“C\nd Maglavitul s-a mutat \n B`r`gan”

UIMITOAREA ISTORIE A “PROFETULUI” ENIC~ GHEORGHE

Pentru noi, oamenii moderni, numele comunei ialomi]ene Vlad }epe[ nu \nseamn` mare
lucru. {i nici atunci c\nd trecem prin ea, nu ni se pare a fi deosebit` de alte localit`]i din
zon`. Acelea[i case mici, \n[irate de-a lungul [oselei, acelea[i c\mpuri largi, de jur \
mprejur, \ntret`iate, c\nd [i c\nd, de viroage abrupte. Nici chiar mul]i dintre s`teni nu
cunosc faima deosebit` pe care a avut-o a[ezarea c\ndva. Doar cei mai b`tr\ni \[i amintesc
despre miraculoasele \nt\mpl`ri care, \n urm` cu mai bine de [ase decenii, f`ceau ca
Vlad }epe[ s` devin` un al doilea Maglavit. Consecven]i dorin]ei noastre de v` prezenta
toate cazurile de apari]ii divine \n România, ad`ug`m ast`zi o nou` fil` la acest dosar, deja
voluminos, fil` a c`rui principal personaj este ]`ranul Enic` Gheorghe, cel ce a fost
odinioar` supranumit “profetul”…

“Neascultarea” din vis

|n 1936, la nici un an de c\nd Maglavitul polariza aten]ia \ntregii opinii publice din
România, prin extraordinarele tr`iri ale ciobanului Petrache Lupu, \ntr-un sat uitat de
lume din inima B`r`ganului, la Vlad }epe[, un ]`ran pe nume Enic` Gheorghe a \nceput s`
primeasc` [i el mesaje similare cu cele ale renumitului personaj mai \nainte amintit,
diferen]a fiind c` aceste mesaje erau transmise \n vis. Totul a \nceput, se pare, la \nceputul
lunii martie 1936. |ntr-o noapte, Enic` a visat c` mergea pe un drum [i la un moment dat s-
a \nt\lnit cu un t\n`r frumos, \mbr`cat tot \n alb, \ncins numai cu un br\u de culoare roz.
Discut\nd cu el, ]`ranul i s-a pl\ns c` nu se mai fac roadele c\mpului, c` animalele nu mai
sporesc [i c` tot felul de nenorociri se abat peste ei. T\n`rul i-a r`spuns atunci, sur\z\nd, c`
din pricina necredin]ei lor p`timesc oamenii astfel, c` “dac` v` moare o pas`re, \n loc s` o \
ngropa]i \n p`m\nt, da]i fuga [i o at\rna]i \n pom, av\nd credin]a de[art` c` a[a fuge boala
de la celelalte p`s`ri. Dar vin c\inii [i o sf\[ie, [i a[a molima mai tare se \ntinde!”. Apoi, t\
n`rul, care, dup` cum povestea Enic`, “p`rea c` str`luce[te”, l-a sf`tuit s` caute locul unde
au fost \ngropate moa[tele unui sf\nt, de l\ng` satul lor, [i acolo s` spun` unui s`tean, Ion
Ichim, s` sape o f\nt\n`. Trezit din somn, Enic` nu a luat \n seam` acest sfat, dar, a doua
noapte, visul s-a repetat. {i nici de ast` dat`, b`rbatul, care avea pe atunci 32 de ani, nu s-a
]inut de cuv\nt. Cu fiecare asemenea “vizit`” derulat` \n somn, indignarea personajului
luminos fa]` de refuzul lui Enic` de a \ndeplini sfatul primit, cre[tea. Enic` era pe de o
parte ru[inat, de team` s` nu-l considere lumea nebun (o situa]ie similar` se \nt\lnise \n
debutul manifest`rilor de la Maglavit – n.n.), pe de alt` parte, ar fi dorit ca acea f\nt\n` s`
fie ridicat` de organiza]ia religioas` din care f`cea parte, “Oastea Domnului” ([i care,
am`nunt interesant, \i va reuni ulterior [i pe al]i vizionari celebri, cum ar fi, de pild`,
Maica Veronica de la Vladimire[ti!). |ns` acel personaj, pe care ]`ranul \l identificase cu
un “\nger” a st`ruit ca f\nt\na s` nu fie ridicat` dec\t de omul indicat de el. La \ntrebarea
lui Enic` Gheorghe “Cine e[ti dumneata, de-mi porunce[ti a[a de serios?”, acel t\n`r
misterios a r`spuns: “Cine s\nt eu nu e nevoie s` [tii. Nevoie este s` te duci s` spui omului
s` fac` pu]ul!’. |n cele din urm`, Enic` s-a temut s`-l mai \nfrunte pe acest neobi[nuit
personaj, [i a mers la Ion Ichim, care s-a gr`bit s`-i asculte spusele [i a durat \n c\teva
s`pt`m\ni o f\nt\n` cu ap` bun` [i rece.
