai mult pre] pe onoarea familiei decât mine. Ea [tia asta, a [tiut-o \nc` dinainte s` ne
punem pirostriile [i pentru nimic \n lume n-ar aduce atingere onoarei mele. Ei, dar acum
vine cea mai bizar` parte a pove[tii mele. Acum o s`pt`mân` – mar]ea trecut`, dac` nu m`-
n[el – am g`sit pe pervazul unei ferestre ni[te figurine tare ciudate, mâzg`lite cu creta.
Erau ni[te dansatori desena]i acolo, exact ca `[tia de pe foaie. Am crezut c` gr`jdarul i-o fi
m\zg`lit acolo, dar fl`c`ul `la s-a jurat c` nu [tia nimic despre figurinele astea. {i, oricum,
ap`ruser` peste noapte, când b`iatul dormea dus. Am cur`]at pervazul [i i-am spus so]iei
despre ele abia dup` aceea, a[a, \ntr-o doar`... Dar, spre marea mea surprindere, ea a luat
chestiunea \n serios [i m-a rugat ca, dac` mai apar asemenea semne, s` i le ar`t negre[it.
Timp de câteva zile, n-a mai fost nimic, dar ieri diminea]` am g`sit pe cadranul solar din
gr`din` bucata asta de hârtie. I-am ar`tat-o lui Elsie [i a le[inat pe loc. De atunci, parc` nu
mai e ea, are o privire de om nebun, este \ngrozit` de ceva [i se afl` \ntr-o continu` trans`.
V`zând-o astfel, v-am scris [i v-am trimis hârtia, [tiindu-v` reputa]ia. Nu era un lucru
pentru care s` cer ajutorul poli]i[tilor, c`ci mi-ar fi râs \n nas, de bun` seam`. Sunt convins
\ns` c` dumneavoastr` m` ve]i \n]elege. Nu sunt bogat, dar dac` vreun pericol o amenin]`
pe iubita mea so]ie, am s` dau [i ultimul b`nu] pe care-l am spre a o [ti \n siguran]`.
Omul acesta stra[nic, cu ochii mai alba[tri decât cerul [i fa]a rotund` [i rumen`, f`cea cinste
Angliei patriarhale, c`reia, prin origine, dar mai ales prin firea lui deschis` [i curajul s`u, \i
apar]inea. Dragostea pentru consoarta lui [i \ncrederea nestr`mutat` \n aceasta \l f`ceau [i mai
demn de admirat. Holmes \l ascultase cu aten]ie [i acum st`tea t`cut pe scaun, cople[it de
gânduri.
- {i nu crezi, domnule Cubitt, gl`sui el \ntr-un sfâr[it, c` ar fi mai bine s` te adresezi so]iei
tale, cerându-i s`-]i \mp`rt`[easc` taina care v`d c` o fr`mânt` atât?
Hilton Cubitt \[i scutur` cu hot`râre capul masiv:
- O promisiune r`mâne o promisiune, domnule Holmes! Dac` Elsie ar fi vrut s`-mi spun`
despre ce e vorba, sunt sigur c` mi s-ar fi dest`inuit. Dar nu a f`cut-o [i eu n-am s-o oblig!
Dar sunt \ndrept`]it s` aflu adev`rul, [i o voi face, chiar pe c`i ocolite.
- Atunci, voi \ncerca, pe cât \mi st` \n putin]`, s` te ajut. |n primul rând, d`-mi voie s` te
\ntreb: ai auzit ca vreun str`in s` fi fost observat, \n ultima vreme, prin zona unde
locuie[ti dumneata?
- Nu, n-am auzit...
- Presupun c` trebuie s` fie o zon` foarte lini[tit` [i orice chip nou ar fi stârnit curiozitatea
vecinilor.
- Este drept, dar avem \n zon` [i câteva b`i, unde vin oameni de prin toate col]urile Angliei,
s`-[i \ngrijeasc` s`n`tatea, iar vara fermierii dau p`mântul \n arend`.
- Aceste hieroglife nu au fost f`cute \ntâmpl`tor. Dac` sensul lor este unul pur arbitrar, s-ar
putea s` ne fie imposibil s` le descifr`m. Dar, dac` este vorba despre un cod anume,
trebuie s`-i d`m de cap. Totu[i, hârtia asta nu reprezint` mare lucru, este prea pu]in pentru
a ne oferi indicii, iar pe baza faptelor pe care mi le-ai istorisit nu se poate porni o
investiga]ie serioas`. Te-a[ sf`tui s` te \ntorci la Norfolk [i s` fii cu ochii \n patru, poate
mai apare vreun desen asem`n`tor. |mi pare tare r`u c` nu ]i-a dat prin gând s` faci o copie
dup` primele figuri, cele desenate cu creta pe pervaz, ne-ar fi fost de folos. Pe de alt`
parte, \ncearc` s` te informezi prin vecini despre vreun str`in ce a ap`rut \n ultima
vreme \n regiune. {i imediat ce ai informa]ii sau dovezi proaspete, ia leg`tura cu mine.
Este cel mai bun sfat pe care ]i-l pot da acum, domnule Hilton Cubitt. Dac` mai apare
ceva nou, nu voi ezita s` vin eu \nsumi la Norfolk!
Acest dialog a f`cut ca, \n urm`toarele zile, Sherlock Holmes s` fie foarte gânditor [i, de
câteva ori, chiar l-am observat sco]ându-[i acea foaie de hârtie din bloc-notes [i privind cu
aten]ie figurile curioase \nf`]i[ate pe ea. Totu[i, timp de vreo dou` zile, nu a mai deschis
discu]ia despre aceast` chestiune stranie. |ntr-o dup`-amiaz`, tocmai m` preg`team s` ies \n
ora[, când el m-a oprit.
- Mai bine ai r`mâne, Watson.
- De ce?
- Fiindc` am primit ve[ti de la Hilton Cubitt, \l [tii, cel cu dansatorii `ia desena]i pe pervaz
[i pe foaie. Mi-a telegrafiat c` sose[te urgent la Londra [i probabil trebuie s` pice din
 moment \n moment. Am \n]eles de la el c` nout`]ile sunt interesante [i n-a[ vrea s` le
pierzi.
N-am avut mult de a[teptat, c`ci boierna[ul din Norfolk a venit de la gar` \n cea mai mare
goan`, cu prima tr`sur` pe care a g`sit-o. P`rea \ngrijorat [i speriat, avea ochii \ncerc`na]i [i
fruntea plin` de riduri, de parc` \mb`trânise brusc, \n doar câteva zile.
- Povestea asta m` calc` pe nervi, morm`i el, cufundându-se \n fotoliu, ca un om sfâr[it de
oboseal`. De parc` n-ar fi de ajuns c` m` simt \nconjurat de oameni necunoscu]i, care nu [tiu
ce au de \mp`r]it cu mine, m` mai chinuie [i gândul c` biata mea so]ie se tope[te pe picioare,
fr`mântat` de griji [i spaime. Asta este peste puterea de a \ndura a unui om!
- Ea a spus ceva pân` acum?
- Nu, domnule Holmes. Dar uneori am impresia c` ar dori s`-mi spun` ceva, dar nu [tiu ce
anume o determin` s` se r`zgândeasc` [i s` ]in` ascuns` taina. Am \ncercat s` o ajut, dar am
f`cut-o cu stâng`cie [i m` tem c` am speriat-o [i mai tare. Mi-a vorbit despre vechimea
familiei mele, despre reputa]ia ei, despre mândria [i onoarea mea nep`tat` [i am sim]it c` de
fiecare dat` când era pe cale s` ajung` la temerile care-o fr`mântau, aducea vorba despre
altceva.
- Dar ai mai g`sit vreun indiciu, din acelea pe care ]i le-am cerut?
- Asta da! Am câteva figurine de omule]i dansând, abia desenate, le-am adus s` le examinezi,
domnule Holmes. Dar, cel mai important este c` l-am v`zut pe individ!
- Cee? Pe omul care le-a desenat?
- Da, l-am prins tocmai când le mâzg`lea. Dar hai s` o iau cu \nceputul. Dup` ce m-am \ntors
acas` de la dumneata, chiar \n diminea]a urm`toare am v`zut o  «recolt`»  proasp`t` de
omule]i. Fuseser` desena]i cu cret` pe u[a neagr` a atelierului pentru unelte, vizavi de peluza
casei, am v`zut desenele de cum am deschis fereastra. Am f`cut o copie exact`, iat-o!
Desf`cu o foaie de hârtie [i o puse pe mas`, astfel \ncât am putut vedea urm`torul desen :

DESEN

- Excelent!, exclam` Holmes. Excelent! Te rog, continu`!

