CONTACTE CU ALTE LUMI

Din cele mai vechi timpuri, oamenii, p\n` [i cei primitivi, au intuit c`
nu s\nt singuri pe aceast` planet`. |n nenum`rate r\nduri, ei au putut lua
cuno[tin]` cu fiin]e dotate cu capacit`]i extraordinare. Acestea puteau apare [i
dispare, puteau levita sau merge pe ap`, puteau ghici g\ndurile… Este lesne de
\n]eles c` respectivele entit`]i, care le ap`reau locuitorilor de atunci ai Terrei
sub forma unor “fiin]e de lumin`”, sau ca “Str`lucitori” au fost considera]i zei.
Din aceast` prism`, cele mai multe dintre miturile [i legendele antice, de la
cele privindu-i pe eroii civilizatori Oannes, Ghilgame[ sau Kukulcan, p\n` la
c`l`toriile “p\n` la al nou`lea cer” ale profe]ilor biblici, ar trebui reconsiderate,
ca fiind de fapt dovezi ale acestui contact peren dintre civiliza]ia uman`,
\nc` \n fa[`, [i alte civiliza]ii, ce ac]ioneaz` \n primul r\nd la nivel spiritual, [i
care, dac` nu ne-au creat, ca fiin]e inteligente, atunci m`car ne-au ajutat s`
evolu`m. |n aceea[i categorie par a se \nscrie [i personajele folclorului de
pretutindeni, indiferent c` se numesc Iele sau Z\ne, pitici sau elfi, zmei sau
dragoni care “zboar` pe cer ca g\ndul [i arunc` fl`c`ri pe n`ri”. |n timpurile
moderne, din ce \n ce mai mul]i dintre cercet`torii fenomenelor inexplicabile
tind s` aprecieze c` toate aceste personaje reprezint` o form` arhaic` a unei
realit`]i transcendente, ce ni se prezint` ast`zi sub aspectul misterioaselor
“obiectelor zbur`toare neidentificate” [i al straniilor creaturi ce le populeaz`,
de la “omule]ii cenu[ii” p\n` la fiin]e aparent umane, de o frumuse]e deosebit`,
care nu se sfiesc s`-i r`peasc` pe muritori, cum f`ceau odinioar`
corespondentele lor ancestrale, Ielele… Tot ace[ti reputa]i speciali[ti spun c`
exist` o leg`tur` indisolubil` \ntre fenomenul OZN [i experien]ele din
apropierea mor]ii, chiar cu via]a de dup` moarte, iar acele “globuri
luminoase”, pe care mul]i le intepreteaz` ca fiind OZN – uri, s\nt entit`]i
independente, dintr-o lume paralel`, aflat` \n permanent` leg`tur` cu noi [i pe
care cei b`tr\ni o numeau “lume de dincolo”. Exist`, de altfel, p`rerea, ce-[i
face tot mai mult sim]it` prezen]a, c` “dup` moarte, spiritele oamenilor merg
acolo de unde vin OZN – urile”! Prezentul capitol este dedicat unor \nt\lniri cu
 2

astfel de fiin]e din alte lumi, petrecute pe teritoriul românesc \n acest secol,
\nt\lniri care merg de la simple contacte, la nivel material sau spiritual, p\n` la
eventuale r`piri…

|NTRE "MO{I", FANTOME {I EXTRATERE{TRI

|n anul 1979, c\nd s-au petrecut acel lan] de \nt\mpl`ri stranii, Elena
Iosif (actualmente, c`s`torit`, Anghel) din satul arge[ean Valea Popii, era doar
o feti]`, care nu \mplinise \nc` 12 ani. |ntr-o zi de prim`var` a acelui an, ea
r`m`sese singur` acas`, mama [i fratele ei, Cristi, fiind pleca]i la C\mpulung,
dup` cump`r`turi, iar sora mai mare fiind la serviciu. F`c\ndu-[i de treab` prin
cas`, ea a vrut s` fixeze la locul ei o po[et`, stil artizanal, care se g`sea ag`]at`
pe un perete \n camera ei [i care c`zuse. |ns`, \n timp ce b`tea cuiul \n zid, a
avut dintr-o dat` senza]ia c` cineva o prive[te. S-a \ntors, nu era nimeni. "Dar
sim]eam \nc` acea prezen]` nev`zut`, o [tiam acolo, de[i [tiam la fel de bine c`
s\nt singur` \n toat` casa, declar` ast`zi doamna Elena Anghel. Am continuat s`
bat cuiul \n perete [i am intuit iar`[i acea prezen]`. De ast` dat` mi-am r`sucit
imediat capul, s` v`d ce e. Am r`mas \ncremenit`: \naintea mea, la nici un
metru, am z`rit un b`rbat, foarte \n v\rst`, care m` ]intuia cu privirea. Nu-mi
amintesc cum era \mbr`cat, de fapt nici nu am stat s` observ dac` avea sau nu
trup, ceea ce m-a frapat a fost capul, cu ochii aceia mari, hipnotici, care nu m`
sl`beau o clip`. Parc` vag \mi aduc aminte c`, de la g\t \n jos, ceea ce trebuia s`
fie trup, se pierdea \ntr-un fel de abur alb, sau poate c` aceea era
\mbr`c`mintea, toat` alb`! Am stat, fa]` \n fa]`, vreme de c\teva secunde bune,
 3

r`stimp \n care am putut s`-l studiez. Avea o fa]` oval`, \ncadrat` de o barb`
nu \n totalitate alb`, ci mai degrab` cenu[ie, parc` era murdar`, iar pletele - c`ci
avea un p`r lung, c`zut pe umeri, \mi d`deau aceia[i impresie, de murdar. De
altfel, chiar m-am g\ndit atunci <Ce \nf`]i[are de cer[etor are omul acesta>.
Ochii lui nu exprimau nimic, nici bucurie, dar nici amenin]are. Priveau doar
spre mine, cu aten]ie [i nimic altceva".
Fata, \ngrozit` dar \n acela[i timp [i fascinat` de strania apari]ie, are
impresia c`-[i pierde cuno[tin]a [i cade \ntr-un soi de toropeal`, tot ceea ce mai
poate vedea fiind, \n continuare, ochii hipnotici ai apari]iei. Nu-[i mai
aminte[te apoi nimic, dec\t c` [i-a revenit st\nd a[ezat` pe pat, la doi metri de
locul unde fusese. Cum ajunsese acolo, nu [tia. Apari]ia disp`ruse. Tulburat`,
fata ]ip` de spaim` [i o ia la fug`, ad`postindu-se la o vecin`. Acolo o g`se[te
sora ei cea mare [i \mpreun`, ies \n \nt\mpinarea mamei [i fratelui, atunci c\nd
ace[tia s-au \ntors de la ora[. "|mi amintesc, spune Cristi Iosif, fratele Elenei,
c` am r`mas foarte mirat v`z\ndu-le pe fete cum st`teau afar`, de[i ploua [i,
cum ne-au v`zut, au alergat \ntr-un suflet la noi, s` ne spun` ce se petrecuse.
Mama a spus c` trebuie s` fie, acea apari]ie, Necuratul [i, f`c\ndu-[i curaj, a
intrat \n cas`, cu o lum\nare aprins` \n m\n`, convins` c` lumina ei va alunga
r`ul din casa noastr`. Nu pot s` uit acele momente, bine, eu eram [i mai mic,
aveam nou` ani, [i copiii, cu c\t s\nt mai pu]in \nainta]i \n v\rst`, s\nt [i mai
impresionabili. Am dat noi roat` prin toate camerele, nu am g`sit nimic suspect
[i ne-am \ncetat c`utarea, cu convingerea c` Elenei I se p`ruse, de fric`, c`
v`zuse ce sus]inea".
Dar se pare c` fata nu avusese halucina]ii [i Cristi avea s`-[i dea
seama foarte cur\nd de acest lucru, fiind el \nsu[i subiectul unei \nt\mpl`ri
asem`n`toare, dar [i mai \nfrico[`toare. La dou` s`pt`m\ni dup` apari]ia din
camera Elenei, b`iatul, de asemenea singur acas`, st\nd \n camera de zi, aude
c` u[ile, pornind de la camera Elenei, \ncep s` se deschid` (casa familiei Iosif,
fiind construit` \n form` de "L", toate camerel comunic` \ntre ele - n.n.). |n
primul moment, copilul crede c` s-au \ntors ai lui, de unde erau pleca]i, dar,
c\nd u[ile continu` s` se deschid` [i \n rest nu se aude nimic, nici m`car
 4

zgomotul de pa[i, se sperie. "Speram s` fie chiar [i un ho], spune Cristi Iosif,
m`car om s` fie, \n carne [i oase! Dar nu era! C\nd s-a deschis [i u[a camerei
unde m` aflam - u[` care, trebuie s` spun, se deschide destul de greu, fiindc` cu
partea de jos se freac` de podea, [i \]i trebuie ceva effort ca s-o \nchizi - [i
dincolo de ea nu am v`zut pe nimeni, am crezut c` mi se ridic` tot s\ngele \n
cap de groaz`! Nici nu [tiu c\nd am ie[it din cas`, cert e c`, \n mai pu]in de
cinci secunde, am fost la poart` [i nu m-am \mapoiat \n cas` dec\t c\nd a venit
tata [i ceilal]i. Ast`zi am 28 de ani [i nu pot spune despre mine c` s\nt o fire
fricoas`, pute]i \ntreba pe oricine. Am curaj, dar p\n` la un punct: c\nd vine
vorba de dormit \n camera Elenei, mai bine [tiu c` dorm pe c\mp dec\t s` m`
culc acolo!"
Din ziua \n care a tr`it aceast` teribil` spaim`, Cristi are deseori un
co[mar, care se repet` la intervale apropiate. "Simt, \n vis, cum stau \n pat, ca
atunci, [i u[ile se deschid, r\nd pe r\nd. |n prag apare <cineva>, al c`rui chip nu
l-am putut distinge niciodat`, \n penumbra din vis. Iar acel cineva m`
urm`re[te, nu [tiu ce vrea de la mine. Uneori, \l atac [i ]ip` foarte sub]ire,
alteori \ncerc s` zbor [i el caut` s` m` prind` \n aer! M` trezesc, de fiecare dat`,
leoarc` de transpira]ie!".
Dar aceasta nu e totul. Tot \n acea perioad`, ulterioar` "b\ntuirii" casei
de enigmatica prezen]` invizibil`, lui Cristi I-a disp`rut un caiet, gen agend`, \n
care-[i nota, dup` cum spune el, "fanteziile de copil". |ns`, la o privire mai
atent`, vom vedea c` acestea nu erau produsul unei imagina]ii obi[nuite. Cristi
Iosif, la nici nou` ani, era preocupat de "influen]a c\mpului magnetic asupra
plantelor [i de construirea unui robot ai c`rui neuroni s` fie construi]i din
aur"!! De unde aceste preocup`ri la un copil de nou` ani? Cristi Iosif, ast`zi
profesor de francez` la [coala din Valea Popii, nu [tie nici el de unde-i veneau
aceste g\nduri. Cert e c`, dup` aproape zece ani, caietul, disp`rut atunci, apare
subit [i \nc` \ntr-un loc care fusese cercetat de zeci de ori, \n prealabil!
A[adar, dup` c\te a]i putut observa, ipoteza unei simple "b\ntuiri" nu
pare s` \ntruneasc` adeziunea unanim`. Aici, la Valea Popii, \n casa familiei
Iosif, este, probabil, vorba [i de altceva, de ceva care leag` \n mod paradoxal
 5

evenimentele petrecute acum 20 de ani de fenomenologia OZN, dar [i de

unele apari]ii paranormale, \nt\lnite cu predilec]ie \n ]ara noastr`. Oare s` fie
acel personaj c`runt care i s-a ar`tat Elenei ... un "Mo[" din aceia a c`ror
apari]ie a fost raportat` de zeci de ori pe teritoriul ]`rii noastre, p\n` \n
perioada interbelic`, un "Mo[" ca acela v`zut de Petrache Lupu \n cr\ngul de la
Maglavit, sau de v`carul B`nic` Doleanu, din satul Cassota (Buz`u), \n 1928?
Demn de semnalat e faptul c`, \n acest din urm` caz, de la Buz`u, la trei zile
dup` apari]ia "Mo[ului", pe cer s-a ar`tat un glob de foc, v`zut de mult` lume [i
care a c`zut nu departe de Cassota, f`c\nd o groap` mare \n p`m\nt!
Ipoteza men]ionat` nu este \ns` acceptat` de mul]i oameni, nu at\t din
pricina conceptelor religioase ale lor, ci [i din faptul c`, spre deosebire de
cazul Maglavit [i altele, asem`n`toare, personajul care i s-a ar`tat Elenei
Anghel nu a transmis nici un mesaj, de natur` religioas` sau de vreo alt`
factur`. A privit-o doar pe fat`, atent, hipnotic, [i at\t...
Hipnotic...cuv\ntul ne poate duce cu g\ndul la o alt` teorie. Dac`
cumva fiin]a care a "hipnotizat-o" pe Elena este de origine extraterestr`? S` ne
amintim c` o stare de trans` asem`n`toare cu cea sim]it` de fat` este raportat`
de majoritatea celor care au fost contacta]i de fiin]e extraterestre. Asta ca s` nu
mai vorbim de un alt argument, hot`r\tor: acel "missing time", perioada lips`
din via]a Elenei, care a ajuns, nu [tie nici cum [i nici dup` c\t timp, de la
perete, pe patul aflat la doi metri distan]`! Aici trebuie s` remarc`m [i tr`irile
uluitoare ale fratelui ei, Cristi. Preocup`rile lui s\nt deloc "copil`re[ti", \nc\t
nici chiar el nu [i le poate explica. De unde avea Cristi, un b`ie]el de nou` ani,
interes pentru "efectul c\mpului magnetic asupra plantelor"? Nu cumva cineva
\i inoculase, poate la o v\rst` fraged`, de la care nu mai are amintiri con[tiente,
acel interes? Cineva care, mai t\rziu, a vrut s` culeag`, \ntr-un fel roadele
semin]elor de inteligen]` pe care le s`dise, aplec\ndu-[i aten]ia asupra caietului
cu \nsemn`ri [i f`c\ndu-l s` dispar`, pentru a reapare dup` zece ani, tot din
senin!
Nu trebuie s` ne hazard`m \ns` \n a afirma c` Elena sau Cristi ar fi
contacta]i de fiin]e extraterestre, \n moduri de care ei nu s\nt con[tien]i, dar
 6

nici nu putem neglija similitudinile pe care cazul lor le prezint` fa]` de cazuri
de "contact" direct ale unor oameni cu fiin]e extraterestre, fiin]e care "i-au luat
\n vizor", dac` ne este permis` sintagma, \nc` din copil`rie [i \i supravegheaz`,
peste ani...
{i, pentru a veni \n sprijinul celor prezentate mai sus, conform
c`rora \nt\mpl`rile stranii petrecute cu dou` decenii \n urm` \n Valea Popii, au
leg`tur` cu fiin]e care nu s\nt de pe P`m\nt, trebuie amintit aici [i de
numeroasele fenomene enigmatice petrecute \n apropierea localit`]ii
arge[ene, \n ultimul secol. |n p`durea de pe dealul Nucetului au avut loc zeci
de observa]ii de lumini str`lucitoare, mi[c\ndu-se pe cer, noaptea. B`tr\nii
satului spuneau c` acolo este "plaiul Ielelor". De altfel, domnul Cristi Iosif ne-
a istorisit chiar c` o b`tr\n` vecin`, Ciolmei Filofteia, decedat` \ntre timp, \i
povestea, c\nd era mic, despre o \nt\lnire de gradul III, pe care femeia o
avusese \n timpul r`zboiului. Atunci, plecat` cu b`rbatul ei dup` lemne, femeia
v`zuse zbur\nd pe cer, deasupra p`durii Nucet, "ceva ca o farfurie \ntoars` cu
fundul \n sus, \n interiorul c`reia se observau mai multe fiin]e asem`n`toare
oamenilor"!
De asemenea, e de ad`ugat c` \n multe locuri unde se presupunea c`
"dansaser` Ielele", s-au g`sit ciuperci de origine necunoscut`, ciuperci
semnalate [i \n alte locuri din lume unde au avut loc manifest`ri - \n spe]`
ateriz`ri - ale unor OZN - uri. Cristi Iosif precizeaz`: "La noi, [tiu din b`tr\ni,
oamenii erau foarte bucuro[i c\nd g`seau, \n p`dure, asemenea ciuperci. Ei
erau convin[i c` ele au virtu]i magice remarcabile, de vreme ce, f`r` s` se
team` c` ar fi otr`vitoare, le puneau \n apa \n care sc`ldau copiii, cu
convingerea c` ace[tia vor cre[te mai viguro[i! Eu \nsumi am avut ocazia s` ]in
\n m\n` o astfel de ciuperc`, care care sem`na, dac` ar fi s` fac o compara]ie,
cu o mas` ]`r`neasc`, joas`, [i cu scaune ca ni[te buturugi \n jurul ei. Culoarea
acestei ciuperci era maron \nchis, cu luciu intens. C\nd se usca, avea o duritate
mare, era casant` [i, din acest punct de vedere, foarte asem`n`toare cu iasca. O
asemenea ciuperc` nu am mai v`zut niciodat` [i nici nu am mai auzit
vorbindu-se de ea \n alt` parte dec\t \n zona noastr`".
 7

|n urm` cu nu mul]i ani, profesorul Cristi Iosif a fost anun]at, \ntr-o

diminea]`, de c`tre ni[te copii, c`, pe c\nd veneau spre [coal` c` au observat
evolu]ia pe cer a unui obiect luminos. Obiectul avea o vitez` foarte mare [i, la
un moment dat, din el au ]\[nit, pur [i simplu, dou` fragmente mai mici, de
asemenea luminoase, care au zburat paralel cu el [i apoi s-au reunit, \nainte de
a dispare \n zare! |n acela[i an, spre toamn`, merg\nd pe dealul Nucet,
profesorul are surpriza s` constate c`, pe un diametru de circa 2,5 m, \n iarb`
este trasat un cerc cvasiperfect, unde vegeta]ia era verde, spre deosebire de
zona dimprejur, unde iarba \ng`lbenise, \n ton cu anotimpul. Acel cerc, \[i
aminte[te domnul Iosif, a persistat acolo vreme de doi ani!

"GLOBURILE DE LUMIN~" - SPIRITE LIBERE?"

De la bun \nceput trebuie s` spunem c`, de teama de a nu st\rni

discu]ii contradictorii [i chiar ilaritate printre cunoscu]ii d\nsei, doamna V.S.,
din Giurgiu, a acceptat numai \n urma multor insisten]e ideea dezv`luirii
experien]elor tr`ite. Doar dup` promisiunea p`str`rii unui anonimat des`v\r[it,
femeia a \nceput s` depene uimitoare ei poveste. "|n copil`rie, nu eram
con[tient` de aceast` <aderen]`>, s`-i zic a[a, pentru lumea spiritelor. Prima
dat` c\nd cineva a remarcat-o a fost \n adolescen]`, \n timpul liceului. Atunci,
pe c\nd vizitam o m\n`stire, din Moldova, c`lug`rul b`tr\n care ne slujea drept
ghid, dup` ce ne-a vorbit [i ne-a prezentat istoricul [i specificul edificiului \n
care alesese s` renun]e la traiul lumesc, s-a apropiat de mine [i mi-a zis doar
at\t: "Fata mea, tu e[ti un medium \nn`scut! Ai ni[te calit`]i pe care pu]ini le
au, dar \nc` nu e[ti con[tient` de ele!". Am r`mas, v` da]i seama, complet
uluit`, \n primul r\nd pentru c` nu prea [tiam eu ce reprezint` <mediumul> [i
apoi fiindc` acel c`lug`r nu m` cuno[tea, nu \l v`zusem \n via]a mea [i nici n-
aveam s` \l mai v`d vreodat`!"
"|n facultate, am avut prima experien]` spiritist`. La \nceput, at\t eu, c\t [i
colegele mele de grup`, cele cu care am desf`[urat [edin]a de spiritism, nu prea
am luat lucrul `sta \n serios. De altfel, [edin]a a fost absolut improvizat`. Ne-a
 8

venit ideea, unele dintre fete citiser` deja c`r]i pe tema asta - eu, nu! - [i ne-am
pus pe treab`: am scris, pe un carton, din acela de bloc de desen, literele
alfabetului [i seara ne-am adunat \n jurul mesei [i, ]in\ndu-ne str\ns de m\ini,
am invocat spiritul lui Caragiale - tipic, s-ar putea spune, pentru ni[te studente
la Litere. Ini]ial, nu s-a \nt\mplat nimic [i chiar o coleg` care nu credea
deloc \n spiritism [i \n via]a de dup` moarte a \nceput s` ne ironizeze. Am
invocat din nou, \n hazul colegei, spiritul [i, la un moment dat, paharul \ntors
cu fundul \n sus pe care \l foloseam pentru <conversa]ie>, s-a mi[cat! |n clipa
aceea, eu am sim]it distinct un curent trepidant, travers\nd camera, curent pe
care celelalte fete - am vorbit apoi cu ele - nu l-au sim]it. Dar s` revin!
Paharul, cu o mare rapiditate, a \nceput s` execute pase ciudate pe foaia de
carton, oprindu-se, c\nd [i c\nd, pe c\te o liter`. Astfel, am putut silabisi: <S`
ia-s` a-fa-r`...Li-via!> (a[a o chema pe colega ne\ncrez`toare). Nu [tiu dac` \[i
poate cineva imagina stupoarea care ne-a cuprins pe toate [i mai ales pe Livia,
care a plecat imediat, aproape fugind, de fric`. Dup` asta, [edin]a a continuat,
I-am pus spiritului tot felul de \ntreb`ri, desigur, banale, generate de naivitatea
unor pu[toaice abia ie[ite din adolescen]`, nu mai ]in minte cu exactitate ce l-
am \ntrebat, dar at\t am re]inut c` r`spunsurile aveau \n ele, de fiecare dat`,
ceva ironic, o verv` specific` lui Caragiale, [i de aceea s\nt \ncredin]at` c`
exact cu spiritul lui am comunicat. Colegelor mele li se f`cuse fric`, ele
pl`nuiser` totul, p\n` atunci, \n spirit de glum` [i nu b`nuiau ce turnur`
incredibil` aveau s` ia lucrurile. Mie nu mi-a fost team` nici un moment, ba
din contr`, m` sim]eam c\t se poate de \n largul meu [i urm`toarele [edin]e eu
le-am ini]iat! Am practicat spiritismul pe toat` perioada facult`]ii, de fiecare
dat` cu o curiozitate \mbinat` cu o bucurie pe care nici m`car eu mi-am putut-o
explica, [i abia dup` absolvire, cum grupul nostru s-a destr`mat, iar eu eram
prins` de acum de alte griji, am abandonat aceste experien]e!"
Mul]i ani la r\nd, doamna V.S. a fost chinuit` de o nevralgie extrem de
puternic`, manifestat` prin insuportabile dureri de cap. A fost pe la cei mai
mari doctori din ]ar`, a urmat cele mai sofisticate tratamente, totul a fost \n
zadar. Durerile o l`sau, pe moment, pentru a \ncepe iar, dup` un timp, parc` [i
 9

mai intense. C\teodat` capul o durea a[a de tare c` "\mi venea s` mi-l scot de
pe umeri [i s`-l arunc!" Aproape c` \[i pierduse orice speran]`, c\nd, \ntr-o
noapte, are un vis ciudat: "St`team \n fa]a casei. Era noapte [i un \ntuneric de
speriat, nu se vedea nici la doi pa[i. Vroiam s` plec la o doctori]` neurolog
care-mi fusese recomandat`, o doctori]` care folosea, \n tratamentul
bolnavilor, [i procedee bioenergetice, dar nu prea aveam \ncredere - stare ce
exista [i \n realitate. <Cum s` m` duc la ea, unde s` m` duc, pe bezna asta?>
mi-am zis eu, \n vis, [i, \n clipa aceea, \n cer a ap`rut un ochi uria[, de un
albastru ireal, care m` privea bl\nd. Lumina lui a \mpr`[tiat \ntunericul [i am
\nceput s` deslu[esc imediat lucrurile din jur. Atunci am priceput c`, oriunde
m` voi duce, Cineva, de acolo, de sus, va veghea asupra mea. Chiar a doua zi
am plecat la doctori]a respectiv` [i, dup` numai zece [edin]e de tratament,
nevralgia mea, care m` torturase dou`zeci de ani, a disp`rut [i de-atunci nu mi-
a mai f`cut niciodat` probleme!"
"De aceast` realitate m-am convins \n nenum`rate r\nduri. Prima dat`,
imediat dup` moartea tat`lui meu. Acesta a murit \n spital, pe fondul unei
puternice hemoragii stomacale f`c\nd un atac de cord. Moartea lui a fost o
lovitur` grea pentru mine, ajunsesem s`-mi pierd orice speran]`, orice poft` de
via]`. Dar cur\nd, tata mi-a dat de [tire c` via]a lui nu se sf\r[ise acolo, pe acel
pat de spital, ci continua, altundeva...{ti]i c` de Pa[ti exist` tradi]ia ca, pentru
sufletul celor mor]i f`r` lum\nare, s` se dea de poman` 44 de pache]ele cu
m\ncare - cozonac, covrigi, biscui]i. |n noaptea de |nviere, m` preg`team de zor
s` termin pache]elele [i s` plec la biseric`. Copiii, care pe atunci erau micu]i,
se rugaser` s` mearg` [i ei, dar eu le-am spus c` nu se poate [i I-am culcat.
Tocmai c\nd terminasem treaba [i mai roboteam, f`c\nd ordine prin buc`tarie,
ceasul era, cred, dou`sprezece f`r` un sfert, am auzit clar trei b`t`I puternice \n
geamul dormitorului. Am crezut c` s-au trezit copiii, m-am dus la ei, dormeau
bu[tean! Atunci mi-am amintit de tradi]ie [i c\t am putut de repede, am luat
co[ul cu pache]ele [i am fugit la biseric`. Tocmai \ncepuse s` se \mpart` lumin`
[i am luat [i eu, foarte bucuroas` c` am putut ajunge la timp [i \n]eleg\nd c`
tata m` gr`bise s` vin acolo c\nd trebuia!"
 10

"|n urm` cu c\]iva ani, am fost chiar martora unei apari]ii de "dincolo". |n
camera unde acum fiul meu \[i are dormitorul tr`ise o m`tu[` care, neav\nd
copii, avusese grij` \nc` de mic pe b`iat [i se ata[ase extrem de mult de el. La
un an dup` moartea ei, \ntr-o noapte, m-am trezit [i m-am dus \n camera
b`iatului, s` \nchid geamurile, fiindc` afar` se f`cuse frig [i mi-era team` s` nu
r`ceasc`. |n clipa \n care am intrat \n camer`, am r`mas \nlemnit`: l\ng` pat se
afla o siluet` uman`, ce]oas`, cam de \n`l]imea mea, care st`tea aplecat`
deasupra copilului, privindu-l parc`, cu o nespus` dragoste. Nici nu m`
dumirisem bine ce se petrece, c` silueta a disp`rut...S\nt \ns` convins` c` era
acea m`tu[`, care-l veghea pe adoratul ei nepot [i dup` moarte..."
"Cea mai recent` \nt\mplare de acest gen s-a petrecut \n urm` cu dou`
luni. Cea mai bun` prieten` a fiicei mele, Cristina, a murit, \n urma unui
cancer, la nici 22 de ani. {ocat`, fata mea nu vroia cu nici un chip s` vin` la
\nmorm\ntare, s` o vad` moart` pe cea mai bun` amic`. Am insistat, spun\ndu-i
c` trebuie s`-[i ia r`mas bun de la ea, am rugat-o, am implorat-o, totul p`rea \n
zadar, c\nd deodat`, ca din senin, o lingur` a zburat de pe mas` [i s-a izbit cu
zgomot de podea, ca un repro[. Sufletul Cristinei \[i f`cea sim]it` dorin]a ca
prietena s`-i fie al`turi, pentru ultima oar`! {I, tot legat de aceast`
\nt\mplare, \n ziua c\nd urma s` fie \nmorm\ntarea, ne \ndreptam, cu ma[ina,
spre Bucure[ti. Ceremonia urma s` se desf`[oare dup`-amiaza. Ei, bine, pe
c\nd \nc` ne aflam pe autostrad`, eu am auzit distinct - \n zumzetul [oselei -
zgomotul f`cut de clacsoanele ma[inilor [i am [tiut c` \nmorm\ntarea \ncepuse
deja, premoni]ie care avea s` se confirme \n clipa \n care am ajuns \n
Bucure[ti".
Dar poate cea mai remarcabil` capacitate a doamnei V.S., pe aceast`
linie, a leg`turii invizibile care o une[te cu spiritele lumii de dincolo este
posibilitatea d\nsei de a vizualiza misterioase globuri, pe care femeia le
consider` a fi spirite dez\ncarnate. "V`d deseori globuri diafane de lumin`,
plutind spre cer. Prima dat` c\nd mi s-a \nt\mplat eram \mpreun` cu so]ul meu,
[i i le-am semnalat [i lui, dar mi-a spus c` nu vede nimic. Am crezut, desigur,
c` mi se p`ruse, [i c` erau, probabil, manifest`ri ale unei probleme de s`n`tate -
 11

tensiune ridicat` sau vreun defect de vedere. C\nd \ns` le-am v`zut [i a doua [i
a treia oar`, \n ipostaze cu totul diferite [i c\nd analizele au ar`tat c` stau
perfect cu s`n`tatea, am \nceput s` fiu intrigat`. Cur\nd, mi-a c`zut \n m\n` -
\nt\mpl`tor sau nu, nu [tiu ce s` spun - o carte care trata tocmai problema
globurilor de lumin`, cum erau numite acolo. Am [tiut \n acea clip` c` exact
a[a ceva v`zusem. {I vizualiz`rile s-au repetat, de multe ori, dar numai eu
s\nt \n stare s` le v`d, persoana sau persoanele cu care m` aflam la momentul
respectiv spun\nd cu t`rie c` nu v`d nimic, dec\t cerul. Aceste globuri s\nt,
dup` p`rerea mea, o manifestare clar` a existen]ei unei alte lumi, dincolo de
aceasta. Mul]i mi-au sugerat c` am v`zut OZN -uri, nave spa]iale extraterestre.
Dar, dac` ar fi a[a, de ce numai eu le-am z`rit, [i altcineva nu? Nu, eu s\nt
convins` c` aceste globuri de lumin` s\nt spirite libere, coexistente cu noi. E
ceva minunat, o priveli[te unic` atunci c\nd apar! Realmente inund` cerul,
majoritatea s\nt rozalii, translucide, dar am observat, \n dese r\nduri, [i globuri
mai mari, de culoare albastr`, acestea fiind, dup` c\te s\nt \ncredin]at`, spirite
mai evoluate!"
De[i nu-[i poate explica nicidecum fenomenul al c`rei protagonist` este,
doamna V.S. sus]ine c` se afl` \ntr-un permanent contact - nu fizic, ci
transcedental - , cu entit`]i din alte dimensiuni, entit`]i care tr`iesc printre noi,
invizibile pentru cei mai mul]i dintre oameni, dar vizualizate de cei care au,
cum se spune, "har" pentru asta. De asemenea, V.S. este convins` c` exist`
mul]i oameni cu capacit`]i asem`n`toare dar care, ca [i d\nsa, se feresc s`-[i
fac` publice aceste capacit`]i, de teama reac]iilor nu tocmai dorite pe care o
asemenea publicitate le-ar st\rni. {I astfel, o larg` gam` de experien]e
paranormale, multe dintre ele ]in\nd de domeniul miraculosului, r`m\n
\necate \n uitare. Pentru ca totu[i, adev`rul asupra experien]elor de genul celor
descrise \n articolul de fa]`, s` ias` la iveal`, revista noastr` propune tuturor
persoanelor care, s` spunem a[a, "s-au reg`sit" \n acest articol, s` \[i \nving`
teama [i s` ne contacteze, \n speran]a adun`rii unui c\t mai mare num`r de
m`rturii [i, desigur, a elucid`rii, pe c\t este omene[te posibil, a misterului
 12

comunic`rii cu lumea de dincolo, mister care fr`m\nt` omenirea, de at\tea mii

de ani...

O OR~ LIPS~ |N VIA}A UNUI OM

Jude]ul D\mbovi]a. Localit`]i cu nume ciudate, desprinse dintr-un

idiom str`in de tradi]ionala toponimie a plaiurilor române[ti: Cobia, Bumbuia,
P`troaia...Cine trece pentru prima dat` prin aceste locuri r`m\ne impresionat
pentru totdeauna de frumsue]ea lor. Dealuri \nverzite, v`I line, p`duri seme]e
ca ni[te o[tiri a[tept\nd de-o ve[nicie lupta, locuri mirifice de care te sim]i
atras din prima clip`. {I totu[i, aceste locuri nu s\nt at\t de mirifice pe c\t par la
prima vedere. Lumini misterioase, \nt\mpl`ri bizare, apari]ii [i dispari]ii de
obiecte zbur`toare neidentificate, toate acestea dau bucolicului t`r\m
\nc`rc`tura [i fiorul groazei. Oamenii cu care am stat de vorb` \n leg`tur` cu
faptele uimitoare care s-au petrecut aici [i c`rora le-au fost martori spun c`, \n
acele clipe, sentimentul cel mai pregnant care I-a st`p\nit a fost o groaz`
teribil`, animalic`, pe care n-o mai sim]iser` [i nici nu au mai sim]it-o de
atunci. Absolut to]i eroii acelor \nt\mpl`ri sus]in c` evenimentele prin care au
trecut nu au [i nici nu pot avea leg`tur` cu ceva p`m\ntean, fiindc`, dup` cum
se exprima unul dintre ei, "nu exist` la ora actual` o astfel de tehnologie, nici
chiar americanii, oric\t ar fi ei de avansa]i, n-o pot avea!:. Se ridic` \n mod clar
\ntrebarea cinea ar putea fi stranii vizitatori nocturni pe care triunghiul
reprezentat de localit`]ile Bumbuia, Cobia [i P`troaia-Vale pare s`-i atrag` ca
un magnet. |n mod mai mult dec\t sigur, cineva venit de dincolo de nori...
Unul dintre cei care au asistat la evolu]ia unor obiecte zbur`toare
neidentificate este domnul Florin Stan. O persoan` cunoscut` ca fiind onest`,
cu un psihic echilibrat, pu]in dispus la fabula]ii. De altfel, simplul fapt c`
lucreaz` \n Poli]ie este un argument convig`tor, credem noi, \n sprijinul
veridicit`]ii spuselor sale. Nici un om nu s-ar hazarda s` fac` declara]ii de care
este con[tient c` vor st\rni v\lv` [i controverse, dac` nu a tr`it faptele povestite
pe propria-i piele, cu at\t mai mult cu c\t este vorba despre un poli]ist, supus
 13

unor regulamente stricte. Faptul c` domnul Stan [i-a sus]inut [i \[i sus]ine cu
\nd\rjire declara]iile date, asum\ndu-[i orice risc, chiar [i pe acela de a fi privit
"altfel" de c`tre colegii [i superiorii din Poli]ie, mai suspicio[i din fire (vezi
cazul Adi Mancu - Cer]e[ti) dovede[te realitatea spuselor lui.
Dar iat` faptele, \n desf`[urarea lor, a[a cum au fost relatate de
principalul martor, Florin Stan: "Era \n luna aprilie a anului 1991, \ntr-o
noapte de s\mb`t` spre duminic`. Aveam pe atunci 18 ani. |mpreun` cu doi
prieteni, Mihai [i Gigi, m` \ntorceam de la discoteca aflat` \n satul Cobia. Spre
a ajunge mai repede acas`, \n satul nostru, Bumbuia, obi[nuiam s` travers`m
dealul ce separ` cele dou` a[ez`ri. Erau nori pe cer, dar pe alocuri se z`reau [i
stele. Am luat-o pe drumul care taie piepti[ dealul, dar nu cred c` am f`cut
cincizeci de metri, c` deodat` am v`zut, \n \naltul cerului, spre nord, dou` d\re
de lumin` imense; erau ca ni[te uria[e ]ig`ri luminoase sau mai cur\nd ca ni[te
neoane,dar imagina]i-v` ni[te neoane lungi de sute de metri! Iar neoanele astea
erau orientate \ntr-un unghi de aproximativ 45 de grade spre coama dealului.
Sub ele se afla o p\cl` deas`, ca un fel de cea]` g`lbuie [i, sub aceast` p\cl`,
aflat` la c\teva zeci de metri de sol, o cupol` de lumin` foarte puternic` \n
zona unde cele dou` neoane <focalizau>, astfel \nc\t noi abia ne z`ream. Eu
\nclin s` cred c` epicentrul acestei sfere de lumin` se afla la circa dou` sute de
metri de locul unde ne aflam, R`m`sesem pur [i simplu \mpietri]i de spaim`.
Mul]i m-au \ntrebat ce am sim]it atunci. {ti]i expresia cu <a I se face cuiva
p`rul m`ciuc`, nu?> Ei, bine, aceast` senza]ie am tr`it-o eu atunci: am sim]it c`
mi se zburle[te p`rul de pe cap [i c` mii de funrnic`turi m` cuprind. Niciodat`
nu mi-a fost mai fric`. Am stat a[a pre] de vreo zece-cincisprezece minute [i
c\nd am v`zut c` lumina aceea str`lucitoare continu` s` r`m\n` nemi[cat`, am
hot`r\t s-o ocolim pe departe, lu\nd-o printr-o p`dure, la circa un kilometru
distan]`. Trebuie s` spun c` , pe tot parcursul \nt\mpl`rii, nici un zgomot nu s-a
auzit dinspre razele de lumin`. Era o lini[te des`v\r[it`, totul s-a petrecut \n
t`cere, ca \ntr-un film mut [i derulat cu \ncetinitorul. Asta a f`cut ca totul s` mi
se imprime foarte bine \n minte, c`ci n-am s` uit vreodat` nici o clip` din acest
 14

spectacol nep`m\ntean de lumini care f`cea ca tot dealul s` fie luminat ca

ziua!".
Aceast` bizar` apari]ie luminoas` nocturn` nu este \ns` singura
petrecut` \n Bumbuia. Florin Stan spune c` a mai \nt\lnit deseori pe cer
"lumini juc`u[e" care se deplasau prea repede pentru a fi considerate un avion.
{I bunicul lui Florin a avut, se pare, \n tinere]e, parte de o \nt\mplare
asem`n`toare. Domnia sa a v`zut \mpreun` cu unul dintre fii lui, - unchiul lui
Florin, \ntr-o sear`, pe c\nd se \ntorceau din p`dure cu c`ru]a \nc`rcat` cu
lemne, un uria[ glob de foc, plan\nd pe cer, la mare \n`l]ime. La un moment
dat, din acest glob s-au ivit alte trei mai mici [i, imediat dup` apari]ia lor, a
urmat dispari]ia "sursei": globul cel mare a disp`rut, pur [i simplu \n aer, ca [i
cum s-ar fi volatilizat, iar cele trei sfere r`mase au efectuat, timp de c\teva
minute, un bizar balet nocturn, \nv\rtindu-se \n cercuri concentrice pe cer,
dup` care s-au pierdut \n zare, cu o vitez` extraordinar`!
Dar toate aceste fapte, de[i spectaculoase, p`lesc fa]` de alte
evenimente, petrecute \n satul \nvecinat, P`troaia-Vale. Aici, \n ultimii ani s-au
semnalat \n ultimii ani zeci de observa]ii de obiecte luminoase nocturne [i nu
numai at\t...
|ntr-o noapte de toamn` a anului 1991, doi s`teni din P`troaia se
\ntorceau, merg\nd pe biciclet`, de la balastiera aflat` la circa trei kilometri de
sat. Era \n jur de unsprezece noaptea. Brusc, pe c\nd mai aveau vreo dou` sute
de metri p\n` la prim acas` din sat, deasupra lor s-a auzit un v\j\it, iar cei doi
au v`zut cu ochii m`ri]i de groaz` o lumin` orbitoare venind din t`ria cerului
direct pe ei. Pieri]i de fric`, oamenii au \nceput s` pedaleze dispera]i,
sc`lda]i \n lumin`.Globul, "de m`rimea unui ARO", dup` c\te \[i aminte[te unul
dintre eroiii \nt\mpl`rii, Ion Petcu, s-a oprit \ns` din c`dere [i I-a urm`rit de sus
de la o distan]` nu mai mare de 30 de metri. F`r` nici un zgomot, \n afara
acelui v\j\it, dar ]in\ndu-se insistent dup` ei. Domnul Petcu spune c` "obiectul
era realmente din lumin`"!? Dup` o urm`rire demn` de filmele de groaz`, odat`
intra]i \n sat, globul I-a l`sat \n pace, lu\nd \n`l]ime [i post\ndu-se, ca un far,
deasupra c\mpurlor de la marginea satului. Ion Petcu a ajuns acas` \ntr-o stare
 15

de extrem` surescitare, uimindu-i pe to]i din familie. So]iei, care era speriat`
de \nf`]i[area lui [i de groaza ce I se citea din priviri, I-a spus c` fusese urm`rit
de un glob de foc [i a luat-o chiar de m\n`, duc\nd-o \n curte, spre a-i ar`ta
lumina de pe cer. Ast`zi, domnia sa accept` c` singurul g\nd care l-a m`cinat \n
acele clipe de panic` a fost: "Dac` d` `sta o raz` aici, ne tope[te cu totul, de nu
mai aude nimeni de noi!". Omul era cunoscut \n sat ca fiind o persoan` foarte
s`n`toas` [i cu picioarele pe p`m\nt. De altfel, el habar nu are ce este acela un
Obiect Zbur`tor Neidentificat [i este convins c` "globul acela a vrut doar s` se
distreze cu noi" [i c`, \n mod cert, "nu era de pe P`m\nt". Un alt locuitor al
comunei, care a dorit s`-[i p`streze anonimatul, a v`zut, tot noaptea, ceva "ca
un nor de fl`c`ri", cobor\nd l\ng` calea ferat` aflat` la doi kilometri de sat. \n
acest caz, \nt\mplarea cap`t` accente comice, c`ci, dup` c\te ne-a declarat,
respectiva persoan` s-a apucat s` sape \n acel loc, \mpreun` cu so]ia sa,
convins c` a v`zut nu un OZN, ci fl`c`rile semnaliz\nd existen]a unei comori.
Bine\n]eles, c`ut`rile lor au fost zadarnice...
Cea mai uluitoare \nt\mplare, petrecut` \n acest autentic "loc de
promenad`" pentru farfuriile zbur`toare, a fost foarte pu]in mediatizat` la
vremea respectiv`, dintr-o nedreapt` ignorare [i o cras` ignoran]`. |ntr-o sear`
din aceia[i toamn` a anului 1991, trei muncitori naveti[ti - doi b`rba]i [i o
femeie - se \ntorceau spre sat. Stela Andrei, protagonista cazului, poveste[te:
"Mergeam \n [ir indian, eu \nainte, Florin Florea dup` mine [i ultimul venea
C`t`lin Cobianu. L-am auzit pe C`t`lin spun\nd c` i se face r`u [i m-am \ntors
s`-l rog pe Florin s` vad` ce are. Atunci, C`t`lin a \nceput s` strige c` \l apas`
ceva. C\nd Florin a ajuns l\ng` el, l-a g`sit c`zut \ntre [ine, cu fa]a schimonist`
de durere [i tremur\nd. Repeta \ntruna c` nu se poate ridica [i c` o for]`
nev`zut` \l apas`. Florin a vrut s`-l ridice, dar, \n clipa \n care l-a atins, s-a
sim]it scuturat [i aruncat de o puternic` desc`rcare electric`. Exact \n aceia[i
clip` s-a auzit un zgomot foarte puternic [i ciudat. Era asem`n`tor cu cel f`cut
de apa care picur` \ntr-o chiuvet`, dar amplificat de sute de ori, dac` v` pute]i
imagina ce vreau s` spun. Venea de sus, de deasupra unui lan de porumb din
apropiere, dar de v`zut, nu vedeam nimic, era cu des`v\r[ire bezn`. C`t`lin a
 16

spus, ulterior, c` a observat o raz` de lumin` care venea spre el, lucru care se
prea poate s` fi fost a[a, iar noi, care mergeam \nainte, la c\]iva metri distan]`,
s` nu o fi observat. Dar s` revin...|ngrozi]i, eu [i Florin ne-am pierdut cu firea
[i, \l loc s`-l ajut`m pe C`t`lin, care ]ipa mereu: "Nu m` l`sa]i aici!Nu m` l`sa]i
singur!, am fugit. Am mers la balastier` [i, \ntr-un suflet, I-am povestit unui
[ofer de basculant` s` mearg` cu noi, s`-l lu`m pe b`iat. La \nceput, [oferul a
fost de acord [i ne-aluat \n cabin`, dar, dup` c\teva sute de metri, v`z\nd c`-i
cerem s` ne \ndrepte spre sat - drumul spre calea ferat` era mai scurt pe acolo -
s-a enervat, crez\nd c` noi de fapt vrem s` ajungem acas` pe gratis. Ne-am
jurat c` nu-i a[a, l-am implorat, sus]in\nd c` prietenul nostru are nevoie de
ajutor, \n zadar. S-a \ntors cu ma[ina la balastier`, dar aici ne-am \nt\lnit cu un
paznic, foarte bun cu [oferul, care, \nsp`im\ntat [i el la culme, ne-a \ntrebat
dac` am auzit acel sunet infernal. |n clipa aia, [oferul n-a mai avut dubii [i nici
n-a mai stat pe g\nduri: a pornit cu toat` viteza spre calea ferat`. Dar, spre
uimirea noastr`, C`t`lin disp`ruse! L-am c`utat, l-am strigat, f`r` nici un
rezultat. |ngrozi]i, dar sim]indu-ne pi vinova]i pentru la[itatea de care d`dusem
dovad`, ne-am \ntors \nspre sat [i aici, cu cine ne \nt\lnim? Cu C`t`lin!
Venea \ns` dinspre cap`tul cel`lalt al satului, era vizibil debusolat [i ne-a spus
c` nu [tie ce s-a petrecut cu el [i nici ce caut` acolo..."
C`t`lin Cobianu, "cheia" acestei enigme spune [i azi c` nu-[i poate
aminti absolut nimic despre cele petrecute dup` ce prietenii s`I au plecat. El
sus]ine c`, pe c\nd mergeau \n [ir indian, el \ncheind coloana, a vut impresia c`
"cineva" se afl` \n spatele s`u [i a fost cuprins subit de o stare de r`u. Apoi,
chiar deasupra sa, a ap`rut un globn incandescent, din care a ]\[nit instantaneu
o raz` de lumin` proiectat` pe el. |n secunda urm`toare, a c`zut secerat la
p`m\nt [i nu s-a mai putut ridica. "Sim]eam c` asupra corpului meu ac]ioneaz`
o putere mai mare dec\t a mea. Era ca [i cum cineva nev`zut m` \mpingea \n
jos, vr\nd parc` s` m` \nghesuie, s` m` bage \n p`m\nt. Nu mai puteam s` fac
nici o mi[care, eram ca paralizat, tremuram tot, f`r` s` vreau, f`r` s` m` pot
controla \n vreun fel. |n tot acest timp, am fost con[tient. Mi-era \ns` foarte
fric` [i, c\nd I-am v`zut pe Floric` [i pe Stela c` pleac`, am crezut c`
 17

\nnebunesc de groaz`. Dup` aceea, nu mai [tiu ce s-a \nt\mplat [i nici cum de
am ajuns \n sat nu-mi pot explica. M-am trezit merg\nd pe o uli]` [i m`
\ntrebam ce caut eu de fapt acolo. Mi s-a p`rut chiar c` visasem..." Sosirea
intempestiv` a celorlal]i I-a demonstrat \ns` c` \nt\mplarea nu fusese vis.
F`c\nd un calcul sumar, rezult` c`, de la plecarea amicilor spre balastier` [i p\n`
la re\nt\lnirea lor \n sat, a trecut circa o or`. O or` \n care C`t`lin a fost absolut
singur [i \n care nu [tie ce i s-a \nt\mplat. O "or`-lips`" \n via]a lui, "missing
time", cum spun ufologii americani, o perioad` pe care nu [i-o poate explica.
P`rerea lui este c` a fost "contactat", dar nu exclude nici posibilitatea unei
r`piri \n acest interval.
A fost C`t`lin Cobianu r`pit de c`tre fiin]e extraterestre? Am`nuntele
povestirii par s` dea acestei ipoteze veridicitate. Mai \nt\i, modul \n care a fost
"abordat" - cu acea raz` de lumin` venit` de nic`ieri [i care a ac]ionat asupra
lui ca un tranchilizant, d\ndu-i de \n]eles c` nu se mai poate mi[ca din loc [i c`
trebuie s` r`m\n` acolo. Apoi, acel zgomot ciudat, obsedant, care I-a
\nsp`im\ntat de moarte pe prietenii s`I, zgomot care a fost capabil, ca o
veritabil` arm` psihotronic`, cu efect direct [i imediat asupra creierului, s`
alunge din min]ile Stelei [i al lui Florin orice g\nd de a-l ajuta pe confratele
aflat \n pericol. Cei doi recunosc [i ast`zi c` au ac]ionat cu la[itate, dar nu-[i
pot explica acest sentiment. Singura senza]ie pe care au avut-o, la auzul
obsedantului sunet a fost aceea de groaz` animalic`, de parc` cineva le-ar fi
dictat mental: "Fugi, fugi c\t mai repede!" Nu \n ultimul r\nd, trebuie avut \n
vedere faptul c` t\n`rul a fost con[tient at\ta vreme c\t I-a v`zut pe prietenii s`I
aproape. Imediat dup` ce ace[tia, fugind, au ie[it din raza sa vizual`, "s-a t`iat
filmul". Nu vi se pare un scenariu suficient de elaborat? Ni[te fiin]e
extraterestre, \n \ncercarea de a "r`pi" un p`m\ntean, pentru ra]iuni care ne
scap`... ra]iunii, fac o prim` tentativ` asupra celor doi bicicli[ti. Dar, poate din
pricina faptului c` ace[tia apuc` s` intre \n sat [i o \ncercare de r`pire "\n
public" nu le este pe plac, extratere[trii renun]` la planul lor. Peste dou`
s`pt`m\ni - din discu]iile cu martorii, am putut stabili precis intervalul scurs
\ntre cele dou` \nt\mpl`ri - EI revin, ac]ion\nd \ntr-un loc ceva mai ferit,
 18

departe de sat [i de priviri indiscrete. Iau \n vizor pe unul dintre cei trei, cel
din spatele coloanei, pentru ca nu cumva cei din fa]` s` vad` cum anume "\l
\n[fac`" [i, prin procedee pe care [tiin]a uman` le va descoperi, poate, \ntr-o
bun` zi, \l imobilizeaz` la p`m\nt trimi]ind asupr`-i o raz` de lumin`. Dar \nc`
exist` martori: ei vor fi \ndep`rta]i prin acea emisie sonor` de natur`
psihotronic`, menit` a le insufla g\nduri de team` absolut`. Abia \n
momentul \n care orice eventual intrus a disp`rut, extratere[tii ac]ioneaz` [i,
dup` un foarte probabil experiment, \l abandoneaz` pe t\n`r la mai bine de doi
kilometri de locul r`pirii, cu creierul absolut "cur`]at" \n privin]a \nt\lnirii. Nu
trebuie exclus` nici ipoteza potrivit c`reia C`t`lin a fost preferat pentru aceast`
r`pire celor doi bicicli[ti [i din motive s` le numim "fizice": spre deosebire de
ace[tia, doi b`tr\ni usc`]ivi, C`t`lin este un t\n`r viguros, de 1,85 m \n`l]ime,
s`n`tos [i solid, un tip uman extrem de bine propor]ionat. C\nd savan]ii umani
fac experien]e asupra unei specii animale, nu vor alege drept "cobai" un
exemplar reprezentativ pentru specie? Acum, totul vi se pare un scenariu
rezonabil?
{i, \n sprijninul teoriei r`pirii ar mai veni ceva. |n urma \nt\mpl`rii
petrecute \n acea noapte, C`t`lin Cobianu a \nceput s` manifeste un interes
inexplicabil pentu fenomenul OZN. Mai mult, \n unele nop]i, dar numai c\nd
este foarte calm [i pu]in obosit, el viseaz` lucruri pe care de asemenea nu [i le
poate explica [i de care nu prea vorbe[te cu prietenii [i rudele sale, de team` s`
nu fie crezut nebun. "Visez c\teodat` c` s\nt parc` pe o alt` lume. Eu, \n vis,
[tiu c` nu m` aflu pe P`m\nt, dar nici unde s\nt, nu [tiu. Acolo s\nt doi sori, la
fel ca Soarele nostru de mari, [i eman` o lumin` frumoas`, lini[titoare, cum
nic`ieri la noi nu se z`re[te. Alte d`]i visez c` m` ridic [i zbor [i v`d P`m\ntul de
sus de tot, ca-n palm`!". Acela[i tip de vise are [i Florin Stan, cu o senza]ie de
zbor similar`, dar la el acest zbor are loc \ntotdeauna deasupra dealului unde a
observat straniile fenomene descrise \n r\ndurile precedente...

URM~RIT~ DE EXTRATERE{TRII
 19

N`scut` \n urm` cu 29 de ani, la Bucure[ti, Crina Colice a fost

dintotdeauna un subiect de atrac]ie [i \n acela[i timp de uimire pentru cei care
au cunoscut-o. Singur` la p`rin]i, provenind dintr-o familie bun`, ea a primit o
educa]ie pe m`sur`. Dar aceast` educa]ie nu poate \n nici un fel explica
preocup`rile sale ciudate, avute \nc` de la o v\rst` fraged`. "Am fost pasionat`
de c\nd m` [tiu de dou` lucruri: misterele [i natura, spune ea. Pe la 4-5 ani,
c\nd \nc` nu [tiam s` citesc, preferam, \n loc s` m` joc cu copiii de seama mea,
s` m` uit la televizor, la emisiuni de [tiin]` sau la documentare geografice sau
istorice. Nici acum nu-mi pot explica motivul acestei pasiuni. Sim]eam doar
c` m` atrage ceva \ntr-acolo, un <nu [tiu ce> fascinant. Nu eram un copil
obi[nuit, preferam \ntotdeauna singur`tatea companiei celorlal]i copii, \mi
pl`cea mereu s`-mi las imagina]ia s` zboare".
|n afara unor amintiri frumoase din copil`rie, t\n`ra bucure[teanc` a
avut \ns` [i unele mai pu]in pl`cute: o fobie exagerat` fa]` de \ntuneric [i,
coroborat` cu aceast` fobie, senza]ia c`, din umbr`, cineva nev`zut o urm`re[te
permanent. Dar, pe l\ng` acestea, Crina retr`ie[te [i azi, cu aceea[i intensitate
ca atunci, o experien]` care a marcat-o, [i numai pe plan psihic, ci [i pe plan
fizic. |n luna ianuarie a anului 1980, pe c\nd familia ei locuia la curte, \n zona
Mihai Bravu, feti]a a avut, \ntr-o noapte, o tr`ire ciudat`. "}in minte,
poveste[te ea, c` visasem ceva ur\t. |mi amintesc clar cum c\]iva - doi sau trei
-omule]i mici, cu un cap exagerat de mare [i ni[te ochi imen[i, hipnotici, se
\nv\rteau \n jurul meu. Nu [tiam ce vroiau de la mine, dar sim]eam, instinctiv,
c` urm`reau ceva r`u, c` f`ceau experien]e pe corpul meu, mi-a fost groaz`,
efectiv ! M-am trezit [i mi-am dat seama c` de fapt s\nt \n pat, al`turi de
bunica, mea [i, chiar c\nd m` lini[tisem, spun\nd c` fusese doar un co[mar, am
v`zut distinct, \n penumbra camerei, \n dreptul ferestrei, o siluet` m`runt`, de
maxim 1,30 m \n`l]ime. Privind-o atent, am realizat c` este una dintre acele
creaturi care \mi ap`ruser` \n straniul vis. Am \nceput s` ]ip, bunica s-a trezit [i
I-a alarmat [i pe p`rin]ii mei...Nu-mi mai amintesc precis cum a disp`rut,
atunci, umbra cu pricina. Ceea ce am sim]it \ns` a fost o spaim` imens` [i a
doua zi, c\nd m-am trezit, am observat c` partea st\ng` a fe]ei \mi era complet
 20

imobil`: ochiul \mi st`tea sau \nchis sau deschis, gura \mi r`m`sese \n]epenit`,
mu[chii obrajilor nu-i mai puteam clinti. Mama, c`reia I-am povestit totul, a
c`utat, prin z`pada din curte, vreo urm`, dar z`pada era intact`, ca [i cum
nimeni nu trecuse pe acolo. I-a atras \n schimb aten]ia agita]ia neobi[nuit` pe
care o manifesta c\inele nostru: l`tra, schieuna, parc` ar fi vrut s-o avertizeze
c` ceva nu e-n ordine. Apoi m-a dus repede la doctor [i am fost diagnosticat`
cu "parez` facial` st\nga". Dar medicii de la Spitalul Fundeni nu au fost
capabili s` explice ce anume putuse provoca un [oc at\t de puternic \nc\t s`
declan[eze o parez` la o feti]` de zece ani. |n ciuda tratamentului urmat, cu
hidrocortizon, care a \nl`turat multe dintre efectele acestei pareze, dar a
declan[at, totodat` [i o serie de alte boli, am r`mas cu mu[chii faciali afecta]i
de misterioasa boal`!".
Desigur, mul]i dintre dvs, se vor \ntreba dac` analizele [i tomografia
realizate la Fundeni cu aceast` ocazie nu au scos la iveal` vreun aspect
deosebit privind-o pe Crina, cunoscut fiind faptul c`, \n multe cazuri similare,
de boli aparent f`r` cauz`, \n capul celor afecta]i, cu prec`dere \n zona
sinusurilor, s-au \nt\lnit urme care denotau faptul c` cineva "umblase"
acolo, \n prealabil, ba chiar, se sus]ine c`, \n unele cazuri (neverificate \ns` de
speciali[ti - n.n.) s-ar fi descoperit implanturi din materiale necunoscute pe
P`m\nt!! Ei, bine, t\n`ra nu-[i mai aminte[te dac` atunci doctorii I-au spus ceva
pe aceast` tem` - nici ei, nici mamei sale - dar nici nu exclude posibilitatea ca
ceva s` fi fost, iar medicii, , date fiind vremurile, nu au vrut s` anun]e pe
nimeni, speria]i de eventualele implica]ii la nivel \nalt pe care \n mod cert
cazul le-ar fi declan[at. De altfel, lucru demn de luat \n seam`, \n nenum`rate
r\nduri, \nc` din copil`rie, Crinei i se declan[au inexplicabile hemoragii nazale,
de o intensitate foarte scurt`, dar des repetate. Or, tocmai acest gen de
hemoragii este adus \n discu]ie, peste Ocean, ca o dovad` a posibilului contact
cu fiin]e extraterestre, a unor implanturi de materiale str`ine prin orificiul
nazal.
{i ar mai fi de ad`ugat aici un alt fapt uluitor. Crina avea, deasupra
buricului, un mic semn oval, din na[tere, ceva mai decolorat dec\t pielea. |n
 21

ziua imediat urm`toare ciudatei experien]e, membrii familiei sale au observat,

nevenindu-le s`-[i cread` ochilor, c` pata se evaporase, pur [i simplu, ca [i cum
nici n-ar fi existat vreodat`, f`r` s` lase \n loc vreo urm`...
La momentul respectiv, feti]a, impresionat` de \nt\mplare, a pus-o \n
seama unui vis provocat de entit`]i diabolice (teorie insuflat` probabil de
atmosfera religioas` din cas`, familia ei fiind format` din oameni foarte
credincio[i - n.n.). De atunci, Crina Colice nu mai re]ine \n memoria
con[tient` existen]a unor astfel de \nt\lniri, dar nici nu neag` posibilitatea
desf`[ur`rii lor, crez\nd \ns` c` doar hipnoza regresiv` ar putea stabili cu
precizie acest fapt. |ntre timp, fata a crescut, s-a c`s`torit, a dat na[tere unui
copil. Se pare \ns` c` interesul pe care ea \l prezint` pentru acei "omule]i gri"
nu a sc`zut deloc. M`rturie \n acest sens vine o \nt\mplare petrecut` \n vara
anului 1996, cu doar c\teva zile, \[i aminte[te Crina, de "cazul Cer]e[ti", unul
dintre cele mai relevante cazuri de "\nt\lniri de gradul III" din România. De
altfel, t\n`ra este \ncredin]at` c` cele dou` \nt\mpl`ri au avut leg`tur` \ntre ele,
dar nu [tie ce anume a provocat aceast` "expedi]ie" extraterestr`.
A[adar, \ntr-o zi de la \nceputul lunii iulie, afl\ndu-se la casa de la ]ar`
a mamei sale, din comuna Spineni, jude]ul Olt, \mpreun` cu fiica [i cu mama
sa, Crina Colice a observat c`, pe m`sur` ce se apropia seara, o nelini[te
inexplicabil` o cuprindea, ca [i cum ar fi intuit c` ceva r`u avea s` se petreac`. |
I era fric` de ceva, se temea c` se va \nt\mpla un lucru r`u. C\nd s-a \nnoptat,
mama ei a plecat s` se culce, \ntr-o alt` camer`, Crina [i feti]a ei - pe atunci \n
v\rst` de [ase ani - au r`mas s` se uite la televizor. "Seara, \ntotdeauna, mama
dezlega c\inele, iar acesta venea [i se a[eza pe pragul u[ii, p`zindu-ne de acolo,
spune t\n`ra. Ceea ce m-a mirat a fost faptul c`, \n seara respectiv`, c\inele nu a
ie[it din cu[c`. A stat acolo [i nu a vrut \n ruptul capului s` ias`. \n mod cert, se
temea de ceva. Noi nu prea am dat aten]ie acestui fapt, ci ne-am v`zut de
treab`. T\rziu, dup` ce am stins televizorul, ne-am culcat. Pe la ora trei
diminea]a - nu [tiu precis dac` era trei, \n orice caz, cam at\t am estimat eu, am
avut din nou o tr`ire neobi[nuit`. Eram \ntr-o stare ciudat`, \ntre somn [i veghe.
Eram perfect con[tient`, dar nu m` puteam mi[ca, de parc` trupul nu-mi
 22

apar]inea, iar ceea ce era <eu> se refugiase undeva \n creier. Am v`zut, cu

ochii min]i, o derulare de scene care m-a tulburat. O nav` de zbor discoidal`,
asem`n`toare cu OZN - urile s` le numesc clasice, cu o mic` turel` deasupra, a
cobor\t \ncet, pe drum, \n dreptul por]ii noastre [i din ea au descins trei
omule]i gri, foarte mici de statur` [i cu un cap imens. Urm`torul lucru pe care
mi-l amintesc este c` aveam ochii larg deschi[i, nu puteam z`ri absolut nimic,
fiind o bezn` total`, [i afar` [i \n camer`, ca [i cum cineva tr`sese ni[te draperii
negre \n jurul nostru. Eram deci treaz`, dar tot nu m` puteam mi[ca. St`team
acolo, ca paralizat`, copilul dormea l\ng` mine, c\nd am sim]it prezen]a acelor
fiin]e, dincolo de zidul casei, \n col]ul de l\ng` fereastr`. |n minte am auzit clar
g\nduri ce nu erau ale mele, sunau \n genul: <Am venit dup` copil!>. |ngrozit`,
am \ncercat s` m` mi[c spre feti]a mea, dar nu am putut schi]a nici un gest,
corpul nu m` mai ajuta cu nimic. Cu o mare concentrare, am reu[it s`-mi \ntind
bra]ele [i s`-mi str\ng copila la piept. Eram hot`r\t` s` nu o las \n m\inile lor,
[tiam c` vor s`-i fac` ceva r`u, ceva ce-mi f`cuser` [i mie \n copil`rie. Ei \ns`
continuau s` cear`, \mi porunceau de-a dreptul, sim]eam aceast` porunc` \n
minte, deosebit de distinct`. Nu era o rug`minte, era un ordin. Trebuia s` fac ce
spuneau. Dar nu am f`cut-o. Am stat acolo, cu feti]a \n bra]e, feti]a \n tot acest
timp nu s-a trezit deloc, [i am rezistat cererilor lor. Nu [tiu c\t s` fi durat acest
dialog mental, [tiu doar c` eram terifiat` de spaim`. Con[tient` de puterea lor,
[tiam totu[i, sim]eam, c` dac` voin]a mea le interzicea s` se apropie, ei nu o
puteau face. {i mai sim]eam c` acele entit`]i de dincolo de zid, pe care nu le
vedeam, dar le sim]eam prezen]a, nu erau ni[te fiin]e vii, ci p`reau mai
degrab` ni[te robo]i, programa]i s` fac` ceva anume [i care nu [tiau cum s`
procedeze \n cazul \n care acest ceva nu putea fi f`cut. |n sat, to]i c\inii l`trau,
urlau dispera]i, numai c\inele nostru nu se auzea, de parc` ar fi fost adormit! |n
jurul orei cinci, pe la mijirea zorilor, am sim]it deodat` c` creaturile au
disp`rut. Nu le mai sim]eam prezen]a, parc` mi se luase o piatr` de pe inim`.
Dar nici n-am mai dormit. Diminea]a, pe la opt, c\nd am vrut s`-i spun mamei
ce se petrecuse, ea mi-o ia \nainte [i m` anun]` c` a avut un vis tare ciudat. Se
f`cea c` un vecin, care murise, f`cuse un foc mare \n fa]a por]ii lor (deci exact
 23

acolo unde sta]ionase, \n aer, nava extraterestr`!) [i \ncerca s` intre \n cas`, <ca
s` ne fac` r`u>, dup` cum s-a exprimat mama Crinei. I-am povestit [i eu ce
p`]isem [i \mpreun` am mers \n curte, s` vedem eventualele urme. Spre
surprinderea noastr`, am g`sit, \n dreptul ferestrelor, mai multe urme
dreptunghiulare, lungi cam de 10 cm [i late de 2, ad\ncite \n p`m\ntul umed
poate tot 2 cm. Erau paralele [i se desf`[urau ca [i cum fiin]ele care le l`saser`
nu merseser` \n mod normal, ci mai degrab` ]op`iser` - urmele erau dou` c\te
dou`, imprimate la o distan]` de 20-30 cm. |mi pare foarte r`u c` nu mi-a venit
atunci ideea s` realizez un mulaj al lor, eram poate prea bulversat` ca s` m`
g\ndesc la asta atunci!.
Se pare \ns` c` lucrurile nu se vor opri aici. Crina a observat \n dese
r\nduri globuri luminoase, zbur\nd [i sta]ion\nd la mare \n`l]ime, \n preajma
blocului unde ea locuie[te. "Nu pot fi nici avioane, cu at\t mai pu]in sateli]i
sau stele, declar` ea, fiindc` nu am v`zut nici unul dintre aceste obiecte s` se
deplaseze la modul la care respectivele globuri o fac: cu acceler`ri [i opriri
bru[te, cu schimb`ri de direc]ie \n unghiuri foarte str\nse. Ele denot` c` s\nt
ghidate \n mod inteligent". De c\te ori le vede, t\n`ra simte c` au venit pentru
ea, sau poate pentru fata ei. De altfel, cea mic` simte un interes deosebit
pentru aceste globuri, le intuie[te chiar prezen]a [i a f`cut, o dat`, o remarc`
stupefiant`: <Uite, mami, ele au venit iar, s`-[i fac` datoria!> . De unde o
asemenea abordare la un copil de zece ani, [i despre ce "datorie" este vorba,
nimeni nu poate explica... Pe de alt` parte, [i feti]a are co[maruri asem`n`toare
cu cele pe care mama ei le-a avut \n copil`rie, deci este perfect posibil ca ea s`
fie \n vizorul unei interven]ii extraterestre - \n cazul \n care nu a fost deja...
Care s` fie \ns` cauza pentru care cele dou` persoane prezint` un
asemenea interes din partea "omule]ilor gri", cum s\nt denumi]i \n literatura
de specialitate, nu se [tii. Crina Colice nu [tie de ce a fost aleas` tocmai ea [i
nu altcineva. P`rin]ii ei nu au avut deloc astfel de experien]e, totul porne[te de
la ea [i continu` cu fiica ei. Obiectivul final este \nv`luit \n mister, un mister pe
care poate \ntr-o zi \l vom dezlega...
 24

INCREDIBILELE URME DE PA{I

|n ultimele decenii, asist`m la o veritabil` avalan[` de rapoarte privind

contacte directe ale unor oameni cu extratere[tri. |n multe dintre aceste
rapoarte se poate chiar vorbi despre veritabile “r`piri” pe care fiin]ele umane
le sufer` din partea vizitatorilor din alte lumi. Care s` fie explica]ia acestor
fenomene? S\nt “r`pirile” reale? Mul]i cred c` nu, explic\ndu-le ca pe produsul
imagina]iei debordante a unor anumite persoane, \nclinate spre fabula]ie [i cu
defecte de ordin psihic evidente. Sus]in`torii acestei ipoteze, mul]i dintre ei
oameni de [tiin]` cu renume, spun c` este foarte simplu s`-]i imaginezi ceva,
ca un scenariu [tiin]ifico-fantastic lesne de crezut de c`tre oamenii obi[nui]i,
dar c` e ceva mai dificil s` convingi ni[te savan]i de veridicitatea spuselor tale.
Lipsa probelor concrete \n acest sens este, \n accep]ia lor, dovada clar` c` toate
presupusele “r`piri”, sau “contacte cu alte lumi” s\nt numai abera]ii, produse
de min]i bolnave. Uit` \ns`, sau se fac c` uit`, ace[ti oameni de [tiin]` c`
majoritatea celor care au suferit “r`piri” nu vor s` fac` tam-tam asupra
experien]ei lor, nu vor s` ias` cu orice pre] \n eviden]`, ba mai mult, s\nt
complexa]i de aceast` experien]` pe care nu [i-o pot explica. Este [i cazul
\nt\mpl`rii care a avut loc cu cinci ani \n urm` la Bra[ov. O \nt\mplare bizar`,
unic` dup` [tiin]a noastr` \n România [i printre pu]inele de acest gen din lume.
Fiindc`, de data aceasta, dovezile unui contact direct om-extratere[trii, dovezi
de care fac at\ta caz “academicienii”, exist`…
Protagonista f`r` voie a acestei istorii extraordinare a dorit, pe tot timpul
desf`[ur`rii anchetelor efectuate de renumi]i ufologi români, s`-i fie p`strat
anonimatul. M` conformez dorin]ei sale, mai ales [tiind c`, deoarece c\teva
amununte tot s-au aflat, distinsa doamn` \n cauz` a avut mult de suferit din
aceast` pricin`. M` voi m`rgini deci numai la a o numi Otilia G. [i a spune c`
este vorba despre o femeie \n v\rst` de 50 de ani, care a lucrat p\n` nu de
mult \n sistemul sanitar bra[ovean.
Locuind singur` (persoana \n cauz` nu este c`s`torit`) la ultimul etaj al
unui bloc cu zece nivele din centrul Bra[ovului, doamna Otilia G. fusese
 25

plecat`, la sf\r[itul lunii ianuarie, \nceputul lunii februarie, anul 1994, vreme
de circa trei s`pt`m\ni, din localitate, la ni[te rude. Pe 3 februarie, ea s-a \ntors
acas`. Cum c`l`toria lung` cu trenul o obosise, femeia, abia ajuns` \n
apartamentul s`u, a despachetat bagajele [i s-a culcat foarte devreme, \n jurul
orei 20. Dup` un somn profund, la ora dou` noaptea, s-a trezit brusc [i a avut
impresia c` nu se mai poate mi[ca. Ini]ial, a crezut c` are aceast` impresie
datorit` oboselii, c\t [i a faptului c`, dormind \n aceea[i pozi]ie, probabil
amor]ise. |ns` eforturile sale ulterioare de a se r`suci m`car se vor dovedi
zadarnice. Trezit` complet, Otilia G. avea s` vad` \mprejurul ei patru mici
fiin]e humanoide de culoare \nchis`, cu ni[te ochii imen[i. I s-a p`rut c`
creaturile purtau pe cap, de parc` ar fi vrut s`-[i ascund` tr`s`turile, un fel de
v`luri, ca o ]es`tur` de plas`. De altfel, ele chiar p`reau s` fie echipate cu un
costum format dintr-o succesiune de romburi, asemenea unei c`m`[i de zale.
Dou` dintre straniile fiin]e o ]ineau str\ns de ambele bra]e, al treilea era
aplecat` asupra femeii [i, cu un soi de baghet` sub]ire [i lung`, explora
regiunea pieptului. Mi[carea baghetei nu I-a provocat nici o senza]ie
dureroas`, dar, c\nd humanoidul a ajuns cu ea \n dreptul inimii, doamna G. s-a
speriat foarte tare. S-a smucit [i, adun\ndu-[i toate puterile, a \ncercat s` se
elibereze din str\nsoare. Eforturile sale au fost \ns` zadarnice, deoarece cei doi
“cerberi” nu o sl`beau deloc. |n tot acest timp, cea de-a patra fiin]`, care p`rea
s` fie un fel de comandant al celorlalte trei, privea scena, f`r` s` intervin`.
Cuprins` de disperare, Otilia G. a \nceput s` ]ipe, strig\nd dup` ajutor. |n
clipa \n care primul ]ip`t al ei a spart lini[tea des`v\r[it` a nop]ii, creaturile au
disp`rut instantaneu, ca [i cum s-ar fi topit, efectiv, \n neant!
Tremur\nd din tot corpul, biata femeie. a s`rit din pat [i a aprins lumina.
A luat apoi la r\nd toate \nc`perile apartamentului, aprinz\nd peste tot becurile
[i f`c\ndu-[i curaj. Dar nici urm` de acei bizari vizitatori. Ajuns` \n baie, a avut
parte de o mare surpriz`. Cum la etajele superioare (doamna \n cauz` st`, cum
am men]ionat, la ultimul etaj al unui bloc) apa nu prea ajunge iarna, Otilia G.
obi[nuia s` colecteze ap` \n cad`, pentru necesit`]i casnice. Ei, bine, c\nd a
aruncat o privire fugitiv` spre cad`, a \nlemnit. Pe fundul vanei, acolo unde se
 26

depuseser` aluviunile – nisip, praf – din ap`, de-a lungul celor trei s`pt`m\ni c\t
femeia lipsise de acas`, se vedeau clar \ntip`rite c\teva urme de pa[i ciuda]i. |
nc` din prima clip` c\nd le-a z`rit, doamna G., o femeie extrem de
credincioas`, a fost convins` c` s\nt urmele pa[ilor “diavolului”. Terorizat` de
spaim`, a c`zut \n fa]a icoanelor [i a \nceput s` se roage cu glas tare. Era \ns`
at\t de [ocat` \nc\t nici cuvintele rug`ciunilor nu le mai g`sea. Ar fi vrut s` fug`
la vecini, s` le anun]e \nt\mplarea, dar \i era ru[ine. Ce-ar fi zis acei oameni
dac` atunci, \n toiul nop]ii, ea s-ar fi apucat s` le dest`nuie uimitoarea poveste
pe care o tr`ise? Ar fi crezut-o, f`r` \ndoial`, nebun`!
B\ntuit` de cele mai negre g\nduri, doamna Otilia G. s-a \ndreptat spre
buc`t`rie. |n tot acest r`stimp, de[i nu mai vedea creaturile, n-a \ncetat s` le
simt` prezen]a, ca o ap`sare permanent`. Dup` ce a ars t`m\ie, pentru a alunga
demonii, care, \n opinia sa, vor s` pun` st`p\nire pe ea, femeia [i-a preparat un
ibric cu cafea, pe care, de[i nu obi[nuia s` consume niciodat` mai mult de o
cea[c`, l-a b`ut p\n` la fund! |n acea clip`, \n mintea femeii avea s` se petreac`
o uluitoare [i inexplicabil` transformare. Dup` cum avea s` declare mai t\rziu,
atunci a auzit distinct \n creier o voce, care-i cerea s` se lini[teasc`. “Nu-]i
vrem r`ul, nu-]i vom face nimic r`u!”, p`reau s` spun` aceste g\nduri care nu
erau ale sale. Brusc, a sim]it o lini[te sufleteasc` deplin` [i a avut senza]ia c`
un somn binef`c`tor o cuprinde. F`r` s` mai fie \ngrijorat` de nimic, de unde
p\n` atunci atinsese culmile dezn`dejdii, Otilia G. a stins pe r\nd luminile \n
toat` casa [i s-a culcat la loc, pe patul din dormitor. |n starea ciudat` dintre
veghe [i somn, cu un ultim lic`r de con[tiin]`, avea s` tr`iasc` impresia – cum
st`tea lungit` pe o parte – c` fiin]ele se afl` \n spatele ei, fix\ndu-i ceafa de la
mic` distan]`. Vr\nd parc` s` se conving` pe sine c` tot ce se petrece este real,
Otiliei G. I-a venit atunci ideea s` se r`suceasc` \n pat [i s` apuce pe unul
dintre intru[i, pentru a avea astfel o dovad` clar` c` ace[tia nu erau un produs
al imagina]iei. Spre stupoarea ei, n-a mai putut s` fac` nici o mi[care. Nici
m`car s` clipeasc` din ochi, nicicum s`-[i mi[te m\inile sau picioarele. Aceasta
a fost ultima imagine ce I-a revenit \n minte ulterior, referitor la bizara
 27

experien]`, c`ci imediat urma s` cad` \ntr-un somn ca de plumb, din care s-a
trezit abia spre pr\nz.
Cel mai ardent investigator al acestui caz fenomenal, aproape deloc
popularizat la vremea producerii sale, a fost doctorul bra[ovean Ladislau
Hazy. Cu meticulozitatea specific` meseriei sale [i cu un profesionalism demn
de cei mai exigen]i investigatori OZN pe plan mondial, domnia sa a cercetat
cazul, \ntorc\ndu-l pe toate fa]etele. “Vreme de c\teva zile, am vizitat-o pe
doamna Otilia G., rug\nd-o s`-mi povesteasc` orice am`nunt pe care l-a mai
re]inut privitor la aceast` poveste extraordinar`, mi-a dest`inuit doctorul Hazy.
Am fotografiat urmele din cad` [i, efectu\nd o compara]ie, cu ajutorul unui
prieten, medic pediatru, am stabilit c` ele corespund, ca dimensiuni, cu urmele
l`sate de un copil de cinci ani, de[i nu au drept termina]ii dec\t trei
proeminen]e, vag asem`n`toare unor degete umane. |n mod logic, fiin]a sau
fiin]ele care le l`saser` trebuiau s` aib` dimensiuni asem`n`toare cu ale unui
asemenea copil – o greutate de p\n` la 18 kg [i o \n`l]ime nu mai mare de 80-
100 cm. Corobor\nd aceste date cu descrierea realizat` de doamna G., s-ar
p`rea c` ne afl`m \n fa]a unei vizite a micilor cenu[ii, cea mai cunoscut`
tipologie extraterestr` ce ne viziteaz`. Dar, continu\ndu-mi investiga]iile, am
descoperit, pe pervazul ferestrei, tot c\te trei “proeminen]e” \n genul degetelor
de la m\n`, foarte sub]iri [i lungi, impregnate \n praf. Din p`cate, pe acestea nu
am reu[it s` le fotografiez, mi-ar fi trebuit o substan]` de contrast, din acelea
utilizate de laboratoarele criminalistice. Ce v` pot spune este c` nu este bine a
ne hazarda \n tot felul de ipoteze. Este cert c` spusele doamnei Otilia G. nu
s\nt halucina]ii – avem, lucru extrem de rar \n acest fascinant domeniu, dovezi
materiale clare care infirm` o atare posibilitate. Pe de alt` parte, \ns`, nu
putem spune dac` a fost vorba despre un simplu contact sau de o r`pire. E
drept, se poate face o compara]ie cu fapte similare petrecute, cam dup` acela[i
tipic, peste Ocean, [i unde s-a stabilit c` varianta r`pirii este concludent`. Dar,
p\n` la proba hipnozei regresive, toate ipotezele r`m\n la nivelul de simple
specula]ii. {i, din c\te [tiu, cel pu]in p\n` la ora actual`, doamna G. este
 28

total \mpotriva folosirii hipnozei regresive, de[i aceasta ar fi singura

modalitate de a afla adev`rul \n privin]a celor petrecute \n acea noapte!”.
Altfel spus, se pare c` misterul \n privin]a acestui uimitor caz nu va fi
niciodat` dezlegat, cu at\t mai mult cu c\t eroina lui dore[te s` p`streze, \n
continuare, t`cerea, la fel de convins`, gra]ie credin]elor sale religioase, c` \n
acea noapte de februarie, a fost ispitit` de for]ele Satanei. Faptele, \nso]ite de
dovezi cum rar au mai fost semnalate \n \ntreaga lume, denot` \ns` cu totul
altceva, [i anume o interven]ie a unor fiin]e apar]in\nd unei alte civiliza]ii. Cu
ce scopuri, \ns`, r`m\ne de v`zut…

"NU VREI S~ UMBL~M PU}IN |N CREIERUL T~U?"