“O putere ne[tiut` l-a oprit \n loc”
Luni, 8 iunie 1936, pe c\nd se \ntorcea de la c\mp, \mpreun` cu so]ia [i fiul cel mare,
Niculae, ast`zi \n v\rst` de 76 de ani, Enic` a avut o viziune ciudat`. Aproape de intrarea \n
sat, l\ng` o f\nt\n`, apar]in\nd unui anume Colea[` Stoica, lui i s-a p`rut c` vede un foc,
deasupra p`m\ntului! “Ne-a ar`tat [i nou` \ntr-acolo, dar nu am v`zut nimic, \[i aminte[te
Niculae Gheorghe. A treia zi, povestea s-a repetat, iar a zis tata c` vede acolo o lumin`
mare, ca un foc, st\nd la un st\njen de la p`m\nt, [i nici de ast` dat` n-am v`zut-o noi. Peste
dou` zile, \ns`, \ntr-o vineri, pe 12 iunie, (adic` la \mplinirea a exact un an de c\nd
“Mo[ul” i se ar`ta a treia oar` lui Petrache Lupu, determin\ndu-l s` transmit` oamenilor
mesajele Sale – n.n.), c\nd am trecut iar pe l\ng` pu]ul lui mo[ Stoica, o dat` ce-l v`d pe
tata c` sare din c`ru]`, zic\nd c` vede iar`[i focul [i fuge spre el. S-a apropiat de pu] [i
deodat` l-am v`zut c` r`m\ne nemi[cat, \n picioare. El ne-a povestit pe urm` c` v`zuse
acolo, pe un rotocol lat de un metru [i jum`tate, juc\nd o flac`r` deasupra p`m\ntului, cam
de dou` palme. A vrut s` se apropie [i mai tare, dar c\nd a ajuns la numai doi pa[i, o putere
ne[tiut` l-a oprit \n loc, parc` l-ar fi \n]epenit acolo [i nu s-a mai putut deloc mi[ca! Abia
c\nd a disp`rut flac`ra, a putut merge din nou”.
O \nt\lnire \n miez de noapte
A doua zi, pe c\nd era fr`m\ntat de aceste viziuni, Enic` a sim]it dintr-o dat` chemarea de
a veni, noaptea, la locul unde ap`ruse lumina. Dar, fiindc` se cam temea s` mearg` singur,
a hot`r\t s` se \ntov`r`[easc` cu cineva. Ca un f`cut, \ns`, to]i de fiecare dat` c\nd deschidea
gura, spre a le vorbi prietenilor despre planul s`u, vorbele rostite erau cu totul altele dec\t
cele pe care le-ar fi dorit spuse, ca [i cum altcineva ar fi vorbit \n locul lui! D\ndu-[i
seama c` acesta este un semn, spre a merge acolo singur, Enic` [i-a luat inima \n din]i [i a
purces la drum. C\nd mai avea c\teva sute de metri de locul unde ap`ruse acea “flac`r`”, \
n fa]a lui a ap`rut ca din senin t\n`rul \mbr`cat \n alb, din visele sale, care l-a \ntrebat unde
se duce. Enic`, tem\ndu-se ca nu cumva s`-l \nfrunte din nou, i-a spus, [i t\n`rul s-a oferit
s`-l \nso]easc`. Ajun[i la circa 4 metri de f\nt\n`, ]`ranul a avut impresia c` z`re[te o
siluet` \ntunecat` [i s-a oprit \n loc. T\n`rul a p`[it mai departe, \ncuraj\ndu-l s` se apropie:
“Ce, nu \ndr`zne[ti?”. “Cum s` \ndr`znesc, c\nd la mijlocul locului unde am v`zut flac`ra
este o mog\ldea]` neagr`?”, a spus Enic`, iar “\ngerul” s-a m\niat: “Mog\ldea]`? Ia seama,
nu o cuno[ti?”. |n clipa aceea, o raz` sub]ire de lumin` venit` de nic`ieri s-a proiectat ca un
reflector asupra siluetei [i s`teanul din Vlad }epe[ a recunoscut imaginea Maicii
Domnului, \ngenuncheat` [i \nve[m\ntat` \n straie cernite. “E Maica Domnului!”, a [optit
Enic`, \nm`rmurit, [i-n clipa aceea, raza s-a stins.