- Dup` ce am copiat desenul, m-am gr`bit s`-l [terg de pe u[`, dar, dup` dou` zile a ap`rut iar
o inscrip]ie. Iat-o aici, reprodus`:
DESEN

Holmes \[i frec` palmele, plin de satisfac]ie:

- Da, da, materialul de studiu se acumuleaz` rapid!
- Trei zile mai târziu, continu` Cubitt, am descoperit o alt` foaie mâzg`lit`, vârât` \n
pietri[ul de pe cadranul solar. V-am adus-o, de asemenea! Figurinele, precum vede]i, sunt
identice cu cele din ultimul mesaj. Dup` ce m-am hot`rât c` trebuie s` stau la pând`, mi-
am luat revolverul [i am r`mas \n biroul meu, de unde pot supraveghea peluza [i gr`dina.
Pe la ora dou` noaptea, st`team la fereastr`, având grij` s` m` ad`postesc dup` draperii,
spre a nu fi v`zut de afar`, c`ci era o splendid` lun` plin`, când am auzit pa[i \n spate: era
so]ia mea, \nve[mântat` \ntr-un halat de cas`. M-a implorat s` vin \napoi \n pat, dar i-am
spus deschis c` vreau s` m` l`muresc cine este individul care ne terorizeaz`. Ea tot insista
s` vin, spunând c` e vreo fars` n`road`, de care nu trebuie s`-mi pese. «Dac` vrei, Hilton,
am putea pleca \ntr-o c`l`torie, doar tu [i cu mine, [i am sc`pa de asemenea nepl`ceri.»
Normal c` i-am replicat furios,c` n-aveam de gând s`-mi p`r`sesc, volens-nolens, casa, de
teama unui neobr`zat pus pe [otii, c`ci ar fi râs to]i vecinii de mine. «Vino, totu[i, \n pat [i
vom mai sta de vorb` mâine diminea]`!», a insistat ea. Pe când vorbea, am z`rit cum
chipul i se crispeaz` [i mâna ei firav` mi se \ncle[teaz` de um`r. Ceva se mi[case \n umbra
atelierului. Am v`zut o siluet` \ntunecat`, furi[ându-se dup` col] [i ghemuindu-se \n fa]a
u[ii. }inând strâns pistolul, am dat s` m` reped afar`, când so]ia mea m-a \nl`n]uit cu
mâinile [i a \nceput s` m` strâng`, disperat`, \n bra]e. Cu greu am reu[it s` desprind din
\mbr`]i[are, dar, pân` s` ajung jos, creatura disp`ruse. Totu[i, apucase s` lase urma trecerii
ei, c`ci pe u[` se aflau desena]i aceia[i dansatori cu care eram deja obi[nui]i. Am
alergat \ncoace [i \ncolo, sperând s` dau de urma necunoscutului, dar c`ut`rile mele au
fost zadarnice. {i totu[i, cu siguran]` el trebuia s` fi fost prin \mprejurimi \n tot acest timp,
c`ci dup` ivirea zorilor mi-am dat seama c` mai ad`ugase ni[te figurine pe u[`, pe lâng`
cele pe care le v`zusem deja.
- Ai [i acest desen nou?
Din nou, omul scoase o hârtie, pe care se putea vedea urm`toarea imagine:
DESEN

- Spune-mi, \ncepu Holmes, [i am putut vedea \n ochii s`i c` era foarte ner`bd`tor, desenul
`sta era o simpl` ad`ugire la cel f`cut noaptea sau fusese f`cut separat?
- Se afla pe o alt` scândur` a u[ii de la atelier.
- Excelent! Acest element este de departe cel mai important \n investiga]ia noastr` de pân`
acum [i ne d` speran]e! Acum, domnule Hilton Cubitt, continu`, te rog, povestea
dumitale...
- Nu mai am nimic de ad`ugat, domnule Holmes, doar c` sunt tare sup`rat pe so]ia mea.
Dac` nu m-ar fi oprit, cu siguran]` l-a[ fi \nh`]at pe acel tic`los ce se furi[a \n toiul nop]ii
prin curtea mea. Ea \mi zice c` i-a fost fric` s` nu fiu r`nit \n \nc`ierare, dar z`u de nu m-a
b`tut gândul c` pentru el se temea mai degrab`! Spre ru[inea mea, am b`nuit pentru o clip`
c` ea [tie cine e netrebnicul `sta [i ce vrea s` spun` prin mâzg`lelile lui. Dar e un ton atât
de dr`g`stos \n glasul ei [i are, biata de ea, o privire atât de blând`, \ncât sunt sigur acum
c` nu s-a gândit decât la siguran]a mea. Asta e tot ce v` pot spune [i vreau acum s` m`
sf`tuie[ti, domnule Holmes, ce am de f`cut. Sincer, m` gândesc s` poruncesc arga]ilor mei
s` se ascund`, decusear`, \n tufi[urile din gr`din` [i s` \i ard` individului o mam` de b`taie
ca s`-l vindece de asemenea [arade!
- M` tem c` avem de-a face cu un caz prea complicat pentru a recurge la asemenea
solu]ii, \l avertiz` Holmes. Cât de mult po]i r`mâne la Londra, domnule Cubitt?
- Trebuie s` m` \ntorc acas` chiar azi. N-a[ l`sa-o pe so]ia mea singur` peste noapte pentru
nimic \n lume! Este foarte sperioas` [i m-a implorat s` m` \ntorc.
- Da, pe de o parte te \n]eleg, dar ar fi fost bine s` ne \ntoarcem \mpreun` acolo peste o zi
sau dou`. Dac` nu dore[ti, las`-mi totu[i hârtiile [i \]i voi face o vizit` \n cel mai scurt timp
posibil, \ncercând s` descâlcesc i]ele \ncurcate ale acestui caz.
Sherlock Holmes \[i p`str` atitudinea calm` pân` la plecarea oaspetelui nostru, de[i era u[or
pentru mine, care-l cuno[team, s`-mi dau seama c` frem`ta de ner`bdare. |n clipa \n care
spinarea larg` a domnului Hilton Cubitt se pierdu \nd`r`tul u[ii, prietenul meu se n`pusti la
masa de scris, puse toate buc`]ile de hârtie \n fa]a lui [i se apuc` s` calculeze \n gând, cu o
expresie de profund` concentrare \ntip`rit` pe chip. Timp de dou` ore, l-am urm`rit cum
umplea foaie dup` foaie de hârtie din bloc-notes cu totul felul de figuri [i litere, atât de
 absorbit de activitatea sa, \ncât cu siguran]` nu-mi mai sim]ea prezen]a. Uneori d`dea semne
c` progreseaz` [i fluiera \n surdin`, alteori p`rea preocupat [i se \ncrunta. |n cele din urm`, s`ri
de pe scaun cu un strig`t de satisfac]ie [i \ncepu s` dea ture prin \nc`pere, frecându-[i palmele
una de alta. Brusc, se opri [i scrise o telegram`.
- Dac` solu]ia pe care am dat-o acestei enigme este pe m`sura speran]elor mele, te asigur,
drag` Watson, c` vei avea un caz pe cinste, pe care s`-l adaugi colec]iei tale. Cred c` vom
putea pleca mâine la Norfolk, s`-i d`m onorabilului Cubitt ve[ti despre acest fapt ce i-a
produs atâtea nepl`ceri.
M`rturisesc c` eram plin de curiozitate, dar [tiam prea bine c` Holmes nu-[i dezv`luia opiniile
decât la timpul potrivit [i \n felul s`u caracteristic, astfel c` am hot`rât s`-l a[tept pe el s` fac`
preciz`rile necesare. Dar telegrama pe care i-o trimisese boierna[ului din Norfolk a r`mas f`r`
r`spuns dou` zile, timp \n care Holmes a stat ca pe ace, pândind orice clinchet de clopo]el ce
anun]a venirea cuiva. |n seara celei de-a doua zile, ne-a sosit o scrisoare de la Hilton Cubitt.
Totul era \n ordine, preciza el, doar c` o nou` inscrip]ie, foarte lung`, ap`ruse \n acea
diminea]`, pe piedestalul cadranului solar. |n scrisoare era inserat` [i o copie a inscrip]iei, ce
ar`ta astfel:

DESEN

Holmes se aplec` vreo câteva minute asupra acestei frize stranii [i deodat` ]â[ni \n sus, \ntr-o
explozie de surpriz` [i panic` Se vedea c` era m`cinat de team`.
- Am l`sat povestea asta s` mearg` prea departe. E vreun tren spre North Walsham \n seara
asta?
Am examinat orarul c`ilor ferate, observând cu dezam`gire c` ultimul tren tocmai plecase.
- Atunci mâine va trebui s` lu`m micul dejun foarte de diminea]` [i s` plec`m cât se poate
de grabnic. Prezen]a noastr` este imperativ necesar` acolo. Aa, uite [i telegrama a[teptat`!
Un moment, doamn` Hudson, trebuie s` fie un r`spuns. Nu, este exact a[a cum m`
a[teptam. Acest mesaj m` \ndeamn` s` cred c` este neap`rat necesar s`-l \n[tiin]`m pe
Hilton Cubitt cum stau lucrurile, c`ci bietul nostru boierna[ pare prins ca \ntr-o plas` de
p`ianjen foarte periculoas`.
{i, \ntr-adev`r, temerile sale aveau s` se dovedeasc` \ntemeiate, c`ci nu era vorba despre o [arad`
copil`reasc`, a[a cum crezusem ini]ial, ci despre o chestiune grav`. A[ fi dorit s` prezint cititorilor
un final mai fericit, dar, din p`cate, nu pot decât s` redau teribilele evenimente care au f`cut ca
povestea de la Riding Thorpe Manor s` ajung`, pentru câteva zile, pe buzele tuturor englezilor.
Am ajuns cât am putut de repede la North Walsham [i a fost suficient s` men]ion`m numele
destina]iei noastre, pentru ca [eful de gar` s` se gr`beasc` spre noi:
- Presupun c` sunte]i detectivii veni]i de la Londra?
O umbr` de \ngrijorare se a[ternu pe chipul lui Holmes.
- Ce v` face s` crede]i asta?
- Inspectorul Martin din Norwich tocmai a trecut pe aici. Dar probabil c` sunte]i medicii... Ar
trebui s` v` gr`bi]i, ea mai tr`ie[te \nc`, din câte am auzit, [i poate ve]i reu[i s` o salva]i...
chiar dac` va fi spânzurat` pe urm`!
Holmes aproape c` amu]ise de spaim`.
- Mergem spre Riding Thorpe Manor, e adev`rat, dar n-am auzit nimic despre ce s-a petrecut
acolo!, murmur` el, \ntr-un târziu.
- A fost o crim` cumplit`!, spuse [eful de gar`. Sunt \mpu[ca]i amândoi, [i domnul Hilton
Cubitt, [i so]ia. Ea a tras \n el [i apoi s-a \mpu[cat singur`, a[a spun servitorii. Cubitt a murit
pe loc, [i femeia e grav r`nit`. Vai, vai, [i era una dintre cele mai onorabile familii din
Norfolk...
F`r` o vorb`, Holmes se \ndrept` spre o tr`sur` [i, pe tot parcursul c`l`toriei, vreo cincisprezece
kilometri, nu deschise deloc gura. Rareori \l mai v`zusem atât de ab`tut. Nu fusese \n largul
s`u \nc` de când plecaser`m din Londra [i remarcasem asta dup` modul cum r`sfoise, f`r`
chef, ziarele; iar acum, când cele mai cumplite temeri i se confirmau, c`zuse \ntr-o
dezn`dejde total`. St`tea tol`nit \n jil]ul atelajului, cufundat \n gânduri, privind \n gol. De
altfel, nici n-ar fi avut ce s` admire pe fereastra trenului, c`ci peisajele ce ni se \nf`]i[au erau
banale – case ]`r`ne[ti r`sfirate \n câmpie, biserici ridicându-[i spre cer turlele p`trate,
câmpuri verzi cât vedeai cu ochii, toate vorbind despre m`re]ia [i prosperitatea b`trânei
Anglii. |n cele din urm`, Marea Nordului ap`ru la orizont, ca o dâr` albastr` [erpuind de-a
lungul coastei.
- Asta-i Riding Thorpe Manor!, strig` vizitiul, \ndreptând biciul spre ni[te acoperi[uri ]
uguiate ce se i]eau de dup` un pâlc de copaci.
Pe când ne \ndreptam spre u[a de la intrare, str`juit` de un portic, am observat \n fa]a acesteia,
lâng` un teren de tenis, atelierul [i cadranul solar despre care ne vorbise Cubitt.
Un omule] energic, cu o musta]` ceruit`, tocmai coborâse dintr-un docar. S-a prezentat ca
fiind inspectorul Martin, de la la sec]ia de poli]ie din Norfolk, [i a r`mas uimit aflând numele
tovar`[ului meu de c`l`torie.
- Dar, domnule Holmes, crima s-a petrecut abia la orele trei ale dimine]ii. Cum de a]i aflat
despre ea la Londra [i a]i ajuns aici la fel de repede ca [i mine?
- Am anticipat crima [i speram s` ajung \ndeajuns de repede spre a o preveni.
- Atunci trebuie s` ave]i indicii importante, de care noi nu [tim nimic, fiindc` v` spun
sincer, eu, personal, nu m` a[teptam la o asemenea groz`vie. |i cuno[team pe cei doi [i \mi
p`reau un cuplu admirabil [i foarte unit.
- Nu am decât indiciul dansatorilor, spuse Holmes, [i remarcând c`ut`tura nedumerit` a
inspectorului, ad`ug`: V` voi explica mai târziu despre ce e vorba. |ntre timp, de vreme ce
este prea târziu pentru a mai \mpiedica tragedia, m` \ndoiesc c` voi mai putea folosi
cuno[tin]ele dobândite despre acest caz pentru a-l solu]iona \n mod just. Vre]i s`
investig`m \mpreun` crima sau prefera]i s` ac]iona]i independent?
- A[ fi onorat dac` am putea colabora, domnule Holmes, spuse inspectorul, emo]ionat.
- |n acest caz, sunt gata s` aud spusele martorilor [i s` examinez f`r` \ntârziere
circumstan]ele comiterii crimei.
Inspectorul Martin a avut bunul sim] de a-i permite prietenului meu s` fac` lucrurile a[a cum
[tia mai bine [i s-a mul]umit s` noteze cu con[tiinciozitate rezultatele anchetei. Medicul local,
un b`trân cu p`rul alb, tocmai cobora din dormitorul familiei Cubitt [i ne-a spus c` r`nile
femeii sunt serioase, dar nu neap`rat fatale. Glon]ul trecuse pe lâng` creier [i probabil c`
trebuia s` mai treac` pu]in timp pân` când victima s`-[i vin` \n fire. Doctorul nu putuse
stabili \nc` dac` ea fusese \mpu[cat` sau \ncercase s` se sinucid`, dar, cu siguran]`, glon]ul
fusese tras de aproape. |n \nc`pere nu se g`sise decât un revolver, din al c`rui butoia[ lipseau
dou` gloan]e. Hilton Cubitt fusese lovit direct \n inim`. Se putea la fel de bine presupune c` el
\ncercase s`-[i ucid` so]ia, dup` care se \mpu[case \n piept, deoarece arma crimei z`cea pe
covor, \ntre ei doi.
- Cadavrul a fost mi[cat?, \ntreb` Holmes.
- |n afar` de doamn`, c`reia i-am acordat \ngrijirile necesare, nu ne-am atins de nimic.
- De când e[ti aici, domnule doctor?
- De la patru.
- Altcineva a mai fost prezent?
- Da, sergentul de aici.
- {i nu ai atins nimic, zici?
- Absolut nimic.
- Ai ac]ionat, v`d, cu mult` discre]ie. Cine te-a anun]at despre crim`?
- Menajera, doamna Saunders.
- Ea a fost cea care a dat alarma?
- Ea [i doamna King, buc`t`reasa.
- Unde sunt acum?
- Cred c` \n buc`t`rie.
- Atunci cred c` trebuie s` auzim [i povestea lor, de \ndat`.
Vechiul living, ornat cu grinzi de stejar [i având ni[te ferestre uria[e, fusese transformat \n
camer` de anchet`. Holmes luase loc pe un scaun demodat, ochii s`i metalici str`lucind, \n
contrast cu chipul palid, r`v`[it. Puteam citi \n privirile sale hot`rârea de nu se da b`tut pân` ce
clientul s`u, pe care nu-l mai putuse salva, din nefericire, nu va fi fost r`zbunat. Ferche[ul
inspector Martin, doctorul de ]ar`, eu [i sergentul local, care ne privea nep`s`tor pe to]i, \l
secondam, \n tentativa de restabilire a adev`rului.
Cele dou` femei au istorisit pe larg cele \ntâmplate. Fuseser` trezite din somn de sunetul unei
explozii, urmat`, la nici un minut, de o alta. Dormeau \n camere al`turate, [i doamna King se
gr`bise s` alerge la vecina ei. |mpreun` coborâser` sc`rile. U[a biroului lui Cubitt era deschis`
[i o lumânare se afla pe mas`. St`pânul lor z`cea pe burt`, \n mijlocul camerei, aproape
muribund. Lâng` fereastr` se afla ghemuit` so]ia lui, cu capul sprijinit de perete. Era mutilat`
groaznic [i o parte a fe]ei \i era sc`ldat` \n sânge. Respira cu greutate [i n-a putut scoate nici
m`car un cuvânt. Holul [i camera erau pline de fum [i mirosea puternic a praf de pu[c`.
Fereastra fusese cu certitudine \nchis` - cele dou` femei nu aveau \ndoieli \n aceast` privin]`.
Ele \i anun]aser` de urgen]` pe medic [i pe poli]ist. Apoi, cu ajutorul gr`jdarului [i argatului, o
c`raser` pe r`nit` \n dormitor. Se vedea c` \n pat se culcaser`, \n acea noapte, amândoi, dar ea
era \mbr`cat` cu o rochie, \n vreme ce el avea un halat, peste c`ma[a de noapte. |n biroul lui
Cubitt nu fusese nimic atins. Din câte [tiau ele, nu existase nici o ceart` \ntre so]i, care li se
p`ruser` mereu o pereche unit`.
Acestea erau principalele puncte din m`rturiile servitoarelor. A[a cum le ceruse inspectorul
Martin, ele \nchiseser` toate u[ile casei pe din`untru, pentru ca nici un eventual intrus s` nu fi
putut sc`pa, iar ca r`spuns la \ntreb`rile lui Holmes, ambele \[i amintiser` c` \n clipa \n care au
fugit din camerele lor, pe hol [i \n dormitor mirosea puternic a praf de pu[c`. « }i-
a[ recomanda, drag` colega, s` ]ii seama de acest am`nunt», \l sf`tuise Holmes pe inspector,
dup` care continuase: «{i acum cred c` ar fi bine s` \ntreprindem o atent` examinare a
camerei.». Era o \nc`pere mic`, m`rginit` pe trei laturi cu rafturi de c`r]i [i o mas` de scris
a[ezat` chiar \n fa]a ferestrei, de unde puteai admira gr`dina. Aten]ia noastr` s-a \ndreptat mai
\ntâi asupra trupului masiv al lui Hilton Cubitt, care z`cea de-a curmezi[ul \nc`perii, pe covor.
|mbr`c`mintea lui, \n mare neorânduial`, demonstra f`r` echivoc c` fusese trezit brusc din
somn. Glon]ul fusese tras din fa]` [i r`m`sese \n corp, dup` ce \i str`punsese inima. Cu
siguran]`, decesul se produsese instantaneu, \nainte poate ca bietul om s`-[i dea seama ce
se \ntâmpl`. Nu existau urme de praf de pu[c` nici pe halatul s`u, nici pe mâini. Din câte \[i
amintea medicul de ]ar`, doamna Cubitt avea urme de praf pe fa]`, dar nu [i pe mâini.
- Absen]a urmelor de pe mâini nu \nseamn` nimic, dar prezen]a lor ar fi reprezentat un
am`nunt esen]ial, preciz` Holmes. Cineva ar putea trage multe focuri de arm` f`r` s` lase
vreun semn, \n afar` de cazul când pulberea dintr-un cartu[ necorespunz`tor se \ntâmpl` s`
