Da]i disp`ru]i timp de dou` luni,

TREI ALPINI{TI SIBIENI AU INTRAT

|NTR-O FANT~ TEMPORAL~, |MB~TR|NIND CU C|}IVA ANI!

C\nd vine vorba despre fenomenul OZN, parc` nici o ipotez` nu este prea absurd` [I nici o \nt\mplare
prea ie[it` din comun, spre a nu fi credibil`. Iar faptul c` de cele mai multe ori, declara]iile martorilor
ce s-au aflat fa]` \n fa]` cu enigmaticele “farfurii zbur`toare” sau cu ocupan]ii lor, cuprind am`nunte ce
frizeaz` absurdul nu trebuie s` ne fac` s` g\ndim c` tr`irile persoanelor respective ar fi, \n fapt, simple
abera]ii ale unor min]I bolnave, cu at\t mai mult cu c\t, \n unele cazuri, situa]iile s\nt de a[a natur` \nc\t
nu pot fi explicate \n nici un fel prin termenii logicii omene[ti. Nu de pu]ine ori, \n relat`rile martorilor
apar referiri la “fante temporale” [I la treceri \n alte dimensiuni, unde scurgerea timpului cap`t` cu totul
alte conota]ii dec\t cele [tiute pe P`m\nt. Cel mai cunoscut incident de acest gen este celebrul “caz
Valdez”, al c`rui erou, caporalul chilian Juan Valdez a fost r`pit, pre] de c\teva minute, de un OZN,
pentru a reveni printre solda]ii s`I “\mb`tr\nit” cu c\teva zile, cu barba crescut` [I ochii \ncerc`na]i.
Oric\t ar p`rea de bizar, un caz asem`n`tor s-a petrecut, \n anul 1987, [I \n ]ara noastr`, cu unul dintre
eroii s`I av\nd posibilitatea s` discut`m, \n urm` cu dou` s`pt`m\ni.

Un me[te[ug deprins “\n familie”

Sabin [I Remus Gheza provin dintr-o veche familie româneasc` din M`rginimea Sibiului [I au fost, \nc`
din adolescen]`, pasiona]I de alpinism. Acest “microb” li se trage, dup` c\te ne spune domnul Sabin
Gheza, de la bunicul din partea mamei, la r\ndul s`u un \nfl`c`rat montagnard, care \n tinere]e a
escaladat toate v\rfurile importante ale Europei, de la Mont Blanc la Grosslocknerul austriac, c`p`t\
nd, \n perioada de dinainte de r`zboi, titlul de “cel mai bun alpinist al Imperiului Chezaro-Cr`iesc” –
cum numeau atunci ardelenii Imperiul Austro-Ungar. Sub \ndrumarea b`tr\nului, care, ]ine s`
sublinieze interlocutorul nostru, a escaladat mun]ii p\n` la v\rsta de 72 de ani, b`ie]ii au deprins r\nd pe
r\nd toate tainele me[te[ugului \n egal` m`sur` fascinant [I periculos, al alpinismului, au \nv`]at s`
iubeasc` muntele [I \n acela[I timp, s` se team` de m`re]ia [I puterea lui ascuns`. “Am acum 56 de ani,
dar cu m\na pe inim` v` spun, c` nici o piatr` din Carpa]i nu mi-e necunoscut`, spune domnul Gheza.
Am str`b`tut c`r`rile \nguste zeci de ani, am \nfruntat puhoaiele [I furtunile, viscolele [I ar[I]a uscat`,
m-am aflat fa]` \n fa]` cu ursul [I am reu[it s`-l pun pe fug`, mii de kilometri am str`b`tut la pas, \
mpreun` cu fratele meu, apoi, dup` ce el a fugit \n Suedia, \n 1988, singur, g\ndindu-m` la rostul vie]ii
omului aici. {I am v`zut c` nic`ieri ca \n singur`tatea mun]ilor, omul nu-[I vede mai bine puterea [I
limitele, [I I-am \n]eles pe acei siha[tri cu care de c\teva ori m-am \nt\lnit, \n s`lb`ticia des`v\r[it` din
inima Carpa]ilor”.