Avertismentul asupra r`m\nerii \n p`cat
Sub ochii ului]i ai lui Enic` Gheorghe, \ntunericul s-a destr`mat, f`c\nd loc unei lumini
crepusculare, a c`rei surs` \ns` ]`ranul nu a putut-o identifica. “C\nd m-am dumirit, satul [i
dealul de l\ng` el disp`ruser` [i r`m`sese o \ntindere larg`, cu un drum albicios prin mijloc.
{i pe acel drum, venea un om c`r\nd o cruce \n spinare. Cum s-a ivit el \n ochii mei, s-a
f`cut lumin` ca ziua”. |n acela[i timp, Enic` a z`rit cum, \n locul iazului de la marginea
satului, se deschisese o pr`pastie \ngust`, “\n str`fundurile c`reia era un iezer ca de foc”.
Aceast` scen` a produs o puternic` impresie asupra lui Enic` Gheorghe. “{i numai
rug`min]ile fierbin]i ale M`icu]ei Domnului l-au oprit pe Fiul ei s` nu verse cupele m\niei
Sale asupra noastr`, a p`c`to[ilor!’, spunea vizionarul din Vlad }epe[. “C`ci la semnul S`u,
o ceat` de \ngeri, care pluteau cam la un metru de p`m\nt, au venit, purt\nd \n m\ini ceva
ca ni[te cupe, pline de foc. Iar t\n`rul din vis st`tea nep`s`tor l\ng` mine, pe c\nd eu m`
perpeleam de dogoare. <|i vezi, mam`, c\t s\nt de neputincio[i? Nu pot s` suporte
dogoarea la o flac`r` a[a mic`, dar c\nd va veni focul cel grozav, ce s-or face?> {i M\
ntuitorul m-a trimis atunci s` vestesc oamenilor groz`viile v`zute [i s` le cer s` se
poc`iasc`, de nu sf\r[itul va veni, prin foc, asupra lor!”.
“D`-mi un semn, ca lumea s` cread`!”
|nfrico[at, Enic` a avut totu[i \ndr`zneala s` spun`: “Doamne, nu m` duc, c`ci a[a L-ai
trimis [i pe Petrache Lupu [i cine l-a ascultat? I-ai dat puterea de a face minuni [i cei \
nv`]a]i zic c` prin ma[in`rii s-a f`cut ce s-a f`cut acolo!”. Refuzul s`u a fost categoric, dar,
cum cel identificat cu M\ntuitorul st`ruia, ]`ranul a cerut: “D`-mi, Doamne, un semn, ca
lumea s` cread`, c`ci altfel nu m` va crede!”. |n acea frac]iune de secund`, Enic` a sim]it
cum picioarele nu-l mai ascult`, [i a c`zut gr`mad` la p`m\nt, iar toate acele fiin]e
minunate au disp`rut, “\n mijlocul unui cerc alb de lumin`”, nu \nainte ca M\ntuitorul s`-i
cear` lui Enic` s` ridice o cruce la locul apari]iilor.
|n]eleg\nd c\t fusese de necredincios, \n zilele urm`toare, s`teanul din Vlad }epe[ a
povestit tuturor viziunile avute. Peste noapte, lumea a \nceput s` se str\ng` \n mica a[ezare
ialomi]ean`, care a devenit astfel un al doilea Maglavit. {i tot peste noapte, \n mod
minunat, Enic` Gheorghe, cel c`ruia acum oamenii \i sorbeau cuvintele de pe buze, s-a
vindecat de acea inexplicabil` paralizie a picioarelor [i a putut din nou merge. Timp de
doi ani, el a predicat ne\ncetat, ca [i Petrache Lupu, cer\nd \ntoarcerea oamenilor la
credin]a adev`rat` [i lep`darea de p`cat. Apoi a venit r`zboiul [i “profetul” din inima
B`r`ganului a plecat pe front. |n toiul s\ngeroasele b`t`lii de la cotul Donului, \n 1943, el
s-a pr`p`dit, ucis \ns`, dup` cum m`rturisesc camarazii s`i de arme ce s-au \ntors teferi \n
sat, de un român, care-l confundase cu un partizan rus [i-l \mpu[case! Crucea din
marmur` neagr`, ridicat` a[a cum sunase porunca, se g`se[te \ns` [i ast`zi, \n curtea
bisericii din Vlad }epe[, ca o m`rturie a viziunilor [i \nt\mpl`rilor extraordinare c`rora
Enic` Gheorghe le-a dat glas, \n acel “timp al miracolelor”, din perioada interbelic`…
GABRIEL TUDOR