\mproa[te praf de pu[c` \napoi. V-a[ sugera s` lua]i acum cadavrul domnului Cubitt.
Presupun, doctore, c` nu ai scos glon]ul care a r`nit-o pe so]ia lui?
- Pentru acest lucru va fi necesar` o opera]ie destul de complicat`. Dar mai sunt patru
gloan]e \n butoia[ul revolverului. Dou` au fost trase, provocând dou` r`ni, deci este clar c`
fiecare glon] a nimerit câte o victim`, nu au fost trase mai multe.
- A[a se pare. Dar poate c` ar fi bine s` pui la socoteal` [i glon]ul care s-a izbit de tocul
ferestrei.
Se \ntorsese subit [i degetul s`u ar`t`tor, lung [i sub]ire, ne ar`ta o gaur` f`cut` \n rama de jos a
ferestrei, la doar câ]iva centimetri de perete.
- Pe Sfântul Gheorghe!, strig` inspectorul. Cum de ai v`zut urma asta?
- Pentru c` pur [i simplu m-am uitat la ea.
- Minunat, [opti doctorul de ]ar`. Ave]i dreptate, domnule. Deci au fost trei gloan]e, ceea ce
\nseamn` c` [i o a treia persoan` trebuie s` fi fost prezent`. Dar cine ar fi putut fi [i, mai ales,
cum de [i-a luat t`lp`[i]a?
- Asta e problema pe care o avem de rezolvat, spuse Holmes. |]i aminte[ti, inspectore, c`,
atunci când servitoarele vorbeau de acel miros de praf de pu[c`, ce le-a izbit de cum au p`r`sit
camerele, ]i-am sugerat c` ar putea fi un am`nunt extrem de important?
- Da, domnule, dar v` m`rturisesc c` nu [tiu unde vre]i s` ajunge]i cu asta...
- E simplu! Acest lucru demonstreaz` c`, atunci când a avut loc schimbul de focuri,
fereastra [i u[a erau deschise. Altfel, fumul degajat de \mpu[c`turi nu s-ar fi putut r`spândi
atât de rapid prin toat` casa. {i pentru ca acest miros s` poat` trece cu repeziciune spre hol,
era necesar s` existe un curent de aer. Oricum, \ns`, atât u[a, cât [i fereastra nu au fost
deschise decât pentru scurt timp.
- Cum s-ar putea dovedi?
- Privi]i lumânarea: exist` aici un [an] f`cut de ceara topit`, atunci când curentul provocat
de deschiderea geamului a \mpr`[tiat flac`ra. Dar [an]ul este foarte \ngust, semn c` aceast`
situa]ie nu a durat prea mult, [i geamul a fost \nchis la loc dup` câteva minute.
- Extraordinar` deduc]ie! Extraordinar`!, strig` inspectorul.
- Fiind de acum sigur c` fereastra fusese deschis` \n momentul crimei, mi-am imaginat c` a
mai existat o a treia persoan`, care a stat \n dreptul ei [i a tras, din afara casei. Apoi am
presupus c`, dac` din interior cineva ar fi ripostat la atac, era posibil ca gloan]ele sale s`
nimereasc` rama ferestrei [i, iat` c` am descoperit aceast` urm` de glon] aici!
- Dar cum se face totu[i c` fereastra a fost \nchis` [i \ncuiat`?
- Primul gest, instinctiv, al femeii a fost s` \nchid` fereastra. Dar... Heiiii, ce-i asta?
Era o geant` micu]` aflat` pe biroul lui Cubitt, o cochet` po[et` de dam`, din piele de crocodil
[i rame [i \ncuietoare de argint. Holmes se gr`bi s` o deschid` [i \i r`sturn` con]inutul pe
mas`. Se aflau acolo dou`zeci de bancnote a câte 50 de lire sterline, strânse cu o band` de
gumilastic [i nimic altceva. Holmes le puse la loc [i \nmân` po[eta inspectorului :
- Pune]i bine toate astea, vor fi necesare la proces. Acum ar trebui s` vedem ce-i cu acest al
treilea glon] care, e clar, a fost tras din interior. A[ vrea s` vorbesc din nou cu doamna King,
buc`t`reasa, preciz` el, [i, când femeia \[i f`cu apari]ia, o \ntreb`: Doamn` King, mi-a]i spus c`
a]i fost trezit` de o explozie puternic`. Vre]i cumva s` spune]i c` aceast` prim` explozie a fost
mai puternic` decât cea de-a doua?
- Domnule, prima m-a trezit din somn... mi-e greu s` judec acum care a fost mai puternic`. |
n orice caz, a p`rut foarte puternic`.
- Nu crezi c` ar fi putut fi dou` \mpu[c`turi, trase aproape simultan?
- N-a[ putea spune, domnule... Nu [tiu...
- Eu sunt convins c` a[a a fost. Inspectore, cred c` aceast` camer` ne-a spus deja tot ce avea
de spus. Dac` e[ti amabil s` m` \nso]e[ti, vom vedea ce dovezi ne ofer` [i gr`dina.
O paji[te plin` de flori se a[ternea pân` sub fereastra biroului lui Hilton Cubitt [i pe m`sur` ce
ne apropiam mai mult, ne d`deam seama c` instinctul lui Holmes nu-l \n[elase nici de ast`
dat`: florile fuseser` c`lcate \n picioare, erau de-a valma [i p`mântul reav`n p`stra \nc` urme
de pa[i. Erau, f`r` \ndoial`, urme b`rb`te[ti, lungi [i bine imprimate, iar pantofii care le l`saser`
aveau, se vedea clar, vârful ascu]it. Holmes se aplec`, c`utând ceva prin iarb`, ca un ogar
trimis s` aporteze o pas`re r`nit`. Apoi, cu un strig`t de satisfac]ie, culese de pe jos un cilindru
metalic.
- M-am gândit eu la asta! Uita]i, pistolul avea un ejector [i iat` cel de-al treilea cartu[! Cred,
domnule Martin, c`, de acum, cazul nostru este complet.
Investiga]ia magnific realizat` a lui Sherlock Holmes f`cuse ca pe chipul inspectorului s` se
a[tearn` o expresie de uimire \mbinat` cu admira]ie. Ini]ial, el dorise s` preia frâiele anchetei
[i s` o desf`[oare personal, dar, v`zând abilitatea cu care Holmes f`cea presupuneri, [i mai ales
faptul c` acestea se confirmau, una dupa alta, se mul]umise s`-l asiste [i acum ar fi fost gata s`
fac` orice i-ar fi cerut prietenul meu.
- Pe cine suspectezi, mister Holmes?
- Vom ajunge [i la aceast` problem`, dar mai târziu. Exist` câteva puncte \n afacerea asta,
pe care deocamdat` nu sunt capabil s` ]i le explic. Dar dac` tot am ajuns pân` aici, las`-m` s`
continuu investiga]ia a[a cum [tiu [i \]i promit c` vom clarifica problema o dat` pentru
totdeauna.
- Cum dore[ti, domnule Holmes, de vreme ce e[ti atât de sigur c` po]i rezolva cazul.
- Nu vreau s` fac pe misteriosul, dar, crede-m`, \n acest moment al anchetei chiar mi-ar fi
imposibil s` m` lansez \n explica]ii. Dar stai lini[tit, situa]ia e sub control. Chiar dac` tân`ra
doamn` nu-[i va mai reveni, vom putea reconstitui punct cu punct incidentele derulate azi-
noapte [i te asigur c` se va face dreptate. Mai \ntâi, a[ dori s` [tiu dac` prin apropiere se afl`
hanul unui anume Elrige.
La aceast` \ntrebare, to]i servitorii cl`tinar` din cap, \ntrucât nici unul dintre ei nu auzise de
un asemenea stabiliment. Argatul cuno[tea \ns` pe cineva cu acest nume, dar era nu hangiu, ci
fermier, [i locuia la câ]iva kilometri dep`rtare, c`tre East Ruston.
- {i are cumva o ferm` izolat`?
- Foarte izolat`, domnule.
- Poate c` n-au auzit absolut nimic din cele \ntâmplate aici...
- N-a[ crede, domnule.
Holmes r`mase o clip` pe gânduri, apoi un surâs bizar \i lumin` chipul:
- |n[euaz`-]i calul, b`iete! Am s` te trimit cu un bilet la ferma lui Elrige.
Scoase din buzunar foile cu «dansatori» [i, cu ele \n fa]`, scrise ceva, aplecat peste masa de
lucru a r`posatului Cubitt. La sfâr[it, \i \nmân` biletul scris b`iatului, avertizându-l s` nu-l dea
decât persoanei c`reia \i era adresat [i pentru nimic \n lume s` nu-i dea acesteia de \n]eles c`
el, Holmes, era autorul. Am v`zut, \n treac`t, literele mesajului, total diferite de scrisul precis
al lui Sherlock. Misiva era destinat` domnului Abe Slaney, la Elriges Farm, East Ruston,
Norfolk.
- Cred, inspectore, ad`ug` Holmes, c` ar fi bine s` telegrafiezi, pentru a cere o escort`, c`ci,
dac` socotelile mele sunt corecte, avem de-a face cu un individ foarte periculos, ce trebuie
ne\ntârziat pus \n lan]uri. N-ar fi bine ca argatul s` ajung` \naintea telegramei dumitale.
Intereseaz`-te dac` avem vreun tren \n dup`-amiaza asta, Watson, am face bine dac` ne-am
gr`bi s`-l lu`m, am ni[te analize chimice foarte interesante de f`cut [i, de acum, investiga]ia
noastr` se apropie de final.
Dup` ce argatul plec` s`-[i \ndeplineasc` \ns`rcinarea, Sherlock le d`du instruc]iuni [i
celorlal]i servitori. Dac` ar fi \ntrebat cineva de doamna Cubitt, erau obliga]i s` p`streze
t`cerea [i s` nu ofere nici un fel de informa]ii referitoare la starea ei, \n schimb s`-l invite
grabnic pe curios \n salon. Aici ne invit` de \ndat` [i pe noi, spunând c` tot ceea ce avem de
f`cut este s` a[tept`m. Doctorul plec`, chemat la un alt pacient, dar inspectorul r`mase cu noi.
- Cred c` voi reu[i, drag` domnule Martin, s`-]i fac a[teptarea mai u[oar`, \i zise Holmes
invit\ndu-l \n salon [i tr`gându-[i scaunul lâng` mas` pentru a desf`[ura foile de hârtie pe care
se vedeau misterio[ii omule]i. Cât despre tine, prietene Watson, \]i datorez toate scuzele din
lume fiindc` ]i-am pus atâta timp r`bdarea la \ncercare [i nu ]i-am satisf`cut curiozitatea. Cu
siguran]`, \ntregul incident \]i va p`rea, inspectore, un studiu profesional remarcabil. Trebuie
s`-]i dezv`lui mai \ntâi circumstan]ele legate de precedentele noastre \ntâlniri cu domnul
Cubitt, care m-a vizitat la Londra, spuse el, dup` care \i prezent`, succint, faptele, de la prima
vizit` a boierna[ului din Norfolk.
- Iat`, am \nainte toate aceste ciudate desene despre care ]i-am spus. Dac` nu ai [tii c`
ascund o teribil` tragedie, poate te-ar pufni râsul privindu-le, le-ai considera mâzg`leala unui
copil pus pe [otii. Dar ele constituie de fapt un limbaj secret cu care sunt familiarizat, c`ci
eu \nsumi am scris o monografie pe aceast` tem`, unde analizez 160 de coduri [i cifruri. Cu
toate astea, crede]i-m`, n-am mai \ntâlnit unul asem`n`tor [i de aceea mi-a dat oarece b`t`i de
cap. Ideea de la care individul a pornit a fost s` creeze impresia c` figurinele ar fi desenate
absolut \ntâmpl`tor. O dat` ce am ajuns la concluzia c` simbolurile ascund de fapt litere [i
aplicând regulile dup` care se ghideaz` criptografii \n descifrarea codurilor secrete, am g`sit
cheia acestui cifru. Dar primul mesaj \n posesia c`ruia am intrat era foarte scurt [i mai mult
decât s` constat, de pild`, c` simbolul ................... (aten]ie, aici intr` desenul