Domnul I. L., ardelean de origine, locuie[te acum \n Bucure[ti, ocup\nd

o important` func]ie \n sistemul educa]ional românesc. Tocmai aceast` postur`,
de persoan` public`, \l \mpiedic` s` dest`inuie, \n gura mare, fenomenele stranii
al c`ror subiect este. "S\nt absolut sigur c`, dac` a[ spune m`car c\teva cuvinte
despre capacit`]ile pe care le-am dob\ndit, lumea ar r\de de mine [i, mai mult
dec\t at\t, m-ar privi cu suspiciune [i ne\ncredere. Astfel \nc\t consider c` e mai
bine s` stau \n umbr`, [i s` \ncerc s` analizez singur aceste capacit`]i, pe care,
chiar dac` le cunosc, dar nu mi le pot explica, declar` domnia sa.
Cum a \nceput totul? Domnul I.L. nu poate s` precizeze o dat` anume.
Nici \n copil`rie, nici \n adolescen]`, nu a avut \nt\mpl`ri ciudate, care s` poat`
fi f`cute pasibile de ce s-a \nt\mplat mai t\rziu. Sau, cum se poate lesne
deduce, probabil c` nu [i le mai aminte[te, a[a cum cei mai mul]i dintre
"contacta]i" o fac. Poate c` "cei ce l-au luat \n vizor", c\ndva, i-au "[ters"
realmente din creier orice urm` ale acestei \nt\lniri. Cazuri asem`n`toare,
relevate numai sub regresie hipnotic`, se cunosc azi destule, \n alte ]`ri. Cert
este c` primul lucru care, s` zicem a[a, l-a pus pe g\nduri pe I.L a fost o
fotografie realizat` la v\rsta de 17 ani, \n care se afl` al`turi de tat`l s`u.
Imaginea este foarte bun`, cu o excep]ie: chipul t\n`rului este perfect
\ncadrat \ntr-un cerc luminos, ca [i cum un reflector invizibil ar fi vrut s`-l
 29

ia \n prim-plan. La momentul respectiv, de[i i s-a p`rut o ciud`]enie, domnul

I.L. a dat vina pe vreun defect de film, f`r` s` ia \n seam` faptul c` "pata"
respectiv` nu mai ap`rea nic`ieri, \n restul peliculei.
O a doua \nt\mplare de acest gen \l va face pe I.L. s`-[i revizuiasc`
opinia. |n urma unui eveniment trist, \ntreaga familie a domniei sale se
reunise, \ntr-un or`[el din centrul Transilvaniei. Cu acest prilej, \ntr-un anumit
context, o rud` de-a sa face propunerea, aparent bizar`: "Haide]i s` vedem care
dintre noi poate magnetiza obiecte, cum am v`zut eu recent la televizor c`
f`cea cineva!". Ini]ial luat` \n spirit de glum`, ideea se va materializa \n cazul
domnului I.L. Acesta \[i a[eaz` o moned` pe frunte, apoi dou`, apoi trei, [i-a[a
mai departe, p\n` c\nd fruntea domniei sale se umple de monede, spre uimirea
celorlal]i membri ai familiei, care asistau, \n viziunea lor, la ceva cu totul
neobi[nuit. "Nu [tiu cum am f`cut atunci, prima dat`, s` ]in monedele. Le-am
a[ezat pe frunte [i au stat, pur [i simplu, [i sim]eam cum parc` o energie care
<]\[nea> din mine le ]intuia acolo", \[i aminte[te domnul I.L. Vr\nd s`
imortalizeze scena, un nepot face o fotografie. |[i aduce aminte de film doar
dup` c\teva luni [i \l developeaz`. {I abia aici intervine neobi[nuitul: al`turi de
imaginea capului \nc`rcat de monede al domnului I.L. apare din nou "ceva"
luminos, de ast` dat` ca un hallo, \n interiorul c`ruia se vede, c\t se poate de
clar, imaginea unei cruci!!
|n vara anului 1997, fiind \n excursie la Piramide, \mpreun` cu so]ia [i
fata, domnul I.L. va avea surpriza s` constate, develop\nd fotografiile realizate
cu acest prilej, c`, din nou, prezen]ele luminoase invizibile l-au urm`rit cu
asiduitate. |n toate pozele \n care se g`se[te domnia sa, se observ` un glob ro[u,
aflat \ntotdeauna la c\]iva metri distan]` [i invizibil \n momentul fotografierii,
glob care nu mai apare pe pelicul` \n momentul c\nd fotograf este
interlocutorul nostru. O imagine de-a dreptul spectaculoas` este cea f`cut` \n
dreptul Sfinxului: pe imaginea fotografic` se relev` c\teva dreptunghiuri,
suprapun\ndu-se \n scar`, ocolind teribilul "monstru al Antichit`]ii", \n a[a
fel \nc\t parc` au grij` s` nu ating` cumva colosala construc]ie !?!
 30

Acum c\]iva ani, domnul I.L. a avut primul contact "fizic", s`-l numim
astfel, cu entit`]i dintr-o alt` lume. "Era noapte, \n jurul orei dou` - m-am uitat
la ceas pe urm`, dar nu mai re]in cu precizie [i minutul - c\nd m-am trezit
brusc, cu certa senza]ie c` s\nt privit. Am deschis larg ochiii [i, \n
semi\ntunericul camerei, am z`rit, sus, l\ng` tavan, un cap, suspendat parc` \n
aer, ai c`rui ochi m` fixau. N-am s` uit niciodat` privirea lor. Ochii erau
imen[i, hipnotici, lini[titori, parc` m-ar fi anun]at s` stau calm, s` nu m` tem.
Acest <dialog al privirilor> a durat c\teva minute, apoi, brusc, capul a
disp`rut. Nu a mai ap`rut niciodat` de atunci!". Nu dup` mult` vreme, domnul
I.L. are surpriza s` constate, uit\ndu-se, \nt\mpl`tor, la o tarab` cu c`r]i, o
imagine care sem`na uluitor cu apari]ia din aceea noapte: coperta c`r]ii "Cazul
Andreasson" ( \n care este vorba despre subiectul r`pirilor de p`m\nteni de
c`tre extratere[tri), reproducea imaginea unui "agresor", realizat` dup`
descrierile martorilor oculari. "Asem`narea era perfect`, mai ales \n ceea ce
prive[te ochii, graficianul respectiv [tiuse s` sugereze cu precizie acel
sentiment de lini[te hipnotizant` pe care privirile ]i-l induceau!".
De[i apari]ia nocturn` nu [i-a mai f`cut vreodat` de atunci sim]it`
prezen]a, ivirea ei fantomatic` pare c` a declan[at un adev`rat val de observa]ii
OZN. "Deseori, ie[ind \n balcon, v`d obiecte zbur`toare bizare, evolu\nd, pe
traiectorii curioase, pe cerul nop]ii. {I acest lucru l-am observat [i la casa de
vacan]` pe care o am \ntr-o comun` de l\ng` Bucure[ti, unde vin c\teodat`,
vara, mai ales, s` m` relaxez, \mpreun` cu familia. Interesant este \ns` aspectul
c` aceste "globuri" nu \[i fac apari]ia dec\t \n prezen]a mea, ca [i cum a[ fi,
dac` vre]i, un adev`rat magnet pentru ele. |n multe r\nduri, c\nd so]ia era afar`,
am ie[it [i eu din cas` [i, dup` numai trei-patru minute, misterioasele globuri
[i-au \nceput defilarea!"
|n opinia domnului I.L.. aceste apari]ii se comport` ca [i cum ar avea
inteligen]`, de aceea, domnia sa chiar le nume[te "globuri inteligente". "Anul
trecut mi-am putut da seama cu adev`rat c` ele nu ac]ioneaz` \nt\mpl`tor. |ntr-o
sear`, afl\ndu-m` pe veranda casei de la ]ar`, urm`ream evolu]ia liniar` a unui
avion, pe cerul unde deja \ncepuser` s` apar` stelele. La un moment dat, din
 31

partea opus` avionului a ap`rut, ca din aer, un astfel de glob. Foarte str`lucitor,
cu o vitez` incredibil`, incomparabil mai mare dec\t a avionului, se apropia de
acesta. Am r`mas \ncremenit, zic\ndu-mi c`, mai mult ca sigur, \l va ciocni. Ei,
bine, c\nd globul a ajuns la o distan]` infim` fa]` de aeronava terestr`, deodat`
a ]\[nit \n sus, execut\nd un fel de looping, dac` m` pot exprima astfel [i
ocolind cu dib`cie avionul, ca [i cum totul ar fi f`cut parte dintr-o joac`! Am
fost chiar curios apoi, s` m` interesez de pilotul respectiv, care, \n mod sigur,
v`zuse [i el obiectul [i, care, la fel de sigur, se speriase de moarte, dar m-am
g\ndit c` investiga]iile mele ar fi necesitat mult timp, poate refuzuri,
birocra]ie, [ti]i cum e \n România, poate [i secretomanie, a[a c` m-am l`sat
p`guba[".
|ns` un lucru de-a dreptul senza]ional a avut-o ca subiect pe fiica
domnului I.L. |n 1996, c\nd fata avea 15 ani, \ntr-o noapte, trezindu-se brusc
din somn, a observat c` \n camera ei se afl` un glob str`lucitor, care
\mpr`[tia \n jur o lumin` foarte mare. |nc` adormit` [i, probabil crez\ndu-se
prad` unui co[mar, fata a \nchis ochii, de fric`. |n clipa aceea, a v`zut, cu ochii
min]ii, ni[te creaturi cu capul foarte mare [i acei ochi tipici, hipnotizan]i, cum,
str\nse roat` deasupra ei, o admir`. De-a dreptul \ngrozit`, a apucat plapuma [i
[i-a tras-o peste cap. Dar invariabil, entit`]ile \i ap`reau \n minte [i le-a v`zut
iar, de ast` dat` privind-o amuzate, cu ironie parc`, [i a auzit, distinct, \n
g\nd, \ntrebarea:"Nu vrei s` umbl`m pu]in \n creierul t`u?!?" |n cazul unui
adult, cu at\t mai mult al unuia pasionat de fenomenul OZN, o asemenea
\nt\mplare poat` s` par` un vis, creat de propria imagina]ie, dar \n cazul unei
feti]e de 15 ani, care, de[i a auzit de extratere[tri, nu este deloc interesat` de ei
[i de altfel nici nu crede c` exist`, d` na[tere la serioase \ntreb`ri. Cum, la fel
de bine poate conduce la ipoteza c`, la un moment dat, \n trecut, tat`lui ei
"cineva i-a umblat pu]in \n creier", [i aceasta ar fi explica]ia pentru
neobi[nuita lui leg`tur` [i comuniune cu fiin]e din alte lumi!
Departe de a fi bigot, dar la fel de departe de pericolul ateismului,
domnul I.L. este, totu[i, o fire credincioas`, dar de o credin]` "ra]ionalist`",
cum \ncearc` s` explice domnia sa. Cu toate acestea, perspectiva vie]ii dup`
 32

moarte i se p`rea, p\n` nu de mult, ca ceva irelevant, mai ales c` privea

problema cu ochii omului de [tiin]`, \n permanent` c`utare de dovezi. |I era, ca
oric`rui om, fric` de moarte. Dar, dup` ce inexplicabilul "contact" s-a produs,
aceast` team` a disp`rut. "Desigur, unii pot opina:<Dac` nu am crezut p\n`
acum, c` nu aveam argumente, ce anume m-a determinat s` cred a[a, brusc, \n
condi]iile \n care dovezile reale, palpabile, ale vie]ii de dup` moarte, tot nu
exist`. {i ce-i drept, nici eu nu [tiu cum s` explic fenomenul. E ceva
instinctual, intim, \n`untrul meu, care-mi spune acum c` dup` moartea
corpului fizic mergem <altundeva>. O fi din mine glasul acesta [i nu l-am
descoperit dec\t acum, o fi din alt` parte, nu pot spune. Ceea ce e sigur e c`
spaima de moarte a disp`rut cu des`v\r[ire [i parc` abia acum m` bucur pe de-a
\ntregul de via]`. A fost ca o revela]ie, ca o a doua na[tere...
F`c\nd observa]ii atente, pentru fiecare vizualizare a unui fenomen de
tip OZN \nt\lnit, domnul I.L. a ajuns la concluzia c` cvasi-totalitatea acestor
"globuri inteligente" vin dintr-o anumit` zon` a cerului. "De acolo ele pur [i
simplu ]\[nesc, izbucnesc \n lumea noastr` [i devin brusc vizibile, fascin\nd
prin str`lucirea deosebit` pe care o au!", declar` domnia sa. De unde vin [i ce
s\nt, la urma urmei, aceste stranii globuri, care se joac` voit de-a
invizibilitatea, ap`r\nd ba numai \n fotografii, ba \n realitate, domnul I.L. nu
se \ncumet` s` dea un verdict precis. "Ni[te obiecte care fac ce fac acestea, pot
fi orice [i pot veni de oriunde", este d\nsul de p`rere."S-ar putea s` fie aspecte
ale unei lumi paralele cu a noastr` (credin]` pe care un alt mare cercet`tor al
fenomenelor de tip OZN, regretatul biolog clujean Alexandru Sift, o
\mp`rt`[ea, el \nsu[i fiind \ncredin]at c` a venit \n contact cu aceast` lume
"invizibil`" - n.n.), dar faptul c` apar, de mai toate d`]ile, din acela[i loc de pe
cer, m` face s` cred c` globurile pot fi [i obiecte strict materiale, [i c` acolo
exist` o poart` spa]io-temporal`, o falie prin care locuitori ai unor lumi aflate
la milioane de ani-lumin` de noi pot p`trunde \n universul nostru. Teoria
aceasta, a <g`urilor de vierme> prin Univers, era, de altfel, agreat` [i de un
geniu atotcuprinz`tor de talia lui Einstein [i ea ar putea explica \ntr-un fel
problema". S\nt, a[adar, aceste zone cere[ti de unde \[i fac apari]ia "globurile
 33

inteligente" ni[te por]i ? {I dac` da, por]i c`tre ce? Se aventureaz` cineva s`
dea un r`spuns?...

TELEPORTAT DE IELE

Numai la auzul cuv\ntului "teleportare", g\ndul ne duce, instinctiv, la

"Star Trek" [i la alte asemenea produc]ii science-fiction. Termenul este, pentru
noi, p`m\ntenii, de domeniul fanteziei, st\nd cel mult sub semnul
posibilului \ntr-un viitor destul de \ndep`rtat. Dar multe s\nt exemplele, \n
decursul istoriei, c\nd s-au semnalat fenomene de acest gen, fenomene pe care
nimeni nu le-a putut vreodat` explica. Un astfel de caz \l reprezint` [i p`]ania
pe care un ]`ran din comuna giurgiuvean` Prundu a tr`it-o, \n urm` cu aproape
cinci decenii.
Eroul acestei p`]anii, Vasile Pricop, avea, pe atunci, 16 ani, \ns`, date
fiind circumstan]ele cu totul neobi[nuite ale \nt\mpl`rii, nu a uitat nici un
am`nunt din ea. "Era la c\]iva ani dup` r`zboi, \n prim`vara lui '48, poveste[te
domnia sa, vremurile erau tulburi, dar nou`, tinerilor, nici nu ne p`sa, ne
vedeam de distrac]iile [i tinere]ea noastr`...Pe 1 mai, \n acel an, s-a organizat
un mare bal, de Ziua Muncii, la Greaca. Am luat calul din grajd f`r` [tirea tatei
[i dus am fost! Nu m-am mai oprit dec\t la bal! A fost tare frumos, [i eu, de[i
abia \mplinisem 17 ani, eram printre tartorii petrecerii. Spre diminea]`, pe la
cinci, c\nd \nc` nu se luminase de ziu`, am hot`r\t, \mpreun` cu al]i doi
prieteni, ce veniser` tot c`l`re, s` ne \ntoarcem acas`".
Zis [i f`cut. Cei trei au pornit \ntr-o cavalcad` nebuneasc`, peste c\mp,
spre Puieni, satul lor de ba[tin`. La un moment dat, \ns`, pe c\nd traversau
locul numit Valea Miului - pe atunci \mp`durit, ast`zi transformat \n teren
agricol - au v`zut ni[te rotocoale "ca de foc" \nv\rtindu-se prin aer [i au strunit
caii, care deja \ncepuser` s` forn`ie, \nfrico[a]i. Sunete ciudate s-au f`cut
auzite, sunete cum tinerii nu mai auziser` vreodat`. "Erau ca ni[te [uier`turi, \[i
aminte[te Vasile Pricop, dar pl`cute auzului, formau parc` o melodie vesel`. |
ntr-o poian`, \n st\nga noastr`, s-a aprins brusc o v\lv`taie [i Marin, unul dintre
 34

noi, a spus s` mergem acolo, c` poate arde p`durea. Ne-am f`cut drum \ncolo,
caii se tot \mpotriveau [i c\nd am ajuns, am v`zut, uimi]i, c` nu ardea nimic, ci
lumina aceea, ca de flac`r`, izbucnea parc` din p`m\nt, era a[a...nu [tiu cum s`
v` zic, c` nici n-am mai pomenit a[a ceva! {i \n mijlocul poienii s`reau \n cerc,
]in\ndu-se de m\ini, cinci femei, parc` [i acum le v`d: \nalte, slabe, cu p`rul
lung [i blond [i \mbr`cate \n alb. Ni s-au p`rut frumoase, de[i nicic\nd nu mai
v`zusem femei at\t de \nalte, s` tot fi avut 2 metri fiecare! Dansau, pesemne,
pe melodia aceea ciudat`, ca \ntr-o hor`, se suceau [i se \nv\rteau, sprintene [i
u[oare ca [i cum n-ar fi atins p`m\ntul...".
Fascina]i, cei doi prieteni ai s`I descalec` [i intr` [i ei \n hor`, fiind
primi]i cu chiote de straniile apari]ii. Singur, Vasile rezist` tenta]iei, de[i, dup`
cum singur m`rturise[te "ardea carnea pe mine s` m` duc [i eu, era de parc`
cineva nev`zut m-ar fi tras de m\n`, ca s` m` duc, auzeam chiar \n g\nd un glas
dulce ce m` ademenea. Dar eu [tiam c` acelea trebuie s` fie Ielele [i mi-a fost
fric`. Le-am strigat [i celorlal]i, s` vin` \napoi, dar lor nici nu le p`sa, dansau [i
r\deau, \nl`n]ui]i \n hor` [i nu d`deau semne c` m-ar fi auzit". Dansul "ielelor"
a fost ultima imagine pe care b`tr\nul [i-o aminte[te: "Deodat` mi s-a pus pe
pleoape un somn ca de plumb. M` ]ineam s` nu dorm, c`ci [tiam c` n-o s`-mi
fie bine, dar nu am rezistat. Ame]it, am alunecat cu capul pe coama calului [i
am c`zut \n nesim]ire".
Partea bizar` \ncepe \ns` abia acum. Diminea]a, \n zori, Vasile Pricop se
treze[te pe un c\mp, f`r` s` [tie unde se afl` [i cum ajunsese acolo. Calul p`[tea
l\ng` el. T\n`rul se ridic` [i, \nc` buim`cit, se apropie de primul sat \nt\lnit, pe
care \l recunoa[te, cu uimire, ca fiind C`scioarele, localitate aflat` la vreo 15
kilometri distan]` de locul unde \[i pierduse cuno[tin]a! |nt\lnindu-se cu un
prieten, \i poveste[te \nt\mplarea, dar acesta nu \l crede, consider\ndu-l beat.
Total debusolat, se \ntoarce acas`, ajung\nd pe la amiaz` [i afl\nd cu uimire c`
este c`utat de autorit`]i pentru...uciderea amicilor cu care plecase de la Bal!
Ace[tia fuseser` g`si]i la locul "horei", mor]i, de c`tre un p`durar. Ceea ce li s-
a p`rut ciudat [i jandarmilor (institu]ia Jandarmeriei nu fusese \nc`
transformat` \n Mili]ie - n.n.), era faptul c` cei doi nu prezentau urme de
 35

violen]`. |n urma cercet`rilor efectuate, s-a stabilit nevinov`]ia lui Pricop, iar
dosarul a fost clasat [i se afl` poate [i ast`zi \n arhivele poli]iei giurgiuvene. "|n
anii care au urmat, spune Vasile Pricop, am mai fost la locul cu pricina,
\ncerc\nd s` l`muresc misterul pe cont propriu. Am observat c`, \n zona unde
dansaser` Ielele, iarba nu mai cre[tea. Doi ani la r\nd nu a mai crescut, [i apoi
a \nceput s` r`sar`, ici-colo, pipernicit` [i decolorat`. N-am spus nim`nui despre
plimb`rile mele acolo, nici m`car celor din familie, c` vorba zboar`, [i mi-era
team`, [ti]i cum se spune, c` criminalii se \ntorc la locul faptei... Dar, cu toate
str`daniile mele, n-am reu[it s` pun nimic cap la cap, nimic nu se leag`! Am s`
mor [i n-am s` aflu ce s-a petrecut atunci...".
{i totu[i, ce s-a \nt\mplat \n acea noapte de 1 spre 2 mai a anului 1948,
\ntr-o p`dure uitat` de lume din mijlocul C\mpiei Române? Nu vom [tii nici
noi, desigur, niciodat`, mul]umindu-ne s` lans`m ipoteze...
Cei mai mul]i dintre oamenii care au cunoscut acest caz, \nc` de la data
producerii lui, au concluzionat c` "ielele" s\nt vinovate de uciderea celor doi,
c`ci, spune tradi]ia popular`, "cel care danseaz` \n hor` cu Ielele nu mai poate
fi om, se pr`p`de[te ori se betege[te". Ast`zi, se cuvine s` privim faptele cu al]i
ochi. |ntreaga \nt\mplare povestit` de b`tr\nul Pricop pare mai degrab`
descrierea unei \nt\lniri de gradul IV. Am`nuntele s\nt semnificative:
rotocoalele ca de foc ce se \nv\rteau pe cer, lumina venit` de pretutindeni [i de
nic`ieri..."Femeile" observate au un aspect at\t de pu]in p`m\ntean \nc\t \l
intrig` [i pe b`iatul de 17 ani, c\t avea atunci Vasile Pricop. F`pturi parc`
serafice, blonde, sub]iri, \mbr`cate \n alb [i, lucru uimitor, \nalte de circa 2
metri! Unde am mai \nt\lnit noi astfel de "uria[i"? |n numeroase observa]ii
OZN, totul culmin\nd cu mult mediatizata "\nt\lnire" de la Voronej, din fosta
Uniune Sovietic`, atunci c\nd trei fiin]e humanoide, slabe, cu un p`r lung [i
blond, foarte \nalte [i de asemenea \mbr`cate \n alb au \ncercat s` r`peasc` la
bordul unei nave extraterestre dou` femei. Nici sunetele "minunate" auzite de
cei trei nu s\nt singulare. |n literatura de specialitate \nt\lnim numeroase
referiri la semnale acustice curioase, de consisten]a unor melodii, care au
obsedat martorii luni \n [ir (Spielberg s-a inspirat chiar dintr-o asemenea
 36

\nt\mplare \n spledida sa "|nt\lnire de gradul III", film \n care eroii s\nt

fascina]i de semnalele sonore venite din spa]iu - n.n.). Nu \n ultimul r\nd,
dispari]ia vegeta]iei \n zona cu pricina pare a fi un indiciu serios c` ne afl`m \n
fa]a unui fenomen din sfera ufologic`. S` se fi petrecut, acum 50 de ani, o
\ncercare de r`pire, \ncercare e[uat` [i soldat` cu decesul victimelor? Au fost
cei doi ]`rani supu[i unor experimente de prelevare a unor ]esuturi sau organe?
Ancheta oficial` nu a certificat nimic din toate acestea...Sau poate c` a fost
vorba despre un contact de natur` erotic`, \n genul celui tr`it de sud-
americanul Boas [i at\t de dezb`tut \n mass media...
|n privin]a "traseului" parcurs, \n stare de incon[tien]`, de Vasile Pricop,
persist` semne de \ntrebare. Cum era fizic posibil ca \ntr-un interval de mai
pu]in de dou` ore (presupun\nd c` \n luna mai Soarele r`sare \n jurul orei [ase),
s` fie parcurs` c`lare o distan]` de peste 15 kilometri, pe un teren accidentat [i
nu \n linie dreapt`, \n condi]iile \n care calul b`iatului era deja epuizat dup`
cavalcada nocturn`? Singura explica]ie pare s` fie...teleportarea! De[i pare
neverosimil`, ea este cea mai de bun sim], c`ci \n rest, toate posibilele ipoteze
cad, r\nd pe r\nd, \ncep\nd cu cea care sus]ine c` bidiviul l-a c`rat p\n` \n locul
unde s-a trezit! |n repetate r\nduri, ]`ranii din satele \nvecinate au fost du[i
direct acas` de c`tre caii lor atunci c\nd, ame]i]i dup` vreo nunt` sau petrecere,
nu mai nimereau drumul. Calul lui Pricop [tia drumul dintre cele dou` sate, \l
f`cuse de zeci de ori, nu i-ar fi fost greu s` ajung` acas` cu st`p\nul \n [a, chiar
[i le[inat. {i totu[i nu a f`cut-o... |n mod cert, Vasile Pricop a fost "aruncat"
acolo unde s-a pomenit diminea]` de c`tre acele misterioase "iele", care,
probabil, nu erau doritoare de martori... De ce nu le-a interesat [i Vasile,
c`ruia, oricum, \i puteau face orice, din moment ce se pare c` \l hipnotizaser`
deja, iar`[i nu putem [tii...

MUTILAT~ DE IELE

Doamna Fotinia G\rbea din comuna Vr`ne[ti, jude]ul Arge[, avea, \n

1969, c\nd s-a petrecut aceast` \nt\mplare, v\rsta de 29 de ani. Iat` ce \[i
 37

aminte[te domnia sa:" Era prin octombrie, cam tot pe vremea asta, \n jurul orei
nou` seara. Fata mea, Nu]a, era cu un alt copil, din vecini, Virgil, dus` cu
vacile. Am stat eu ce-am stat, de i-am a[teptat [i, c\nd am v`zut c` tot nu vin,
ce mi-am zis: <S` [tii c` au trecut pe la Lacul Gondii (un “loc r`u”, \n accep]ia
localnicilor, unde se spune c` “oamenii \[i pierd min]ile” – mai multe
am`nunte \n paginile urm`toare ale c`r]ii – n.a.) [i s-au r`t`cit. L-am luat [i pe
b`rbatu-meu [i am suit pe deal, s` intr`m \n p`dure, dup` ei. Era \ntuneric bezn`
[i o cea]` p`c`toas` cum nu mai v`zusem \n via]a mea. Lini[te, ca de morm\nt,
auzeai orice fo[net. Ne-am apucat noi s` strig`m <M` Nu]o, m` Virgile!", nici
urm` de ei... Cine [tie pe unde erau r`t`ci]i. La un moment dat, m-am pierdut [i
de b`rbatu-meu. Am tot mers, nu mai [tiam pe unde-s eu, pe unde-s ceilal]i.
Apoi, am auzit talanga vacilor. M-am bucurat, crez\nd c` \i g`sisem pe copii, I-
am strigat, dar nici pomeneal` de ei. Pesemne se pierduser` de vaci. Am
\nceput s` m\n animalele, dar, c\nd au ajuns la o v\lcea, ele nu au vrut s` mai
mearg`, au \nceput s` mugeasc`, \nfrico[ate [i s-au \ntors, mai-mai s` m` ia \n
coarne [i mai multe nu! Atunci am priceput c` acolo era <locul r`u> [i le-am
m\nat prin alt` parte. C\nd, m-am pomenit strigat`. N-am s` uit niciodat` vocea
aia. Sem`na cu a b`rbatului meu, dar parc` era mai dulce, mai mieroas`.
<Fotinio!Fotinio!>, am auzit, venind ca de departe. Am stat s` \mi dau seama
de unde se auzea, [i iar a strigat: <Fotinio!>. Atunci am r`spuns: <Da, s\nt
aici!> |n clipa aceea am sim]it c` abia mai puteam mi[ca gura, c` parc` \mi
\n]epenise. Dar n-am dat aten]ie, ci am mers mai departe. |ntr-un t\rziu, l-am
aflat pe b`rbatu-meu, care mi-a zis c` m` strigase [i el, dar c` de auzit, c\nd \l
strigasem, nu m` auzise (!). V`z\nd c` tot nu dau roade c`ut`rile noastre, am
hot`r\t s` ne \ntoarcem acas`, [i s` a[tept`m a doua zi, c` ne g\ndeam noi, dac`
s-or fi r`t`cit, o s` se dezmeticeasc` ei p\n` la urm` [i s` vin` acas`. Dar, c\nd
am intrat \n curte, lucru de mirare: Nu]a era deja \n cas`, se \ntorsese prin alt`
parte dec\t pe unde mersesem noi, [i era speriat` grozav c` pierduse vacile".
"Cum am ajuns acas`, am sim]it c` mi se umfl` buza. De ce st`team, d-
aia mi se umfla. B`rbatu-meu zice: <Te-oi fi lovit \n vreo creang`>, dar eu nu
m` lovisem de nimic, ce, n-a[ fi sim]it? Am zis c` mi-o trece p\n` a doua zi [i
 38

m-am culcat. Dar ce s` vezi, \n diminea]a urm`toare, abia mai vedeam, aveam
gura str\mbat` de tot [i cu greu mai mi[cam m\inile [i picioarele. B`rbatu-meu
s-a \nvoit de la serviciu [i a mers cu mine la spital, la {tef`ne[ti. Doctorul s-a
uitat la mine, m-a consultat, m-a \ntrebat ce-am p`]it, [i i-am spus toat`
t`r`[enia. El a cl`tinat din cap: <P`cat de dumneata, c` e[ti femeie t\n`r`> Mi-a
dat un tratament de 300 de lei, [i `[tia erau bani pe vremea aia, dar mi-a zis,
poate n-o s` crede]i, da' el a[a mi-a zis:< Dac` nu d` rezultate tratamentul
`sta, \]i dau un sfat: \ncearc` [i pe la babe doftoroaie, c` ele s-or pricepe mai
bine la ce ai dumneata!> V` jur c` a[a mi-a spus, c\t era el de doctor. |ntr-
adev`r, doctoriile nu m-au ajutat cu nimic, astfel \nc\t m-am dus la o moa[`
b`tr\n` de aici, de la noi, din Vr`ne[ti, zis` Didina. I-am povestit ce-am p`]it [i
ea m-a sf`tuit s` merg la un vr`jitor, unul R`doi, s`-mi desc\nte de Iele, cu o
litr` de ]uic`, dou`-trei c`p`]\ni de usturoi [i o litr` de ap`. Cum mi-am spus am
f`cut [i omul acela i-a zis mamei:<Dac` fata dumitale nu era tare de \nger, nu
mai aveam ce-i face! A r`spuns la strigarea Ielelor [i ori murea, ori r`m\nea
beteag`!> I-am urmat sfatul [i \n patru luni, mi-am revenit, nu mai aveam
nimic. Dar [i c\t am tras, p\n` m-am f`cut bine, c` nici nu mai puteam vorbi, mi
se dusese, cum se zice, gura la spate [i-mi curgea \ntruna scuipat din gur`, de
st`team mereu cu batista la gur`, s` nu m` vad` oamenii [i s` r\d` de mine.
Acuma cred [i eu c-am avut noroc, c`ci de obicei cine vede sau aude Ielele, nu
scap` de ele nepedespsit pe via]`!"
|n afar` de anomaliile pe care acest loc le prezint` ([i despre care vom
vorbi pe larg \ntr-un capitol urm`tor), o alt` ciud`]enie a zonei se poate
desprinde din cuvintele doamnei G\rbea. |n declara]ia sa, aceasta afirm` :
"B`rbatu-meu mi-a zis c` m` strigase [i el, dar de auzit, c\nd \l strigasem, nu
m` auzise!". Oare ce s` se fi petrecut \n acea noapte, c\nd locurile au fost
\nv`luite \ntr-o cea]` "nemaiv`zut`"? {i de ce cei doi so]i nu s-au auzit unul pe
cel`lalt, de[i, \n mod logic, ar fi trebuit s` se \nt\mple a[a, distan]a care-i separa
fiind mai mic` de cinci sute de metri, \n lini[tea ca "de morm\nt"? Au fost ei
separa]i de "ceva" care a f`cut imposibil` orice comunicare? A intrat, f`r` [tirea
ei, femeia, \ntr-un univers paralel? A cui era vocea "mieroas`" pe care a auzit-
 39

o? A cuiva dintr-o alt` lume? {i cum se explic` groaza pe care vacile au tr`it-o
c\nd au \ncercat s` intre \n "locul r`u"? Au sim]it ele un pericol pe care omul
- \n cazul de fa]` Fotinia G\rbea - nu l-ar fi putut sim]i? La toate aceste
\ntreb`ri, fiecare r`spunde cum crede, cum [tie. Dac` mai [tie ce s` cread`...

POVESTEA LUI B~NIC~ DOLEANU – V~CARUL CARE L-A

V~ZUT PE “MO{UL-DUMNEZEU”!

Perioada interbelic` a reprezentat, pentru ]ara noastr`, un veritabil “timp

al minunilor”, \n care oamenilor, cu prec`dere celor mai s`raci [i mai umili, li
se ar`tau, \n locuri izolate [i pu]in umblate, fiin]e miraculoase. Materializate
“din aer”, aceste fiin]e luau de cele mai multe ori \nf`]i[area unor “mo[i” cu
pletele [i b`rbile albe [i lungi, ce-i \mbr`cau aidoma unor ve[tminte, spre
deosebire de apari]iile din ]`rile catolice, de la sf\r[itul secolului XIX,
\nceputul secolului XX, ce o aveau \n centru pe Fecioara Maria. De fiecare
dat`, aceste apari]ii transmiteau celor pe care-i contactau mesaje cu caracter
religios, cer\ndu-le s` le trimit` semenilor porunca de a nu se mai l`sa prad`
p`catelor, de a reveni pe calea credin]ei. Tocmai de aceea, cvasitotaliatea
apari]iilor de la noi au fost considerate, asemenea celor petrecute la Lourdes
sau Fatima, divine, iar martorii lor au fost unanimi \n a-L recunoa[te \n acele
personaje av\nd \nf`]i[area unor b`tr\ni \n]elep]i, albi]i de ani, pe “Mo[ul-
Dumnezeu”, zeul tradi]ional [i primordial al acestui neam, zeu scobor\tor
poate din Zamolxes [i asimilat de cre[tinism, ca Fiin]` Suprem`. Cea mai
celebr` apari]ie de acest gen, c`ruia \i vom [i dedica, \n paginile urm`toare, un
amplu material, s-a desf`[urat \n 1935, la Maglavit, un sat izolat din c\mpia
oltean` a Dun`rii. Dar am s` \ncerc s` v` prezint, \n egal` m`sur` [i alte c\teva
cazuri similare [i dac` nu la fel de bine popularizate, atunci la fel de
spectaculoase. Eroul primului dintre acestea, un v`car analfabet din Casota
Buz`ului nu mai este \ns` ast`zi printre noi. S-a dus, asemenea lui Petrache
Lupu, s`-l \nt\lneasc` pe “Mo[ul” \n |mp`r`]ia Lui cereasc`…
 40

P\n` \n acel an, 1928, via]a lui B`nic` Doleanu din satul buzoian Casota
nu cunoscuse nimic spectaculos. N`scut \ntr-o familie nevoia[`, cu mul]i copii,
B`nic` deprinsese de mic neajunsurile unui trai s`r`c`cios. {coal` nu f`cuse, a[a
c` niciodat` nu a [tiut a citi sau a scrie. Era un om retras, cuminte, unii chiar \l
considerau “bleg” din pricina acestei cumin]enii. Avea exact firea pa[nic` a lui
Petrache Lupu, ciobanul de la Maglavit, dar spre deosebire de acesta vorbea
bine [i la data producerii miracolului ce urma s`-i schimbe via]a trecuse deja
de prima tinere]e [i avea o familie \nchegat` - nevast` [i patru copii.
|n ziua de 30 iulie a anului respectiv, pe c\nd se afla cu cireada de vite –
el fiind pus v`car al satului – pe islaz, B`nic`, toropit de c`ldur`, privea bietele
animale cum din pricina secetei m\ncau r`d`cinile de iarb` ce mai r`m`seser`
pe islaz, amestecate cu p`m\nt. Era o zi canicular`, cu un cer senin [i un soare
care p`rea s` topeasc` totul, pe P`m\nt. La un moment dat, v`carul a avut
impresia c` l\ng` el se mai afl` “cineva” [i \ntorc\ndu-[i privirea a observat, \n
dreapta sa, un mo[neag cu p`r [i barb` alb`, care st`tea [i-l privea.
“Mo[ul” l-a m`surat pe v`carul ce r`m`sese mut de uimire [i i-a dat bun`
ziua, \n cea mai pur` limb` româneasc` \ntreb\ndu-l dac` au preot \n sat [i dac`
acesta face slujb` \n zilele de vineri. La r`spunsurile pozitive ale b`rbatului
ce \nc` nu-[i putea crede ochilor ceea ce vedea, “Mo[ul” i-a pus apoi o
\ntrebare aparent inexplicabil`, din punct de vedere al credin]ei cre[tine:
“Oamenii din sat lucreaz` \n zilele de vineri?” B`nic` Doleanu s-a ar`tat
surprins de o asemenea \ntrebare, mai ales c` \n religia cre[tin`, at\t ortodox`
c\t [i catolic`, nu se specific` vreo interdic]ie \n privin]a acelei zile, o
asemenea opreli[te exist\nd pentru “ziua c\nd Dumnezeu s-a odihnit la Facerea
Lumii” – duminica. Totu[i, a dat un r`spuns evaziv, spun\nd c` oamenii
respect` regulile, a[a cum le-a stabilit Biserica. “S` chemi preotul, s` vin` aici”,
i-a spus “Mo[ul”, dar c\nd B`nic` s-a ridicat s`-i \ndeplineasc` cererea a
observat cum, sub ochii s`i, enigmaticul personaj dispare, pierz\ndu-se \n aer
ca un fum…
Speriat [i contrariat, c\nd a ajuns la marginea satului, v`carul s-a
\ntors din drum, spun\ndu-[i c` probabil totul a fost o halucina]ie, datorat`
 41

c`ldurii. N-a apucat \ns` s` se a[eze la loc, pe islaz, c` un glas s-a f`cut auzit,
“venit din ceruri”, f`r` \ns` ca cineva s` se vad`: “Ai fost la preot?” l-a \ntrebat
glasul, iar B`nic`, instinctiv, a r`spuns pozitiv. S-a ridicat pe urm` [i [i-a rotit
ochii de jur \mprejur. Nu se vedea nimeni. |i mai venise inima la loc, c\nd a
auzit iar`[i vocea [i a v`zut, \n t`ria cerului, un porumbel alb, uria[, care-i
vorbea cu grai omenesc. |n c\teva secunde, p\n` s` se dezmeticeasc` v`carul,
porumbelul s-a l`sat u[or spre p`m\nt [i, \n clipa \n care a atins solul, s-a
transformat \n acel b`tr\n albit de ani. “De ce m-ai min]it? Eu te-am v`zut cum
te-ai \ntors din drum! De ce te-ai \ndoit de cuv\ntul Meu?” l-a certat “Mo[ul”,
iar B`nic`, tremur\nd tot, a \ngenuncheat [i a \nceput s` fac` m`t`nii, cer\nd s`
fie iertat. C\nd “Mo[ul” l-a trimis a doua oar`, B`nic` nu s-a mai oprit dec\t \n
fa]a preotului din sat, spun\ndu-i \ntreaga poveste. De[i \l [tia pe v`car om cu
frica lui Dumnezeu, care n-ar fi min]it pentru nimic \n lume, [i cam bleg de
felul s`u, \nc\t n-ar fi putut scorni o asemenea poveste fantastic`, p`rintele tot
nu l-a crezut. |ntorc\ndu-se la islaz, B`nic` l-a aflat aici pe “Mo[“ [i i-a povestit
\nt\mplarea, iar acesta i-a r`spuns, cu triste]e \n glas, c` [tie c` a fost la preot
dar c`, deoarece nici m`car acesta n-a crezut \n adev`rul spuselor lui B`nic`, va
fi r`u…
De[i B`nic` a povestit uluitoarea p`]anie pe care o tr`ise [i altor
oameni, nimeni nu l-a crezut. Dar la trei zile dup` acest eveniment, pe c\nd
\ntreg satul se afla la arie, la seceratul gr\ului, o \nt\mplare inexplicabil` avea
s` le deschid` tuturor ochii [i s`-i fac` a \n]elege c` v`carul nu min]ise. Al`turi
de un pu] cu ap`, \n partea de miaz`noapte a islazului, se instalase o
treier`toare cu aburi, adus` s` treiere gr\ul ]`ranilor din Casota. Pe la miezul
zilei, c\nd treier`toarea func]iona, \nconjurat` de lucr`tori, [i de famiilile
s`tenilor, a ap`rut \n fa]a tuturor un porumbel neobi[nuit de mare. Prezent [i el,
B`nic` Doleanu le-a strigat oamenilor c` acesta este porumbelul ce i se ar`tase.
Pas`rea a prins s` se a[eze pe umerii oamenilor [i ace[tia au vrut s-o prind`, dar
orice \ncercare a lor a dat gre[. Parc` porumbelul le [tia inten]iile [i, cu o
clip` \nainte ca ei s`-l \n[face, zbura deasupra lor. Deodat`, \naintea tuturor
celor de fa]`, a intrat \n treier`toare \n timpul func]ion`rii, pe locul unde se
 42

scoteau paiele [i a ie[it prin tob`, unde se puneau snopii de gr\u pentru treier;
ie[ind nev`t`mat [i imaculat de acolo, porumbelul s-a a[ezat pe cazanul
vaporului, care frigea [i a stat c\teva secunde, f`r` s` p`]easc` absolut nimic [i
f`r` s` se \nfrico[eze de duduitul ma[inii.
|n acea clip`, to]i ce se aflau pe ogor au \ngenuncheat ca la un semn [i
au \nceput a se ruga fierbinte de iertare, fiindc` nu crezuser` ce li se spusese.
Iar B`nic`, [i el cu lacrimi \n ochi, \i privea cum to]i se rugau cuprin[i de
credin]` curat`, \nc\t nimic nu le-a mai putut fi obstacol \ntru a crede cele
spuse de porumbel, cum [i cele ce aveau s` se mai spun`.
|n scurt timp, Casota devenea, gra]ie acestei \nt\mpl`ri, loc de pelerinaj,
tot at\t de vestit ca [i Maglavitul, peste doar c\]iva ani. Sute de oameni au
luat \n acea var` cu asalt mica a[ezare buzoian`, \n speran]a c` li se vor mai
ar`ta [i lor apari]iile divine [i dornici de a-l atinge ori de a-l vedea m`car pe
B`nic` Doleanu, v`carul care vorbise cu “Mo[ul-Dumnezeu”. Pe locul unde
“Mo[ul” ap`ruse s-a ridicat cur\nd o capel` mic`, unde preotul slujea, cum i se
spusese v`carului, iar oamenii veneau s` se roage, noapte [i zi. Tot acolo,
B`nic` le vorbea semenilor s`i, cer\ndu-le s` se \ntoarc` de pe c`ile p`catului [i
ale pierzaniei. Dup` ridicarea acestei capele, apari]iile [i dialogurile lui B`nic`
Doleanu cu b`tr\nul cu plete [i barb` alb`, lung` p\n`-n p`m\nt aveau s`
\nceteze. Oamenii continuau \ns` s` vin`, din toat` ]ara, s` caute l`ca[ de
\nchin`ciune [i de alinare a bolilor de care sufereau, fiindc` se pare c` aici au
avut loc [i vindec`ri miraculoase. Dup` r`zboi, \ns`, \n timpul contraofensivei
sovietice, solda]ii Armatei Ro[ii, intriga]i de aceast` capel` ridicat` \n plin
c\mp, nu s-au l`sat p\n` ce nu au distrus-o, f`r` s` ]in` seama de rug`min]ile lui
B`nic` [i ale celorlal]i s`teni. De atunci, capela nu a mai fost reconstruit`, iar
v`carul s-a \nchis \n el, \ntr-o stare de mu]enie, asist\nd cum “steaua cu cinci
col]uri de la R`s`rit”, prezis` de Petrache Lupu, punea st`p\nire pe ]ar`. Abia \n
ultimii ani de via]`, el mai accepta, la c\te-un pahar de vorb` cu s`tenii, s` le
povesteasc` despre \nt\mpl`rile nemaiauzite de atunci [i despre cum a vorbit el
cu Dumnezeu…
 43

B`nic` Doleanu a murit de b`tr\ne]e, \n 1966, iar morm\ntul i se afl` \n

cimitirul local din Casota. O cruce simpl` de piatr` vegheaz` la c`p`t\iul s`u,
de pe care scrisul aproape s-a [ters. Nea B`nic`, dup` cum \i spuneau prietenii
[i cunoscu]ii a murit s`rac, a[a cum “Mo[ul” \i prezisese [i unui alt “ales”,
Petrache Lupu, care odihne[te \n cimitirul din Maglavit, sub o lespede la fel de
simpl`. Copiii i s-au \mpr`[tiat prin lume. Ultima sor` \nc` \n via]` era bolnav`,
la data vizitei mele la Casota, fiind internat` \ntr-un spital din R\mnicu-S`rat.
Casa \n care familia lor a locuit este acum \n paragin`, o cas` b`tr\neasc` \n
contrast cu casele noi, de c`r`mid`, de l\ng` ea. Cu toate acestea, oamenii
locului nu l-au uitat. Memoria lui este \nc` vie \n inima [i mintea celor ce l-au
cunoscut. Cu c\]iva dintre ei am reu[it s` stau de vorb` afl\nd astfel lucruri
inedite despre minunatele \nt\mpl`ri petrecute cu [apte decenii \n urm`…
Domnul Gheorghe Aldea, de[i un copilandru la vremea respectiv`, n-a
uitat nimic din cele v`zute atunci. “Mari semne [i minuni ne-a fost dat s`
vedem. Eu cred c` tot ceea ce-a spus B`nic` Doleanu nu a fost de la el, ci de la
Dumnezeu. C` n-avea cum s` inventeze un v`car prost, care nu [tia carte,
aceste lucruri minunate [i tocmai d-aia zic c` i s-a ar`tat lui <Mo[ul>, c` dac` i
se ar`ta vreunuia de[tept, s-ar fi spus c` `sta le-a iscodit, de la el, din mintea
lui. Apoi \ntreg satul a v`zut minunile ce s-au \nt\mplat dup` \nt\lnirea lui nea
B`nic` cu <Mo[ul>, la islazul vacilor, astea chiar nu se poate spune c` el le-a
scornit, c` doar to]i au fost martori. {i asta nu a fost tot. La trei zile dup`
\nt\mplarea de la arie, pe cer s-a ar`tat \n plin` zi un glob de foc care a zburat
peste noi [i s-a pr`bu[it cu zgomot grozav pe o costi[`, la marginea satului. Am
fost [i eu acolo, cu al]i copii de seama mea, [i am v`zut c` f`cuse o groap`
mare, ca de obuz, \n p`m\nt. |n locul acela, s-a ridicat pe urm` o cruce, oamenii
\i ziceau “crucea lui B`nic`”, dar acum vreo dou`zeci de ani, crucea s-a
d`r\mat… {i tot acolo unde c`zuse acel glob nu a mai crescut iarb` mult timp
de atunci”.
Acum \n v\rst` de aproape 90 de ani, Gheorghe Ni]u, fost primar al
Casotei, era, \n 1928, un t\n`r cu musta]a abia mijit`. {i domnia sa a fost
martor la apari]ia porumbelului, pe ogor, ba chiar s-a aflat cel mai aproape de
 44

acesta, el \ntre]in\nd mecanismele treier`toarei. “B`nic` a fost un om tare bun.

C\t era de s`rac, c` a fost s`rac toat` via]a, nu s-a atins de un ban din cei dona]i
de miile de oameni veni]i aici, s` vad` minunea. Atunci, la arie, am v`zut cu
ochii mei cum a intrat porumbelul \n treier`toare [i a ie[it nev`t`mat. Mare
minune a fost aceea, s-a a[ezat lumea \n genunchi [i s-a rugat, s` ne ierte
Dumnezeu p`catele…{i B`nic` vorbea cu porumbelul, dar nimeni nu auzea ce-
i spune, numai v`carul auzea!”. So]ia domnului Ni]u, Aneta, adaug`: “Dup` ce
s-a ridicat bisericu]a de la islaz, erau \nc` oameni care nu credeau \n minunile
vestite de B`nic`. Eu nu [tiam ce s` zic, eram doar o feti[can`, dar, am mers
totu[i, \ntr-o sear`, cu alte fete de seama mea, la acea bisericu]`. C\nd am intrat
\n bisericu]`, am stat noi ce-am stat, ne-am rugat [i am vorbit \ntre noi,
iscodindu-l pe nea B`nic` s` ne spun` ce [i cum, c\nd, pe la miezul nop]ii, s-a
auzit venind a[a, ca o v\j\itur`, de afar`. Noi ne-am speriat, dar el ne-a lini[tit,
spun\nd c` totul e bine, c` nu se \nt\mpl` nimic. A deschis u[a bisericu]ei [i
atunci am v`zut noi c` v\j\itul acela de la un stol de porumbei vine. Au intrat
porumbeii \n biseric`, peste umerii no[tri [i au dat un ocol, p\n` la turle, [i au
ie[it. Iar au intrat, iar au dat ocol, [i au ie[it. {i tot a[a, cam de vreo cinci ori,
p\n` ce s-au dus de tot…Noi am r`mas minunate de a[a lucru [i de-atunci am
crezut c` cele de zicea B`nic` nu-s minciuni, c` pe o mare putere din ceruri se
sprijinea el”.
Faptele, \n afara celor relatate mai sus, s\nt desigur mult mai complexe.
Lipsa unei investiga]ii a cazului la momentul producerii lui m-a \mpiedicat
\ns` s` realizez o impresie global` asupra sa, [i tot ceea ce am putut realiza a
fost s` \ncerc reconstituirea faptelor petrecute acum mai bine de 70 de ani din
mici buc`]i de puzzle - declara]iile celor ce au fost martori ai “minunii de la
Casota”. |n orice caz, trebuie s` remarc`m extraordinara asem`nare cu “cazul
Maglavit”. De la \nf`]i[area acelui “Mo[“ p\n` la faptul c` at\t Petrache Lupu
c\t [i B`nic` Doleanu erau analfabe]i [i aveau o fire molcom`, introvertit`,
pu]in deschis` comunic`rii – cu at\t mai mult cu c\t Petrache era cu des`v\r[ire
mut. Mai departe, s` constat`m c` ambele cazuri se prezint` sub forma
aceluia[i algoritm: apari]ia le cere oamenilor s` cheme preotul, ace[tia refuz`,
 45

[tiind c` nu vor fi crezu]i, dar \n cele din urm` accept` [i zvonul despre
viziunile lor se r`sp\nde[te rapid. |ntocmai ca la Maglavit, [i la Casota s-a
ridicat o biseric`, distrus` cu totul \n decursul timpului, iar apari]iile au avut
puternice efecte benefice asupra moralit`]ii locurilor, sc`z\nd num`rul
furturilor [i al crimelor, mult` lume fiind convins` s`-[i \ntoarc` fa]a spre
credin]`. Nu putem neglija, \n finalul enumer`rii noastre, un aspect omis de
cercet`rile trecute: leg`tur`, aparent absurd`, dintre aceste “apari]ii divine” [i
fenomenul OZN. “Blocul de cea]` l`ptoas`” din care ap`rea “Mo[ul” de la
Maglavit, globul de foc care s-a pr`bu[it la marginea Casotei, dup` minunea de
la arie ( caz identic cu cel observat de Alexandru Sift \n P`durea Hoia-Baciu –
n.n.), s\nt elemente care nu pot l`sa sceptic chiar [i pe un credincios dogmatic.
{i se pare c` \nc` n-am dat de urma tuturor conexiunilor pe care aceste
inexplicabile “apari]ii divine” le implic`…

DOSAR OZN

EXIST~ O BAZ~ SECRET~ OZN |N LACUL VIDRARU?

 46

Cunoscut [i mult l`udat drept o ctitorie a "iepocii", de[i construc]ia sa

a \nceput pe timpul lui Gheorghiu-Dej, barajul de pe Arge[, de la Vidraru
reprezint`, dincolo de orice inadverten]` politic` [i doctrinar`, o m`rturie a
geniului constructorului români. Dar nu la a l`uda efortul miilor de eroi
anonimi care au lucrat aici, m`cin\nd puterea st\ncii [i z`g`zuind, cu lan]uri de
o]el [i beton, puterea [uvoaielor, se va rezuma articolul nostru. El va face
referire la anumite evenimente [i fapte ce au avut loc aici, de-a lungul
anilor, \nt\mpl`ri bizare, menite "s`-]i fac` p`rul m`ciuc`", dup` cum se
exprima un martor, [i care ne duc cu g\ndul la o ipotez` tot mai plauzibil`: \n
lacul Vidraru exist` o baz` a "farfuriilor zbur`toare" venite din alte lumi...
M`rturiile \n acest sens s\nt elocvente, multe dintre ele fiind subiectul
unor articole de pres` sau fiind publicate \n c`r]i ale unor prestigio[i autori
români pasiona]i de domeniul fenomenelor OZN.
Prima din lungul [ir de astfel de m`rturii dateaz` din martie 1968 [i
apar]ine domnului I. A., tehnician proiectant din Craiova, care efectua, pe
atunci, stagiul militar la o unitate militar` din Pite[ti. Iat` ce-[i aminte[te
domnia sa, citat de scriitorul C`lin N. Turcu, \n cartea "Paradoxul
secretomaniei": "M` \ntorceam, \mpreun` cu \nc` 80-100 de militari [i cu
grada]ii lor (aproximativ 3 plutoane), dintr-un mar[ efectuat \n zona barajului
hidrocentralei de la Vidraru. Era cam pe la ora 18:00 [i se l`sase \nserarea, mai
ales c` zona era foarte \mp`durit`.
Merg\nd \n coloan` spre Curtea de Arge[, aten]ia mi-a fost atras` de o
lumin` puternic`, alb`, venind din partea st\ng` a coloanei \n mi[care, de dup`
zona \mp`durit` din partea st\ng` a [oselei. Distan]a estimat` p\n` la baraj, unde
se afla lumina, era de circa 1-1,5 km. Am observat un corp sferic, luminos, de
culoare alb-liliachiu fluorescent, cu un br\u de lumini la mijloc, de culoare
ro[u \nchis [i verde deschis, care cobora spre [oseaua de deasupra barajului [i
care, \n aparen]`, s-a a[ezat pe asfalt, \n mijlocul barajului; martori am fost la
faza final`, \nainte de aterizare, deoarece vizibilitatea era \mpiedicat` de
existen]a zonelor \mp`durite. Br\ul de lumini din mijlocul obiectului se rotea
 47

sau se aprindea succesiv, d\nd senza]ia de rotire a lor sau a \ntregului obiect.
M`rimea obiectului o apreciez a fi de aproximativ 20-30 m \n diametru. De la
distan]a la care ne aflam, nu am auzit nici un zgomot. Timpul total de
observa]ie a fost de maximum un minut. C\]iva militari au vrut s` se \ntoarc`
la baraj, s` vad` mai bine despre ce e vorba, dar superiorii nu le-au permis,
astfel c` [i-au continuat drumul spre Curtea de Arge[. Obiectul a fost acoperit
de vegeta]ie [i nu s-a mai v`zut. |n timpul oberva]iei, obiectul a r`mas aperent
nemi[cat, r`sp\ndind \n jur, peste baraj [i [osea, o lumin` rece, albicioas`, ca un
halou".
O alt` semnalare a fost f`cut` la pu]in` vreme, \n luna iunie a aceluia[i
an, pe data de 8. Autoarea ei este doamna Richalda Knabe, profesoar` la liceul
din C`p`]\neni, jud. Arge[. "Locuiesc, declar` dumneai, \ntr-o zon` apropiat` de
hidrocentrala electric` [i am \n fa]a casei mele versantul unui munte \mp`durit.
Eram a[ezat` pe verand` [i cerul era senin. Trebuie s` fi fost ora 16:30 sau
17:00, c\nd am observat pe cer un obiect care m-a f`cut s` m` g\ndesc la o
p`l`rie de cowboy. Zbura pe deasupra v`ii, f`r` zgomot, de la Nord spre Vest
(deci venea dinspre baraj - n.n.). Partea dreapt` a aparatului era str`lucitoare,
iar cea din st\nga mai \ntunecat`. Zbura la o foarte mare \n`l]ime, iar diametrul
s`u aparent era de aproape un metru. Vecina mea, Corina Dumitrescu, ce st`tea
al`turi de mine, se ridic` imediat pentru a-l anun]a pe so]ul meu, aflat \n
spatele nostru, la primul etaj. Dar c\nd a venit el pe verand`, obiectul disp`ruse
deja".
Dac` m`rturiile precedente se refer` doar la obiecte zbur`toare
neidentificate care au survolat barajul [i, \n primul caz, chiar au aterizat pe
el, \nt\mplarea urm`toare, petrecut` \n 1978, este cu mult mai spectaculoas`.
Cum a]i reac]iona dac`, st\nd \ntr-o noapte pe malul unui lac lini[tit, a]i vedea
izbucnind deodat` din valuri un obiect zbur`tor de dimensiunile unei case? |n
nici un caz, bine nu prea v-ar fi...Cum nu le-a fost nici eroilor respectivei
\nt\mpl`ri, desprins` parc` din scenariul filmului "|nt\lnire de gradul III"!
Sorin Neac[u era, \n perioada amintit`, student la Facultatea de Istorie a
Universit`]ii Bucure[ti. |mpreun` cu prietena sa, Carmen (anonimat solicitat \n
 48

privin]a numelui de familie - n.n.), el se afla, \n vara acelui an, \ntr-o

excursie \n zon`. |n ziua de 12 august, cei doi au vizitat ruinele castelului de la
Poienari [i, fiindc` se apropia seara, au hot`r\t s` \nnopteze pe munte, \n
apropierea barajului hidrocentralei. Seara se anun]a foarte romantic`. Cei doi
au cinat [i apoi s-au a[ezat pe o p`tur`, pe iarb`, s` admire mirificul peisaj pe
care noaptea de var` li-l oferea. La un moment dat, \ns`, seara nu a mai fost
deloc romantic`, totul alunec\nd mai degrab` \n dramatism. S` ascult`m ce
spune domnul Neac[u, ast`zi profesor de istorie la un liceu din Bucure[ti: "|n
jurul orelor 23:00, din lac s-a ridicat, dintr-o dat`, un disc uria[, cu diametrul
aproximativ de 10 metri. Noi nu ne aflam, atunci, la o distan]` mai mare de
500 metri fa]` de el. L-am putut vedea perfect [i I-am observat evolu]ia cu
ochii l`rgi]i de groaz`. Am fost foarte speria]i, am crezut c` \nghe] de fric`,
atunci c\nd am v`zut c` se ridic` [i se apropie de noi. Dar nu spre noi venea.
Dup` ce s-a ridicat, direct pe vertical` [i a dat impresia c` vine spre locul unde
ne aflam, discul s-a \nclinat brusc, spre spate, parc` spre a-[i lua av\nt, [i a ]\
[nit spre cer cu o vitez` incredibil`. |n cinci secunde, ajunsese abia un punct
str`lucitor pe cer, \ndep`rt\ndu-se \nspre nord, \n direc]ia Transilvaniei. A
disp`rut definitiv din raza noastr` vizual` dup` alte c\teva secunde, dincolo de
crestele mun]ilor. Obiectul avea forma unui lighean \ntors [i o culoare
nedefinit`, \n orice caz, \nchis`, iar pe domul central se vedeau un fel de
<hubliuri>, dincolo de care r`zb`teau ni[te lumini verzi. Nu am v`zut fiin]e la
bordul s`u, dar s\nt convins c` erau. Men]ionez c` pe toat` perioada observa]iei
nu am auzit nici un fel de zgomot, venind dinspre acel obiect uria[. Dup` ce a
disp`rut, \ns`, am observat c` apele lacului erau foarte agitate, valuri destul de
mari izbindu-se de maluri, ceea ce cred c` nu se \nt\mpl` deseori \n cazul unei
ape interioare st`t`toare. Am mai fost, de atunci, de c\teva ori \n zon`, dar nu
am mai semnalat astfel de apari]ii. Despre aceast` \nt\mplare am povestit
multor persoane, dar foarte pu]ini au fost aceia care m-au crezut, din pricin`
c`, dup` cum mi s-a spus, <mul]i sus]in c` au v`zut lumini pe cer, dar nimeni
c` un OZN c\t toate zilele a ie[it din apele unui lac chiar sub ochii lui>".
 49

O \nt\mplare similar`, dar, ve]i vedea, dintr-un anumit punct de vedere

opus` celei povestite de domnul Sorin Neac[u, s-a petrecut ceva mai aproape
de prezent, \n urm` cu un an.T\n`rul I.F., din localitatea Moneasa, \[i
satisf`cea stagiul militar la o unitate de jandarmi \ns`rcinat` cu paza barajului
hidrocentralei de la Vidraru. |n toamna lui 1996, pe c\nd se afla \n serviciul de
gard` la obiectiv, el a fost martor la evolu]ia pe cerul nocturn [i apoi
dispari]ia...\n apele lacului a unui obiect luminos \n form` de disc. "Era ora
[ase f`r` dou`zeci diminea]a. S\nt sigur de asta fiindc` m-am uitat la ceas, s`
v`d c\t mai am de stat, [tiind c` la [ase trebuie s` vin` schimbarea g`rzii. F`r`
s`-mi dau seama, m-am uitat spre cer, care era foarte senin. Stelele \ns` abia se
mai vedeau. Se vedea foarte clar Luceaf`rul [i doar vreo trei-patru stele mai
mari. Am observat o stea care mi-a atras aten]ia c`ci, pe l\ng` c` era mai
str`lucitoare dec\t celelalte stele din jurul ei, p`rea s` coboare de pe bolt` [i-n
clipa aia mi-am spus c` e o stea c`z`toare [i mi-am amintit de ce spuneau `I
b`tr\ni, la noi, c` dac` vezi o stea c`z`toare, e semn c` moare cineva. Dar
<steaua c`z`toare> s-a dovedit c` nu era ce p`rea. La un moment dat, s-a oprit
din c`dere [i a pornit s` mearg` cumva la orizontal`, pe cer, apropiindu-se de
locul unde m` aflam. <M`, ce naiba de stea e asta?>, ]in minte c` am spus, \n
g\nd. {I ea tot venea, foarte str`lucitoare. Dup` c\teva secunde, am v`zut c` de
fapt este de forma unui disc, extrem de luminos, [i m-am g\ndit c` e un OZN [i
c` ce fac eu dac` vine spre mine. P`rul, v` spun sincer, mi se f`cuse m`ciuc`, nu
[tiu dac` \n]elege]i, dar chiar a[a am sim]it, c` de fric` mi se ridic` p`rul \n cap
[i m` furnic` pielea capului! Obiectul s-a oprit \ns` deasupra lacului [i a
cobor\t lin, scufund\ndu-se \n ap`, la vreo opt sute de metri de postul de
gard` \n care m` aflam. Aterizarea asta a durat cam vreo cinci secunde, [i eu
s\nt de p`rere c` s-a scufundat inten]ionat, fiindc` avea o vitez` foarte mic`
acum, spre deosebire de aceea pe care am observat-o la \nceput [i care era,
cred, de trei ori mai mare dec\t a unui avion. Deci, p`rerea mea este c` acel
OZN, dac` OZN a fost, nu s-a pr`bu[it \n lac, ci a intrat cu bun` [tiin]` acolo,
nu [tiu din ce pricin`. Locul unde s-a scufundat l-am ]inut minte [i \l pot ar`ta
cu precizie, cu condi]ia s` mi se p`streze anonimatul, pentru a nu avea
 50

nepl`ceri ulterioare. Men]ionez c` n-am raportat cele \nt\mplate nim`nui, nici

caporalului de schimb, nici vreunui superior, nu le-am spus nici m`car
colegilor de pluton, de team` s` nu se st\rneasc` v\lv` [i s` nu mai pot pleca
\ntr-o permisie ce-mi fusese promis` de o lun`. Nu s\nt pasionat de fenomenul
OZN [i nici nu prea credeam \nainte c` OZN - urile exist`, dar acum mi-am
cam schimbat p`rerea".
Un caz de ultim` or` este semnalat de domnul Dan Vame[u, pre[edintele
clubului OZN "Milky Way", date referitoare la el fiind publicate [i \n num`rul
de miercuri, 18 noiembrie 1998, al cotidianului arge[ean "Curierul zilei".
Ziari[ti ai acestui cotidian au pornit, \n seara zilei de 16 noiembrie, spre
p`durile din preajma lacului Vidraru, \n ideea realiz`rii unui reportaj de
senza]ie despre fiarele s`lbatice - \n spe]` lupii - care, se zvonea, ar b\ntui
h`mesite acele locuri, amenin]\nd via]a locuitorilor de acolo. |n loc de visatul
reportaj, ziari[tii s-au v`zut pu[i \n fa]a unui fapt [i mai de senza]ie: evolu]ia
unui OZN, \nso]it`, sus]in ei, de manifest`ri stranii. |n apropierea lacului,
Dacia cu care se deplasau, s-a oprit aparent f`r` cauz`. Ceasul indica orele
23:00. Crez\nd c` e vreo defec]iune tehnic`, ziari[tii au cobor\t, \n vreme ce
[oferul a deschis capota ma[inii, s` vad` despre ce e vorba. Subit, o rafal` de
ploaie s-a ab`tut peste ei, venit` ca din senin. Nu mult dup` aceea, \n lumina
farurilor au ap`rut dou` siluete: doi ciobani din localitatea Corbeni, cu turmele
de oi. C\inii l`trau \nnebuni]i, url\nd spre cer, iar cei doi, dup` ce s-au mai
lini[tit, au \nceput s` povesteasc` despre o lumin` mare, "c\t casa", \nso]it` de
un zgomot de tunet, care s-a ridicat pe cer, [i despre oile, care s-au \nv\rtit \n
cerc vreme de o jum`tate de or`, speriate, beh`ind \mbulzite, de parc` ar fi dat
lupii. |n acest moment, din sensul opus de mers s-a apropiat o ma[in` de
fabrica]ie str`in`, cu num`r de Vrancea. {I ocupan]ii ei, un cuplu din Foc[ani,
sus]ineau c` au v`zut acela[i obiect luminos. Femeia a spus c` emitea o lumin`
verde, iar ca form` sem`na cu dou` farfurii suprapuse. Foarte emo]ionat`, ea a
mai povestit despre felul \n care pur [i simplu obiectul s-a ridicat din apele
lacului, tr`g\nd dup` sine o cantitate imens` de ap` - s` fie aceasta ploaia c`zut`
din senin, dup` cum sugereaz` ziari[tii pite[teni? Ei mai afirm` c`, dup` c\teva
 51

minute, atunci c\nd se preg`teau s` urce spre baraj, ceasurile ar`tau tot ora
23:00, anomalie care, dup` ce au plecat din acel loc, nu s-a mai semnalat.
Ajung\nd la baraj, ei au \nt\lnit un soldat, aflat \n gard`, care le-a spus c`, \ntr-
adev`r, a auzit [i el zgomotul, dar de v`zut nu a v`zut nimic. F`r` s` aib`
norocul s` fotografieze OZN - ul iscat din ape, jurnali[tii s-au \ntors, \n cursul
aceleia[i nop]i, \n Pite[ti.
Parcurg\nd toate aceste cazuri, multe dintre ele incredibile, cum pare a fi
relatarea ziari[tilor pite[teni, \ntrebarea care apare pe buzele oricui este: de ce
aceast` avalan[` de observa]ii OZN deasupra [i \n jurul lacului Vidraru? Este
el, a[a cum sus]in unii, o veritabil` baz` pentru escadroane de aparate
zbur`toare apar]in\nd unor civiliza]ii extraterestre? Ipoteza, de[i pare
exagerat`, este totu[i plauzibil`. Unde s-ar putea ad`posti ni[te mesageri
cosmici care vor s` ac]ioneze discret [i f`r` s` atrag` aten]ia p`m\ntenilor
dec\t \n locuri unde ace[tia nu-i pot c`uta - sub ap`, de exemplu! De altfel,
asemenea "ascunz`tori" au fost semnalate nu numai la noi, ci [i \n Statele
Unite, Canada [i Scandinavia. {I, \nc` un am`nunt interesant de semnalat este
faptul c` observa]iile OZN \n zona barajului de la Vidraru au \nceput \n anul
1968, an \n care a fost semnalat un val de manifest`ri OZN f`r` precedent \n
istoria fenomenului la noi \n ]ar`. S` fi fost puse bazele...bazei submarine \n
acel an?
Dar \ntreb`rile nu se opresc aici. Apar]in obiectele luminoase
semnalate \n zona barajului de-a lungul anilor unor alte civiliza]ii, materiale?
Foarte probabil. M`rimea lor, faptul c` \n unele cazuri au fost observate
contururi ce p`reau metalice, chiar hublouri, ne determin` s` credem c` nu ne
afl`m \naintea unor manifest`ri bioplasmatice. Pe de alt` parte, \ns`[i m`rimea
acestor discuri [i globuri luminoase v`zute la Vidraru, de ordinul zecilor de
metri, ne duce cu g\ndul la aparate de zbor capabile s` transporte un echipaj de
fiin]e MATERIALE. Manifest`rile semnalate, efectele asupra lacului -
dislocarea unei cantit`]i mari de ap`, revenit` apoi pe p`m\nt sub forma unei
stranii ploi, valurile neobi[nuit de mari - , denot` st`p\nirea unor for]e de care
civiliza]iile terestre nu s\nt capabile. Oprirea ceasurilor, semnalat` [i \n alte
 52

\mprejur`ri, \n leg`tur` cu evolu]iile unor "farfurii zbur`toare", arat` c` dup`

toate aparen]ele, ei, vizitatorii, st`p\nesc timpul - poate fi [i calea prin care au
ajuns aici, din nesf\r[itele \ntinderi siderale. Dar ce caut` ei aici? Asta nu m`
mai \ntreba]i…
{i mai trebui amintit aici c` un caz \ntruc\tva similar cu cele semnalate la
Vidraru s-a petrecut \n Oltenia, \n vara anului 1993, el put\nd fi pus \n leg`tur`
cu celebrul "caz Gr`dinari", una dintre cele mai spectaculoase observa]ii OZN
pe teritoriul românesc. F`r` s` mai intru \n am`nunte, m` m`rginesc a aminti c`
martorii, dup` ce au fost pu[i pe fug` de evolu]ia unui "glob de lumin`" cu
diametrul de 3-4 metri, s-au retras spre sat, s` observe de acolo fenomenul.
Urc\ndu-se pe o f\nt\n`, ei au putut observa, pe...digul lacului de acumulare de
la Streje[ti, de pe r\ul Olt, trei obiecte luminoase - alb, verde [i ro[u - ce-[i
m`reau forma [i apoi se mic[orau, la intervale regulate de timp. Ulterior, [i
deasupra lacului au ap`rut lumini asem`n`toare care, dup` cum se exprim` unul
din martori, profesorul Nicolae Cep`reanu, "parc` ie[eau din ap` [i erau
puternice, ca de neon, dar de alt` culoare". Efectele au fost [i ele aproape
identice cu cele de la Vidraru: de[i nu era nici un pic de v\nt, pe lac se auzeau
valuri destul de mari, izbindu-se de mal!

UN "SUL DE FOC" PE CERUL SUDULUI

Satul C`scioare este o localitate din jude]ul Giurgiu, a[ezare micu]`, una
ca at\tea altele, risipite \n imensitatea c\mpiei. Odinioar`, pe aceste locuri
se \ntindeau falnicii codrii ai Vl`siei, din care \n zilele noastre nu au mai r`mas
dec\t p\lcuri r`zle]e de p`dure. Dar nu geografia locurilor, splendide, de altfel,
face subiectul acestor r\nduri, ci o \nt\mplare petrecut` cu c\]iva ani \n urm` -
martorii, oameni \n v\rst`, nu mai ]in minte cu precizie anul, \n orice caz,
undeva \nainte de Revolu]ie - \nt\mplare singular` \n România prin
circumstan]ele \n care s-a produs.
Doamna Tudora Petre este octogenar`, dar, cu excep]ia datei precise a
evenimentului neobi[nuit c`ruia I-a fost martor`, nu a uitat nimic din
 53

\nt\mplarea de atunci. Tocmai stranietatea, unicitatea lui, au f`cut ca

fenomenul s` r`m\n` statornic imprimat \n mintea b`tr\nei, ca printre cele mai
remarcabile momente din lunga ei via]`. "Era vara, cam tot pe vremea asta,
prin august, [i pe \nserat, adic` [ti]i, c\nd se \ng\n` ziua cu noaptea, \[i
aminte[te d\nsa. Nu m-am uitat c\t s` fi fost ceasul, cred c` nu mai mult de
nou`... Am ie[it din cas`, nu [tiu cu ce treburi, c\nd, deodat` am v`zut, sus, pe
cer, un obiect foarte mare [i foarte luminos, deplas\ndu-se cu repeziciune,
peste sat. Era ca un sul de foc [i se rotea \ntruna, \n vreme ce zbura. Am r`mas
cu gura c`scat`, parc` mi se \n]epeniser` picioarele, nici nu m` mai puteam
mi[ca. Probabil c` se afla la \n`l]ime mare, dar mie, atunci, poate [i de fric`, mi
s-a p`rut c` zboar` chiar pe deasupra casei vecinilor din fa]a noastr`! Dar l-am
v`zut perfect: era foarte lung, lung [i rotund la capete, [i str`lucea de-]i lua
ochii, \n \naltul cerului. Nu pot s` v` spun forma lui precis`, sau dac` avea alte
lumini pe el, tot din pricina str`lucirii. Era ca soarele de orbitor, nu te puteai
uita mult direct pe el! Eu cred c` mi s-a p`rut a[a de luminos [i fiindc` se l`sa,
din ce \n ce mai mult \ntunericul. Sulul `sta de foc a zburat peste sat, venind
dinspre miaz`noapte spre miaz`zi [i apoi s-a \ncetinit, a \nceput s` coboare [i
nu l-am mai v`zut. Cred c` s-a \ncetinit cam deasupra Arge[ului, a[a am f`cut
eu pe urm` socoteala, c` dac` ar fi cobor\t deasupra caselor din sat, v` da]i
seama, s-ar fi f`cut v\lv` mare. Dup` ce nu l-am mai v`zut deloc, am intrat \n
cas`, s` le spun [i celorlal]i \nt\mplarea, dar nu prea m-au b`gat \n seam`, au
zis c` oi fi v`zut o stea c`z`toare! Dar aia nu a fost stea c`z`toare, c` steaua
c`z`toare nu zboar` ca avionul, deasupra p`m\ntului, se pr`bu[e[te drept la
p`m\nt! Ce, n-am mai v`zut eu stele c`z`toare, [i c\nd eram mai t\n`r`? Nu se
compar` deloc! {I nici avion nu cred c-a fost, c` n-avea aripi, ce avion s` fie
`la f`r` aripi? Ba nici zgomot nu f`cea, la c\t de aproape l-am v`zut, trebuia s`
fi auzit ceva, mai ales dac` ar fi fost avion, \ns` nu s-a auzit nimic, nici motor,
nici altceva, ziceai c` merge pe mute[te! Am vorbit [i eu cu femeile [i cu
oamenii de prin sat, duminica, la drum, [ti]i, cum se adun` lumea [i
discut`...To]i au zis c` am v`zut o farfurie zbur`toare, ba chiar vreo dou` femei
au spus c` ar fi v`zut-o [i ele!"
 54

Spre norocul meu, \n cadrul aceleia[i investiga]ii am reu[it s` stau de

vorb` [i cu o alt` persoan` care a observat, atunci, misteriosul "survol" al
acelui sul de foc. Doamna Ileana St`nescu, de[i nu a vrut s` fie fotografiat`, a
acceptat, totu[i, s` ofere c\teva preciz`ri privind \nt\mplarea c`reia I-a fost,
\ntr-un fel, protagonist`. Iat` ce a declarat domnia sa: "Se \nsera, iar eu
treb`luiam prin curte. Lumina care, brusc, a incendiat cerul, \nspre nord, mi-a
atras imediat aten]ia: era mai puternic` [i dec\t Soarele, [i Soare nu putea fi,
c`ci acesta tocmai apusese. Am privit cu mare aten]ie, [i pu]in speriat`,
recunosc, dar, datorit` dep`rt`rii [i vitezei mari pe care obiectul o avea nu l-
am putut vedea \n am`nunt. |mi amintesc \ns` perfect forma lui - ca de ]igar` [i
culoarea, un portocaliu incandescent. Atunci, c\nd le-am povestit a lor mei
\nt\mplarea, chiar am comparat obiectul cu un trunchi de copac parc` abia
atunci scos din foc, incandescent, tot numai j`r`tec. Cu toate c` se g`sea la o
dep`rtare destul de mare de locul unde m` aflam, zic eu c` s` fi fost vreo
jum`tate de kilometru, [i la o \n`l]ime cam de 300 de metri, p`rea uria[: cred c`
\n realitate avea lesne c\teva zeci de metri \n lungime! {I cum a trecut, a[a,
rapid, acum ori mi s-o fi p`rut mie, ori chiar a[a o fi fost, parc` s` zic c` l`sa \n
urm` un fel de coad` de foc...Ca s` fac` vreun zgomot, n-am auzit, ori poate c`
f`cea [i eram prea departe ca s` se aud` p\n` la mine. {I, dup` ce a trecut \n
vitez`, pe deasupra satului, a disp`rut dup` un p\lc de copaci, dincolo de care
se afl` valea Arge[ului. Atunci mi-am amintit ce-mi spunea tata \n copil`rie, [i
ce povesteau `I b`tr\ni, c` acolo, la r\u, veneau zmeii s` se adape... Asta a fost
tot! Eu cred c` n-a fost un zmeu, [i nici stea c`z`toare, ci o farfurie din aceea
zbur`toare, care nu e de pe P`m\nt, [i care o fi cobor\t la r\u, ca s` ia ap`!"
|nainte de a trage vreo concluzie, s\nt de stabilit c\teva lucruri
esen]iale \n desf`[urarea investiga]iei. |n primul r\nd, martorele s\nt cunoscute,
\n comunitatea \n mijlocul c`reia tr`iesc, ca persoane foarte corecte [i demne
de crezare, c`rora, cum se exprima un vecin "nu le umbl` capul la prostii".
Deci, ipoteza unei \nscen`ri bine ticluite cade, de la bun \nceput. |n acela[i
context, trebuie ar`tat c` cele dou` femei nu s\nt interesate deloc de fenomenul
OZN, una singur` auzind de el [i exprim\ndu-[i p`rerea - dar [i aceasta
 55

probabil \n urma schimburilor de informa]ii cu alte persoane - c` poate fi

vorba de o "farfurie zbur`toare". Totodat`, ele neag` cu convingere c` ar putea
fi vorba de un fenomen natural - c`derea unui meteorit - sau de tehnologie
uman` - \n spe]` un avion, fiindc`, a[a cum se exprim` Tudora Petre, "ce avion
s` fie `la f`r` aripi?'. A[a-zisa "coad` de foc" s-ar putea explica printr-o iluzie
optic`, datorat` vitezei mari a obiectului, astfel \nc\t, acesta fiind \ntr-o mi[care
foarte rapid`, martora a avut impresia c` el las` \n urm` o d\r` luminoas`.
Performan]ele tehnice deosebite, viteza de zbor, lipsa oric`rui zgomot provenit
de la un eventual motor, toate ne fac s` credem c` ne afl`m \n fa]a unui aparat
de zbor de cert` origine nep`m\ntean`, av\nd un echipaj la bord. Intereseaz` \n
mare m`sur` am`nuntul c`, dup` cum declar` doamna Tudora Petre, "sulul de
foc" (termen \nt\lnit [i \n Biblie, \n circumstan]e foarte asem`n`toare - n.n.) se
rote[te vizibil, \n jurul axei sale, cu o vitez` ridicat` - s` fie aceasta o
modalitate de propulsare a aeronavei? |n privin]a formei, s` remarc`m faptul c`
semnal`rile de "OZN-uri trabuc" - cum s\nt ele denumite de cele mai multe ori
\n literatura de specialitate, datorit` formei specifice - au fost extrem de rare \n
România. Compara]ii relevante se pot face \ns` cu celebrul "bu[tean al
Ielelor", din mitologia româneasc`. Despre dimensiunea obiectului aerian, s`
spunem c` martorele o descriu ca fiind "uria[`". Iar acest lucru poate fi un
argument \n plus care s` ateste c` avem de-a face, \n cazul de fa]`, cu o nav`
extraterestr` "clasic`", respectiv provenind nu dintr-un plan paralel cu Terra, ci
de pe o alt` planet`, poate chiar dintr-o alt` galaxie. Dar argumentul ce ar putea
fi decisiv pentru punerea pe tapet a unei astfel de ipoteze este acela c`, dup`
toate aparen]ele, uria[a nav` a cobor\t spre apele Arge[ului, pentru a se
"ad`pa". Am`nuntul ad`ugat de martora Ileana St`nescu este, zicem noi,
edificator: "acolo, se spune din b`tr\ni, vin zmeii s` se adape". A[adar, astfel de
vizite nu s\nt noi, memoria ancestral` a locurilor \nregistr\ndu-le [i ad`ug\ndu-
le no]iuni de domeniul legendei. Desigur c`, la un anumit moment din trecut,
un ]`ran de prin p`r]ile locului a v`zut un OZN ameriz\nd, deasupra r\ului [i
aprovizion\ndu-se cu ap`. Cum ar fi putut el descrie scena, dec\t ca pe una \n
 56

care "zmeul" s-a "ad`pat" cu ap` din Arge[? G\ndi]i-v`, la nivelul lui de
cuno[tin]e a]i fi procedat altfel?
Recapitul\nd, cum am putea noi descrie [i reconstitui scena...la nivelul
nostru de cuno[tin]e? O nav` extraterestr`, av\nd la bord fiin]e de pe alt`
planet`, deci MATERIALE, survoleaz` zona. Deasupra satului o face cu o
vitez` uimitoare, tocmai pentru a se feri de ochii oamenilor. Odat` trecut` de
sat - declara]iile martorelor coincid \n aceast` privin]` - \ncetine[te brusc [i
coboar`, disp`r\nd dup` p\lcul de copaci ce m`rgine[te lunca r\ului. Ocupan]ii
ei opresc, la ad`post de priviri indiscrete, se aprovizioneaz` cu ap`, poate c`
deverseaz` \n Arge[ apa rezidual` deja folosit` - cazuri similare au mai fost
semnalate [i tocmai pe ele m` bazez f`c\nd aceste presupuneri - dup` care
pleac` din nou la drum. Vi se pare exagerat? Vi se pare imposibil? C\nd
vorbim de fenomenul OZN, indiferent c\t de fanteziste par ipotezele noastre, [i
tot nu s\nt destul de fanteziste pe c\t de incredibil` ar putea fi realitatea. Dac` o
vom cunoa[te vreodat`...

