V.

Enigma de la seminar

De-a lungul vremii, mul]i oameni s-au perindat pe mica noastr` scen` din Baker Street, dar nici o
apari]ie nu a fost a[a de dramatic` precum cea a lui Thorneycroft Huxtable, maestru al artelor [i
doctor \n filosofie. Cartea lui de vizit`, ce mi s-a p`rut prea mic` pentru a purta greutatea atâtor
distinc]ii academice, l-a precedat cu câteva secunde, adus` de menajer`, dup` care [i-a f`cut
intrarea chiar acest personaj – atât de uria[, de demn [i de plin de sine, \ncât p`rea
\ntruchiparea \ncrederii \n sine [i a tr`iniciei. {i totu[i, primul lui gest, dup` ce u[a s-a \nchis \n
urma sa, a fost s` r`mân` [ov`itor \naintea mesei [i s` se pr`bu[easc` pe dat`, ca retezat, pe blana
de urs din mijlocul salonului. Am s`rit imediat \n picioare [i, pentru câteva minute, l-am privit
uimi]i pe omul care z`cea \n fa]a noastr`, ca o imens` epav` sf`râmat` de furtunile de pe oceanul
vie]ii. Holmes s-a repezit s`-i aduc` o pernu]`, spre a-i sprijini capul, iar eu m-am gr`bit s`-i torn
ni[te coniac. Chipul s`u alb [i masiv era br`zdat de riduri, pe care \ngrijorarea ce toat` aceast`
fiin]` masiv` o degaja, le eviden]ia [i mai mult. Pungile care-i atârnau sub ochii \nchi[i confereau
figurii sale o culoare plumburie iar b`rbia neras` de câteva zile \i tremura. Gulerul r`sucit [i
hainele ponosite d`deau de \n]eles c` omul tocmai venea dintr-o lung` c`l`torie, iar p`rul ciufulit
accentua [i mai mult expresia de animal h`ituit, pe care b`rbatul ne-o l`sa. F`r` \ndoial` c` omul
dinaintea noastr` trecuse printr-o \ncercare teribil de grea.
- Ce crezi, Watson?
- Epuizare total`, datorat` probabil oboselii [i foamei, am spus, cu degetul ap`sat pe gâtul
ciudatului oaspete, unde o zvâcnire slab` de via]` pulsa neregulat.
- Un bilet de tren dinspre Mackleton, \n nordul Angliei, spuse Holmes, sco]ând o bucat`
\ngust` de carton din buzunarul hainei str`inului. Hm, \nseamn` c` e un om harnic, \i place
s` se trezeasc` devreme, de vreme ce nu e nici prânzul, [i el a [i ajuns la Londra.
Pleoapele vine]ii ale omului \ncepur` s` clipeasc` des [i o pereche de ochi de culoarea
o]elului ne fixar` mira]i. O secund` mai târziu, omul se scul` \n picioare, cu obrajii
\mpurpura]i de ru[ine, când \[i d`du seama \n ce stare ajunsese:
- Iertat` fie-mi sl`biciunea, domnule Holmes. M-a cuprins osteneala, dar v-a[ fi pe veci
recunosc`tor dac` mi-a]i oferi un pahar cu lapte [i ni[te biscui]i, fiindc` \n mod sigur asta
m` va ajuta s`-mi vin \n fire. Am venit personal, domnule Holmes, ca s` fiu sigur c` o s`
 m` \nso]i]i pe drumul de \ntoarcere. M-am temut c` nici o telegram` nu v` va putea
convinge de absoluta urgen]` a cazului meu.
- Când o s` v` reveni]i pe deplin...
- Deja m` simt mult mai bine! Nu-mi dau seama cum de am ajuns aici atât de sl`bit. Vreau,
domnule Holmes, s` veni]i cu mine la Mackleton cu primul tren. V` implor!
Sherlock Holmes \[i cl`tin`, ne\ncrez`tor, capul:
- Colegul meu, doctorul Watson, poate confirma c` sunt ocupat pân` peste cap \n acest
moment. M` re]ine nu doar cazul documentelor Ferrers, ci [i cel al crimei din
Abergavenny, al c`rei proces va \ncepe curând. Doar o chestiune extrem de important` m-
ar putea face s` p`r`sesc ast`zi Londra.
- Important`? Este prea pu]in spus! Crucial`!, exclam` oaspetele nostru, ridicând mâinile
spre tavan. N-a]i auzit nimic despre r`pirea singurului fiu al ducelui de Holdernesse?
- Ce? Fostul ministru?
- Exact! Am \ncercat s` fim cât mai discre]i, pentru ca vestea s` nu ajung` la urechile
ziari[tilor, dar se pare c` nasul lor de copoi tot a mirosit ceva: \n num`rul de ieri din
Globe s-au strecurat unele specula]ii... M` gândeam c` a]i citit deja...
Holmes se r`suci pe fotoliu [i scoase dintr-un raft al bibliotecii un dosar mare pe care era
inscrip]ionat` litera «H». R`sfoi câteva pagini, apoi citi cu glas tare:
- Holdernesse, al [aselea duce, K.G, P.C. – of, are ini]iale cât jum`tate din alfabet! –, baron
Beverley, conte de Carston – ho-hooo, ce de titluri! –, Lord de Hallamshire din 1900.