Prin defileele Apusenilor
De-a lungul peregrin`rilor sale, domnul Gheza a avut parte de numeroase \nt\mpl`ri ciudate, stranii [I \
nfrico[`toare. Dar parc` nici una nu l-a impresionat mai tare [I nu l-a mirat mai mult – pentru c` nici
ast`zi nu a reu[it s`-I dezlege taina – dec\t cea petrecut` \n vara anului 1987, \n Apuseni. “M` aflam, \
mpreun` cu fratele meu [I cu so]ia lui, Klara, care este s`soaic`, de c\teva zile prin Apuseni, cu g\nd s`
explor`m pe[terile din preajma ghe]arului Sc`ri[oara. Era, ]in minte, o diminea]` frumoas` de iunie [I,
dup` ce am plecat din gospod`ria mo]ului ce ne g`zduia, \n satul Sfoar]ea, ne-am \ndreptat, printr-un
defileu \ngust, spre munte. Urcu[ul era greu [I obositor, col]ii de piatr` se i]eau la tot pasul, trebuia s`
fii foarte atent s` nu te zdrele[ti \n ei, dar noi, ca alpini[ti \ncerca]I, treceam f`r` probleme peste aceste
obstacole. Am ajuns apoi \ntr-un mic lumini[, pe un t`p[an, scobit la poala altei creste de st\nc` [I, dup`
o te[itur`, fratele meu a z`rit intrarea unei pe[teri, mascat` pu]in de tufi[uri. Ne-am strecurat p\n` \ntr-
acolo [I am f`cut popas. Dup` socotin]a noastr`, av\nd \n vedere l`rgimea gurii pe[terii, grota trebuia s`
fie destul de mare, dar, cum abia era zece diminea]a, am g`sit de cuviin]` s` o explor`m, g\ndind c` p\n`
\nsera aveam timp suficient”.
“Sunetul venea parc` din p`m\nt, sfredelindu-ne creierul”
“Tocmai preg`team lanternele [I verificam barca pneumatic`, trimis` de un v`r de-al Karlei din
Germania Federal`, c\nd am auzit un ]iuit, ca de greieri, dar amplificat foarte mult. Era, nu [tiu cum s`
v` zic… ca [I cum o sumedenie de greieri ar fi c\ntat, \naintea unui microfon uria[! Niciodat` nu am
auzit un sunet mai deranjant. {I sunetul `sta venea parc` din p`m\nt, sfredelindu-ne creierul… M-am
ridicat [I, \n spatele nostru, pe t`p[anul din care tocmai venisem, am z`rit o ma[in`rie ciudat`, sem`n\nd
la form` cu dou` discuri puse unul peste altul, gur` la gur`, av\nd deasupra o calot` str`lucitoare.
Ma[in`ria se sprijinea pe trei supor]I, care erau \ns` at\t de sub]iri c` m-am [I mirat, atunci, cum de \i
suport` greutatea. Pe margine, la \ntret`ierea celor dou` discuri, zv\cneau, c\nd [I c\nd, ni[te lumini]e
ro[ii [I portocalii, dar c\nd se stingeau, acolo nu se mai vedea nimic, cum ar fi trebuit, judec eu logic, s`
se vad`, dac`, de pild`, luminile alea ar fi provenit de la ni[te becuri. I-am strigat [I pe ceilal]I [I, eu cu
frate-meu \nainte, Karla, la vreo patru-cinci pa[I \n urma noastr`, mai cu team`, ne-am apropiat. Aveam
\n m\ini pioletele [I, c\nd am ajuns la vreo dou`zeci de metri de ciud`]enia aia, am auzit-o pe Karla
spun\nd: <S` [ti]I c` asta este o farfurie zbur`toare> Au fost ultimele cuvinte ce mi-au ajuns la urechi
atunci… |n secunda imediat urm`toare, am sim]it cum m` lovesc de un perete nev`zut, v\scos [I
lipicios, \n care am avut impresia c` m` scufund. Senza]ia aceea, pe care nu o pot descrie prea bine \n
cuvinte, ca s-o poat` pricepe cineva, a fost tare ciudat`, ca o ame]eal` dat` de be]ie. Am vrut s` m`
retrag, s` ies de acolo, dar parc` era ceva ce m` atr`gea, parc` m` aspira p`m\ntul, sim]eam o tragere \n
jos, dinspre picioare. Am r`sucit capul [I am mai apucat s` v`d cerul, albastru, cu un nor alb, ca o pern`,
\n mijloc, [I apoi vederea mi-a fost inundat` de o lumin` l`ptoas` [I str`lucitoare, de parc` mii de neoane
s-ar fi aprins brusc \n fa]a mea… Asta a fost tot!”.