ACOLO UNDE VIN ZMEII S~ SE ADAPE…

Doamna Mariana Scarlat este \nv`]`toare la [coala din comun`. Persoan`

echilibrat` [i deosebit de onest` - afirma]iile vecinilor stau m`rturie \n acest
sens - d\nsa nu a fost [i, dup` cum m`rturise[te, nici nu este preocupat` de
problematica OZN. Ar fi deci, credem noi, ultima persoan` capabil` de a
scorni o poveste de genul acesta, cu at\t mai mult cu c\t spusele domniei sale
s\nt confirmate [i de al]i martori, afla]i \n acel moment \n locuri diferite, pe
raza comunei. Iat` \ns` declara]ia doamnei Scarlat: "Era o sear` de var`, c\ndva
la sf\r[itul lui iulie [i \nceputul lui august, nu mai re]in precis data, \n orice caz
este vorba despre vara acestui an (1998 – n.n.). M` aflam, \mpreun` cu so]ul
meu pe verand`. Tocmai servisem masa, ceasul nu cred c` era trecut de zece,
mai st`team de vorb`, c`ci era r`coare afar` [i foarte pl`cut, c\nd, la un moment
dat, am z`rit pe cer, deasupra p`durii, chiar peste v\rfurile copacilor, o lumin`
care se mi[ca. La \nceput, am crezut c`-i o stea, dar, spre uimirea mea, am
 57

observat c` acea <stea> se m`rea, cu fiecare moment, [i se apropia de noi,

v`z\nd cu ochii. Atunci l-am anun]at [i pe so]ul meu, iar el a spus c` probabil e
o stea c`z`toare [i chiar a zis <Asta veste[te moartea lui nea Ilie!>, \ntruc\t
aveam un vecin foarte bolnav pe care \l chema a[a. Eu l-am contrazis, \ns`,
argument\nd c` o stea c`z`toare nu are cum s` se ridice pe cer. Fiindc`, , lumina
aceea nu cobora, ci se ridica, la un unghi de circa 45 de grade, spre Steaua
Polar`. Venea dinspre sud-est spre nord-vest, dintr-o direc]ie aproximativ
paralel` cu Bucure[tiul. C\nd s-a ridicat mai mult, am putut-o vedea am\ndoi
perfect. Avea o culoare alb-argintie, foarte str`lucitoare, zbura cam la \n`l]imea
la care zboar` de obicei un avion [i nu cred c` emitea vreun zgomot, deoarece
cred c` a[ fi auzit ceva. Desigur, nu exclud posibilitatea s` fi f`cut vreun
zgomot, dar altul dec\t al unui motor de avion, poate mai sc`zut ca tonalitate [i
de aceea s` nu fi ajuns p\n` la noi".
"Priveam am\ndoi evolu]ia obiectului pe cer [i nu [tiam ce s` credem.
Nici eu, nici so]ul, nu mai v`zusem vreodat` a[a ceva [i ne \ntrebam - ]in
minte c` am f`cut-o [i cu voce tare - ce poate fi oare. {I, chiar c\nd eram noi
mai concentra]i, dintr-o dat`, lumina aceea orbitoare nu s-a mai v`zut.
Obiectul a disp`rut instantaneu, de parc` ar fi devenit invizibil. Am r`mas
efectiv cu gurile c`scate de emo]ie. Bine\n]eles, am mai stat pu]in, s` vedem
ce se petrece, dac` mai apare, dar nu s-a mai \nt\mplat nimic. A doua zi, de
diminea]`, c\nd so]ul a plecat la serviciu, s-a \nt\lnit \n sta]ia de autobuz cu
Marian Stanciu, care I-a m`rturisit c` [i el a v`zut straniul obiect [i a r`mas, la
r\ndu-i, foarte impresionat de acea apari]ie".
Domnul Marian Stanciu a acceptat s` ne povesteasc` despre bizara
\nt\mplare petrecut` \n var`. "|n jurul orei zece seara am ie[it, nu mai [tiu cu ce
treburi, \n curtea casei. Atunci am z`rit, la liziera p`durii, o lumin` alb`, foarte
puternic`, ridic\ndu-se spre cer, dinspre r\ul Arge[. Am stat s` privesc [i, \n
lini[tea nop]ii, mi s-a p`rut c` aud un zgomot, ca un fel de huruit, venit de
departe. Dealtfel, distan]a la care m` aflam, fa]` de ea, era foarte mare, de
c\teva mii de metri. Lumina a trecut cu vitez` pe deasupra satului [i, la un
moment dat, s-a stins. Dar, a doua noapte [i a treia, ea [i-a f`cut din nou
 58

apari]ia, la fel de mare, cam c\t jum`tate din Lun`, [i la fel de alb` [i de
str`lucitoare. Nu [tiu ce s` v` zic c` a fost, nu [tiu dac` a fost un avion, dar eu
a[a \nclin s` cred, din pricin` c` f`cea zgomot ca un huruit de motor [i c` a
ap`rut [i \n nop]ile urm`toare. De atunci, \ns`, nu am mai v`zut-o [i...cam asta
e, altceva n-am ce s` v` mai spun!"
Cea mai interesant` m`rturie vine \ns` din partea domnului Marius
Mateescu, care, \n acea noapte se \ntorcea, pe biciclet`, \n G`iseni, venind
dinspre localitatea C`rpini[u, aflat` la c\]iva kilometri distan]`. "Pedalam
lini[tit, drumul era absolut pustiu, vremea lini[tit`, f`r` pic de v\nt, declar`
domnia sa, [i am avut deodat` impresia c`, \n st\nga mea, s-a aprins o lumin`.
Am \ntors capul [i am v`zut, deasupra unui p\lc de copaci de la marginea
p`durii, o imens` sfer` argintie, mi[c\ndu-se cu rapiditate. L`sa \n urm` ceva ca
un fel de coad`, dar nu pot s` bag m\na \n foc c` era chiar coad`, produs` de
vreun jet de propulsie, sau a fost doar o iluzie optic`, dat` de viteza mare cu
care obiectul se deplasa. La \nceput, m-am speriat, era foarte aproape, la cel
mult dou` sute de metri dep`rtare, am crezut chiar c` vine spre mine. M-am
oprit [i am a[teptat, cu inima str\ns`, s` v`d ce se petrece. Spre lini[tirea mea,
am v`zut cum obiectul \[i continu` ascensiunea, cu aceea[i vitez` formidabil`
[i, chiar \n mijlocul v`zduhului, dispare, ca [i cum n-ar fi fost. P\n` s` ajung
acas`, n-a mai ap`rut [i pe drum m-am tot g\ndit ce-o fi fost. Dup` cum a
disp`rut, p`rea s` fi fost un meteor, dar, sincer s` v` spun, eu n-am v`zut un
meteorit care, \n loc s` se pr`v`leasc` spre p`m\nt, ca un bolovan, se \nal]` \n
t`rii! O fi fost vreun OZN, po]i s` [tii?".
Chiar, po]i s` [tii? Dintre at\tea variante, expuse de martori, oricare pare
posibil`. Dar numai pare. Fiindc`, la o privire atent`, ele se sparg ca ni[te
baloane de s`pun. A]i spus "balon" ? Chiar, putea fi "globul" respectiv un
simplu balon meteorologic, purtat de v\nt [i str`lucind, \n lumina razelor unui
soare apus de cur\nd (s` nu uit`m, ne afl`m \n miezul verii,c\nd soarele apune
dup` ora nou` seara)? Categoric, nu: \n seara respectiv`, v\ntul nici m`car nu
adia [i , dup` spusele martorilor, obiectul se afla la o altitudine relativ mic` -
maximum trei kilometri, fa]` de cea a unui posibil balon meteo. Apoi, dac`
 59

globul cu pricina ar fi reflectat, totu[i, lumina solar`, aceasta ar fi fost nu alb-

str`lucitoare, ci galben-str`lucitoare ! Oricine poate face acas` o experien]` de
acest gen [i va vedea - cam cu stele verzi, dar va vedea - c` avem dreptate!
Nu \n ultimul r\nd, obiectul aerian emitea un zgomot, ca un fel de "huruit",
despre care, hai s` fim serio[i, nu poate fi pus, \n nici un caz, \n seama unui
balon meteo. |n afar` de cazul c\nd vrem s`-i punem balonului...motor!
Despre o stea c`z`toare, sau un meteor, nu se poate pune problema, fapt
con[tientizat de altfel [i de martori: "n-am v`zut un meteor care, \n loc s` se
pr`bu[easc` spre p`m\nt, ca un bolovan, se \nal]` \n t`rii". R`m\ne varianta
avionului. S` fi avut puternica lumin` drept surs` un aparat de zbor
p`m\ntean ? Martorul Marian Stanciu pare \nclinat s` cread` c` da.
Eviden]ele \l contrazic, \ns`. Primo: avionul lanseaz` semnale luminoase
intermitente, la intervale de circa o secund`, \n vreme ce "globul" nostru se
manifesta, din punct de vedere optic, ca o lumin` continu`. Secundo: n-am
v`zut - dac` cineva a f`cut-o, este rugat din suflet s` ne contacteze - ca un
avion s` aib` lumini de pozi]ie albe, ci le are, \n majoritatea cazurilor ro[ii, iar
dac` nu - verzi. Terzo: un avion sau orice alt dispozitiv aerian uman nu dispare
de pe cer, fie zi, fie noapte, nitam-nisam, \n mijlocul zborului, \n afar` de cazul
nefericit c\nd se pr`bu[e[te, ceea ce nu s-a petrecut \n \nt\mplarea de fa]`. Or,
martorii s\nt cu to]ii de acord: la un mnoment dat, obiectul a disp`rut, \n plin`
evolu]ie, de pe bolt`. Dup` umilele noastre cuno[tin]e, nici m`car americanii
nu au reu[it s` fac` un avion invizibil din punct de vedere FIZIC... Faptul c`
domnul Stanciu afirm` c` a z`rit obiectul [i \n nop]ile urm`toare nu trebuie s`
fie un argument de neclintit \n sprijinul afirma]iei c` a fost vorba de un OZN. |
n multe cazuri similare, obiecte zbur`toare neidentificate au fost semnalate nu
zile, ci s`pt`m\ni \n [ir, exact deasupra aceleia[i zone{I apoi, de ce nu mai apar
"avioanele" respective [i azi [i, \n acela[i context, am fi curio[i ce rut` de zbor
urmeaz` aceste avioane, adic` \ntre ce ora[e zboar`. C\t prive[te "huruitul",
cazuistica de specialitate cuprinde at\tea observa]ii de OZN - uri care se
deplasau emi]\nd sunete similare, \nc\t ne-ar trebui sute, dac` nu mii de pagini,
pentru a le cuprinde pe toate. Un aparat care emite un "huruit ca de motor" nu
 60

trebuie s` fie musai avion, dup` cum - sofismul este arhicunoscut - nu toate
patrupedele care au bot [i pasc iarb` s\nt oi !
|n concluzie, ce putem spune c` a fost bizarul "glob" care a tranzitat acea
localitate din C\mpia Român`, \n miezul unei veri fierbin]i? F`r` \ndoial`, un
vehicul apar]in\nd unei civiliza]ii extra- sau intraterestre (ambele variante s\nt
de discutat), vehicul care, la un moment dat, s-a dematerializat, devenind
invizibil privirilor uimite ale oamenilor care l-au observat. Ce c`uta acest
vehicul tocmai acolo ? Dac` ne amintim c` unul dintre martori spune c` a v`zut
"globul" ridic\ndu-se dinspre r\ul Arge[ [i dac` corobor`m aceast` afirma]ie cu
altele similare, f`cute de martori ai unor fenomene asem`n`toare, petrecute \n
anii preceden]i [i referitoare la "zmeii care veneau s` se adape", parc`-parc`
lucrurile \ncep s` se lege. Nu-i a[a?

DIN NOU, DESPRE UN MISTERIOS "CULOAR DE ZBOR"

Ca [i cele dou` cazuri precedente, [i acesta aduce \n prim-plan

observa]iile de obiecte zbur`toare neidentificate petrecute \ntre ora[ele
Bucure[ti [i Pite[ti, mai precis \n zona km 36 - km 42. Aici, \ntr-o regiune
circular`, pe o raz` de aproximativ 10 km, s-au semnalat, \n ultimele decenii,
zeci de apari]ii bizare, ale unor obiecte care par s` fi fost orice, numai
p`m\ntene, nu. C` este vorba despre "farfurii zbur`toare" sau despre apari]ii
bioplasmatice, ne este greu s` tragem o concluzie. Oricum ar fi, \ns`, cert este
c` \n acest areal ceva misterios se petrece. O dovede[te [i \nt\mplarea c`reia I-a
fost martor, \n urm` cu un an, un profesor bucure[tean, convins, la r\ndul s`u,
c` aceast` "zon` crepuscular`" ascunde ni[te enigme a c`ror rezolvare va cere,
probabil, mult, mult timp...desigur, dac` vom putea vorbi, vreodat`, de o
rezolvare...
Domnul Mihai Georgescu este profesor de istorie [i geografie, la o
funda]ie din Bucure[ti. Persoan` cu o preg`tire riguroas`, de forma]ie
intelectual`, domnia sa nu a fost pasionat niciodat` de subiectul OZN. {I, cu
toate acestea, parc` pentru a spulbera mitul potrivit c`ruia "OZN - urile se arat`
 61

doar oamenilor neinstrui]i", domnul Georgescu a fost, chiar \n dou` r\nduri,

martorul evolu]iei aeriene a unor obiecte care "nu erau de pe P`m\nt".
Prima dat`, acest lucru s-a \nt\mplat \n anul 1968. "Locuiam \nc` la
p`rin]i, undeva \n zona Pie]ii Chibrit, eram student, [i \nv`]am, pentru
sesiunea de iarn`. Era ianuarie, cred, sau februarie, declar` profesorul. De
obicei, \nv`]am noaptea, aveam impresia c` atunci pot acumula mai u[or
cuno[tin]ele. O dat`, era \n jur de 2:30 - 3 noaptea, dup` ce am citit [i r`scitit
ni[te cursuri, am hot`r\t c` merit o pauz` de ]igar`, a[a c` am deschis geamul [i
am \nceput s` fumez. Cum st`tea la ultimul etaj, [apte, iar \n spatele blocului
se afla un teren viran, vizibilitatea, v` imagina]i, era perfect`, put\nd
cuprinde \n raza vizual` o por]iune \ntins` de teren. Cerul, \mi amintesc
perfect, era senin, sticlos, vremea era frumoas`, dar rece, era un ger uscat, tipic
pentru vremea aceea de iarn`. La un moment dat am observat, uit\ndu-m` pe
cer, o lumin` aparte, care se mi[ca, pe o traiectorie aproximativ rectilinie.
P`rea a fi o stea, dar culoarea ei m-a intrigat. Nu era galben`, sau portocalie, ca
a unei stele, ci mai cur\nd ro[iatic-violacee. Nici de avion nu p`rea s` fie, cu
at\t mai mult cu c\t nu urm`rea cursul de zbor obi[nuit al avioanelor, care
veneau c`tre Bucure[ti dinspre Podul Constan]a, paralel cu Casa Sc\nteii,
dup` care se l`sau spre lac, [i aterizau pe aeroportul B`neasa. Or, obiectul cu
pricina venise direct pe deasupra Bucure[tilor, dinspre zona 1 Mai! {I de
altfel, lumina pe care o difuza, nu era intermitent`, ca cea a aparatelor de zbor
terestre, ci continu`, dar, am observat, la anumite intervale, pulsa, parc`
obiectul respectiv ar fi respirat: lumina era \nt\i puternic`, apoi tot mai slab`,
f`r` \ns` a dispare de tot, pentru a redeveni profund`, \ntr-un interval de c\teva
secunde. Viteza de deplasare era foarte mic`, mult mai mic` dec\t a unui
avion, [i nu cred c` un avion ar fi reu[it s` se men]in` \n aer zbur\nd at\t de
\ncet! Obiectul, care avea, de unde \l vedeam eu, diametrul unei mingi de
tenis, p`rea s` fi fost la o \n`l]ime de 3-4000 metri".
Ce concluzii se pot trage din aceast` m`rturie? |nt\i, ea pare s` fie prima
din [irul nesf\r[it care se vor \nregistra \n anul cu pricina, 1968, un an cu totul
"special" \n ceea ce prive[te observa]iile OZN pe teritoriul României. Apoi,
 62

probabil c` nu ne afl`m \n fa]a unui caz tipic de OZN, \n sensul clasic al

cuv\ntului, respectiv de nav` extraterestr`. Observa]ia interesant` a domnului
profesor Georgescu, cum c` "obiectul pulsa, parc` ar fi respirat", ne duce mai
cur\nd cu g\ndul la o anume "inteligen]`", calitate raportat` deseori \n cazurile
de apari]ii bioplasmatice. C`ci iat` ce scrie Florin Gheoghi]`, \n cartea sa
"Straniile Inteligen]e Invizibile": "Modul de deplasare a globurilor invizibile
pare a se baza pe un fenomen insolit: dup` parcurgerea unei mici secven]e de
traseu, poten]ialul energetic intern se reduce \ntr-at\t \nc\t globul aproape c`
dispare, dar, dup` o por]iune la fel de mic`, el se reaprinde, efectu\nd,
probabil, un [ir de procese fizice uimitoare - absoarbe energia teluric`, sau mai
cur\nd cosmic`, din mediul ambiant, [i o transform`, \n acea perioad` de
aparent` stingere, pentru a o emite apoi sub form` de radia]ii proprii, care \i
asigur` astfel deplasarea".
A doua observa]ie a unui obiect zbur`tor neidentificat a fost f`cut` de
domnul Georgescu \n vara anului trecut, \n satul Crevedia Mic`, jude]ul
Giurgiu. Iat` ce declar` domnia sa: "|n jurul datei de 15 august, m`
deplasasem \n Crevedia Mic`, pentru a-mi terosona ma[ina, opera]ie pe care
am executat-o \mpreun` cu ginerele meu, Nicolae B`nic`, de loc din aceast`
localitate. |ntr-una din seri, \n jurul orei 23:00, lucram \nc`, \n curte, la lumina
unui bec, f`c\nd ultimele retu[uri. Cu noi se afla [i un alt b`iat, un mecanic
auto din satul vecin, Sf. Gheorghe. Ridic\nd ochii, \nt\mpl`tor, spre cer - care,
men]ionez, era foarte senin, cu numeroase stele vizibile, dar f`r` Lun` - am
v`zut o lumin` de dimensiunea unei mingi de tenis, care se deplasa dinspre r\ul
Neajlov spre r\ul Arge[. La prima vedere, am crezut c` este vorba de un avion,
dar, privind cu aten]ie sporit` to]i trei, am putut trage lesne concluzia c` nu
poate fi vorba de a[a ceva: viteza de deplasare era de cel pu]in 3-4 ori mai
mare dec\t cea a unui avion!! De[i era noapte, am observat cum obiectul, care
emitea o luminescen]` puternic`, de un alb intens, las` \n urm` o d\r`
albicioas`, ca o coad` sau ceva \n genul `sta. Dar aceast` d\r`, spre deosebire
de urma l`sat` de avioanele cu reac]ie \n timpul zilei, care atinge sute de metri,
nu se \ntindea, aparent, pe mai mult de un metru, \n spatele obiectului. Pe de
 63

alt` parte, spre deosebire de un avion, lumina difuzat` era continu` [i nu verde,
sau ro[ie, ci alb`, extrem de str`lucitoare. Ceea ce ne-a impresionat pe to]i a
fost viteza uimitoare a obiectului. De[i acesta p`rea s` se g`seasc` la o
altitudine apreciabil`, de c\teva mii de metri, a str`b`tut extrem de rapid
\ntregul sector de bolt`, venind dinspre sud-vest c`tre nord-est, travers\nd
autostrada. Dup` nici un minut, obiectul a disp`rut din raza noastr` vizual`. Cu
to]ii am fost \ncredin]a]i c` ceea ce urm`risem fusese evolu]ia unui OZN,
pentru c`, \n opinia noastr`, nici un alt obiect, de provenien]` natural` sau
uman`, nu era capabil de performan]ele sale!".
Iat`, a[adar, un nou caz concludent, care aduce noi file \n dosarul
observa]iilor OZN pe teritoriul ]`rii noastre [i care, mai mult, m`re[te
credibilitatea ipotezei potrivit c`reia, \n zona aflat` la mijlocul autostr`zii
Bucure[ti-Pite[ti s-ar afla un veritabil culoar de zbor pentru "farfuriile
zbur`toare". Ce anume caut` bizarele obiecte din alte lumi [i de ce tocmai \n
aceast` zon`? Nu [tim. Aici nu s\nt z`c`minte de petrol, nu s\nt fabrici de
armament sau alte obiective care, eventual, le-ar putea st\rni interesul. {I
totu[i, de ce apar, atunci? Poate c` ele caut` nu ceva vizibil, cum am face-o
noi, ci dimpotriv`, ceva nev`zut, dar care le este de folos...poate misterioasele
energii telurice, cu care [i-ar "re\nc`rca bateriile"!? Este aceast` regiune un
"acumulator" de asemenea energii? Teoretic, orice este posibil, iar faptul c` nu
putem dovedi concret aceasta nu \nseamn` neap`rat c` lucrurile nu stau a[a.
Sau, altfel spus, ca s`-l citez pe savantul Martin Reeves, "\n domeniul
fenomenologiei OZN, absen]a eviden]ei nu implic` eviden]a absen]ei"

ZBOR DEASUPRA UNUI CUIB DE...BOMBE

S-a observat, [i nu de ieri, de azi, c` aceste bizare obiecte zbur`toare

neidentificate care str`bat cerul planetei, fascin\ndu-i pe p`m\nteni, par extrem
de interesate de tehnologia noastr` militar`. De altfel, \n timpul r`zboiului
mondial, chiar se vehicula ideea - \n condi]iile \n care acele "foo-fighters"
\nso]eau ca o umbr` avioanele oamenilor - c` OZN - urile ar fi de fapt o arm`
 64

de spionaj, lucru de care se suspectau reciproc germanii [i alia]ii. Peste ani, s-a
dovedit c` nu era deloc a[a [i c` "globurile de foc" ce se ]ineau scai de coada
aeronavelor nu aveau \n mod cert o origine terestr`. Iar de atunci, num`rul
observa]iilor OZN \n preajma obiectivelor militare a tot crescut. }ara noastr`
nu a f`cut excep]ie. |n r\ndurile ce urmeaz`, voi \ncerca s` prezint poate cel
mai straniu caz de acest fel petrecut la noi, cu men]iunea c` cel care a acceptat
s` poarte o discu]ie cu mine pe aceast` tem` “delicat`” a dorit \n mod expres s`
nu-i fie dezv`luit` identitatea. Oamenii \nc` se tem, conspira]ia t`cerii
func]ioneaz` perfect...
Unitatea la care s-au petrecut uimitoarele evenimente se afl` pe Valea
Teleajenului, \n jude]ul Prahova. Nu-i d`m num`rul, preciz`m numai c`, dup`
cum ne-a m`rturisit martorul intervievat "ad`poste[te unul dintre cele mai mari
depozite de muni]ie din zon`, put\nd, \n caz de explozie, s` rad` totul \n jur, pe
o suprafa]` de zeci de kilometri, p\n` chiar la Bra[ov"! De altfel, dup` cum
specific` acela[i martor, c`ruia nu \i voi da, a[adar, numele \ntreg, spun\ndu-i
doar Ioan F., \n cadrul unit`]ii se g`sea chiar o "hart`", o reprezentare grafic`
cu eventualele pagube pe care le-ar putea face o explozie, relev\ndu-se zonele
cele mai afectate.
Plutonul din care f`cea parte Ioan F. (t\n`rul avea, la data observa]iei, 19
ani), era \ns`rcinat, \n acel miez de var` al anului 1995, cu paza unit`]ii.
Posturile de santinel` erau desf`[urate pe o distan]` foarte mare [i, cum
unitatea se g`sea pe un versant muntos \nclinat la circa 45 grade, cei din
posturile de sus - printre care [i martorul nostru - aveau o foarte bun`
vizibilitate a \ntregii v`i. "Noaptea, ne mai adunam c\te doi, trei, \ntr-un post
de gard` [i mai vorbeam, de una, de alta, [ti]i cum e, s` treac` armata. Cerul se
vedea perfect, erau ni[te nop]i extrem de senine, stele pe care \n mod normal
abia le distingi dintr-un ora[, acolo se vedeau lumin\nd puternic".
"|ntr-una din nop]i - data aceasta nu o mai re]in exact - au ap`rut, \n jurul
orei unsprezece, trei lumini, dinspre nord-est. Erau de culoare roz , de o
str`lucire deosebit de puternic` [i aveau o vitez` pe care am apreciat-o,
compar\nd-o cu a avioanelor care mai survolau zona, ca fiind de patru-cinci
 65

ori mai mare dec\t a acestora. Ca form`, ar`tau asemenea unor mingi, de unde
le vedeam noi, dar foarte probabil c` erau mai mari, av\nd \n vedere
altitudinea ridicat` la care se deplasau. Dou` dintre acele lumini au pornit-o
spre M`neciu, cea de-a treia s-a \ndreptat c`tre Bra[ov. Colegii mei din gard`
au fost tulbura]i de aceast` manifestare, discut\nd asupra ei. Unii ziceau c` a
fost vreo stea c`z`toare, \ns` cei mai mul]i au acreditat ideea c` fuseser` ni[te
OZN - uri. Nu am raportat nim`nui nimic, pentru c` ne era fric` s` nu fim
acuza]i c` ne zboar` mintea la prostii [i c` \n loc s` st`m s` p`zim unitatea, noi
ne uit`m dup` farfurii zbur`toare! Mai men]ionez c`, \n cazul acestei prime
observa]ii, nu s-a \nregistrat vreun zgomot, venind dinspre acele lumini, [i ele
nu au exercitat nici un efect asupra noastr`- dureri de cap, st`ri de r`u - sau a
unit`]ii - pene de curent sau defec]iuni tehnice ale aparaturii din dotare".
"Dar aceasta nu a fost nimic \n compara]ie cu ceea ce avea s` se petreac`
peste circa dou` s`pt`m\ni. |n noaptea de 21 spre 22 iunie 1995, \n jurul orei 1
noaptea, aten]ia ne-a fost atras`, at\t mie c\t [i camarazilor mei de gard`, de
ni[te lumini, care se vedeau \n vale, la distan]`. Noi ne aflam, trebuie s` fac
precizarea, la cota 1800 -1900 m. Un prieten a spus c` este o ma[in`, un
autobuz sau un TIR, care merge pe [osea [i prima dat`, a[a am crezut cu to]ii. |
ns`, la un moment dat, luminile au \nceput s` se ridice [i p`reau c` se \ndreapt`
spre noi, venind de jos, din direc]ia sud-vest. Am [tiut atunci c` nu este nici o
ma[in`, ci un dispozitiv de zbor [i am \nceput s` ne agit`m, pe m`sur` ce
luminile deveneau tot mai puternice, apropiindu-se de unitatea noastr`. Tot ce
a urmat a fost parc` un vis, ni se p`rea tuturor c` asist`m la un film cu
extratere[trii, c` nu tr`im \n realitate \nt\mplarea. C\nd obiectul care degaja
acele lumini s-a aflat la circa 300 m de noi, am putut observa c` forma sa era
aproximativ triunghiular`, cu latura opus` nou` - deci obiectul venea cu un col]
\nainte - relativ curb`, rotunjit`. Am`nunte privind dimensiunile sale pe
\n`l]ime nu am putut constata nici unul dintre noi, din pricina faptului c`
luminile care se vedeau pe margini, form\nd un fel de br\u str`lucitor, de o
putere foarte mare, (chiar te deranjau la ochi, dac` le priveai atent), ne-au
\mpiedicat s` deslu[im ceva mai departe de ele, \n susul obiectului. Luminile
 66

erau de culoare alb-str`lucitor, ceva \n genul unui neon, dar de o intensitate

cum n-am mai v`zut. Totu[i, \n interiorul br\ului de lumini, se z`rea vag o
<pat`> de culoare ro[ie, mult mai pu]in pregnant`. Eu m` g\ndesc c` [i acolo
erau tot lumini, care mi s-au p`rut difuze, form\nd un fel de pat` ro[iatic`,
tocmai din pricin` c` p`leau, \n compara]ie cu celelalte. Obiectul a trecut, ca [i
cum ar fi defilat, cu o mi[care lin`, pe deasupra unit`]ii, lumin\nd la sol ca
ziua! Zbura at\t de \ncet \nc\t am avut impresia c` ne analizeaz`, punct cu
punct, c` ne scaneaz`, cum s-ar zice. |nghe]aser`m cu to]ii, nici nu mai
respiram. Dac` cineva crede c` exagerez, \i spun c` numai dac` ar fi fost acolo
[i-ar fi dat seama ce sim]eam noi \n clipele acelea: deasupra noastr`, poate la
nici cincizeci de metri \n`l]ime, plana un obiect de origine necunoscut`, mare
c\t dou` TIR-uri puse unul l\ng` altul, care ar fi putut face orice cu noi, am
avut atunci impresia. Degaja o asemenea impresie de putere, \nc\t nici unul
dintre camarazii mei nu s-ar fi mirat, vorbeam noi pe urm`, dac` \ntr-un fel sau
altul, uria[ul OZN ne f`cea una cu p`m\ntul. Ni se p`rea c` s\ntem ni[te furnici,
\n compara]ie cu el. Pe tot parcursul c\t a str`b`tut unitatea - c`ci a mers exact
prin mijlocul ei, pe acolo pe unde <nici musca nu are voie s` zboare> - am
auzit cu to]ii, distinct, un fel de b\z\it, amplificat la maximum, se auzea ca [i
cum ai fi stat cu urechea lipit` de o ]eav` de metal lovit` cu un ciocan la o sut`
de metri distan]`. Un zgomot surd, \nfundat, dar extrem de pregnant. La fel de
lin, obiectul a dep`[it unitatea [i s-a pierdut \n zare, \n direc]ia nord-est, peste
munte. Nici atunci nu am putut vedea prea bine ce se afl` deasupra sa, nu am
deslu[it dec\t o umbr` \ntunecat` alungit`, slab profilat` pe cerul nocturn.
Lumina, \n continuare, era puternic`, fiindc`, chiar [i dup` ce trecuse de
versant, \ndrept\ndu-se spre |ntorsura Buz`ului, noi \nc` vedeam p`durea cum
era luminat`, de parc` ar fi izbucnit, pe culme, un incendiu. Abia atunci, am
\nceput s` ne dezmeticim. Unii au \nceput s` armeze pistoalele mitralier` din
dotare, zgomotul de glonte b`gat pe ]eav` se auzea perfect \n lini[tea
morm\ntal`, ]in minte c` s-au auzit chiar strig`te: <Tragem! Tragem!>, dar
apoi am deslu[it vocea unui subofi]er: <Sta]i cumin]i, b`ie]i, nu trage nimeni,
c` nu [tim ce e!> {i lucrurile s-au oprit aici. A venit ajutorul caporalului de
 67

schimb, s-a declan[at alarma, s-a auzit sirena unit`]ii, din corpul de gard` au
ie[it ofi]erii de serviciu.
A doua zi, am fost aduna]i to]i solda]ii [i ni s-a ordonat s` p`str`m t`cerea
asupra celor \nt\mplate [i s` nu vorbim pe aceast` tem` cu nimeni din afar`, pe
motiv c` dezv`luirea acestora ar afecta prestigiul unit`]ii! Vreau s` specific c`
ordinul a fost ferm, dar \n nici un caz nu a avut vreun ton de amenin]are. A
fost un ordin militar [i at\t. Mai t\rziu, discut\nd cu un plutonier de companie,
un om \n v\rst`, (al c`rui nume nu \l mai re]in acum, dar [tiu c` era poreclit de
solda]i "Tataia"), care tr`ise o via]` \ntreag` \n armat`, acesta ne-a spus s` nu
ne facem griji, c` asemenea survoluri mai fuseser` semnalate \n dou` r\nduri,
din pricina, g\ndea el, a destina]iei cu totul speciale a unit`]ii noastre. {i eu
s\nt \ncredin]at de acela[i lucru!"
Concluzion\nd, nu putem dec\t s` admitem c` ne afl`m, de bun` seam`, \n
fa]a unuia dintre cele mai stranii cazuri de observa]ie OZN, cu implica]ii
militare de pe teritoriul României. Obiectul care a str`b`tut perimetrul unit`]ii
nu putea fi un aparat aerian de construc]ie terestr`. Martorul Ioan F. este
ferm \n afirma]ii: "Nu se auzea nici un zgomot care s` aduc` cel pu]in cu cel al
unui motor de avion sau al unui altfel de aparat aerian p`m\ntean. {i, dup` c\te
[tiu, oamenii nu au g`sit \nc` o modalitate de deplasare f`cut` \ntr-o asemenea
manier`, cum am observat \n cazul acelui obiect". Cu alte cuvinte, putem
aprecia c` a fost o nav` spa]ial` extraterestr`, care, ca [i \n alte r\nduri, dup`
cum am v`zut, a f`cut o vizit` unit`]ii, dornic` probabil s` afle nout`]i \n
privin]a armamentului aflat \ntre zidurile ei - de aici [i deplasarea extrem de
lin`, destinat` unei observa]ii c\t mai precise.
Iar asemenea cazuri nu s\nt singulare. |mi este greu s` cred c` armata
român` nu de]ine, ca [i armatele statelor dezvoltate, date certe \n privin]a
activit`]ii OZN pe teritoriul na]ional, cazuri concrete, analizate "la prima
m\n`". Adev`rul asupra acestor evenimente bizare cu siguran]` c` va fi, odat` [i
odat`, dezv`luit. |ntrebarea este: vom fi noi capabili s`-l pricepem?

LA SCHIULE{TI, C|ND SOARELE...DANSA!

 68

Ceea ce s-a petrecut cu adev`rat \ntr-o zi de iarn` a anului 1996, \ntr-un

sat obscur din jude]ul Prahova - Schiule[ti - nu vom [tii, probabil, niciodat`.
C` a fost fenomen meteo ori nav` extraterestr`, nimeni nu poate trage o
concluzie precis`. Misterul st`ruie, a[adar. {I, dup` cum am observat din
discu]iile purtate cu martorii acestui fenomen, st`ruie [i o anume fascina]ie
asupra lor, ca [i cum, \n momentele \n care povestesc acea \nt\mplare ar retr`I
emo]iile de atunci.
Era \n ziua de 5 februarie 1996, \ntr-o luni, pe la amiaz`. Afla]i \n curtea
[colii, dup` terminarea orei de religie, mai mul]i elevi din clasa a treia observ`,
pe cer, \n partea opus` Soarelui, un al doilea...soare ! P`rintele Serafim,
profesorul lor de religie, este cu ei, minun\ndu-se [i el de nemaiv`zutul
fenomen. Fiecare \ncearc` s`-i dea o explica]ie, cele mai multe ipoteze fiind c`
ar fi vorba despre un OZN. Iat` ce declar` Liviu Bucur, unul dintre copiii care
au fost atunci martori la bizara \nt\mplare: "Globul acela era mai mare dec\t
Soarele [i se mi[ca \ntruna pe cer, cu mi[c`ri scurte [i \nv\rtindu-se \n jurul lui,
ca [i cum ar fi dansat. Mul]i au zis atunci c`-i un soare care danseaz`. Noi to]i
ne-am mirat foarte, c` nu mai v`zusem a[a ceva [i nu [tiam ce e. P`rintele zicea
c` o fi fost vreo farfurie zbur`toare! Am stat acolo, \n curtea [colii, cam vreo
jum`tate de or`, apoi am fugit acas`, s`-i anun] pe ai mei!"
Ajuns acas`, Liviu reu[e[te s`-[i alerteze familia, anun]\ndu-le c` pe cer
se petrece ceva uimitor. "Eram prin cas`, cu maic`-mea [i o m`tu[`, poveste[te
doamna Elena Bucur, mama b`iatului, c\nd vine Liviu ca o vijelie [i ne zice s`
ne uit`m afar`, c` e ceva pe cer. Am deschis fereastra [i ne-am uitat. |ntr-
adev`r, pe cer, la o \n`l]ime pe care nu o pot aprecia cu precizie, \n orice caz,
de ordinul miilor de metri, se z`rea un glob, cu o m`rime superioar` Soarelui.
Dar Soare nu putea fi, c`ci Soarele abia era la amiaz`, \n vreme ce acest glob
se ridicase dinspre asfin]it. Uimite, am ie[it toate \n curte [i de-aici am putut
vedea mai bine ce se petrecea. Am observat astfel c`, pe m`sura trecerii
timpului, obiectul \[i m`rea dimensiunile, ca [i cum ar fi crescut, din senin !
Era ca un balon pe care \l umfla cineva nev`zut ! {I, \n vreme ce se m`rea, \[i
 69

schimba [i culorile: prima dat`, c\nd l-am v`zut din cas`, era galben, apoi a
devenit portocaliu, ro[u [i, \n cele din urm`, \n jurul lui izbucnea un fum
negru, parc` ar fi ie[it din acest glob". Doamna Neagu Doina adaug`: "Fumul
negru s-a v`zut foarte clar, parc` ie[ea din glob, printr-un orificiu [i se
\mpr`[tia, uniform, \mprejur. Apoi, globul a devenit iar galben, portocaliu [i
ro[u [i iar a \nceput s` ias` fumul acela negru... |n tot timpul c\t l-am observat,
[i am stat vreo dou` ore, nu s-a auzit nici un zgomot, de[i noi ne-am [i speriat,
c\nd vedeam fumul `la negru cum iese, ziceam c` acuma explodeaz`!"
|n cele din urm`, femeile au intrat \n cas`, f`r` s`-[i poat` explica strania
apari]ie. Liviu Bucur a fugit p\n` la un coleg, s`-l anun]e s` se uite [i el, dar,
c\nd s-au re\ntors, globul disp`ruse...
Dar ce s` se fi \nt\mplat \n acea zi la Schiule[ti ? Putem spune, f`r` a ne
hazarda, c` a fost un "fenomen luminos de sorginte necunoscut`". Pare a fi cea
mai simpl` descriere a acestui glob care-[i schimb` culorile, devenind, sub
ochii ului]i ai martorilor, un mozaic de culori. O descriere care nu necesit`
explica]ii, dar care ne las` cu ochii \n...Soare ! Analize mai atente se impun.
Ce a fost,cu adev`rat, misteriosul obiect aerian ? Un "soare dublu", un simplu
miraj, provocat de reflexia astrului zilei \n straturile de nori? Pu]in probabil,
c`ci \n acest caz schimb`rile de culoare semnalate ar fi fost inexistente. |n
toate cazurile semnalate de sori dubli, sau chiar multipli, copia (copiile)
p`streaz` at\t culoarea c\t [i dimensiunile originalului (Soarelui). Or, globul
observat la Schiule[ti \[i schimba at\t forma, m`rindu-se [i ajung\nd "de la
dimensiunea unei farfurii la acea a unei ro]i", dup` cum declar` martora Bucur
Elena, c\t [i culoarea. Se poate vorbi aici [i despre posibilitatea existen]ei unor
imagini consecutive, datorat` iner]iei vederii umane. S-a observat c`, atunci
c\nd se prive[te mult timp un obiect oarecare, dac` se mut` privirea pe un fond
uniform iluminat (cerul, \n cazul de fa]`), care joac` rolul unui ecran, se va
vedea imaginea negativ` a obiectului fixat anterior> acest efect este foarte
pronun]at \n cazul privirii, chiar accidentale, a Soarelui. Se vor vedea
imagini \ntunecate ale astrului, proiectate \n diferite locuri pe cer [i va ap`rea
impresia c` ace[ti "sori" s\nt \nconjura]i de nori de fum negru ! Putem fi
 70

mul]umi]i cu o asemenea explica]ie? Nici m`car \n parte. E o absurditate s`-]i

imaginezi zeci de oameni care s` priveasc` la Soare [i apoi s` sus]in`, indu[i \n
eroare de fenomenul men]ionat, c` au v`zut farfurii zbur`toare ! Apoi, de ce
ace[ti "sori verzi pe pere]i" nu se v`d peste tot ? Se vede unul singur, \n
aceea[i zon`, chiar dac` el parc` danseaz` acolo, schimb\ndu-[i \n permanen]`
coordonatele, dar r`m\n\nd mereu acela[i. De un balon, nu poate fi vorba, din
simplul motiv c` un balon nu-[i poate modifica, "din proprie ini]iativ`",
dimensiunile [i nici culoarea. |n afar` de cazul c\nd este un balon...inteligent.
Ei, da! Se pare c` un astfel de balon s-a perindat, vreme de c\teva ore, pe
dinaintea ochilor uimi]i ai s`tenilor din Schiule[ti. Un "glob inteligent" din
materie bioplasmatic`, modific\ndu-[i ne\ncetat dimensiunea [i culoarea,
probabil \n urma unor schimburi energetice cu exteriorul (se observ`
ciclicitatea schimbului de culori: galben-portocaliu-ro[u-degajare de fum
negru), care au jucat, se poate interpreta, rolul unei "respira]ii". |n privin]a
apari]iei [i dispari]iei de pe cer a "balonului", ambele la fel de bru[te,
explica]ia este foarte simpl`: respectivul obiect s-a materializat, respectiv
dematerializat, devenind \nt\i vizibil, apoi invizibil. {I poate c`, \n aceast`
ipostaz`, el a mai sta]ionat, tot \n acel loc, nev`zut de privirile curioase ale
copiilor...

VIZITATORII MISTERIO{I DE LA CIOCADIA

Domnul Tudose Salomeea locuie[te \n comuna gorejean` Ciocadia,

are 68 de ani [i, \n ciuda v\rstei \naintate, n-a uitat nici un fragment din p`]ania
c`reia I-a fost martor acum mai bine de zece ani, p`]anie care era c\t pe-aci s`-l
coste via]a. "Eram, poveste[te "nea Tudose" (a[a-i spun prietenii), la t`iat de
coceni, \n mijlocul lui august 1988, mi se pare chiar pe 23 august, de ziua
na]ional`, cu nevast`-mea, singuri \n tot c\mpul. |nc` nu se luminase de ziu`,
ceasul ar`ta cinci f`r` un sfert diminea]a [i, cum t`iam noi la coceni, o dat` ce-
mi sare \n ochi o lumin` extraordinar de puternic`, ap`rut` pe cer de niciunde.
Am v`zut-o imediat am\ndoi - \n \ntunericul nop]ii ar fi fost chiar imposibil s`
 71

n-o vedem. La \nceput ni s- a p`rut mare cam c\t Luna, dar apoi, pe m`sur` ce
se apropia, se tot m`rea, ca un glob de foc. Direc]ia sa era dinspre apus spre
r`s`rit, iar viteza era extraordinar`. {I cu c\t se apropia, cu at\t mergea parc`
mai repede. Am r`mas, [i eu , [i femeia, \ncremeni]i, dar c\nd am v`zut c` vine
de-a dreptul spre noi, ca un bolid, ne-am aruncat la p`m\nt [i am \nceput s` ]
ip`m de fric`. Chiar [i eu, c\t eram de b`rbat, am urlat, \ngrozit. Am crezut
atunci c` mi-a sunat ceasul de pe urm` [i c` globul acela de foc o s` se
pr`v`leasc` peste noi, de nic urma n-avea s` ni se mai g`seasc`! |ns`, c\nd mai
avea cred nici cincizeci de metri [i intra \n noi, globul s-a ridicat deodat` \n sus
[i, cu aceia[i vitez` extraordinar`, s-a pierdut \n v`zduh, \nspre locul pe unde
urma s` r`sar` Soarele. Totul n-a durat mai mult de un minut, dar nou` ne-a
p`rut c` a trecut un an! Ce eram eu alb la p`r, mai abitir am albit \n clipele
alea! Nu [tiu ce s` fi fost obiectul acela, cred c` vreun OZN, cum le zice azi,
b`tr\nii no[tri spuneau c` au mai pomenit a[a ceva, ei le ziceau zmei, pe
vremuri...Orice ar fi fost, \ns`, ceva de pe P`m\nt nu era!".
Referitor la strania apari]ie, gospodarul gorjean \[i mai aminte[te c` "era
mare c\t o cas` [i parc` ardea toat` cu o flac`r` alb`, a[a de puternic` [i de
intens`, c` nu te puteai uita drept la ea, c` te orbea [i dup` ce a trecut, am v`zut
c` avea [i ceva a[a, ca o coad` ro[iatic`. Dar nu f`cea nici un zgomot, parc`
mergea pe mute[te, nici nu p\s\it nu se auzea, nici m`car atunci c\nd se
apropiase foarte mult de noi n-am auzit vreun zgomot venind dinspre ea. Mi-
am zis atunci \n g\nd: <Gata, s-a terminat, asta acum d` o raz` [i ne tope[te!>
Da' uite c` am sc`pat, s` povestesc [i la nepo]i p`]ania asta...{I trebuie s` mai
spun c`, peste dou` zile, am citit \n ziar, \n Sc\nteia, despre un obiect aerian
misterios difuz\nd o lumin` puternic`, care fusese semnalat \n zonele
\nvecinate, ba ajunsese [i \n Bulgaria [i Iugoslavia. Acum, c` o fi fost tot `sta,
c` o fi fost altul, nu [tiu..."
Dar aceast` \nt\lnire periculoas` nu a fost singura tr`it` de domnul
Salomeea. |n toamna lui 1989, cu pu]in timp \nainte de Revolu]ie, domnia sa a
fost martor, al`turi de mai mul]i cons`teni, la evolu]ia unui OZN pe deasupra
Ciocadiei. "Era \n seara zilei de 8 noiembrie, pe la opt-jum`tate, nou`, [i
 72

st`team cu ni[te prieteni la taclale, \n fa]a casei. La un moment dat, pe dealul

care m`rgine[te satul la sud, \n locul numit "La lacuri " sau "Ciuha", am z`rit o
lumin` mare cobor\nd din cer. Observ\nd-o, ne-am hot`r\t s` mergem, cu mic,
cu mare, s` vedeam ce se petrece. Am mers pe \ntuneric, ghida]i de lumin` dar,
c\nd mai aveam doar vreo 30 de metri p\n` la la acea lumin`, care provenea de
la un obiect rotund. Brusc, obiectul s-a ridicat f`r` zgomot [i a zburat rapid pe
deasupra noastr`. |ns` am apucat s`-l vedem bine: era ca o p`l`rie uria[`, cu
v\rful rotund, avea o culoare aurie [i pe suprafa]a sa se z`reau ni[te g`urele de
culoare alb-argintie. |n sf\r[it, dup` ce s-a ridicat, l-am urm`rit cu privirea: a
planat cu mare vitez` deasupra satului [i a aterizat iar`[i pe c\mp, \n dreptul
Consiliului Popular. Noi, cioatc` dup` el. Am luat-o fuga peste c\mp, cred c`
deja ceasul se apropia de zece noaptea, am mers ce-am mers, dar, c\nd s`
ajungem iar`[i aproape de OZN, acesta, ca [i cum ar fi vrut cu tot dinadinsul s`
se fereasc`, s` nu-l vedem, s-a ridicat [i, cu vitez` mic`, s-a pierdut \n zare,
peste p`dure. A doua zi, dis de diminea]`am mers cu c\]iva prieteni din satul
B`lce[ti la Ciuha, s` vedem locul unde obiectul aterizase. Iarb` nu era acolo,
iar p`m\ntul era tare. Cu toate acestea, am putut observa \n sol patru urme, \n
cruce, pe care OZN - ul le l`sase. Erau un fel de g`uri, toate uniforme [i ad\nci
de trei degete, le-am m`surat. {I, \n condi]iile \n care, cum am men]ionat,
p`m\ntul era b`t`torit, ne-am g\ndit noi c` obiectul cu pricina trebuia s` fi avut
c\teva tone bune. Gropile formau un p`trat cu latura de cinci metri [i ceva, tot
pe m`surate am ajuns la aceast` concluzie. Ast`zi, ele nu se mai v`d [i totul
pare s` fi intrat \n normal. N-am observat schimb`ri [i nici efecte asupra
vegeta]iei; tot ce s-a sem`nat acolo \n anul urm`tor a crescut normal, nu s-a
\nt\mplat nimic ciudat. Sau poate o fi fost, dar de alt` natur` [i noi nu ne-m dat
seama!'.
Domnul Salomeea, \n calitatea sa de observator meteo - sta]ia Ciocadia
face parte din re]eaua na]ional` de hidrologie [i meteorologie - [i-a \n[tiin]at
imediat superiorii ierarhici despre eveniment, dar r`spunsul a fost (tipic, am
putea spune): "asemenea fenomene nu intr` \n sfera noastr` de competen]e" De
unde se vede c` exist` persoane “sus-puse” care a[teapt` \nfiin]area
 73

unui...secretariat de stat la Guvern pe probleme OZN, pentru a deschide, \n

sf\r[it ochii!?
|ntrebat ce crede despre cele dou` cazuri, gorjeanul r`spunde f`r` ezitare:
"Obiectele pe care le-am v`zut nu puteau fi create de om. Aveau o putere de
neimaginat [i o vitez` pe care nici un avion f`cut de m\n` omeneasc` nu o are.
Plus c` mergeau f`r` zgomot - nu [tiu ce motoare or avea de nu scoteau nici un
sunet, sau poate nici nu au motoare [i merg \n alt mod...Eu zic c` s\nt de pe alt`
planet`. {I pot s` adaug c`, de atunci, chiar dac` nu am mai v`zut asemenea
obiecte de aproape, le z`resc deseori noaptea, travers\nd cerul. |n mod cert nu
s\nt avioane, nici stele [i nici baloane meteo - lucr\nd \n domeniu a[ fi ultimul
care s` fac` asemenea confuzie! Drept s` spun, \nainte nu credeam \n <farfurii
zbur`toare>, dar acum, c` am v`zut cu ochii mei, cred din tot sufletul [i parc`
a[ vrea s` m` mai \nt\lnesc odat` cu una, dar s` nu m` sperie prea tare...”

FARFURII ZBUR~TOARE ZBOAR~ PESTE "COLOANA

INFINITULUI"

Despre domnul Valeric` R`dulescu, principalul martor al acestui

fenomen remarcabil , colegii, rudele [i prietenii au numai cuvinte de laud`. |n
v\rst` de 45 de ani, domnul R`dulescu este cunoscut pentru onestitatea [i
seriozitatea de care d` mereu dovad`, at\t acas` c\t [i la serviciu (domnia sa
este maistru principal la ROMTELECOM - Gorj), [i de aceea nimeni nu I-a
pus la \ndoial` spusele atunci c\nd a povestit \nt\mplarea uluitoare c`reia I-a
fost protagonist. {i, de[i aceast` m`rturie I-a adus o publicitate pe care nu [i-ar
fi dorit-o - cazul s`u ap`r\nd \n mass-media local` [i central`, iar concitadinii
s`I din T\rgu Jiu cunosc\ndu-l de-acum drept "omul cu OZN-urile" - d\nsul a
continuat s`-[i sus]in` afirma]iile, ferm convins c` ele nu s\nt \nchipuire.
"Era \n ziua de 22 aprilie, anul 1998, \ntr-o zi de miercuri, \n jur de ora 3 dup`-
amiaza, poveste[te domnul R`dulescu. Fiica mea, Mihaela Dorffor, care este
c`s`torit` \n Fran]a, tocmai venise pentru o scurt` vacan]` \n ]ar`, [i-[i vizita o
fost` coleg`. Cum vizita n-avea s` dureze mult, eu n-am \nso]it-o \n cas`, ci am
 74

hot`r\t s-o a[tept \n ma[in`, \n parcarea de la SC Marsat SA. Am stat ce-am stat
- la radio tocmai se difuzau [tirile, a[a \nc\t [tiu sigur c` era ora pe care am
amintit-o - c\nd, deodat`, aten]ia mi-a fost atras` de un obiect care ap`ruse pe
cer undeva, \n zona cartierului Abator. Ini]ial, am crezut c` e vorba despre un
ziar desp`turit luat de v\nt, apoi am b`nuit c` ar fi un zmeu. Se afla, cred, \n
acel moment, la vreo 300 m altitudine [i p`rea s` aib` o culoare alb`, un alb
murdar, \ns`. Curios, mi-am a]intit privirile asupra lui [i am observat c` nici nu
se clintea \n b`taia v\ntului. |n mod cert nu era un zmeu, fapt care mi-a st\rnit
[i mai tare curiozitatea. Am ]\[nit afar` din ma[in` [i mi-am pus m\inile
strea[in` la ochi. Obiectul era ca un disc; probabil a[a fusese [i mai
devreme, \ns` din cauza distan]ei mi se p`ruse a avea o alt` form`. S-a apropiat
[i atunci l-am putut vedea mai bine: partea superioar` era de un alb-argintiu,
iar baza, ca s`-i spun a[a, era neagr`. Dedesubtul obiectului se \ntrez`reau ni[te
lamele ca la ciuperci, ca [i cum acel disc zbur`tor ar fi fost p`l`ria unei
ciuperci, iar sub ele se vedea o form` circular`, de un alb foarte intens. Am
r`mas \ncremenit, nu c` mi-ar fi fost fric`, dar eram uluit, nu [tiam ce se
petrece. {i cum m` uitam eu, f`r` s`-mi dezlipesc m`car o clip` privirile de pe
cer, dinspre direc]ia comunei Mu[ete[ti a ap`rut, la orizont, un punct negru,
care se deplasa cu o vitez` uimitoare. |n nici c\teva secunde, acesta s-a apropiat
la mic` distan]` de primul obiect [i mi-am dat imediat seama c` erau identice [i
c` doar din pricina distan]ei \l estimasem pe al doilea ca fiind mai mic. |n acel
moment, c\nd discurile se aflau cel mai aproape de mine, ele p`reau, din locul
unde m` aflam, ni[te farfurii cu fundul \n sus, av\nd diametrul aparent de 30-
40 cm...Nu m` hazardez s` afirm care era adev`rata lor dimensiune... Obiectele
au sta]ionat \n aer, conform calculelor mele, undeva deasupra cl`dirii RENEL.
De ce tocmai acolo, n-am habar, dar s\nt convins c` acest lucru n-a fost
\nt\mpl`tor. \n toat` aceast` perioad`, s-au balansat continuu, de parc` ar fi fost
dou` b`rci mi[cate de valuri. Era ca un vals balansul `sta, \]i d`dea impresia c`
totul e o joac`...A fost fascinant, absolut fascinant! La un moment dat, din cele
dou` obiecte a r`mas numai unul. Nu pot s` afirm cu certitudine dac` a intrat
unul \ntr-altul sau dac` unul a devenit brusc invizibil, dar ambele variante mi
 75

se par credibile. Cert e c` subit, pe cerul extrem de senin am mai v`zut doar un
singur disc care, dup` o perioad` relativ scurt`, de ordinul minutelor, a \nceput
s` se topeasc` \n aer. Efectiv se topea, disp`rea v`z\nd cu ochii, p\n` n-a mai
r`mas nimic din el...
Chiar atunci, din cl`dire a ie[it fiica mea [i extrem de tulburat, am
strigat-o: <Mihaela, vino repede s` vezi o minune!>, \ns` discul tocmai
disp`ruse. Nici n-am apucat \ns` s-o pun \n tem` cu ce se petrecuse, c`ci un
punct negru, asem`n`tor celui care venise \n vitez` dinspre Mu[ete[ti, a ap`rut
iar, \n dreptul unor izolatori de la re]eaua de \nalt` tensiune. Din p`cate, pe
c\nd \ncercam s`-l fotografiez - fata avea aparatul foto la ea - a luat brusc
vitez`, ca [i cum n-ar fi vrut s` fie imortalizat pe pelicul` [i s-a pierdut \n
\n`l]imi. N-am reu[it s`-i fac nici o poz`... M-a[i fi bucurat totu[i s` am o
m`rturie a acestui fapt extraordinar. Nu spun c` oamenii nu m-ar crede, nimeni
nu m-a luat peste picior [i nici nu a r\s de mine, cum am \n]eles c` li s-a
\nt\mplat altora care, de asemenea, au afirmat c` au v`zut OZN - uri".
Ce concluzii s-ar putea desprinde din relatarea extrem de am`nun]it` a
domnului Valeric` R`dulescu? La prima vedere, se poate spune c` obiectele
v`zute de domnia sa se \ncadreaz` perfect \n tiparele OZN-ului de tip clasic,
respectiv nave spa]iale de consisten]` material` vizibil`, apar]in\nd unei
civiliza]ii extraterestre. Descrierea obiectelor pare s` confirme o asemenea
solu]ie: discuri aparent metalice, cu reborduri de un alb-argintiu extrem de
str`lucitor \n lumina soarelui, av\nd baza \nchis` la culoare, cu ni[te stria]ii
asem`n`toare lamelelor de pe p`l`riile ciupercilor. Pentru majoritatea
oamenilor, concluzia este c` obiectul observat ar putea fi o nav` extraterestr`
veritabil`, din parc` ne [i a[tept`m s` ias` ni[te simpatici omule]i verzi...
S\nt \ns` aspecte care nu pot s` nu ne pun` pe g\nduri. Mai \nt\i
transformarea misteriosului obiect din "ceva" de form` dreptunghiular` -
compara]ia cu un zmeu este sugestiv` - \ntr-un disc str`lucitor, transformare pe
care martorul o pune pe seama unei iluzii optice, dar care perfect psoibil`, de
vreme ce mai t\rziu, sub ochii uimi]i ai maistrului, obiectul care p`rea a fi c\t
se poate de material se tope[te pur [i simplu \n aer! Cu alte cuvinte, un corp
 76

care poate disp`rea ca [i cum nici n-ar fi fost poate la o adic` la fel de bine s`-
[i modifice forma, se poate dematerialize!?... Un argument \n plus pentru
aceast` ipotez` este [i faptul c` punctul negru observat a doua oar`, \n dreptul
re]elei de \nalt` tensiune s-a materializat efectiv din nimic sau, dac` v` place
mai mult, din...aer! Asta ca s` nu mai vorbim de virtuala "\ntrep`trundere" a
celor dou` discuri, care la fel, vorbe[te de la sine despre consisten]a material`
cu totul aparte, fiindc`, hai s` fim serio[i, niciodat` n-o s` vedem dou` avioane
p`m\ntene care s` se "topeasc`" unul \n cel`lalt!
Prin urmare, ce se poate spune despre acest enigmatic "vals aerian" de
deasupra ora[ului T\rgu-Jiu? Dup` toate aparen]ele, ne afl`m \n fa]a unei
manifest`ri ale a[a-numitelor "inteligen]e invizibile" (termen introdus de
renumitul ufolog român Florin Gheorghi]`), inteligen]e care au "corpul"
format dintr-o materie subtil`, eteric`, care probabil coexist` cu noi din timpuri
imemoriale, st`p\nind secretul invizibilit`]ii [i nu numai...|ns` reamintesc, [i
aceasta este doar o ipotez` care poate fi oric\nd atacat` oric\nd, desigur, cu
argumente paluzibile...

UN OZN SURVOLEAZ~ LACUL MORII

Majoritatea oamenilor s\nt convin[i azi c` misterioasele "obiecte

zbur`toare neidentificate", \[i aleg, atunci c\nd vin pe Terra, locuri pustii,
situate \n creierul mun]ilor, pentru a fi ferite de privirile indiscrete ale
p`m\ntenilor. {I tocmai acest "camuflaj" \i [i face pe adversarii recunoa[terii
existen]ei lor s` spun`: "De ce, dac` exist`, farfuriile zbur`toare nu zboar` \n
plin Bucure[ti, sau \n alt ora[ mare, s` le vad` to]i?" . Ei, bine, astfel de
zboruri "centrale", dac` ne este permis s` le numim astfel, au avut deja loc, \n
nenum`rate r\nduri, iar cazul pe care vi-l vom prezenta \n continuare este
semnificativ \n acest sens. OZN - urile au survolat cerul Bucure[tiului deseori
[i cei care le-au v`zut au r`mas uimi]i de puterea [i m`re]ia pe care aceste
poten]iale nave extraterestre o degajau. Din p`cate, \ns`, cei mai mul]i dintre
 77

ace[ti vizitatori cosmici au venit \n plin` noapte, la ora \n care "chiar [i \ngerii
dorm"...
Domnul Cristian Tu]`, ast`zi un prosper om de afaceri bucure[tean \n
v\rst` de 31 de ani, \[i efectua, la data petrecerii acestei \nt\mpl`ri, serviciul
militar, la o unitate de jandarmi (sau Securitate, cum era pe atunci) din satul
Ro[u, unitate aflat` chiar pe malul actualului Lac al Morii din cartierul
Cr\nga[i. Iat` ce spune domnia sa:" Din nefericire, nu mai re]in exact data c\nd
se petreceau aceste lucruri. C` era 5 ianuarie, c` era 15 ianuarie, nu mai ]in
minte. Este singurul lapsus pe care \l am, referitor la acea p`]anie. |n rest, toate
am`nuntele \mi s\nt vii \n minte. M` aflam \n serviciul de gard`, de la ora 2 la
ora 6 diminea]a, era un frig p`trunz`tor [i abia a[teptam s` ies din post [i s`
m` \nc`lzesc, \n cazarm`. |n jurul orei 5, g\ndurile, care duceau, invariabil,
c`tre cei dragi, de acas`, mi-au fost \ntrerupte de sesizarea prezen]ei unei
lumini, \n dreapta mea. Postul de gard` \n care m` g`seam se afla dispus c`tre
lac. Vreau \ns` s` fac precizarea c` atunci, \n iarna lui 1988, lacul era complet
golit de ap`. Asta din pricina faptului c` malurile se surpau mereu sub dalele
de beton [i iarna, \ntotdeauna, lacul era secat, pentru ca muncitorii s` le poat`
consolida. A[a c`, ceea ce este ast`zi o imens` \ntindere de ap` era, pe atunci, o
la fel de mare suprafa]` neted`, acoperit` cu beton. {I trebuie s` mai precizez,
de asemenea, c`, date fiind vremurile, \ntregul ora[ era cufundat \n bezn`: \n
cartierele din jur, Militari, Cr\nga[i, nu se z`rea o lumin`! Singurele surse de
lumin` erau c\teva ferestre din comandamentul unit`]ii noastre, care avea
generator propriu de curent [i luminile ro[ii de semnalizare ale antenei
centrului de transmisiuni M.I. din Cr\nga[i. |n aceste condi]ii, observarea
acelei lumini, chiar deasupra podului de pe lac, dintre insul` [i satul Ro[u, mi-
a trezit interesul instantaneu".
Podul la care face referire martorul se afla la circa 500 de metri distan]`
de postul de gard`. "Lumina care ap`ruse se g`sea, dup` aprecierea mea,
declar` domnul Tu]`, la vreo 10-12 metri deasupra podului. Avea o form` oval`
[i sta]iona acolo pe vertical`, deci cu partea alungit` dispus` perpendicular spre
sol. Nu [tiu ce m`rime s` fi avut, \n orice caz, era foarte mare, p`rea s` aib` 10-
 78

15 metri \n`l]ime [i vreo 5 l`]ime. Vizibilitatea era foarte bun`, st\njenit`, e

drept, de o perdea de cea]` care se l`sase, \nspre diminea]`, dar favorizat` de
lipsa altor surse de lumin`. A[a c` am putut-o vedea perfect! Lumina era
puternic`, \n genul celei emise de un neon, iar podul se vedea clar sub ea. Ceea
ce m-a uimit [i mai mult a fost c` \n interiorul ei se mai z`reau alte patru
lumini]e, dispuse \n form` de cruce, care str`luceau tot \n aceia[i gam` de
culoare, dar aveau o intensitate \nzecit`, ca ni[te reflectoare. C\teva secunde,
obiectul sau ce-o fi fost, m` rog, sursa acelei lumini, a stat nemi[cat, la
jum`tatea podului. Apoi, a \nceput un straniu dans, deasupra acestuia. Obiectul
realmente dansa, se mi[ca uimitor de repede, \n sus [i \n jos, deloc \n lateral,
ca [i cum ar fi tremurat, [ti]i? La un moment dat, a \nceput s` se deplaseze,
spre o margine a podului, dar tot \n acela[i stil, prin urc`ri [i cobor\ri repetate,
mi[c`ri comparabile poate reprezent`rile grafice ale sinusurilor [i
cosinusurilor din trigonometrie. Ajuns la cap`tul podului, [i-a reluat cursa,
spre partea opus`. <Dansul> acesta a durat, dup` ceas, 30 de minute [i \l
priveam f`r` s` clipesc, eram fascinat, con[tient deja c` v`d ceva ce nu mul]i
au avut posibilitatea s` vad`. La fel de brusc cum \ncepuse, acest du-te-vino s-
a sf\r[it [i obiectul a r`mas iar suspendat deasupra podului, \n acela[i loc unde-
l z`risem prima dat`. A \nceput s` se deplaseze \ncet spre satul Ro[u, la o
\n`l]ime constant`, pe care o apreciez ca nefiind mai mare de 20 m. Mergea
uimitor de \ncet, comparativ cu felul \n care o f`cuse mai devreme. Parc`
defila sau, dac` vre]i, parc` ar fi scanat zona. Cred c` a str`b`tut o distan]` de
50 metri \ntr-un minut".
T\n`rul asist` uimit la aceast` defilare t`cut` (\n parantez` fie spus, pe tot
parcursul evolu]iei sale, obiectul nu a emis absolut nici un zgomot) [i observ`
o incredibil` transformare, atunci c\nd, ajuns \n zona unui p\lc de copaci, la
mai bine de 70 metri distan]` fa]` de pod, obiectul se "r`stoarn`" [i I se ofer`
privirilor uluite \n toat` splendoarea sa: "Am r`mas efectiv cu gura c`scat`
atunci c\nd l-am v`zut printre crengile desfrunzite ale pomilor. Ovalul care
fusese se r`sucise cu 90 de grade [i ar`ta acum ca dou` farfurii puse cap la cap,
sem`na perfect cu acele <farfurii zbur`toare> pe care le vedem prin filme. Nu
 79

[tiam ce s` mai zic, emo]ia tr`it` atunci n-am s-o pot uita niciodat`. |mi
spuneam: <Iat` un OZN, un OZN autentic!> [i parc` tot nu-mi venea s` cred. |
[i p`strase str`lucirea ini]ial`, alb-neon, dar cele patru lumini disp`ruser`. |n
locul lor, la mijlocul, s` zicem a[a \n regiunea unde s` ne imagin`m c` cele
dou` <farfurii> se \mbinau, am v`zut un adev`rat br\u de culori: erau lumini
mici, ca ni[te becule]e, care se aprindeau [i se stingeau, dar nu definitiv, doar
sl`beau ca intensitate, foarte mult, pentru ca, \ntr-un interval foarte scurt, s` se
reaprind`, str`lucind puternic. Dar erau numai culori calde, cu diferite nuan]e:
alb, g`lbui, roz, portocaliu. Cea mai <dur`> culoare era portocaliu \nchis.
Obiectul a continuat s` mearg`, la fel de lin, a sta]ionat, pre] de c\teva
momente, deasupra unui brad, ce se poate vedea [i ast`zi, dup` care, \ntr-o
frac]iune de secund`, v` dau cuv\ntul de onoare, a <demarat> spre Chiajna, cu
o vitez` incredibil` [i nu s-a mai v`zut! Am avut impresia c` l-a \nghi]it cerul!
Ani buni dup` aceea, uit\ndu-m` la serialul <Star Trek> am mai v`zut un
asemenea mod de deplasare, de dispari]ie aproape instantanee, cu o vitez` ce
sfideaz` viteza luminii! Am r`mas [ocat de aceast` \nt\mplare, dar m-am temut
s` o raportez superiorilor, vremurile erau cum erau, [ti]i prea bine. Descrierea
unei asemenea observa]ii \n fa]a ofi]erilor n-ar fi trecut f`r` urm`ri [i n-aveam
chef s` fiu internat prin vreun institut de boli psihice sau acuzat c` vreau s`
scap de gard` [i de aceea scornesc asemenea n`scociri demne de basme! Am
pomenit totu[i de \nt\mplare unui singur coleg, un b`iat de undeva din
Mehedin]i, care se afla, la acea or`, ca [i mine, \n gard`, dar la un alt post.
Tipul nu v`zuse \ns` nimic, poate [i pentru c`, fiind \ndr`gostit p\n` peste cap,
nu st`tea s` admire cerul, ci scrijelea de zor \n pere]ii gheretei numele iubitei.
Singura sa reac]ie a fost una de team`, ceva de genul <Aoleo chiar a[a ceva ai
v`zut!> [i at\t. Nici eu n-am mai spus la nimeni atunci. Abia dup` c\teva luni,
c\nd am fost deta[at la o alt` unitate, am avut curajul s` o povestesc unui
subofi]er [i am aflat cu stupoare c` astfel de <\nt\lniri> mai fuseser` semnalate
de numero[i colegi ai s`I, de la unit`]i din Bucure[ti [i din ]ar`".
|ntrebat ce crede acum, la mai bine de un deceniu de la evenimentul din
acea noapte \nghe]at` de iarn`, domnul Cristian Tu]` declar`, far` echivoc:
 80

"S\nt absolut convins c` ceea ce am v`zut atunci a fost o nav` extraterestr`.

Nimeni nu poate s` m` fac` s`-mi schimb p`rerea. Ce-ar fi putut fi, altceva?
Nici pomeneal` de balon meteorologic, ori de vreun fenomen meteo. Obiectul,
se vedea clar, avea consisten]` material` [i era \n mod cert o nav` de zbor. Nici
ipoteza unui dispozitiv spion, al americanilor, ru[ilor sau altui stat nu cred c` e
viabil`. Cine e capabil s` construiasc` nave cu performan]e at\t de uimitoare,
cum numai \n filme se v`d, dar acolo realizate pe calculator? |n mod cert,
vizitatorii veneau nu de pe P`m\nt, ci de mai departe, de foarte departe, poate.
Nu [tiu ce c`utau tocmai acolo, dar p`rerea mea e c` veniser` atra[i nu de
tehnica militar` a unit`]ii noastre, cum, am \n]eles, se petrecuse \n alte locuri,
ci de...lac! Precum am amintit, lacul Morii era pe atunci golit complet [i
probabil c` vizitatorii veni]i din spa]iu au observat uria[a <pat` de asfalt>, cum
\mi imaginez c` se vede din cer, \n mijlocul Bucure[tilor, <pat`> care putea fi
foarte bine o pist` de aterizare sau un obiectiv cu scopuri necunoscute, a[a
c`, \n consecin]`, au venit s`-l vad` mai \ndeaproape. C\nd [i-au dat seama ce
era, de fapt, au plecat \n mare grab`, probabil pentru a nu fi z`ri]i..."

"EXTRATERESTRUL ZBUR~TOR DE LA BUSTUCHIN"

Tr`im vremuri \n care fenomenul OZN \ncepe s` fie privit din ce \n ce

mai mult drept o realitate intrinsec`, un mit al erei moderne. Nu exist` zi \n
care, pe Glob, s` nu fie semnalat` ba apari]ia unui obiect zbur`tor neidentificat,
ba survolul vreunui aeroport de c`tre o "escadril`" de globuri luminoase, ba
chiar ateriz`ri ale unor nave transport\nd la bord acei mici omule]i gri de care
se face at\ta caz. Nici România nu pare s` fi ocolit` de ceea ce entuzia[tii au
numit "invazia extraterestr`", dimpotriv`, \n ultimii ani la noi s-au semnalat
adev`rate "valuri" de observa]ii. Unele dintre ele clasice, altele, precum cea
petrecut` \ntr-un mic sat oltenesc [i pe care o voi prezenta \n r\ndurile ce
urmeaz`, de-a dreptul inedite [i de un nivel cu totul aparte . C`ci \n prim`vara
anului trecut, \n acel sat uitat de lume pe care \l pomeneam pu]in mai sus,
 81

localnicii au putut z`ri, pe cerul senin al zilei, o stranie apari]ie, o fiin]`

zbur`toare care nu era de pe P`m\nt...
Situat \n plin Podi[ Getic, aproape complet izolat, la kilometri buni de
cele mai apropiate localit`]i, cu care este unit prin ni[te drumuri cum numai la
"Camel Trophy" mai g`se[ti, dar pe care m-am \ncumetat totu[i s` le str`bat,
satul Bustuchin pare s` fie locul unde nu s-a \nt\mplat nimic. Oameni simpli [i
s`raci, muncind cu greu bucata de p`m\nt primit` dup` Revolu]ie, copii slabi,
zbenghuindu-se \n praful drumului, femei trase la fa]` [i \mb`tr\nite \nainte de
vreme de muncile istovitoare. Poate un sat ca at\tea altele, \n care \ns` izolarea
a impus p`strarea unor cutume [i obiceiuri ce \n alte locuri par demodate.
Tradi]ionali[ti convin[i, cei din Bustuchin n-au privit \nt\mplarea petrecut` \n
aprilie anul trecut ca pe un lucru deosebit. |n alte p`r]i, un asemenea eveniment
ar fi st\rnit o v\lv` f`r` precedent. Bustuchinenii nu prea i-au dat aten]ie. Au
spus doar c` "zmeii", cei din legendele pe care bunicii le povesteau la gura
sobei, s-au \ntors, pentru c\teva minute, \n satul lor...
Dar s` pornim pe firul pove[tii. Ziua de 7 aprilie 1998 p`rea, pentru
s`tenii din Bustuchin, una obi[nuit`. Ocupa]i cu treburile casnice \nc` de la
primele ore ale dimine]ii, ei au fost nevoi]i s` lase balt` toate activit`]ile, av\nd
privirile a]intite asupra straniei creaturi care-[i f`cuse apari]ia la marginea
satului, plan\nd deasupra unui cr\ng de arbori de plut`. Gheorghe Cuc`il`, unul
dintre martorii cu care am stat de vorb` ( printre cei mai importan]i, \n
condi]iile \n care un alt martor principal, Nicu Giurgi, se afl` \n \nchisoare,
suferind o condamnare penal` - n.n.) \[i aminte[te c` muncea, \n jurul orei zece
dimnea]a, la acoperi[ul casei, \mpreun` cu fiul s`u, Ion [i cu un me[ter dulgher,
Spirache Iulian, c\nd privirea i-a fost atras` de "ceva ca un balot", care plutea
u[or, venind dinspre apus. "M`, ce dr`cie s` fie aia, i-a \ntrebat el pe ceilal]i
doi, ar`t\ndu-le spre "zbur`tor". Oamenii au ridicat ochii c`tre cer [i au r`mas
mu]i de uimire. "Parc`-i un copil care zboar`, a zis me[terul, dar t\n`rul Cuc`il`
l-a contrazis: "Ce copil, nene, c` `sta nu-i fiin]` omeneasc`, nu vezi c`-i
robot?"
 82

|ntre timp, cum fiin]a se tot apropia, afl\ndu-se, la un moment dat, la mai
pu]in de 40 metri \n`l]ime fa]` de sol [i 200 metri dep`rtare fa]` de cei trei -
afla]i, v` reamintesc, [i ei destul de sus, pe acoperi[, oamenii s-au cam speriat.
"Nu [tiam ce c`uta dr`covenia aia acolo, nu [tiam cum s` proced`m, c` ziceam,
m`, dac` vine c`tre noi, ne zboar` de aici!, spune f`c\nd haz de necaz nea
Cuc`il`. Dar drumul lui nu era \nspre noi, bag seam`, ci o ]inea cumva paralel,
pe la marginea satului, deasupra unei p`durici de plut`. A[` c`, v`z\nd c` nu-i
nici un pericol, ne-am pus [i noi de l-am urm`rit. Odat`, se apropiase at\t de
mult de un copac, tot zbur\nd el spre r`s`rit, c` fiu-meu zice: <Ia fi]i aten]i c`
se pune-n pluta aia [i-acolo r`m\ne!>. C\nd, ce s` vezi, \n spatele zmeului,
numai ce izbucne[te o flac`r` mare, ro[u aprins [i zv\cne[te `la, s`rind peste
v\rful copacului, ca-ntr-un salt. Am r`mas cu gura c`scat` to]i. <M`, `sta are
motor la spate!> a zis me[terul Spirache [i \ntr-adev`r, a[a ni s-a p`rut [i nou`,
c` fiin]a aia purta \n spinare un aparat care o ajuta poate s` stea \n aer [i s`
zboare. {i c\nd a mers mai \ncolo, tot a[a, ajung\nd \naintea coastei dealului pe
care-l vede]i \n acea direc]ie (nord-est – n.n.), s-a apropiat p\n` la c\]iva metri,
era a[a de aproape c` am crezut [i eu c` de ast` dat` chiar se love[te de p`m\nt.
Dar, la fel ca [i prima oar`, cu o frac]iune de secund` \nainte de a se ciocni cu
muchia dealului, creatura a luat-o drept \n sus, \mpins` iar de flac`ra de foc de
la spate, evit\nd la milimetru pr`bu[irea. Dup` ce a mai plutit, la fel de lin, \nc`
vreo c\teva minute, s-a pierdut \n spatele dealului [i nu l-am mai z`rit. P`rea un
copil de 10-11 ani, \[i continu` martorul relatarea. Capul nu i se vedea, ascuns
de o casc`, din acelea de cosmonaut, p`tr`]oas`. Costumul \n care era echipat
p`rea tot dintr-o bucat`, argintiu, \n orice caz, str`lucea foarte tare \n lumina
soarelui. Iar \n spate avea o dr`cie care sem`na mult cu o pomp` din aceea de
stropit via, care-i venea p\n` la genunchi. Flac`ra, lung` de vreo jum`tate de
metru, cu care \[i lua av\nt, din aparatul `sta ca pompa am observat c` ]\[nea. |
n tot timpul c\t l-am v`zut pe acest zbur`tor, ni s-a p`rut c` nici nu se
sinchise[te de noi, ci parc` ne ignor`, de parc` f`ceam parte din peisaj. Aveam
impresia c` de fapt caut` ceva, c`ci casca era \ndreptat` numai \n jos, ca [i cum
ar fi pierdut vreun lucru pe p`m\nt [i acum se uita foarte atent, s`-l g`seasc`.
 83

Zgomote venind dinspre el, n-am auzit, [i nici un nepot de-al meu, care st` la
marnea satului, zice c` n-a auzit, [i dac` era ceva, el ar fi trebuit s` aud`, c` a
fost aproape dedesubtul extraterestrului. {i vreau s` v` mai spun aici ceva. |n
s`pt`m\na care a urmat, tot ziua, ziua \n amiaza mare, pe la ora dou`, am v`zut
pe cer c\teva globuri luminoase, foarte mari [i str`lucitoare, de diferite culori -
unele erau galbene, altele ro[ii. Au urmat aceia[i traiectorie ca [i extraterestrul,
\ndrept\ndu-se \n direc]ia V\lcea, doar c` se aflau la o \n`l]ime mult mai mare,
de peste 400 metri [i au str`b`tut zona cu o vitez` mare nu au planat u[or, ca
extraterestrul. Dar eu s\nt sigur c` aveau leg`tur` cu el [i mai cred c` nu vizitele
astea nu-s \nt\mpl`toare, ci au leg`tur` cu faptul c` aici, c\t vede]i
dumneavoastr` de pustietate, se afl` mari z`c`minte de petrol. Poate c`
extratere[trii au aflat [i ei [i or fi interesa]i de petrolul nostru!"
|ndrumat de nea Gheorghe Cuc`il`, am ajuns la casa nepotului acestuia,
Niculae, care a acceptat s`-mi dezv`luie am`nunte spectaculoase ale acelui
zbor pe deasupra Bustuchinului. "Creatura aceea plutea u[or pe deasupra
pomilor [i, c\nd se s`lta, se aprindea \n spate ceva ca o coad` ro[ie. Eu s`pam
chiar pe coasta dealului, c` acolo am ni[te p`m\nt, [i, de[i eram la o dep`rtare
mic` de extraterestru, nu am auzit absolut nici un zgomot, nici chiar c\nd se
aprindea flac`ra aceea. Puii, g`inile, chir`iau, se agitau, fugeau de colo-colo
prin ograd`, speriate. Eu l-am v`zut, cred, cel mai de aproape, c` am casa [i
p`m\ntul \n marginea satului. Se afla la mai pu]in de 60 de metri distan]`, ce
mai, aproape deasupra mea. C\nd i-am strigat [i pe ai mei, s` ias` s` vad`
minunea, extraterestrul parc` a auzit [i atunci s-a ridicat, cu flac`ra arz\nd
puternic, drept \n sus. Nu [tiu cum ar`ta, c` avea [i capul [i corpul acoperite cu
un costum ca de azbest, cum au pompierii, parc` s` zic c` era dintr-o singur`
bucat` [i zbura ca [i cum ar fi mers prin aer, pe un covor nev`zut. Bra]ele [i
le ]inea \ndoite din cot, cum ar veni, cu palmele str\nse la piept. Dac` n-ar fi
fost \n soare, c` str`lucea costumul `la de-]i lua ochi, nu te puteai uita, cred c`
l-a[ fi v`zut mai bine [i a[ fi putut s` v` dau mai multe am`nunte. |n orice caz,
s\nt sigur c` de pe p`m\nt nu putea fi. |n mod sigur era vreo fiin]` extraterestr`,
aflat` probabil \n recunoa[tere".
 84

{i nu vreau s` \nchei descrierea acestui caz f`r` a face o compara]ie care

mi se pare remarcabil`: descrierea extraterestrului zbur`tor de la Bustuchin
corespunde perfect cu imaginea acelei fiin]e bizare inscrip]ionate pe o
c`r`mid`, \n zidul m\n`stirii Tutana. Ca [i creatura observat` la Bustuchin, acel
misterios personaj reprezentat schematic, dar extrem de detaliat, pare s` aib` o
casc` p`trat` pe cap, un costum f`cut dintr-o singur` pies` [i... un aparat de
propulsie, a c`rui "coad` de foc" se vede printre membrele sale inferioare. S`
fie vorba despre fiin]e extraterestre f`c\nd parte din aceia[i specie, mesageri ai
unor civiliza]ii din Cosmos, de]in\nd secretul zborului "la purt`tor"? S` fie
oare ace[tia "zmeii" din datinile oltene[ti, z`ri]i de sute de ani \n aceast` zon`?
Nici o ipotez` nu poate fi din start exclus`...