scanat!!!!) \nseamn` litera E, n-am putut face. Dup` cum [ti]i, litera E este cea mai frecvent
folosit` \n limba englez` [i o \ntâlnim \n a[a mare m`sur`, \ncât chiar [i \ntr-o propozi]ie
ne\nsemnat` pute]i fi siguri c` o g`sim de cel pu]in câteva ori. Dintre cele 15 simboluri din
primul mesaj, patru dintre ele erau identice, a[a \ncât am intuit c` este cu siguran]` vorba
despre litera E. Este adev`rat c` \n unele situa]ii, figurina respectiv` purta un steag, iar \n
altele nu, dar era probabil, judecând dup` distribu]ia steagurilor \n cadrul construc]iei, ca ele
s` marcheze sfâr[itul cuvântului. Am acceptat acest fapt ca ipotez` de lucru [i am notat c` E
era reprezentat prin ................. (aten]ie, aici intr` desenul scanat!!!!) . Dar acum \ncep
dificult`]ile. |n afar` de E, despre care [tim sigur c` e cea mai folosit`, nu avem o eviden]`
cert` a utiliz`rii celorlalte litere din limba englez` [i nu exist` nici o regul` pentru a stabili o
astfel de clasificare. Totu[i, am putea spune c` T, A, O, I, N, S, H, R, D [i L sunt destul de des
\ntâlnite, dar T, A, O [i I apar de cele mai multe ori apropiate una de alta [i ar necesita un
efort uria[ s` \ncerci toate combina]iile posibile \ntre aceste litere, pân` s` ajungi la un \n]eles.
La a doua \ntâlnire cu domnul Hilton Cubitt, el mi-a mai dat dou` scurte propozi]ii [i un
mesaj care p`rea – de vreme ce nu exista nici un fel de steag – a reprezenta un singur cuvânt.
Iat` simbolurile! Acum, \n acest cuvânt am g`sit deja doi de E, a doua [i a patra liter` \ntr-un
cuvânt format din cinci litere. Ar putea fi «sever» (desp`r]ire), sau «lever» (pârghie) sau
«never» (niciodat`). Mi-a fost limpede c` ultima variant`, ca replic` la un apel anterior, era de
departe cea mai probabil` [i circumstan]ele p`reau s` demonstreze c` aceasta era un r`spuns
scris de doamna Cubitt! Acceptând c` logica era corect`, mai aveam \nc` trei simboluri
descifrate, cele pentru N, V [i R. Totu[i, eram \nc` la ananghie, când o \mprejurare fericit` m`
puse \n posesia altor câtorva litere. Tot \ncercând s` rezolv [arada, mi-a trecut prin minte c`,
dac` aceste mesaje veneau din partea unei persoane ce fusese cândva foarte apropiat` de
tân`ra so]ie a lui Hilton Cubitt, o combina]ie care con]inea doi de E, \ntre alte trei litere,
indica numele acesteia, Elsie. {i, la o atent` examinare, am \ntâlnit c` o astfel de combina]ie
forma sfâr[itul unui mesaj ce fusese repetat de trei ori. Era cu siguran]` un apel disperat c`tre
Elsie. A[adar, am aflat astfel [i ce figurine ilustrau literele L, S [i I. Dar despre ce apel putea
fi vorba? Erau doar patru litere \n cuvântul care-l preceda pe Elsie [i care se termina cu E. Cu
siguran]`, acesta trebuia s` fie COME (vino). Am examinat [i celelalte cuvinte terminate \n
E, dar situa]ia nu s-a mai repetat. A[adar, ghicisem [i literele C, O [i M [i eram suficient de
dotat acum spre a-mi \ndrepta din nou aten]ia spre primul mesaj, desp`r]indu-l \n cuvinte [i
punând puncte de suspenie \n locul fiec`rei litere pe care n-o cuno[team \nc`. Mesajul ar`ta
astfel:

.M.ERE ..E SL.NE

Prima liter` nu putea fi decât vocala A, care se repeta de trei ori \n acest mesaj, [i a c`rei
descoperire a fost de mare importan]` pentru mine. Litera de la \nceputul celui de-al doilea
cuvânt putea fi M sau H, dar am \nclinat spre a doua consoan`, c`ci astfel mesajul c`p`ta sens:
AM HERE A.E SLANE
Sau, completând numele masculin ce rezulta, \n chip firesc,
AM HERE ABE SLANEY (Sunt aici. Abe Slaney)
Aveam atât de multe litere acum, \ncât puteam trece cu \ncredere la descifrarea celui de-al
doilea mesaj, care ar`ta \n final cam a[a:

A. ELRI. ES
Aici nu am avut decât s` dau sens propozi]iei, punând pe T [i G \n spa]iile lips` [i am
presupus c` indica locul unde autorul mesajului se afla.
Eu [i inspectorul ascultam explica]iile sale cu r`suflarea t`iat` [i ne miram de dib`cia de care
Holmes d`duse dovad` \n dezlegarea acestui complicat joc cu literele.
- {i pe urm`, ce ai f`cut, domnule Holmes?
- Aveam toate motivele s` cred c` acest Abe Slaney era american, de vreme ce Abe este
prescurtarea american` a numelui Abraham [i mai [tiam c` toate necazurile porniser` de la
scrisoarea primit` din America de doamna Cubitt. De asemenea, am mirosit c` toat` povestea
ascunde lucruri necurate. Trecutul misterios al tinerei doamne [i refuzurile sale constante de a
dezv`lui so]ului acest trecut conduceau automat spre o atare concluzie. Prin urmare, i-am
telegrafiat prietenului meu, Wilson Hargreave, de la Biroul de Poli]ie din New York, c`ruia \i
oferisem \n trecut multe date despre infrac]ionalitatea din Londra [i l-am rugat ca, \n virtutea
reciprocit`]ii, s`-mi spun` dac` [tie ceva despre un anume Abe Slaney. Iat` r`spunsul s`u:
“Individul este cel mai periculos tâlhar din Chicago”. Chiar \n seara când urma s` primesc
aceast` telegram`, Hilton Cubitt mi-a trimis ultimul mesaj de la Slaney. Aplicând literele
cunoscute, a rezultat:

ELSIE .RE.ARE TO MEET THY GO. (Elsie, preg`te[te-te s`-]i \ntâmpini sfâr[itul).