Emigran]I ilegal \n alt`… dimensiune!
B`tr\nul sibian spune c` perioada c\t s-a aflat prizonierul acelei materii v\scoase [I ce I s-a \nt\mplat
atunci au fost [I vor r`m\ne cele mai mari enigme ale vie]ii sale. “C\nd mi-am revenit, eram \ntins pe
iarb`, la intrarea \n pe[ter`, dar nici urm` de echipament, de rucsacuri sau piole]i. Numai noi trei, cu
hainele \n neor\nduial` [I mult schimba]i. De pild`, am fost [ocat s`-l v`d pe frate-meu cu p`rul albit, pe
la t\mple, el, care avea o m\ndre]e de p`r negru [I cre], iar pe Klara, ce avea pe atunci 28 de ani, cu
riduri \n col]urile ochilor. Ne-am uitat unii la al]ii, uimi]I, [I ei mi-au spus c` [I eu p`rea \mb`tr\nit,
ivindu-mi-se ni[te cute la col]ul buzelor [I av\nd obrajii sup]I, cum nu mai avusesem \nainte. Dar
aceast` <\mb`tr\nire> inexplicabil` o resim]eam parc` \n tot corpul, nu numai semnelor exterioare…
Oasele ne junghiau, [I, c\nd s` cobor\m \n vale, am obosit de parc` escaladasem cine [tie ce creast`
semea]`. Surprizele, \ns`, n-aveau s` se opreasc` aici: c\nd am intrat \n Sfoar]ea, s`tenii au \nceput s`
ias` pe la por]I, uit\ndu-se la noi cu fereal`, pe dup` garduri, ca la ni[te oameni \ntor[I din mor]i. Ajun[I
la prim`rie, secretarul a dat buzna \n`untru, ie[ind, dup` c\teva secunde, cu primarul, care avea p`rul v\
lvoi [I era ro[u ca racul la fa]`. <A]I \nnebunit, a]I \nnebunit, m`I tovar`[I! Ce v-a venit, s` ne face]I at\
tea greut`]I? Ce r`u v-am f`cut?> Cu chiu, cu vai, am reu[it s` afl`m ce se \nt\mplase [I am r`mas,
m`rturisesc, mai uimi]I dec\t acei mo]I de treab` c`rora, f`r` voia noastr`, le d`dusem, \ntr-adev`r, b`t`I
de cap. Nu trecuser` c\teva ore de c\nd ne cuprinsese acea ciudat` stare de ame]eal`, cum ne imaginam
noi, ci… aproape dou` luni! <Afar`> era mijlocul lui august [I, dup` cum ne-a dest`inuit bietul primar,
zile \ntregi ne c`utaser` urma securi[tii, interog\nd [I lu\nd la bani m`run]I pe to]I s`tenii, c`ci se g\
ndeau c`, sub acoperirea faptului c` s\ntem alpini[ti, noi fugisem, cine [tie prin ce filier`, \n Ungaria!