O URIA{~ NAV~ EXTRATERESTR~ SURVOLEAZ~ CERUL

OLTENIEI

Tot mai mul]i ufologi de pe la noi s\nt \nclina]i s` cread` c`, \n ceea ce
prive[te fenomenul OZN, regiunea Olteniei pare s` reprezinte o zon` prea
pu]in cercetat`. Asta nu \nseamn` c` nu au fost semnalate [i aici, ca \n multe
locuri din ]ar`, aceste misterioase obiecte zbur`toare care ne uimesc, de fiecare
dat`, prin capacit`]ile lor cu totul ie[ite din comun. |nsu[i folclorul local ne
pune pe g\nduri, din aceast` perspectiv`. Un folclor care vorbe[te de Novaci (o
ras` de uria[i descinz\nd, probabil, dintr-o popula]ie care nu era de pe P`m\nt),
de Bu[teanul Ielelor (o prefigurare a mai recent numitelor "trabuce
zbur`toare", nave spa]iale de form` cilindric`) sau de Zbur`tori (enigmatice
globuri de lumin` ce se strecoar` pe hornurile caselor, "r`pind sufletele fetelor
mari", cum spun tradi]iile populare [i poate nu numai sufletele, cum am
ad`uga noi, g\ndindu-ne la modernelor r`piri de c`tre extratere[tri). {i \n zilele
noastre, observa]ii de "farfurii zbur`toare" au mai fost semnalate aici, de la
deja clasicul "caz Gr`dinari", p\n` la observa]iile de la Tismana, Pocruia,
Ciocadaia [i T\rgu Jiu, relatate, de asemenea, \n paginile acestui c`r]i.
 85

M`rturia ce urmeaz` apar]ine unui profesor de matematic`, domnul Vlad

Ion din comuna Oboga, jude]ul Olt, persoan` care prin natura profesiei sale,
este o fire mai sceptic`, mai pu]in \nclinat` s` cread` orice. {i \n privin]a
fenomenului OZN, domnia sa avea dubii. Nici nu credea, dar nici nu era un
\mp`timit inamic al existen]ei unor "vizitatori din ne[tiut" care, c\nd [i c\nd,
vor s` vad` cum o mai ducem [i zboar` spre P`m\nt. Asta p\n` ce, \ntr-o noapte
de iarn`, a asistat cu propriii ochi la evolu]ia, pe bolta cereasc`, a evolu]iei
unui obiect zbur`tor care ar fi putut fi de oriunde, numai de pe Terra nu.
"Era \n noaptea de 18 spre 19 ianuarie 1991, vineri spre s\mb`t` - ]in minte cu
sfin]enie data, c`ci a[a ceva nu vezi poate dec\t o dat` \n via]`, spune
profesorul Vlad. Dup` filmul de pe programul unu al televiziunii, am ie[it
pu]in din cas` [i, \n mod instinctiv, mi-am privit ceasul de la m\n`. Era pu]in
trecut de miezul nop]ii, cred c` doisprezece [i un sfert, p\n` \n doisprezezece
jum`tate. Privind cerul, care era foarte senin, aproape f`r` pic de nor [i cu
c\teva stele, slab vizibile, am remarcat, spre nord, un obiect straniu, care nu
p`rea a fi avion, fiindc` prezent` o lumin` continu`. Mai mult, vreau s` adaug
aici c`, fa]` de ruta obi[nuit` de zbor a avioanelor, dinspre Bucure[ti,
traiectoria acestui obiect p`rea aproximativ perpendicular`, deci [i din acest
punct de vedere, posibilitatea s` fi fost un avion era extrem de redus`". Am
r`mas uluit, \n pragul casei, cu ochii a]inti]i asupra obiectului, c`ci \nc` m`
\ntrebam ce poate fi. St\nd efectiv cu gura c`scat` am observat cum, dup`
c\teva secunde, obiectul, care ap`ruse ca un punct, \n marginea nordic` a z`rii,
s-a ridicat pe bolt`, \ndrept\ndu-se spre sud-est. Estimativ, am stabilit c`
unghiul format de axa nord-sud [i direc]ia obiectului era de circa 30 grade. L-
am putut vedea perfect, poate [i din pricina m`rimii sale uimitoare. Zbura la
o \n`l]ime similar` cu cea la care evolueaz` avioanele noastre [i de aceea,
f`c\nd o compara]ie cu m`rimea unui avion, privit la acea altitudine, am
concluzionat c` nava zbur`toare pe care o aveam \n fa]`, c`ci deja eram
convins c` trebuia s` fie ceva artificial, [i nu un fenomen meteo sau de alt`
provenien]`, natural`, trebuia s` aib` o lungime de c\teva zeci de metri, poate
cu o sut` de metri. Nu exagerez cu nimic c\nd afirm aceste lucruri. N-a[ avea,
 86

de altfel, nici un interes, spun doar ceea ce am v`zut [i nimic mai mult. Eram
at\t de emo]ionat, c`, pe moment, n-am [tiut cum s` reac]ionez [i, c\nd m-am
dezmeticit, m-am g\ndit s`-i anun] [i pe cei din cas`, s` vad` [i ei minun`]ia aia,
s` nu spun` cineva pe urm` c` am avut halucina]ii. Am dat buzna \n cas` [i a
venit [i fratele meu, s` vad` ce m` tulburase \n asemenea hal. "|ntr-adev`r,
declar` fratele profesorului, domnul Dan Vlad, [i eu am fost teribil de
impresionat c\nd am v`zut chestia aceea pe cer. Nu mai v`zusem niciodat` a[a
ceva [i imediat am fost convins c`-i un OZN. A[a cum a spus [i fratele meu,
obiectul era uria[. Nu cred c` exist` la ora actual` o nav` de zbor p`m\ntean`
care s` aib` asemenea dimensiuni. Diametrul p`rea s` fie de c\]iva metri,
lungimea cred c` era de 80-90 metri, dac` nu [i mai mult. {i mai e ceva care
m` \ndeamn` s` cred c` nu putea fi construit pe p`m\nt un astfel de obiect: nu
am auzit, venind dinspre el, nici un fel de zgomot [i, la distan]a la care ne
aflam fa]` de el, de c\]iva kilometri, unui avion i s-ar fi auzit motoarele". "Am
stat am\ndoi, revine profesorul Vlad, [i am privit aten]i. Obiectul avea o form`
tare ciudat`, mi s-a p`rut ini]ial c` seam`n` foarte mult cu o omid`, cu un
miriapod [i am s` m` explic de ce. Era format din mai multe globuri
elipsoidale, unite \ntre ele printr-un fel de tuburi. |n primele secunde ale
observa]iei, at\t globurile c\t [i tuburile s` le numesc a[a <de leg`tur`> erau
luminate la fel, parc` din interior, de o lumin` ca cea de la o lamp`
fluorescent`, alb-str`lucitoare cu u[oare tente alb`strui. |n partea posterioar`, se
observa o alungire sub]ire, pe care nu [tiu dac` s-o consider o <coad`> sau
vreun efect al sistemului de propulsie. C\nd m-am re\ntors cu fratele meu,
dup` c\teva secunde, s`-l vedem \mpreun`, am sesizat c`, pe m`sur` ce se
dep`rta, spre sud, luminozitatea tuburilor care f`ceau leg`tura \ntre globuri
sc`dea, p\n` ce, la un moment dat, abia se mai vedeau, observ\ndu-se numai
acele globuri, ca o escadril` luminoas`. Dup` circa zece secunde, obiectul a
disp`rut cu totul, cu acea vitez` relativ sc`zut`, comparabil` cu cea a unui
avion, cu care se deplasase de la \nceputul observa]iei noastre. S\nt absolut
convins c` ce am v`zut \n noaptea aceea nu putea fi altceva dec\t o nav`
apar]in\nd unei civiliza]ii extraterestre!".
 87

Din descrierile, deosebit de pertinente [i de precise ale martorului

principal, care nu uita]i, este profesor de matematic`, om obi[nuit cu cifrele [i
cu privire \n spa]iu, se poate trage concluzia c` obiectul observat \n noaptea de
18-19 ianuarie 1991, deasupra comunei Oboga, nu apar]ine, \n mod cert,
p`m\ntenilor, ci unei civiliza]ii extraterestre. Este, a[adar, un obiect material,
cu ocupan]i la bord, ghidat de un alt sistem de propulsie dec\t cel clasic,
mecanic, folosit de aparatele de zbor create de oameni. Surprinde \ns`
m`rimea sa neobi[nuit`, lungimea de zeci de metri, poate chiar o sut`, dup`
cum se exprima domnul Vlad Ion. Majoritatea observa]iilor OZN, de la noi [i
de aiurea, au rareori ca subiect obiecte de asemenea dimensiuni gigante[ti. |n
schimb, \n multe dintre c`r]ile cu aceast` tematic`, se face tot mai des referire
la uria[e "nave-mam`" extraterestre, care se arat` foarte rar privirilor curioase,
sta]ion\nd de obicei pe orbita Terrei [i fiind un soi de "baz` de lansare" pentru
clasicele "farfurii zbur`toare". De altfel, o astfel de "nav`-mam`", foarte
asem`n`toare, ca form` [i dimensiuni, cu obiectul v`zut de cei doi fra]i Vlad, a
[i fost fotografiat` de unul dintre sateli]ii americani de telecomunica]ii, \n
afara atmosferei planetei noastre. Dar ce anume a c`utat bizarul gigant spa]ial
pe cerul Olteniei, \n acea noapte de august, senin` [i \nghe]at`, destina]ia sa [i
de ce a zburat at\t de \ncet [i de jos, \n compara]ie cu ruta sa “obi[nuit`”, de
zeci de mii de metri altitudine, toate acestea r`m\n un mister a c`rui rezolvare
va trebui s-o mai a[tept`m ceva timp.

RAZA CARE ADUCE LINI{TEA

|nt\lnirile de gradul III, cele \n care \ntre martori [i obiectele aeriene

neidentificate \ndeob[te atribuite vizitatorilor din alte lumi este o distan]` mai
mic` de 150 m, s\nt extrem de rar raportate. C`ci se pare c` misterio[ii
ocupan]i ai “farfuriilor zbur`toare” se feresc de a ni se ar`ta, \n toat`
splendoarea tehnicii lor, ce o dep`[e[te pe cea p`m\ntean` cu mii – dac` nu
cumva cu milioane – de ani. {i totu[i, s\nt semnalate cazuri c\nd ei s-au
deconspirat, ivindu-se pe cerul nocturn, la ore la care “[i \ngerii dorm”. De
 88

fiecare dat`, apari]iile lor fulminante i-au umplut pe oamenii ce le-au putut
urm`ri de fascina]ie, dar [i de team`. {i ce alt sentiment ar putea st\rni ivirea pe
cerul \nstelat, \n mijlocul unei nop]i lini[tite, a unei aeronave discoidale care
ar putea acoperi un bloc? A[a li s-a \nt\mplat, \n vara lui 1993, unor tineri ce
se \ntorceau de la o discotec` au fost surprin[i, pe c\nd urcau un deal, de
apari]ia inopinat` a unei farfurii zbur`toare care I-a f`cut s` cread`, dup`
propria lor m`rturisire, c` “cerul va c`dea pe P`m\nt”…
|n acea sear` fierbinte de var` - era pe la \nceputul lunii august –
majoritatea tinerilor din satul gorjean Dumbr`veni, apar]in\nd comunei
Mu[ete[ti, se aflau, ca \n fiecare s\mb`t`, la discoteca din localitatea \nvecinat`,
S`celu, o cunoscut` sta]iune balnear`. Imediat dup` miezul nop]ii, un grup de
fete [i de b`ie]i, \n total zece persoane, au luat hot`r\rea de a se \ntoarce acas`.
Cum \n mod obi[nuit, drumul de la S`celu la Dumbr`veni, pe [osea, le-ar fi
luat c\teva ore, ei s-au g\ndit c` ar fi bine s` traverseze dealul {oava, ce separ`
cele dou` localit`]i. {tiau bine c`rarea care [erpuia peste deal, c`ci mai
merseser` pe acolo de multe ori, \nainte. Zis [i f`cut. S-au adunat cu to]ii [i au
purces la drum. Noaptea era senin`, cu cerul spuzit de stele, \ns`, dup` cum \[i
amintesc cei cu care am reu[it s` st`m de vorb`, nu era Lun`. Cu toate acestea,
vizibilitatea era destul de bun`, tinerii put\nd merge pe poteca str\mt` f`r` s`
aib` nevoie de lantern` sau alt` surs` de lumin` artificial`. Surs` care [i-a f`cut
totu[i, \n cele din urm` apari]ia, \ntr-un mod at\t de straniu, de [ocant, \nc\t
chiar [i ast`zi, la [ase ani de la acea \nt\mplare, martorii acestui eveniment
spun c` li s-a p`rut c` au v`zut atunci “un soare la miezul nop]ii”…
Doamna Trandafira (Firu]a) Lupulescu avea, la data aceea, 24 de ani,
fiind cea mai “\n etate” dintre to]i membrii grupului. Domnia sa spune c`
niciodat` n-o s` poat` uita momentele de groaz` pe care le-a tr`it atunci.
“Uneori, noaptea, chiar retr`iesc clipele alea [i m` trezesc \ngrozit`, bucur\ndu-
m` c` n-a fost, de ast` dat`, dec\t un co[mar. Am v`zut \n noaptea aia ceva ce
nu cred s` mai v`d vreodat`. De altfel, nici n-a[ vrea s` mai v`d! Credeam c`
ne-a sunat ceasul, ce mai, eram convin[i c` noi de-acolo vii nu mai plec`m!”
 89

Cum mergeau pe c`r`ruie, pe c\nd se aflau la jum`tatea dealului, drumul

fiind m`rginit de p\lcuri de copaci, cei zece [i-au v`zut deodat` umbrele
proiectate pe sol de o lumin` puternic` [i au avut impresia c` \n spatele lor, pe
[osea, tocmai trecea o ma[in` de mare tonaj, vreun TIR, au apreciat ei. Dar,
de[i umbrele se tot mic[orau, semn sigur, \n opinia tinerilor, c` sursa de lumin`
se apropia, nu se auzea nici un fel de zgomot de motor. “Asta, drept s` v` spun,
m-a mirat, ne-a declarat doamna Lupulescu, dar pe moment, n-am stat s`
judec, s` analizez, tocmai spunea un prieten, Alin Dr`gan, o glum` [i eram cu
to]ii aten]i la el, s` nu sc`p`m poanta. |nc` mai credeam c` luminile alea veneau
de la farurile vreunui TIR, probabil erau din cele cu halogen, de str`luceau a[a
puternic, a[a c` nu le-am dat prea mult` aten]ie. Pe m`sur` ce mergeam, am
avut apoi impresia c` [i luminile se ridic`, dar atent` s` nu m` \mpiedic pe
potec`, m` uitam \n continuare \n jos, la pa[ii Chira]ei, fata din fa]a mea”.
Primul care a observat adev`rata surs` a luminilor a fost Alin Dr`gan, pe
atunci un pu[ti de 17 ani. Mirat [i el de luminozitatea deosebit` care se
proiecta asupra lor, b`iatul [i-a \ndreptat privirile \n sus. Ceea ce a v`zut l-a
l`sat, pe moment, mut de uimire. Abia c\nd graiul I-a revenit, a strigat la
ceilal]i: “Ia uita]i-v` de unde vine lumina, acolo, pe cer!”. Au privit to]i [i
instantaneu, un strig`t de uimire s-a f`cut auzit. “{tiu c` unul dintre noi a zis
atunci <Fra]ilor, `sta nu e avion!> [i to]i am fost convin[i c` este vreo nav` de-
a extratere[trilor, cu at\t mai mult cu c\t, dup` ce s-a apropiat mai mult, I-am
putut vedea forma, ca de farfurie \ntoars` cu fundul \n sus. Pe moment, m-a
cuprins o bucurie extraordinar`, la g\ndul c` pot vedea ceea ce al]i oameni
caut` de zeci de ani s` vad` [i nu reu[esc, adic` o nav` zbur`toare care, \n mod
sigur, nu putea s` fie realizat` de oameni. Am r`mas \n loc, s` admir`m obiectul
acela care continua s` r`sp\ndeasc` spre p`m\nt o lumin` foarte puternic`, ca
cea a unui neon, dar de mii de ori mai intens`. Mergea extrem de \ncet, de
parc` ar fi studiat locurile, c`ut\nd ceva. {i pe m`sur` ce se apropia de noi, am
avut impresia c` [i cobora”.
Ajuns la mai pu]in de un kilometru de coama dealului {oava, obiectul
aerian s-a l`sat brusc \n jos, survol\nd zona de la o \n`l]ime mai mic` de o sut`
 90

de metri. |n momentul acela, tinerii, care p\n` atunci priviser` fascina]i [i

bucuro[i c` “au v`zut OZN – ul”, au crezut c` se pr`v`le[te cerul peste ei. Unii
dintre ei au vrut s` fug` - teama inerent` a omului de necunoscut – dar ceilal]i
I-au oprit, spun\nd c`, dac` tot e s` p`]easc` ceva, m`car s` r`m\n` uni]i p\n` la
sf\r[it. “Era un t`r`boi infernal, spune martora Chira]a Dr`gan. Fetele pl\ngeau,
b`ie]ii, c\t se d`deau ei de curajo[i, ]ipau ca din gur` de [arpe…De sus,
dimpotriv`, nu se auzea nici un zgomot, abia pe urm`, c\nd ne-am mai potolit
noi, s-a auzit, un sunet ritmic [i sc`zut, ca un bubuit \nfundat. Nava aceea, o
dat` ajuns` \n dreptul nostru, s-a oprit [i parc`, \n clipele acelea, lumina pe care
ea o trimitea spre P`m\nt era [i mai intens`. Vedeam [i iarba, mai bine dec\t
ziua, fir cu fir, cred c` [i furnicile, dac` priveam mai aten]i, le-am fi v`zut, at\t
de str`lucitoare era lumina. Nu [tiu c\t a stat deasupra noastr`, nemi[cat`, dr`cia
aia zbur`toare, mare c\t o cas`, dar am avut impresia [i nu numai eu, pute]i s`-i
\ntreba]i [i pe ceilal]i, c` timpul a stat \n loc! Ne ]ineam cu to]ii str\ns
\mbr`]i[a]i, dar parc` nu se mai termina o dat` acel co[mar!”
Un alt martor al acestei \nt\mpl`ri extraordinare este [i Marian Bledea.
Al`turi de amicul s`u Alin Dr`gan, cu care este de o v\rst`, el a tr`it aceea[i
groaz`, dar mi-a f`cut o confiden]` suprinz`toare: “Eram \ngrozi]i, eram pieri]i
de fric`, ne g\ndeam c` ne sosise ultimul ceas, atunci c\nd luminile acelei nave
s-au oprit peste noi. Nu erau mai multe raze de lumin`, p`rea una singur`, ca
un reflector uria[, proiectat de pe toat` baza acelei farfurii zbur`toare. Nu [tiu
c\t s` fi stat a[a, pe loc, urm`rindu-ne reac]iile. Dar ce este sigur e c`, \n
secundele acelea, am \ncremenit cu to]ii locului. De unde p\n` atunci ]ipasem
[i urlasem, dispera]i, atunci o stare ciudat` [i inexplicabil` de lini[te ne-a
cuprins. Eu am avut senza]ia c` razele de lumin` trimise de sus aveau \n ele
ceva care te lini[tea, de[i erau puternice ca fulgerul [i de aproape nu te puteai
uita spre ele f`r` s` te orbeasc`!”
Uria[a farfurie zbur`toare i-a “scanat” astfel, pe o perioad` pe care
martorii nu o pot aprecia - \ntre zece [i dou` minute, spun relat`rile lor – fapt
care ne duce cu g\ndul la o posibil` distorsiune temporal`, anomalie semnalat`
deseori \n asemenea cazuri. Dup` ce a stabilit probabil despre ce e vorba [i a
 91

observat c` prezen]a oamenilor nu prezint` nici un fel de pericol, farfuria

zbur`toare s-a \ndep`rtat, \n direc]ia R\mnicu-V\lcea, de asemenea cu vitez`
sc`zut`. Din pricina luminii extrem de puternice r`sp\ndite \nspre p`m\nt, \ns`,
nici unul dintre martorii cu care am stat de vorb` nu ne-a putut preciza dac` la
bordul navei se mai aflau [i alte surse de lumin`, dar ei apreciaz` c` “farfuria”
avea \n centru, \n partea superioar`, un dom al c`rui contur a fost observat
perfect de to]i. De asemenea, revine \n toate declara]iile, men]iunea despre
zgomotul sacadat, dar de intensitate sc`zut`, ce se f`cea auzit dinspre obiectul
zbur`tor.
A doua zi, discut\nd \n sat despre uimitoarea experien]` pe care o tr`iser`,
tinerii aveau s` constate c` nava nep`m\nean` ce-i \nsp`im\ntase pe ei fusese
v`zut` zbur\nd [i pe deasupra satului Ungureni, la c\]iva kilometri distan]`, de
c`tre t\n`rul Porumbel M`l`ianu, actualmente plecat la munc` \n Grecia, aflat
atunci la bordul autoturismului s`u, \n drum spre S`celu. Mai mult, la primele
ore ale serii, locuitorii din Dumbr`veni auzeau la un post local de radio din
R\mnicu V\lcea, c` o lumin` ciudat` fusese observat` pe cer de mai mul]i
locuitori ai ora[ului, \n jurul orei 14, deci \n plin` zi! At\t Firu]a Lupulescu, c\t
[i Chira]a Dr`gan s\nt convin[i c` este vorba despre “farfuria zbur`toare” ce-
i \ngrozise \n noaptea precedent`…
Dar observa]ii precum cea de mai sus nu s\nt singulare \n aceast` zon`
din Oltenia. Numeroase povestiri transmise din b`tr\ni, din genera]ie \n
genera]ie, amintesc despre a[a-zisul “bu[tean al Ielelor”, un trunchi de
copac \nzestrat cu propriet`]i magice, cu care fabuloasele personaje ale
folclorului românesc zboar`, cu viteza g\ndului, peste plaiuri. De prisos s`
amintesc c` numero[i ufologi contemporani asociaz` aceast` descriere cu cea a
modernelor OZN – uri… Dar trebuie s` spun, \n acela[i context, c`, imediat
dup` Revolu]ia, tot \n regiunea men]ionat`, \ntr-o p`dure din apropiere de
Mu[ete[ti, a fost descoperit` o urm` \n form` de cerc, \n interiorul c`reia iarba
era complet ars`. Nici acum, dup` aproape zece ani, \n locul cu pricina
vegeta]ia nu a mai crescut… Care s` fie leg`tura \ntre toate aceste fenomene?
 92

Poate c` vom afla r`spuns la aceast` \ntrebare dac` vom privi c`tre cer nu
numai cu ochii deschi[i, ci [i cu mintea deschis`…

|NT|LNIRE DE GRADUL III |N PUSTIURILE ASIEI

Cu un orgoliu specific, americanii nu se sfiesc s` declare, oricui e dispus

s` asculte, c` ]ara lor [i nu alta este "aleasa" vizitatorilor extratere[tri, fiind
preferat` pentru nivelul ei de dezvoltare, neatins de nici un alt stat pe glob.
Yankeii se m\ndresc c` povestea "farfuriilor zbur`toare" a \nceput la ei, prin
observa]ia industria[ului Keneth Arnold, \n 1947, [i a continuat prin cel mai
spectaculos eveniment din sfera OZN petrecut vreodat`: incidentul Roswell.
Acum, dup` ce cortina de fier s-a pr`bu[it, asist`m la o veritabil` avalan[` de
raport`ri de observa]ii OZN de pe restul globului: dezv`luiri din fosta URSS,
din China, din ]`rile Europei de Est, avalan[` menit` s` demoleze mitul
priorit`]ii americane. Mai mult, se pare c` aceste misterioase discuri zbur`toare
survoleaz` [i zone - mun]i, de[erturi - care pentru noi, oamenii, nu prezint`
nici un interes economic, militar sau de alt` natur`. Bucure[teanul Ion
Anghelina a fost, \n vara anului 1975, eroul f`r` voie al unui astfel de caz,
tr`ind, \ntr-o regiune de[ertic` a mun]ilor Caucaz o \nt\lnire pe care n-o va uita
niciodat`...
Ion Anghelina, un pensionar din Bucure[ti acum \n v\rst` de 70 de ani,
era, \n 1975, [ofer pe TIR, efectu\nd curse regulate pe linia Turcia - Iran - Irak.
"Ne aflam prin luna iunie, \ntr-o zi de mar]i, \[i aminte[te domnia sa [i veneam
dinspre Teheran. Eram patru oameni pe dou` TIR - uri, conduc\nd prin rota]ie.
|ndrept\ndu-ne spre Baku, atunci c\nd mai aveam circa 300 km p\n` \n acest
ora[, ne-am oprit \ntr-o parcare, construit` la marginea drumului, special
pentru autovehiculele de curs` lung`. Am cobor\t noi din ma[ini, s` mai l`s`m
[i motoarele s` se r`ceasc`, [i, la umbra cabinelor, ne-am a[ternut s` m\nc`m.
Ceasul ar`ta ora 17, [tiu sigur asta, c`ci m-am uitat la el chiar atunci, s` v`d c\t
mai e p\n` la apusul soarelui, c\nd avea s` se schimbe tura de [ofat. Vremea era
deosebit de cald`, cred c` erau 30 grade, eram cu des`v\r[ire singuri pe o raz`
 93

de c\teva zeci de kilometri. |n acea regiune, muntoas` [i de[ertic`, clima dificil`

\]i f`cea via]a un co[mar: ziua era foarte cald, \n vreme ce noaptea \nghe]ai de
frig. De aceea, satele erau mici [i risipite, \nghesuite \n vreo creast` de munte,
la ore \ntregi de mers unul fa]` de cel`lalt. Cum st`team noi acolo - men]ionez
c` era un v\nt aspru, dar uscat, care-]i v\j\ia pe la urechi - unul dintre b`ie]i a
observat, \n direc]ia nord-est, deci venind dinspre Armenia, un obiect zbur`tor
care nu sem`na cu un avion. <M`i, ia uita]i-v` voi acolo. Ce naiba-i dr`covenia
aia?> Am scrutat zarea - obiectul se vedea din ce \n ce mai bine, se apropia de
noi [i nici pomeneal` s` fie avion. Avea, \n acel moment, o vitez` foarte mare,
dar, c\nd ajunsese la c\]iva kilometri de noi, a \ncetinit brusc!"
Cei patru români, uimi]i de acea apari]ie s-au ridicat \n picioare [i, cum
"dr`covenia" se tot apropia, ca la un semn, s-au aruncat to]i pe burt`, t\r\ndu-se
sub unul dintre TIR - uri. "V` spun sincer, eram b`rba]i \n toat` firea,
curajo[i, \ntr-o via]` de [ofer pe TIR vezi multe, dar atunci am crezut c` murim
de fric`. Chirci]i l\ng` ro]ile ma[inii, tr`geam cu ochiul s` vedem ce se petrece.
Am v`zut perfect obiectul aerian [i ne \ntrebam to]i, \n [oapt`, dac`-i adev`rat,
c`ci eram convin[i c` vis`m! Era incredibil de mare, chiar nu-mi venea s` cred
cum o a[a matahal` se poate men]ine \n aer. Era, nu v` exagerez cu nimic,
mare c\t cupola acelor "circuri ale foamei", pe care Ceau[escu vroia s` le
construiasc` \n Bucure[ti. {i avea acelea[i forme, era ca o farfurie cu susul \n
jos [i marginile l`]ite. |n timp ce zbura, se \nclina pe o parte [i simultan se
\nv\rtea mereu, \n jurul axei sale, ca un titirez. Culoarea era argintiu-
str`lucitoare, estompat` \ns` de luminile pe care obiectul le arunca. Dedesubt,
era o lumin` ro[iatic`, extrem de puternic`, pe marginile acelea r`sfr\nte
luminile se succedau: c\nd ro[ii, c\nd verzi, c\nd albastre...nu mai ]in minte
precis ordinea lor, dar sigur se schimbau, una dup` alta. Uria[a nav`
extraterestr` - de acum eram convin[i c` nu putea fi altceva - a trecut pe
deasupra noastr` la o distan]` de numai c\teva sute de metri, cu o vitez` extrem
de mic`, parc` plana numai... Atunci c\nd a fost chiar \n dreptul nostru, s-a
\ntunecat cerul, de silueta masiv`, am zis c` s-a terminat cu noi, gata, ne trage
acum \n sus, cu tot cu ma[ini! Dar nu s-a \nt\mplat nimic... Dup` ce ne-a
 94

studiat bine, am g\ndit atunci, [i-a dat seama cam ce-i cu noi, [i ne-a l`sat \n
pace, \ndep`rt\ndu-se \n direc]ia Turciei cu o vitez` foarte mare. C\nd nava a
trecut, noi am mai stat acolo, sub ma[in`, c\tva timp, de fric` s` nu se \ntoarc`
[i s` ne vad`. Am ie[it pe urm` [i am \nceput s` vorbim \ntre noi, asupra a ceea
ce v`zusem. Cu uimire am observat c` v\ntul secetos care ne bicuia obrajii \nc`
de diminea]` \ncetase ca prin farmec, ca [i cum s-ar fi oprit [i el, de frica OZN
- ului. {i trebuie s` mai adaug aici faptul c` <farfuria zbur`toare> emitea un fel
de ]iuit, pe un ton foarte ascu]it, pe care l-am distins cu to]ii, \n toate cele
c\teva minute ale observa]iei. Revenind, s` spun c` acum totul \n jur p`rea
\nghe]at. Se l`sase o lini[te suspect`. V\ntul amu]ise de tot, nu se auzea nici cel
mai mic sunet. Parc` ceva sta s` se \nt\mple, ceva imprevizibil st`ruia \n aer.
Ne-am suit \n ma[ini [i am plecat c\t am putut de repede. Am \nc`rcat
bumbac \n Turcia [i, peste c\teva zile am ajuns \n ]ar`. La momentul respectiv,
nu am povestit dec\t familiei \nt\mplarea, fiindc` m-am temut s` nu fiu luat la
ochi. De atunci, nu am mai tr`it niciodat` o alt` \nt\lnire de acel gen, dar, c\t de
speriat am fost \n acele clipe, parc` tot a[ mai vrea s` le mai tr`iesc \nc` o dat`!

"VIZITATORII" DIN FAPTUL SERII

Stigni]a este o localitate pierdut` \n mijlocul c\mpiei oltene, stingher` [i

lini[tit` ca un m`rfar tras pe o linie moart`. De ani de zile, aici nu s-a schimbat
nimic. Oamenii s\nt gospodari, bine primitori de oaspe]i [i scumpi la vorb`.
Oameni cu capul pe umeri, cu g\ndul mereu la grijile c\mpului [i la grija zilei
de m\ine, care nici \n ruptul capului n-ar putea fi b`nui]i c` viseaz` cu ochii
deschi[i. Dar atunci c\nd ei au \nceput s` spun` c`, noapte de noapte, pe cer
apar dou` "stele" care nu s\nt stele, c`ci zboar`, [i nici avioane nu s\nt, c` nu au
aripi iar zvonul s-a r`sp\ndit cu repeziciune \n localit`]ile \nvecinate, mul]i nu
i-au crezut. Stigni]enii, cu con[tin]a clar` a unora care spun adev`rul, nu s-au
descurajat din pricina ironiilor cu care au fost \nt\mpina]i, ci au continuat s`-[i
sus]in` afirma]iile.
 95

Cei mai mul]i oameni cu care am stat de vorb` mi-au declarat c` prima
observa]ie a avut loc \n seara de 15 februarie 1999. "Atunci, la vremea c\nd
apunea Soarele, le-am v`zut prima dat`, declar` martorul Mihai Anu]a.
Normal, ne-au atras aten]ia tuturor. Cele dou` obiecte se aflau, dup` estim`rile
mele, cam la un kilometru dep`rtare de sat, pe direc]ia nord - nord-vest. |
n`l]imea unde au ap`rut \nt\i era foarte mare, [i tocmai de-aia mul]i am crezut
c`-s stele, dar apoi, dup` ce a \nserat bine, au cobor\t u[or [i au sta]ionat, pre]
de c\teva minute, sub plafonul de nori. {I c\nd au r`mas acolo, n-a mai zis
nimeni c`-s stele. Forma lor era asem`n`toare cu a unui clopot [i culoarea era
cenu[ie, \n orice caz, o culoare \ntunecat`. Pe toat` suprafa]a acestor obiecte
str`luceau \ns` zeci de lumini]e de culoare alb intens, ca ni[te faruri, care-[i
modificau intensitatea luminoas`, dar niciodat` nu se stingeau de tot. Au
\nceput iar s` se mi[te, \n sus [i \n jos, foarte pu]in \n lateral, [i am observat [i
mai bine, \n cadrul acestei mi[c`ri, fenomenul de modificare a intensit`]ii
luminilor. Men]ionez c` unul dintre acele obiecte era mult mai mare dec\t al
doilea. Dimensiunile sale aparente erau cam c\t o jum`tate de Lun`, \n timp ce
cel`lalt obiect zbur`tor se apropia, ca m`rime, de aceea a Luceaf`rului. |ns`
am\ndou` aveau aceia[i form` ca de clopot [i se mi[cau coordonat, de o
manier` inteligent`. C\nd urca cea mare, care \ntotdeauna se afla mai sus dec\t
perechea ei, urca [i aceasta, la fel [i c\nd cobora. Ora la care disp`reau n-o [tiu,
fiindc` nu am r`mas niciodat` s` m` uit dup` miezul nop]ii. Am \n]eles \ns`, de
la oameni care au r`mas peste noapte, c`, \n jurul orei dou` noaptea, obiectele
disp`reau, dincolo de coama dealului".
Pe tot parcursul evolu]iilor nocturne, care au durat, zi de zi, vreme de
aproape dou` s`pt`m\ni, nu s-a semnalat nici un fel de zgomot venind dinspre
misterioasele "clopote zbur`toare". Iat` ce spune martora Melania Fr\ncu:
"Prima dat` am crezut c`-s stele, dar cum oamenii tot vorbeau c` nu-i deloc
a[a, am ie[it [i m-am uitat [i eu pe cer. {i \ntr-adev`r, acelea erau orice, numai
stele nu! Niciodat` n-am v`zut stele at\t de mari. Obiectul cel mai mare era
aproape c\t Luna [i cel`lalt se ]inea mereu dup` el, ca un pui dup` mam`-sa.
Nici avioane nu erau, c` nu f`ceau zgomot deloc [i, dac` ar fi fost avioane, m`
 96

g\ndesc eu, ar fi trebuit s` se aud` motoarele, c`ci nu erau departe de noi

globurile acelea zbur`toare, cam tot pe unde zboar` un avion. Numai aruncau
lumin]e \ncoace [i-ncolo, ca ni[te faruri [i mergeau - c\nd sus, c\nd jos,
deasupra dealului. Le-am v`zut aproape \n fiecare sear`, numai o dat` nu le-am
putut vedea, c\nd era cerul \nnorat. Atunci s-au n-au ap`rut ele, sau nu le-am
v`zut din pricina norilor, nu [tiu... A doua zi, \ns`, c\nd cerul a fost senin, le-
am z`rit iar`[i, tot la fel. Eu nu [tiu ce s` zic c-or fost. Oamenii prin sat zic c-au
fost OZN - uri, c` a[a s-a ar`tat [i la televizor ( straniul fenomen a fost
\nregistrat pe pelicul` video de o echip` a televiziunii Terra Sat - n.n.), dar eu
nu [tiu ce-s acelea OZN - uri...V-am spus numai ce-am v`zut".
O relatare extrem de interesant` a adus [i o martor` care, \n ciuda
st`ruin]elor mele, a refuzat s`-[i dezv`luie identitatea, pe motiv c` "nu-mi place
s` m` dea la televizor" ! Persoana \n cauz` spunea \ns`: "Am v`zut, ca toat`
lumea, acele obiecte luminoase, pe la mijlocul lui februarie. Dar nu a fost
singura vizit` de felul `sta. |ntr-unul din anii trecu]i, nu mai [tiu dac` era prin
1994 sau 1995, pe c\nd eram la c\mp cu so]ul meu, am v`zut pe cer, foarte
aproape de locul unde ne aflam, un glob ca de foc, care a trecut cu o vitez`
uria[`, la mic` \n`l]ime de p`m\nt, de ne-a speriat foarte tare pe am\ndoi. Avea
culoarea alb-str`lucitor, exact ca [i luminile pe care le \mpr`[tiau cele dou`
obiecte v`zute \n februarie, numai c` era mult mai mare [i nu avea nimic
\ntunecat, ca ele. Eu cred c` este totu[i o leg`tur` \ntre toate aceste fenomene,
care nu-s de pe P`m\nt, c` m` \ndoiesc c` obiectele acelea ar putea fi f`cute de
m\n` omeneasc`. Da' nu [tiu ce tot caut` ele la noi, c` prin alte p`r]i n-am auzit
s` fie a[a ceva!".
Dovad` c`, pe c\t se pare, "vizitatorii din ne[tiut" s\nt de mai demult
interesa]i de zona aceasta, stau [i spusele doamnei Eufrosina Olaru. "Prima
dat` am v`zut unul dintre aceste dou` OZN - uri anul trecut, pe la sf\r[itul verii.
Ap`rea \ntotdeauna la apusul Soarelui, exact pe locul unde astrul zilei scap`t`
ultima oar`, spre asfin]it. De aici, se vedea foarte bine, cel mai bine din tot
satul ( casa doamnei Olaru fiind a[ezat` foarte aproape de dealul deasupra
c`ruia evoluau obiectele - n.n.). M-am temut \ns` s` fac zarv`, mai ales c` \l
 97

vedeam numai c\nd [i c\nd, mai ales c\nd era cerul senin. Apoi, prim toamn`, a
ap`rut [i al doilea, cel mare. S\nt sigur` c` erau acelea[i, aveau tot forma de
par` [i cel mic \l urma pe cel mare, ca o coad`, cum se mi[ca, ba se [i apropia
de el, \ns` de unit, cum m` \ntreba]i dumneavoastr`, n-am v`zut s` se fi unit.
Toat` iarna iar`[i nu le-am mai z`rit, pentru ca \n februarie s` urmeze defilarea
aceea, de o s`pt`m\n` \ncheiat`, \n care s-au ar`tat sear` de sear`, de st`teau
oamenii [i se uitau ca la circ, <la OZN - uri>! Eu am stat seara [i m-am uitat
foarte atent`. La cap`tul de sus, OZN - urile astea aveau un fel de <mo]>
rotund, din care ie[eau dou` linii luminoase foarte sub]iri, ca ni[te antene. Nu
pot s` spun dac` erau numai lumini sau chiar ceva ca ni[te s\rme de anten`. Pe
am\ndou` obiectele se z`reau lumini]e str`lucitoare, care p\lp\iau, c\nd aproape
s` se sting`, c\nd parc` se aprindeau. Asta, pe m`sur` ce acele obiecte se
mi[cau, \n sus [i \n jos, cu vitez` mic`. Obiectul mai mic era \ns` mai \ntunecat
dec\t cel`lalt, luminile de pe el erau parc` mai slabe. Evolu]ia lor dura de
fiecare dat` c\teva ore. De curiozitate, am stat [i eu s` le urm`resc. Ap`reau pe
la [ase seara, imediat ce amurgea [i disp`reau pe la 2 diminea]a. |n tot acest
timp, parc` dansau pe cer. C\nd se ridicau, c\nd coborau, cu o vitez` foarte
mic`. De zburat \n l`turi, nu le-am v`zut. Iar c\nd disp`reau, o f`ceau de fiecare
dat` dup` coama dealului. Se mai ridicau o dat` \n sus [i pe urm` se l`sau \n
jos, dup` deal, [i nu le mai vedeai. Treaba este \ns` c`, dup` <nebunia> de la
mijlocul lui februarie, povestea asta cu OZN - urile nu s-a \ncheiat. Noaptea,
din c\nd \n c\nd, mai apare, dar numai unul singur, cred c` cel mic. Zboar` de
fiecare dat` jos, foarte aproape de creasta dealului. Nu [tiu ce caut` acolo, c`
parc` s` zic c` el caut` ceva. Pe la \nceputul lui martie, au fost acolo ni[te
oameni, s` vad` dac` se vede vreo urm` \n locul deasupra c`ruia zburau ele, dar
n-au observat nimic".
Ce ar putea fi obiectele aeriene care, noapte de noapte, \n cea de-a doua
jum`tate a lunii februarie [i, conform spuselor unor martori, [i mai \nainte [i
chiar [i \n prezent, "danseaz`" pe cerul localit`]ii mehedin]ene? Varianta
"avioanelor" cade de la bun \nceput, de vreme ce nu am v`zut \nc` un avion
care s` sta]ioneze timp de c\teva ore \ntr-un singur loc, doar cu urc`ri [i
 98

cobor\ri succesive. Iar dac` am fi tenta]i s` ne g\ndim la un elicopter, atunci ar

trebui s` acredit`m ideea unui elicopter cu motor...mut, de asemenea o
imposibilitate tehnologic`, la nivelul nostru de civiliza]ie. S-ar putea lua \n
calcul varianta unui fenomen meteo sau de alt` provenien]`, de asemenea
natural`. Dar nici aceast` ipotez` nu rezist`, la o analiz` atent`. C`ci ce fenomen
meteo ar putea avea amploarea celor petrecute la Stigni]a. Orice s-ar spune,
norii lenticulari, hallo - urile, ploile de meteori]i nu se repet` zi de zi, timp de
dou` s`pt`m\ni! Mul]i oameni au sugerat c` fenomenele observate \n satul
mehedin]ean n-ar fi de fapt dec\t o banal` confuzie! Ei acrediteaz` ideea c`
localnicii, impresiona]i de conjunc]ia planetelor Venus [i Jupiter - care \ntr-
adev`r, a fost un fenomen cosmic rar \nt\lnit [i grandios - au confundat cele
dou` planete cu dou` OZN - uri. C`ci obiectele v`zute ap`reau odat` cu
\nserarea, erau foarte apropiate, unul era mai mare, cel`lalt vizibil mai mic,
coborau cu o vitez` foarte mic`... Se uit` \ns` faptul c` s`tenii din Stigni]a
declar`, f`r` excep]ie, c` obiectele observate de ei se aflau foarte aproape de
P`m\nt [i c` aveau un comportament vizibil inteligent, iar luminile din cadrul
lor \[i schimbau intensitatea \n func]ie de viteza de zbor [i de modul de
deplasare - lucru sesizat \n numeroase apari]ii OZN [i c`ruia oamenii de [tiin]`
chiar se preocup` s`-i g`seasc` o explica]ie, convin[i c` aceste varia]ii ale
luminozit`]ii s\nt numai un rezultat al efectului de propulsie [i nu un efect
artistic.
|n concluzie, putem afirma f`r` teama de a gre[i, c` observa]iile OZN de
la Stigni]a, extrem de asem`n`toare cu cele semnalate la Ploie[ti, tot la
\nceputul anului, par s` reprezinte "creasta" unui val de apari]ii OZN
asem`n`tor poate doar cu cel semnalat acum aproape 30 de ani, \n 1968. De
mirare este scopul pentru care ace[ti "vizitatori din ne[tiut" au ales s` cerceteze
un sat mic [i uitat de lume, cum este Stigni]a. Aici nu s\nt nici obiective
militare, nici rafin`rii, nici alte obiecte economice de interes major [i totu[i, EI
au venit, [i nu o dat`, ci de foarte multe ori. De ce? R`spunsul e (sper`m, doar
deocamndat`) t`cere…
 99

O FARFURIE ZBUR~TOARE OCOLE{TE LUNA!

Luna a aprins mereu imagina]ia oamenilor, care, \nc` din cele mai
\ndep`rtate timpuri, au considerat c` ea ar fi o zei]` a nop]ii, protej\ndu-i, cu
lumina ei cald`, pe p`m\nteni. Interesant de remarcat este \ns` faptul c`
numeroase popoare antice au considerat acest astru al nop]ii care ne
influen]eaz` at\t de mult via]a ca fiind nu o zei]`, ci un loc de unde vin "zeii"...
A sosit apoi secolul XX, cu acest mit modern numit "fenomenul OZN" pentru
ca vechilor legende ce priveau Luna ca pe un t`r\m al zeilor s` li se dea
interpret`ri moderne. |n opinia extrem de multor investigatori ai fenomenului
OZN, ba chiar [i al oamenilor de [tiin]`, chiar din r\ndul celor direct
implica]i \n programele spa]iale Apollo, pe Selena, mai precis pe fa]a
\ntunecat` a sa, partea care nu ni se arat` niciodat` nou`, s-ar afla numeroase
baze extraterestre, sublunare. De altfel, chiar [i astronau]ii americani
participan]i la zborurile Apollo au fost uimi]i de num`rul mare de "globuri de
foc" care i-au \nso]it deseori, de-a lungul periplului lor pe satelitul natural al
P`m\ntului. |n sprijinul ipotezei c` Luna ascunde o mare parte a acestui
enigmatic mit al veacului nostru, ast`zi v` supun \n continuare aten]iei cazul
unui român care a asistat \nt\mpl`tor la evolu]ia unui uria[ OZN, \n jurul Lunii
[i care este convins c` acesta nu se afla acolo \n vizit` de curtoazie...
De profesie inginer \n tehnic` nuclear`, autor a numeroase volume de
specialitate, actualmente pensionar, profesorul doctor Mihai S\rbu este tipul de
om ra]ionalist, de un scepticism de bun-sim], pe care \l consider` necesar
oric`rui om de [tiin]`. Cu ani \n urm`, domnia sa, de[i avea cuno[tin]` de mitul
"farfuriilor zbur`toare", prefera s` lase \n seama altora asemenea discu]ii
"para[tiin]ifice". Ca pentru orice om de [tiin]`, conta desigur eviden]a,
certitudinea \n fa]a b`nuielilor, de orice fel ar fi fost acestea.
Asta p\n` \ntr-o zi de toamn` a anului 1972, c\nd, cu totul \nt\mpl`tor,
inginerul S\rbu este martorul unui fenomen uluitor. Iat` ce-[i aminte[te
dumnealui: "Era pe 20 octombrie 1972, am ]inut foarte bine minte acea dat`,
fiindc` a[a ceva nu vezi \n fiecare zi. Pe atunci, locuiam cu familia pe
 100

bulevardul Ferdinand, foarte aproape de Foi[orul de Foc. Fusese o zi tipic` de

toamn`: plouase toat` ziua, vremea era mohor\t`. Pe la orele 22.30 seara, m-am
uitat pe geam, s` v`d dac` mai plou`. Am v`zut c` precipita]iile \ncetaser`,
cerul era acum senin, spuzit de stele... {i am mai v`zut ceva, ce mi-a atras
imediat aten]ia. Printre stele am remarcat trei obiecte str`lucitoare, mari
fiecare cam c\t trei-patru stele la un loc, de o form` relativ rotund`, mai cur\nd
elipsoidal`, care se mi[cau pe cer. Ciudat era faptul mi[carea lor denota o
ac]iune con[tient`. Nu putea fi vorba despre meteori]i, baloane meteorologice
sau sateli]i, \n nici un caz, pentru c` nici unul dintre acestea nu se mi[c` \n
lateral [i mai ales de o astfel de manier`. De asemenea, s\nt \ncredin]at c` nici
avioane nu erau. Pentru a contracara probabil ac]iunea gravita]iei P`m\ntului
toate trei desenau pe cer un balans continuu, cu unghiuri foarte ascu]ite [i
vitez` mare, [i \n tot acest timp se sincronizau perfect. Emo]ionat, mi-am dat
atunci seama c` asist la evolu]ia unor obiecte \n genul farfuriilor zbur`toare, de
a c`ror existen]` nu fusesem convins niciodat`! Nu pot aprecia distan]a la care
se aflau [i nici \n`l]imea, \n orice caz, era ceva de ordinul kilometrilor... |n
orice caz, privindu-le foarte atent evolu]ia, cred c` urm`reau s` intre \n
atmosfera Terrei [i c`utau unghiul potrivit pentru aceasta, \ntr-un mod similar
cu cel realizat de navetele noastre spa]iale, pentru a nu p`trunde \n atmosfer`
direct perpendicular [i a fi topite de frecarea intens` cu straturile de aer. Am
asistat concentrat la acea veritabil` parad` OZN, timp de circa cinci minute,
dup` care \n regiunea respectiv` [i-a f`cut apari]ia un nor, care acoperit cele
trei obiecte zbur`toare. Dup` ce norul a trecut, acestea disp`ruser`..."
A doua \nt\mplare din aceia[i gam` a evenimentelor stranii c`rora
profesorul bucure[tean le-a fost martor s-a petrecut \n 1976, vara, pe c\nd
domnul S\rbu se afla \n concediu cu so]ia la munte. Faptele relatate, de[i par
de domeniul incredibilului, s\nt, ne asigur` distinsul nostru interlocutor, sut` la
sut` adev`rate: "|n urma acestei observa]ii, am \nceput s` privesc altfel
lucrurile [i am \n]eles c` cei care v`d \n Lun` o baz` permanent` a <LOR> nu
s\nt departe de adev`r. Dar, s` revin la descrierea faptelor: m` aflam, \n dup`
amiaza zilei de 15 august, \n jurul orei 18, \mpreun` cu so]ia mea, pe o
 101

banc`, \n fa]a Po[tei din Predeal. Vremea era foarte frumoas`, cald`, cu un cer
senin cum numai la munte se poate vedea. Soarele cobora spre asfin]it [i, \n
zona unde priveam noi, vizibilitatea era foarte bun`, put\ndu-se vedea p\n`
departe. Ap`ruse [i Luna, pe direc]ia este-sud-est, av\nd un unghi de \n`l]are
de aproximativ 60 grade, cu un diametru aparent de 40-50 cm [i suprafa]a
luminat` de Soare - trebuie s` adaug aici c` era Lun` plin`.
Tot st\nd cu privirile a]intite \n zare, la magnificul peisaj, am observat c`
undeva foarte departe, la circa 100-200 km distan]` de locul unde ne aflam,
am estimat eu atunci, s-a \n`l]at spre bolta cereasc` un obiect luminos de
culoare alb` foarte intens`, de form` discoidal`, care avea la partea superioar`
un fel de dom, o lumin` ro[ie continu`. Diametrul aparent al acelui obiect era
de 2 cm [i ridicarea lui spre \n`l]imi s-a f`cut foarte lent, r`stimp \n care l-am
putut studia am\ndoi cu aten]ie. La un moment dat, obiectul a ajuns \n dreptul
Lunii [i \n acel moment a cotit brusc, \ntr-un unghi de 90 grade, men]in\ndu-se
pe o traiectorie constant`, ca [i cum ar fi orbitat \n jurul astrului nop]ii. Aceast`
mi[care s-a efectuat foarte \ncet, \nc\t am avut impresia c` cei de pe acel obiect
discoidal c`utau ceva acolo. Dup` ce a dep`[it satelitul natural al P`m\ntului,
obiectul zbur`tor s-a \ndep`rtat cu o vitez` fulminant` [i a disp`rut din raza
noastr` vizual`".
Desigur, ca om de [tiin]`, domnul profesor Mihai S\rbu a \ncercat s`-[i
explice \n fel [i chip fenomenul c`ruia \i fusese martor. Dar singura explica]ie
plauzibil` \l ducea, invariabil, spre explicarea lui ca reprezent\nd evolu]ia unei
"farfurii zbur`toare" de dimensiuni uria[e. "Privind lucrurile la rece, ulterior,
am \ncercat s` analizez acea evolu]ie lent` pe care obiectul a manifestat-o
deasupra Lunii ca f`c\nd parte dintr-un <cod>. Probabil c` cei de pe nav`
lansau semnale c`tre bazele lor aflate pe solul sau \n subsolul lunar, pe fa]a
nev`zut` a Lunii. De altfel, am \ncercat, cu mijloace matematice, s` refac
traseul [i distan]ele de atunci. Am ajuns astfel la concluzia stupefiant` dar
perfect veridic`, date fiind elementele de compara]ie (m`rimea Lunii, distan]a
P`m\nt-Lun`) c` obiectul luminos v`zut de so]ia mea [i de mine nu putea fi
dec\t o nav` extraterestr` cu o lungime de c\teva sute de metri, posibil un
 102

kilometru! Pare neverosimil pentru noi, oamenii, dar pentru o civiliza]ie

avansat` poate fi ceva de domeniul banalului. {i ast`zi, c\nd cred \n existen]a
acestor mirabile obiecte zbur`toare neidentificate, s\nt \ncredin]at c` am
v`zut, \n acea sear` de var`, un aparat de zbor din clasa at\t de popularizatelor
nave-mam`, dispozitive imense, capabile s` g`zduiasc` zeci de nave mai mici,
din categoria clasicelor <farfurii zbur`toare>. {i, de asemenea, cred cu toat`
convingerea [i p\n` la proba contrarie, c` Luna \ns`[i este o gigantic` baz` a
extratere[trilor, prin care ei urm`resc a fi astfel mai aproape de noi,
p`m\ntenii!".

"MINGII DE FOC" DEASUPRA BUCURE{TIULUI!

Concludente \n sensul celor scrise \n articolul precedent – \n sensul c`

OZN – urile aleg, spre vizitare, [i zone populate - mi se par [i spusele unei
distinse doamne din Bucure[ti, Ana-Maria Voinea, fost` ziarist`, actualmente
pensionar`, martor` \n repetate r\nduri a evolu]iilor unor sfere luminoase de
diferite m`rimi care zburau deasupra ora[ului [i care, este convins` doamna
respectiv`, aveau un comportament inteligent, ca [i cum ar fi fost nu obiecte,
ci fiin]e!
|nc` din copil`rie, doamna Ana-Maria Voinea a manifestat o atrac]ie
deosebit` pentru fenomenele de tip OZN, de c\nd, \n 1957, aflat` la Constan]a,
\ntr-o excursie cu clasa (era elev` pe atunci), a observat un obiect "de forma
unui samovar rusesc", st\nd suspendat \n aer, la circa 1000 de metri \n`l]ime.
Dar una dintre cele mai bizare \nt\mpl`ri tr`ite de d\nsa s-a petrecut pe 11
februarie 1993, pe aeroportul B`neasa. "Tocmai cobor\sem din avionul de
Satu-Mare - era ora 14:13 - [i, \n a[teptarea celorlal]i pasageri, neav\nd ce
face, am \nceput s` privesc cerul. |n direc]ia Ploie[ti, am v`zut, pre] de 20 de
secunde, o minge de foc sub un plafon compact de nori. De fapt, tot cerul
era \nnorat. Globul imens, c\t un soare r`s`rit la mare, era prev`zut cu trei inele
interioare, cu l`]imi inegale [i descresc`toare de la mijloc spre margine [i unul
exterior, ce-l \nconjura. Inelele erau de culoarea j`raticului, ca [i cercul
 103

exterior, ce p`rea lat de o palm`. Sem`na, \n acest sens, cu o roat` de car.

Obiectul sta]iona [i pe toat` durata observa]iei, nu s-a clintit din loc. Dup` 20
de secunde, a disp`rut, mai exact s-a stins! Peste cinci minute, timp \n care mi-
am luat bagajul [i m-am \ndreptat c`tre sta]ia de autobuz, scena s-a repetat, \n
acela[i loc. {i poate c` a continuat [i mai departe, dar a trebuit s` plec spre
cas`. Men]ionez c` fenomenul a mai fost observat de \nc` un domn, care
venise cu acela[i avion, [i cu care am discutat asupra provenien]ei bizarului
obiect, f`r` \ns` s` ajungem la vreo concluzie cert`".
Din apartamentul s`u, situat \n apropierea fostului C.C., doamna Voinea
a fost deseori martora evolu]iei unor globuri luminoase, vizibile de fiecare
dat` noaptea [i care p`reau a fi nu fenomene meteo sau de alt` natur`, ci pur [i
simplu entit`]i vii! Iat` ce poveste[te domnia sa, referitor la aceste
enigmatice \nt\mpl`ri: "|n seara zilei de 20 iulie 1997, \n jurul orei 22:00, m`
aflam \n balcon. Vremea era foarte pl`cut`, cu un cer senin [i Lun` plin`.
Deasupra Pie]ei Revolu]iei, din centrul Capitalei, la o \n`l]ime de cel pu]in
400 m, \n direc]ia nord, s-a aprins brusc o <stea>, de m`rimea unei portocale,
foarte str`lucitoare. |n c\teva minute, str`lucirea obiectului s-a diminuat treptat
[i, f`r` s` se deplaseze, el s-a stins, p\lp\ind, ca o lamp` c`reia I s-a terminat
petrolul. Pe 29 iulie, o apari]ie asem`n`toare a avut loc la ora 23:00, dar spre
r`s`rit. De aceast` dat`, obiectul, care emitea o lumin` alb-str`lucitor, se
deplasa \ncet, f`r` zgomot, la o altitudine de circa 200 m. |n mai pu]in de 10
secunde, el s-a mic[orat vizibil, p\n` ce, la fel ca [i prima dat`, a disp`rut
complet din vedere. |n diminea]a zilei de 3 august, \n jurul orei 4:00, fiind
cald, am ridicat jaluzeaua de la fereastra dormitorului [i, instinctiv, am privit
cerul spre r`s`rit. Bursc, aproape de hotelul Intercontinental, la o \n`l]ime
destul de joas`, p\n` la 100 metri, s-a ivit o lumin` mare, c\t doi Luceferi la un
loc. A str`lucit 7-8 secunde, dup` care a \nceput s` se mic[oreze, pe m`sur`
ce \nainta spre Sala Dalles, pentru ca \n final, s` se sting` de tot. Dar, dup`
zece minute, a reap`rut, mult mai departe, spre est, fiind de ast` dat` abia
vizibil` [i continu\ndu-[i mi[carea".
 104

Dar cel mai spectaculos fenomen la care doamna Voinea a asistat pare
cel din 26 decembrie 1996. La ora 19:40, ora la care domnia sa a realizat
observa]ia, era deja \ntuneric, c\nd o minge de foc, venind dinspre zona Mihai
Bravu c`tre hotel Intercontinental a traversat lent, \n linie dreapt`, bulevardul
B`lcescu, spre hotel Union. "De[i era viscol, \[i aminte[te martora, globul de
foc nu p`rea a fi deloc afectat de condi]iile meteo. A plutit \ncet, dar sigur, f`r`
absolut nici un zgomot, p`str\ndu-[i intensitatea luminii de un ro[u-ciclame,
p\n` deasupra hotelului Union. Ajuns aici, am observat c` \ncepe s` se
mic[oreze, schimb\ndu-[i, odat` cu forma [i culoarea, p\n` ce a devenit un fel
de minge de tenis de mas`, aurie [i... a disp`rut \n cl`dire! Eu, cel pu]in, aceast`
impresie am avut-o! {i un alt am`nunt interesant: c\nd [i c\nd, obiectul
p\lp\ia, \mpr`[tiind \n jur ceva ca un abur, de parc` el ar fi fost viu [i ar fi
respirat!".
Nici \n ultimul an al mileniului III, "globurile inteligente" nu au ocolit
zona din plin centrul Bucure[tiului, ci dimpotriv`, chiar [i-au intensificat
"activitatea". "|n seara zilei de 26 ianuarie 1999, la ora 20:10, spune doamna
Ana-Maria Voinea, dinspre r`s`rit am v`zut venind un obiect luminos care,
ajuns deasupra cl`dirii fostului C.C. [i-a sporit brusc luminozitatea, ajung\nd
mare c\t cinci stele la un loc! Timp de 10 secunde, luminozitatea a crescut
rapid [i progresiv, apoi s-a stins. Dup` nici c\teva clipe, am reu[it s` observ iar
obiectul, care p`rea s` aib` o form` alungit`. |n partea sa inferioar`, s-a
declan[at parc` un joc de artificii de culoare ro[ie-s\ngerie. Nu [tiu dac` era un
mijloc de propulsie sau altceva. F`r` nici un fel de zgomot, obiectul s-a
deplasat c`tre palatul C.C. [i \n tot intervalul de timp \n care am putut s`-l
urm`resc (zidurile blocului Romarta nu mi-au permis prea mult), sc\nteierile
nu s-au \ntrerupt. Ceva similar s-a petrecut peste c\teva zile, pe 7 februarie, de
asemenea la 20:10, fapt care m` \ndeamn` s` cred c`, probabil, era vorba de
acela[i obiect. Venea tot dinspre r`s`rit, s-a apropiat de Sala Dalles, la o
\n`l]ime care dep`[ea cu cel pu]in 10-15 metri hotelul Intercontinental. Pentru
c\teva secunde, s-a oprit, apoi a luat-o rapid \n diagonal`, peste fostul C.C.
Lumina alb-albastr` str`lucitoare pe care obiectul o avea ini]ial s-a stins pe
 105

parcurs, fiind \nlocuit` cu o alta, de culoare ro[ie, intermitent`, \n partea de sus

a obiectului. Deplasarea s-a f`cut, ca [i \n urm` cu c\teva zile, \ntr-o lini[te
des`v\r[it`".
|ncheindu-[i descrierile privind aceste bizare survoluri nocturne ale
Bucure[tiului, doamna Ana-Maria Voinea a ]inut s` precizeze: "S` nu v`
imagina]i c` s\nt singura care a v`zut a[a ceva. Am discutat cu mul]i oameni,
vecini sau prieteni [i mi-au spus c`, la r\ndul lor, au observat, [i chiar \n dese
r\nduri, evolu]ia unor lumini misterioase pe cerul Capitalei. Dar nu au vorbit
niciodat` prea deschis despre asta. Sau nu i-a interesat, sau le-a fost ru[ine de
reac]ia oamenilor, unora le-a fost chiar fric`. Eu nu m` tem, fiind convins` c`
ne afl`m \n fa]a unui fenomen de sorginte necunoscut`, pe care poate \l vom
putea explica odat` [i odat`!"
Se pare \ns` c` fenomenului i s-a dat, \n parte, o explica]ie. |n ultima
vreme, tot mai multe observa]ii de acest gen au fost semnalate \n \ntreaga
lume. {i tot mai mul]i ufologi de prestigiu s\nt \ncredin]a]i c` aceste lumini
inexplicabile, care parc` respir`, nu s\nt deloc nave extraterestre, ci entit`]i
dintr-o dimensiune paralel` (poate chiar spirite dezcarnate, de ce nu?), care
coexist` cu noi [i care \[i iau energia direct din exterior, acele p\lp\iri,
semnalate [i de doamna Voinea, nefiind altceva dec\t componente ale unui
proces de "respira]ie" sui-generis a uimitoarelor inteligen]e invizibile...

FARFURIILE ZBUR~TOARE {I DEALUL GROAZEI

Dintre numeroasele locuri stranii \nt\lnite \n România, locuri cu

denumiri dintre cele mai bizare, nici unul nu pare s` aib` o \nc`rc`tur`
emo]ional` at\t de puternic` precum un deal din apropierea localit`]ii buzoiene
Berca. “Dealul Groazei” sau “Grozii”, cum \i spun locuitorii, \[i \nal]` coama
domoal` la mai pu]in de trei kilometri de sat. C\nd vii pentru prima dat` la
Berca, locul \]i pare \nc\nt`tor, cu at\t mai mult cu c\t de pe culmea dealului o
panoram` minunat` ]i se \nf`]i[eaz` \naintea ochilor. Dar este de ajuns s`
vorbe[ti cu un s`tean, ca s`-]i dai seama c` impresia pl`cut` pe care acest
 106

loc, \n aparen]` mirific, o las` oricui \l vede pentru prima dat`, este doar o
\n[el`toare aparen]`. Oamenii din Berca vorbesc pu]in despre dealul Groazei [i
c\nd \i \ntrebi ce anume I-a f`cut pe str`bunii lor s`-i dea unui plai a[a de
\nc\nt`tor o asemenea denumire terifiant`, ridic` din umeri [i privesc pe
furi[ spre spinarea domoal` a dealului, a[tept\nd parc` s` se ridice de-acolo un
monstru adormit, spre a-i \nsp`im\nta. Dar, dup` cum, \n urma unor
minu]ioase investiga]ii, am reu[it s` afl`m, spaima lor este justificat`. Aici au
fost semnalate, de-a lungul anilor, \nt\mpl`ri care, doar povestite [i dau fiori de
groaz` ascult`torului. |nt\lniri cu obiecte zbur`toare misterioase, anomalii
inexplicabile [i chiar dispari]ii de oameni…Cea mai recent` \nt\mplare de
acest gen a avut loc chiar \n aceast` prim`var`, c\nd o uria[` farfurie zbur`toare
a sta]ionat, aproape o noapte \ntreag`, l\ng` dealul ce-[i justific` pe deplin
numele…
Doamna Mic[unica Minea locuie[te \n Bucure[ti, dar se afla, \n acea zi
de sf\r[it de aprilie, la rudele sale din comuna Berca, \mpreun` cu fiica ei. |n
seara cu pricina, s\mb`t` fiind, s-a \nt\lnit cu ni[te vecini [i au r`mas s` mai
stea, la un pahar de vorb`. Au r`mas \mpreun` p\n` ce s-a \ntunecat, moment \n
care invita]ii, familia Toader, s-au ridicat, s` plece spre casa lor, aflat` la mai
pu]in de un kilometru de cea a doamnei Minea. De remarcat c` pe tot
parcursul observa]iei, vizibilitatea a fost perfect`, cerul fiind senin, f`r` Lun`.
Ie[ind la [osea, pe c\nd ei \nc` mai discutau, \nainte de a-[i lua r`mas bun, fiul
so]ilorToader, Bogdan, \n v\rst` de 11 ani, a observat, la un moment dat, o
explozie de lumini, venind dinspre deal. Emo]ionat, I-a \ntrerupt pe ceilal]i
din discu]ia lor, ar`t\ndu-le minunea. To]i patru au r`mas \nm`rmuri]i. La
c\]iva kilometri, deasupra dealului [i aproximativ perpendicular cu [oseaua se
afla un obiect uria[, c`ruia \ns` nu I se vedea forma, ci doar contururile,
marcate de o mul]ime de lumini de culoare ro[iatic`, sclipind intens. “Obiectul
era, f`r` \ndoial`, uria[, ne-a declarat doamna Minea. St\nd \n mijlocul [oselei,
extremit`]ile sale se \ncadrau perfect \ntre st\lpii de \nalt` tensiune de pe [osea,
a[a c` v` da]i seama, la distan]a aceea, ce dimensiuni ar fi putut el s` aib`, ca
s` arate astfel! St`tea parc` suspendat \n aer, la o distan]` mic` fa]` de deal,
 107

presupun c` nu erau mai mult de o sut` de metri, poate chiar mai jos. Tot
timpul c\t a durat observa]ia, obiectul nu s-a mi[cat din loc, de parc` ar fi
urm`rit ceva acolo, parc` ar fi scanat acel deal. Dup` ce l-am privit, vreme de
c\teva minute, am observat, \n partea sa dreapt`, o lumin` bleu deschis, ca o
raz`, \ndreptat` spre p`m\nt. Nu-mi dau seama la ce servea acea lumin`. Nu am
sesizat conturul obiectului, din pricina distan]ei mari la care l-am v`zut, a[a c`
nu v-a[ putea spune cum anume ar`ta. |n orice caz, judec\nd dup` acele
lumini]e care \l marcau, p`rea s` aib` o form` discoidal`. Eu opinez c` ar fi
avut o lungime de ordinul c\torva zeci de metri [i o \n`l]ime de [ase-[apte
metri. |n orice caz, era imens. Subiectul OZN nu m` intereseaz` c\tu[i de pu]in,
dar din c\te am auzit [i eu din pres`, din c\te am v`zut la televizor, obiectul pe
care l-am observat \n acea sear` de prim`var` se \ncadra perfect \n descrierea
unei <farfurii zbur`toare>, \ncep\nd cu forma [i termin\nd cu acele lumini,
care erau continue, [i nu intermitente, ca la aparatele de zbor f`cute de oameni.
So]ii… [i fiul lor, Bogdan au plecat, dup` circa cinsprezece minute, cam
\nfrico[a]i, dar eu am mai r`mas cam o jum`tate de or`, r`stimp \n care obiectul
nu [i-a modificat nici forma, nici pozi]ia. Nu [tiu cum a disp`rut, \n cele din
urm`, deoarece, l`s\ndu-se frigul, am fost nevoit` s` intru \n cas`, \n jurul orei
nou`”.
Am stat de vorb` cu Maria Toader, alt martor al acestei \nt\lniri de
gradul I cu totul remarcabile, iar d\nsa mi-a confirmat \ntru totul afirma]iile
doamnei Minea, dorind s` precizeze: “|n primul moment, ne-am g\ndit, [i eu, [i
so]ul, c` trebuie s` fie vreun avion, ceva, militar, fiindc` nu departe de Berca
se afl` un depozit de armament, unul dintre cele mai mari din ]ar`. Dar
b`rbatu-meu a spus pe urm` c` acel obiect care parc` plutea deasupra dealului,
nu se clintea deloc, nu putea fi avion, [i nici elicopter, c` el nu [tie vreun
aparat de zbor f`cut de m\na omului care s` stea at\ta timp nemi[cat, [i-n plus,
s` fie [i a[a de mare. Luminile acelea ro[ii erau tare ciudate: p`reau s` fie
\nce]o[ate, dar nu str`luceau \n afar`, ci parc`-[i aruncau sclipirile spre
interiorul obiectului pe care-l m`rgineau, a[a ceva n-am mai v`zut. Drept s` v`
spun, ne-am cam speriat noi [i, dup` ce am stat vreun sfert de or` s`-l privim,
 108

ne-am \ndreptat repede spre cas`. Acuma, parc`-mi pare r`u c` am procedat
a[a. M` g\ndesc c` ar fi trebuit s` mai fi str\ns c\]iva vecini [i s` mergem \ntr-
acolo, s` vedem m`car ce este…”
Trec\nd peste aceste temeri care I-au \mpiedicat pe martori s` realizeze o
observa]ie complet` a apari]iei obiectului, temeri inerente naturii umane, \n
fa]a necunoscutului, cu at\t mai mult cu c\t acesta se arat`, ca \n cazul de
fa]`, \n toat` m`re]ia [i spectaculozitatea sa, trebuie s` spun c`, din c\te am
aflat, localitatea buzoian` a mai primit, [i \n alte r\nduri, vizite de acest gen, de
fiecare dat` “teatrul opera]iunilor” fiind enigmaticul deal al Groazei.
Astfel, doamna Mic[unica Minea mi-a istorisit o \nt\mplare pe care o [tie
de la bunica ei, martor ocular la acea uimitoare p`]anie. “Prin timpul
r`zboiului lui ’16, dac` nu m` \n[el \n anul 1915, \ntr-o sear` de var`, pe c\nd se
aduceau vacile de la p`scut, un v`car de la noi din sat - numele lui nu s-a mai
p`strat – cobora cu animalele de pe dealul Groazei. Cerul era senin, nu se afla
nici urm` de nor, soarele cobora spre asfin]it. La un moment dat, pe cer a
ap`rut un nor ciudat, alburiu, dar care venea ca un fel de v\rtej. {i norul `sta
nemaiv`zut a cobor\t, \ncet, deasupra dealului, i-a \nv`luit pe bietul v`car [i pe
o vac` [i c\nd s-a ridicat, ace[tia disp`ruser`! Oamenii din sat, printre care [i
bunica mea, care v`zuser` ce se \nt\mplase, au dat alarma. S-a ridicat atunci tot
satul, de l-a c`utat…L-au c`utat zile \ntregi, au venit [i jandarmii, de la Buz`u,
s` iscodeasc` ce se petrecuse, fiindc` tuturor li se p`rea imposibil ca un om s`
dispar` a[a, nitam-nisam, \n mijlocul unui nor, dar de g`sit nu l-au mai g`sit
niciodat`… A disp`rut pentru totdeauna, sporind, prin dispari]ia sa, faima
blestemat` a Dealului Groazei!”.
Citind aceste lucruri, r`m\nem, desigur, uimi]i. Dar pasiona]ii
fenomenelor misterioase [tiu prea bine c` asemenea dispari]ii “\n mijlocul
unor nori ciuda]i” au mai fost semnalate, \n c\teva r\nduri, \n istorie. Ele s\nt
tot mai mult asociate, de c`tre reputa]i ufologi, de la noi [i din str`in`tate,
fenomenului OZN, apreciindu-se c` este vorba despre o form` de r`pire de
care misterioasele “farfurii zbur`toare” se fac r`spunz`toare. De ce tocmai
aceste plaiuri buzoiene reprezint` un veritabil “magnet pentru OZN – uri nu
 109

putem [tii. Poate c` misterioasele fiin]e inteligente venite din alte lumi s\nt
interesate de poten]ialul militar deosebit al zonei – acel important depozit de
armament, unul dintre cele mai mari din România, poate c` ele cerceteaz` zona
din perspectiva unora interesa]i de z`c`mintele strategice de uraniu care
abund` aici, poate din alte pricini, ce ne s\nt nou`, p`m\ntenilor, cu totul
necunoscute. Cert este c`, dincolo de scopuri [i ra]iuni, r`m\ne o team`
nedefinit`, ce le-a fost inoculat` oamenilor din zona Berc`i de b`tr\nii lor. {i de
aceea ei privesc rar spre dealul Groazei [i c\nd o fac se g\ndesc cu spaim` c`
\ntr-o zi, un “altfel” de nor va cobor\ din ceruri [i-l va duce pe unul dintre ei \n
ne[tiut…

URANIU L {I EXTRATERE{TRII

Pronosticam, \nc` de la sf\r[itul anului trecut, c` 1999, "Anul Eclipsei"

cum \l numisem atunci, va fi unul cu totul special \n ceea ce prive[te
observa]iile OZN pe teritoriul românesc. {i probabil c` am avut dreptate.
Faptul c` ultimul eveniment astronomic major al mileniului II a fost observat
cu cea mai mare acurate]e de pe teritoriul ]`rii noastre a p`rut s` atrag` ca un
"magnet" vizita misterioaselor obiecte zbur`toare neidentificate, a[a cum s-a
\nt\mplat de altfel [i \n 1991, \n Mexic, c\nd, \n lunile premerg`toare unei
eclipse de soare, de asemenea total`, un veritabil val de "farfurii zbur`toare" a
luat cu asalt ]ara vechilor azteci. Noi, românii, am asistat de la \nceputul
anului la c\teva "vizite" elocvente: Valea C`lug`reasc`, Stigni]a, Berca, ba
chiar [i deasupra Bucure[tiului au fost observate “globuri de lumin`”, cu o
origine clar non-terestr`. |n r\ndurile ce urmeaz`, a[ dori s` v` supun aten]iei un
caz foarte pu]in mediatizat, dar extrem de important \n contextul deja
prezentat. Din luna aprilie a anului trecut, dou` obiecte luminoase, de form`
sferic`, apar constant pe cerul de deasupra comunei buzoiene Murge[ti,
apari]iile lor intensific\ndu-se de la \nceputul acestui an. Unul dintre cei mai
credibili martori care au observat straniile “mingi de foc” [i cu care am stat de
vorb` este chiar secretarul prim`riei din Murge[ti, domnul Nicu Alecu. “Nu
 110

mai ]in minte prima noapte \n care cele dou` lumini au ap`rut, \[i \ncepe
relatarea domnia sa. |n orice caz, era pe la sf\r[itul lui aprilie, anul trecut,
c\nd \ntr-o sear`, ceva mai t\rziu de ora nou`, am observat pe cer dou` lumini,
neobi[nuit de mari pentru a fi stele. Am stat s` le privesc, convins c` este vorba
despre ni[te sateli]i, ceva, \n orice caz, o tehnologie p`m\ntean`. Obiectele
erau perfect sferice [i se roteau \n jurul axei lor, emi]\nd o lumin` multicolor`:
c\nd verde, c\nd albastru, c\nd ro[u, c\nd galben. Din p`cate, nu am putut
remarca ordinea exact` a acestor culori, fiindc` ele se succedau foarte repede.
Unul dintre ele ap`ruse pe direc]ia nord-vest, cel de-al doilea chiar deasupra
satului. P`reau identice, [i ca form`, [i ca m`rime [i culoare. Sta]ionau acolo, la
o \n`l]ime pe care o apreciez ca asem`n`toare cu cea la care zboar` un avion –
deci c\teva mii de metri. Drept s` v` spun, ini]ial nu mi s-a p`rut nimic ciudat,
convins \n continuare c` asist la evolu]ia unor obiecte realizate de oameni,
poate chiar av\nd implica]ii militare – vreun satelit de spionaj. A doua noapte,
nu s-au mai ar`tat, dar peste circa o s`pt`m\n`, au ap`rut din nou, pe acelea[i
pozi]ii. Am \nceput s` le urm`resc periodic [i, \ncet-\ncet, eram tot mai
convins c` cele dou` obiecte nu pot fi nici fenomene meteo, nici stele, dar nici
sateli]i militari sau aparate de zbor realizate de oameni”.
De acest fapt, martorul avea s` se conving` atunci c\nd, admir\nd \ntr-o
sear` evolu]ia obiectelor pe cerul \ntunecat al comunei, a v`zut, aproape
nevenindu-i s`-[i cread` ochilor, cum, din obiectul aflat deasupra comunei, o
raz` sub]ire, dar perfect delimitat`, a pornit spre cel`lalt obiect. “A fost ca un
blitz, ca un semnal. {i emisia acelei raze s-a repetat, la scurt timp, \n a[a fel
\nc\t am putut-o vedea mai bine. Era incredibil, [i atunci mi-am dat seama c`
oamenii nu pot realiza asemenea performan]e – de a emite o raz` perfect
vizibil` la c\]iva kilometri – distan]a pe care o estimez ca fiind \ntre cele dou`
obiecte…. {i ulterior, acea raz` s-a repetat, la diverse intervale, ceea ce mi-a
\nt`rit impresia c` f`cea parte dintr-un cod de semnale luminoase. De atunci,
am v`zut-o \n numeroase alte d`]i, p`str\nd acelea[i caracteristici. Trebuie s` v`
mai spun c` obiectele ap`reau de fiecare dat` ca din senin, \n sensul c` deseori
priveam cerul \nser`rii [i nu le vedem, dar, dup` ce \mi roteam privirile [i
 111

reveneam \n acela[i loc, ele erau deja acolo! La fel se petrecea [i c\nd
disp`reau. Nu plecau, nu se \ndep`rtau \n vitez`, spre a se pierde \n zare, ci se
stingeau brusc [i nu mai reap`reau, ca [i cum ar fi devenit pe moment
invizibile!”
Dac` \n decursul anului trecut, apari]iile de obiecte bizare pe cerul micii
localit`]i buzoiene s-au repetat la un interval de c\teva zile, periodicitate ce s-a
men]inut [i \n primele luni ale acestui an, \n intervalul de timp de c\teva
s`pt`m\ni ce a precedat eclipsa total` de Soare de pe 11 august, ele au devenit
extrem de frecvente. Practic, sear` de sear`, cei doi “lumin`tori” cum I-a
denumit domnul Nicu Alecu, ap`reau deasupra comunei [i \ncepeau acel “cod
de semne” indescifrabil, cu ajutorul razelor emise de unul c`tre cel`lalt.
Deseori, domnia sa a fost \nso]it, \n observarea lor, de c`tre fiul s`u cel mare,
student la Medicin` Veterinar`, aflat \n vacan]`. |nc` mul]i oameni din sat au
mai v`zut aceste fenomene, dar, dup` cum spune interlocutorul nostru “unii nu
le-au luat \n seam`, al]ii au spus c`-s stele [i nu s-au mai \ngrijorat \n privin]a
lor, preocupa]i de griji mai p`m\nte[ti… S`tenii s\nt circumspec]i atunci c\nd
vine vorba despre ceva ce dep`[e[te puterea lor de \n]elegere [i atunci prefer`
s` nu discute despre a[a ceva. Chiar eu m-am izbit de un asemenea zid al
t`cerii, atunci c\nd am \ncercat s`-i chestionez asupra celor observate!”.
Un alt fapt important pe care domnul Alecu a ]inut s`-l sublinieze a fost
acela c`, nu cu mult timp \naintea eclipsei, \ntr-o s\mb`t` noaptea, nu a mai
ap`rut dec\t un obiect. “Era \n jurul orei trei diminea]a [i tocmai ie[isem p\n`
afar`, c\nd am z`rit pe cerul foarte senin o sfer` luminoas` – presupun c` era
una dintre cele dou` care ne <vegheau> nop]ile, survol\nd silen]ios satul [i
disp`r\nd dup` un deal, chiar deasupra releului pentru telefonia mobil`. Sfera \
[i schimba culorile, a[a cum v-am spus, ajung\nd de la ro[u-portocaliu p\n` la
albastru [i era, aparent, la acea \n`l]ime, de cinci ori mai mare dec\t Luna.
Discut\nd cu domnul primar Ion H`h`ianu despre aceste cazuri, de care
domnia sa avea cuno[tin]` din numeroase surse, semn c` secretomania
locuitorilor nu este chiar a[a stra[nic`, despre posibilele implica]ii [i explica]ii
ale acestei “supravegheri” pe care enigmaticele “globuri de foc” o exercit`
 112

asupra zonei, domnia sa sus]ine c`: “Dac` cei de acolo s\nt \ntr-adev`r
extratere[trii, nu pot spune ce anume caut` la noi, ci pot doar s` b`nuiesc cauza
acestui interes, bine\n]eles, cu logica mea, ca om. Pu]ini dintre locuitorii
comunei [tiu c`, \n urm` cu mai bine de treizeci de ani, pe dealul Strajei s-au
desf`[urat foraje pentru depistarea unor z`c`minte. Ce fel de z`c`minte, nu v`
pot spune cu siguran]`, dar este probabil vorba despre elemente radioactive.
La data respectiv`, prospec]iunile s-au \ncheiat cu succes, g`sindu-se
z`c`mintele estimate, dar imediat dup` aceea, lucr`rile s-au \ncheiat, s-au
desfiin]at sondele, [i cuv\ntul de ordine a fost, se pare, <aici nu s-a \nt\mplat
nimic>. Totul a fost trecut sub t`cere, apreciindu-se c` acele z`c`minte de
material radioactiv, uraniu, cred, fac parte din rezerva na]ional` [i trebuie
p`strat secretul \n privin]a lor”.
Iat` a[adar o explica]ie ce mi se pare pe deplin justificat`, cu at\t mai
mult cu c\t cazuri similare, de asemenea “supravegheri”, au avut loc [i \n zona
V`lenii de Munte – unde se g`sesc importante filoane de material radioactiv,
dar [i, mult mai recent, la Valea C`lug`reasc`, la doi pa[i de rafin`riile de petrol
ploie[tene. Cu alte cuvinte, n-ar fi exclus ca extratere[tii s` fie interesa]i de
uraniul p`m\ntean. Nu neap`rat fiindc` ar vrea s` foloseasc` ei acest element, ci
poate pentru c` se tem de modul – dezastruos, de altfel - \n care au observat
c` \l folosim, de obicei, noi…

REPREZENT~RI OZN PE PERE}II UNOR BISERICI DIN

ROM~NIA ?