Ad`ugarea literei P a completat fraza care-mi d`dea de \n]eles c` nemernicul trecuse de la

rug`min]i la amenin]`ri [i, dup` ce am aflat [i r`spunsul lui Hargreave, am priceput c` nu mai
e o clip` de pierdut. Am plecat degrab` spre Norfolk, cu prietenul meu, doctorul Watson, dar,
din p`cate, nenorocirea se produsese deja.
- A fost o onoare s` te asist la rezolvarea acestui caz domnule Holmes, spuse inspectorul,
cu afec]iune, \mbr`]i[ându-l pe amicul meu cu o privire admirativ`. Totu[i, dac`-mi permi]i,
cazul este rezolvat din punctul dumitale de vedere, dar eu ce le pot spune superiorilor mei
dac` acest tic`los \mi scap`? A[ intra \n bucluc, nu crede]i?
- A, nu, nu trebuie s` te gr`be[ti. Nici nu-i trece prin cap s` fug`.
- De unde [tii?
- Fuga lui ar \nsemna recunoa[terea faptului c` e vinovat.
- Atunci s` mergem s`-l arest`m!
- Nu va fi nevoie. Vine el singur \ncoace...
- Doamne, Dumnezeule, cum se poate una ca asta?
- Simplu, o s` vin` fiindc` eu i-am cerut-o, r`spunse calm Holmes, \n vreme ce inspectorul
se uita la el ca la un vr`jitor \nzestrat cu puteri supraomene[ti:
- Dar este incredibil, domnule Holmes! De ce ar veni fiindc` i-ai cerut-o dumneata? Mai
curând a[ crede c` o astfel de cerere l-ar pune pe fug`, fiindc` i-ar trezi suspiciunile.
- Eh, cred c` am ticluit destul de bine scrisoarea pe care i-am trimis-o mai adineaori... Dac`
nu m` \n[el, chiar el este acel gentleman care vine spre noi.
Am \ntors privirile spre geam [i am v`zut pe alee un b`rbat \ndreptându-se hot`rât spre cas`.
Era un tân`r oache[, \nalt [i chipe[, \mbr`cat \ntr-un costum elegant [i purtând pe cap o p`l`rie
de Panama. Avea un nas mare [i coroiat, iar chipul \i era \ncadrat de o barb` neagr`, \ngrijit
tuns`. Pe când mergea, \nvârtea bastonul din mâna dreapt`, cu un aer neglijent. P`[ea pe alee
de parc` ar fi fost de-al casei [i \ndat` am auzit clopo]elul de la intrare sunând.
- Cred, domnilor, c` ar fi bine s` ne ocup`m pozi]iile, \n spatele u[ii. Când ai de-a face cu
un asemenea individ, toate precau]iile sunt necesare. Vom avea nevoie de c`tu[ele dumitale,
inspectore, s` fii preg`tit! Cât despre discu]ia cu el, l`sa]i-o \n seama mea.
Am a[teptat \n t`cere, aproximativ un minut – un r`stimp care, \n asemenea situa]ii
\ncordate, \]i pare o ve[nicie. Apoi, u[a s-a deschis [i tân`rul a intrat \n camer`. |ntr-o frac]iune
de secund`, Holmes \l ]intui cu pistolul de perete [i Martin \i puse c`tu[ele. Totul s-a petrecut
atât de rapid, \ncât individul nici nu [i-a dat seama ce i se \ntâmpl`. Ne-a privit uimit, pe
fiecare, dup` care a \nceput s` râd` \n hohote:
- Ei, domnilor, dar [tiu c` m-a]i \nh`]at de ast` dat`! Se pare c` m-am ciocnit de o piatr` prea
tare. Dar am primit o scrisoare de la doamna Cubitt... nu-mi spune]i c` e amestecat` \n
povestea asta! Nu-mi spune]i c` v-a ajutat s`-mi \ntinde]i aceast` capcan`!
- Doamna Cubitt este grav r`nit` [i nu [tim dac`-[i va mai reveni vreodat`.
Urletul de disperare al tân`rul \nc`tu[at r`sun` \n toat` casa:
-Nuuu! Sunte]i nebuni! El a fost \mpu[cat, nu ea! Cine a \ndr`znit s` se ating` de iubita mea,
Elsie? Am amenin]at-o, Dumnezeu s` m` ierte, dar nu m-am atins niciodat` de un singur fir
de p`r de-al ei! Vede]i-v` de treab`! Spune]i-mi c` n-are nimic!
- A fost descoperit` grav r`nit`, lâng` so]ul ei mort.
Tân`rul \ncepu s` zbiere [i s` se vaite, \ngropându-[i fa]a \n mâinile \nc`tu[ate.Timp de cinci
minute se jeli astfel, f`r` s` spun` nimic; apoi ne privi, cu o c`ut`tur` r`t`cit`, [i \ncepu s`
vorbeasc`:
- N-am s` v` ascund nimic, domnilor. Nu am comis nici o crim`, doar m-am ap`rat, tr`gând \n
cel care voia s` m` \mpu[te. Dar dac` crede]i c` a[ fi fost capabil s` trag \n aceast` femeie
\nseamn` c` nu ne cunoa[te]i nici pe mine, nici pe ea. N-a fost un b`rbat pe lumea asta care s`
iubeasc` o femeie mai mult decât am iubit-o eu pe Elsie. Aveam dreptul s` pretind dragostea
ei, c`ci Elsie \ns`[i mi s-a f`g`duit cândva! Cine era acest englezoi care s-a vârât \ntre noi? V`
spun c` Elsie era a mea [i nu venisem decât s` iau ce-mi apar]inea.
- A \ncercat s` scape de influen]a dumitale când a descoperit cine erai de fapt, \l puse la
punct cu asprime Holmes. A fugit din America pentru a sc`pa de tine [i s-a c`s`torit cu acest
onorabil gentleman. Ai urm`rit-o cu \nc`p`]ânare, ai h`r]uit-o, i-ai f`cut via]a un co[mar,
pentru a o determina s`-[i p`r`seasc` so]ul pe care \l iubea, [i s` fug` cu tine... Cu un om de
care se temea [i pe care \l ura! Ai ajuns pân` \ntr-acolo, \ncât ai provocat moartea acestui om
cumsecade [i i-ai adus so]ia \n pragul sinuciderii. Cam asta este treaba pe care ai f`cut-o, Abe
Slaney, [i pentru ea va trebui s` r`spunzi \n fa]a justi]iei.
- Dac` Elsie moare, nici nu-mi pas` ce se va \ntâmpla cu mine, spuse americanul, dup` care
ne ar`t` noti]a pe care o ]inuse pân` atunci strâns`, \n c`u[ul palmei: Uita]i, domnilor, urm` el,
cu o nuan]` de suspiciune \n glas, nu \ncerca]i s` m` speria]i! Dac` doamna e r`nit` atât de r`u
precum spune]i, ce-i cu biletul `sta pe care mi l-a scris?, \ntreb` el [i arunc` foaia mototolit`
pe mas`.
- Eu l-am scris, pentru a te aduce aici.
- Dumneata? Nu-i un singur om pe p`mânt, \n afara Fr`]iei, care s` [tie secretul
dansatorilor. Cum de-ai fi putut s` scrii a[a ceva?
- Ce ascunde un om, un altul poate descifra, spuse Holmes, cu tâlc. O tr`sur` te va duce la
Norwich, domnule Slaney. Dar, \ntre timp, vei avea r`gaz s` mai repari din r`ul pe care ai
dorit s`-l provoci. E[ti con[tient, sper, c` asupra doamnei Cubitt planeaz` suspiciunea c` [i-ar
fi ucis so]ul, fiind singura persoan` prezent` \n \nc`pere [i c` doar datele pe care le de]in ar
putea-o sc`pa de [treang... Ultimul lucru pe care-l po]i face pentru ea ar fi s` recuno[ti, \n fa]a
tuturor, c` femeia nu este nicidecum responsabil`, direct sau indirect, de acest oribil
deznod`mânt.
- Nici nu vreau altceva decât s` o [tiu teaf`r`! Este complet nevinovat` [i sunt sigur c` tot ce
pot face pentru ea e s` spun adev`rul.
- Este de datoria mea s` te anun] c` tot ce vei spune va putea fi folosit \mpotriva dumitale,
tun` inspectorul, f`când dovada legendarului fair-play al poli]iei britanice.
Slaney ridic` din umeri.
- |mi asum toat` r`spunderea pentru ce voi spune! La \nceput, a[ vrea, domnilor, s`
\n]elege]i c` o cunosc pe aceast` tân`r` \nc` din copil`rie. Apoi, crescând, am intrat \ntr-o
band` din Chicago, numit` Fr`]ia, al c`rei [ef era tat`l lui Elsie. Era un om tare iste], \l chema
Patrick. El a inventat scrierea asta ciudat`, care p`rea oricui ce nu-i [tia \n]elesul o joac` de
copii. Elsie a \nv`]at [i ea codul, dar nu a vrut s` se implice \n activitatea bandei, c`ci dorea
s`-[i câ[tige onest banii. A[a c` ne-a l`sat balt` pe to]i [i a plecat la Londra. Era logodit` cu
mine [i ne-am fi c`s`torit cu siguran]`, dac` eu a[ fi vrut s` m` ocup de treburi cumsecade, c`ci
\mi spusese c` niciodat` n-o s` se m`rite cu un om certat cu legea. Abia dup` ce s-a m`ritat cu
acest b`rbat am reu[it s` dau de urma ei. I-am scris, dar n-am primit nici un r`spuns. Când am
sosit aici, iar scrisorile nu mai erau de nici un folos, am recurs la vechile noastre mesaje, cu
dansatori desena]i, [i le-am pus \n locuri unde ea s` le poat` z`ri. Am stat la ferma lui Elrige [i
noaptea m` strecuram [i scriam mesajele. Am f`cut tot ce-am putut ca s-o determin s` m`
urmeze. {tiam c`-mi cite[te mesajele, c`ci, \ntr-un rând, mi-a r`spuns, sub unul dintre ele.
Apoi mi-am pierdut cump`tul [i am \nceput s` o amenin]. Mi-a trimis o scrisoare,
implorându-m` s` plec [i spunându-mi c` i s-ar frânge inima dac` renumele so]ului ei ar fi fost
terfelit \n vreun scandal sentimental. Tot \n aceast` scrisoare, m` anun]a c` va cobor\ la ora
trei diminea]a, când to]i cei din cas` dormeau, s` m` \ntâlneasc` \n dreptul ferestrei, dar cu
condi]ia s` plec imediat dup` aceea [i s` nu o mai vizitez niciodat`. A venit, \ntr-adev`r, [i
avea \n po[et` o sum` mare de bani. Mi-a promis c`, dac` o las \n pace, mi-i d` pe to]i. Asta
m-a \nnebunit de furie [i am strâns-o \n bra]e, \ncercând s-o trag pe fereastr`, afar` din cas`. |n
acea clip`, a ap`rut so]ul ei, având revolverul \n mân`. Elsie s-a pr`bu[it la podea [i am r`mas
fa]` \n fa]` cu b`rbatul. Eram \narmat [i am scos pistolul, la rândul meu, \ncercând s`-l
intimidez. A tras, dar nu m-a nimerit, [i aproape \n aceea[i clip` am ap`sat [i eu pe tr`gaci. S-a
pr`bu[it instantaneu. Am fugit prin gr`din` [i atunci am auzit fereastra \nchizându-se, \n
spatele meu. ~sta-i adev`rul, domnilor, jur pe numele lui Dumnezeu c` a[a s-a \ntâmplat!
Altceva nu mai [tiu, [i când fl`c`ul a venit s`-mi aduc` acel mesaj, n-am ezitat o clip` s` vin,
crezând c` draga mea Elsie l-a scris. De fapt, am c`zut ca un n`t`r`u \n mâinile voastre!
O tr`sur` sosise \n vreme ce americanul vorbea \nc` [i doi poli]i[ti \n uniform` ie[iser` din ea.
Inspectorul Martin se ridic` [i-i puse mâna pe um`r criminalului:
- Este timpul s` mergem.
- A[ putea-o vedea pentru ultima dat`?
- Nu, este \nc` \n stare de incon[tien]`. Domnule Sherlock Holmes, nu pot decât s` sper c`,
dac` m` voi mai confrunta vreodat` cu un caz dificil, s` am marele noroc de a beneficia iar de
ajutorul dumitale de nepre]uit.
Am r`mas la fereastr`, privind tr`sura cum se \ndep`rteaz`, ducându-l pe Slaney c`tre cuvenita
judecat`. Când m-am \ntors, am z`rit bucata de hârtie mototolit` pe care americanul o l`sase
pe mas`, biletul scris de Holmes.
- Ce spui, Watson, te \ncume]i s`-l cite[ti? zâmbi el.
Nu con]inea nici o liter`, ci urm`torul [ir de dansatori :