Oric\t ar p`rea de absurd, colac peste pup`z`, \n acea var` tocmai fusese depistat` o asemenea filier`,
c`l`uze din Oradea trec\ndu-i, pentru un pre] piperat, grani]a la unguri pe cei ce vroiau s` fug` din ]ar`. |
n zadar se juraser` mo]ii c` nu [tiau nimic de noi, c` pur [I simplu intraser`m \n p`m\nt, cu cine s` te
pui? Securi[tii vroiau s` scoat` vinova]ii din p`m\nt, din iarb` verde... Am fost du[i la C\mpeni, [i de
aici la Cluj, ancheta]i, suci]i pe toate fe]ele, s` spunem unde st`tusem ascun[i at\ta vreme, ce inten]ii
aveam, ba chiar dac` vroiam s` punem bazele vreunei grup`ri de partizani, \n Apuseni! Cum pove[tile
noastre coincideau perfect, pentru c`, la urma urmei, chiar p`]isem ce sus]ineam, securi[tii au
considerat c` s\ntem nebuni, [i ne-au internat la sanatoriul de la Voila. Numai cu mari interven]ii, am
reu[it s` ie[im de acolo, [i frate-meu a fost at\t de [ocat de toate aceste \nt\mpl`ri, [i mai ales de faptul
c` nimeni nu ne credea [i chiar [i cunoscu]ii ne priveau ca pe ni[te oameni sona]i la cap, \nc\t s-a decis
s` p`r`seasc` ]ara. |n mai 1988, a trecut la s\rbi, \mpreun` cu Klara [i, dup` ce au trecut prin Germania,
pe la rudele ei, au decis s` se stabileasc` \n Suedia, unde tr`iesc [i ast`zi".
"E[ti cu zece ani mai b`tr\n, din punct de vedere biologic!"
R`mas \n ]ar`, domnul Sabin Gheza a avut mult de suferit, at\t din pricina pove[tii sale "nebune[ti", de
care \ns` nu s-a dezis niciodat`, c\t mai ales din cauza fugii fratelui s`u. "A fost o perioad` cumplit`, am
fost dat afar` de la intreprindere, [i, timp de dou` luni, am fost [omer, \n plin` dictatur` comunist`! To]i
m` ocoleau, iar cei care totu[i nu m` evitau, m` priveau ca pe o ciud`]enie [i m` ironizau, cer\ndu-mi s`
le povestesc cum m-au luat pe mine extratere[tri. |n tot acest r`stimp, am \ncercat s` aflu ce se \nt\
mplase, cu adev`rat, dar nimeni nu m-a putut ajuta. Vreau \ns` s` v` dest`inui un am`nunt care m-a
intrigat. |n toamna acelui an, deci imediat dup` \nt\mplarea neverosimil` pe care o tr`isem, cum durerile
de oase nu-mi d`deau pace, am fost la un control, la doctorul generalist. Un medic foarte bun, sas din
Sibiu, cu care eram prieteni de familie. Omul m-a consultat atent [i nu tot pufnea, ofta, se vedea c` nu-i
convine ceva... Dup` un sfert de or`, \n care m-a tot palpat, ascultat la inim` [i pl`m\ni, mi-a cioc`nit
genunchi, [i-a dat ochelarii jos de la nas [i a [optit: <N-am mai v`zut a[a ceva... Sabine, s` [tii c` eu te
cred. Pe h\rtie, tu ai 42 de ani, dar din punct de vedere biologic pari cu cel pu]in zece ani mai pu]in. {i
ultima dat` c\nd ne-am v`zut, \nainte de expedi]ia asta a voastr` ce v-a adus numai necazuri, erai
perfect s`n`tos. |]i repet, am treizeci de ani de meserie, dar a[a ciud`]enie n-am mai v`zut>. Treaba mai
interesant` este \ns` c`, de atunci, nu m-am mai schimbat prea mult, adic` <\mb`tr\nirea> asta a mea
neobi[nuit` a stagnat [i acum chiar par de 55 de ani! Dup` Revolu]ie, m-am interesat [i eu de
fenomenele astea paranormale [i am g`sit un r`spuns \ntreb`rilor mele. Acum \mi dau seama c` acea
ma[in`rie deschisese, probabil, o <poart` spa]io-temporal`>, \n care, f`r` voia noastr`, fuseser`m atra[i
[i din care am fost <azv\rli]i>, ca ni[te intru[i. Dar, scurtul r`gaz pe care ni s-a p`rut c` l-am petrecut
acolo, durase dou` luni, \n timpul nostru terestru [i avusese de fapt efectul trecerii a zece ani, asupra
organismelor noastre! Poate vi se pare imposibil, sau absurd, dar eu s\nt convins c` a[a s-a \nt\mplat!".
IONEL VOINEA