De c\nd, \n vara anului 1947, americanul Keneth Arnold f`cea celebra sa

observa]ie, sus]in\nd c` a v`zut "farfurii zbur`toare", lumea \ntreag` a fost
cuprins` de o veritabil` OZN-manie, pentru c` nu trece an f`r` ca sute [i chiar
mii de observa]ii de obiecte aeriene stranii, s` nu fie semnalate \n \ntreaga
lume. Se pare \ns` c` istoria fenomenului este mult mai veche, nefiind un
apanaj al secolului nostru. De la "scuturile de foc" din timpul lui Numa
Pompillius, \n Roma antic` [i p\n` la "trabucele zbur`toare" care, \n 1897, au
 113

br`zdat cerul Texasului, se poate vorbi de o "convie]uire" permanent` a

p`m\ntenilor cu navele spa]iale venite din stele. Nici ]ara noastr` nu face
excep]ie. Relat`ri scrise, din cronici [i urice, se refer` la lumini misterioase,
care nu aveau o origine natural`. |ns`, ce este mai straniu, se pare c` multe
dintre aceste lumini uimitoare au impresionat at\t de mult privitorii \nc\t ei au
sim]it nevoia s` le reprezinte grafic, l`s\nd astfel posterit`]ii reprezent`ri
deosebit de interesante. {i unde ar fi putut realiza aceste reprezent`ri dec\t pe
icoane [i pe fresce biserice[ti, singurele manifest`ri picturale ale evului mediu
românesc? Numero[i autori de la noi - printre care Victor Kernbach, C`lin
Turcu - au f`cut referire, \n lucr`rile lor, la aceste misterioase imagini. Unul
dintre cele mai enigmatice cazuri [i desigur, cel mai cunoscut, este cel al
frescelor de la Biserica Domneasc` din T\rgovi[te.
Conform datelor istorice de]inute \n prezent, frescele la care f`ceam
referire au fost pictate \n ajunul anului \ncheierii construc]iei bisericii, 1583.
De atunci, picturile nu au fost repictate, ci doar retu[ate, acolo unde s-au
degradat prea mult, originalul r`m\n\nd \ns` acela[i. Majoritatea picturilor de
pe pere]ii interiori ai cl`dirii au un clar [i de net`g`duit con]inut religios. Dar
exist` c\teva \n care apar elemente ce nu pot s` nu ne pun` pe g\nduri. Cea mai
interesant` dintre acestea, asupra c`reia ne vom opri \n principal aten]ia, se
g`se[te pe zidul dinspre apus al naosului. |n fresca \nf`]i[\nd momentul primirii
tablelor legii de c`tre Moise, pe muntele Sinai, se poate observa un personaj
de care Biblia nu pomene[te: reprezentat ca un \nger [i aflat \ntre dou` cercuri
concentrice, din care tocmai pare s` fi ie[it pentru a urm`ri scena. Ce pot fi
acele dou` cercuri? |n nici un caz nori - reprezenta]i, \n alte picturi din jur cu
totul altfel, cu contururi domoale [i rotunjite. Ni[te stele sau Luna, de
asemenea nu pot fi, \n aceia[i fresc` observ\ndu-se [i Soarele, ale c`rei raze
s\nt figurate proeminent, parc` anume pentru a atrage aten]ia c` scena se
petrece \n plin` zi. {i atunci, s` fie cele dou` cercuri reprezentarea grafic` \ntr-o
manier` primitiv` a unui OZN? Un OZN discoidal, \nzestrat probabil [i cu o
cupol`, pe care pictorul anonim, neav\nd o capacitate prea bun` de a
reprezenta lucrurile \n spa]iu, \n trei dimensiuni, a reprezentat-o ca un cerc \n
 114

interiorul altui cerc? Iar tot \n aceast` pictur`, dar [i \n altele, de l\ng` ea, \n
care scenele redate au loc noaptea - se disting stele stilizate [i, \ntr-un caz, [i
Luna - , aten]ia privitorului este atras` de ni[te forma]iuni ciudate, \nclinate la
un unghi de circa 60 de grade. Celui care nu le examineaz` cu luare aminte, i
se vor p`rea, desigur, reprezent`ri ale unor mun]i. La o privire mai atent`, \ns`,
se observ` c`, spre deosebire de forma]iunile similare din apropiere, ale c`ror
v\rfuri s\nt curbe, precum v\rfurile unui munte sau deal, \n orice caz, forme de
relief, naturale, aceste forma]iuni par artificiale. |nclinarea lor spre cer, forma
chiar, imposibil` \n arhitectura vremii, [i \n general \n arhitectura istoric`, ne
trimit la pistele de lansare a rachetelor spa]iale americane [i ruse[ti de la
\nceputul erei spa]iale, \n acest secol.
Ciudat` este [i descrierea pe care pictorul o face "carului de foc"
descris \n Biblie. De[i schi]at ca un car, \n manier` popular`, tras de cai
\naripa]i, se v`d, \ntr-o parte a sa, ni[te d\re misterioase, ca un abur, foarte bine
scos \n eviden]`, [i suger\nd perfect senza]ia de corp aflat \n mi[care. Aceste
"d\re" de abur sau fum nu pot fi nori, din simplul motiv c` nimeni nu se poate
l`uda c` a v`zut p\n` acum nori \n form` de "v" sau de trident. Ele s\nt \n num`r
de trei [i se despart \n mod curios, sem`n\nd izbitor de bine cu jeturile
izbucnite \n urma propulsiei unei nave cosmice pe orbit`, ca [i cu acea "coad`"
ca de avion cu reac]ie, semnalat` la multe dintre observa]iile OZN de dat`
recent`. {i, lucru [i mai bizar, d\rele pornesc \n direc]ia opus` celei \n care
caii \naripa]i trag "carul de foc"!
Aceste semnal`ri, [i poate [i altele, care mie mi-au sc`pat, este imposibil
s` nu dea na[tere unor incertitudini \n privin]a reprezent`rii strict religioase
a \nt\mpl`rilor biblice. |n mod cert, pictorul sau pictorii care au desenat acele
fresce au observat cu proprii ochi, ori poate au fost informa]i despre evolu]ia
unui obiect aerian de sorginte necunoscut` pe care noi l-am numi ast`zi OZN.
{i au fost a[a de captiva]i de aceast` \nt\mplare c` au pus-o \n seama unei
apari]ii de natur` divin` [i au considerat c` e de datoria lor s-o picteze, ca pe o
manifestare de origine similar`, descris` \n Biblie. Ei au fost \ncredin]a]i,
poate, c` au avut de-a face cu exact acela[i gen de fenomene tr`ite de
 115

personajele biblice [i descrise \n Vechiul Testament [i de aceea \ntip`rirea

acelor obiecte stranii pe pere]ii bisericii nu li s-a p`rut deloc un sacrilegiu, ci
dimpotriv`, o realizare c\t se poate de real` [i mai ales conform` cu...originalul.
Asemenea fresce nu s\nt \ns` singulare. Altele similare au fost semnalate
- vezi cartea lui Victor Kernbach "Enigmele miturilor astrale" - [i \n biserici
din Bucure[ti, ca "Sf. Spiridon" (vechi) [i "Bucur". Din p`cate, prima a fost
demolat` sub regimul comunist. A doua \ns` exist` [i ast`zi [i \n ea se pot
\nt\lni reprezent`ri picturale din aceia[i gam` cu cele aflate la Biserica
Domneasc` din T\rgovi[te.
"Pe zidurile capelei m\n`stirii Lainici (jud. Gorj), dup` cum aminte[te [i
cunoscutul ufolog C`lin Turcu \n "Enciclopedia observa]iilor OZN \n
România", se poate distinge un desen cu totul diferit de celelalte, care s\nt
\ncadrate \ntr-o strict` terminologie religioas`. Desenul, realizat la \nceputul
secolului al XVII - lea [i reprezent\nd "Bunavestire", \nf`]i[eaz`, deasupra
arhanghelului Gavril [i a Fecioarei Maria, un "vehicol" ceresc de forma unui
balon dublu [i care \n nici un caz nu poate fi un nor. Obiectul zbur`tor se
termin` cu un tub \ngust, deschis, de unde par s` ]i[neasc` d\re ro[ii
discontinui, absorbite \n urm` de o band` noroas` tot de culoare ro[ie. Se cuvin
men]ionate dou` am`nunte: pare a fi vorba aici de o reprezentare abstract`,
nemai \nt\lnit` de regul` pe zidurile m\n`stirilor din România, iar primul balon
de tip montgolfier avea s` fie construit de francezi c\teva secole mai t\rziu"...
{i nu putem \ncheia aceast` succint` trecere \n revist` f`r` a aminti de
senza]ionala "inscrip]ie" de pe zidurile m\n`stirii Tutana. Acel "cosmonaut",
echipat ca atare, pentru condi]iile unui zbor cosmic, nu este \n nici un caz un
personaj p`m\ntean, nici zmeu, nici cavaler medieval. Iar faptul c` realizarea
m\n`stirii a avut loc la 1577, cu numai [ase ani \nainte de Curtea Domneasc`,
face foarte posibil` ipoteza c` at\t frescele de la T\rgovi[te, c\t [i "inscrip]ia" de
la Tutana s` fi fost realizate de acela[i om ( sau poate aceia[i oameni, \n
cazul \n care au fost mai mul]i), poate martor direct al vreunei observa]ii OZN
\nso]ite de vizualizarea echipajului extraterestru, undeva \n zona Munteniei
centrale!
 116

ESCADRILA FANTASTIC~

Domnul Ion Ghi]escu este ast`zi singurul martor ocular \n via]` al unor
bizare \nt\mpl`ri care au avut drept fundal cerul localit`]ii sale de ba[tin`, Gura
Vitioarei, din jude]ul Prahova. Om umblat prin lume, v`z\nd multe ciud`]enii,
domnia sa afirm` c`, dintre toate, cele dou` \nt\mpl`ri c`rora le-a fost martor,
cu ani \n urm`, au r`mas \nc` mistere. Nu [i le-a putut explica \n am`nunt [i de
aceea s-a mul]umit s` le numeasc` pur [i simplu "p`]aniile cu OZN - uri"...
"Era \ntr-o sear` de \nceput de toamn`, prin anul 1994, nu mai [tiu precis
ziua, dar sigur era toamn`, c`ci frunzele copacilor \ncepuser` s` se scuture [i
am avut astfel noroc de o vizibilitate perfect`. Nu se \nserase, amurgea, era un
semi\ntuneric, iar cerul era perfect senin, \[i aminte[te domnul Ghi]escu.
Afl\ndu-m` aici, \n cerdacul casei, am observat deodat`, \ntr-o margine a z`rii,
spre sud, aproximativ deasupra dealului F`getului, c\teva lumini ciudate. M-
am uitat atent, s` nu cumva s` fie vreo iluzie optic`, [ti]i, \n ceasul acela c\nd
se-ntunec`, ochiului \i este ceva mai greu s` se acomodeze cu \ntunericul. Dar
nu era o p`rere: se vedeau clar, acolo, sub un unghi pe care \l estimez la 55-60
de grade, chiar deasupra copacilor de pe deal - la maximum 50 de metri
\n`l]ime fa]` de ei - ni[te lumini, p\lp\ind. M-a uimit ordinea lor des`v\r[it`:
formau un "V" [i erau a[ezate cam 6-7 pe o latur` a acestei forma]iuni, exact
ca o escadril` \n forma]ie de zbor. |n total, deci, vreo 13 sau 15 lumini. Nu se
clinteau din loc, sta]ionau acolo, la 500-600 de metri dep`rtare de punctul
unde m` aflam, nemi[cate, \n ciuda faptului c`, odat` cu \nserarea, \ncepuse s`
adie [i v\ntul. Curios, am \ncercat s` le observ mai bine, niciodat` nu mai
v`zusem a[a ceva [i vroiam s`-mi dau seama ce poate fi minunea asta !
<Globurile zbur`toare> aveau o culoare galben`, un galben aprins, str`lucitor,
dar, la intervale regulate de timp, se stingeau, apoi se aprindeau iar`[i. {ti]i, [i
c\nd se aprindeau [i c\nd se stingeau, erau ca ac]ionate de un dinam, \nt\i abia
p\lp\iau, apoi culoarea galben` ap`rea, abia vizibil`, ca s` devin`, \ntr-un
interval de c\teva secunde, str`lucitoare, [i iar`[i, s` se sting`, treptat, p\n` nu se
 117

mai vedea. La fiecare <reaprindere>, \ns`, globurile ap`reau tot acolo unde
fuseser`, nu se mutau deloc. Am stat eu [i m-am g\ndit...foc nu putea fi, avion
sau elicopter nici at\t, c` a[ fi v`zut m`car o arip`, sau a[ fi auzit vreun zgomot.
Dar aici nici un zgomot nu se auzea, globurile doar <clipeau>, ca [i cum ar fi
vrut s` transmit` un cod... Am stat cred trei ore de le-am privit [i \n cele din
urm` am intrat \n cas` [i m-am culcat. Ce cred c` au fost acele globuri? Nu
[tiu, nu pot b`ga m\na \n foc...\n nici un caz nu au fost nave spa]iale, conduse
de extratere[tri...adic` a[a m` g\ndesc eu, c` erau foarte mici, se vedeau, de
unde eram, ca ni[te mingi, \n realitate nu cred s` fi avut mai mult de un metru
diametru, [i nu pot crede c` ar fi \nc`put cineva \n ele. {i apoi, c\nd se
stingeau, nu se vedea \n locul lor nimic, adic` nimic metalic sau ceva care s`
poat` ad`posti fiin]e \n`untru. Deveneau brusc invizibile, se vedea cerul \n
locul acela. Mai degrab` a[ crede c` puteau fi chiar ele inteligente! Da' orice or
fi fost, un lucru s\nt sigur: de pe P`m\nt n-au fost! |n afar` de mine, un singur
om le-a mai v`zut, un vecin, L`z`roiu Gheorghe, dar el a murit \ntre timp".
"Dac` acest fenomen nu mi l-am putut, \n ruptul capului, explica, despre
un altul, petrecut cu c\]iva ani mai \nainte de Revolu]ie, s\nt aproape convins
c` fost o nav` extraterestr`, o farfurie zbur`toare. Tot pe \nserat am v`zut-o, dar
observa]ia, de ast` dat`, a durat nu trei ore, ci foarte pu]in, ceva de ordinul
secundelor. Am v`zut un disc ro[iatic, ca j`raticul de str`lucitor, ap`r\nd
deodat` deasupra culmii M`gura, deci tot pe direc]ia sud, su-est. Acesta, spre
deosebire de globurile galbene, era imens. De aici, de jos, se vedea ca o roat`
de c`ru]`, [i p\n` pe M`gura este mai bine de kilometru. Dup` socotelile mele,
avea lesne cinci-[ase metri \n diametru. {I era exact ca un disc, n-am observat
dac` avea vreo ie[itur`, vreo ridic`tur`, am v`zut \ns` bine c`, \n vreme ce
zbura, se \nv\rtea, ca o sf\rleaz`, \n jurul propriei sale axe. Cu o vitez`
imposibil`, a traversat dealul [i s-a pierdut \n zare, \n mai pu]in de zece
secunde ! ~sta \n mod clar nu putea fi avion, c` n-am v`zut [i nici nu cred s-
apuc s` v`d un avion care s` zboare cu a[a vitez`. Discul avea o vitez` de zece
ori mai mare dec\t cea pe care o are un avion ! Nu putea fi dec\t o nav`
condus` de fiin]e extraterestre..."
 118

Dac` \n ceea ce prive[te a doua observa]ie a martorului Ion Ghi]escu, se

pare c` nu exist` dubii c` ne afl`m \n fa]a unui "OZN clasic", cu alte cuvinte a
unei nave extraterestre, care a survolat zona cu o vitez` pe care interlocutorul
nostru o apreciaz` ca fiind "imposibil`", ridic` semne de \ntrebare prima
observa]ie. C`ci puteau fi acele "globuri care p\lp\iau" nave extraterestre, cu
echipaj la bord? |n mod categoric, nu. Nici vreun fenomen meteo, oric\t ar fi el
de misterios, nu ar putea oferi o explica]ie conving`toare. |n nici o carte de
meteorologie sau astronomie nu se face referire la fenomene asem`n`toare. {I
atunci, ce s` fie?
Domnul Ghi]escu face, \n declara]ia sa, o afirma]ie care poate [oca, \n
leg`tur` cu globurile v`zute pe cer: "Mai degrab` a[ crede c` puteau fi chiar ele
inteligente!" {I totu[i, departe de a fi [ocante, cuvintele sale par s` se adauge
zecilor de m`rturii similare, ale unor persoane care au v`zut sau chiar au
fotografiat asemenea globuri cu un comportament vizibil inteligent. |n esen]`,
se pare c` este vorba tot despre acele forme globulare din materii subtile,
entit`]i inteligente dintr-o lume paralel` cu a noastr`, care se pot materializa [i
dematerializa foarte u[or. Procesul energetic existent la aceste misterioase
entit`]i seam`n` cu respira]ia fiin]elor p`m\ntene, presupun\nd, dup` cum scrie
cercet`torul Florin Gheorghi]`, "o preluare de energie din mediul ambiant [i o
transformare ultrarapid` a acesteia \ntr-o alt` form` de energie, proprie, care s`-
i permit` entit`]ii refacerea nivelului energetic pierdut [i respectiv
"reaprinderea" radia]iei ini]iale, pentru o nou` propulsare".
S` fi fost a[adar "escadrila" v`zut` de domnul Ion Ghi]escu o defilare
t`cut` a unor fiin]e dintr-o lume paralel`? Cu ce scop au sta]ionat acestea
acolo? Au vrut s` fie observate, eventual admirate? De ce? |ntreb`ri c`rora
poate viitorul le va da, \ntr-o bun` zi, r`spuns...

“CHINEZII” VENEAU DIN COSMOS…

C` ]ara noastr` este un adev`rat "pol al farfuriilor zbur`toare" nu se

mai \ndoie[te nimeni, au recunoscut-o chiar [i renumi]i ufologi str`ini. Ce
 119

anume \i atrage pe extratere[tri aici, \ntre Carpa]i [i Dun`re, nu putem [tii.

Poate bog`]iile locurilor, poate oamenii, care, spre deosebire de al]i p`m\nteni,
de prin s`lbaticul vest, nu procedeaz` dup` regula "\nt\i tragi [i pe urm`
\ntrebi", poate istoria misterioas` care, de mii de ani, \nso]e[te acest neam al
dacilor, cei drep]i [i viteji... Oricum ar fi, vizitatorii veni]i din \ntinderile
siderale ale spa]iului, vin aici. Se prelumb` pe cer, noaptea sau \m plin` zi, sub
privirile uimite [i fascinate ale oamenilor. Uneori, chiar [i coboar` pe p`m\nt,
dar cu grij`, la ad`post de priviri str`ine, de parc` ar vrea s` ne spun` "sta]i
lini[ti]i, nu vrem s` deranj`m, s\ntem doar \n trecere". Dar, chiar [i a[a, \n
c\teva r\nduri, ei tot au fost observa]i ateriz\nd. Unul dintre cele mai uluitoare
evenimente de acest gen a avut loc \n toamna lui 1979, \n jude]ul Prahova. La
vremea lui [i mai apoi, cazul a trecut aproape neobservat, singurul care a avut
curajul s`-l investigheze [i s` scrie despre el fiind reputatul ufolog C`lin N.
Turcu.
Personajul principal al r\ndurilor ce urmeaz` este un om \ntre dou` v\rste,
pe numele s`u Alexandru Olteanu, dar c`ruia lumea care-l cunoa[te \i spune
“Nea Sandu”. De loc din comuna Izvoarele, omul nostru este recunoscut de
to]i ca un gospodar des`v\r[it [i, \n acela[i timp, o persoan` de o cinste
irepro[abil`. Cu toate acestea, c\nd, \n urm` cu aproape dou`zeci de ani, Sandu
le-a povestit strania \nt\mplare al c`rui erou f`r` voie a fost, nu l-a mai crezut
nimeni. De altfel, faptele erau chiar incredibile. B`rbatul afirma c`, nici mai
mult, nici mai pu]in, v`zuse o farfurie zbur`toare [i ni[te omule]i, treb`luind \n
jurul ei!! Oriunde se ducea, era luat peste picior: "Ia zii, Sandule, cum era cu
extratere[trii `ia? N-au vrut s` te ia [i pe tine \n dr`cia lor?" Alexandru Olteanu
se \nc`p`]\na \ns` s` sus]in` c` povestea lui nu era o "scorneal`", cum credeau
p\n` [i cei din familia lui, ci purul adev`r. |n cele din urm`, v`z\nd c` to]i \ncep
s`-l considere nebun, a \ncetat s` mai spun` cuiva ce p`]ise. Dar faima acelei
"scorneli" l-a \nso]it mereu. {I, din fericire, \n cele din urm`, pe c\nd lucra ca
paznic la liceul din V`lenii de Munte, a \nt\lnit [i un om - pe profesorul Turcu
- care i-a acceptat ca veridice afirma]iile [i a r`mas \ncredin]at c` omul nu
minte.
 120

Domnul Olteanu m` prime[te, stingherit de faptul c` nu poate s`-mi ofere

prea mult timp, fiind ocupat p\n` peste cap cu cositul livezii. {I totu[i, asta nu-l
\mpiedic` s` r`spund` cu amabilitate \ntreb`rilor pe care i le pun, bucuros
probabil c` mai s\nt oameni care vor s`-i afle p`]ania. Iat` ce declar` domnia
sa: "Era prin luna octombrie a lui '79, eram t\n`r pe atunci [i \ntr-o zi, nu mai
[tiu precis data, dup` ploaie, m-am dus s` culeg bure]i, prin Valea Berii, chiar
l\ng` locul de unde izvor`[te Teleajenul. Am l`sat motocicleta, aveam o Mobra,
la poalele dealului [i am luat-o pe jos. Am mers eu ce-am mers, prin p`dure,
am adunat bure]i, c\nd, odat` ce v`d \n fa]`, cam ca la o sut` de metri, o
mog\ldea]` cenu[ie. M`, ce s` fie aia, \mi zic, c` ma[in` nu poate s` fie, [i ce s`
caute o ma[in` pe aici. M-am apropiat, ros de curiozitate. Dup` pu]in timp, am
v`zut-o mai bine: se afla \n dreptul unei st\nci \nalte, \ntr-un soi de poieni]` [i,
l\ng` erau doi omule]i care me[tereau ceva la ea. Ma[in`ria, am v`zut bine de
data asta, era ca un disc, cu o turel` \n mijloc, ca la tanc, [i se sprijinea pe ni[te
piloni oblici, nu [tiu c\]i s` fi fost, poate trei, poate patru, la asta n-am fost
atent. |n diametru, zic s` fi avut vreo 5-6 metri, [i de \nalt` era de vreo trei
metri...P`rea s` fie din metal, un metal alb-argintiu. Vedeam [i nu-mi venea s`
cred. Ce era dr`covenia aia, c` avion sau elicopter, \n nici un caz nu putea fi?
Nu [tiam ce s` cred, nu credeam c` exist` a[a ceva".
"M-am apropiat [i mai tare. Acum cred c` eram la maxim cincizeci de
metri de ma[in`ria aia. M` uitam la omule]ii aceia de l\ng` ea [i r\deam \n
sinea mea. Erau mici, mici [i caraghio[i, nu aveau, cred, nici unul, peste 1,20
m, aveau capetele mari [i rotunde, chele complet [i pielea a[a, cum s` v` zic,
galben-murdar`, parc` se m\njiser` cu cenu[` pe fa]`. Cine naiba s\nt a[tia? Or
fi japonezi, cu vreo inven]ie de-aia de-a lor, ciudat`, mi-am zis eu, \n g\nd.
Apoi, c\nd am fost [i mai aproape, mi-am dat seama c`, de fapt, nu s\nt nici
m`car oameni: aveau ochii foarte mari, ca de pisic` [i un cap de dou` ori mai
mare dec\t al unui om. Nasul era mic [i parc` turtit, iar gura abia se vedea, nu
mi-am dat seama dac` aveau sau nu buze. La trup erau firavi, ca ni[te copii
pric`ji]i, chiar m-am [i mirat cum de poate un asemenea trup s` sus]in` capul
acela c\t un pietroi. Dar, ce m-a mirat foarte mult, aveau m\inile lungi p\n` la
 121

genunchi, lungi [i sub]iri, ca ni[te be]e. V` dau cuv\ntul meu de cinste, nu mi-a
fost fric` nici m`car o clip`, ba dimpotriv`, eram curios s` intru \n vorb` cu ei,
lumea a r\s de mine c\nd am povestit apoi asta, \n sat, [i to]i m-au ironizat. |
ns` mie chiar nu mi-a fost fric`. Acum [tiam c` `[tia de pe P`m\nt nu pot s` fie
[i vroiam s` v`d ce-i cu ei, ce hram poart`, m` g\ndeam chiar, nu m-or lua [i pe
mine \n dr`covenia aia de farfurie zbur`toare? C`ci eu auzisem de farfurii
zbur`toare, dar cinstit s` fiu nu credeam deloc c` ar exista. Acum, \ns`, m`
aflam fa]` \n fa]` cu una din ele, cum puteam s` mai zic c` nu exist`?"
"Cred c` mai aveam, p\n` la ei, vreo dou`zeci de metri, c\nd unul s-a
r`sucit, m-a observat [i, imediat dup` ce m-a v`zut `sta, s-a \ntors [i cel`lalt cu
fa]a. C\nd m-am uitat la ochii lor, nu [tiu ce naiba s-a petrecut cu mine, dar nu
m-am mai putut mi[ca. Am r`mas acolo, \n]epenit, de[i vroiam din tot sufletul
s` m` clintesc din loc. Parc` fusesem legat fedele[, a[a m` sim]eam, nici
limba \n gur` nu puteam s-o mai mi[c, nicicum m\inile sau picioarele, de[i
eram perfect con[tient. Unul dintre omule]i, cel \mbr`cat \n galben, a vrut s`
vin` c`tre mine, \ns` cel`lalt l-a apucat cu bra]ul de [old, s-a uitat la el, [i `sta s-
a r`zg\ndit. Au f`cut repede st\nga-mprejur, s-au coco]at, pe o scar` mic`, \n
farfuria zbur`toare, apoi scara a culisat [i s-a ridicat \n sus, ca un fel de u[`, [i-
n clipita urm`toare nici nu se mai cuno[tea unde fusese, ziceai c`-i tot un
perete. |n secunda urm`toare, s-au aprins ni[te lumini albe, ca un br\u \n jurul
farfuriei zbur`toare [i f`ceau ca girofarurile de la ma[inile poli]iei. Zgomot,
\ns`, nu se auzea absolut deloc... {i, c\t am clipit eu din ochi de cinci-[ase ori,
dr`covenia asta s-a ridicat de la p`m\nt [i s-a \n`l]at \n v`zduh cu o vitez` mare
de tot, c` n-am mai v`zut niciodat` a[a ceva. |n tot acest timp, eu tot acolo
st`team, eram con[tient, dar nu m` puteam clinti! {I c\nd s-a ridicat, prima dat`
s-a aplecat a[a, \ntr-o parte, [i a luat-o printre pomi, [i v` spun, pe cinstea mea,
c` pe unde mergea, se \ndoiau copacii \naintea ei de ziceai c`-i uragan! Brazi [i
stejari c\t omul de gro[i se \ndoiau ca surcelele, s` se rup`, nu alta. |n mai pu]in
de un minut, din ma[in`ria aia uria[` abia de mai z`ream un punct luminos, alb,
pe cer, pierz\ndu-se \n dep`rtare, spre mun]i. Imediar ce a disp`rut, mi-am dat
seama c` pot s` m` mi[c. Am [i fugit acolo unde fusese, dar nu am mai g`sit, pe
 122

p`m\nt, dec\t o pat` g`lbuie, de m`rimea unui ou, at\t doar! Nu [tiu ce c`utau
extratere[trii acolo, dar s\nt sigur c` extratere[tri au fost, c` `ia oameni nu
puteau fi! Mai declar c`, \n urma acestei \nt\mpl`ri, n-am r`mas cu nici o
meteahn`, nu am fost bolnav, n-am avut absolut nimic. Doar mi-e ciud` c`
lumea nu m-a crezut [i poate c` nu m` crede nici acum!"
S-a \nt\lnit atunci "nea Sandu", \n poiana aceea izolat`, \n plin` natur`
s`lbatic`, cu ni[te fiin]e care nu erau p`m\ntene? Personal, \nclin s` cred c`
da. }`ranul din Izvoarele nu poate fi b`nuit, \n nici un caz, de o \nscenare. Nu a
citit \n via]a lui despre fenomenul OZN, ci doar a auzit despre el, din spusele
altor oameni. La nivelul s`u de educa]ie, foarte precar, \nscenarea unui
eveniment at\t de complex, cum este cel descris, cu o mul]ime de am`nunte pe
care un om simplu nu le-ar fi putut nici m`car imagina, mi se pare cu totul
imposibil`. De aceea, ca [i domnul C`lin Turcu, s\nt decis s` acord credit
pove[tii spus` de el, chiar dac` aceasta li se va p`rea multora ca fiind de
domeniul incredibilului. Extratere[tri s` fi fost, a[adar, acei omule]i caraghio[i
pe care domnul Olteanu I-a crezut, ini]ial, "japonezi"? Dup` descrierea f`cut`
de domnia sa, omule]ii z`ri]i seam`n` uimitor de mult cu un tip clasic de
extraterestru, descris de sute, dac` nu de mii de martori: piele g`lbui-cenu[ie,
cap rotund, foarte mare, ochi imen[i "ca de pisic`", nas mic [i gur` abia
vizibil`, corp slab, cu bra]ele lungi at\rn\nd p\n` \n dreptul genunchilor. Dar
"nea Sandu" nu a auzit [i nici nu a citit vreodat` despre asemenea m`rturii...
{i \nc` o \ntrebare: ce c`utau ei, prin acele locuri? Urm`reau ceva, vroiau
s` ia ceva sau pur [i simplu, a[a cum declar` martorul, "me[tereau la ma[in`ria
lor", fiindc` aceasta se defectase? Cum se explic`, \n acest context, pata
g`lbuie, singura dovad` material` a ateriz`rii acolo a "farfuriei zbur`toare"? S`
se fi datorat ea arderii unui virtual combustibil, folosit la propulsie de nava
extraterestr`, s` fi fost combustibil nears, s` fi reprezentat reziduuri,
deversate \n acel loc? Nu putem [tii. Lucrul de care putem fi siguri e c`, \n
acea toamn` a anului 1979, extratere[trii ne-au f`cut o vizit`. Alta [i, \n mod
cert, nu ultima...
 123

OZN VINE DE LA OZ ?

Doamna Angela Ni]`, profesoar` de limba [i literatura român` [i

directoarea [colii din comuna Lip`ne[ti, jude]ul Prahova, se afla, \ntr-o
duminic` de la sf\r[itul lunii aprilie 1991, \n buc`t`ria casei, g`tind. Era \n jur
de ora unsprezece diminea]a, cerul era senin, vremea frumoas`, calm`, abia
dac` o adiere de v\nt mai r`scolea, c\nd [i c\nd, \mprejurimile. La un moment
dat, doamna Ni]` are impresia c` obiectele din jur \ncep s` prind` o culoare
stranie, ca [i cum le-ar fi privit printr-o sticl` de culoare verde. De distins, le
distingea perfect, poate, cum \ns`[i recunoa[te, "chiar cu o acurate]e mai mare
ca de obicei". Lucrul \ns` o intrig`. Clipe[te din ochi, dar stupoare, efectul se
men]ine: totul este sc`ldat \n acea lumin` verde, ca de halogen. Mirat`, prive[te
afar` [i observ` c` [i acolo, pomii, gardul, ograda \i apar tot filtrate parc` prin
sticl` verde. {I deodat`, din senin, se aude un zgomot foarte puternic, ca acela
al viforului, \n plin` iarna, ca un v\rtej de v\nt. De-a dreptul consternat`, iese \n
curte [i \ncearc` s` \n]eleag` de unde anume provine zgomotul. Fiica domniei
sale, pe atunci elev` \n clasa a [asea, care se juca, \mpreun` cu o coleg`, prin
curte, observase deja fenomenul [i o aten]ioneaz`: "Sus, mami, uite-te sus!"
Angela Ni]` se conformeaz` [i z`re[te, la o \n`l]ime de circa 200 metri, pe
cerul absolut senin, un obiect sferic, cu un diametru nu mai mare de un 50 de
centimetri. "Dac` stau s` m` g\ndesc bine, declar` distinsa doamn` profesoar`,
a[ putea s` compar obiectul cu un glob din acela alb, cu care se <\mbrac`>
becurile, \n s`lile de clas`. Nu cred c` exist` cineva care s` nu [tie exact cum
arat` un astfel de glob. Ei, bine, este compara]ia cea mai potrivit` pe care o
g`sesc. Acum, revenind la respectivul obiect, fac precizarea c` nu str`lucea
absolut deloc, era mai cur\nd mat, de o culoare alb-argintie [i avea, \n mod
cert, o consisten]`, era ceva palpabil, nu p`rea a fi nor, abur sau ceva de genul
`sta. De mi[cat, se mi[ca \ntruna, \nv\rtindu-se ca un titirez, \n jurul propriei
axe, \n vreme ce se deplasa, pe cer. Viteza, \n timpul acestui zbor \n spiral`, nu
era mare, \n a[a fel \nc\t l-am putut observa foarte bine. Nu f`cea absolut nici
un zgomot, \n schimb provoca spaim`. Fiindc`, \n acela[i timp, am putut
 124

constata efectele imediate pe care trecerea acelui obiect le-a avut. Acolo, \n
gospod`rie, - [i o spun f`r` exagerare - se petrecea un mic apocalips!
G`inile \ncepuser` s` cotcod`ceasc` [i s` sar`, speriate, de colo-colo, c\inele
l`tra cu o asemenea furie cum nu l-am mai v`zut niciodat`, au c`zut ni[te
sc\nduri, o scar`, sprijinit` de gura p`tulului, s-a ridicat, brusc, de la p`m\nt [i,
dup` ce a plutit timp de c\teva secunde, \n aer, s-a tr\ntit cu zgomot la p`m\nt,
pentru ca totul s` culmineze cu un zgomot infernal, de pe acoperi[. Sub ochii
no[tri uimi]i, tabla neagr`, din aceea groas`, pe care abia o terminasem de pus
pe cas`, s-a smuls, \n mod sigur sub influen]a acelui glob alb-argintiu, [i s-a
\nf`[urat, de parc` ar fi fost nu din metal, ci din h\rtie sau cel mult din carton!!
Au fost smulse trei foi de tabl`, cu tot cu cuie, din acoperi[, [i au r`mas a[a,
ridicate [i \nf`[urate! {I toate aceste evenimente bizare, sub perdeaua de
lumin` verde, sticloas`, sup`r`toare chiar pentru ochi... So]ul meu era \n
spatele casei, \ntr-o livad` de meri, c`ut\nd o capr` ce se r`t`cise. V`zuse [i el
tabla smulg\ndu-se de pe cas`, [i privea uimit, c`ut\nd s` priceap` ce se
\nt\mpl`. L-am strigat, am gesticulat, \ncerc\nd s`-l fac s` se uite spre cer, dar
nu a \n]eles semnele mele [i, din cauza distan]ei prea mari [i bine\n]eles a
acelei g`l`gii, nici nu mi-a auzit strig`tele. Dup` ce obiectul a trecut,
\ndrept\ndu-se spre vest, animalele s-au lini[tit [i lucrurile, aparent, au
reintrat \n normal!
|ntrebat` ce crede c` a generat toat` aceast` saraband` de fapte uimitoare,
doamna Ni]` a r`spuns f`r` echivoc: "Acel straniu glob argintiu a produs totul.
Nu [tiu ce era, de unde provenea, [i cu ce scop se afla acolo, un lucru e sigur:
avea o putere extraordinar`, nimic din ce este pe P`m\nt nu putea s` aib` acea
putere. De aceea, eu s\nt convins` c` nu putea fi nici un obiect f`cut de oameni,
[i nici un fenomen natural. Doar anul trecut, c\nd au fost furtunile acelea mari,
[i \n vara asta, cu vijeliile din iulie, am mai v`zut asemenea groz`vii, cu
acoperi[uri smulse [i copaci sco[i din r`d`cini. Dar era vorba de ni[te furtuni \n
toat` puterea cuv\ntului, pe c\nd atunci, \n duminica aia, vremea era c\t se
poate de frumoas`, v\ntul abia adia, nici vorb` de furtun`!"
 125

Domnul Ni]`, profesor de matematic` la [coala din satul \nvecinat,

Zamfira, de[i nu a v`zut obiectul semnalat de so]ia sa [i de cele dou` fete, vine
\n completarea celor afirmate de ele cu am`nunte interesante. "La \nceput, am
sesizat un zgomot ca acela f`cut de un v\rtej. |n acel moment m` aflam \n
livad`, la mai bine de o sut` de metri de cas`. Am privit, uimit, cum tabla este
ridicat` \n sus de un v\rtej ca acelea ap`rute dup` secet`, care ridic` \n aer mici
obiecte, frunze etc, [i este tras`, pe o arie de aproape doi metri, \n sus. A fost
pur [i simplu \nf`[urat`! Nu [tiu ce for]` a putut face una ca asta... P`s`rile de
curte se agitau, cuprinse de disperare, c\inele l`tra \nnebunit, nu se mai
\n]elegea nimic. So]ia \mi f`cea semne [i striga la mine, dar, din pricina
zgomotului, nu am putut pricepe ce vrea s`-mi semnaleze. Atunci am auzit
acel zgomot asurzitor venind [i dinspre celelalte case, din jur, acoperite tot cu
tabl`. {I pe ele tabla troznea, ca [i cum ar fi fost lovit` cu ni[te baroase uria[e!
Eu v`d astfel desf`[urarea evenimentelor: obiectul sferic pe care so]ia mea,
fiica mea [i prietena ei sus]in c` l-au v`zut, a generat toate aceste \nt\mpl`ri. |n
cazul casei noastre, el, fiind mai aproape de sol, a avut ni[te efecte mai
pregnante, [i apoi, fiindc` s-a \n`l]at mai mult spre cer, nu a mai avut o for]`
similar` [i doar a <zguduit> acoperi[urile survolate ulterior. Chiar dac` nu am
observat acea sfer`, s\nt convins c` a fost un OZN. Nimic altceva nu putea
produce toat` harababura aceea, poate doar o tornad`, cum se \nt\mpl` prin alte
]`ri, prin America de exemplu. Dar la noi, nu [tiu s` fi auzit de producerea unei
astfel de tornade. {I s\nt curios ce fel de tornad` ar fi putut fi aceasta, izvor\t`
din senin [i \nc` numai la noi \n curte?!".
De bun` seam` c` \nt\mplarea tr`it`, acum [apte ani, de cei doi profesori
din Lip`ne[ti, se \nscrie \n galeria celor mai stranii fapte petrecute \n
România \n ultimul deceniu. De[i au avut parte [i de ironii, \n general, lumea
le-a crezut povestea, cu at\t mai mult cu c\t acoperi[ul v`t`mat, cu tabla
contorsionat` (pe care, \n parantez` fie spus domnul Vasile Ni]` s-a chinuit
destul de mult p\n` s` o \ndrepte), era o m`rturie care nu necesita alte
explica]ii. {I totu[i, ce anume s` fi produs faptele men]ionate? S` fi avut acel
mic glob "ca de sticl`" o asemenea for]` \nc\t s` le genereze? {I prin ce
 126

mijloace? Se poate vorbi de un c\mp magnetic, \n stare s` desprind` tabla

metalic` de pe acoperi[...cu tot cu cuie? S` nu uit`m \ns` c` globul se afla la
o \n`l]ime de peste 200 metri. Or, ce electromagnet realizat de p`m\nteni ar fi
capabil de o atare performan]`? Dar, dac` admitem c` este vorba despre un
obiect \nzestrat cu un c\mp magnetic de o putere extraordinar`, cum explic`m
ridicarea \n aer a sc\ndurilor [i mai ales a acelei sc`ri care a "voiajat" prin aer
vreme de c\teva secunde? Doar magnetul nu atrage [i lemnul...{I atunci cine o
face? Ce putere este \n stare s` ridice lucruri, obiecte, \n aer, [i s` le mute dup`
bunul ei plac ? S` fi fost vorba de un fenomen "poltergeist", al c`rui "agent" s`-
l fi reprezentat fata so]ilor Ni]` sau cealalt` fat`, colega ei? Av\nd \n vedere
evenimentele enumerate deja [i faptul c` efectele principale ale \ntregului caz
s-au manifestat numai asupra casei celor doi profesori, am putea fi \nclina]i s`
accept`m o asemenea variant`, cu at\t mai mult cu c\t cele dou` fete se aflau la
v\rsta pubert`]ii, o v\rst` "critic`", relevant` pentru cele mai multe dintre
cazurile clasice de "poltergeist". Dar, la o analiz` mai atent`, aceast` ipotez`
cade: \n primul r\nd, cele dou` feti]e nu erau [i nici nu s\nt firi introvertite,
ciudate, precum cvasitotalitatea copiilor care, incon[tient, s\nt responsabili de
declan[area unor fenomene de tip "poltergeist". Apoi, evenimentul a fost
singular, nu s-a manifestat [i cu alte prilejuri, anterioare sau posterioare, [i nici
nu a fost \nso]it de alte manifest`ri, tipice, cum ar fi obiecte care zboar` \n
interiorul locuin]ei, geamuri care se sparg din senin etc. {I nu \n ultimul r\nd,
ipoteza "poltergeist" nu explic` \n nici un fel acea lumin` verde, bizar`, ce a
\nv`luit, dup` cum declar` doamna Ni]`, casa [i \mprejurimile ei.
{i atunci, ce s` se fi \nt\mplat? A fost acel glob o manifestare
bioplasmatic`? Angela Ni]` este convins` c` nu. "Avea, \n mod cert, o
consisten]`, era palpabil, nu putea fi nor, abur sau ceva de genul `sta". Atunci
s` fi fost un OZN clasic, o nav` extraterestr`? Cam mic`, ar putea opina unii,
pentru a g`zdui un echipaj la bord... Dar atunci ce a fost? {I care s` fi fost
scopul v\rtejului care ridica \n aer obiecte? A fost un mod de propulsie sau un
scop \n sine? A vrut misteriosul OZN ca, prin intermediul v\rtejului, s` atrag`
ceva sau... pe cineva, de pe p`m\nt? Hei, unde am mai auzit noi de cazuri din
 127

acestea? Poate \n povestea care ne-a \nc\ntat copil`ria, a micu]ei Dorothy,

care, "furat`" de un v\rtej de v\nt iscat din senin, ajunge \n ]ara temutului
vr`jitor din Oz... A vrut, cu alte cuvinte, acel glob, s` r`m\n` cu o "amintire" a
voiajului pe Terra, azv\rlind spre p`m\nt un v\rtej incredibil de puternic,
\nso]indu-l \ntr-o perdea de lumin` verde [i apoi, din pricini care ne scap`,
abandon\ndu-[i "victima? Dac` ipoteza aceasta vi se pare exagerat`, nu v`
gr`bi]i s` ne judeca]i: aminti]i-v` c`, \n acest domeniu al bizarului, nici o
ipotez` nu este vreodat` \ndeajuns de bizar` pentru a nu fi credibil`...

UN "GLOB DE FOC" AMATOR DE...VALS

Zona din \mprejurimile ora[ului V`lenii de Munte, pe o raz` de circa 30

de kilometri pare s` fie un punct de mare atrac]ie pentru obiectele zbur`toare
neidentificate, fie ele de origine artificial` - nave av\nd la bord fiin]e
extraterestre - sau natural` - apari]ii bioplasmatice dintr-o alt` dimensiune. Se
pune, pe drept cuv\nt, \ntrebarea: ce atrage toate aceste prezen]e acolo?
R`spunsurile care s-au \ncercat a fi date, de-a lungul anilor, s\nt multe [i care
de care mai incitante. Regiunea are \n subsolul ei numeroase z`c`minte de
uraniu [i metale rare [i \nsu[i solul, dup` cum ve]i vedea, de]ine propriet`]i
radioactive ie[ite din comun. S` fie extratere[trii interesa]i de uraniul
p`m\ntean sau mai cur\nd de dorin]a de a ne proteja de efectele nocive ale
acestor radia]ii? Or, dimpotriv`, sursa de interes o reprezint` cocheta fabric` de
l\ng` V`leni, acolo unde, cum cu mult umor spunea un ufolog localnic,
domnul C`lin Turcu, "se produc capace de ventile de biciclet`, din care,
oricum le-ai ambala, tot mitraliere ies"? S` fie cu alte cuvinte EI dornici de a
afla secretele oamenilor \n privin]a tehnicii militare? Nu putem [tii cu
certitudine. A[a c` ne mul]umim s` privim uimitoarele balete aeriene pe care
aceste "globuri de foc" de factur` neidentificat` le desf`[oar` deasupra zonei...
Fost` profesoar` de istorie, actualmente pensionar`, doamna Maria
Scobalero este cunoscut`, \n comunitatea \n mijlocul c`reia tr`ie[te, drept o
persoan` extrem de serioas`, care nu s-ar hazarda pentru nimic \n lume \n a
 128

face afirma]ii f`r` a fi convins` de juste]ea lor. De altfel, domnia sa a acceptat

cu destul` dificultate s` dialogheze [i s` fie fotografiat` de colegul meu,
fotoreporterul George Ionescu, la locul bizarei observa]ii, fiind con[tient` c`
anumite "persoane" o vor ironiza pentru m`rturisirile ei. "Persoane" cu
mentalit`]i primitive \ntr-un secol al progresului, oameni care nu vor s`-[i dea
jos "ochelarii de cal" cu care s-au \mpopo]onat pentru a privi realitatea a[a
cum e ea.
Suferind deseori de insomnii rebele, doamna Scobalero, avea obiceiul
ca, \n nop]ile \n care nu putea dormi, s` ias` \n curtea casei, spre a se plimba. |
n noaptea de 22 spre 23 mai 1996, undeva spre miezul nop]ii, d\nsa tocmai
efectua o asemenea plimbare, c\nd aten]ia I-a fost atras` de un fenomen ciudat.
A observat, \n livad` (a[ezat` pe coasta unui mic delu[or [i foarte \ntins` - n.n.)
un glob ca de foc, care se mi[ca printre copaci, la o \n`l]ime nu mai mare de
un metru [i jum`tate - doi metri. Globul avea circa 50 cm \n diametru [i emitea
o lumin` galben`, extrem de str`lucitoare. "Nu se auzea nici un zgomot dinspre
el, era o t`cere des`v\r[it`, a[a c` mi-a[ fi putut da seama [i de cel mai mic
sunet, dac` ar fi fost vreunul, spune martora. |ns` ce m-a uimit a fost faptul c`
globul de foc manifesta, \n mod vizibil, un comportament inteligent. Nu cred
c` poate fi vorba de un fenomen natural, de origine meteo sau tectonic`. Se
mi[ca de parc` ar fi fost pilotat, sau m` rog, era el \nsu[i o creatur` inteligent`!
D`dea ocol pomilor, \n dreptul unora sta]iona mai mult, la al]ii mai pu]in, se
apleca \ntr-o parte, pe alocuri, se ridica iar pe urm`. Mi-a dat impresia, c` el de
fapt c`uta s` detecteze ceva acolo, c`ci nu se mi[ca haotic, ci avea mai cur\nd o
mi[care moderat`, ca [i cum, trec\nd pe deasupra unui anumit loc, urm`rea s`-l
scaneze, s` afle despre el tot ce \l putea interesa ! |n primul moment, drept s`
v` spun, m-am speriat, fiind [i singur`, [i am intrat \n cas`, dar \n cele din
urm`, am revenit, curiozitatea fiind mai puternic` dec\t frica. Atunci am v`zut
c`, \n direc]ia vest, mai ap`ruse o lumin`, la o distan]` pe care o estimez la un
kilometru-doi fa]` de mine. Aceasta era ro[iatic`, mult mai mare dec\t globul [i
avea forma unui arc de cerc, era un obiect curbat. S\nt \ncredin]at` c` cele dou`
obiecte aveau leg`tur` unul cu cel`lalt, mi-a p`rut chiar c` cel ce ap`ruse
 129

ulterior \l supraveghea pe primul. |n vreme ce obiectul ro[iatic se men]inea pe

bolt` nemi[cat, traiectoria globului continua s` se schimbe, cu acelea[i
sinuozit`]i [i am stat s`-l observ mai bine de o jum`tate de or`, dup` care m-am
retras, c`ci m` cuprinsese frigul - chiar dac` era var`, la noi noaptea este
r`coare! Nu [tiu c\t s` mai fi durat evolu]ia sa, dar peste c\teva zile, vorbind cu
o cuno[tin]` care st` la bloc, nu departe de casa mea, am aflat c` [i ea
observase acel glob de foc efectu\nd ciudate viraje printre pomii mei. }in s`
precizez c` nici a doua zi, nici \n perioada ce a urmat, nu am \nt\lnit urme ce ar
fi putut fi l`sate de vizitatorul nocturn, pe sol sau pe copacii din livad`. Nu pot
spune cu precizie ce anume a c`utat el acolo, dar am impresia c`, fiind o
creatur` inteligent`, poate venind din alt` lume, ar fi putut fi interesat` de
radioactivitatea cu totul neobi[nuit` a acestei zone, V`leni - Tei[ani, extrem de
bogat` \n z`c`minte de uraniu !"
Un alt martor al acestor apari]ii neelucidate este [i doamna \nv`]`toare
Sisica Popa, din V`lenii de Munte. Iat` ce afirm` domnia sa: "Pe data de 23
mai este ziua mea de na[tere [i eu ]in \ntotdeauna minte ce se petrece \n ziua
asta, \n fiecare an ! |n 1996, pe la orele [apte seara, c\nd \nc` nu se \ntunecase,
discutam \n fa]a casei cu o vecin`. Cerul era pu]in \nnourat, ]in minte, [i,
arunc\ndu-mi \nt\mpl`tor ochii pe cer, spre veste am observat ceva ca o stea.
M-am mirat de acea apari]ie [i chiar I-am spus vecinei: "Ia uit`-te ce chestie.
~la s` fie Luceaf`rul, c` a ap`rut cam devreme?!" Privind am\ndou` cu aten]ie,
am sesizat c` <steaua> se mi[c` cu vitez` pe cer. Atunci, reac]ia doamnei \n
cauz` a fost una notabil`: <D`-i naibii, c` `[tia-s `ia de dau jos avioanele!>, a
spus ea [i a [ters-o \n cas`. |nveselit` de umorul ei involuntar, dar [i curioas` s`
v`d ce se mai petrece, eu am r`mas s` privesc, agit\ndu-m` tototdat` s` z`resc
pe cineva care s` observe fenomenul, s` nu fiu apoi acuzat` c` am avut vedenii.
Dar pe strad` nu se z`rea nimeni, a[a c` am stat [i am privit singur`. Obiectul
se mi[ca cu o vitez` moderat`, cam deasupra - am calculat eu ulterior - locului
unde se afl` livada doamnei Scobalero. Avea m`rimea unei portocale, la
distan]a de la care o vedeam eu, deci c\]iva kilometri [i culoarea era galben`,
un galben extrem de str`lucitor, poate [i din pricina culorii am confundat-o,
 130

ini]ial, cu o stea. Fenomenul s-a repetat [i \n serile urm`toare, deci pe 24 [i 25

mai, dar, lucru inexplicabil, odat` ce se \ntuneca bine afar`, lumina disp`rea, ca
[i cum ar fi fost cineva \n spatele ei [i ar fi stins-o ca pe lantern`. Nu [tiu dac`
ap`rea iar \n livada doamnei profesoare, eu at\t v` spun, n-o vedeam cobor\nd,
ci disp`rea pur [i simplu. Acum o vedeai, \ntr-o frac]iune de secund` devenea
invizibil` !"
Chiar de la o prim` vedere succint`, se poate desprinde concluzia c`
elementul care pare s` fi st\rnit interesul enigmaticelor globuri de foc
observate \n zon` este, \nt\mpl`tor sau nu, unul...chimic: uraniul. De altfel,
bog`]ia z`c`mintelor de uraniu de aici este cunoscut` demult [i ea I-a pus pe
treab` nu numai pe extratere[trii - dac` ei vor fi fost vizitatorii amatori de
slalomuri prin livad` - ci [i pe ni[te p`m\nteni de-ai no[tri ceva mai cu mo]: de
la mul]i oameni ai locului am aflat c`, \n anii de dup` Revolu]ie, c\teva echipe
de speciali[ti din Statele Unite au venit aici pentru a studia posibilit`]ile de
exploatare a bog`]iilor existente. P`m\ntul are \n aceast` zon` o radioactivitate
natural` extrem de crescut`, iar bog`]ia \n uraniu pare a fi o sabie cu dou`
t`I[uri. S-au \nt\lnit \n regiune a[a numitele "p`m\nturi ro[ii", extrem de nocive
pentru persoana cu care vin \n contact. Doamna Sisica Popa \[i aminte[te c` \n
copil`rie a atins din gre[eal` un asemenea p`m\nt, care avea o culoare ro[iatic`.
Atunci o s`pt`m\n` \ntreag` a z`cut la pat, cuprins` de febr` [i de frisoane
puternice, al`turi de alte simptome alarmante c`rora medicii nu le-au putut da
de cap.
S` fie, a[adar, fiin]e nu neap`rat extraterestre, ci poate dintr-o lume
paralel` cu a noastr`, de pe un soi de "dublur`" a P`m\ntului, interesate de
z`c`mintele noastre? Poate c` da, poate c` nu. Este de \n]eles, la nivelul nostru
de cuno[tin]e, ca interesul lor s` fie captat de aceste z`c`minte, pe care [i le pot
dori \n folosin]` proprie, dar este la fel de posibil ca aceste fiin]e extrem de
\nzestrate care coexist` cu noi \n Galaxie s` fi dep`[it de mult` vreme stadiul
energiei nucleare. |n acest sens, teoria care ni se pare cea mai probabil` ar fi
aceea c`, precum am mai spus \n paginile anterioare ale lucr`rii de fa]`,
"extratere[trii' s\nt mai degrab` interesa]i nu s` ne exploateze nou` uraniul, ci
 131

mai cur\nd s` aib` grij` cum \l folosim noi! Sau altfel spus, putem compara
situa]ia de fa]` cu accea \n care ni[te copii tocmai au descoperit ni[te
chibrituri, iar adul]ii se tem ca nu cumva focul ivit s` dea foc la cas`...

OZN - URI |N "ANUL ECLIPSEI"

Preotul Trandafir Dumitrescu, din comuna prahovean` Valea

C`lug`reasc`, poate fi considerat un personaj deosebit de interesant. Este, dup`
[tiin]a mea, singurul prelat care [i-a decorat o capel` a bisericii unde sluje[te
cu imagini de farfurii zbur`toare [i reprezent`ri cosmologice. |n alte vremuri
[i \n alte locuri, pentru p`rerile sale deschise, p`rintele Trandafir ar fi riscat
arderea pe rug. Nici azi, aceast` deschidere a sa, neobi[nuit` pentru un om al
Bisericii, nu se poate spune c` nu I-a adus nepl`ceri, pentru c` oamenii \nc` nu
s\nt preg`ti]i s` deschid` larg ochii spre a privi lumea ce-i \nconjoar`. Preotul
din Valea C`lug`reasc` nu vede \ns` nici o dificultate \n a explica coabitarea
credin]ei \n Dumnezeu cu convingerea c`, al`turi de noi, [i alte fiin]e,
superioare, populeaz` Universul, supun\ndu-se \ns` aceleia[i cauze prime.
"Dumnezeu nu a f`cut lumea asta mare doar pentru noi. |n mod sigur, exist` [i
alte civiliza]ii, f`cute dup` chipul [i asem`narea lui, [i probabil mai vechi dec\t
noi [i mai avansate, care au \nv`]at altfel lec]ia iubirii, [i nu la modul
deplorabil \n care au f`cut-o oamenii, de-a lungul timpului".
{i poate c` nic`ieri nu a fost p`rintele Trandafir mai aproape de
convingerile sale \n ceea ce prive[te posibilitatea vie]ii extraterestre dec\t \n
primele zile ale lui februarie 1999, c\nd a asistat, al`turi de al]i oameni din
satul de ba[tin` al sfin]iei sale - Valea Popii - la evolu]iile aeriene deosebit de
interesante ale unor obiecte zbur`toare neidentificate. "Era \n data de 9
februarie a.c., \n jurul orei [apte - [apte [i jum`tate seara, poveste[te p`rintele.
Venise la mine, s` ]in o slujb` de \mp`care, un cuplu din comun`, care vroia s`
se despart`, din pricin` c` nu se mai \n]elegea deloc, parc` intrase discordia
\ntre ei. Ne-am instalat \n cas`, fiindc` \n biseric` era foarte frig [i am \nceput
s` slujesc. Am spus rug`ciuni, le-am mai dat [i eu c\teva sfaturi de
 132

\mp`c`ciune, c\nd deodat`, am auzit telefonul: vecinul de al`turi m` suna,

anun]\ndu-m` s` ies afar`, s` v`d ce n-am mai v`zut. Desigur c`, [tiindu-l un
om serios [i f`r` chef de farse, am ie[it cu to]ii. Am r`mas uimi]i, v`z\nd, \n
mijlocul cerului, dou` lumini extraordinar de puternice, sta]ionare. Nu [tiam
ce se \nt\mpl`, ce erau, ce c`utau acolo. Cur\nd ne-am dat seama c` nu poate fi
vorba despre aparate de zbor de provenien]` p`m\ntean`: continuau s` stea pe
loc minute \n [ir [i dinspre ele nu se auzea absolut nici un zgomot. Pentru a fi
convins c` ele sta]ioneaz`, m-am oprit \n curte [i, lu\nd ca punct de reper
antena de l\ng` cas`, am dus m\na \n dreptul ei, ca un fel de c`tare [i am privit
iar. Cum observasem, cele dou` obiecte erau imobile. Ini]ial, de[i mi-am spus
c` este vorba despre ni[te OZN - uri, nu am exclus totu[i posibilitatea ca ele
s` fi fost de fapt baloane meteorologice, sau altceva, de acest gen. Asta p\n` \n
clipa \n care unul dintre cele dou` obiecte a efectuat un arc de cerc pe cer [i,
lu\nd deodat` o vitez` extraordinar`, a disp`rut subit din raza noastr` vizual`.
Parc` l-ar fi \nghi]it cerul. Nu s-a pr`bu[it, s` fiu bine \n]eles, ci pur [i simplu a
disp`rut, a devenit invizibil! Chiar c` nu putea fi un corp creat de oameni sau
m`car un fenomen natural. Mi[carea fusese \n mod cert rezultatul nu al
hazardului, ci al logicii. Corpul acela luminos se mi[case \n mod inteligent [i
disp`ruse la fel, din ce ra]iuni, nu pot s` spun... Dup` dispari]ia sa, cel`lalt
obiect a mai sta]ionat circa dou` ore pe cer [i dup` ce, \n jurul orei zece, am
intrat \n cas`, c\nd am ie[it a doua oar`, nu l-am mai v`zut. Probabil c` se
volatilizase \ntr-un mod similar! Revenind, trebuie s` fac precizarea c`
obiectele aveau o form` romboidal`, ca un fel de stele cu patru col]uri, iar din
col]ul de jos parc` ]\[nea o jerb` de sc\ntei, ca ni[te artificii. Lumina pe care o
r`sp\ndeau era aurie, extrem de str`lucitoare. De altfel, cerul fiind senin, am
putut face compara]ia cu stelele: obiectele erau de c\teva ori mai mari [i se
aflau la \n`l]imea la care zboar` de obicei un avion. Doar c`, repet, nu puteau fi
avioane, din motivele pe care le-am enun]at! Dup` estim`rile mele, OZN -
urile au sta]ionat deasupra rafin`riilor ploie[tene".
Domnul Radu Gheorghe este cel care a observat primul fenomenul [i
totodat` persoana care l-a anun]at [i pe p`rintele Trandafir [i pe al]i oameni din
 133

sat. "Ie[ind din cas` la [apte seara, am v`zut acele lumini bizare deasupra
Ploie[tiului. De fapt, ele veneau dinspre zona Teleajenului - chiar I-am [i spus
p`rintelui Trandafir, "P`rinte, uita]i-v` la ce vine dinspre Teleajen, s` vede]i ce
n-a]i mai v`zut!>, dar asupra rafin`riilor s-au oprit. Erau foarte mari, nu puteau
fi ni[te stele, erau ca ni[te ferestre \nclinate pu]in, sau mai bine zis ca ni[te
zmee luminoase, c`ci aveau \n partea de jos [i un fel de coad` ce scotea sc\ntei.
La mijloc se z`reau [i ni[te lumini verzi, p`reau a fi un fel de br\u, lumini care
nu erau \ns` intermitente, ci continue. |n mod clar, nu erau avioane sau
elicoptere. Se aflau la cel pu]in c\teva mii de metri de sol, dar erau uria[e, mai
mari dec\t orice aeronav` f`cut` vreodat` de m\na omului. Nu [tiu s` apreciez
care era distan]a \ntre ele, \n orice caz, era de ordinul sutelor de metri. Nu se
auzea nici un zgomot, de[i era foarte lini[te, [i am fost [i mai convin[i c` nu
putea fi vreun avion, c` s-ar fi deslu[it m`car sunetul motoarelor". Senza]ia de
putere pe care cele dou` corpuri cere[ti o degajau a fost at\t de mare \nc\t una
dintre martore, doamna Chi]u Viorica, nu a mai stat s` le priveasc`, ci,
\nfrico[at`, a fugit acas`: "C\nd ne-a anun]at nea Gheorghe, am ie[it cu to]ii
afar` [i am v`zut pe cer luminile acelea mari. Una era mai puternic`, l`sat`
mai \n jos, alta pu]in oblic fa]` de prima, mai la \n`l]ime. Erau ca ni[te
p`trate \ntoarse, cu o coad` de sc\ntei \n partea de jos. Nu mai v`zusem
niciodat` a[a ceva [i eram sigur` c` ceva f`cut de om nu era! N-am mai stat s`
m` uit, mi s-a f`cut fric` [i am plecat!"
Dar seria bizarelor observa]ii nocturne nu se opre[te aici. {i \n nop]ile
urm`toare, \ntr-un interval de dou` s`pt`m\ni, lumini misterioase au ap`rut pe
cerul Prahovei. Domnul Radu Gheorghe declar`: "Peste vreo dou` zile, le-am
v`zut iar`[i. De ast` dat`, spre opt seara [i ele erau, le-am num`rat cu mare
aten]ie, \n num`r de nou`. P`reau s` p`streze aceia[i form` de zmeu, dar se
aflau la o \n`l]ime mult mai mare. Sta]ionau acolo, \n mijlocul cerului,
form\nd un fel de cerc, pe o raz` foarte extins`. C\teva dintre ele se g`seau, am
calculat eu, deasupra rafin`riilor, [i dou` se vedeau ceva mai aproape, poate
chiar deasupra uzinei FOSFOCHIM, din Valea C`lug`reasc`. Ulterior, ie[ind
din cas` pe la nou`, le-am v`zut c` \ntre timp cobor\ser` [i cerul imaginar pe
 134

care-l f`ceau parc` se str\nsese. Nu am mai stat \ns` s` le urm`resc, fiindc` afar`
era foarte frig. Dar repet, indiferent c` erau OZN - uri ori aeronave ale ru[ilor
sau americanilor, convingerea mea e c` de acolo, din \naltul cerului, ele
spionau ce se petrecea jos!"
Judec\nd lucrurile la rece, ce putem spune c` au fost aceste lumini
nocturne observate de numero[i martori \n luna februarie, deasupra zonei
petrolifere a jude]ului Prahova? Ipoteza survolului zonei de c`tre ni[te avioane
sau elicoptere cade de la bun \nceput, at\t din pricina capacit`]ilor uimitoare
ale obiectelor v`zute c\t [i a caracteristicilor lor - form`, luminozitate,
evolu]ie. Martorii exclud din capul locului [i p`rerea c` era vorba despre ni[te
stele. Despre baloane meteorologice nici nu poate fi vorba: ele difer` at\t ca
form` c\t [i ca evolu]ie de obiectele luminoase semnalate. Martorii fac
referire \n dese r\nduri la sateli]i militari de spionaj, dar, la o privire atent`,
vedem c` aceast` ipotez` este ne\ntemeiat`: sateli]ii, at\t cei militari c\t [i cei de
comunica]ii, nu au niciodat` "cozi de foc", destinate fie propulsiei, fie altui
scop, ne[tiut de noi. Pe de alt` parte, nu putem face vorbire nici de vreun
fenomen meteo, c`ci ar \nsemna s` recunoa[tem c` asemenea fenomene
luminoase de origine natural` au un comportament inteligent, ceea ce este
absurd, din capul locului...
Prin urmare, ca s` tragem o concluzie, se poate afirma c` obiectele
luminoase neidentificate v`zute deasupra rafin`riilor ploie[tene s\nt probabil
obiecte de origine extraterestr`, dorind observarea oric`rei mi[c`ri de la sol.
"Spionajul", at\t de clamat de martori, pare s` fie mobilul lor, cu at\t mai mult
cu c\t, se observ` f`r` dubii, obiectele nu au evoluat, nici pe 9 februarie, nici \n
zilele urm`toare dec\t deasupra obiectivelor petrolifere sau a uzinei
FOSFOCHIM, p\n` nu demult cea mai mare surs` de poluare din regiune. {i
trebuie s` mai amintim c` aceast` zon` deosebit` din punct de vedere industrial
nu a st\rnit interesul "vecinilor no[tri cosmici" de ieri, de azi |nc` din timpul
r`zboiului avem ve[ti despre zborul unor obiecte luminoase de origine
necunoscut` deasupra rafin`riei Vega, iar, \n decursul ultimelor decenii, astfel
de observa]ii au mai fost semnalate. Se pare a[adar c` scopul extratere[trilor
 135

aici este, cum s-a remarcat [i \n alte locuri similare, de a supraveghea

ac]iunea poluant` [i nociv` a industriei p`m\ntene asupra mediului
\nconjur`tor. Ceea ce \nseamn` c` "vecinii" au mai mare grij` pentru viitorul
nostru dec\t avem noi \n[ine...