DESEN

- Dac` vei urma codul pe care ]i l-am explicat, m` ajut` Sherlock, vei descoperi c` scrie
«Vino de \ndat`!». Am fost convins c` e o invita]ie pe care Slaney nu o putea refuza, de
vreme ce nu-[i imagina c` ar putea veni de la altcineva decât de la femeia iubit`. {i iat` cum,
drag` Watson, am f`cut din ace[ti dansatori r`ut`cio[i, destina]i unor fapte abominabile de
c`tre creatorul lor, ni[te omule]i cumsecade [i cred c` ]i-am mai oferit un caz ciudat pentru
agenda ta. Dar de-ajuns cu vorba, hai s` ne interes`m de trenul nostru, c`ci a[ vrea s` lu`m
cina acas`!

Dar nu putem s` \ncheiem acest caz, \ntr-adev`r ciudat, f`r` s` amintim [i ce s-a \ntâmplat
dup` aceea. Abe Slaney a fost condamnat la moarte de c`tre tribunalul din Norwich, dar
pedeapsa i-a fost comutat` \n \nchisoare pe via]`, individul având totu[i circumstan]e
atenuante, dat fiind faptul c` Hilton Cubitt tr`sese prima data asupra lui. Despre doamna
Cubitt am auzit c` [i-ar fi revenit complet, dar c` nu s-a mai c`s`torit niciodat`, dedicându-[i
tot restul vie]ii ajutor`rii celor nevoia[i [i administr`rii propriet`]ilor r`posatului ei so].