UN OZN INCENDIAZ~ CERUL

Evenimentul pe care \l voi descrie \n continuare a avut loc \n iarna

anului 1983, mai precis pe data de 4 decembrie. To]i membrii familiei
Gheorghiu, care au observat fenomenul, au fost extrem de impresiona]i [i au ]
inut minte cu sfin]enie, am putea spune, data respectiv` [i \nt\mplarea de
atunci, \n cele mai mici am`nunte. Trebuie men]ionat faptul c` membrii acestei
familii s\nt aprecia]i, de vecini [i cunoscu]i, ca fiind extrem de one[ti. De
aceea, poate, c\nd au auzit uimitoarea \nt\mplare petrecut` \n acea sear` de
iarn`, nici unul dintre ace[tia nu a pus la \ndoial` spusele martorilor, cum s-a
\nt\mplat, [i din p`cate \nc` se mai \nt\mpl`, \n at\tea cazuri similare.
Domnul Gheorghe Gheorghiu a fost prima persoan` care a sesizat
prezen]a pe cer a unui obiect ciudat. "Am ie[it \n curte [i am v`zut, \nspre
r`s`rit, o lumin` ro[iatic`, deplas\ndu-se [i l`s\nd \n urm` un fel de coad` de foc.
Era uria[` [i, pe moment, m-am [i speriat, am zis c` a explodat Teleajenul
(Combinatul Petrochimic - n.n.), c`ci din acea direc]ie se observa focul acela
pe cer. Am intrat repede \n cas` [i I-am chemat [i pe ginerele meu, Stelian
Br`ni[teanu [i pe fiul meu, Cristian Gheorghiu, s` vad`. <Ia privi]i acolo, le-am
spus, ce s` fie aia: stea cu coad`, luceaf`r?> {I \n timpul `sta, obiectul acela tot
mergea [i deodat` s-a oprit. C\nd s-a oprit, coada I-a disp`rut. Ar`ta acum ca un
glob de foc, ce r`sp\ndea \n jur o lumin` puternic`, ro[u spre portocaliu. Era, ca
m`rime, cam jum`tate din m`rimea Lunii, care \ns` nu se vedea pe cer, c`ci
poate a[a a[ fi putut face o compara]ie mai bun`. Evolu]ia a urmat, pe tot
parcurusul observa]iei, acelea[i caracteristici: c\nd obiectul sta]iona, avea
forma unui glob, c\nd se deplasa, l`sa \n urm` un jet ca o jerb` de fl`c`ri.
Viteza, comparabil cu a unui avion, era mult mai mare. Zgomot nu f`cea, s-ar
 136

fi auzit , c`ci era lini[te, v` da]i seama, era zece noaptea, \n miez de iarn`. Mi-e
greu s` apreciez \n`l]imea obiectului, poate ginerele sau fiul meu, care au f`cut
armata la para[uti[ti, pot aprecia mai bine. Nu [tiu ce-a fost, dar \n orice caz
ceva de pe P`m\nt n-a fost!"
Dorind s` aflu mai multe am`nunte, m-am adresat [i fiului domnului
Gheorghiu, Cristian: "|ntr-adev`r, fenomenul observat atunci este cel mai
straniu pe care l-am v`zut \n via]a mea. C\nd ne-a chemat tata afar`, priveam
acel obiect, \mi spuneam c` trebuie s` fie un OZN [i totu[i nu-mi venea s` cred
c` \mi este mie dat s` v`d a[a ceva. S` v` spun cinstit, eu nu credeam \n farfurii
zbur`toare, ziceam c`-s prostii, scorniri ale unor min]i exaltate...Dar \n fa]a
eviden]ei, ce mai po]i spune? Am observat foarte bine fenomenul, pe toat`
desf`[urarea lui. Prima dat` am z`rit o sfer` luminoas`, de un ro[u p`trunz`tor,
care st`tea pe loc. |n clipa \n care s-a pus \n mi[care, am v`zut, mirat, c`-[i
schimb` [i forma, alungindu-se [i c`p`t\nd contururile unui corp eliptic. A
sta]ionat, devenind iar rotund dup` care s-a alungit din nou, [i tot a[a, p\n` a
efectuat un semicerc, pe deasupra combinatului Teleajen. |n cele din urm`, s-
a \ndep`rtat, cu o vitez` incredibil`, \nc\t l-am pierdut din vedere. Fenomenul a
durat, de c\nd l-am observat eu, un sfert de or` - dou`zeci de minute, dac` nu [i
mai mult. Dup` opinia mea obiectul, aflat la un unghi de aproximativ 45 de
grade fa]` de sol, se g`sea la o altitudine nu mai mare de 1200 metri [i la o
distan]` de circa doi kilometri fa]` de noi. Vreau s` adaug c` am fost at\t de
marcat de acest eveniment, \nc\t, dup` desf`[urarea sa, am \nceput s` citesc tot
ce mi-a c`zut \n m\n` referitor la OZN - uri. Nu [tiu dac` exist` \n România, \n
alte ]`ri [tiu c` s\nt, cluburi OZN. Dac` totu[i exist`, a[ fi foarte fericit s` pot
deveni membru al unui asemenea club [i s`-mi \mp`rt`[esc opiniile, impresiile
cu al]i oameni, care au v`zut fenomene similare celui v`zut de mine!".
Mul]i prieteni c`rora Cristian Gheorghiu le-a povestit neverosimila
\nt\mplare, de[i nu l-au ironizat nici m`car o clip`, au fost de p`rere c` obiectul
z`rit de el [i de membrii familiei sale ar fi fost, de fapt, un avion. Cristian I-a
contrazis de fiecare dat`. {I \nse[i eviden]ele \i contrazic. De ce nu putea fi
acel obiect un avion? Un avion emite semnale luminoase la intervale de c\teva
 137

secunde, \n vreme ce obiectul respectiv avea o luminozitate continu`. Apoi,

lumina emis` de un avion nu \[i schimb` niciodat` forma, ca s` nu mai vorbim
c` avionul nu sta]ioneaz`, \n plin v`zduh! S` fi fost atunci un elicopter ?
Atunci cum se explic` jetul semnalat de martori, \n momentul "demarajului" ?
Se poate vorbi despre el ca despre o iluzie optic` a martorilor, datorat` plec`rii
bru[te, cu vitez` mare, de pe loc, dar \n acest caz am fi curio[i ce elicopter ar fi
\n stare de o asemenea vitez`..Poate (\nc`) neachizi]ionatul "Dracula"? S` fi
fost vorba despre o comet`, o stea c`z`toare sau un alt fenomen natural? Oric\t
ve]i c`uta, nu ve]i g`si o comet` care s` se deplaseze \n salturi, sau o stea
c`z`toare care s` str`bat` cerul pe orizontal`.
{i atunci, ce s` fi fost? O nav` extraterestr` ? Martorii s\nt convin[i c`
altceva, "de pe P`m\nt", nu putea fi. {I ce s` fi c`utat acea nav`, la ora t\rzie din
noapte, deasupra Prahovei? Aici trebuie s` ne amintim de cuvintele lui
Gheorghe Gheorghiu: "Am crezut c` a explodat Teleajenul!" S` fie, a[adar,
fiin]e extraterestre care ne viziteaz` planeta interesate de z`c`mintele existente
\n subsolul acestei zone, a[a cum presupuneam [i \n articolul precedent? Cu
alte cuvinte, au nevoie extratere[trii de petrolul nostru? |n acest caz, ar fi
singuri investitori serio[i pe care I-am avut vreodat`...
 138

LOCURI STRANII |NTRE DUN~RE {I CARPA}I

UN STONEHENGE ROM~NESC

C`r]ile de istorie ne spun c` str`vechile civiliza]ii megalitice [i-ar fi

desf`[urat activitatea \n urm` cu patru-cinci milenii. Tot ele ne \nva]` c`
apogeul acestor civiliza]ii a fost atins \n vestul Europei, prin complexe
megalitice faimoase azi \n \ntreaga lume, precum Stonehenge sau Carnac.
Despre restul lumii, nu se specific` nimic, ca [i cum acolo nici nu ar fi existat
ceva. {i totu[i, a existat, ba chiar pe teritoriul ]`rii noastre. Cu toate c` urme ale
unor construc]ii megalitice dat\nd din preistorie se g`sesc rar \n sud-estul
Europei, la noi s-a perpetuat \n schimb, prin vreme, tradi]ia construirii lor. Un
monument de aceast` factur` este [i Crucea Manafului, de l\ng` comuna
S`h`teni, jude]ul Buz`u. Acest monument straniu, de o construc]ie
nemai\nt\lnit` nic`ieri pe glob, este de altfel [i singurul megalit cu autorul
cunoscut!
"Crucea", care combin` \ntr-un mod de ne\n]eles pentru noi simbolurile
cre[tine cu cele zise "p`g\ne", dat\nd din vremuri imemoriale, se afl` ast`zi
 139

printre terenuri nesf\[ite cu vii, sub dealul Istri]ei, la circa doi kilometri de la
intrarea \n localitatea S`h`teni, cum vii dinspre Buz`u. Odinioar`, aici se afla
r`scrucea vechiului drum de transhuman]` ce lega Curbura Carpa]ilor [i Balta
de vechiul drum al Foc[aniului. Rezulta, a[adar, o \ntret`iere de drumuri [i
exact acolo a fost dispus` crucea, c`ci, dup` cum spune tradi]ia popular`,
aceste r`sp\ntii au o sacralitate magic`, o func]ie benefic` de necontestat.
De altfel, aceast` func]ie benefic` a [i fost observat`, de-a lungul
timpului, de c`tre oamenii din \mprejurimi. B`tr\nii din S`h`teni au a spune
multe pove[ti despre puterile tainice atribuite "Crucii Manafului". "Aici
veneau, demult, fetele nem`ritate, ca s`-[i afle ursitul, \mi dest`inuie doamna
Lungu Alexandrina. Veneau noaptea, dansau \n jurul crucii [i se rugau s` \[i
g`seasc` b`rbat. {i \ntotodeauna, dorin]a li se \ndeplinea. Ritualul prin care
cereau acest lucru nu s-a mai p`strat, dar se [tie [i azi, \n sat, c` aici era locul
unde <Se-adun` fetele toate/ Ce-au r`mas nem`ritate>".
|n mod cu totul surprinz`tor, "Crucea Manafului" substituia, odinioar`,
p\n` [i rolul Bisericii. C`ci aici, [i nu la Biseric`, veneau deseori oamenii s` se
roage, atribuindu-i Crucii Manafului valen]e miraculoase. "|n timpul
r`zboiului - primul r`zboi mondial - , se f`ceau aici un fel de [ez`tori, la
lumina focurilor, declar` doamna Cioc\rlan Maria. Se str\ngeau fetele [i
femeile m`ritate [i c\ntau noaptea [i se rugau, spuneau a[a: <D`, Doamne,
drumul la fl`c`I/ S` se-ntoarc` din r`zboi/S` \i mai vedem [i noi!> Credin]a era
at\t de st`ruitoare \n puterile binef`c`toare ale crucii \nc\t astfel de ritualuri au
avut loc [i \n al doilea r`zboi, [i unele mi le amintesc [i eu, de[i eram doar un
copil pe atunci, m` lua mama cu ea, s` le v`d!".
Tot doamna Cioc\rlan Maria \[i aminte[te c`, dup` ce germanii au fost
alunga]i din ]ar`, a urmat invazia rus`. "Ru[ii `[tia erau ni[te oameni f`r` de
lege. Mul]i nu credeau \n Dumnezeu [i distrac]ia lor favorit` era s` trag` la ]
int`, \n cruci. Aici, \n regiunea Buz`ului, existau o sumedenie cruci, funerare
sau de hotar, p`strate de sute de ani. Ru[ii au distrus multe dintre ele. C\nd au
v`zut \ns` Crucea Manafului, au r`mas cu gurile c`scate. Nu [tiau cine putuse
construi o asemenea minun`]ie. {i, p\n` [i ei, c\t erau de p`g\ni, s-au temut s-o
 140

pu[te, convin[i c` un mare pericol se afl` asupra lor dac` o distrug. Au stat
numai de s-au mirat: <krasiva, krasiva!> [i [i-au v`zut de drum.
|n aceia[i manier` au procedat [i comuni[tii români, dup` '45. Se avea \n
vedere cultivarea, \n regiune, a unor \ntinse planta]ii de vi]` de vie [i, \n acest
scop, s-a trecut la defri[area tuturor copacilor r`zle]i ce se mai aflau, ici-colo,
risipi]i pe c\mpie. C\nd a fost vorba de Crucea Manafului, "tovar`[ii" au
\nceput s`-[i dea coate. To]i vroiau ca ea s` nu se mai afle acolo, pe unde
urmau s` treac` r\ndurile de vie, dar nimeni nu \ndr`znea s` ordone
muncitorilor s` o d`r\me. P\n` la urm`, au fost nevoi]i s` o lase acolo [i au
trecut cu r\ndurile de vie pe l\ng` ea, lucru care se poate observa [i ast`zi.
Forma unic` a crucii, m`rimea ei [i felul \n care este sculptat`, cu
inscrip]ii, motive populare [i \nflorituri, denot`, desigur, faptul c` ea a
apar]inut unui om bogat. Pornind de la aceast` premis`, mul]i oameni au
crezut c` la baza ei se afl` \ngropat` o comoar`. "Manafu `sta, spune domnul
Netea Gheorghe, a fost om cu stare, de-a putut cere s` i se ridice o cruce ca
aceasta, \ntru pomenire. Nu [tiu cine a fost, c\nd a tr`it, poate [tie altcineva, eu
a[a am pomenit: c`-i zicea Manafu [i avea mult` avere. Spun b`tr\nii, \ns` c`,
imediat ce-a murit el, au [i-nceput oamenii a zvoni cum c` acolo, sub crucea
lui, se afl` \ngropate [i comorile str\nse cu s\rg o via]` \ntreag`. {i s-au apucat
de s`pat. Veneau noaptea, de s`pau. Al]ii ziceau c`, plec\nd \n zori la c\mp,
c\nd se-ng\na ziua cu noaptea, vedeau fl`c`ri juc\nd la locul crucii, semn sigur
c` acolo se afla ascuns` o comoar`. Veneau [i s`pau [i mai abitir. Dar, din c\te
[tiu eu, n-au g`sit nimic. Ori n-au s`pat ei unde trebuia, ori e \ntr-adev`r numai
o legend` asta cu comoara. Eu, drept s` v` spun, nu [tiu nici dac` Manafu
este \ngropat acolo sau [i-a ridicat crucea asta numai ca un semn de
pomenire...". S` ad`ug`m la cele spuse de domnul Netea doar faptul c` e
imposibil ca zvonurile despre o presupus` comoar` a Manafului, \ngropat` sub
cruce s` nu aib` leg`tur` cu faptul c`, doar cu c\]iva ani \nainte de ridicarea
Crucii, fusese descoperit`, pe dealurile Istri]ei, la o azv\rlitur` de b`] de
S`h`teni, faimoasa "Clo[c` cu pui de aur"...
 141

Dincolo de legendele populare, care-[i au farmecul lor, trebuie s`

admitem c`, f`r` doar [i poate, Crucea Manafului, prin \nsu[i modul de
construc]ie, prin pozi]ionarea ei, la o r`sp\ntie de trei drumuri, este a[ezat` un
loc care atrage ca un magnet tainice energii pozitive. {i f`r` \ndoial`, pietrarul
Iordache Vrabie, din B`denii Buz`ului, cel care a ridicat monumentul, \n anul
1846, deci acum un veac [i jum`tate, [tia acest lucru. Trebuie remarcat aici c`,
fapt unic \n lume, Crucea Manafului este singura construc]ie de tip megalitic
cu autor cunoscut!!
Unul dintre cei mai mari etnologi români, Vulc`nescu, a instituit chiar, \n
clasificarea sa referitoare la crucile votive, o categorie special` pentru Crucea
Manafului, monument singular: Cruci cu baldachin. El sus]inea c` a[ezarea ei
la r`scruce de drumuri vine din paleofolclor, simboliz\nd fie un reper
considerat necesar sufletelor r`t`citoare benefice, fie un totem, menit a alunga
de acolo spiritele rele!
De[i pare a fi un simbol cre[tin, chiar prin titlu, Crucea de la S`h`teni
include \n ea multe elemente de origine popular`, transmise din tradi]iile
“p`g\ne” de odinioar`. Ansamblul ridicat de pietrarul buzoian este neobi[nuit.
Construc]ia m`soar` peste patru metri \n \n`l]ime [i c\nt`re[te peste [ase tone!
Cei patru st\lpi sus]in, doi c\te doi, dou` frontoane, dintre care cel principal
este arcuit. Parc` s-ar delimita, prin acest veritabil "Stonehenge românesc",
dac` \mi este permis s`-l numesc astfel, un spa]iu \nchis, cu scopul precis de a
ocroti \n interiorul s`u piesa central`, crucea, care are a[ezat` deasupra o
lespede de piatr` nemai\nt\lnit` \n tradi]ia cre[tin` [i care, de asemenea, dup`
cum scrie reputatul cercet`tor Silviu Dragomir, "nu reprezint` doar o simpl`
cruce cre[tin`, ci o cruce ca viziune a ancestral` a soarelui, a luminii, deci a
cunoa[terii. Sau poate \nchiderea trebuie \nchipuit` ca por]i sacre c`tre cele
patru v\nturi..."
De unde a [tiut me[terul Iordache Vrabie s` ridice un asemenea
monument, de ce tocmai acolo, la r`sp\ntie [i de ce \n forma aceea? Este un
mister indescifrabil. Se poate afirma c`, fiind un ini]iat, precum mul]i al]i
me[teri populari, el cuno[tea virtu]iile magice ale construc]iilor de tip
 142

dolmenic. Dar, poate la fel de bine, el a ridicat aceast` construc]ie urm\nd un

automatism de breasl`, av\nd inoculat` \n minte \nf`]i[area ei preluat` de la
\nainta]ii lui, care, la r\ndul lor, o mo[teniser` pe cale ereditar`, din mo[i-
str`mo[i...

"CURBA AFURISIT~" DE LA VALEA S~RII

Poate c` mul]i dintre dumneavoastr` au observat, merg\nd prin ]ar`,

de-a lungul [oselelor, cruci ridicate \n amintirea victimelor accidentelor
rutiere. S\nt locuri unde realmente te \ngroze[ti de num`rul mare al acestor
cruci, semnatare a tot at\tor mor]i petrecute acolo. {i atunci nu po]i s` nu te
g\nde[ti: s\nt oare, acele locuri, blestemate? Atrag ele moartea?… Dac` ar fi s`
se \ntocmeasc` vreodat` o hart` a acestor zone malefice, f`r` \ndoial` c` un
punct, aflat pe o [osea din Vrancea, ar ocupa un loc frunta[... Zona la care m`
refer se afl` pe teritoriul unei comune vr\ncene numite Valea S`rii. O comun`
mare, cu sate \n[irate pe c\]iva kilometri de-a lungul [oselei care urc`, \n
serpentin`, spre munte. Meandrele drumului s\nt dese [i \ntortocheate, dar nici
una nu se compar` cu "Curba Afurisit`", o curb` deschis` chiar la intrarea \n
localitatea, cum vii dinspre Buz`u. Rareori se mai vede o asemenea curb` pe
[oselele României. C`l`torul merge pe drum, avertizat de indicatoare c` \n
fa]` \i va apare o curb` periculoas`, dar nici \n cele mai fantastice g\nduri nu-[i
va fi fi imaginat c` va fi AT|T de periculoas`: unghiul pe care \l face,
\ncol`cindu-se pe p`m\nt, este, \n acest loc, numit de al]ii [i "Curba Dracului",
aproape nul, parc` [oseaua s-ar fi fr\nt \n dou` p`r]i, a[ezate una l\ng` alta. De
aceea, cei care vin \n vitez`, dinspre Buz`u, f`r` a avea vizibilitatea necesar`
observ`rii pericolului, dep`[ind ciotul de st\nc` ce ascunde vederii curba
blestemat`, nu mai au timpul necesar fr\n`rii [i ies, cu toat` viteza, \n decor.
Dar nu aceasta pare s` fie singura cauz` a producerii de accidente \n zon`.
Deseori, [oferii care au trecut pe aici au reclamat producerea, \n momentul
trecerii prin zon`, a unei somnolen]e ciudate, inexplicabile. Multe accidente s-
au produs pe fondul acestei st`ri de somnolen]`, mul]i oameni nici nu s-au mai
 143

trezit din ea... Un s`tean din Valea S`rii, Ni]` Mitache, cu care am stat de
vorb`, spune: "Oamenii locului denumesc por]iunea aceea de [osea, pe sub
care trece P\r\ul S`rat, <Curba Afurisit`>, pentru c` foarte multe accidente au
avut loc aici. Crucile pe care le-a]i v`zut nu-s nici o mic` parte din cele ce-ar fi
trebuit s` fie, dac` s-ar fi ridicat una pentru fiecare om care-a murit acolo ! Au
fost accidente cu duiumul, dar, lucru de mirare, majoritatea celor care au murit
acolo erau str`ini, nu erau de prin p`r]ile noastre, de parc` locul acela n-ar fi
vrut s` treac` oameni venetici prin el. S-au f`cut praf cine cu ce-a avut: cu
ma[ini mici, cu camioane, cu autobuze, cu tractoare chiar... Nic`ieri nu cred s`
fie \n ]ar` un loc cu mai multe accidente produse. Parc` are magnet locul `sta
la accidente! Zic unii c` ar fi blestemat, de demult, locul acesta, dar cine poate
[tii?"
Un alt localnic, domnul Chitacu Ion, nu crede c` ar fi vorba despre un
blestem, ci mai degrab` de o anomalie a zonei respective. De altfel, un nepot
al d\nsului chiar s-a pr`bu[it \n "Curba Dracului", din fericire sc`p\nd cu via]`.
El a declarat ulterior exact ceea ce am amintit deja, anume c`, la intrarea \n
curb`, realmente "i s-a t`iat filmul", fiind cuprins de o stare de somnolen]`
vecin` cu le[inul. Nu a mai putut controla volanul [i, av\nd [i vitez`, a zburat
peste parapet, \n vale, direct \n apa P\r\ului S`rat. "Nu-s de p`rere c` locul ar fi
blestemat, spune domnul Chitacu. R`u este ceva aici, orice s-ar spune, dar asta
nu are leg`tur` cu blestemele, ci cu p`m\ntul. |n locul acela, p`m\ntul nu e bun,
atrage r`ul. Eu [tiu a[a, c` atunci c\nd a fost vorba s` construiasc` [oseaua,
acum treizeci de ani, urma s` traseze un fel de viaduct, peste vale, \n linie
dreapt`. Dar cei c`rora li se \ncredin]ase treaba asta [i li se d`duser` [i banii, au
folosit, dr`gu]ii de ei, fondurile \n treburi personale [i apoi au zis c` nu le mai
ajung materialele, c` le-ar mai trebui ciment, p\n` la urm` au construit [oseaua
pe unde-o vede]i acum, ba \nc` era [i mai lipit` de st\nci, dar s-a mai l`sat, \n
urma unor alunec`ri de teren, spre vale. {i atunci, \n '70, c\nd s-a construit
drumul, era un om b`tr\n pe la noi, un f\nt\nar, care le-a fi zis muncitorilor s`
nu cumva s` dureze drum pe l\ng` munte, c` n-a fi a bine, c` nu-i locul
prielnic. Ei, cum v-am spus, au p`pat banii [i l-au luat \n r\s. Nu [tiu azi pe
 144

unde-or mai fi voinicii `ia, dar tare-a[ vrea s` vad` c\t` dreptate a avut
mo[neagul!".
Speciali[tii radiestezi[ti cu care am stat de vorb` au conchis, f`r` s`
exclud` [i ipoteza unui blestem al locului, c` \n cazul "Valea S`rii" pare s` fie
vorba despre un focar geopatogen extrem de puternic. Iar toate am`nuntele
desprinse din faptele petrecute \n "Curba Afurisit`" le dau dreptate. Aceia[i
somnolen]` ca de be]ie semnalat` de cei care trec cu automobilele prin dreptul
f\nt\nii Miori]a, din Bucure[ti, este raportat` [i de [oferii care traverseaz` zona
cu anomalii vr\ncenean`. Se impune a[adar, o cercetare atent` a \ntregii
suprafe]e respective, cu mijloace radiestezice, care vor l`muri dac` ne afl`m
\naintea unui focar geopatogen de mare intensitate. Totodat`, trebuie stabilit
dac` are o vreo relevan]` anume \n acest context faptul c` \n acel loc P\r\ul
S`rat, un curs de ap` s`rat`, singurul din zon` pe o raz` de zeci de kilometri (!),
se desf`[oar` \n imediata apropiere a [oselei.

"PE{TERA LABIRINTULUI" - LOCUL DE UNDE DOAR

NOROCO{II MAI POT IE{I!

S\nt multe locuri \n ]ar` care te fascineaz`, prin frumuse]ea, trecutul lor
sau prin fenomenele insolite ce se petrec \n ele. Dar parc` nici unul nu se poate
compara cu o pe[ter` din Dobrogea, loc \nconjurat de secole de un mister [i de
o faim` pe c\t de \ntins` pe at\t de macabr`. M` voi str`dui s` v` prezint, \n
r\ndurile ce urmeaz`, povestea "pe[terii Labirintului", locul de unde, se spune
din b`tr\ni, numai cei ce s-au n`scut sub o stea norocoas` mai pot ie[i...
Situat` la numai c\]iva kilometri de Mangalia, comuna Limanu este, \n
aparen]`, o localitate cu nimic deosebit` de cele din jur. Români, turci, t`tari,
lipoveni, cu to]ii tr`iesc aici \n bun` \n]elegere. {i cu to]ii s\nt fascina]i de
taina ce planeaz` asupra pe[terii situate la 500 metri de comun`. Turi[tii [i
nu \n ultimul r\nd oamenii de [tiin]` au \mp`rt`[it aceast` fascina]ie. Speologii
care au studiat pe[tera au auzit despre ea gra]ie legendelor transmise din tat`-n
fiu. |n aceste legende se vorbe[te despre "pe[tera Labirintului" ca despre o
 145

v`g`un` f`r` fund, din care cel ce se aventureaz` nepreg`tit nu mai are [anse de
a ie[i teaf`r. Potrivit acelora[i legende, zeci de oameni [i-ar fi g`sit aici
sf\r[itul, de-a lungul timpului. C\nd au \nceput studiul sistematic al grotei,
speologii au privit legenda cu o superioritate ironic`, crez\nd, desigur, c` totul
este o \nfloritur`. Abia p`trunz\nd \n pe[ter` au \n]eles c` adev`rul era scris \n
acele legende: pe[tera de la malul m`rii, cum a mai fost ea numit`, p`rea chiar
f`r` fund!
Savan]ii s\nt de p`rere c` pe[tera s-a format acum multe mii de ani,
datorit` ac]iunii apelor asupra rocilor moi de calcar. Abia mult mai t\rziu, \n
vremea dacilor [i a st`p\nirii romane, s-au semnalat urme ale activit`]ii umane
aici, culmin\nd cu descoperirea ruinelor unei cariere de calcar, exploatare la
care erau probabil folosi]i sclavii.|n rest, numeroase s\nt indiciile care arat` c`
odinioar`, pe aici au trecut, poate au [i locuit, oameni. Nu departe de intrare se
afl` un bloc de calcar pe suprafa]a c`ruia era sculptat rudimentar un cap de
om. La mai bine de 150 metri de aici s-a descoperit un fel de mas` alungit`,
care a servit, probabil, drept altar, locuitorilor grotei. |ncet-\ncet, \naint\nd prin
galerii, speologii s-au pomenit deodat` \ntr-un uria[ labirint formar din sute [i
sute de coridoare [i cotloane, s`pate \n \ntregime sau doar l`rgite de oameni,
galerii care, prin \ntret`ierea lor, d`deau na[tere multor forme geometrice,
dintre cele mai bizare. |ntinz\ndu-se pe mii de metri lungime, complexul de
galerii subterane, adev`rat` "\mp`r`]ie a \ntunericului" reprezenta pentru
oricine ar fi dorit s`-i p`trund` misterele, o piatr` de \ncercare. Prin unele
locuri, trecerea era anevoioas`, culoarul era str\mt de nici jum`tate de metru,
alteori nu dep`[ea un metru \n \n`l]ime, pere]ii [i tavanul prezentau peste tot
asperit`]i, cr`p`turi, amenin]\nd parc` din clip` \n clip` asupra vizitatorilor care
tulburau t`cerea pe[terii. |n sf\r[it, s` men]ion`m c` tradi]iile antice amintesc
despre o mare b`t`lie care s-ar fi dat, pe aceste meleaguri, \ntre viteazul rege
get Dapix [i legiunile romane. |n urma b`t`liei, se spune, supu[ii regelui s-ar fi
refugiat \ntr-o pe[ter` de l\ng` mare, dar, tr`da]i, au fost descoperi]i. Crudul
conduc`tor roman ar fi ordonat legionarilor s` zideasc` gura pe[terii,
\ngrop\ndu-i astfel de ge]i de vii. Cum \n pe[ter` s-au g`sit numeroase schelete
 146

de animale domestice - capre, porci, s-ar putea presupune c` cei care s-au
refugiat \n pe[ter` ar fi putut rezista, cu rezerve de hran`, unui asediu
\ndelungat. Din p`cate, izvoarele antice nu mai men]ioneaz` ce s-a petrecut cu
ei...
Despre lungimea pe[terii s-au emis zeci de ipoteze. Speologii apreciaz`
c` ea nu poate fi mai mare de c\teva mii de metri p`tra]i. Dar s-ar putea foarte
bine s` se \n[ele, c`ci, trebuie s` spunem, pe[tera Labirintului nu a fost
explorat` dec\t pe o lungime de 3200 m, mai \ncolo nu a mai reu[it nimeni s`
treac`, din pricina \ngustimii tunelurilor sau chiar a pr`bu[irii lor, pe alocuri.
B`tr\nii din Limanu spun c` pe[tera este mult mai lung` dec\t am putea m`car
visa! Haiducii, acum dou` secole, o foloseau ca ascunz`toare [i ca loc de
sc`pare din fa]a turcilor. Mul]i locuitori ai comunei cred [i ast`zi c` pe[tera s-ar
\ntinde pe sub Dun`re, p\n` la Varna!
Unii sus]in c` multe dintre \ntortocheatele ei tuneluri duc chiar p\n` \n
sat. Un fapt ar putea confirma aceast` ipotez`: vara, pe \nserat, din multe
f\nt\ni din sat ies stoluri de lilieci. Or, de unde s` ias` ace[ti mici mon[tri
nocturni dec\t din pe[ter`? |n urm` cu mai bine de 30 de ani, doi s`teni din
Limanu au cobor\t \ntr-o f\nt\n`, s-o cure]e, [i au observat, uimi]i, c` aceasta se
continua, \n lateral, cu o galerie \ngust`, pe care abia unul dintre ei s-a putut
strecura. Dup` circa dou`zeci de metri, \ns`, galeria se str\mta [i mai mult,
astfel c` omul s-a v`zut nevoit s` se \ntoarc`. Dar \n tot acest timp, el a sesizat
un lucru enigmatic: aerul care era acolo, \n acel cotlon \nghesuit, nu era
irespirabil, cum, logic, ar fi trebuit s` fie, ci dimpotriv`, curat, chiar proasp`t!
Ie[ind din tunel, ]`ranul a zidit intrarea \n el [i de atunci liliecii nu [i-au mai
f`cut apari]ia \n f\nt\na lui.
Despre cei care au r`mas prizonierii pe[terii Labirintului ar fi multe de
spus. Unii dintre ei nu s-au mai \ntors niciodat`. Istoria nu le-a re]inut nici
numele, [i nici r`m`[i]ele lor n-au mai fost g`site, de[i, s\nt convin[i b`tr\nii,
ele exist` [i acum, oase albite de scurgerea secolelor, \n str`fundurile pe[terii,
acolo unde nimeni nu s-a \ncumetat s` p`trund`. Al]ii, au fost mai noroco[i. Au
ie[it vii din pe[tera Labirintului. Dar n-au uitat niciodat` groaza tr`it` \n
 147

ad\ncurile de smoal`. Un astfel de caz s-a petrecut la \nceputul acestui secol,

iar unul dintre eroii s`I l-a povestit cunoscu]ilor, astfel \nc\t relatarea sa a
ajuns p\n` la noi. Cristea P`truloiu, a[a se numea omul, \[i amintea c`, \n
copil`rie, fusese \n pe[ter`, \mpreun` cu al]i cinci copii [i se r`t`ciser`. "Vroiam
s` prindem lilieci, c`-i tot vedeam ie[ind noaptea din f\nt\ni [i ziceam c` din
pe[ter` vin. Unii b`ie]i, mai mari, prinseser` [i se jucau cu ei, vroiam [i noi s`
facem la fel. Am luat dou` l`mpi din grajd, lum\n`ri din cimitir [i am intrat \n
pe[ter` s` vedem unde-s mai multe b\zd\g`nii. Am umplut c`ciulile cu lilieci,
da' c\nd s` ne \ntoarcem, nu mai nimeream. Am umblat ca nebunii. O apucam
pe un drum, mergeam, coteam la st\nga, la dreapta, pe unde ni se p`rea c` e
ie[irea [i nu dam deloc de lumin`. Am pus o c`ciul` \ntr-un loc, ca semn, [i am
pornit mai departe. Dup` jum`tate de or`, ne-am pomenit iar l\ng` ea! Ni se
f`cuse fric` [i frig. Obosisem, dar mai mult de spaim`. D\rd\iam to]i [i
pl\ngeam...Trecuse deja mult` vreme. Cum intrasem pe la amiaz`, socoteam c`
afar` trebuie s` fie noapte. Lum\n`rile se topiser`, gazul era pe fund. |nc` pu]in
[i aveam s` r`m\nem \n \ntuneric. Umezeala ne p`trundea tot mai tare \n oase.
Am scos o c`ma[`, dou` [i le-am dat foc. Fumul ne \neca, dar p`l`laia, l\ng`
care ne-am str\ns, ne-a mai \nc`lzit. A[a am ars toate c`ciulile [i straiele ce le-
aveam pe noi...Nu mai vorbea nimeni, pl\ngeam [i pierdusem orice speran]`.
Ne-am zis apoi c` trebuie s` ne caute cei din sat [i am \nceput s` url`m, ca
lupii. {I, \ntr-adev`r, ne-au c`utat [i ne-au g`sit: goi, cum ne-a f`cut mama,
\nghe]a]i [i fl`m\nzi. Ne-au spus c` lipsim de trei zile. Intrasem \ntr-o
duminic`, c\nd am ie[it afar` era mar]i..."
Deseori, cei care au intrat \n pe[ter`, au semnalat faptul c` lini[tea
morm\ntal` care domne[te aici este spart` de sunete ciudate, ascu]ite, ca ni[te ]
ipete. Localnicii spun c` s\nt sufletele celor care au pierit aici, suflete care nu-
[i afl` odihna. Ei mai afirm` c`, atunci c\nd cineva aude acele vaiete, este bine
s` plece c\t mai repede din pe[ter`, fiindc` t\nguirile au un efect hipnotic
asupra lor. Este amintit cazul a doi tineri din Mangalia, veni]i, imediat dup`
r`zboi, s` cerceteze grota. Auzind acele vaiete, s-au speriat, dar, \n vreme ce
unul a dat spre ie[ire, cel`lalt s-a afundat [i mai mult \n \ntunericul pe[terii,
 148

\ncerc\nd s` descopere sursa lor. Nimeni nu l-a mai v`zut vreodat` ie[ind din
grot` [i s-a spus c` "labirintul I-a venit de hac". Speologii, care au auzit [i ei
"vaietele", s\nt \ns` de p`rere c` nu este vorba dec\t despre un fenomen acustic
datorat trecerii aerului, cu mare vitez`, prin galeriile care au contact cu
exteriorul, prin f\nt\ni. Oricum ar fi, auzul acestor sunete \nfior`toare poate
\ngrozi [i pe cel mai curajos explorator care s-ar aventura \n pe[ter`.
Despre pe[tera Labirintului ar mai fi multe de ad`ugat. O sumedenie
de \nt\mpl`ri, dintre cele mai misterioase, de povestit. Ce se afl` \n ad\ncuri, \n
galeriile subp`m\ntene, mai departe de zona explorat`?…T`cerea…Oare este
pe[tera un "liman" al lumii noastre, dincolo de care se deschide, tainic`,
\mp`r`]ia subteran` a lui Hades, cum credeau grecii, locuitorii de odinioar` ai
acestor meleaguri? Un lucru este cert: acolo, la Limanu, se afl` poarta spre o
lume necunoscut`, venit` din negurile istoriei [i \ncremenit` \n \ntuneric [i
mister.

"R|UL DE FOC" DE DEASUPRA OLTENIEI

Verile secetoase, lungi [i uscate, \n care cerul nu se \ndur` s` slobozeasc`

din nori nici o pic`tur` de ap`, s\nt frecvente \n Oltenia. Atunci, pe cerul de
cristal, se proiecteaz` imagini incredibile, venite din...neant. Imagini de oaze,
de caravane cu c`mile trec\nd alene...printre norii alburii, filtrate parc` printr-o
lumin` str`lucitoare. Localnicii le cunosc din timpuri str`vechi. Ei le-au spus,
de atunci, "r\uri de foc" [i, din c\te cunoa[tem, astfel de fenomene, de[i
\nt\lnite [i \n alte p`r]i ale lumii, s\nt singulare \n Balcani. Din p`cate,
popularizarea bizarelor apari]ii de pe cerul Olteniei a fost extrem de redus`,
singura publica]ie ce a dat aten]ie acestui fapt extraordinar fiind revista
"Magazin Parapsihologic", \ntr-un articol din anii trecu]i. Dorind s` [tearg`
nedreapta uitare ce s-a ab`tut asupra i cazului, am socotit de cuvin]` s` vi-l
readuc acum \n aten]ie, al`turi de noi comentarii [i ipoteze \n privin]a sa.
Domnul Radu Popescu, din Dr`g`[ani, care a decedat \n ianuarie 1996, a
fost urm`rit, de-a lungul \ntregii vie]ii, de imaginea "r\ului de foc", a[a cum o
 149

v`zuse, odinioar` \n copil`rie. Din fericire, m`rturiile sale scrise s-au p`strat,
a[a c` vi le pot oferi, \n continuare, a[a cum mi-au parvenit [i mie, gra]ie
pasionatului de mistere ing. Dan Corneliu Br`neanu, c`ruia \i mul]umesc [i pe
aceast` cale pentru sprijinul acordat de-a lungul anilor. "Aveam 12 ani, \n anul
1931, nota domnul Popescu. Venisem acas` (\n satul Com`ni]a, comuna
Deleni, jud. Olt - n.n.) de la seceri[, de la Guinea [i mama, care plecase mai
\nainte cu vreo dou` ore, ne-a povestit c` merg\nd pe drumul dinspre locul
numit Peri, a auzit prin iarb` un fel de zumzet, asem`n`tor cu ]\r\itul greierilor.
A mai f`cut un pas-doi, uit\ndu-se \n dreapta [i-n st\nga [i deodat` s-a pomenit
trec\nd printr-o UND~ DE LUMIN~, pe care se vedeau curg\nd ca lemnele pe
Olt: lei, hiene, dune de nisip, caravane, imagini de pe alte t`r\muri sau care ar
fi putut fi de pe t`r\mul cel`lalt, cum [tia de la bunici. Atunci a crezut c` are
vedenii, din pricina oboselii sau c` n-o mai duce mult. A mai trecut de dou` ori
prin aceast` und` [i a sim]it o ame]eal`. |n clipa aceea, [i-a amintit c` o v`zuse
[i mama d\nsei [i-i spusese c` nu e bine s` treac` prin ea, c` s\nt lucruri
cere[ti".
Peste trei ani, domnul Popescu are el \nsu[i ocazia s` vad` straniul
fenomen. "Tot pe plaiul de la Peri, [i cam tot \n acela[i loc, am v`zut [i eu "r\ul
de foc", cu acel zumzet caracteristic ]iuitului greierilor, cu dune, caravane etc.
Venea dinspre sud-est [i curgea spre nord-vest, peste valea Com`ni]ei [i se
pierdea \n zare. L-au mai v`zut [i al]i oameni din satele Prisaca [i Teslui, dar le
era ru[ine s` spun`, c`ci ceilal]i r\deau de ei, c-au vedenii \n felul stelelor verzi.
A doua oar` c\nd am observat fenomenul era tot \ntr-o var`, prin anii '40,
veneam de la Slatina spre cas`, pe [oseaua jude]ean` [i \naintea mea, pe poteca
de la marginea [oselei, mergea o femeie cu un copil de vreo zece ani dup`
d\nsa. La intrarea \n satul Curti[oara, mai aveam 100 de metri p\n` s`-i ajung.
Dup` ce dep`[ir` biserica adventi[tilor [i trecur` [an]ul pe [osea, v`zui c` cei
doi se \nchinau, tulbura]i. Apoi cobor\r` iar \n [an] [i revenir` \n locul de unde
plecaser`, \nchin\ndu-se. Mirat de aceste comportament, c\nd am ajuns l\ng`
ei, I-am \ntrebat ce se petrece, iar femeia I-a m`rturisit c` e speriat` de lucrurile
[i f`pturile ce veneau, pe cer "ca pe ap`": lei, c`mile, dealuri de nisip. |
 150

ntorc\ndu-ne tustrei la locul cu pricina, am v`zut "r\ul de foc". Venea de peste

deal pe deasupra pomilor, trecea peste [an] [i curgea lini[tit departe \n lunc`,
spre z`voi, cu imaginile animalelor [i nisipurilor africane. Am alergat pe la
casele din jur, s`-i anun] pe s`teni s` ias` [i s` se uite [i ei, dar, fiind vremea
seceri[ului, oamenii erau pleca]i la c\mp [i n-a ie[it nimeni".
|ns` nu \ntotdeauna neverosimilul fenomen avea ca subiect dune de nisip
[i animale exotice. Radu Popescu \[i amintea c`, \ntr-un r\nd, prin 1960, a
asistat, pe c\nd mergea de la Com`ni]a la Dr`g`[ani, iar timpul era - aten]ie -
noros [i mohor\t, de[i era tot var`, la o teribil` furtun` marin`: "Se vedeau
valurile uria[e ale unei m`ri sau ocean [i dou` vase, care se ciocnir`, dup` care
unul se scufund`...Am r`mas \ngrozit, privind imaginea ce se pierdea \n zare a
scenei vaselor ce se ciocniser`".
|n fine, cea mai perfect` observa]ie a f`cut-o domnul Popescu peste zece
ani, prin '70. Fiind la "]ar`", \n Com`ni]a, cu copiii [i preg`tindu-se s` plece
acas`, la Dr`g`[ani, unde se stabilise dup` absolvirea Academiei de Studii
Economice, domnia sa a auzit, brusc, acel "zumzet" caracteristic, ce preceda
apari]ia "r\ului de foc". {I \ntr-adev`r, acesta n-a \nt\rziat s`-[i \nceap`
curgerea...pe cer! "Era a[a de frumos cum nu-l mai v`zusem niciodat` p\n`
atunci. A[ fi stat s`-l privesc p\n` seara, s` v`d cum dispare. Curgea lini[tit,
cam cu 2-3 m pe secund`, tot de la sud-est \nspre nord-vest. Avea aproximativ
2 m \n`l]ime (grosimea undei) [i 3 m l`]ime, deplas\ndu-se mereu spre dreapta,
cam cu 1 cm pe secund`. Timp de 4-5 secunde ap`reau, perind\ndu-se prin fa]a
noastr` [i apoi pierz\ndu-se \n zare imagini de o frumuse]e [i o claritate
incredibil`! Un adev`rat ecran \n mi[care, ecran curg`tor de la dreapta la st\nga
(eram cu fa]a spre nord). |n cele 10-15 minute c\t am stat s`-l privim, s-au
succedat o serie de imagini ale unor \ntinderi de[ertice, din zonele sahariene,
de bun` seam`. Urm`ream cum ap`reau dintr-o parte a z`rii dunele de nisip, cu
c\te o caravan` merg\nd printre ele. Se auzeau strig`tele c`l`re]ilor, ba chiar [i
mugetele c`milelor...Pe urm`, deodat`, ap`rea alt` imagine, cu un v\nt puternic,
c`mile culcate [i oameni ad`posti]i \n spatele cocoa[elor lor, cu p\nze pe fa]`,
a[tept\nd s` treac` furtuna de nisip ca s`-[i poat` continua drumul. Se a[ternea
 151

lini[tea, dup` care ap`reau iar dune, din care se vedeau ie[ind din nisip oase de
animale [i oameni, ce-[i pierduser`, probabil, via]a, sub soarele necru]`tor al
de[ertului. Din c\nd \n c\nd se mai ivea o oaz`, case \n[irate, palmieri, [i iar
dune, dune, nesf\r[ite...|ntr-un t\rziu, s-au v`zut piramidele [i Sfinxul, [i un
ora[ mare, cu sumedenie de str`du]e [i moschei \n fa]a c`rora mii de oameni se
prosternau cu capul spre Mecca - m-am g\ndit c` trebuie s` fie Cairo...Nu m`
a[teptasem la asta, s` stai \n România, \n plin c\mp, [i s` vezi locuri aflate la
mii de kilometri distan]`! Am trecut de dou` sau de trei ori prin "undele"
acestui r\u [i am sim]it, de fiecare dat`, o u[oar` ame]eal`, care a persistat peste
o or` dup` aceste treceri..."
Departe de a fi o simpl` legend`, afirma]iile domnului Radu Popescu,
\nt`rite de altfel de zeci de oameni care la r\ndul lor au v`zut "r\ul de foc" ne
conduc la concluzia c` fenomenul exist`, ca atare, de[i este probabil [i \n
zilelel noastre la fel de \nc`rcat \n mister ca [i \n prima zi c\nd el a fost
semnalat. C\nd anume a fost acea zi, este imposibil de precizat. |n orice caz,
tare demult, de vreme ce, \n epistola sa, domnul Popescu afirm` c` [i mama
d\nsului [tia despre "r\u" de la p`rin]i, care o sf`tuiser` "s` nu treac` prin und`,
c` s\nt lucruri cere[ti [i e p`cat". Oare despre ce fel de lucruri "cere[ti" s` fie
vorba?...
Spre a ne putea m`car forma o idee despre fenomenul \n sine, trebuie s`
analiz`m "la rece" faptele. Cum lesne se poate observa, toate observa]iile au
avut loc vara, pe timp secetos, ceea ce ne-ar putea determina s` credem c` este
vorba despre un fenomen de miraj sau de "fata morgana", cum mai este
cunoscut. Mirajele se datoreaz` unor cazuri de propagare anormal` a
luminii, \n condi]ii climatice speciale, \n general \n locurile cu temperaturi
foarte ridicate. Trebuie precizat c`, \n cazul refrac]iei atmosferice normale,
raza de lumin` este curbat` concav, cu concavitatea spre sol. S\nt \ns` cazuri,
produse de diferen]e mari de temperatur` \ntre sol [i aer, c\nd aceast` curbur`
poate fi accentuat`, moment \n care orizontul apare foarte \ndep`rtat, devenind
vizibile obiecte situate la mari distan]e. |n aceste cazuri, la trecerea razelor de
lumin` prin straturi de aer cu densit`]i diferite, obiectele respective s\nt
 152

observate plutind \n aer, inversate sau drepte. S` fie vorba despre un astfel de
miraj? Pu]in probabil, deoarece, \ntr-un unul din cazuri, martorul povestea c`
vremea era mohor\t`, ce]oas`, de[i era var`. {I, tocmai \n acest caz, pur`
\nt\mplare sau nu, dunele de nisip sc`ldate \n soare nu s-au mai ar`tat, \n
schimb a ap`rut, pe cer, imaginea unei m`ri furioase!?! De-a dreptul
inexplicabil... Iar la fel de inexplicabil` pare a fi, din acest punct de vedere, [i
audi]ia perfect` pe care martorii o semnalau: strig`tele c`l`re]ilor, mugetele
c`milelor...S` fim serio[i, un miraj produs \ntre dou` locuri aflate la mii de
kilometri dep`rtare poate reproduce, ca printr-o oglind` cereasc` de dimensiuni
ciclopice, imagini perfecte, dar \n nici un caz nu poate aduce, odat` cu ele, [i
sunete...{I \nc` ceva. Acel zgomot bizar, ca un "]\r\it de greieri", care preceda
de fiecare dat` fenomenul [i care era de ne\n]eles pentru oamenii locului, este
perfect inteligibil dac`-l compar`m cu sunetul produs \n momentul \n care
nava USS Eldridge disp`rea, \ntr-o cea]` verzuie, din docurile portului, \n
cadrul legendarului "Experiment Philadelphia"... Dup` cum o alt` similitudine
rezult` compar\nd st`rile de "ame]eal` ciudat`" resim]ite de martori cu cele ale
marinarilor sc`pa]i cu via]` \n urma amintitului experiment. Astfel, ajungem
la o nou` ipotez`...
S` fie vorba, de o fant` temporal`, cu alte cuvinte, despre o "poart`" \n
cuantumul spa]iu-timp, poart` prin care peisaje, obiecte, fiin]e contemporane
cu privitorul sau venind din trecut apar \n fa]a ochilor acestuia ca [i cum s-ar
perinda pe un ecran? Dar \n cazul unei asemenea ipoteze, trebuie s` ne
\ntreb`m, logic, de unde pot veni respectivele imagini [i sunete...{I un
r`spuns \l pot da pasiona]ii de ocultism: arhivele Akasice, existente \n planul
astral. |n ele, spun surse ezoterice, s-ar afla \nchis`, ca \ntr-o bibliotec`, sau,
dac` vre]i, ca \ntr-o videotec`, toat` istoria lumii. Aceste arhive, la care au
acces numai ini]ia]ii, se prezint` sub forma unui film, care poate fi derulat
\nainte sau \napoi, pentru a urm`ri o anumit` scen`, o \nt\mplare sau alta,
evenimente care s-au petrecut pe P`m\nt cu milioane de ani \n urm`...Dac` \ns`
am accepta o asemenea ipotez`, ar trebui s` fim de acord [i c` to]i oamenii
 153

care au v`zut "r\ul de foc" din Oltenia erau ini]ia]i, ceea ce nu e tocmai
viabil...
{i totu[i, ipoteza unui univers paralel din care s` izvorasc` imaginile [i
sunetele amintite pare a fi mai credibil` dec\t cea a unei explica]ii ]in\nd de
fenomenele meteo-climatice. Asta dac` nu lu`m \n considerare [i posibilitatea
transmiterii imaginilor [i sunetelor, \n chiar momentul producerii lor, la mii de
kilometri distan]`. O astfel de transmitere ar fi posibil` \n condi]iile \n care am
considera c` ea se produce prin alte legi ale fizicii [i mecanicii dec\t cele
unanim acceptate de [tiin]a modern`. Dar p\n` la a aduce dovezi pentru
existen]a acestei [tiin]e deocamdat` "non-umane", vor mai trebui s` curg`
multe clipe, pe "r\ul de foc al timpului"...

ISTORII NEELUCIDATE

ALBINELE UCIGA{E AU P~TRUNS |N ROMÂNIA?

Numai la auzul sintagmei "albine uciga[e" pe mul]i dintre noi ne trec

fiorii. S-au scris mii de pagini pe aceast` tem`, s-a realizat chiar [i un film,
care a rulat [i pe ecranele române[ti, a existat, la vremea respectiv`, o adev`rat`
psihoz` colectiv`, lumea tem\ndu-se de o invazie generalizat` a micilor, dar
periculoaselor zbur`toare. Toat` aceast` fantastic` derulare de evenimente nu a
fost rezultatul imagina]iei prea bogate a unor ziari[ti sau regizori, ci a fost
inspirat` de fapte reale, petrecute \n America de Sud, la sf\r[itul deceniului 8.
Atunci, \ncruci[area unei specii autohtone cu una african`, realizat` \ntr-un
laborator de cercet`ri, a dat na[tere unei specii extrem de agresive, care a f`cut
victime omene[ti.
Pu]ini dintre dumneavoastr` [tiu \ns` c` o \nt\mplare similar` a avut loc [i
\n România, \n vara anului 1995, fapt c`ruia mas media nu I-a acordat aproape
nici o aten]ie. Din fericire, \n urma acestei \nt\mpl`ri, pe care o voi relata \n
r\ndurile ce urmeaz`, nu s-au \nregistrat victime, dar pericolul r`m\ne, mai ales
 154

c` nu o explica]ie logic` nu a putut fi dat` evenimentelor. Oric\nd, o fapt`

asem`n`toare se poate produce [i consecin]ele pot fi mai grave...
"Eroii" f`r` voie ai \nt\mpl`rii s\nt patru ciobani munteni, oameni
gospodari, cu situa]ie, care nu au mai trecut [i desigur c` nici nu visau s` treac`
vreodat` prin a[a ceva. Trei dintre ei s\nt originari din Albe[ti, al patrulea este
de loc din Valea Danului, jude]ul Arge[. |ntr-o diminea]` de var` a anului
trecut, ei au pornit cu oile spre munte. Pe drum, ajung\nd \n satul Oe[ti, s-au
g\ndit c` n-ar strica s` bea o bere. Toate bune, dar ce te faci cu oile? Cine s` le
m\ne la st\n`? |nt\mpl`tor, tocmai treceau pe acolo o femeie [i un copil - Aurica
[i {tefan Lungu - , cunoscu]i, care aveau aceea[i destina]ie. Ciobanii, \ntr-un
glas, au fost de acord s` lase oile pe seama lor, c`, de, ce putea s` se
\nt\mple?... A[a au pornit turmele sus, spre munte, \n vreme ce st`p\nii lor se
cinsteau, ciocnind de zor halbele.
Totul p`rea s` decurg` normal. Cei doi, [i ei din tagma ciobanilor, au
m\nat oile bine, dar, la un moment dat, femeia a propus s` o ia pe o scurt`tur`,
ca s` ajung` mai repede la st\ne. Din nefericire, pe acel drum se afla, \ntr-o
poian` larg`, de l\ng` r\ul Arge[, [i o prisac`. Oamenii nu [i-au f`cut griji,
fiindc` mai trecuser` de multe ori pe acolo [i nu p`]iser` nimic. De ast` dat`,
\ns`, trecerea le-a fost de r`u augur: mii de albine, \nfuriate, au t`b`r\t asupra
lor [i a animalelor. Aurica Lungu nu [i-a pierdut cump`tul ci, munteanc`
aprig`, a \ncercat s` \ntoarc` oile din drum. Pas \ns` de te mai \n]elege cu ele.
Bietele animale, n`p`dite de zbur`toarele \nfuriate, nu-i mai d`deau ascultare,
ci alergau, zb`t\ndu-se, de colo-colo. Femeia i-a strigat b`iatului s` fug` dup`
ciobani, s`-i anun]e, iar acesta, cu frica \n suflet, a fugit c\t \l ]ineau c`lc\iele.
C\nd au auzit groz`via, cei patru ciobani au s`rit ca ar[i, l`s\nd sticla de
t`rie, pe care abia o \ncepuser`, dup` c\teva r\nduri de bere, pe mas`. Ce-i
drept, p`m\ntul li se cam cl`tina sub picioare - alcoolul b`ut \[i spunea cuv\ntul
- dar au fugit \ntr-un suflet, n`d`jduind s`-[i salveze turmele de pericolul de ce
ab`tuse asupr`-le. Din nefericire, ei \n[i[i au c`zut prad` urgiei. D\nd dovad` de
o nemaiv`zut` [i inexplicabil` violen]`, albinele s-au n`pustit spre oameni.
Oameni care au fost convin[i, \n acele clipe, c` le-a sunat ceasul cel de pe
 155

urm`. Cople[i]i de asalturile dezl`n]uite, \n]epa]i de sute de ace, ei s-au

pr`bu[it la p`m\nt, \ncerc\nd, cu ultimele puteri, s`-[i acopere m`car, cu
palmele, capul de teroarea n`prasnic`. Alerta]i de g`l`gie [i de ]ipetele
disperate ale lor, paznicii stupinei au venit s` vad` ce se petrece. La timp,
pentru a-i salva pe ciobani de la o moarte sigur`. Ei i-au scos pe bra]e, din
poian` [i au f`cut acela[i lucru cu oile, pe care le-au aruncat \n apa
Arge[ului, \n speran]a c` astfel albinele le vor l`sa \n pace. Transporta]i de
urgen]` la spitalul din Curtea de Arge[, cei patru ghinioni[ti au primit
\ngrijirile necesare, medicii fiind de acord c`, dac` paznicii n-ar fi intervenit
s`-i salveze, absolut to]i ar fi fost uci[i. Unul dintre ciobani, a c`rui stare p`rea
mai complicat`, a r`mas internat, fiindu-i aplicate perfuzii, ceilal]i, \n]epa]i [i
umfla]i ca ni[te butii, dar \n afar` de orice pericol, au fost trimi[i acas`. A doua
zi, ciobanului r`mas, care se pl\ngea c` nu mai aude aproape deloc cu o
ureche, i-a fost descoperit`, \n urechea cu pricina, o albin`!?
Dup` [tiin]a noastr`, un fenomen de acest gen, cu roiuri de albine care s`
atace, din senin, animale [i oameni, mai ales \n circumstan]ele \n care ace[tia
nu le-au zg\nd`rit, nu a mai fost semnalat \n România. Se poate vorbi, \n
aceste condi]ii, despre o veritabil` "nebunie" a albinelor? Sau, merg\nd mai
departe pe firul ipotezelor, de o nebunie "uciga[`"? Determinat` de ce?
Persoane avizate din cadrul Institutului de Agronomie din Bucure[ti, cu care
am stat de vorb` [i care au dorit s`-[i p`streze anonimatul, spun c` nu au
cuno[tin]` de existen]a \n ]ara noastr` a vreunei specii de albine cu
comportament agresiv, cum ar fi faimoasa "albin` uciga[`", at\t de popularizat`
peste Ocean. Domnul Vasile Neac[u, fost pre[edinte al "Apimondia" este de
p`rere c` "albinele, ca [i celelalte membre ale clasei Hymenopterelor - viespile
sau bondarii - nu au un comportament violent dec\t \n cazuri deosebite. Ele
s\nt, \n general, fiin]e pa[nice, dar devin foarte agitate \n prezen]a unui miros
pe care nu-l agreaz`, cum ar fi de exemplu, cel de parfum sau de alcool. Din
c\te am \n]eles, ciobanii respectivi erau turmenta]i serios. Poate c` [i de asta au
fost ataca]i, dar nu cred c` acesta este motivul principal, c`ci nu explic` de ce
albinele au atacat-o \nainte [i pe femeie, ca [i pe animale, care nu degajau nici
 156

un miros nepl`cut lor. Nu [tiu ce anume a generat furia albinelor, lucrurile

s\nt \nc` neclare [i \nv`luite \n mister, [i de aceea nici nu vreau s` m`
hazardez \n afirma]ii f`r` acoperire. Personal, nu apreciez c` putem vorbi de o
specie româneasc` de albine uciga[e, asem`n`toare cu cele din America de
Sud, dar anomalia trebuie cercetat`. Trebuie aflat, cu alte cuvinte, de ce au
atacat albinele [i mai ales dac` o pot face iar, \ntr-o bun` zi..."

“PORTRETUL” DIN PERETE

Impregn`rile paranormale - apari]iile, pe pere]ii unor case ori pe diverse

obiecte, ale chipurilor sau corpurilor unor oameni, \n genere deceda]i -
reprezint` un capitol aparte al parapsihologiei, capitol mult mai pu]in studiat
dec\t alte aspecte ale acestei vaste [tiin]e de grani]`. De[i ne-au parvenit [tiri
referitoare la cazuri de impregnare paranormal` \nc` din Antichitate, o teorie
unitar` [i general acceptat` de c`tre cercet`torii fenomenelor psi nu a fost \nc`
elaborat`. E drept, \ncerc`ri de a explica acest fenomen uimitor s-au f`cut, dar
nici una nu a \ntrunit o adeziune unanim`. Unii au pus acest gen de apari]ii pe
seama unor evenimente religioase, al]ii le-au considerat ca av\nd leg`tur` cu
factori chimici, \n sf\r[it, cele mai multe p`reri explic` impregnarea
paranormal` prin aceea c`, dup` moartea unei persoane, persist` urmele
activit`]ilor psihice pe care aceasta le-a imprimat \n c\mpurile psi ale fiin]elor
[i obiectelor cu care a venit \n contact \n timpul vie]ii. Ceea ce s-a petrecut, \n
urm` cu c\]iva ani, \ntr-o cas` din inima Bucure[tiului pare a fi o manifestare
tipic` pentru ceea ce numim "impregnare" paranormal`. Interesant este faptul
c` aceast` manifestare a avut loc aproximativ \n acela[i interval cu o alta
similar`, foarte mediatizat` la vremea sa - apari]ia imaginii capului lui Mihai
Viteazul, pe un perete al Muzeului Militar din Bucure[ti. S` fie toate acestea
simple coinciden]e sau exist` momente \n timp care favorizeaz` asemenea
apari]ii?
Casa \n care s-a produs ineditul fenomen despre care v` vorbeam are o
vechime de mai bine de o sut` de ani, fiind construit` \n 1868, [i este tipic`
 157

pentru casele "boiere[ti" din Bucure[tiul secolului XIX. O cas` \ngrijit`, cu

camere mari, vaste, situat` pe una din str`zile centrului Capitalei. Doamna
Ruxandra {erban, actuala proprietar`, ne-a istorisit c` bunicul s`u, militar de
carier` [i totodat` un avocat renumit \n epoc`, a cump`rat cl`direa la pu]in timp
dup` ridicarea ei, de la o anume Maria Georgescu. De atunci, familia lor a
r`mas proprietar` deplin` a acestei case, p\n` \n perioada na]ionaliz`rii
comuniste, c\nd, dup` ce a fost, pentru o perioad`, expropiat`, a revenit \n
cl`dire, dar a trebuit s` o \mpart` cu al]i chiria[i, fiindc` era epoca \n care "pe
fiecare metru p`trat trebuia s` stea trei persoane", dup` cum glume[te
interlocutoarea mea. Se poate spune c` aici s-au scris pagini de istorie, fiindc`
prin aceast` cas` s-au perindat multe personalit`]i ale vie]ii noastre politice [i
artistice din perioada interbelic`. Una dintre aceste personalit`]i a fost
sculptori]a Irina Codreanu, eleva preferat` a lui Br\ncu[i, un talent de
excep]ie \n domeniu [i care are, \n opinia doamnei {erban, nimeni alta dec\t
nepoata sa, un rol esen]ial \n producerea fenomenului ce face subiectul acestui
capitol.
"Prin anii '30, spune doamna {erban, sora tat`lui meu [i \n acela[i timp [i
na[a mea de botez, Adina Marinescu, o frumuse]e a acelor timpuri, a fost
aleas`, drept model, de c`tre m`tu[a ei, sculptori]a, care I-a propus s`-i pozeze
nud. T\n`ra a acceptat [i cele [edin]e de pozat s-au concretizat printr-o reu[it`
statuie, turnat` \n bronz, care a fost prezentat` apoi la numeroasele expozi]ii
din ]ar` [i str`in`tate unde Irina Codreanu a fost invitat`. Dup` plecarea din
România a sculptori]ei [i stabilirea ei definitiv` la Paris, unde a [i murit, deci
de foarte mul]i ani, statuia a revenit \n casa p`rin]ilor mei [i pot spune c`, de[i
o admiram ca [i pe celelalte statui pe care le p`strez de la bunica mea, nu mi se
p`rea nimic ciudat la ea, nu ie[ea \n eviden]` cu nimic. {i totu[i, cur\nd aveam
s`-mi dau seama c` m` \n[elasem..."
De-a lungul timpului, din c\te apreciaz` doamna Ruxandra {erban,
camerele vastei cl`diri au fost zugr`vite de c\teva ori. Nu numai \n alb, ci [i \n
bej, vernil, alte culori deschise. |n urm` cu doi ani, so]ul d\nsei a zugr`vit
\mpreun` cu doi prieteni \ntreaga cas`, ra[chet\nd pere]ii cu [paclul [i cur`]\nd
 158

toate straturile depuse de-a lungul vremii, p\n` la glet. |n urma acestei
opera]iuni, zidurile au r`mas albe, [i "zugravii" improviza]i s-au apucat s`
vopseasc` unul dintre holuri cu vinarom. Dar dup` ce primul strat s-a uscat, cei
trei au observat uimi]i cum, \n numai c\teva minute, din albul peretelui, o
siluet` ro[iatic` a ap`rut, ca o fotografie supus` develop`rii. "Din prima clip`
c\nd am v`zut-o am fost impresionat` de asem`narea izbitoare dintre silueta
care ap`ruse realmente din perete [i statuia veche pe care o aveam pe
bibliotec`. Similitudinea era vizibil`, dar existau totu[i [i c\teva diferen]e. De
exemplu, dup` cum pute]i observa, chipul de pe perete, de[i pare a fi tot al
unei femei, exprim` mai cur\nd o atitudine meditativ`, capul este aplecat \ntr-o
parte [i se z`re[te chiar [i o aur` care-l \nconjoar`. Totodat`, bra]ele nu s\nt
dispuse pe l\ng` corp, ci par ridicate, din coate, iar pe perete, palmele nu se
disting prea bine. |n orice caz, eu cred c` apari]ia de pe perete o reprezint` pe
na[a mea [i consider c` exist` o leg`tur` [i cu statuia, de[i nu pot s`-mi explic
care anume ar fi aceast` leg`tur`. Dar \n mod cert ne afl`m \n fa]a unui fapt de
domeniul paranormalului".
C` este a[a, nu se \ndoie[te nimeni. To]i cei care au vizitat casa so]ilor
{erban [i au v`zut imaginea care efectiv "iese" din perete, au fost de acord s`
constate c` o explica]ie [tiin]ific`, la nivelul nostru actual de cuno[tin]e, nu se
poate da acestui fenomen. S-ar putea vorbi despre o pictur` realizat` pe perete
odat` cu zidirea casei, la 1868. Procedeul acesta, asem`n`tor cu frescele pictate
pe zidurile bisericilor \nc` din Evul Mediu, se practica \nc` la jum`tatea
secolului trecut de c`tre me[terii zugravi români. Dar este extrem de pu]in
probabil c` numai \n acel hol s` se fi realizat o asemenea pictur`, care, plus de
asta, nu este nici pe departe at\t de clar` cum ar fi trebuit s` fie dac` o m\n`
omeneasc` ar fi pictat-o. Asta ca s` nu mai vorbim de asem`narea cu statuia de
bronz, dup` care pare copiat`! Orice s-ar spune, zugravii nu aveau cum s`
deseneze pe perete o imagine care urma s` fie materializat` printr-o sculptur`
dup` aproape [apte veacuri... De asemenea, ne putem g\ndi [i la o imprimare s`
o numim "fotografic`", a imaginii pe zid. Asta, ]in\nd seama de faptul c`, dup`
c\te ne-a declarat doamna {erban, statuia a stat, pe un dulap, [i \n dreptul
 159

peretelui pe care, peste ani buni, avea s` apar` imaginea imprimat`. Dar, chiar
consider\nd prin absurd c` becul din \nc`pere ar fi putut produce efecte de
lumini [i umbre, \nnegrind mai pregnant spa]iul din jurul statuii [i desen\ndu-i
un "contur" fin pe zid, aceasta nu explic` nici culoarea ro[iatic` a siluetei, nici
de ce nimeni nu a z`rit silueta [i \n prealabil, \nainte de zugr`virea holului [i,
asta \n primul r\nd, nici existen]a tr`s`turilor - ochi, spr\ncene, linia nasului [i a
gurii - ce se ghicesc pe "chipul" imaginii de pe perete. Pe de alt` parte, \n
compozi]ia gletului [i a vopselelor aplicate \n decursul secolelor pe perete nu
intr` dec\t \ntr-o foarte mic` propor]ie oxizi de fier - singurii care, av\nd o
culoare apropiat` de ro[u ar putea da o explica]ie "chimic`" fenomenului.
Astfel \nc\t singura explica]ie plauzibil` ar fi una care s` \ncerce s`
\mpace rigoarea [tiin]ific` cu specula]iile privind sfera fenomenelor de natur`
psi. Astfel, dup` cum preciza cercet`torul Gabriel N`stase, \ntr-un studiu
dedicat apari]iei de la Muzeul Militar, "putem afirma c` enigma leg`turilor
dintre procesele fizico-chimice, biologice [i chiar psihice existente \n via]a de
zi cu zi prezint` [i o component` termodinamic`. Ea s-ar traduce prin
schimburi de informa]ie [i energie cu mediul \nconjur`tor, schimburi care
nu \nceteaz` nici dup` ce sistemul viu devine lipsit de via]`. {i astfel, fiecare
sistem energetic cap`t` \n timp o identitate proprie, dat` de gradul de iradiere
al c\mpului, ca rezultat al schimbului men]ionat. Acest principiu de unicitate
ac]ioneaz` deci ca o veritabil` <amprent`> a existen]ei noastre perpetue [i
necondi]ionate de dispari]ia corpului fizic. |n anumite condi]ii se pare c` se
produc fenomene ce induc "developarea" acestui cli[eu [i proiectarea lui \n
locuri unde poate fi u[or observat".
De asemenea, putem aprecia c` asem`narea izbitoare dintre imaginea de
pe perete [i statuie se datoreaz` "copierii", printr-o serie de fenomene
inexplicabile deocamdat`, a acesteia, direct pe zid. Aceasta ar sugera c` \ns`[i
statuia a "copiat" aura energetic` a persoanei pe care o reprezint`, deci c` acea
persoan` [i-a l`sat, involuntar, o amprent` energetic` bioplasmatic` \n bronzul
obiectului de art`. Lucru [tiut de mii de ani de c`tre [amani [i practican]ii
magiei, care obi[nuiau s` exorcizeze statuetele reprezent\nd copii ale unor
 160

persoane vii, mai mult, s` le fac` r`u acestora din urm` prin introducerea de ace
\n corpul de c\rp` sau lut al "sosiilor" lor. Altfel sintetizat`, teoria p`str`rii \n
statueta respectiv` a unor c\mpuri de energie proprii persoanei decedate, este
sus]inut` [i de doamna {erban: "|n casa asta, de-a lungul vremii, de[i au avut
loc evenimente deosebite, nu s-au petrecut niciodat` fenomene stranii, nici
apari]ii fantomatice, nici pa[i ai unor fiin]e nev`zute, nici cioc`nituri \n pere]i
sau \n geamuri. Dar m`tu[ii mele \i pl`cea foarte mult aceast` cas` [i, de c\te
ori venea \n ]ar`, nu vroia s` locuiasc` dec\t \n ea. {i de aceea, s\nt convins` c`
spiritul s`u se afl` \nc` aici, printre noi, [i s-a manifestat prin aceast` apari]ie,
ivit` la doar pu]in` vreme de la trecerea ei din aceast` lume, ca [i cum ar fi
vrut s` ne dea o dovad` a faptului c` exist` via]` dup` moarte".

BLOCUL BLESTEMAT

Nu pu]ine s\nt locurile ce [i-au atras un renume macabru, datorit`

existen]ei c\ndva, acolo, a unor cimitire, sau a desf`[ur`rii \n trecut a unor
evenimente tragice. Istoria ne vorbe[te de numeroase cazuri de localit`]i
\ntregi p`r`site din asemenea cauze. Case b\ntuite, zone care pur [i simplu
"atrag" necazurile, s\nt realit`]i de care oamenii de [tiin]` ai viitorului mileniu
vor trebui s` ]in` seama, \n cercet`rile lor privind enigma care \nconjoar` fiin]`
uman`. Tot mai mul]i oameni vorbesc despre faima malefic` pe care o are
Lacul Morii, din Bucure[ti, lac artificial, creat pe locul unde odinioar` se g`sea
un cimitir. Zeci de mor]i misterioase s-au \nregistrat aici, de-a lungul vremii -
m`rturie stau crucile care str`juiesc malurile apei. Se pare c` de un fenomen
asem`n`tor este vorba [i \n privin]a unui bloc din Foc[ani. Cl`direa cu pricina
se afl` cum s-ar zice \n plin "buric al t\rgului", pe bulevardul Independen]ei, \n
imediata apropiere a bisericii "Sf. Gheorghe". |nc` de la construirea blocului,
pe timpul lui Ceau[escu, oamenii care s-au mutat aici au observat c` ceva nu
este \n ordine. O atmosfer` sumbr` domnea peste tot, o atmosfer` care nu
prevestea nimic bun. {i pe parcurs, aceast` atmosfer` ap`s`toare s-a r`sfr\nt [i
asupra comportamentului locatarilor. "La \nceput, eram cei mai veseli oameni
 161

din c\]i exist`, spune o fost` locatar`, care a dorit s`-[i p`streze anonimatul.
Ne \n]elegeam bine cu to]ii, nu ne certam niciodat`, nici m`car de micile
g\lcevi inerente \ntre vecini nu putea fi vorba. Pentru ca, nu dup` mult timp de
la mutarea \n bloc, lucrurile s` \nceap` a se schimba. Au \nceput s` moar`, ca
din senin, unul c\te unul, oameni \n putere \nc`, oameni \ntre dou` v\rste. Dac`
ar fi fost b`tr\ni, sau dac` ar fi fost chiar to]i grav bolnavi, de la bun \nceput,
mai \n]elegeam, \n orice bloc mai moare, din c\nd \n c\nd, cineva. Dar multe
dintre aceste mor]i ne-au p`rut, nou`, tuturor, suspecte. Parc` bolile \i
cuprindeau pe oamenii `[tia a[a, dintr-odat`. Parc` r`ul ar fi intrat \n ei \nc` din
prima zi \n care au pus piciorul pe u[a sc`rii! {i nu este numai asta. Deseori,
c\nd \nc` locuiam acolo (\ntre timp, locatara cu pricina s-a mutat - n.n.)
sim]eam prezen]e str`ine \n cas`, ni[te prezen]e invizibile, st`ruitoare, care-mi
d`deau o permanent` stare de nelini[te [i team`".
O alt` locatar`, doamna Mariana Vrabie, adaug`: "Ceva normal, \ntr-
adev`r, nu este aici. Vecinul de la etajul unu a f`cut, nitam-nisam, accident
vascular, vecinul de la trei s-a \mboln`vit de cancer. Anul trecut, \n martie, un
alt locatar s-a stins, din pricina unui cancer \n g\t, acum un vecin a f`cut un
atac de cord fatal... {i treaba asta dureaz` de ani de zile, mor oamenii unul
dup` altul [i nimeni nu poate explica toat` \nl`n]uirea asta, c`ci \n mod sigur,
mor]ile petrecute au leg`tur` \ntre ele. Poate [i din pricina asta, numero[i
locatari s-au mutat din bloc: o famulie de la etajul unu, vecina noastr` de
palier, doamna Zurba... P\n` [i noi ne-am g\ndit s` ne mut`m, bine, nu numai
din pricina acestor evenimente, ci [i din alte motive, personale. Cauza acestor
mor]i \n serie nu o pot explica. Spun oamenii \ns` c`, atunci c\nd s-au s`pat
funda]iile pentru bloc s-au g`sit oseminte umane. Al`turi, la nici zece metri de
bloc, se afl` biserica Sf. Gheorghe, [i deci s-au g\ndit to]i c` ar fi putut fi un
cimitir parohial acolo, unde s` fi fost \ngropa]i preo]ii care au slujit \n biseric`,
de-a lungul vremii. P`rintele Nicolae Dumbrav` ne-a zis \ns` c` nu a[a stau
lucrurile, dar c`, \ntr-adev`r, oseminte s-au g`sit \ngropate acolo!" Doamna
Vasilica Moldoveanu, care locuie[te la parterul blocului, este de p`rere c`
"blocul nici nu trebuia construit". Domnia sa adaug`: "Din b`tr\ni, din mo[i-
 162

str`mo[i, românii au avut un cult deosebit pentru mor]i, cimitirele lor erau
locuri sacre, [i [tiu c` deseori, ei le ap`rau mai mult dec\t ca pe propriile case
de p\ng`rirea n`v`litorilor care s-au scurs peste noi. Dac` aici, pe locul unde se
afl` blocul, s-a aflat un cimitir parohial, nu v` pot spune cu precizie. Dar sigur
este faptul c`, pe vremea lui Ceau[escu, atunci c\nd s-a construit acest bloc, s-
au g`sit, de c`tre muncitorii care s`pau funda]ia, oseminte \ngropate acolo. Din
c\te [tiu, osemintele au fost scoase [i mutate \ntr-un cimitir, unde li s-au f`cut
cele cre[tine[ti, \ns` lini[tea celor r`posa]i a fost oricum tulburat`! Al]i oameni
zic c`, dimpotriv`, aici nu a fost un cimitir, ci o groap` comun`, din timpul
celui de-al doilea r`zboi mondial, unde nem]ii au executat c\]iva localnici care
le opuseser` rezisten]` [i organizaser` ac]iuni de sabotaj. Poate de aceea [i zic
unii dintre cei care stau \n bloc c` au impresia, c\teodat`, c` scara blocului ar fi
b\ntuit` de fantome! Chiar s-au pl\ns unii c` au sim]it ni[te prezen]e nev`zute,
d\ndu-le t\rcoale. Lucruri ca acestea nu s\nt normale, cine ce-ar zice, ce se
petrece aici nu-i lucru curat!"
Concluzion\nd, ce s-ar putea spune \n cazul "blocului b\ntuit", cum a
fost denumit blocul din centrul Foc[aniului? Se poate argumenta c` blocul este
]inta unei "r`zbun`ri" a spiritelor celor care au murit, au fost \ngropa]i aici [i li
s-au str`mutat osemintele, c\nd blocul a fost ridicat. Pe de alt` parte, nu trebuie
s` omitem faptul c` cimitirele la modul general s\nt locuri care degaj`
misterioase energii, necunoscute [i neelucidate. Dintotdeauna, lumea a sim]it
o team` instinctiv`, o repulsie fa]` de asemenea locuri. Oriunde ve]i merge, nu
ve]i vedea vreodat` case construite \n cimitire. Oamenii se feresc s` deranjeze
odihna mor]ilor, iar c\nd totu[i o fac, se spune chiar din b`tr\ni, urm`rile s\nt
grave - pare a fi [i exemplul blocului din Foc[ani.
Nu putem totu[i omite [i ipoteza existen]ei \n acest loc a unui puternic
focar geopatogen, o posibil` form` de manifestare a energiilor radiante
telurice. Unele dintre aceste c\mpuri au o natur` neutronic` [i s\nt favorizate de
procesele termice din interiorul scoar]ei p`m\nte[ti. Or, este cunoscut faptul c`
zona \n care se afl` ora[ul Foc[ani, deci zona Vrancea, este un adev`rat pol al
manifest`rilor tectonice, \n ]ara noastr`, epicentrul celor mai devastatoare
 163

seisme, \n decursul secolelor. Privind lucrurile prin aceast` optic`, se prea

poate ca r`spunz`toare de numeroasele mor]i care au avut loc \n blocul de pe
bulevardul Independen]ei, \nc` de la construirea lui, s` fie temutele radia]ii
geopatogene. Savan]ii au ajuns, de altfel, la concluzia, c` aceste radia]ii,
ac]ion\nd la nivel celular, declan[eaz` boala de cancer \n mod similar cu
radia]iile de natur` nuclear` [i, coroborate [i cu unele dispozi]ii ereditare,
predispun organismul la boli ale organelor interne, \n principal ale inimii,
locuitori ai zonelor afectate de aceste radia]ii geopatogene murind de multe
ori "de inim`", f`r` cauze aparente [i f`r` precedente \n spe]`. Cazul
prezentat \n r\ndurile de mai sus pare a fi edificator \n acest sens, dar, departe
de ipoteze [i teorii, misterul deceselor \n serie din amintitul bloc foc[`nean,
r`m\ne, mai departe, nedezlegat...

COPIII BOLNAVI DE LEUCEMIE |{I PRESIMT MOARTEA

F`r` \ndoial` c` leucemia, cancerul s\ngelui, este unul dintre cele mai
teribile flageluri, care a cunoscut \n România o recrudescen]` spectaculoas` cu
prec`dere dup` explozia de la Cernob\l. C\]i oameni, [i mai cu seam` copii, \[i
datoreaz` moartea acestei explozii, este azi imposibil de [tiut, \n orice caz, s\nt
foarte mul]i. Ceea ce este mai bizar, [i ceea ce doctorii care-i \ngrijesc nu au
putut s` explice este modul \n care ace[tia \[i anticipeaz` sf\r[itul, anun]\ndu-[i
rudele c` orice efort f`cut pentru salvarea lor este zadarnic.
Doctorul Ioan Bleahu, specialist hematolog, doctor \n medicin` [i medic
primar pediatru, spune c` a \nt\lnit \n lunga sa lupt` de zi de zi cu moartea
numeroase asemenea cazuri. "Ce se petrece atunci nu [tim cu certitudine, [i tot
ceea ce facem este s` observ`m simptomele, de fiecare dat` acelea[i. Mai
precis, copilul \ncepe s` spun` celor din jurul s`u c` nu mai are rost s` se mai
chinuie pentru el, c`ci oricum va muri. Apoi, \n multe dintre cazurile cu
complica]ii dureroase, cu circa o zi \nainte de moarte, durerile dispar complet
[i s\nt \nlocuite de o stare de lini[te, care multora le-ar putea da speran]e. Unii
chiar [i spun: <Uite, nu-l mai doare, este o ameliorare!>. Noi, doctorii, [tim
 164

\ns` ce \nseamn` asta. Este lini[tea dinaintea sf\r[itului, observat` \n

cvasitotalitatea cazurilor".
Un asemenea caz este cel al unui b`iat de 17 ani, Florian C., bolnav de
leucemie acut` limfoblastic`. Tratamentul s`u a durat mult timp, dar orice au
\ncercat medicii, totul a fost \n zadar. Pe fondul chimioterapiei practicate -
metod` extrem de agresiv` fa]` de organism - s-a declan[at [i o enterit`
necrozant`, care-i provoca t\n`rului ni[te dureri \ngrozitoare. "|ntr-o zi din luna
decembrie a anului 1995, \ns`, durerile au \ncetat ca prin farmec [i chiar [i noi,
medicii, am fost surprin[i, c`ci nu-i administrasem nici sedative, nici calmante.
B`iatul a cerut de m\ncare [i chiar a m\ncat, cu mult` poft`, fapt care nu se mai
petrecuse de mult` vreme, dup` care, cu un ton firesc ne-a spus tuturor,
familiei [i doctorilor care eram acolo, c` el simte c` va muri. Iar acest
presentiment ciudat avea s` se materializeze dup` numai patru ore! Anul
urm`tor, deci \n 1996, aveam s` asist`m la un caz asem`n`tor p\n` la
identificare cu acesta, al unui b`iat, Cristian G., \n v\rst` de 16 ani, care,
chinuit de dureri atroce provocate de enterita necrozant`, a avut, brusc, un
moment de lini[tire. Nu-l mai durea absolut nimic, dar a spus cu voce tare c`
el va muri cur\nd. {i \ntr-adev`r, peste c\teva ore se stingea din via]`, f`r` ca
durerile s` revin`".
Un lucru extrem de straniu, pe care nimeni n-a fost \n stare s` \l explice,
s-a petrecut \n 1997, la spitalul Fundeni. O feti]` \n v\rst` de numai 2 ani,
Alexandra D., se afla, \mpreun` cu mama ei, pe un culoar al spitalului. Mama
discuta cu un medic, iar Alexandra se juca, pe l\ng` ele. La un moment dat,
feti]a s-a ridicat [i, pe un ton \ngrijorat, a spus: "Feti]a...feti]a moare!".
Bine\n]eles c` mama ei a r`mas stan` de piatr` la auzul acestor cuvinte [i a
\ncerat s-o lini[teasc`. |ns` micu]a Alexandra repeta \ntruna, \nsp`im\ntat`, de
parc` ar fi asistat ea \ns`[i la tragicul eveniment: "Feti]a moare, mami! Moare
feti]a!". Doctorul a \ncercat s-o calemeze, sus]in\nd c`, cine [tie cum, se
speriase de ceva [i r`m`sese impresionat`, dar ea repeta tot mai tare. Era ca un
avertisment, pe care cei doi oameni maturi nu vroiau s`-l ia \n seam`. {i la un
moment dat, u[a unui salon se deschide brusc [i o asistent` iese \n fug` [i-l
 165

anun]` pe medic, pierit` de spaim`, c` pacienta de acolo, o feti]` de v\rsta

Alexandrei, murise chiar \n acel moment! Cum de a putut "vedea" Alexandra
moartea ei, prin zidurile spitalului, este un fapt de neelucidat...
Magda A., o feti]` \n v\rst` de numai 4 ani, suferea de o form` extrem de
rar` [i grav` de leucemie, rezistent` la tratament. Dup` ce a stat \n spital, cu
extern`ri periodice, \n tot cursul anului 1993, \n luna decembrie a acelui an,
copilul a suferit un stop cardiac [i a fost, timp de c\teva minute, \n stare de
moarte clinic`. Doctorii au depus eforturi sus]inute de a o readuce la via]`
[i, \n final au reu[it. Feti]a a supravie]uit acestei \ncerc`ri, dar p`stra o mu]enie
inexplicabil`. "{tiam c` biata copil` era foarte agitat`, mereu nelini[tit`,
con[tient` parc` de starea ei grav`. Ei, bine, dup` ce a revenit de dincolo de
moarte, s-a trezit cuprins` de o lini[te paradoxal`. La rug`min]ile noastre, de a
ne povesti ce sim]ise <dincolo>, ea a r`mas \n aceia[i stare de mu]enie. Ce a
v`zut c\t timp era, teoretic, moart`, ce a sim]it \n acest interval, pentru c` \n
mod cert, atunci ceva s-a petrecut, care s` explice aceast` schimbare, nu am
putut afla niciodat`. Peste doar patru ore, f`r` s` ne mai spun` nici un cuv\nt,
func]iile sale vitale au \ncetat s` mai func]ioneze, de ast` dat` ireversibil.
Magda s-a stins duc\nd cu ea \n morm\nt taina experien]ei sale \n apropierea
mor]ii. Ori n-a vrut s` ne comunice ce i s-a \nt\mplat atunci, ori nu i s-a permis
s` o fac`, \n orice caz, s\nt sigur c` a \n]eles c` avea s` se re\ntoarc` <acolo>
grabnic [i nu vroia s` se mai zbuciume \n aceast` lume \n care se chinuise at\t".
Faptul c` organismul \[i programeaz` el \nsu[i moartea este o ipotez`
care, la prima vedere, ni se pare absurd`, \ns` tot mai mul]i doctori par s`-i
acorde credit, con[tien]i de for]ele invizibile care guverneaz` fiin]ele vii. Ei
spun c`, \n fa]a mor]ii, organismul sufer` transform`ri care s`-l determine s`
suporte mai u[or aceast` alternativ` fatal`: o lini[te pe plan mental,
con[tin]a \mp`c`rii cu sine, alungarea oric`rei senza]ii de team`,merg\nd p\n`
la reac]ii fiziologice, cum ar fi modificarea tr`s`turilor fe]ei [i, \n mod ciudat,
o teribil` poft` de m\ncare, chiar dac` anterior acestui moment, bolnavul refuza
cu obstina]ie hrana! Problema este c` nimeni nu [tie c`rui fapt se datoreaz`
aceast` lini[tire paradoxal`. Putem presupune c` este provocat` de anumite
 166

substan]e din creier, pe care acesta le secret`, pentru a anihila durerea

insuportabil`. Similar s-a f`cut vorbire despre st`rile de tr`iri \n apropierea
mor]ii (NDE) ca despre ni[te anomalii datorate tot creierului uman care, lipsit
de oxigen [i implicit de s\nge, nu mai d` randamentul obi[nuit [i la nivelul
neuronilor se produc atunci tot felul de scurt-circuite, pe care cel revenit la
via]` le descrie ca pe ni[te experien]e personale tulbur`toare.
{i totu[i, aceste explica]ii nu stau \n picioare la o privire mai atent`. Au
existat cazuri de copii foarte mici, de p\n` la cinci ani, care au avut acelea[i
tr`iri, f`r` s` beneficieze de o educa]ie religioas` sau s` fi auzit \n prealabil de
NDE. {i \n privin]a celor bolnavi de leucemie, lucrurile stau la fel. Doctorul
Bleahu precizeaz` c` a avut numeroase cazuri de copii de 3-4 ani, care, cu o
seriozitate deloc specific` v\rstei lor, \[i anun]au p`rin]ii, c\t se poate de calmi,
c` vor muri [i c` toate eforturile pe care le-ar depune ar fi \n van.
Un alt simptom al mor]ii este [i modificarea tr`s`turilor fe]ei, cu 12-24
ore \nainte de deces. "Transformarea care se produce atunci este uimitoare,
afirm` domnul Bleahu. Chipul copilului \[i pierde pur [i simplu identitatea [i
devine altfel, obrajii nu mai s\nt la fel, ochii, buzele. {i acesta este un semn
sigur c` acel copil va muri".
Mai mult, se pare c`, \n orele premerg`toare mor]ii, "halucina]iile" pe
care mul]i le semnaleaz` la muribunzi, care par s` vorbeasc` cu persoane deja
decedate nu s\nt deloc halucina]ii. Oamenii de [tiin]` apreciaz` c` ar putea fi
vorba de percep]ii extrasenzariale pe care con[tiin]a uman`, aflat` la grani]a
dintre via]` [i moarte, le resimte. De[i au fost semnalate \n cele mai multe
dintre cazuri la oameni de v\rst` adult`, asemenea fenomene s-au \nt\lnit [i la
copii, care, \n preajma mor]ii, au declarat p`rin]ilor c` s-au visat \ntr-un loc
foarte frumos, unde s-au \nt\lnit [i au vorbit cu bunicii deceda]i. |n unele
cazuri, lucru [i mai straniu, unii dintre ace[ti copii afla]i pe moarte nici m`car
nu-i cuno[teau pe oamenii \n v\rst` care-i \nt\mpinau "dincolo", mama sau tat`l
lor recunosc\ndu-[i \ns` p`rin]ii \n acei b`tr\ni!
Cazuri precum cele c\teva pe care vi le-am supus aten]iei [i care fac
parte dintr-o cazuistic` extrem de vast`, adunat` de-a lungul anilor de
 167

specialistul hematolog ce a dorit s` le dezv`luie nu s\nt singulare. |n \ntreaga

lume au fost semnalate asemenea fenomene, pe care [tiin]a \ncearc` \nc` s` le
explice. |ns` p\n` la momentul de fa]`, o explica]ie nu a putut fi dat`
modului \n care oamenii, [i cu prec`dere copiii mici, \[i presimt propria
moarte. Probabil c` [tiin]a mileniului ce vine va reu[i s` dezlege aceast`
enigm` [i prin aceasta s` dea r`spuns [i \ntreb`rii ce-i fr`m\nt` pe oameni de
la \nceputul veacurilor: Ce se afl` "dincolo"?

"CULOAREA C~ZUT~ DIN CER"

Despre misteriosul fenomen petrecut \n urm` cu patru ani [i jum`tate

\ntr-o gr`din` de la periferia ora[ului R\mnicu V\lcea, presa a informat, la data
respectiv`, cu zg\rcenie [i a f`cut-o \n treac`t, fr`m\ntat` de alte probleme, mai
"presante". Cotidianul local "Curierul de V\lcea" a inserat un articol,
"Evenimentul Zilei" a publicat [i el o [tire de c\teva r\nduri, \n rest, din partea
mass media, t`cere deplin`. Singurii care au \ncercat s` afle c\t mai multe [i s`
p`trund` c\t mai ad\nc \n elucidarea cazului au fost, ca \ntotdeauna, am putea
spune, tot investigatorii particulari, pasiona]i de mister, c`l`uzi]i de cele mai
sincere dorin]e de aflare a adev`rului, dar, din p`cate, nedispun\nd niciodat` [i
de fonduri pe m`sur`. Tudor Iosifaru este, \n povestea de fa]`, acest
investigator, care, a inteprins o anchet` pe cont propriu, cu r`spundere [i
profesionalism, [i c`ruia \i mul]umesc, pe aceast` cale, pentru sprijinul acordat
\n documentarea pentru acest capitol.
"Culoarea c`zut` din cer". Cam aceasta ar fi, parafraz\ndu-l pe Lovecraft,
cunoscutul scriitor american, cea mai potrivit` defini]ie pe care am putea-o da
fenomenului petrecut \n acel miez de var` \n ora[ul oltean. Dar s` nu anticip`m
[i s` d`m mai bine cuv\ntul martorilor. Ion Mihalache, \n v\rst` de 67 de ani, \[i
aminte[te: "Pe data de 12 iulie 1994, diminea]a, \n jurul orei opt, ie[ind \n
curte, am observat c` o parte din vie, un rond de flori din fa]a casei, ca [i
crengile a doi peri, erau p\rjolite, \ntr-un mod pe care nu-l mai \nt\lnisem
niciodat`. Nu era nici man`, nici arsur`, nu [tiu ce era. Cred c` \n acea noapte
 168

se petrecuse aceast` p\rjolire, fiindc` s\nt absolut sigur c`, \n urm` cu o zi totul
era normal, am stat \n curte p\n` seara, vremea fiind foarte pl`cut` [i nu am
observat nici un semn c` vegeta]ia ar avea ceva. |n acest interval, de c\teva ore,
deci din jurul orei zece seara p\n` a doua zi, diminea]a la opt, c\nd m-am
trezit, s-a \nt\mplat ceva...nemaiv`zut! Am fost foarte nec`jit din cauza acestui
lucru care s-a \nt\mplat. Vi]a de vie era distrus` pe o por]iune de c\]iva metri
p`tra]i, de asemenea crengile a doi peri afla]i de o parte [i de alta a butucilor
de vie au fost arse. |ns` cel mai sup`rat am fost c\nd am v`zut c` stratul de flori
de care eram at\t de m\ndru, [i \n special dalia pitic`, o floare nespus de
frumoas`, era complet carbonizat. Toate frunzele erau negre, ca date cu
smoal`, de parc` ar fi c`zut vopsea neagr` din cer, peste ele!".
Pentru a ne clarifica mai bine asupra aspectelor problemei, iat`
descrierea fenomenului \n accep]ia unui alt martor care a avut posibilitatea s`
asiste la efectele lui, domnul profesor Tudor Iosifaru. Iat` ce scrie domnia sa,
citat de C`lin Turcu \n cartea "OZN - ultima or`": "|n zona afectat` intrau circa
6 mp de vie dispus` pe spaliere (vezi fotografia - n.n.), dou` crengi de la doi
peri (\n prezent unul dintre ace[ti pomi a fost t`iat - n.n.) situa]i \n partea de
est, respectiv de vest a zonei afectate, precum [i c\teva tufe de ferig`,
c\rcium`rese, dalie pitic` [i regina nop]ii, aflate \ntr-un mic rond la r`d`cina
p`rului dinspre vest (...) Por]iunea afectat` are o form` aproximativ circular`.
Singurele urme la sol s\nt cele din micul rond de flori, \n rest curtea casei fiind
asfaltat`. Tot \n gardul sudic, printre butucii de vie cre[te un piersic ( t`iat [i
el, \ntre timp, fiindc`, la fel ca [i p`rul, nu mai d`dea rod - n.n.), de asemenea
afectat. Dac` ar fi s` alc`tuim o machet` a zonei respective, vegeta]ia atins` s-
ar situa \ntr-un con imaginar, dispus oblic, cu v\rful \n jos, pe direc]ia E-SE -
V-NV. Axa "v\rf - baza conului " ar avea aproximativ 8 m, diametrul bazei
fiind de aproximativ 4 m".
Domnul Ion Mihalache adaug`: "Dup` c\teva zile, atunci c\nd au venit de
la ziar s` vad` ciud`]enia, anun]a]i de mine ( \n parantez` fie spus, domnul
Mihalache dorea s` [tie, de la persoane avizate, dac` perele [i strugurii din
zona anomaliei aveau s` mai fie...bune de m\ncat!), frunzele, din negre, au
 169

\nceput s` devin` galben-maronii, ca [i cum ar fi fost apuate de toamn`.

Celelalte frunze din gr`din` erau, bine\n]eles, verzi, nu aveau nimic, dar astea
se uscau v`z\nd cu ochii, \n vreme ce prin frunzele florilor parc` d`duse iama
un stol de l`custe, \ntr-at\t erau de roase [i de g`urite. |n acel an, \n zona cu
pricina, n-am mai avut nici un fel de recolt`, nici o boab` de strugure, nici o
fruct` nu s-a f`cut. Anul urm`tor, \ns`, via [i-a revenit".
Dar lucrurile stranii nu se opresc, cum ar putea p`rea, aici. Tot \n acea
noapte, ie[ind la toalet`, doamna Ana Mihalache, so]ia lui Ion Mihalache,
trece prin zona afectat` de anomalie [i va resim]i, imediat, o sl`biciune
exacerbat`, generalizat`, care o va face s` zac` la pat, complet lipsit` de puteri,
nu mai pu]in de 36 de ore!! "C\nd am ie[it la toalet`, n-am avut nimic, declar`
domnia sa. C\nd m-am \ntors, \ns`, am sim]it dintr-o dat` c` mi se face r`u. Am
intrat \n cas` [i am luat Dipiridamol [i Nifedipin, crez\nd c` am probleme cu
inima. Toat` ziua am bolit [i toat` noaptea. Nu [tiam ce e cu mine: nu m` durea
nimic, dar mi-era cumplit de r`u" Mai mult, atunci c\nd, \n sf\r[it, doamna
Mihalache reu[e[te s` se scoale [i s` mearg` la doctor, afl` c` suferise o varia]ie
brusc` de tensiune, neobi[nuit` nici chiar pentru o bolnav` de cardiopatie
ischemic`, precum dumneai. De altfel, dup` cum ne-a m`rturisit, aceasta a fost
prima [i ultima problem` mai serioas` pe care a avut-o vreodat` cu inima, din
acea zi astfel de probleme nu s-au mai repetat. Nici ast`zi, \ns`, doamna
Mihalache nu [i-a putut formula o p`rere asupra a ceea ce a fost acel misterios
"ho] de putere" invizibil, \nt\lnit \n noapte.
Cum, la urma urmei, nimeni nu a putut-o face. At\t femeia, c\t [i so]ul ei,
nu [tiu s` fi auzit zgomote ciudate pe timpul nop]ii, de[i, ca orice b`tr\n, au
somnul u[or [i simt lesne orice zgomot. De asemenea, nici unul nu a observat
vreun fenomen de natur` luminoas`, nici vreun miros mai deosebit. |n schimb,
ulterior, un vecin, Gheorghe Ciuc`, I-a spus, \ntr-o discu]ie amical`, lui Ion
Mihalache, c`, \n noapte cu pricina, a z`rit, deasupra casei acestuia din urm`, o
lumin` ciudat`, ca o flac`r`, str`lucind doar pre] de o fr\ntur` de clip`. Vecinul
nu-[i mai amintea \ns` la ce or` v`zuse acea lumin` ca de flac`r` [i, din
p`cate, \ntre timp, el a murit.
 170

Titlul articolului despre aceast` stranie \nt\mplare, articol ap`rut \n

men]ionatul ziar local, este "Ori dracul, ori extratere[trii". Dincolo de latura sa
senza]ional`, credem \ns` c` titlul nu explic` \n nici un fel fenomenul petrecut
la 12 iulie 1994, \n R\mnicu V\lcea. Privind lucrurile la modul serios, ce
putem spune? C`ror factori s` se fi datorat bizara anomalie? Se poate
argumenta c` totul nu a fost dec\t un rezultat al polu`rii care, iat`, an de an,
afecteaz` tot mai mult vegeta]ia. Dar surse de poluare \n apropierea casei
so]ilor Mihalache nu exist` ( pe o strad` al`turat` se afl` CARPATINA, o
fabric` de industrializare a lemnului), iar singura surs` semnificativ` [i
poten]ial` de poluare este Combinatul Chimic, aflat \nspre sud, la 15 kilometri
distan]`, Combinat care \ns` nici \n urm` cu 20 de ani, c\nd producea la
\ntreaga capacitate, nu afecta, prin emana]ii de clor, dec\t o parte a locuitorilor
din partea de sud a ora[ului, nicidecum partea de nord!
S` fie vorba de o ploaie acid`, ori de un nor toxic, asemeni celui care, \n
1986, \n India, a dus la moartea a sute de oameni? {i mai pu]in probabil` o
asemenea explica]ie, date fiind zona extrem de restr\ns` pe care a avut loc
incidentul, ca [i, de altminteri, lipsa oric`rei precipita]ii at\t \n ajun, c\t [i dup`,
c\nd s-au \nregistra constant temperaturi de peste 25 grade, iar cerul a fost \n
permanen]` senin.
Nici deflagra]ia unui fulger globular nu poate explica \n totalitate
fenomenul. P\n` la un punct, e drept, ne putem g\ndi la o asemenea explica]ie,
cu at\t mai mult cu c\t [i martorul Gheorghe Ciuc` sus]ine c` a v`zut o lumin`
puternic` deasupra casei so]ilor Mihalache. Dar, cum este bine [tiut, fulgerul
globular se descarc` \ntov`r`[it \ntotdeauna de o puternic` deflagra]ie, or
martorul nu men]ionase deloc, \n descrierea sa, producerea vreunui efect
acustic. Asta ca s` nu mai vorbim de "raza de ac]iune" cel pu]in curioas` a
prezumtivului fulger, care este, \n mod nemai\nt\lnit, nu sferic`, ci...conic`,
dup` cum bine observ` domnul Iosifaru.
Ipotezele, \n enigmaticul caz din Oltenia, nu se opresc aici. S\nt, f`r`
\ndoial`, mult mai multe: se poate vorbi [i despre un tip de energie necunoscut,
[i despre vreun efect fizic sau meteorologic poate insuficient cercetat de [tiin]a
 171

modern`, dup` cum putem vorbi [i despre prezen]a unei entit`]i bioenergetice
care s-a manifestat nu numai prin "p\rjolirea" vegeta]iei, dar [i prin "furtul"
energiei vitale a doamnei Mihalache. Oare ar fi hazardat, \n aceast` privin]`, s`
privim fenomenul ca pe o simpl` secven]` din evolu]ia unei "fiin]e
bioplasmatice", entitate cvasi-invizibil` care, dup` cum sus]in tot mai mul]i
oameni de [tiin]`, s-ar deplasa printr-un continuu schimb de energie cu
spa]iul \nconjur`tor? Cu alte cuvinte, s` fi expirat aceast` misterioas` f`ptur`
invizibil`, asemeni zmeilor [i dragonilor din basme, o energie capabil` s`
p\rjoleasc` totul \n cale [i s` fi inspirat apoi, pentru a se re\nc`rca energetic, din
energia vital` a femeii care, \nt\mpl`tor, se afla prin preajm`? Tot ce ne putem
noi imagina este posibil, [i poate chiar ceva mai mult dec\t totul...

FOC DIN CER ASUPRA SOVEJEI!

Zon` pastoral` de mare frumuse]e, leag`nul "Miori]ei", dar nu \n ultimul

r\nd punct de mare atrac]ie turistic`, cunoscut [i apreciat at\t la noi c\t [i \n
str`in`tate, localitatea moldovean` Soveja se bucur` ast`zi de o faim` redutabil`
\n ceea ce prive[te splendoarea plaiurilor sale. Pu]ini [tiu \ns` c`, al`turi de
aura de t`r\m paradisiac, desprins parc` din "piciorul de rai" sl`vit \n baladele
populare, Soveja mai are [i un alt renume, nedorit de ast` dat`. De la \nceputul
secolului, zeci de incendii, unele explicabile, altele cu o cauz` \nc`
nedescifrat`, au cuprins comuna. Cele mai recente au avut loc anul trecut, la
un interval de numai trei luni, \n ele focul distrug\nd din temelii case [i topind
agoniseala de ani de zile a harnicilor oameni ai locului.
|nc` din perioada interbelic` avem ve[ti despre incendii misterioase
ab`tute asupra Sovejei. C`ci \nc` de pe atunci, se pare c` putem vorbi despre
un lan] de incendii f`r` cauz` aparent`, dar cu o desf`[urare rapid` [i
dezastruoas`. Domnul Gheorghe Chiciorea, viceprimar al comunei Soveja,
este de p`rere c` mai degrab` se poate vorbi despre neglijen]a oamenilor dec\t
despre un blestem care s` apese asupra acestor locuri. "|ntr-adev`r, mi-a
 172

declarat domnia sa, aici, la Soveja, au avut loc numeroase incendii, ultimele
dou`, extrem de puternice, \n prim`vara [i vara anului trecut. Cred \ns` c` ele
se datoreaz` incon[tien]ei unor oameni de la noi, ca [i faptului c` majoritatea
caselor s\nt construite din lemn, fiind o zon` prin excelen]` forestier`. Nu cred,
deci, c` exist` ceva misterios \n tot acest lan] de incendii!". Dar, departe de a fi
subiectivi, nu ne putem totu[i, ab]ine s` remarc`m faptul c`, \n \ntreaga zon`
muntoas` a Vrancei casele s\nt construite \n propor]ie de 75 % din lemn [i, de
asemenea, nimic nu ne-ar putea face s` g\ndim c` locuitorii din Soveja, ace[ti
moldoveni vrednici, din neamul s`n`tos al r`ze[ilor, ar fi ni[te gur`-casc`, \n
vreme ce vecinii lor, din celelalte comune, s\nt ni[te exemple de vigilen]`.
Oamenii s\nt oameni pretutindeni [i, de vreme ce, spre deosebire de Soveja, \n
alte sate nu au mai fost semnalate incendii majore vreme de decenii \ntregi,
este logic s` ne \ntreb`m de ce aici incendiile s\nt at\t de des semnalate [i mai
ales de s\nt a[a de v\rtoase, de pr`dalnice? C`ci iat`, oricine poate verifica,
vreme de aproape un secol, focul a f`cut ravagii \n gospod`riile sovejene,
arz\nd de la c\teva case la \ntreaga a[ezare...
Dup` c\teva incendii - s` le numim "minore" - , \n perioada interbelic`, \n
anul 1943 are loc o adev`rat` catastrof` pentru cei din Soveja. Garnizoana
german` cazarmat` aici (era vremea ocupa]iei hitleriste - n.n.) \ntrerupea, din
c\nd \n c\nd, monotonia vie]ii cazone, \ntr-un loc unde "nu se \nt\mpla nimic",
prin petreceri [i banchete zgomotoase. |n cadrul unui astfel de banchet, \n vara
lui '43, \nt\mplare sau nu, un soldat german ame]it de b`utur` toarn`, noaptea,
benzin` \n loc de gaz \n focul vetrei casei unde era g`zduit. Are loc o explozie
puternic` [i casa este cuprins` instantaneu de fl`c`ri. Fl`c`ri care, \n aceia[i
noapte, deci \n mai pu]in de opt ore, vor cuprinde \ntreaga a[ezare, \nte]ite de
un v\nt nemaiv`zut, iscat parc` din senin! Rezultatul este tragic: peste 400 de
case, deci aproape toat` comuna, s\nt mistuite \n incendiu - despre eventualele
victime nu avem nici o [tire, dar probabil c`, date fiind amploarea [i
rapiditatea incendiului, ele nu au lipsit. Cu greu, dup` r`zboi, a[ezarea se
reface, dar la intervale regulate, calculate parc` cu precizie, focul \[i ia tributul
lui de la sovejeni: nu trece deceniu f`r` ca a[ezarea, devenit` \ntre timp una
 173

dintre cele mai atr`g`toare sta]iuni balneo-climaterice din România, s` nu cad`,

\ntr-o mai mic` sau mai mare m`sur`, prad` fl`c`rilor.
1998 a fost, orice s-ar spune, un an negru pentru cei din Soveja. Negru
ca [i casele lor arse de fl`c`ri, case din care numai sobele au mai sc`pat "\n
picioare", \n rest sinistra]ii pierz\ndu-[i \n foc toat` agoniseala de-o via]`.
Primul incendiu s-a declan[at \n ziua de 6 aprilie, \n satul Ruc`reni, iar cel de-
al doilea a fost pe 11 iulie, \n satul Dragosloveni, zona Gole[ei. Dac` ultimul
incendiu din aceast` serie "neagr`" a fost de o mai mic` amploare, \n el fiind
distruse 13 case, \n cazul incendiului din aprilie putem vorbi de un dezastru.
Au ars din complet nu mai pu]in de 33 de gospod`rii, din case nemai
r`m\n\nd \ntregi, a[a dup` cum spuneam, dec\t sobele!
Ini]ial, focul pare s` se fi declan[at din curtea Mariei Ti]a, care \nc`lzea
ap`, \ntr-un cazan, pe pirostrii, s` spele rufe. Pe la ora dou` a dup`-amiezii, o
pal` de v\nt deosebit de puternic` a aruncat o jerb` de sc\ntei pe mica buc`t`rie
de var` din curte. De semnalat faptul c`, p\n` atunci, v\ntul abia adiase, un v\nt
u[or, prim`v`ratec. Fl`c`rile cuprind buc`t`ria, construit` din lemn [i amenin]`
s` se extind` rapid. Sar vecinii, \nsp`im\nta]i, s\nt chema]i pompierii, dar, pe
c\nd lumea se zbate s` sting` acest focar, se \nt\mpl` un lucru pe care nimeni
nu l-a putut - [i probabil nici nu o s`-l poat` explica vreodat`: o alt` pal` de
v\nt, de o violen]` incredibil`, ridic` \n aer o bucat` din acoperi[ul \n fl`c`ri
(din [indril`, extrem de inflamabil`) [i, dup` ce o poart` \n zbor c\teva zeci de
metri, o zv\rle exact asupra unei case b`tr\ne[ti p`r`site, ai c`rei locatari -
Vl`d`u Constanda [i Vl`d`u Gheorghe - muriser` de mult, dup` cum ne-a
dest`inuit o alt` martor` ocular`, doamna {erban Mina. Casa este mistuit` de
foc \n mai pu]in de cinci minute, iar limbile de foc se n`pustesc cu l`comie
asupra caselor din \mprejurimi. Ghinea Florica declar`: "Eu eram atunci la
spital, iar omul meu se afla \n cas` [i dormea. Norocul nostru a fost c` a venit
nora [i l-a scos la timp, c` de mai st`tea cinci minute, ardea [i el. A fost un
pr`p`d, \n mai pu]in de o or` a ars tot ce vede]i \n jur, peste treizeci de
case...N-am avut ce face, am stat [i ne-am uitat cum ni se duce pe apa s\mbetei
toat` avu]ia!"
 174

"Mi-a ars tot, spune doamna Ghinea Maria. Nici nu [tiu cum s-
a \nt\mplat. Focul venea de pretutindeni, limbile fl`c`rilor erau \nalte c\t st\lpii
de telegraf [i se r`sp\ndeau cu repeziciune". O vecin` de-a dumneai adaug`:
"St`team cu to]ii [i ne uitam la casa Ti]ei, cum se luptau pompierii s` o sting`.
Nu ne-ar fi trecut prin cap pentru nimic \n lume c` [i casele noastre, aflate la
zeci de metri dep`rtare, au s` ard`. {I deodat`, a zburat o plaghie de acoperi[ pe
o cas` b`tr\neasc`, p`r`sit` [i totul \n jur a pornit s` ia foc. {i a ars de nu s-a mai
ales nimic...Nimic, nimic nu ne-a mai r`mas, dec\t sobele se mai ridicau din
d`r\m`turi. Focul chiar din cer parc` venea [i era \nalt de cinci st\njeni. Eu a[a
ceva n-am mai v`zut, dar zic `I b`tr\ni c` a mai fost un asemenea foc, dar \n
timpul r`zboiului. Nu [tiu cine-i de vin` pentru asta, poate r`utatea oamenilor,
c` prea s-a \nr`it acuma lumea...Ori poate c` purt`m noi p`catele \nainta[ilor
no[tri, c` prea s-au adunat toate urgiile asupra Sovejei".
Cuvintele b`tr\nei, dincolo de a fi iscodiri supersti]ioase sau explica]ii
simpliste, cele mai la \ndem\na unor oameni simpli, par \ntemeiate. Se pare,
a[adar, c` explica]ia tuturor acestor incendii nu trebuie c`utat` numai \n
compozi]ia cl`dirilor sau \n neglijen]a flagrant` a locuitorilor. Cauza
primordial` pare s` fie de un cu totul alt gen. Se vorbe[te deseori despre un
blestem pe care o c`lug`ri]` de la o m\n`stire din apropiere l-ar fi aruncat
asupra satului, dup` ce un localnic refuzase s`-i dea ap` de b`ut: "Dac` nu-mi
da]i ap`, nici voi s` n-ave]i parte de ea [i focul s` v` mistuie!" . Aceast` teribil`
anatem` ar fi fost rostit`, spune gura lumii, prin anii '20. {I, cum se poate
observa, leg`tur` sau coinciden]`, toate incendiile care s-au ab`tut asupra
Sovejei au avut loc ulterior acestei perioade. De asemenea, oamenii locului
mai sus]in c` ceea ce se petrece azi cu comuna lor s-ar datora faptului c`
odinioar`, tot undeva la \nceputul secolului, \n apropierea Sovejei, la C\rligata,
s-ar fi aflat un schit de lemn, c`ruia o m\n` criminal`, dar un sovejean, I-ar fi
dat foc, din ra]iuni necunoscute. Schitul a ars complet, astfel \nc\t ast`zi nu se
mai vede nici urm` din el.
Oricare ar fi cauza care declan[eaz`, aproape an de an, incendii \n
Soveja, nu putem dec\t remarca stranietatea acestor incendii, at\t \n ceea ce
 175

prive[te declan[area lor, c\t mai ales modul de propagare - rapiditatea

extinderii focului, care parc` se \ntinde peste comun` cu furia unei fiin]e vii, [i
nu ca simplu fenomen, accentuarea, la fel de brusc`, de puternic` [i de
inexplicabil`, a v\ntului [i nu \n ultimul r\nd modul de extindere a focului. F`r`
s` exager`m c\tu[i de pu]in, putem spune c` parc` toate stihiile naturii se
coalizeaz` atunci \mpotriva sovejenilor, spre a-i pedepsi. Pentru o vin` de care
ei nu au habar...

HIMERA VERDE DIN CIMITIRUL BELLU

Miturile popoarelor antice abund` \n descrierea unor animale fabuloase,

beneficiind de puteri incredibile, care-i uimeau pe eroii din vechime. Fiin]e
precum Grifonul, Sfinxul, Meduza, Himera, par \ns` ast`zi de domeniul
fantasticului, de[i exist` voci, [i \nc` din tab`ra oamenilor de [tiin]`, care sus]in
c` multe dintre aceste creaturi extraordinare ar fi tr`it cu adev`rat pe
P`m\nt, \n timpuri imemoriale. Astfel, balaurii de care vorbesc legendele ar
putea fi, prin prisma acestor teorii, dinozaurii jurasicului, [i \nc` mul]i al]i
mon[tri \[i pot g`si coresponden]a \n animale care tr`iesc [i \n zilele noastre,
dar care erau, \n acele vremuri de demult, insuficient cunoscute - rinocerul
este doar un exemplu \n acest sens. Cu toate acestea, exist` creaturi \n
mitologie care, oric\t s-ar str`dui [tiin]a s` le g`seasc` un corespondent \n
realitate, nu va reu[i. {i totu[i, se prea poate ca [i aceste fiin]e s` fi tr`it, c\ndva
pe Terra, venind \ns` de...altundeva. O asemenea bizar` fiin]` face [i obiectul
acestui capitol, al c`rei eroin`, o doamn` din Bucure[ti, ne dezv`luie
am`nuntele uluitoare ale veritabilei "\nt\lniri de gradul III" la care a fost
martor`.
Doamna Ioana Slabu avea \n anul 1983, c\nd s-a petrecut
aceast` \nt\mplare inexplicabil`, 58 de ani. R`mas` v`duv` \nc` de la 24 de ani
(so]ul domniei sale a c`zut victim` terorii ro[ii, dezl`n]uite de comuni[ti dup`
r`zboi), nu s-a mai rec`s`torit, prefer\nd s`-[i duc` via]a mai departe \n
 176

singur`tate. Departe de a fi o habotnic`, o bigot`, dup` cum \ns`[i m`rturise[te,

doamna din Bucure[ti este totu[i o femeie credincioas`, cu frica lui Dumnezeu.
De[i era spre sf\r[itul lunii septembrie, vremea era atunci foarte
c`lduroas`, cu temperaturi aproape la fel de ridicate ca [i vara. |ntr-o s\mb`t`,
doamna Slabu nu mai re]ine cu precizie data, dar [tie c` era s\mb`t`, s-a hot`r\t
s` mearg` la cimitirul Bellu, acolo unde erau \ngropa]i p`rin]ii ei, s` mai
\ngrijeasc` mormintele. "Am intrat \n cimitir, \[i aminte[te dumneai, iar aleile
erau aproape pustii. Mi-am luat lum\n`ri, dup` care m-am \ndreptat spre locul
unde erau \ngropa]i p`rin]ii mei, \ntr-o zon` aflat` \ntr-o margine a cimitirului.
Pe ultima alee principal`, care este foarte lat`, am observat, la circa 50 metri,
pe iarb`, un corp de culoare verde, ca un glob, la nivelul solului. Se afla
chiar \n mijlocul ierbii. Era \nalt cam de jum`tate de metru, perfect sferic [i
difuza \n jur o lumin` clar`, de culoare verde deschis, foarte puternic`. <Ce-o fi
asta?> mi-am zis, f`c\ndu-mi cruce [i rug\ndu-l pe Dumnezeu s` m` \nt`reasc`,
fiindc`, v` spun, eram con[tient` c` ceva obi[nuit nu putea fi! Am hot`r\t s` nu
iau \n seam` aceast` apari]ie [i s` m` duc direct la morminte. Mi-era, recunosc,
pu]in team`, sclipea ca un cristal, nu mai v`zusem niciodat` a[a ceva [i nici nu
cred c` am s` mai v`d, c\t oi tr`i... Ajuns` la morm\nt, am aprins lum\n`rile [i
m` uitam, pe furi[, s` v`d ce se mai petrece. {i brusc, globul acela verzui
observ c` se transform` \ntr-o fiin]`: era ca o pas`re, avea g\tul lung, capul mic,
ca de p`pu[` [i ochii alungi]i, negri [i lucio[i, ca dou` boabe de cafea. |ns` ceea
ce m-a mirat a fost coada care se z`rea \n spate, coad` lung` cred de doi metri!
P`rerea mea e c` prima dat`, atunci c\nd mi se p`ruse a fi un glob, aceast`
creatur` nemai v`zut` st`tuse a[a cum stau p`s`rile, pe cuib, [i de aceea nu-i
observasem nici cap, nici ochi, nici nimic. Acum \ns` o vedeam perfect. Radia,
\n continuare, aceea[i lumin` verde deschis, care parc` \i str`b`tea, prin piele.
C`ci corpul nu-i era acoperit nici cu pene, ca la o pas`re, nici cu blan`, ca la un
animal, ci cu un soi de piele foarte fin`, solzoas`. Era, dac` vre]i, ca un abajur
de veioz` prin care str`b`tea lumina unui bec verde fosforescent. Am r`mas
efectiv \nlemnit`, lipit` de un copac care se afla la c`p`t\iul mormintelor a lor
mei! Iar creatura aceasta misterioas` a \nceput, atunci, s` se apropie de mine.
 177

Avea dou` picioare, groase cam c\t picioarele unui scaun [i mergea, dar \n ce
fel: atunci c\nd punea un picior \n p`m\nt, cel`lalt era ridicat, parc` \i intra \n
corp, c` nu-l mai vedeam deloc, ca s` apar`, \n clipa urm`toare, c\nd disp`rea
cel`lalt! Un alt lucru care m-a uimit a fost c` acea enigmatic` <pas`re>, eu a[a
am numit-o, deoarece mi s-a p`rut c`, la urma urmelor, cel mai mult sem`na cu
o pas`re, cu o leb`d` mare, gras`, nu avea t`lpi. Am stat [i am privit-o foarte
atent [i s\nt sigur` de ce spun: picioarele se terminau cu ni[te cioturi boante, pe
care fiin]a mergea perfect, f`r` s`-[i piard` nici un moment echilibrul! Prima
dat` mi-a fost fric`, z`rind-o venind spre mine, credeam c` m` va mu[ca, sau
ceva de genul `sta, c`ci nu excludeam nici posibilitatea s` fi fost vreun [arpe,
judec\nd dup` g\tul peste m`sur` de alungit [i dup` coad`, dar, c\nd s-a mai
apropiat, am v`zut c` nu p`rea s` aib` gur` [i m-am mai lini[tit. Printre ochi se
l`sa \n jos, pornind de la ]easta complet lipsit` de p`r, o f\[ie de piele de
culoare tot verde, dar mai \nchis, care se \ntindea peste fa]`, peste g\t [i se
r`sucea, \n dreptul pieptului, spre st\nga, intr\nd parc` \n pielea deschis` la
culoare de acolo. Coada se mic[ora treptat \n diametru [i c\nd creatura mergea,
I se \ncol`cea \n jurul trupului, dintr-o mi[care! Am stat acolo, urm`rindu-i
evolu]ia, zeci de minute [i, spre stupoarea mea, am v`zut c`, pe toat` durata
depl`s`rii, nu a c`lcat nici m`car o singur` dat` pe vreun morm\nt, de[i distan]a
dintre morminte, banda aceea, era foarte \ngust`. |n mod clar avea un
comportament inteligent. Lungimea ei total`, de la v\rful cozii p\n` la cap era,
apreciez eu, de aproape trei metri. Ajung\nd l\ng` mine, s-a oprit, m` aflam tot
l\ng` pom, aproape lipit` de el [i cred c` atunci <himera> nu se afla la mai
mult de un metru jum`tate - doi metri de mine. Dac` a[ fi f`cut doi pa[i, a[ fi
putut s` o ating, dar mi-a fost fric`. Nu scotea nici un sunet, nu se sim]ea nici
un miros str`in venind dinspre ea, nici c`ldur`, nici frig, singurul lucru
remarcabil era \n continuare r`sp\ndirea luminii verzui, puternice. S-a oprit,
a[adar, [i a \nceput s` admire, cu luare aminte, cele dou` cruci de lemn de la
c`p`t\iul p`rin]ilor mei. |mi d`dea impresia, s` [ti]i, c` le citea, cu at\ta interes [i
concentrare se uita! Dup` ce a privit, timp de c\teva minute, s-a r`sucit [i a
venit la picioarele mele. A \nceput s` m` priveasc`, cu ochii aceia alungi]i, care
 178

nu aveau deloc albul ochilor, nici gene, nici spr\ncene, cum avem noi,
oamenii, ci erau numai dintr-o culoare, negru-cafenii. Erau ad\nci [i mari, m`
privea, \n t`cere [i, uit\ndu-m` \n ochii ei hipnotici, parc` sim]eam cum m`
lini[tesc, cum teama, ce se cuib`rea \nc` \n sufletul meu, dispare. M-a studiat
a[a, vreme de jum`tate de or`, centimetru cu centimetru [i, \n tot acest r`stimp,
n-am fost \n stare s` fac o mi[care! {i apoi, a \nceput s` se \ndep`rteze, iar eu,
ca [i cum a[ fi vorbit unei fiin]e dragi, I-am spus, cu voce tare: <De ce pleci?
Te rog, te implor, mai stai!> {i-a sucit capul [i m-a privit cu ochii aceia
inteligen]i, eram sigur` c` \n]elesese ce doream. |n acel moment, la cap`tul
aleii a ap`rut o femeie [i i-am strigat: <Vino repede, s` vezi ceva ce n-ai mai
v`zut!> Dar doamna \n cauz`, observ\nd <himera>, a ]ipat: <Nu vin, mi-e
fric`!>. Atunci, bizara apari]ie m-a privit direct \n ochi [i am sim]it distinct \n
creier un g\nd: <}ie de ce nu ]i-a fost fric`?> Atunci nu mi-am putut explica
acest g\nd, dar ast`zi s\nt absolut sigur` c` <himera> mi-l trimisese...Dup` asta,
n-a mai stat mult [i a plecat, alene, disp`r\nd dup` o gr`mad` de pietre, \n
direc]ia zonei unde se afl` ast`zi mormintele rudelor eroilor din Decembrie
'89. Atunci era un teren viran, \n paragin`. Din clipa aceea nu am mai v`zut-o
vreodat`, dar crede]i-m`, am r`mas at\t de impresionat` de \nt\lnirea de
atunci \nc\t deseori \mi revine \n minte imaginea acelei <himere>. |n
prim`vara anului urm`tor, merg\nd, \n preajma Pa[tilor, la biserica Zl`tari, am
hot`r\t s`-l rog pe un preot s` \ncerce a-mi explica p`]ania din toamna trecut`.
N-am g`sit preotul, era un diacon t\n`r, I-am povestit ce mi se \nt\mplasem,
de-a fir a p`r. {ti]i ce mi-a spus? <Ce-ai v`zut dumneata este o viziune divin` [i
mi-a[ da [i c`ma[a de pe mine s` pot vedea [i eu a[a ceva!>"
F`r` \ndoial` c` \nt\mplarea de atunci, din cimitir, se poate \ncadra pe
drept cuv\nt \n galeria celor mai stranii fapte petrecute vreodat` pe P`m\nt. Ce
s` fi fost creatura observat` atunci de doamna Ioana Slabu? Femeia crede c`, \n
acea pas`re, sau "himer`", cum o mai denume[te, se \ncarnase spiritul unuia
dintre p`rin]i. Dar este aceast` ipotez`, cu valoare sentimental`, ce-i drept,
singura posibil`? Descrierea pe care bucure[teanca o face creaturii o apropie
pe aceasta din urm`, \n mod ciudat [i paradoxal de "vizitatorii" descin[i pe
 179

P`m\nt la bordul unor nave extraterestre: acela[i cap mic, ochii mari, hipnotici,
mai mult, o senza]ie de lini[tire, de pace resimi]it` atunci c\nd martora prive[te
\n ei, imposibilitatea de a mai face vreo mi[care [i g\ndul care nu-i apar]ine [i
despre care este convins` c` I-a fost insuflat, telepatic, desigur, de fiin]a
aflat` \naintea ei. |ns` asem`narea cu o fiin]` extraterestr` de genul "omule]ilor
cenu[ii" se opre[te aici, dar nu face imposibil` teoria ca "himera" s` fie totu[i o
fiin]` extraterestr`! Interesant` este [i acea radia]ie verde pe care corpul
"himerei" pare a o emite. S` fie atunci vorba despre o entitate eteric`, o
fantom`, cu alte cuvinte, o structur` de bioplasm` cu forme diferite de cele
omene[ti, dar care reprezint` materializarea unei fiin]e umane, eventual
decedate, a[a cum, de altfel, este de p`rere [i martora? Nici aceast` ipotez` nu
poate fi exclus`, ba dimpotriv`, pare chiar mai credibil` dec\t "teoria
extraterestr`". Dup` cum, studiind desenul f`cut dup` descrierile doamnei
Slabu de c`tre prietenul meu, graficianul Dan Ghi]ulescu, nu m-am putut
ab]ine s` nu remarc o stranie similitudine cu...monstrul din Loch Ness.
Oricum am privi lucrurile, enigma provenien]ei acestei fiin]e "imposibile" nu
este egalat` dec\t de a scopului venirii sale acolo: nu vom [tii niciodat` ce a
c`utat acea entitate sosit` din alt` lume sau din alt` dimensiune pe aleile
cimitirului Bellu, \ntr-o frumoas` diminea]` de toamn`...

LEMNELE CARE SE APRIND SINGURE

|n acest sf\r[it de veac [i de mileniu, fenomenele stranii [i anomaliile tind

s` fac` parte din via]a tot mai multor oameni, la noi [i pretutindeni. Legendele
[i eresurile din b`tr\ni \ncep s` fie privite cu al]i ochi: atunci c\nd oamenii
zilelor noastre v`d "farfurii zbur`toare" travers\nd cerul cu viteze incredibile,
iau, \n fine, \n considerare, [i spusele din b`tr\ni asupra "zmeilor de foc", sau
c\nd persoane r`t`cite \n p`dure r`m\n paralizate \n urma unor bizare \nt\lniri
cu "fiin]e de abur", pun pre] [i pe "basmele" despre Iele...Exemplele de acest
gen ar putea continua pe pagini \ntregi. Trebuie remarcat faptul c` majoritatea
acestor fenomene enigmatice au ca martori persoane care, \n prealabil, nu
 180

crezuser` \n ruptul capului \n paranormal, consider\nd toate \nt\mpl`rile din

acest "muzeu al observa]iilor ciudate", cum bine le-a numit un scriitor, pove[ti
de adormit copiii.
Un asemenea caz \l reprezint` [i domnul Panait S\rbu din comuna
mehedin]ean` Corcova. La mijlocul lui decembrie 1998, cum provizia de
lemne pentru iarn` fusese serios afectat`, din pricina gerurilor zdravene c`zute
atunci \n aceast` parte a ]`rii, Panait S\rbu s-a hot`r\t s` mearg` \n p`dure, s`
mai taie ni[te copaci, ca s` aib` de S`rb`tori c`ldur` \n cas`. Om zdrav`n [i
\nc` \n putere, \n ciuda celor 65 de ani pe care \i are, Panait a \nh`mat calul la
c`ru]` [i a luat-o pe l\ng` cas`, spre p`dure (gospod`ria sa, aflat` mai la
marginea satului, este desp`r]it` de p`dure numai de un teren ml`[tinos,
\nghe]at bocn` la data respectiv`). Merg\nd pe drum, la liziera p`durii, b`tr\nul
a \nceput s` adune lemne, t`ind mai ales arborii usca]i, buni de foc sau crengile
deja c`zute. La un moment dat, a z`rit, \nainte, \n mijlocul drumului, o
mog\ldea]`. C\nd s-a mai apropiat, a oprit calul [i a realizat c` este o buturug`.
"Atunci n-am stat s` m` g\ndesc ce caut` buturuga aceea tocmai acolo, declar`
domnul S\rbu. Dimpotriv`, m-am bucurat c` m` scute[te de mai mult` munc`:
era mare, uscat`, exact cum \mi trebuia. Am luat toporul, c\teva icuri [i m-am
pus s-o mai \njum`t`]esc, taman acolo".
Dup` ce [i-a \nc`rcat c`ru]a cu lemne, ]`ranul s-a \ntors acas`, a deh`mat
calul [i s-a a[ezat cu nevasta la mas`. Toate au decurs normal, iar spre sear`,
cum se l`sase iar`[i un frig p`trunz`tor, Panait s-a dus \n magazie, unde
depozitase lemnele, s` ia un bra] de vreascuri. Spre mirarea sa, a observat c`
cioturile buturugii din mijlocul drumului p`reau mai uscate chiar dec\t lemnele
care st`tuser` p\n` atunci \n magazie, departe de orice surs` de umezeal`. A[a
c` a \nc`rcat ligheanul cu c\teva vreascuri [i a a[ezat deasupra dou` buc`]i
groase din buturug`.
F`r` s`-[i fac` prea multe griji \n leg`tur` cu acest fapt, ciudat \n
condi]iile \n care celelalte lemne culese \n acea zi p`strau un anumit nivel de
umezeal`, Panait intr` \n cas`, aprinde focul [i se culc`, pe la ora zece seara,
al`turi de Marina, so]ia sa. "Pe la miezul nop]ii, m-am trezit c` mi-era sete. M-
 181

am dus s` iau bidonul cu ap`, c\nd colo, ce s` vezi: l\ng` sob`, ardea mocnit
ceva. Am f`cut fe]e-fe]e, credeam c` s-a aprins covorul, de la vreo sc\nteie.
Da' ce s` vezi, c\nd m-am dus mai aproape, m-am uitat mai atent, era un lemn
gros, din buturuga aia, printre surcele, `la str`lucea de ziceai c`-i jar, nu alta.
Mi-am f`cut curaj [i mi-am apropiat palma de el. Abia atunci am b`gat-o pe
m\nec`: lemnul nu d`dea deloc c`ldur`, aveai impresia c` arde, dar de fapt era
rece, rece ca ghea]a!"
Speriat, b`tr\nul, care nu crezuse niciodat` \n astfel de fenomene
inexplicabile, o treze[te pe consoart` [i \i arat` [i ei ciud`]enia. Femeia aprinde
lumina iar \n decurs de o jum`tate de or` lemnul fosforescent \ncepe s` p\lp\ie
din ce \n ce mai \ncet, pentru ca \n final s` redevin` la normal, p`r\nd un lemn
obi[nuit, cu nimic mai diferit dec\t celelalte crengi din lighean. |n vreme ce
so]ul ei prive[te scena, uluit, ne[tiind ce s` cread`, doamna Marina S\rbu este,
de la bun \nceput, convins` c`-i vorba despre un lucru necurat [i \ncepe s` se
\nchine, ca s` alunge r`ul. "Acela am crezut c` este argintul viu, a spus ea, [i c`
cineva care ne vroia r`ul, ni-l trimisese. Eu de c\nd m` [tiu am zis c` nu-i lucru
curat cu casa asta. |n 1978, \n timpul unei furtuni de var`, un fulger a tr`znit-o,
distrug\nd acoperi[ul, de[i noi pe atunci nu aveam curent electric instalat [i, m`
g\ndesc [i eu, ar fi trebuit s` fie ultima cas` din sat \n stare s` atrag` fulgerul.
Alt` dat` [i aparatul de radio se opre[te din senin, uneori porne[te tot a[a, \n
mijlocul nop]ii, chiar f`r` s`-i d`m noi drumul, parc` ar merge singur!'.
Din p`cate pentru cei care ar fi dorit s` dea fenomenului o explica]ie
[tiin]ific`, r`m`[i]ele buturugii cu pricina au fost aruncate chiar a doua zi de
c`tre cei doi b`tr\ni, la \ndemnul unei vecine, care, ca [i Marina S\rbu, a fost
convins` c` este vorba despre farmece. |n aceste condi]ii, nici o cercetare
[tiin]ific` ne mai fiind posibil`, nu ne r`m\ne dec\t s` emitem ipoteze \n
privin]a misterioasei anomalii. Una dintre aceste ipoteze ar fi aceea c` ne ar fi
vorba despre ni[te bacterii sau ni[te ciuperci cu propriet`]i luminescente,
ciuperci \n genul ghebei de copac. Dar am`nuntele date de Panait S\rbu vin s`
contrazic` aceast` teorie: lemnul buturugii nu era umed, propice dezvolt`rii
 182

bacteriilor [i nici putred, favorabil fix`rii ciupercilor, ci perfect uscat. Or, cum
s` creasc` ni[te ciuperci \ntr-un mediu uscat?
Dezlegarea acestui mister [i a fenomenelor conexe \nregistrate \n casa
so]ilor S\rbu (fulgerul care a lovit-o \n mod inexplicabil, deregl`rile frecvente
ale aparatului de radio) este un lucru greu, dar nu imposibil de f`cut. Cert e c`,
indiferent de cauza care le-a declan[at, toate aceste evenimente reprezint` noi
pagini scrise \n dosarul faptelor paranormale \nregistrate \n ]ara noastr`.

PLAIUL SP|NZUR~TORILOR DE LA NATIMA

Spre deosebire de satele din jur, ce au denumiri obi[nuite, române[ti,

precum Cern`te[ti, B`e[ti, Aldeni sau Vl`de[ti, acest c`tun are un nume tare
ciudat: Natima. Un nume cu sonorit`]i exotice, la auzul c`ruia g\ndul te [i duce
la t`r\muri precum "gura de rai" descris` \n balada popular`. Dar, atunci c\nd ai
ajuns aici, vezi c` nimic din ce ]i-ai imaginat nu I se potrive[te. Locul este
mohor\t, casele s\nt rebegite [i oamenii deloc vorb`re]i. Totul pare s` ascund`
un mare mister, pe care nimeni nu se \ncumet` s`-l spun` str`inului abia sosit.
{I asta pentru c` Natima, plaiul cu nume at\t de dulce, a fost odinioar` loc de
execu]ie pentru cei intra]i \n conflict cu legea. {I, chiar dac` ultimul t\lhar
sp\nzurat aici [i-a dat duhul \n [treang acum aproape dou` sute de ani, pe la
1800, se pare c` zona mai p`streaz` \nc` amprenta energetic` a dramaticelor
fapte petrecute aici.
Pe culmea Natimei, o costi[` abia r`s`rit` dintre [esurile moi dimprejur se
z`resc azi doar c\]iva copaci desfrunzi]i, cu crengile ca ni[te gheare \ndreptate
spre cer, parc` ar fi m\inile condamna]ilor uci[i aici, \ntr-o ultim` rug` de
\ndurare. Oasele dezgolite de vreme ale celor sp\nzura]i se afl` sub p`m\ntul
reav`n, poate chiar acum, pe c\nd mergem pe costi[`, le c`lc`m \n picioare. Cei
uci[i erau \ngropa]i pe locul execu]iei, dar nu imediat, ci mai \nt\i erau l`sa]i s`
at\rne \n [treang [i s`-i ciuguleasc` p`s`rile cerului, [i "s` fie tuturor de pild`",
dup` cum suna sentin]a. Considera]i oameni f`r` c`p`t\i, nu le era permis
dreptul de a fi primi]i \ntr-un cimitir. Ast`zi, dup` at\]ia ani, nu mai [tie nimeni
 183

c\]i lucr`tori ai f`r`delegii [i-au g`sit pe plaiul Natimei ad`post pentru ve[nicie.
S\nt \ns` mul]i, f`r` \ndoial`. Dup` cum la fel de multe par lucrurile bizare
\nt\mplate aici.
Domnul Constantin Enea, un b`tr\n locuitor al Natimei, \[i aminte[te: "Pe
unde avem noi casele, nu era, \n vremurile acelea, dec\t c\mp. {I veneau, \n
ziua sorocit` execu]iei, cu c`ru]ele p\n` aici, [i r`p`iau din tobe, de se aduna
toat` suflarea s` vad` [i s` se \nfrico[eze. Atunci nu era ca acum, cu \nchisoare,
sau cu amenzi. F`ceai o fapt` rea, ucideai un om, te omora [i pe tine. Era
moarte pentru moarte [i nimeni nu se \mpotrivea legii domne[ti. Sp\nzura aici
pe to]i nelegiui]ii: pe omor\tori, pe t\lhari, pe haiduci, nu f`ceau deosebire.
Erau to]i potrivnicii lui Vod` [i n-aveau mil` de ei. |I at\rna \n [treang c\t ai
bate din palme [i acolo le putrezeau oasele!"
Pe la \nceputul secolului nostru, popula]ia a[ez`rii cresc\nd, oamenii
au \nceput s`-[i construiasc` locuin]e [i \n afara ei, spre culmea Natimei.
C`tunul astfel format tot Natima [i-a luat numele. Nu tr`iesc azi aici mai mult
de o sut` de oameni. {I interesant de semnalat este faptul c`, de[i nevoile
locative ar fi impus-o, c`tunul nu s-a extins niciodat` mai departe, spre plaiul
sp\nzur`torilor. Din b`tr\ni s-a transmis interdic]ia chiar asupra trecerii prin
zon`, de pe vremea c\nd aici locurile erau pustii. Cei tineri, din zilele noastre,
nu [tiu de ce nu este voie s`-[i ridice case spre costi[`. Cunosc doar c` acolo e
"loc r`u", cum se spune pe aici, [i le e de ajuns. Un localnic, Barbu Gheorghe,
declar`: "C\nd eram [i eu copilandru, mergeam, cu al]ii de seama mea, cu
vitele la p`scut, cum era pe vremea ceea. Ne h\rjoneam noi, ne jucam, mai
aruncam [i c\te-un ochi, s` vedem ce-i cu vacile noastre. Dar cu mirare
observam c` acolo, pe culmea Natimei, de[i iarba parc` era mai \mbel[ugat` [i
mai gras`, vacile nu vroiau s` pasc`. Le m\nam \nadins, cu b`]ul \ntr-acolo, ele
mugeau, ca \njunghiate, [i fugeau care \ncotro, de ziceai c` se omoar` dac` o s`
calce acolo! N-am stat niciodat` s` m` \ntreb de ce se comportau a[a, da [tiu
de la bunii mei c` acolo, pe vremuri, se sp\nzurau oameni. Era un loc r`u, iar
animalele sim]eau asta!".
 184

Nu este \ns` singura anomalie \nregistrat` aici. M`rturiile mai multor

oameni din sat atest` faptul c` deseori, cu prec`dere \n zilele de var`, dup`
ploaie, se \nregistreaz` numeroase fenomene inexplicabile. Se aud, venind de
nic`ieri, zgomote ciudate. "Acum vreo zece ani, spune domnul Constantin
Enea, \ntr-o var`, cam la vremea asfin]itului, am auzit ni[te b`t`I repetate,
sacadate, dintr-acolo, de undeva din direc]ia coastei Natima. |n ajun, tocmai
plouase, o ploaie din aceea cu cl`buci, cum s\nrt vara. Am ie[it \n uli]`, am
\ntrebat un vecin, auzise [i el [i nu [tia ce e. Zgomotul parc` era f`cut de un
grup de tobo[ari, cum s\nt cei de merg prin sat la Cr`ciun, dar acum nu se
z`rea nimic, [i era doar \n plin` var`, ce s` caute colind`torii ? Am stat acolo,
a[tept\nd, p\n` ce a \nserat, dar nu s-a mai auzit nimic. Nu [tiu ce-o fi fost.
Ziceau unii, pe urm`, c` erau fantomele `lora de b`teau tobele la sp\nzur`toare,
dar eu nu [tiu dac`-i a[a sau nu! De ce s` m` pronun], dac` nu [tiu despre ce e
vorba, nu?"
Alteori, se pare c` au fost auzite murmure de voci, ba chiar ]ipete, a c`ror
provenien]` de asemenea nu a putut fi explicat`, mai ales c` semnal`rile s-au
f`cut tot spre sear`, la ceasul lini[tit al amurgului, iar pe culmea Natimei nu se
z`rea nimeni, de[i sunetele s-au auzit venind tot dintr-acolo.
Este dificil de a g`si o explica]ie lucrurilor stranii observate pe plaiul
Natima \n ultimele zeci de ani, de c\nd \mprejurimile sale au \nceput s` fie
locuite. {I totu[i, lucrurile se leag`. |n mod cert, sub coama costi[ei se afl` \nc`
osemintele celor uci[i prin sp\nzurare, iar faptul c`, a[a cum spunea unul dintre
cei cu care am stat de vorb`, \n acest loc iarba era "mai \mbel[ugat` [i mai
gras`" este explicabil, ca un rezultat al \ngr`[`rii p`m\ntului cu materia organic`
provenit` de la zecile de trupuri \ngropate aici. Pe de alt` parte, este perfect
posibil ca spiritele celor uci[i la Natima, ale acelor "oameni f`r` c`p`t\i", s`
b\ntuie \nc` zona. C`ci, s` nu uit`m, ace[ti oameni erau, \n majoritate,
criminali [i t\lhari, deci aveau un nivel de evolu]ie spiritual` extrem de sc`zut,
care \i \mpiedica s` accead` \n nivelurile spirituale superioare, ]in\ndu-i
aproape de p`m\nt. Animalele erau \ns` singurele care sim]eau prezen]a lor
 185

malefic`, ele benefiind de puteri senzitive pe care noi, oamenii, c`ut`m \nc` s`
le explic`m.
|n ceea ce prive[te sunetele inexplicabile, f`r` cauz` aparent`, se poate
face vorbire de cea mai acceptat` teorie \n acest sens, la ora actual`. Savan]ii
pun genul acesta de fenomene, \nt\lnit \n numeroase alte ]`ri pe seama unei
a[a-numite "impregn`ri energetice" a locului respectiv. S\nt situa]ii \n care, \n
preajma unor evenimente dramatice, ie[ite din comun, creierul uman, asaltat
de o gam` at\t de larg` de informa]ii [i sentimente de team`, \[i proiecteaz`
aceste temeri asupra ambientului, \nc\t acesta cap`t` o veritabil` "amprent`
energetic`" a evenimentului cu pricina. Acesta va fi "\nregistrat" \n memoria
locurilor [i redat ulterior, dar numai \n anumite condi]ii - influen]a climei, cu
prec`dere a presiunii atmosferice, c\nt`rind, se pare, foarte mult \n explicarea
fenomenului.

TAINA "IZVORULUI DE BOALE" DIN P~DUREA NUCET

Numeroase s\nt locurile din ]ar` unde s-a observat, de-a lungul vremii,
c` apa anumitor izvoare este benefic` s`n`t`]ii oamenilor, surs` misterioas` de
energii pozitive [i generatoare de vindec`ri minunate. Un astfel de izvor se
g`se[te [i \n p`durea Nucet, aflat` la circa 50 km de Bucure[ti, pe drumul spre
T\rgovi[te. Acest izvor "vindec`tor de boale" pare s` fi fost cunoscut, prin
propriet`]ile sale deosebite, din timpuri foarte vechi, av\nd \n vedere faptul c`
prima atestare a sa este din anul 1375, deci \nainte chiar de domnia lui Mircea
cel B`tr\n! Mul]i bolnavi s-au vindecat aici, sc`ld\ndu-se \n apa binef`c`toare a
izvorului [i rug\ndu-se s` fie izb`vi]i de neputin]a trupeasc`. Dar modalit`]ile
de vindecare au fost diferite. Al`turi de credin]a ortodox`, care sus]ine c`
vindec`rile se produc pe cale divin`, a coexistat [i o alt` credin]`, mult mai
veche, de natur` p`g\n`, care prevedea distrugerea bolii pe cale magic`.
Maica Veronica, stare]a m\n`stirii Nucet, mi-a povestit, cu mult`
amabilitate, povestea \ntemeierii acesteia: "Undeva, pe la 1375, un ]`ran,
 186

locuitor al acestor meleaguri, a g`sit \n p`durea Nucet, la locul numit Varni]a,

o icoan` a Sf\ntului Gheorghe. Uimit [i tulburat de aceast` descoperire, el a
dus icoana preotului din sat, care [i-a dat seama c` este vorba despre o minune.
Puterea t`m`duitoare a izvorului de la Varni]a era [tiut` pe atunci, iar preotul
a \n]eles c` i s-a ar`tat semn spre a construi acolo o m\n`stire, unde oamenii s`
se roage [i s` se vindece de boli. Preotul a \nceput s` sfin]easc` locul ales
pentru construc]ia m\n`stirii, chiar l\ng` izvorul f`c`tor de minuni, dar, spre
surprinderea, tuturor, \ntr-o noapte, icoana a disp`rut! Au c`utat-o
pretutindeni \n \mprejurimi, \n zadar, parc` intrase \n p`m\nt! |n cele din urm`,
icoana a fost g`sit`, \ntr-un soc, din zona unde se ridic` ast`zi m\n`stirea. |n
veacul al XIV - lea, aici se afla un teren ml`[tinos, pe care cre[tea un cr\ng de
soc. Oamenii au vrut iar`[i s` se apuce de construirea m\n`stirii, acolo unde-[i
propuseser`. {I din nou, icoana a disp`rut - de[i ei o ]ineau mereu \n mijlocul
lor - spre a fi g`sit`, ca [i prima dat`, \n acela[i soc. Minunea aceasta s-a
repetat de trei ori! Atunci, preotul [i-a dat seama c` m\n`stirea nu chiar l\ng`
izvor trebuie construit`, ci \n locul acelui cr\ng. Abia atunci, m\n`stirea a putut
fi durat`. Prima construc]ie s-a f`cut din lemn [i a g`zduit o ob[te de c`lug`ri
care a func]ionat dup` regulile sf\ntului Nicodim de la Tismana. Mai t\rziu,
m\n`stirea va apare men]ionat` \n urice abia la 1501, ca ctitorie a p\rc`labului
Gherghina, \n timpul domniei lui Radu cel Mare.
De-a lungul secolelor, mul]i dintre cei ce au venit aici [i-au g`sit alinarea
bolilor. Cele mai felurite boli au fost vindecate aici, de la dureri reumatice p\n`
la maladii grave. Tradi]ia spune c` primul care s-a vindecat a fost un b`ie]el
paralizat, adus de p`rin]ii s`I pe bra]e. R`m\n\nd peste noapte l\ng` izvorul
t`m`duitor, sc`ld\ndu-se \n apa sa [i rug\ndu-se din ad\ncul sufletului, ostenit, a
adormit, \n cele din urm`. A doua zi, dis-de-diminea]`, el s-a ridicat [i a b`ut
din nou ap`, dar, abia c\nd a atins c`u[ul palmelor de buze [i-a dat seama c` se
ridicase pe picioarele sale! A c`zut \n genunchi [i a mul]umit Cerului pentru
minunea f`cut`, apoi a plecat \mpreun` cu p`rin]ii s`I, cu lacrimi \n ochi de
fericire! Un caz recent este cel al unui b`iat din Pucioasa care, la fel, grav
bolnav, a fost adus aici de rude [i s-a vindecat. Acum b`iatul a crescut, este
 187

s`n`tos, dar p`rin]ii s`i, tot mai vin aici, aproape \n fiecare lun`, ca s` ia apa
minunat` a izvorului [i s-o duc` acas`", ne-a mai spus maica Veronica.
Domnul Alecu Ni]escu din comuna Nucet, unul dintre cei mai ferven]i
cercet`tori ai istoriei m\n`stirii, declar`: "Din ce-am observat eu, izvorul
t`m`duitor nu vindec` dec\t pe cei cu credin]` adev`rat`. Nici unul dintre cei ce
au venit aici f`r` credin]a c` se va vindeca, nu s-a vindecat! {I trebuie s` v` mai
spun c` este bine ca cel care a fost f`cut bine de boal`, s` revin` mereu aici, s`
se roage [i s` bea apa sf\nt` a izvorului, precum ar lua o por]ie de s`n`tate. Din
p`cate, mul]i nu procedeaz` a[a, c`ci [ti]i pilda Evangheliei, cu cei zece lepro[i
vindeca]i - numai unul a venit s` mul]umeasc` pentru c` fusese lecuit. Se
cuvine dar s` ne \ntoarcem mereu c`tre acest loc sf\nt [i s` amintim c` am
suferit, chiar [i c\nd s\ntem s`n`to[i, s` nu uit`m c\t de jos ajunsesem \nainte s`
ne ridic`m!"
Se pare \ns` c` propriet`]ile curative ale izvorului t`m`duitor au fost
cunoscute [i valorificate cu mult \nainte de 1375 [i chiar \naintea apari]iei
poporului român, popor care "s-a n`scut cre[tin". Se cuno[tea, p\n` la \nceputul
secolului nostru, un ritual magic de \ndep`rtare a bolii, r`mas, f`r` \ndoial`, de
la daci [i \mbog`]it, pe parcurs, [i cu elemente cre[tine. Acest straniu ritual,
nemai\nt\lnit, dup` [tiin]a noastr`, \n nici un loc din lume, a c`zut \ntr-o
nedreapt` uitare, ca multe alte me[te[uguri ale poporului nostru, mo[tenite din
str`buni. De aceea, credem c` ar fi bine s` readucem \n aten]ia cititorilor,
aspecte ale acestui ritual. |n \ncercarea de a-i afla mai bine tainele, ne-am
adresat c\torva persoane din localit`]ile Gura {u]ii [i Nucet, care-[i mai
amintesc de inexplicabilele vindec`ri rituale s`v\r[ite cu apa izvorului
t`m`duitor.
Doamna Marin Lisandra ne-a precizat: "Am auzit de izvorul acela f`c`tor
de minuni, din p`durea Nucetului, acolo unde e [i m\n`stirea. Mergeau, din
b`tr\ni, cu oalele de leac [i le umpleau cu ap` [i desc\nta ma[tera (vraciul sau
doftoroaia - n.n.), apoi o arunca pe spatele bolnavului [i sp`rgea oala, zic\nd:
<Precum s-a spart oala, s` se duc` [i boala!> {i ziceau c` de ce boal` aveau, se
vindecau!". G`sit de noi ocupat cu muncile gospod`riei, vecinul Lisandrei
 188

Marin, Lucian Vi[an, ne spune totu[i: "Cine [tia desc\ntece vechi, mergea
acolo, la izvor, lua ap`, o desc\nta [i sc`lda pe bolnav, vr\nd s` ias` boala. {i
omul bolnav trebuia s` stea gol de tot, c\t ar fi fost de frig, c` numai a[a se
lecuia. Era una P\ciuleasa, care [tia desc\ntecele cu oala de leac. Dar azi, cred
c` nu mai cunoa[te nimeni taina asta veche".
"|nainte de r`zboi, se mai f`cea acest ritual, cu oalele de leac, spune
b`tr\na Stan Trandafira. Erau olari care f`ceau oale [i cel bolnav \[i lipea m\na
de ele, ca s` se imprime acolo, \n lutul ud, [i apoi se ardeau \n cuptor. Venea
apoi desc\nt`toarea, \n ziua sorocit` [i mergea cu bolnavul la izvor. Lua ap` \n
oal`, o desc\nta [i apoi, a[a rece cum era, o tr\ntea pe spatele bolnavului.
Acesta trebuia s` fie dezbr`cat de tot, c` altfel desc\ntecul nu se f`cea. {I dup`
ce d`dea cu ap` pe el, sp`rgea oala, c` zicea c` atunci piere [i boala de la om.
Era, pe vremuri, o movil` de oale sparte la izvor...Iar omul se vindeca de ce
boal` o fi avut. {tiu c` era una P\ciuleasa, din Nucet, care cuno[tea me[te[ugul
[i putea s` desc\nte, dar a murit. Altcineva care s` [tie desc\nta cu oala de leac
nu cred s` mai fie".
Dornic s` aflu mai multe lucruri despre ritualul magic al "oalelor de
leac", am mers [i la casa \n care a tr`it P\ciuleasa, ultima desc\nt`toare care a
cunoscut misterul acestui ritual arhaic. Nepoata P\ciulesei, doamna Neac[u
Maria, mi-a spus: "Era vestit` pentru me[te[ugul ei peste tot. De fapt, o chema
Maria Ioni]`, dar oamenii o porecliser` P\ciuleasa \nc` din tinere]e, nu [tiu din
ce pricin`. {tia multe lucruri a c`ror urm` s-a pierdut azi, multe desc\ntece din
b`tr\ni. A murit \n 1964, \n v\rst` de aproape 80 de ani. A fost poate ultima
persoan` care cuno[tea desc\ntecul cu oalele de leac, un ritual care azi nu [tiu
s`-l mai practice cineva. Nu [tiu nici dac` a l`sat cuiva acest ritual, cum face
orice desc\nt`toare, dar de atunci, eu nu am mai auzit pe nimeni vorbind de
el".
Cu toate acestea, oamenii vin [i azi la izvorul t`m`duitor din h`]i[urile
p`durii Nucet. Vin [i se vindec` de bolile lor. Chiar dac` ritualul magic de
exorcizare a bolii, transmis de mii de ani, p\n` spre noi, s-a pierdut, probabil,
odat` cu moartea ultimei sale depozitare, apa izvorului continu` s` fie leac
 189

multor boli. O explica]ie [tiin]ific` a acestui ritual este greu de dat. Se poate
argumenta c` vindec`rile prin "oale de leac" s\nt un produs al propriului
subcon[tient al bolnavului, deci c` ne afl`m \naintea unui procedeu
psihoterapeutic specific. Pe de alt` parte, nu putem neglija [i faptul c`, dup`
cum relata unul dintre oamenii cu care am stat de vorb`, "m\na bolnavului se
imprima \n lutul ud al oalei", care era apoi spart`. Probabil c` prin aceast`
metod` se urm`rea transpunerea respectivei persoane, a c`rei amprent`
energetic` se imprima o dat` cu cea a palmei pe oal`, \n acel obiect de lut.
Sp`rg\ndu-se acesta, [i boala omului era astfel \ndep`rtat`, exorcizat`.

PLOI DE PIETRE, MONEZI {I MACABRE R~VA{E VENITE DE

NIC~IERI…

Comuna P\rscov este \n genere cunoscut` ca fiind localitatea natal` a

marelui poet Vasile Voiculescu. Pentru investigatorii fenomenelor psi ea are
\ns` o cu totul alt` conota]ie. Fiindc` aici, \n anul 1993, timp de [ase s`pt`m\ni
din var` [i p\n` \n toamn`, s-a desf`[urat un lan] de \nt\mpl`ri pe l\ng` care cele
mai fanteziste filme horror par ni[te parodii. Gospod`ria lui Ion Dumitru, din
satul P\rscovul de Jos, era una modest`, dar bine \nchegat`. O cas` mic`, cu
c\teva camere [i o curte str\mt`, \n care se afla strictul necesar unei familii
obi[nuite. Pe atunci, at\t domnul Dumitru, c\t [i so]ia sa, Ani[oara [i cei patru
copii: Neculari, 22 ani, Victoria, 20 ani, Vasile, 19 ani [i Minodora, 17 ani,
lucrau la o ferm` din sat, unde c\[tigau destul de bine, c\t s` duc` un o via]`
decent` [i lini[tit`.
Aceast` via]` avea \ns` s` fie subit \ntrerupt` de ni[te \n\mpl`ri despre
care nici b`tr\nii satului nu-[i aduceau aminte s` mai fi pomenit. |n dup`-
amiaza zilei de 20 august 1993, Ani[oara s-a \ntors de la ferm` [i a \nceput s`
preg`teasc` masa pentru ceilal]i, care trebuiau [i ei s` soseasc`. Brusc, o piatr`
a lovit acoperi[ul casei [i s-a rostogolit \n curte. Femeia a tres`rit, crez\nd
ini]ial c` cineva aruncase piatra din lanul de porumb aflat \n spatele casei, [i s-
a dus s` vad` cine fusese autorul. N-a g`sit \ns` pe nimeni, a[a c` s-a \ntors [i
 190

[i-a v`zut de treab`. Dar, peste nici o or`, c\nd familia era deja str\ns` \n jurul
mesei, o nou` piatr` a izbit acoperi[ul. Intriga]i, au plecat to]i, \n porumb, s`-l
caute pe f`pta[, f`r` \ns` s` g`seasc` pe cineva. Istoria s-a repetat, \n acea sear`,
p\n` la ora dou` noaptea. Deja p\n` [i b`rba]ii erau speria]i de acest
bombardament cu “autori invizibili”, dar \nc` mai credeau c` toat` t`r`[enia
este opera vreunui nebun care vrea s`-[i bat` joc de ei…
|ncep\nd de a doua zi, pietrele venite de nic`ieri [i-au intensificat
apari]ia. C`deau acum cu zecile, \n intervale de timp de nici o or`, n`pustindu-
se cu zgomot ca de grindin` pe acoperi[ [i ateriz\nd apoi \n curte. Parc` spre a-i
\ngrozi [i mai tare, pietrele au \nceput s` cad` [i la ferma 5, atunci c\nd familia
era acolo, la munc`. Niciodat`, \ns`, ele nu au lovit pe cineva. Chiar dac`
veneau, aparent, cu vitez` mare, ajunse la c\]iva centimetri de persoana care se
g`sea acolo, fr\nau brusc [i respectiva persoan`, \n loc s` fie r`nit`, sim]ea doar
o \n]ep`tur` pu]in dureroas`. Pe m`sur` ce timpul trecea, ploile de pietre
deveneau [i mai abundente, iar pietrele c`zute, mai mari, ajung\nd s` cad` [i
pietroaie c\t pumnul!? Mai mult, au \nceput s` aterizeze [i pe drum,
\nsp`im\nt\ndu-i pe trec`tori, care deja se porniser` s` vorbeasc` despre cas` c`
ar fi “b\ntuit`”. Cei din familia Dumitru nu credeau o iot` din aceste pove[ti.
Ei erau convin[i \nc` de faptul c` toat` treaba este opera unui nebun. Se
hot`r\ser` chiar s` lase lucrurile s`-[i urmeze cursul lor, g\ndindu-se c` p\n` la
urm` nebunul care \i chinuia se va plictisi [i-i va l`sa \n pace.
|ns` ciud`]eniile erau, se pare, abia la \nceput. Vineri, 10 septembrie, a
fost cea mai agitat` zi de p\n` atunci. Pietrele veneau efectiv \n cascad`, de
undeva din cer, de[i afar` era senin, se materializau la c\]iva metri \n`l]ime, dar
veneau cu o vitez` ca [i cum cineva le-ar fi azv\rlit. Altele, dimpotriv`, c`deau
lent, de parc` [i-ar fi pierdut greutatea! Lucrurile deveneau imposibil de crezut
sau m`car de acceptat de o minte normal`.
“|n seara acelei zile, \mi poveste[te doamna Ani[oara Dumitru, \n jurul
orei 19, dup` ce am servit cu to]ii masa, Victoria s-a retras \n camera ei [i,
a[ez\ndu-se pe pat, a luat o carte [i a \nceput s` citeasc`. Nu a apucat s`
parcurg` dou` pagini, c` a auzit o piatr`, c`z\nd pe cas`. Speriat`, a ie[it \n
 191

pragul u[ii, dar, aproape instantaneu, o piatr` imens`, grea de cel pu]in dou`
kilograme, a spart geamul camerei [i s-a pr`bu[it pe carte, exact \n locul unde
st`tuse fata, cu c\teva secunde mai \nainte! Intr\nd iar \n camer`, Victoria a
v`zut pietroiul pe carte [i a \nghe]at de fric`: dac` acea piatr` nu ar fi
“avertizat-o”, ar fi fost ucis`, de bun` seam`, de imensul bolovan! Dup` o
jum`tate de or`, o nou` piatr` a trecut prin acela[i geam [i, dup` ce venise ca un
bolid de afar`, s-a a[ezat cuminte pe masa televizorului, f`r` s` ating` m`car
aparatul, a[a cum Victoria se temuse…
|ngrozit`, fata s-a pus pe ]ipat [i ceilal]i membri ai familiei au declan[at
imediat alarma. S-au str\ns [i c\]iva vecini, care, furio[i, au hot`r\t c` trebuie s`
l`mureasc` o dat` misterul. |narma]i cu b\te, topoare, sape [i furci, ei au pornit
prin porumb, \n \ntunericul nop]ii. Dar nici aceast` scotocire minu]ioas` nu
avea s` dea de urma misteriosului “arunc`tor de pietre”.
Peste c\teva zile, au sosit de la Bucure[ti sora Ani[oarei Dumitru,
Valerica, [i fetele acesteia, Mariana [i Aurelia. Dup` ce le-a pus oarecum \n
tem` cu straniile evenimente ce le tulburau via]a de mai bine de o lun`,
Ani[oara le-a [optit:”Ce-ar fi s` dea [i-acuma, c\nd a]i venit voi? S` vorbi]i
\ncet, c` poate ne aude, c` porumbul a aici, aproape”, a \ncheiat ea, convins`
\nc` de faptul c` creatura care le f`cuse via]a un co[mar se ascundea \n
porumb. Se pare \ns` c` aceast` “creatur`” avea un sim] al auzului foarte
dezvoltat… Nici n-a apucat femeia s`-[i \ncheie vorbele, c` o piatr` mare,
col]uroas`, a c`zut de pe cas` chiar l\ng` ei, b`g\ndu-le \n sperie]i pe
bucure[tence! Asta pentru ca dup` nici zece minute, Mariana, \nc` sub [ocul
impresiei produse de acest fapt, s`-i spun`, tot \n [oapt`, surorii ei: “Intru \n
buc`t`rie, s` nu m` i loveasc` vreo piatr`!”. |n frac]iunea de secund` imediat
urm`toare, o piatr` c`zut` de pe cas` a aterizat cu zgomot chiar l\ng` ea…
Nu cu mult timp \nainte, pe 11 septembrie, membrii familiei Dumitru
asistau la o schimbare de tactic` din partea nev`zutului du[man care-i chinuia
cu un rafinament \nfior`tor, aduc\nd-o pe doamna Ani[oara Dumitru, cea care
ne-a istorisit extraordinarele \nt\mpl`ri de acum [ase ani, la un pas de infarct
(doamna este cardiac` - n.n.). “Pe l\ng` pietre, au \nceput s` cad`, tot ca din
 192

senin, [i bile]ele de h\rtie scrise parc` de o m\n` nev`zut`. Nu apucam s` facem

un pas, c` auzeam \n spate un f\[\it [i c\nd r`suceam capul, z`ream un bilet care
abia aterizase…Tot felul de ciud`]enii scria pe acele bilete, lucruri care nu
aveau nici o noim`, dar [i lucruri \nsp`im\nt`toare. Am v`zut pe multe scriind,
cu un scris ciudat, chinuit, mesaje ca “<S\nt drac, drac curat!>, <S\nte]i to]i \n
puterea mea, v` [tiu p\n` [i g\ndurile>, <Fac ce vreau cu voi!> Nu [tiam ce s`
mai credem, a venit [i preotul s` ]in` slujbe, dar degeaba, a venit [i poli]ia, dar
poli]i[tii, [tiind povestea, nici n-au vrut s` intre \n curte de fric`, au zis doar c`
povestea nu prea ]ine de competen]a lor, c` nu-i ho] sau vreun infractor \n
carne [i oase care ar vrea s` ne fac` r`u… Au luat biletele pe care le adunasem
de prin cas`, ca prob`, se str\nsese deja un teanc c\t o c`r`mid` [i au plecat”.
Vasile Dumitru, r`mas \n locul mamei sale la ferm` a g`sit acolo un bilet
pe care era scris “Partea I: Vrem ferma. A]i \n]eles?Termen de 3 zile. |]i spun,
presimt o nenorocire dac` nu…” De-a dreptul incredibil, cuvintele erau
formate din litere decupate dintr-un abecedar [i lipite pe o bucat` de h\rtie alb`
pe-o parte, iar pe cealalt` g`lbuie. Speria]i, oamenii au hot`r\t atunci s` nu mai
vin` la ferm`. Dar biletele au continuat s` apar`, \n jurul casei, c`z\nd ca de
obicei… din cer.
Plec\nd la o alt` sor` de-a ei, din comuna Berca, Ani[oara le-a cerut
b`ie]ilor s` supravegheze casa. Chiar [i \n acest punct, \n ciuda
eviden]elor,domnia sa \nc` mai credea c` un nebun le joac` feste. “Le-am spus
s` fie aten]i, s` nu plece de-acas`, \[i aminte[te doamna Dumitru. C\t am fost
plecat`, nu s-a \nt\mplat \ns` nimic deosebit, cu excep]ia, bine\n]eles, a
bile]elor cu care aproape c` ne obi[nuisem. C\nd am venit, \ns`, Victoria mi-a
ar`tat un bilet, g`sit pe gard, imediat dup` plecarea mea. Era o o bucat` de
pagin` rupt` dintr-o carte, o carte pe care ea o citise de cur\nd. Pe acel
fragment scria <|n timp ce \n hol ne luam la revedere de la gazd`, ma[ina ne
a[tepta la poart`>. La pu]in timp, tot pe gard a ap`rut un alt bilet, din aceea[i
carte: <Hai, b`ie]i, s` ciocnim un pahar \nainte de plecare!>. C`ut\nd acea
carte, prin cas`, ne-am dat seama c` disp`ruse!”. Precum se poate lesne
observa, fragmentele din carte nu fuseser` decupate \nt\mpl`tor. Ele erau
 193

veritabile “constat`ri” privitoare la dialogurile [i ac]iunile celor din familia

Dumitru, iar plecarea Ani[oarei nu putea fi \nso]it` dec\t de asemenea “replici”
ca cele relatate mai sus…
Jocul de-a [oarecele [i pisica la care cei din familia Dumitru [i rudele lor
din Bucure[ti erau supu[i de acel misterios “ceva” sau “cineva” avea s` capete
propor]ii halucinante. Merg\nd prin curte, Mariana, nepoata Ani[oarei
Dumitru, a auzit un fo[net. S-a \ntors [i a v`zut o foaie de h\rtie, la doi metri
dep`rtare. A ridicat-o [i a citit cu glas tare. Pe o parte a foi scria “pro”, pe
cealalt` “[ti” – “pro[ti”. Cel care scrisese se v`dea clar c` nu prea fusese \n
rela]ii bune cu [coala. P`rea scrisul unui om care abia a deslu[it buchia c`r]ii,
un scris mic, \nghesuit, cu litere prost conturate, ca [i cum m\na \i tremurase
respectivului pe foaie. Fata nu a mai stat pe g\nduri [i a intrat \n cas`, ar`t\nd
biletul celorlal]i. O ceart` general` \ncepe. Unii spuneau c` e un om care-[i
bate joc de eu, al]ii c` Necuratul \[i v\r\se codi]a… Mariana iese din cas` [i nu
face trei pa[i, c` g`se[te o foaie pe care scria, cu acelea[i litere ciuntite, dar de
ast` dat` foarte mari, “Lini[te”. Atunci a venit de la lucru [i Neculai, fiul cel
mare al familiei Dumitru. Afl\nd cea mai recent` “isprav`” de la surorile lui, s-
a enervat [i a izbucnit, furios: “Ei, am s` v-ar`t eu c` e m [i nu alt` t\mpenie!”.
Dar, c\nd s`-[i descal]e pantofii [i s` intre \n cas`, \n pantoful st\ng a g`sit un
bilet pe care scria “P`c`leal` de 1 aprilie!”. |n acea clip`, a crezut c`-[i va
pierde min]ile [io abia a putut [opti, printre buzele albite de groaz`: “A[a ceva
nu mai e om, dac` a f`cut asta cu noi to]i aici!”
Aproape disperat`, Aurelia a ie[it atunci din curte, s`-i spun` [i unei
vecine t`r`[enia. C\nd s-a \ntors, peste nu mult timp, pe aleea din fa]a casei a
z`rit o carte de joc, 4 de trefl`. Curioas`, a dat s-o \ntoarc`. Pe carte scria:
“Chemi ajutor? Ha!Ha!” Fetele au venit \n grab` [i Victoria a luat cartea [i,
dup` ce a pus-o pe masa din buc`t`rie, I-a chemat [i pe b`ie]i s-o vad`. Dar pas
de-o mai g`se[te! Au c`utat-o peste tot, \n toat` casa. |n tot acest timp, pe c\nd
ceilal]i c`utau dispera]i, mezinul, Vasile, st`tea lini[tit \n pat, \n camera sa.
C`ut\nd [i sub patul acestuia, au dat peste carte, \ndoit` \n lung. Vasile s-a
ar`tat mirat: “Nu se poate! N-a intrat nimeni aici!”.
 194

Tot \n aceea[i sear`, fiind aduna]i cu to]ii \n jurul mesei de la buc`t`rie [i

analiz\nd ultimele \nt\mpl`ri, \ntorc\ndu-le pe toate p`r]ile, la un moment dat
sora Ani[oarei, Valerica, a spus, mai \n glum`, mai \n serios: “M`, da’ `sta cu
bani nu d`, d` numai cu pietre [i bilete?”. To]i au \nceput s` r\d`, dar veselia
de-o clip` va fi imediat \ntrerupt` de un zgomot, ca de bubuit, \n u[`, urmat de
o ploaie de clinchete. Valerica a deschis u[a [i a ]ipat atunci din to]i r`runchii:
zeci de monede erau \mpr`[tiate prin curte. “Doamne fere[te, sor`-mea, a avut
ea proasta inspira]ie de a spune, doar foc la cas` mai are s` ne pun`!”.
Iar “solicitarea” femeii va fi cur\nd \ndeplinit` de acel “ceva” nev`zut a
c`rui omniprezen]` p`rea deja \n ochii tuturor o realitate. Pe 30 septembrie, \n
plin` zi, Victoria d` alarma:”Foc! Foc! Arde ceva la magazie!”. Se repede to]i
[i ceea ce v`d \i las` \nm`rmuri]i. “Chiar l\ng` peretele magaziei, ne spune
doamna Ani[oara Dumitru, se afla o p`tur` pus` de obicei pe covor, s`-l mai
protejeze. Noi am fost \n cas` [i nu am v`zut nimic mi[c\ndu-se \n camer`. {i
totu[i, p`tura disp`ruse de acolo [i ap`ruse afar`, arz\nd. Era f`cut` sul, dar \n ce
fel…str\ns` centimetru cu centimetru, cu mare aten]ie parc`. Iar fl`c`rile care
ie[eau din ea, nu v` mint, erau ca acelea de zic b`tr\nii c` joac` pe comori…
Erau sub]iri [i lungi, ajungeau p\n` la grind`!”
Aceasta a fost, din c\te am aflat, ultima manifestare bizar` petrecut` la
P\rscovul de Jos. De atunci, lucrurile au reintrat \n normal. Dar oamenii nu vor
uita niciodat` drama tr`it` atunci. Trebuie s` preciz`m c` doamna Ani[oara
Dumitru a acceptat doar dup` multe st`ruin]e s` ne vorbeasc`, at\t fiindc` nu
vroia s`-[i mai reaminteasc` iadul tr`it atunci, c\t [i de fric` “s` nu se \ntoarc`”.
O astfel de temere este \ns`, cu totul ne\ntemeiat`, dac` este s` lu`m \n
considerare teoria “agentului inductor”, dat` de unii investigatori fenomenului
de “poltergeist”. Potrivit acestei teorii, un lan] de fenomene precum cel
petrecut la P\rscov, \n vara-toamna anului 1993 este unic [i irepetabil, o dat`
ce dispare cauza care l-a provocat. Dar care s` fie aceast` cauz`? “Agentul-
inductor” este, \n general, un copil aflat la v\rsta pubert`]ii. Dar nici unul
dintre copiii familiei Dumitru nu \ndeplinea, pe atunci, aceast` condi]ie, to]i
fiind trecu]i de 17 ani. De asemenea, nici unul dintre ei nu prezenta tulbur`ri
 195

de natur` nervoas`, ci erau oameni normali, lini[ti]i [i la locul lor. Poate chiar
prea lini[ti]i…
{i atunci, cum s` explic`m cazul? Din discu]iile pe care le-am purtat cu o
vecin` de-a familiei Dumitru, care a ]inut s`-[i p`streze anonimatul, am aflat
am`nunte extrem de interesante \n derularea anchetei noastre la P\rscov,
am`nunte care pun cazul pe un f`ga[ incitant. “P`rerea mea, ne-a spus persoana
\n cauz`, este c` cel \n jurul c`ruia se axau aceste fenomene, \n sensul c` el
era \ntotdeauna prezent c\nd aveau loc ciud`]eniile acelea, este Vasile
Dumitru, mezinul. Altminteri, un b`iat bun, cuminte, o <fat`-n cas`>, dac` m`
pot exprima astfel. Chiar <bleg>, cum \l consider` unii, care cred c` a r`mas
a[a dup` ce, atunci c\nd era mic, s-a lovit r`u la cap, \n urma unui accident.
Nimeni nu l-a v`zut vreodat` \njur\nd sau enerv\ndu-se. Dar tocmai
cumin]enia asta a lui este dubioas`, fiindc` chiar [i \n clipele c\nd ceilal]i din
cas` erau dispera]i, el p`rea cu totul insensibil la cele petrecute. C\nd casa era
r`v`[it` ca de furtun`, el st`tea [i dormea, de exemplu. Alteori, c\nd pietrele
zburau pretutindeni, de pe acoperi[, el st`tea deoparte [i z\mbea, \ntr-un mod
bizar. Nu \nseamn` c` el f`cea toate astea, nici nu vreau s` sugerez a[a ceva,
dar m` intrig`, cum v-am spus, comportamentul s`u, parc` ar fi fost complice
la toat` aceast` fars` macabr`. {i mai e ceva ce intrig` la el: \n contrast cu
ceilal]i membrii al familiei Dumitru, oameni foarte credincio[i, Vasile este
singurul pe care nu l-am v`zut intr\nd \n biseric`, pe motiv c` nu-i place
acolo!”
Lucrurile par s` se lege. S` ne afl`m, a[adar, confrunta]i cu o bizarerie
a bizareriilor – un spirit r`u care, pun\nd st`p\nire pe mintea unui t\n`r,
ac]ioneaz`, prin intermediul for]elor neb`nuite aflate \n creierul acestuia [i
dezvoltate, poate, \n urma acelei lovituri la cap survenite \n copil`rie? Este
ne\ndoios c` lovitura de atunci a produs, la nivelul creierului, anumite
deficien]e, pe care acest organ miraculos le-a “acoperit”, echilibr\nd
balan]a, \n folosul relev`rii unor capacit`]i “paranormale”. Numai prin
intermediul unei asemenea for]e necunoscute ar fi putut un spirit malefic s`
ac]ioneze, teroriz\nd, vreme de o lun` [i jum`tate, familia Dumitru. Iar
 196

mesajele inexplicabile \nscrise pe bilete, de tipul “S\nt drac, drac curat”, nu

puteau fi, oric\t s-ar str`dui s` ne conving` adep]ii teoriei clasice a
“poltergeist”-ului, reful`rile min]ii unui pu[ti de 19 ani, ci poate “semn`turi”
ale unei entit`]i demonice teribile…

URSITA DIN VIS

Eroul r\ndurilor ce urmeaz` este un personaj real, ce mai tr`ie[te [i ast`zi.

|l cheam` Andrei Nicolaescu [i locuie[te \ntr-un mic sat din jude]ul Prahova.
Iar povestea lui, de domeniul incredibilului, \ncepe acum mai bine de un sfert
de veac, \n anul 1975. Atunci, \n urma unei serii de vise ciudate, via]a lui s-a
schimbat, pentru ca, \n clipa c\nd visele, repetate obsedant, au devenit
realitate, ea s` capete o turnur` dramatic`.
De[i dep`[ise v\rsta de 30 de ani, Andrei nu d`dea nici un semn c` ar vrea
s`-[i \ntemeieze [i el o familie, s` intre \n r\ndul lumii, cum se spune. Se
\nc`p`]\na s` tr`iasc` \n continuare singur, de[i to]i cunoscu]ii, [i rudele [i
prietenii, \l sf`tuiau s` termine cu via]a de burlac [i s`-[i pun` pe cap pirostriile.
El \ns` nu vroia \n ruptul capului s`-i asculte. Spunea c` se simte foarte bine [i
a[a, singur, [i c` s-o \nsura el c\ndva, c\nd I-o veni timpul. Lipsit de pe]itoare,
nu era, c`ci firea lui harnic` [i chivernisit`, gospod`ria bine a[ezat`, atr`geau
multe pretendente. |ns` comportamentul s`u ciudat, tem`tor de parte femeiasc`,
\l f`cea s` nu bage \n seam` nici o propunere. "|nc` nu a ap`rut \n via]a mea
aceea ce mi-i ursit`!" se mul]umea el s` r`spund` babelor din sat care-l vroiau
cu tot dinadinsul intrat \n r\ndul b`rba]ilor \nsura]i [i le \ntorcea spatele,
v`z\ndu-[i de treab`.
|n prim`vara anului 1975, Andrei a \nceput s` aib` o serie de vise tare
ciudate. Aproape noapte de noapte, visa c` se afl` pe str`zile unui mare ora[ [i
c` se \nt\lne[te cu o fat` nespus de frumoas`. F`r` s`-i spun` vreun cuv\nt, acea
fat` \l lua de m\n` [i, \mbr`]i[a]i, se plimbau \mpreun`, ore \n [ir. O stranie
atrac]ie \l lega de ea. Iar diminea]a, c\nd se trezea, o f`cea cu un soi de regret,
c` visul at\t de frumos se destr`mase. Andrei Nicolaescu nu fusese niciodat` un
 197

supersti]ios sau un credul. Dimpotriv`, eresurile [i spusele babelor din sat,

care-i spuneau c` cineva care avusese ciud` pe el \i legase cununiile, pentru a
nu se mai \nsura niciodat`, omul le privea cu ironie [i r\dea de fiecare dat` de
asemenea "pove[ti". Dar acum era altceva. Visele, mereu repetate, \i p`reau
reale, c`ci de fiecare dat` c\nd visa, Andrei avea impresia c` tr`ie[te cu
adev`rat. {i, cu c\t vremea trecea, el a[tepta cu [i mai mare ner`bdare noaptea,
pentru a fi din nou de acea frumoas` fat`. Zilele nu mai aveau pentru el nici un
farmec, iar b`rbatul harnic de p\n` mai ieri ajunsese acum s` munceasc` f`r`
tragere de inim`, mereu \n a[teptarea c`derii serii. Atunci, fericirea lui n-o
cuno[tea nimeni. Se culca, a[tept\nd o nou` \nt\lnire cu fata din vis, pe care o
iubea cum nu mai iubise pe nimeni p\n` atunci. {i, invariabil, fata \i ap`rea \n
vis [i se plimbau, m\n` \n m\n`, pe aleile str`juite de platani ale ne[tiutului
ora[.
|ntr-o noapte de var`, a aceluia[i an, prin luna iulie, Andrei a visat-o iar`[i
pe fat`. De ast` dat`, era bucuroas` cum n-o mai v`zuse niciodat` [i starea ei \l
umpluse [i pe el de fericire. Ca de obicei, se \mbr`]i[aser` [i se s`rutaser`, apoi
porniser` pe str`zile acelui ora[ \n care se visa mereu, de[i nu fusese niciodat`
acolo. {i la un moment dat, fata \l oprise \naintea unei vitrine [i-i ar`tase o
rochie de mireas`, toat` numai volane. "Uite, rochia asta vreau s` mi-o
cumperi! Eu m\ine voi fi a ta! Ne vom c`s`tori!"
Diminea]a, c\nd s-a trezit, t\n`rul a fost uimit de acest vis, dar [i fericit.
Era convins c` cele spuse de fat` se vor \ndeplini \ntocmai. El, care nu crezuse
niciodat` \n vise, a[tepta acum cu sufletul la gur` \mplinirea lor. Era sigur c` \n
acea zi \[i va g`si ursita. S-a \mbr`cat, c`ci \n ziua aceea trebuia s` mearg`
tocmai la Bra[ov, pentru \ntocmirea unor acte. De cum a pus piciorul pe
peronul g`rii, a avut o tres`rire. Sufletul \i spunea c` acela este ora[ul din vis.
Cu inima str\ns` de emo]ie, a purces la drum. {i cu c\t mergea, cu at\t impresia
c` ora[ul e cel visat I se statornicea. C\nd a z`rit aleea cu platani, lacrimi de
emo]ie I-au umplut ochii. {tia, sim]ea, c` exact \n acea zi avea s` o
\nt\lneasc`, \n sf\r[it, pe iubirea vie]ii sale.
 198

Treburile le-a rezolvat nesperat de repede [i de bine. {i, cum p\n` la ora 4
dup`-amiaza, c\nd avea un tren personal spre cas`, mai erau trei ore, ca s` nu
piard` timpul, s-a hot`r\t s` fac` autostopul. Pe c\nd se \ndrepta spre [osea,
undeva c`tre marginea marelui ora[, a observat, \n vitrina unui magazin de
galanterie, rochia de mireas` din vis...Era aidoma cu cea v`zut` \n noaptea
precedent`! Nu a mai stat o clip` pe g\nduri. A intrat \n`untru [i a cump`rat-o.
Acum chiar nu mai avea nici un dubiu c`, p\n` la c`derea serii, fata din vis,
care-[i vestise prezen]a prin at\tea [i at\tea semne, avea s`-[i fac`, \n sf\r[it,
apari]ia.
Ajung\nd pe [osea, s-a pus pe a[teptat. Ma[inile treceau \ns` \n vitez`,
nep`s`toare la semnele lui. {i Andrei parc` se bucura de acest lucru. "Nu se afl`
mireasa mea \n nici una dintre ele, de aceea nu opre[te. La c\teva zeci de
metri distan]` de el, a oprit o dubi]`. Avea pan`. {oferul s-a dat jos, au mai
cobor\t doi b`rba]i [i o femeie [i cel de la volan s-a apucat s` me[tereasc` la
ma[in`. S`ritor, Andrei s-a oferit s`-l ajute [i au reu[it s` repare rapid
defec]iunea. Ne[tiind cum s`-i mul]umeasc`, [oferul a dat s` scoat` din
buzunar o bancnot`, dar t\n`rul s-a opus [i l-a rugat s`-l ia [i pe el \n drum.
Unul dintre b`rba]ii care cobor\ser` s-a opus: "Nu [tiu dac` ]i-ar face pl`cere s`
c`l`tore[ti al`turi de un mort. Chiar dac` a fost o t\n`r` vesel` [i frumoas`, care
iubea nespus via]a". La auzul acestor vorbe, Andrei a sim]it c` \nghea]`. "O
fat` frumoas`, cu p`r lung [i ochii negri, migdala]i?", a \ntrebat el, f`c\ndu-i pe
cei din jur s` se mire: "Ai cunoscut-o?"
Ar fi fost absurd s` le spun` \ntreaga poveste, poate c` l-ar fi crezut
nebun, s-a rugat numai de ei s` dea jos capacul sicriului, s-o poat` vedea. {i
oamenii, care erau p`rin]ii [i fra]ii fetei, I-au ascultat rug`mintea. Astfel c`
Andrei a putut vedea atunci, pentru prima [i ultima oar` \n via]` iubirea
vie]ii... "A murit de leucemie, \ntr-un spital de aici, I-a spus tat`l fetei. Acum o
ducem acas` [i cump`r`m, \n drum, cele trebuinicioase. O s-o \ngrop`m \n
satul nostru, dup` datin`, [i trebuie s`-i cump`r`m rochie de mireas`, c`ci biata
fat` n-a fost nuntit`". Complet uluit, Andrei a aflat c` fata se \mboln`vise de
leucemie exact \n noaptea \n care-i ap`ruse lui prima dat` \n vis [i c` murise
 199

atunci c\nd o visase ca mireas` a sa. "Nu mai e nevoie de rochie, am cump`rat
eu deja. Am s` merg cu voi, am s-o \nso]esc pretutindeni. C`ci ea mi-a fost
ursita pe via]a asta!".
R\ndurile pe care le-a]i citit s\nt, oric\t ar p`rea de fantastice, reflectarea
unor \nt\mpl`ri absolut autentice, petrecute \n acel sat uitat de lume din
Prahova. Cum am amintit, eroul lor, Andrei Nicolaescu, tr`ie[te [i azi. Are
aproape 55 de ani [i oamenii din sat spun c` e "z`rghit", de la acea p`]`nie.
Tr`ie[te tot at\t de singuratic, casa lui are obloanele ve[nic trase, iese foarte
pu]in, cu prec`dere seara, pe \ntuneric, av\nd contact cu un num`r restr\ns de
vecini. De \nsurat, nu s-a mai \nsurat niciodat`. Orice \ncercare a noastr` de a
intra \n contact cu el a fost sortit` e[ecului, iar u[a casei sale a r`mas, ca
\ntotdeauna, z`vor\t` str`inilor. Nimeni nu [tie ce se afl` \nd`r`tul acestor
ziduri. "Gura lumii" sus]ine c`, \n nebunia lui, Andrei vorbe[te deseori cu
fantasmele \nchipuirii sale. Dar poate c` aceste zvonuri, departe de a fi
\ntemeiate, ascund o realitate impereceptibil` pentru noi, oamenii obi[nui]i.
Poate c` sihastrul care a tr`it o at\t de stranie [i \n acela[i timp de fascinant`
poveste de dragoste a g`sit totu[i calea de a fi unit pentru totdeauna cu mireasa
sufletului s`u, chiar dincolo de moarte...

"STRIGOIUL” DIN BURICUL BUCURE{TIULUI

Nimeni nu se mai \ndoie[te de faptul c` anul 1968 a fost unul cu totul

deosebit at\t fa]` de cei preceden]i, c\t [i fa]` de urm`torii, p\n` \n prezent. De
la valul de observa]ii OZN, culmin\nd cu uria[ul "balon" de deasupra Clujului
sau cu "farfuria zbur`toare" fotografiat` de Emil Barnea \n P`durea Hoia-
Baciu, p\n` la alte anomalii inexplicabile, semnalate pe \ntreg teritoriul ]`rii,
cu prec`dere \n Carpa]i, o serie \ntreag` de fenomene bizare au uimit lumea.
Dar nici chiar capitala ]`rii nu a f`cut excep]ie. O poveste fascinant` dar
totodat` macabr` a ]inut, vreme de c\teva luni, cu r`suflarea t`iat` mii de
bucure[teni. De[i cercetat` de c`tre unii dintre cei mai mari oameni de [tiin]` ai
vremii, \nt\mpl`rii de acum treizeci de ani nu i s-a putut g`si o explica]ie
 200

adecvat`. Cu permisiunea dvs, v-a[ propune, \n r\ndurile ce urmeaz`, o

rememorare a faptelor teribile ce au umplut de spaim` un \ntreg ora[.
Merg\nd la fa]a locului, pentru a reconstitui atmosfera din acel "an
blestemat" am avut surpriza s` constat c` lucrurile nu s-au schimbat prea mult.
Nu s-au construit "blocuri moderne", drumul nu este asfaltat ca-n palm`, \ntr-
un cuv\nt ai impresia c` totul este ca atunci. Dar multe dintre locuin]ele
existente aici nu mai s\nt. |n "Casa cu stafii" - {oseaua S`laj 244 - s-a
amenajat un atelier de repara]ii auto al c`rui proprietar, domnul Nicu Potop a
participat, ca martor principal, la dramaticele evenimente din toamna acelui
an, el fiind nepot al unuia dintre principalii protagoni[ti, Gheorghe Chivu.
Domnia sa spune c`, \n septembrie '68, perioada c\nd fenomene de tip
"poltergeist" nemaiv`zute [i nemaiauzite \n Bucure[ti aveau s` se declan[eze,
la num`rul 244 se aflau dou` corpuri de cas`, locuite de familiile Chivu [i
Potop. Familii cumsecade, provenind din medii muncitore[ti, [i foarte
numeroase. Dintre persoanele care locuiau la aceast` adres` se remarca una
anume: Caliopi Manole, fiic` a Mariei Potop [i la r\ndul s`u mam` a trei copii
minori. Femeia, \n v\rst` de 38 de ani, suferea de o form` de epilepsie [i \n
plus, de c\teva luni d`dea semne de aliena]ie mintal`.
|n seara zilei de 28 septembrie 1968, s-au auzit cioc`nituri slabe la
geamul dinspre curte al unei camere din casa Caliopei, urmate de c`derea unei
pietre venite din senin, care a spart geamul lovit anterior de acele cioc`nituri.
Unul dintre locuitorii casei, Gheorghe Chivu, convins c` este vorba despre "un
copil obraznic din vecini", a ie[it \n curte, dar nu l-a depistat pe "r`uf`c`tor" [i
s-a \ntors. |n urm`toarele dou` zile, fenomenul se repet` [i s\nt sparte, de ast`
dat`, trei geamuri. \ngrijora]i, so]ii Chivu \ntreprind anchete prin vecini pentru
depistarea autorului, dar c`ut`rile lor nu se soldeaz` cu nici un rezultat.
Atunci, b`tr\nul Chivu - avea atunci 65 de ani - se apuc` s` cerceteze
pietrele [i r`m\ne uimit de ceea ce constat`: acestea erau constituite din cuar],
perfect [lefuite [i rotunjite [i aveau aspectul caracteristic al unor pietre de r\u
de munte, av\nd dimensiuni de ordinul c\torva centimetri. Doar c` cel mai
apropiat astfel de r\u se g`sea la mai bine de 200 km distan]`...
 201

Co[marul era \ns` abia la \nceput. Mar]i, 1 octombrie, s-a spart un geam
de la o u[` interioar`. Acum chiar c` nu mai putea fi acuzat vreun n`zdr`van de
copil. |nsp`im\ntat, Gheorghe Chivu a chemat mili]ia care, auzind despre
neverosimila \nt\mplare, n-a catadiscsit s` trimit` vreun echipaj la fa]a locului.
Din c\te \[i aminte[te domnul Nicu Potop, "cam \n aceia[i perioad` de timp, la
ni[te vecini de peste drum se \nt\mplase ceva asem`n`tor: o bucat` de bordur`
din ciment fusese scoas` de la locul ei din curte [i aruncat`, Dumnezeu [tie de
cine, prin geamul casei. Un om normal n-ar fi putut face asta singur, fiindc`
bucata de bordur` era foarte grea [i-apoi ce motiv ar fi avut cineva s` fac` o
asemenea nebunie?".
Ceea ce se petrecea \n imobilul din {oseaua S`laj \ncepuse s`-i
preocupe pe vecini [i cur\nd, zvonul c` locuin]a este b\ntuit` de stafii se
r`sp\nde[te cu iu]eal`. |n cele din urm`, c\nd deja \n casa familiei Chivu se
dezl`n]uise "potopul" - geamurile de la u[ile interioare s-au spart toate, vazele
erau retezate, de la jum`tate, de pietre [lefuite, un tablou aflat deasupra
p`tu]ului lui Lauren]iu Chivu, nepotul proprietarului a zburat din cui,
sp`rg\ndu-se - din fericire copilul nu se afla \n p`tu] - mili]ia nu mai poate sta
deoparte. Un echipaj, condus de c`pitanul Nicolae Bucurescu [i din care
f`ceau parte [i oamenii Procuraturii, \ncepe cercet`rile la fa]a locului.
C`pitanul, o persoan` extrem de inteligent` [i sceptic` \n privin]a acestor
fenomene "paranormale", era ini]ial \ncredin]at c` totul e un circ bine regizat.
El a \nsemnat cu creionul toate pietrele despre care martorii spuneau c` au
venit, de nic`ieri, \n geamuri [i le-a \ncuiat, ca probe, \ntr-un seif de la Sec]ie.
Spre uimirea tuturor, una dintre pietrele \nsemnate [i \ncuiate va apare din
nou, peste doar c\teva zile, sp`rg\nd un geam interior!? Oamenii legii \ncep s`
se \ndoiasc` de teoria "regiz`rii" scenei, [i s\nt cuprin[i la r\ndul lor de temeri
atunci c\nd un mili]ian, l`sat de paz`, este lovit zdrav`n de o piatr` mare, \n
spate!
Distrugerile continu`, cu aceia[i violen]`, \nc\t so]ia lui Gheorghe
Chivu, Maria, ajunsese s` umble prin curte cu o oal` de fier pe cap, \n chip de
casc` de protec]ie... |n ziua de 4 octombrie, pietrele c`zute din cer \nnebunesc
 202

de tot: nici un obiect de sticl`, nici un material fragil din cas` nu mai r`m\ne
\ntreg. Interesant este faptul c`, [i acum, ca [i \n zilele precedente, "c`derile de
pietre" aveau loc numai pe timpul zilei, at\t timp c\t locatarii erau treji. Atunci
c\nd ei se mergeau la culcare, manifest`rile \ncetau.
"|ntr-o sear`, poveste[te Nicu Potop, care locuia atunci la doar c\teva
str`zi distan]` de casa unchiului s`u, a venit v`rul meu la noi s` ne spun` ce
groz`vii se mai petrecuser` la ei acas`. Am mers cu el [i I-am g`sit pe to]i
pl\ng\nd \n camera de la strad`, cea \n care se petrecuser` cele mai multe
ciud`]enii. L\ng` fereastr` se g`sea un [ifonier, din acelea cu oglinda pe una din
u[i. M-am dus l\ng` el [i m-am rezemat de u[a f`r` oglind`, iar \n secunda
urm`toare o piatr` a izbit oglinda exact \n centru, form\nd pe suprafa]a oglinzii
un soare perfect conturat. Exper]ii \n balistic`, analiz\nd ulterior sp`rtura, au
declarat c`, pentru a produce acest efect, piatra ar fi trebuit s` fi fost
aruncat`...din perete, lucru care era absurd!"
Acesta este momentul care o determin` pe Maria Potop s` apeleze la
ajutorul unui preot, de[i nici ea, nici ceilal]i membri ai familiei nu erau
persoane credincioase. P`rintele a venit, pentru a face o slujb` de sfin]ire a
locului, de exorcizare a eventualelor spirite necurate ce se cuib`riser` acolo.
Dar, exact \n momentul ]inerii slujbei, fenomenele ciudate \ncep din nou s` se
manifeste. Preotul citea din Sf\nta Scriptur` [i, oric\t s-ar fi concentrat, nu
reu[ea s`-[i \nving` spaima. A p`r`sit casa \n grab`, spun\ndu-[i c` nu-i va mai
trece niciodat` pragul, fiindc` for]ele care se manifestau acolo nu puteau fi
\nfruntate de un om muritor. Dar, oric\t ar p`rea de curios, pietrele venite de
nic`ieri nu au r`nit niciodat` pe vreunul dintre ocupan]ii casei, ci doar pe acel
mili]ian, un "intrus" acolo. Aici, domnul Potop, ne dezv`luie un fapt
senza]ional: "Povestea cu c`derea tabloului pe p`tu]ul lui Lauren]iu, ne-a
surprins pe to]i, c`ci ne-am dat seama c` acele pietre nu c`deau chiar la
\nt\mplare. |n clipele imediat premerg`toare pr`bu[irii tabloului, copilul a
\nceput s` pl\ng` f`r` vreun motiv aparent. Era vizibil \ngrozit de ceva, o
agita]ie neobi[nuit` \l cuprinsese. Una dintre femeile aflate atunci \n camer`, l-
a luat \n bra]e, leg`n\ndu-l ca s` se lini[teasc`. |n frac]iunea de secund` imediat
 203

urm`toare, o piatr` de m`rimea unui ou de g`in` a izbit \n plin tabloul, iar

cioburile au c`zut pe perna copilului. Eu cred c` micu]ul sim]ise, cu acel tainic
sim] pe care numai copiii \l posed`, apropierea pericolului [i \ncercase s`-i
avertizeze [i pe oamenii afla]i \n camer` de iminen]a lui".
Pe 9 octombrie, pietrele au \ncetat s` mai cad`. De altfel, nici nu mai era
ceva de distrus: casa p`rea c` trecuse printr-un bombardament - u[ile [i
ferestrele erau mascate cu placaje [i sc\nduri, nici un geam \ntreg nu mai
exista. Curio[ii se str\ngeau zilnic \n fa]a casei, cu sutele, cl`tinau din cap,
se \nchinau [i plecau \ngrozi]i, \ncerc\nd s` uite secven]ele de groaz` v`zute.
Dar, c\nd lucrurile p`reau c` au s` reintre \n normal, \n absen]a
martorilor, \n "casa b\ntuit`' s-au aprins spontan c\teva foi de h\rtie aflate pe o
mas` [i pe o etajer` fizat` pe perete, la circa 2 metri \n`l]ime fa]` de podea. Dar
[i de ast` dat`, se pare, "strigoiul" nu dorise s` distrug`, ci doar s` dea poate un
bizar avertisment: h\rtiile erau arse doar par]ial, de jur \mprejur, [i se
stinseser` singure! |n zilele urm`toare, au ars, \n acela[i mod inexplicabil,
lemnele de foc aflate l\ng` sob`. Au fost observate por]iuni de lemn
carbonizate [i un pregnant miros de gaz lampant. Un incendiu spontan a
izbucnit [i \n pod, unde au ars, tot par]ial, h\rtii [i c`r]i vechi de [coal` ale
copiilor. Dar cea mai remarcabil` anomalie de acest gen s-a petrecut pe c\nd
membrii familiei urm`reau o emisiune la televizor. Din camera al`turat`, s-a
sim]it miros de fum. Alerta]i, locatarii au descoperit c` rufele aflate \ntr-un
[ifonier \ncuiat cu cheia (!) ardeau mocnit, f`r` ca \n camer` s` existe vreo
surs` de foc...
Este perioada c\nd apar [i fenomene telekinetice. Astfel, \ntr-o dup`
amiaz`, pe c\nd nepo]ii lui Gheorghe Chivu, Ion [i Gheorghe Marin vroiau s`-
[i fac` temele, ei au constatat lipsa c`limarei cu cerneal`. Dup` ce au c`utat-
oprin toate camerele, copiii l-au \ntrebat [i pe bunicul lor dac` [tie de ea. La
r`spunsul negativ al acestuia, c`limara a fost proiecatat` subit "de undeva"
c`tre geamul aflat spre curtea interioar`, pe care l-a spart, iar con]inutul de
cerneal` s-a v`rsat jos, pe pardoseal`, murd`rind-o. Dup` acest fapt, [i alte
obiecte au \nceput "s-o ia din loc", prin cas`: farfurii, linguri, c`ni, buc`]i de
 204

lemn, \ntr-un veritabil balet imponderabil! S-a mai observat, de asemenea, un

alt fenomen de telekinezie: \nchiderea [i deschiderea robinetelor de la butelia
[i re[oului de aragaz din buc`t`rie. Uneori, \n timp ce aragazul ardea, locatarii
g`seau flac`ra stins`, de[i robinetul era deschis [i gazul ie[ea afar`. Alteori,
dup` ce \nchideau aragazul [i puneau [i capacul de protec]ie al robinetului de
la butelie, g`seau robinetele deschise [i puternic miros de gaze!
|n ultima perioad` a manifest`rilor - \ncheiate \n ziua de 15 noiembrie
1968 - o nou` ciud`]enie este semnalat`, ciud`]enie care ar putea explica \ntr-o
oarecare m`sur`, manifest`rile stranii din {oseaua S`lajului. |n plin` zi,
Gheorghe Chivu VEDE (fiind perfect treaz, [i f`r` a se afla sub influen]a
alcoolului sau a unor medicamente care ar fi putut provoca alter`ri ale st`rii de
con[tiin]`) silueta unei femei b`tr\ne, care I se pare s` fie o vecin` de-a lor,
doamna Coman; aceasta vine dinspre strad` [i intr` \n curte, apoi \ntr-unul din
corpurile de cas`. |n momentul acestei intr`ri, Maria Potop, soacra lui
Gheorghe a sim]it [i ea "un suflu de aer" [i a auzit u[a tr\ntindu-se, f`r` s`
vad` \ns` pe nimeni. Imediat, ginerele s`u d` buzna pe u[`, \ntreb\nd-o unde e
femeia pe care o v`zuse intr\nd!? |n aceia[i sear`, [i \n cele care au urmat,
Maria Potop a auzit, dup` ce se b`ga \n pat pentru a se culca, ni[te "voci",
vorbind \ntr-o limb` pe care nu o \n]elegea...
Pentru a \ncerca s` g`sim explica]ii seriei absolut uluitoare de manifest`ri
care au distrus realmente casa din inima Bucure[tiului [i lini[tea locuitorilor
s`i, trebuie s` lu`m \n considerare, mai \nt\i, faptul, (amintit [i de inginerul
Gabriel Constantinescu, autorul unui incitant material pe aceast` tem`,
publicat \n revista "Paranormal" - 2/1992) c` anul 1968 a fost unul cu o
activitate solar` neobi[nuit`. Iar autorul citat remarc`, asemenea [i altor
savan]i, c` exist` o corela]ie \ntre perioadele de maxim ale activit`]ii solare [i
cre[terile de frecven]` [i amploare ale fenomenelor de tip poltergeist.
Reprezint` totu[i aceste manifest`ri enigmatice un asemenea fenomen?
Majoritatea celor care au investigat cazul, la data producerii lui [i mai t\rziu,
au legat apari]ia fenomenelor de prezen]a permanent` \n cas` a locatarei
Caliopi Manole, suspect` de demen]` [i aflat` \ntr-o faz` de evolu]ie a bolii de
 205

nervi, merg\nd de la crize epileptice p\n` la crize de aliena]ie mintal`

intermitente. Crizele epileptice aveau un ciclu lunar. Dr. Valeriu Mu[atescu,
unul dintre membrii comisiei de investigatori, comisie condus` de reputatul
academician Paul Popescu-Neveanu, era convins c` "numita Caliopi Manole
este principalul catalizator al manifest`rilor, fiind un medium de efecte fizice,
indispensabil \n producerea fenomenelor de tip poltergeist".
Ar mai fi de ad`ugat, \n concluzie, c` exist` o serie de similitudini
evidente \ntre evenimentele petrecute pe {oseaua S`lajului [i cazul "Burila
Mare", prezentat pe larg \ntr-un num`r precedent al revistei. Astfel, am\ndou`
cazurile au ca persoane catalizatoare ale fenomenelor de tip poltergeist dou`
fiin]e cu un echilibru psihic extrem de labil, introvertite [i cu un grad redus de
exprimare a st`rilor suflete[ti pe care \ns` le tr`iesc foarte intens. Este a[adar,
extrem de posibil ca, involuntar, cele dou` femei s` fi declan[at, cu puterea
min]ii, veritabilele furtuni care au distrus casele unde ele tr`iau. Dar pe de alt`
parte, nu putem neglija unele aspecte mai pu]in remarcate, dar comune
ambelor cazuri, [i care conduc ancheta pe o pist` inedit`. {i la Burila Mare, [i
pe S`lajului, \n poveste s\nt implicate dou` apari]ii fantomatice – una decedat`,
Silvia Bobeiche, alta \n via]`, dar cu care subiec]ii erau certa]i, doamna
Coman, care par s` b\ntuie casele devastate. S` fie, a[adar, dezastruoasele
efecte care au distrus realmente cele dou` locuin]e produsul unei combina]ii
inerente \ntre dou` min]i sc`pate de sub control, dar \nzestrate cu puteri pe
care [tiin]a \nc` nu a g`sit putin]a de a le studia, [i "r`zbunarea fantomelor”
unor persoane decedate sau \nc` \n via]`? Poate c` anii ce vor veni, poate alte
cazuri ce vor fi \nregistrate vor face lumin` \n privin]a acestor obscure
\nt\mpl`ri, situate \n zona crepuscular` a con[tiin]ei umane...

“CASA B|NTUIT~” DE LA CHIAJNA

Pe strada Eroului, strada principal` din Chiajna, tr`ia, \n anii 1988-

1989, c\nd s-au petrecut bizarele evenimente pe care le voi descrie mai jos, o
familie modest`, [i perceput` de ceilal]i s`teni ca fiind “din cale-afar` de
 206

ciudat`”. Ion Arsene, un b`tr\n cumsecade \n v\rst` de 82 de ani, so]ia sa Elena,

ceva mai t\n`r` [i un nepot, Liviu Arsene, pe atunci de 12 ani, elev \n clasa a
V-a la o [coal` din Bucure[ti. P`rin]ii copilului, ambii intelectuali – tat`l
profesor, mama farmacist` - locuiau \n Capital` [i \l d`duser` pe Liviu \n grija
bunicilor. B`iatul avea o fire bizar`, ascuns` [i interiorizat`. Nu-i pl`cea
compania celorlal]i copii, pe care \i ocolea cu obstina]ie, ci prefera s` fie
mereu singur, c`ut\ndu-[i de joac` prin locuri neumblate [i av\nd o pasiune
inexplicabil` pentru plimb`rile solitare pe maidane ( pasiune \nt\lnit` [i la
Constan]a Osiac, “eroina” cazului de la Burila Mare – n.n.). Vecinii spuneau
c` “nici nu prea era \ntreg la minte [i-]i d`deai seama de asta doar dup` privire,
care era cea a unui om z`rghit”.
|n cadrul acestei familii, \ncep\nd cu toamna anului 1988 s-a observat
declan[area unui lan] de fenomene stranii. Ini]ial, fenomenele au fost t`cute
sub t`cere de c`tre familia Arsene, dar, la un moment dat, “buba” s-a spart [i
zvonul s-a r`sp\ndit \n \ntreg satul: casa b`tr\nilor era parc` b\ntuit` de un spirit
r`u, care o devasta, distrug\nd cu violen]` toate lucrurile din ea. Ceea ce I-a
determinat pe b`tr\ni s` divulge secretul, ascuns cu grij` timp de c\teva luni, a
fost, se pare, un incendiu izbucnit din senin \n mijlocul casei. “A venit Elena
Arsene la mine, s` m` cheme, cu lacrimi \n ochi, s` v`d cum ardea, spune
doamna Florica Stanciu, prima care a aflat secretul uimitoarelor evenimente
ce se petreceau \n casa familiei Arsene. Bunic`-sa credea c` pu[itul pusese foc.
Eu m-am dus, dar nu-mi venea s` cred: acolo ardea tot, \n cas`, ardeau p`turile,
hainele, tot ce era material textil, ardea cu fl`c`ri mici, parc` mocnit! Iar b`iatul
st`tea \ntr-un col], nu zicea nimic, doar se uita… L-am certat, dar el privea
absent: <Eu n-am f`cut nimic…nimic!>. Dup` asta, s-a pornit uraganul. A
doua zi, pietre venite de nic`ieri au spart geamurile casei, oalele au \nceput s`
zboare prin curte de parc` ar fi avut aripi. To]i spuneau c` Liviu, copilul le
arunc`, dar era absurd s` crezi c` el putea s` arunce zece cr`ti]i deodat`, [i cu
asemenea putere. C` veneau oalele, v\j\ind pe la urechile noastre, dar de lovit,
nu loveau pe nimeni! Bietul b`tr\n nu a mai putut rezista [i a ie[it \n uli]`,
strig\nd: <Veni]i, lume, s` vede]i ce se \nt\mpl` aici!> {i lumea s-a str\ns, ca la
 207

urs. |n fiecare zi, zeci de oameni se adunau \n preajma casei pentru a asista la
acest “spectacol” de ne\nchipuit. Din curte zburau tot felul de lucruri, ce nu-]i
trecea prin cap: pietre, sticle goale, borcane, oale, pahare, ca \ntr-un v\rtej ce
nu se mai oprea. Unii tot mai ziceau – a[a se mai crede \nc` [i acum - , c`
b`iatul le arunca. Dar nu se putea a[a ceva, el nu putea fi \n mai locuri \n
acela[i timp [i nu putea arunca, dintr-o dat`, lucruri ce c\nt`reau zeci de
kilograme. La o astfel de p`]anie eu chiar am fost martor`. M` aflam \n curtea
lor, era [i Liviu acolo, c\nd am sim]it \n spate ceva v\j\ind [i m-am uitat: o
can` zburase [i se n`pustise chiar \n fereastr`, sp`rg\nd-o cu zgomot mare. <Iar
a aruncat!> au strigat atunci cei care urm`reau scena, de pe la por]i, dar nici
unul nu l-a v`zut pe Liviu f`c\nd asta. Pur [i simplu cana se ridicase singur`
din locul ei, de pe pervaz [i sp`rsese geamul mi[cat` de o for]` nev`zut`. Eu
cred c` b`iatul avea spiridu[i, avea dr`cu[ori, nu era normal ce se petrecea, el
atr`gea nenorocirile asupra casei…{I s` v` mai spun ceva. Cred c` [i mama
copilului avea leg`turi cu Necuratul… Ea era poc`it` [i doi ani l-a b`tut la cap
pe b`tr\n s` treac` la religia lor. Iar acesta, fr`m\ntat fiind [i de alte chinuri de
demult, a ascultat-o [i s-a poc`it, [i a[a a murit” de vedenii de mul]i ani!”
Cer\nd am`nunte unei alte martore a fenomenelor de atunci, care \ns`
a dorit s`-[i p`streze anonimatul, asupra “chinurilor” ce-l fr`m\ntau pe b`tr\n,
aceasta mi-a declarat: “Ei erau originari din Moldova [i plecaser` de-acolo \n
timpul foametei celei mari, din ’46. De-atunci, se perindaser` mereu prin ]ar`,
f`r` s` g`seasc` vreodat` un ad`post stabil. Fuseser` [i \n Slobozia, [i \n Fete[ti,
nu-[i g`seau locul. Aici au venit fugind de sistematizarea lui Ceau[escu. Au
cump`rat c`su]a aceea de pe strada Eroului…Lumea vorbe[te c` din ultimul sat
unde fuseser`, cei doi Arsene fuseser` alunga]i, pe ce motiv nu [tiu. Dar p`rea
c` s\nt urm`ri]i de un blestem care nu le d` pace niciodat`. {I lucrurile
petrecute aici, la Chiajna, \ncep\nd cu toamna lui ’88 d`deau dreptate celor ce
vorbeau despre blestem. Dup` cum a \nceput lumea s` vorbeasc`, la ceva timp
dup` \nt\mplare, b`tr\nul Arsene s-ar fi spovedit preotului, spun\ndu-i c` de 25
de ani este chinuit de vedenii! Ce fel de vedenii, nu [tiu, dar lucru curat nu era
nici cu el, nici cu copilul. |n dese r\nduri I-am v`zut, pe ambii so]i, c`r\nd ap`
 208

cu g`le]ile, \n pod. Ce f`ceau cu apa aia acolo, le-o fi fost team` de vreun
incendiu sau ce altceva o fi fost, nu am habar. Dar lucru curat, repet, nu era!”
Dup` c\teva s`pt`m\ni \n care evenimentele acestea, ce se \nscriu clar \n
fenomenologia poltergeist s-au derulat cu o violen]` ie[it` din comun, p`rin]ii
b`iatului au venit s`-l ia pe Liviu de la bunici. Ca prin farmec, fenomenele
au \ncetat, prilej care a dat ap` la moar` celor ce sus]ineau c` b`iatul era
“nebunul care arunca cu pietre”. Dar acest fapt verific` [i teoria potrivit c`reia
prezen]a agentului inductor \n cazurile poltergeist implic` [i atrage cu ea
declan[area acestui tip de fenomene. Lucrurile p`reau s` reintre \n normal, cu
at\t mai mult cu c\t la \nceputul anului urm`tor, 1989, Liviu avea s` se
re\ntoarc` \n sat, relu\ndu-[i plimb`rile solitare [i continu\nd s` str\ng` de pe
maidane fiare, lan]uri [i tot felul de ruginituri, din care sus]inea, dup` c\te ne-
au spus tinerii de seama lui cu care am stat de vornb` \n Chiajna, c` ar vrea s`
construiasc` “o ma[in`rie nemaiv`zut`”. Ca o parantez`, se pare c` ceva-ceva
era adev`rat \n toat` aceast` afacere: noii proprietari ai “casei b\ntuite” mi-au
confirmat c` au g`sit, mut\ndu-se aici, podul plin de fiare [i de ]evi, ag`]ate \n
cele mai diverse pozi]ii!
Lini[tea de dinaintea furtunii n-avea s` dureze prea mult. Pe 15 martie
1989, dezastrul a re\nceput, cu [i mai mult` violen]`. Geamurile casei s-au
spart ca la un semn, [i dansul aerian al oalelor [i celorlalte obiecte casnice din
buc`t`rie a re\nceput. Locuitorii, str\n[i \n num`r [i mai mare pe la por]ile casei
au v`zut, cu ochii l`rgi]i de groaz` cum o can` a trecut prin geam f`r` s`-l
sparg`(!?) [i, dup` ce a plutit majestuos c\teva clipe, a ajuns \n dreptul
ci[melei, unde s-a oprit, apa a \nceput singur` s` curg` [i a spart cana, tr\ntind-
o de caldar\m! Asemenea evenimente nu au fost singulare. De ast` dat`,
lucrurile au luat \ns` amploare. A fost chemat` mili]ia, dar oamenii ordinii s-au
dovedit neputincio[i. Un mili]ian, pus de paz`, a fost lovit de o piatr` venit`…
din cer, drept \n cap. Altuia, dup` c\te spun oamenii, I s-a smuls pistolul din
toc [i, dup` ce a zburat prin aer, la fel de lin, s-a a[ezat domol pe mas`!
Lucrurile erau de domeniul incredibilului [i nimeni nu le putea g`si o
explica]ie. {I \n tot acest timp, Liviu st`tea lini[tit \ntr-un col] al casei, privind
 209

cu interes faptele ce se petreceau \n jurul s`u, f`r` s` par` cumva impresionat

de ele.
Cum nimeni nu p`rea s` mai poat` st`vili furia puterilor nev`zute care
distruseser` orice se afla \ntreg \n cas`, a fost chemat unul dintre preo]ii
comunei, Romic` Macovei. Sfin]ia Sa a ]inut trei slujbe de exorcizare a
locului, citind de fiecare dat` moliftele Sf\ntului Vasile cel Mare, dar
rezultatele n-au fost cele a[teptate. Oamenii spun c` \nsu[i preotul a avut
probleme cu “spiritele rele”, pietrele [i sticlele zbur\nd prin cas` chiar \n
timpul slujbei. Rugat s`-mi dest`inuie opinia sa \n leg`tur` cu aceste bizarerii,
preotul a refuzat s` ofere vreo explica]ie, pe motiv c` aceste lucruri s\nt mai
presus de puterea de \n]elegere a ra]iunii umane. P`rintele Macovei a apreciat
totu[i c` ar putea fi o leg`tur` \ntre inexplicabilele fenomene [i faptul c` din
b`tr\ni se spune c`, \n acele locuri s-ar fi aflat, cu multe sute de ani \n urm`, un
cimitir \n care erau \ngropa]i cei mor]i \n timpul unei epidemii de cium` [i
deci n-ar fi exclus` ipoteza unei b\ntuiri malefice a zonei…
Revenind la cele petrecute \n prim`vara lui 1989, s` precizez c` [i acest
al doilea “act” al acestei istorii neelucidate a durat c\teva s`pt`m\ni. Casa a fost
acum cu totul devastat`. La un moment dat, studioul a \nceput s` trozneasc` [i
s-a f`cut, cum se spune, ar[ice, transform\ndu-se \ntr-o gr`mad` de stofe,
lemne [i arcuri rupte. Orice s-ar spune, un copil de 12 ani nu putea face o
asemenea isprav` nici de-ar fi fost Superman! Ca s` nu mai vorbim de faptul
c`, dup` c\teva zile, sticlele goale adunate cu trud` de b`tr\nul Arsene [i sp`late,
pentru a fi v\ndute, s-au spart toate, ca la comand`, f`r` ca Liviu s` se afle \n
imediata lor apropiere.
Se pare c` ultimul fenomen, care a pus capac acestui val de distrugeri, s-
a petrecut \n timp ce familia se afla la mas`. Pe c\nd Liviu m\nca, o m\n`
nev`zut` I-a tras farfuria din fa]`, \mping\ndu-i-o \ntr-o parte. |nfuriat, b`iatul a
vrut s` se repead` dup` ea, dar atunci farfuria “s-a ferit” [i, s`rind de pe mas`,
I-a venit, cu tot cu m\ncare, \n cap! {I aici teoria [tiin]ific` a poltergeist-ului se
verific`, afl\ndu-ne \n fa]a unui caz tipic de “autopedepsire”, extrem de
asem`n`tor cu cel petrecut \n finalul deja men]ionatului caz Burila Mare, c\nd
 210

acea can` se ridic` la fel de pe mas` [i o love[te \n cap cu putere pe Constan]a

Osiac…
A \ncerca s` d`m o explica]ie acestui caz care realmente te las` f`r`
replic` este desigur o intreprindere riscant`. Osatura \ntregii pove[ti este at\t de
complicat` \nc\t nu [tii ce s` mai crezi, evenimentele se succed \ntr-o vitez` [i
cu o densitate care te n`uce[te. S` fie un “spirit r`u” vinovat \n toat` aceast`
afacere? Ipoteza nu este de neglijat, c`ci ea explic` m`car \n parte lucrurile.
Astfel s-ar putea explica “fantasmele” care-l b\ntuiau, dup` cum am aflat, pe
Ion Arsene de 25 de ani, ca [i peregrin`rile familiei sale prin ]ar`, de parc` ar fi
fugit… de cine oare? Apoi, zvonurile despre faptul c` fuseser` alunga]i din
ultimul sat unde tr`iser`, cu numai un an \nainte de a veni \n Chiajna…Ce tain`
ascundea b`tr\nul Arsene [i pentru ce c`ra noaptea apa, cu g`le]ile, \n pod?
Pentru a se pune la ad`post de un posibil incendiu sau pentru cine [tie ce
ritualuri “de protec]ie”?…
Desigur, nu putem neglija, \n cadrul posibilelelor explica]ii, nici teoria
clasic` a poltergeist-ului. Dup` cum se observ`, Liviu Arsene se \ncadreaz`
perfect \n tipologia “agentului inductor”: v\rsta pubert`]ii, fire interiorizat`, cu
imposibilitatea unei deful`ri verbale normale a tr`irilor interioare, deficien]e
psihice evidente “chiar de la prima vedere”. Faptul c` prezen]a lui era necesar`
[i suficient` pentru declan[area “uraganului” este un argument \n plus \n
favoarea acestei ipoteze. {I mai este un fapt interesant de subliniat. St\nd de
vorb` cu o vecin`, doamna Maria Otto, aceasta ne-a declarat: “Nu am v`zut
cum zburau pietrele atunci, dar v` pot spune c`, mult dup` aceea, b`iatul, de[i
era foarte lini[tit de obicei, avea rare accese de furie, c\nd arunca cu pietre \n
cine nimerea. O dat`, fiindc` I-am f`cut observa]ie, mi-a spus s`-l las \n pace,
dac` nu vreau s`-mi dea foc la cas`!”
Cuvintele doamnei Otto s\nt extrem de interesante pentru \n]elegerea
fenomenelor petrecute aici. D\nsa spune c` b`iatul avea o fire lini[tit`, “p`rea
chiar bleg c\teodat`”. Uneori, \ns`, crize de furie se declan[au [i atunci Liviu
devenea violent. Dar nu cumva astfel de crize “t`cute” aveau loc [i \n clipele
c\nd casa familiei Arsene era devastat`? Doar c` atunci, Liviu nu arunca
 211

pietrele cu bra]ele – de[i grozav ar fi vrut s`-[i descarce astfel nervii – ci cu o

for]` de care nu avea habar c` o de]ine, cea a propriei sale min]i! Dup` cum
incendiul cu care amenin]a fusese deja declan[at, tot de creierul s`u \n care
roti]ele o luaser` razna, \n propria cas`! C`ci dezechilibrul psihic suferit, ce-l
f`cea s` par` nebun \n fa]a celorlal]i, \i d`duse \n schimb capacit`]i
paranormale incredibile, de care nu era con[tient [i pe care nu le putea
controla. Iar \ncetarea veritabilului “uragan” pe care mintea sa \l declan[ase a
venit firesc, dup` ce defularea tr`irilor [i frustr`rilor pe care at\ta timp le
interiorizase, s-a terminat. Oricum am privi \ns` lucrurile, din orice unghi am
face-o, un lucru trebuie s` recunoa[tem. Asemenea fenomene s\nt cu mult mai
complexe nu numai dec\t putem noi observa, ci chiar dec\t ne-am putea
\nchipui…

"MOROIUL" DE LA BURILA MARE

Burila Mare, o comun` minuscul`, de nici trei mii de locuitori, din

jude]ul Mehedin]i, ar fi r`mas, f`r` \ndoial`, un nume necunoscut lumii, dac`
un lan] de evenimente ie[ite din comun nu l-ar fi adus \n aten]ia general`.
Lucrurile la care voi face referire s-au petrecut cu \ncepere din decembrie
1989 [i au continuat de-a lungul anului 1990, p\n` spre \nceputul toamnei. Ele
au fost investigate, la vremea respectiv`, cu mult profesionalism, de un
colectiv de oameni de [tiin]` din Cluj, \n frunte cu dr. Adrian P`tru],
binecunoscut cititorilor no[tri prin lucr`rile sale \n domeniul paranormalului.
Dup` zece ani, am fost la Burila Mare, \ncerc\nd s` dau de urma misterului,
analiz\nd faptele la fa]a locului [i discut\nd cu principalii martori. Se pare \ns`
c` acest mister este mult mai profund dec\t ne-am fi a[teptat cu to]ii [i
dezlegarea sa nu va fi f`cut` vreodat` pe de-a-ntregul...
Manifest`rile care au \ngrozit \ntreaga comun` [i au trezit interesul unor
mase largi de oameni, mai ales prin relatarea lor ulterioar` \n presa local`, s-au
desf`[urat \n casa localnicului Constantin Osiac, acum \n v\rst` de aproape 50
de ani. Locuin]a este una dintre cele mai modeste din comun`. |n dou` camere
 212

tr`iesc [apte persoane, p`rin]ii [i cei cinci copii, dintre care cel mai mare este
Constan]a (Tan]a) Osiac. {i gospod`ria mai are o particularitate: a[ezat` \ntr-o
margine a Burilei, spre r`s`rit, ea se g`se[te la nici dou` sute de metri dep`rtare
de cimitir, lucru care i-a f`cut pe cei mai mul]i dintre localnici s` creeze o
leg`tur` \ntre acesta [i evenimentele bizare petrecute \n casa Osiacilor.
Se pare c` totul a \nceput \n ziua de 6 decembrie 1989, \n jurul pr\nzului.
"Pe c\nd ne preg`team s` ne a[ez`m s` m\nc`m, poveste[te Elena Osiac, so]ia
lui Constantin, am v`zut cu groaz` cum oala cu ciorb` zboar` de pe mas` [i se
r`stoarn` pe jos. Cu to]ii ne-am speriat foarte tare, dar n-am apucat s` zicem
nimic, c` au \nceput s` zdr`ng`ne geamurile. Pe moment, eu m-am g\ndit c` e
cutremur, c` altceva ce putea fi, dar m` miram, c` p`m\ntul nu se zguduia
deloc. Apoi, geamurile s-au spart, tot ca din senin, chiar \n mijloc, parc`
d`duse cineva cu pietre \n ele. Dar nu putea s` fie nimeni, c` am cercetat bine
[i n-am g`sit nimic cu care s` se fi spart, ba cioburile se aflau [i \n`untru [i \n
afara casei [i dac` ar fi spart geamul cineva, numai \n`untru ar fi trebuit s`
g`sim cioburi. Am alergat cu to]ii afar`, dar aceast` furtun` nev`zut` s-a potolit.
Dup` c\teva zile, c\nd deja \nlocuisem geamurile la ferestre, acestea s-au spart
iar`[i, tot pe la amiaz`. {i a fost `sta ca un semnal. |n zilele ce au urmat, am zis
c` e iadul ab`tut \n casa noastr`: s-a smuls u[a din tocuri [i a zburat pe podea,
s-au r`sturnat paturile cu totul, cu perne, cu p`turi cu tot...Aveam [i noi
niscaiva saci cu f`in`, s-au r`sturnat pe jos, c` era tot numai alb, ne era fric` s`
mai aducem g`leata cu ap` \n cas`, c` se r`sturna mereu [i ne uda bruma de
haine ce-o aveam, \n toiul iernii, farfuriile s-au spart de pere]i, se ridicau
singure de pe mese sau c`deau din dulap [i v\j\iau prin aer, becurile pocneau
de[i nu erau aprinse, aveam un bidon cu ulei de zece litri, s-a rostogolit pe jos
f`r` s`-l ating` nimeni [i s-a v`rsat tot, a doua zi la fel s-a \nt\mplat cu un
borcan cu bulion, din `la de jum`tate de kilogram, care sub ochii mei a zburat
de pe mas` [i s-a spart de perete, ferestrele s-au spart, \n total, de nou` ori.
Atunci le-am \nlocuit cu carton, dar [i pe `sta l-a dat jos, am pus p\n` la urm`
placaj, de nu mai vedeai nimic \n cas`... ".
 213

|n urma acestor \nt\mpl`ri, familia Osiac a r`mas de-a dreptul ruinat`, \n

condi]iile unei ierni geroase, f`r` geamuri la cas`, pe \ntuneric [i cu majoritatea
obiectelor de uz casnic distruse sau avariate. |ntreg satul vuia, cum c` locuin]a
lor era b\ntuit` de un strigoi, sau, cum i se mai spune local, "moroi". Acesta
reprezint` stafia unei persoane decedate, care, se mai zice, ar fi murit certat` cu
unul dintre ocupan]ii casei devastate. Faptul c` domiciliul Osiacilor se g`sea,
cum am precizat, foarte aproape de cimitir, a \nt`rit aceast` credin]`.
Devastatoarele manifest`ri men]ionate au continuat p\n` aproape de Cr`ciun.
"Nu era zi s` nu se sparg` ceva, s` nu se distrug`. {i totul se petrecea ziua, p\n`
ce \nsera, \[i aminte[te doamna Osiac. Ba plesnea vreun bec, ba o can` se
rostogolea prin aer [i se tr\ntea de podea, f`c\ndu-se ]`nd`ri, tot a[a am dus-o. |
n Ajunul Cr`ciunului s-a mai potolit moroiul [i nu ne-a f`cut necazuri pe
toat` durata S`rb`torilor de iarn`, parc` s-ar fi temut s` ne fac` r`u atunci...Dar,
dup` Boboteaz`, necazurile au \nceput iar`[i, p\n` la mijlocul lunii februarie".
Dup` ce, la jum`tatea lui februarie, manifest`rile din "casa cu stafii", cum
a fost denumit` \n presa local` locuin]a familiei Osiac au \ncetat, se p`rea c`
lucrurile vor reintra \n normal. Timp de patru luni de zile, nu s-a mai \nt\mplat
nimic neobi[nuit, Osiacii \ncepuser` s` se mai refac` - \n acest r`stimp au
primit ajutoare de la numeroasele persoane care i-au vizitat, dornice s` vad` cu
proprii ochi ravagiile f`cute de 'moroi" - [i toate necazurile p`reau a fi de
domeniul trecutului. Dar, la fel de brusc cum \ncepuser` \n iarn`, evenimentele
nedorite \[i fac din nou apari]ia. "La \nceputul lui iunie, spune Elena Osiac,
buc`t`ria de var` a luat foc din senin. Noi ne f`ceam de treab` prin cas`,
dereticam, c\nd am v`zut o flac`r` mare aprinz\ndu-se \n curte. Am ie[it [i am
stropit-o cu ap`, am reu[it s-o stingem. Apoi, moroiul iar s-a pornit s`-[i fac`
de cap [i tot a[a ca prima dat`: la \nceput, a spart ferestrele, toate patru, a
r`sturnat mesele [i scaunele, de le-a rupt picioarele. Aveam [i noi o ma[in` de
g`tit, din aceea cu gaz, s-a r`sturnat de c\teva ori, p\n` ce n-a mai fost bun` de
nimic, la fel s-a d`r\mat [i soba de teracot`, noroc c` de-acum era cald. Paturile
se r`sturnau cu zgomot, cu dosul \n sus, [i de fric` s` nu cad` pe noi, s` ne
striveasc`, ne-am mutat, peste noapte, \n curte. Dar, la fel ca [i \n iarn`,
 214

treburile astea rele nu aveau loc dec\t ziua. Noaptea rar de tot se mai sp`rgea
vreo farfurie, \n schimb ziua era pr`p`d! Am pierdut atunci tot ce mai r`m`sese
nedistrus \n iarn`: casetofonul, televizorul, radio-ul. Aveam [i un pick-up, da'
s-a r`sturnat masa pe care era [i s-a f`cut praf. Dar lucrul cel mai de mirare s-a
\nt\mplat la sf\r[itul lunii iunie. Cred c` era pe la pr\nz, c\nd am v`zut cum trei
r\nduri de ]igl` de pe acoperi[ s-au adunat laolalt`, pe o muchie a acoperi[ului,
ca adunate de o m\n` nev`zut`, [i, la un moment dat, au zburat care \ncotro,
spre mijlocul cur]ii, unde s-au spart toate! A venit [i preotul de a f`cut
sfe[tanie \n cas`, dar tot nu s-a potolit moroiul!"
|ngrozi]i de manifest`rile incredibile din casa Osicilor, locuitorii Burilei
Mari au c`utat tot felul de explica]ii, majoritatea \ncadr\ndu-se \ntre tradi]iile
populare stotornicite de secole \n aceast` regiune izolat` a ]`rii. Majoritatea
s`tenilor au crezut, [i cred [i acum, c` a fost vorba de un moroi. De altfel,
c\teva vr`jitoare din regiunea \nvecinat`, nu numai c` au adeverit aceast`
ipotez`, dar au [i oferit solu]ii pentru rezolvarea problemei. |n urma sfaturilor
primite, Constantin Osiac a luat un cal de la IAS [i, cu el de c`p`stru, a
intrat \n cimitir. Se spunea c` moroiul se afl` \n morm\ntul peste care avea s`
treac` arm`sarul. |ns` acesta nu a trecut, cum se a[teptau to]i, peste morm\ntul
unui cons`tean, Stelian Popescu, decedat \n 1985, [i cu care Osiac fusese
certat, ci peste cel al na[ei Osiacilor, Silvia Bobeiche, morm\nt aflat chiar la
intrarea \n cimitir, la 150 de metri, \n linie dreapt`, fa]` de locuin]a "b\ntuit`"!
Constantin Osiac a fost \ncredin]at c` na[a lor este moroiul care le
distrusese \ntreaga avu]ie. Elena Osiac \[i aminte[te c` Silvia Bobeiche \i
blestemase pe Osiaci s` nu aib` parte de bunurile lor, fiindc` nu voise s`-i
\mprumute so]ului ei, Constantin Bobeiche, talonul motocicletei, pentru a-[i
suplimenta cota de benzin`. De altfel, din c\te am \n]eles din discu]ia purtat`
cu doamna Osiac, na[ii familiei, so]ii Bobeiche, i-ar fi ajutat chiar la
construirea acelei case \n care locuiesc [i acum.
|n clipa \n care a f`cut aceast` descoperire \n cimitir, Constantin Osiac n-
a mai stat pe g\nduri: l-a amenin]at pe na[ul s`u s`-i deschid` cripta, pentru a
verifica dac` decedata sa so]ie este \ntr-adev`r moroiul. Bine\n]eles, cel vizat a
 215

refuzat s` fac` acest lucru, [i atunci, \n disperare de cauz`, fiindc` locuin]a lui
era \n continuare devastat` de un inamic nev`zut, [i convins de acest refuz
c` \ntr-adev`r, Silvia Bobeiche este moroiul, capul familiei Osiac a apelat la
serviciile unui vr`jitor b`n`]ean, Ion C`ld`ru[, care s-a l`udat c`-l va sc`pa de
r`u. |ntr-o noapte, C`ld`ru[ a spart u[a criptei, dar, \nfrico[at probabil de ce-[i
imagina c` va g`si \n`untru, nu a deschis cavoul [i [i-a abandonat planul. Peste
c\teva zile, Bobeiche avea s`-l acuze de profanare de morminte [i s`-l dea \n
judecat`. {i totu[i, de[i mul]i dintre cei cu care am stat de vorb` nu [tiu de vreo
\ncercare reu[it` de a deschide cavoul Silviei Bobeiche, Elena Osiac ne-a
declarat: "|ntr-o noapte, c\]iva oameni au reu[it s` p`trund` \n cript` [i,
deschiz\nd sicriul, au g`sit-o pe moart` a[ezat` \ntr-o dung`, cu unghiile [i p`rul
crescute, semn sigur c` era moroi. Ei i-au \nfipt \n inim` un piron de fier [i au
pus capacul la loc. De atunci, blestemul c`zut asupra casei noastre s-a
destr`mat. Nu-mi mai amintesc cine anume a fost atunci \n cimitir, dar sigur a
fost cum v-am zis". De altfel, [i al]i s`teni au pomenit \n relat`rile lor despre
acest fapt, \ns` nici unul dintre ei nu a putut indica o dat` anume c\nd s-a
petrecut acest lucru [i nici nume concrete, totul fiind pus sub sintagmele
"lumea zice c`" sau "am auzit vorbindu-se". Cert este c` manifest`rile par s`
\nceteze subit \n seara de 14 august a anului 1990, c\nd, aflat` \ntr-una din
camere, Tan]a, fata cea mare a familie Osiac, a fost lovit` \n ceaf` de o can`
care a zburat prin \nc`pere. Fata s-a r`sucit rapid [i, cu o voce dojenitoare, a
\ntrebat pe cineva nev`zut: "Ce ai cu mine, n`[ico ?"...
Evenimentele de atunci, de[i ]in\nd de domeniul incredibilului, au fost
totu[i, \ncet-\ncet, date uit`rii. Mul]i dintre cei pe care I-am contactat nu-[i mai
aminteau de ele, ori poate nu vroiau s`-[i aminteasc`. Unii m-au \ndrumat spre
casa Osiacilor, dar, cer\ndu-li-se am`nunte despre faptele petrecute \n 1990, au
ridicat din umeri: "|ntreba]i-i pe ei!" Oricum, majoritatea s`tenilor nu se
\ndoiesc de veridicitatea faptelor, dar dau impresia c` vor s` le uite, pentru c`,
dup` cum s-a exprimat o femeie care n-a vrut s`-[i dezv`luie numele, "s-a f`cut
destul circ cu chestia asta". Totu[i, cei c\]iva s`teni care au acceptat s`
vorbeasc`, au declarat c` faptele descrise de Elena Osiac s\nt autentice. "Nu
 216

poate fi vorba de o \nscenare, este de p`rere domnul Mihai S`voiu. Eu n-am

asistat la nici o distrugere, dar am v`zut cu ochii mei urm`rile produse. |n vara
aceea, toate lucrurile Osiacilor st`teau gr`mad`, distruse, \n fa]a casei. Ei au
dormit pe iarb`, sub cerul liber. Ce interes aveau s`-[i distrug` tot avutul? Cred
c` a fost un moroi care le-a f`cut tot acest r`u, cineva care a avut vreo r`fuial`
cu ei pe c\nd tr`ia. Spun oamenii c` na[`-sa ar fost moroi [i oamenii din sat
chiar au stat multe nop]i de veghe la cavoul ei, dar nu s-a \nt\mplat nimic, n-
au v`zut nimic suspect". Doamna Elisabeta Stan declar` c` a fost martor` la un
fapt bizar, petrecut \n casa Osiacilor: "La \nceputul lunii iulie 1990, merg\nd [i
eu cu c\teva femei s` vedem relele f`cute de moroi, am intrat \n casa familiei
Osiac. Casa era goal`, locatarii ei afl\ndu-se \n curte, unde [i dormeau noaptea,
de teama moroiului. C\nd am p`truns pe u[`, Nicolina Osiac, una dintre noi, a
spus c` ea nu crede c` se petrece ceva acolo, c`-s basme. A zis chiar <Dac` o fi
cineva, de ce nu se-arat`, c` doar n-o fi el mai al dracului ca mine!> . Pe
moment, nu s-a \nt\mplat nimic, dar c\nd s` ie[im, masa din mijlocul camerei
s-a sucit [i a lovit-o peste picior. Noi ne-am speriat, dar Nicolina [i-a ]inut
curajul [i a luat masa, pun\nd-o la un col] al camerei, l\ng` u[`, \n]epenind-o
acolo. <Na, mai mi[c`-te [i acum!> a strigat ea, dar n-a apucat s` pun` piciorul
pe prag, c` masa iar s-a r`sturnat, lovind-o la glezn`. Nici nu [tiu cum am ie[it
din cas`, de fric`!"
|n mod cert, departe de a fi un "circ" bine regizat, \nt\mpl`rile petrecute
pe parcursul a aproape un an, cu intermiten]e, \n casa familiei Osiac, s\nt
veridice. Osiacii, oameni s`raci [i cu o educa]ie foarte precar` - to]i s\nt
semianalfabe]i - nu aveau nici un motiv [i nici inteligen]a necesar` pentru a
pune la punct o asemenea fars` de mari propor]ii.
Grupul de investigatori care, \n frunte cu dr. chimist Adrian P`tru] s-a
deplasat la Burila Mare \n dou` r\nduri, \ntre 26-28 octombrie [i 30 noiembrie-
1 decembrie 1990, deci la pu]in` vreme dup` consumarea evenimentelor, este
de p`rere c` ne afl`m \n fa]a unei "manifest`ri active de tip Poltergeist" [i c`
"asocierea manifest`rilor cu o persoan` decedat` este practic exclus`".
Articolul publicat de cei patru investigatori ardeleni \n num`rul 3/1993 al
 217

revistei "Paranormal" este extrem de bine documentat [i argumentat ca atare.

Iat` ce se scrie acolo: "Identificarea agentului \n jurul c`ruia s-au concentrat
manifest`rile, pe care le-a produs integral sau par]ial sau poate doar le-a
focalizat, este delicat` [i dificil` (...) Apreciem cu un grad ridicat \nalt de
probabilitate c` agentul care a focalizat incon[tient manifest`rile, \n condi]ii
locale [i familiale favorizante, este Constan]a Osiac. (...) Identificarea
agentului \n persoana adolescentei Constan]a Osiac este \n acord cu
fenomenologia mondial`, \n care majoritatea cazurilor s\nt asociate cu un copil
la v\rsta pubert`]ii [i \ndeosebi cu ipoteza "feti]a necrescut`" (naughty little
girl), propus` de Podmore. Consider`m c` manifest`rile poltergeist de la Burila
Mare au reprezentat o cale nonverbal` [i involuntar` de defulare a unor
conflicte [i tensiuni interioare necon[tientizate ale agentului Constan]a Osiac,
care este o fire tensionat` [i interiorizat`, cu posibilit`]i reduse de exprimare
pentru o defulare normal`, de exemplu verbal`. |ncheierea teatral` a \ntregului
caz, cu acea can` care a lovit-o \n cap pe Constan]a Osiac, sus]ine punctul
nostru de vedere [i poate fi interpretat` ca un fel de autopedepsire final` pentru
toate manifest`rile care au terorizat familia Osiac [i au agitat \ntreaga comun`
Burila Mare, vreme de aproape patru luni".
Dar, tocmai pornind de la episodul c`nii tr\ntite, trebuie s` lu`m \n calcul
[i o alt` ipotez` asupra celor \nt\mplate. Dup` cum m`rturisea Elena Osiac, "ce
s-a petrecut aici e o treab` mult mai \nc\lcit` dec\t pare'. Nu putem exclude
totu[i din capul locului [i o "coparticipare' a "fantomei" Silviei Bobeiche, care
s` fi amplificat fenomenul declan[at de deful`rile tensiunilor [i conflictelor
interioare necon[tientizate ale agentului Constan]a Osiac. De altfel, numeroase
au fost semnal`rile care s` ateste c` un rol \n aceast` poveste macabr` l-a avut
[i "fantoma" decedatei Silvia Bobeiche. Astfel, \n timpul manifest`rilor de la
Burila Mare, la Drobeta Turnu Severin s-a desf`[urat o [edin]` de spiritism
(lucru men]ionat, de altfel, [i \n articolul din revista "Paranormal" - n.n.), \n
cadrul c`reia profesorul de filosofie Aurel Pera a adus mediumul \n stare de
trans` [i i-a ordonat s` se concentreze asupra evenimentelor de la Burila Mare.
|n trans` hipnotic`, subiectul a descris \n am`nunt casa familiei Osiac, de[i nu
 218

fusese niciodat` acolo [i a afirmat c` de vin` pentru distrugerile provocate este

moroiul unei femei brunete [i grase, rud` apropiat` cu Constantin Osiac,
\mbr`cat` \ntr-un taior bleumarin, cu basma [i pantofi, care murise de cur\nd,
la v\rsta de peste 50 de ani. Datele coincideau p\n` la detaliu - Silvia Bobeiche
se potrivea descrierii f`cute de medium, era veri[oar` bun` cu Constantin Osiac
[i murise din pricina unui atac de cord, la v\rsta de 55 de ani. Singurul lucru
care nu se potrivea era acela c` Silvia Bobeiche fusese \ngropat` nu \ntr-un
taior bleumarin, ci \ntr-unul negru.
|n acest sens, trebuie amintit` [i afirma]ia Tan]ei Osiac atunci c\nd a fost
lovit` \n cap de acea can`, ultima manifestare a misterioaselor for]e invizibile
din casa "b\ntuit`": "Ce-ai cu mine, n`[ico?". Sim]ise feti]a prezen]a \n cas` a
spiritului na[ei sale? Ea sus]ine c` da. Din scurta discu]ie pe care - dup` multe
st`ruin]e - am reu[it s-o avem cu Constan]a, fata, acum \n v\rst` de 22 de ani,
chiar s-a exprimat \n acest sens, afirm\nd textual c` "am sim]it c` na[a era cea
care ne f`cuse toate acestea". Ce mecanisme s-au declan[at \n acele clipe \n
mintea [i \n sufletul acelei feti]e deosebit de dificile ? Este greu de spus. Cert
este c`, peste ani, firea Constan]ei Osiac nu s-a schimbat deloc. A r`mas la fel
de retras`, de interiorizat`. Se exprim` foarte pu]in [i este extrem de labil`
psihic, dar totodat` deseori d` dovad` de o violen]` gratuit`, manifest\ndu-se
ca atare. A fost c`s`torit`, dar a divor]at, a stat c\tva timp [i \n spital, internat`,
dup` cum mi-a declarat mama ei din pricina "loviturii de la cap".
Comportamentul nu i s-a schimbat deloc. Prefer`, ca [i \n copil`rie, plimb`rile
solitare, prin locuri pustii, chiar [i acolo unde [i unui om matur i-ar fi fric` s`
mearg`. {i ajun[i aici, trebuie s` mai amintim un lucru. Din cele spuse de
Elena Osiac, reiese c` maistorul Constantin Osiac, so]ul decedatei na[e
(mort, \ntre timp, [i el - n.n.) \[i petrecea multe nop]i st\nd \n cavoul so]iei
sale. "Ce f`cea acolo, nu [tiu, dar l-au v`zut mul]i c\nd cobora \n cript` [i ie[ea
abia \n zori". Scopurile pentru care Constantin Osiac prefera s`-[i petreac`
nop]ile \n acel loc macabru vor r`m\ne de bun` seam` pentru totdeauna
\nv`luite \n mister...
 219

Ca o concluzie, am fi de p`rere c` manifest`rile de la Burila Mare, din

anii 1989-1990 s-ar putea s` fi fost declan[ate de un complex de factori, \ntre
care factorul principal ar fi Constan]a Osiac, aflat` atunci la v\rsta marilor
transform`ri a pubert`]ii. Labilitatea ei psihic` pare s` fi fost elementul care a
pornit tot acest carusel ame]itor de \nt\mpl`ri incredibile - de altfel s\nt
\nregistrate \n literatura de specialitate numeroase cazuri asem`n`toare, \n care
pionul principal \l reprezint` un om cu un echilibru mental foarte fragil, chiar
un bolnav psihic. Dar nu puteam neglija nici ipoteza c` un rol \nsemnat \n
aceast` bizar` poveste este posibil s`-l fi avut spiritul ne\mp`cat al Silviei
Bobeiche - am`nuntele prezentate mai sus s\nt, credem, elocvente. Dac` a
existat ori nu un straniu melanj \ntre deful`rile incon[tiente ale Tan]ei Osiac [i
dorin]a de r`zbunare, de dincolo de moarte, a na[ei sale, ca de altfel [i
"comunicarea transcendental`" care pare s` fi avut loc \ntre cele dou` femei
("Ce-ai cu mine, n`[ico?"), acestea s\nt lucruri care dep`[esc \n mod clar
puterea noastr` de \n]elegere...
220