C`s`torit cu Edith, fiica lui Sir Charles Aplledore, \n 1888. Unic fiu [i mo[tenitor, Lordul
Saltire. De]ine circa 250.000 acri de teren precum [i mine \n Lancashire [i }ara Galilor.
Re[edin]e: Carlton House Terrace; Holdernesse Hall, Hallamshire; Carston Castle,
Bangor, }ara Galilor. Lord al Amiralit`]ii \n 1872, Secretar de Stat \n... Cu siguran]`, se
\ntrerupse el din citit, este unul dintre cei mai de vaz` supu[i ai Maiest`]ii sale!
- {i probabil cel mai bogat dintre ei!, ]inu s` precizeze str`inul. Am fost \n[tiin]at, domnule
Holmes, c`, \n chestiuni profesionale, dumneavoastr`, ave]i un standard foarte ridicat, o
conduit` irepro[abil` [i c` nu precupe]i]i nici un efort pentru a rezolva un caz, chiar dac`
nu sunte]i r`spl`tit decât cu admira]ia general`... De ast` dat`, \ns`, v` asigur c` r`splata va
fi [i una material`, pentru c` sunt \ndrept`]it s` v` transmit c` Alte]a sa ducele a anun]at
 deja o recompens` de cinci mii de lire pentru cel care va da de urma fiului s`u [i \nc` o
mie de lire pentru cel care \i va da \n vileag pe r`pitori.
- Este o r`splat` princiar`, ce pot s` spun, admise Holmes, [i cu un aer \nviorat se \ntoarse
spre mine: Watson, cred c` se cuvine s`-l \nso]im pe domnul Huxtable \n nordul Angliei.
{i acum, drag` domnule Huxtable, dup` ce \]i vei fi terminat laptele, vei fi atât de amabil
s` ne dezv`lui ce s-a \ntâmplat, cum [i când, dar mai ales ce leg`tur` poate s` existe \ntre
Dr. Thorneycroft Huxtable, de la seminarul de lâng` Mackleton, [i aceast` r`pire.
Totodat`, a[ mai fi curios s` aflu de ce ai venit la trei zile dup` eveniment – obrazul
dumitale neras m` \ndeamn` s` fac aceast` presupunere – pentru a apela la umilele mele
servicii.
Oaspetele ron]`i biscui]ii, d`du pe gât cea[ca cu lapte [i, mult mai \nviorat [i cu obrajii
prinzând culoare, \ncepu s` povesteasc`:
- Trebuie s` v` informez, domnii mei, c` seminarul Huxtable este o institu]ie [colar`
dedicat` tinerilor cu dragoste de carte [i al c`rei fondator [i director sunt chiar eu. Cu
riscul c` a[ putea s` v` par l`ud`ros, v` spun c` nu exist` o alt` [coal` mai aleas` [i mai
select` \n toat` Anglia! Lordul Leverstoke, contele de Blackwater, Sir Cathcart Soames:
to]i [i-au \nscris odraslele la [coala mea ! Dar am sim]it c` reputa]ia acesteia a atins
apogeul \n urm` cu câteva s`pt`mâni, când \nsu[i ducele de Holdernesse [i-a trimis
secretarul personal, pe domnul James Wilder, pentru a m` ruga s`-l \nscriu la [coal` pe
singurul lui vl`star, lordul Saltire, un b`iat de zece ani. Am crezut atunci c` mi-a zâmbit
norocul, dar nu b`nuiam c` de fapt acesta va fi debutul celei mai mari nenorociri din via]a
mea. B`iatul a sosit pe 1 mai, adic` la \nceputul trimestrului de var`. Mi-a f`cut imediat
impresia unui tân`r fermec`tor [i s-a integrat rapid \n atmosfera internatului, al`turi de
colegii s`i, p`rând c` se simte foarte bine, chiar mai bine – dac`-mi este permis`
indiscre]ia [i pot miza pe dumneavoastr` c` nu ve]i spune nim`nui aceste vorbe – decât
acas`! De altfel, se vorbe[te c` mariajul ducelui nu ar fi deloc unul fericit [i c` so]ia lui s-
ar fi retras la re[edin]a ei din sudul Fran]ei, desp`r]indu-se de duce pe cale amiabil`. Acest
divor] neoficial a avut loc cu pu]in timp \nainte de venirea b`iatului la seminar [i nu mi-a
fost greu s` \n]eleg c` pu[tiul era mult mai legat suflete[te de mam` decât de severul s`u
p`rinte. Plecarea celei care i-a dat via]` l-a adus \ntr-o stare de depresie total` [i, din
aceast` cauz`, lordul mi l-a \ncredin]at mie, spre a-i face o educa]ie aleas`. |n doar dou`
s`pt`mâni, triste]ea care, am observat, \l ap`sa pe b`iat atunci când a intrat pe poarta [colii
disp`ruse ca prin farmec, iar el era vesel [i fericit, al`turi de prietenii pe care [i-i f`cuse,
printre colegii s`i. Lunea trecut`, pe 13 mai, a fost v`zut ultima oar`. Camera lui se afl` la
etajul al doilea al internatului [i nu po]i ajunge acolo de pe hol decât dac` treci printr-o
alt` camer`, unde dormeau doi elevi. Ace[tia spun c` nu au v`zut [i nu au auzit nimic, deci
cu certitudine tân`rul lord Saltire nu a ie[it prin dormitorul lor. |n schimb, fereastra
camerei lui era deschis` [i, peretele exterior al \nc`perii fiind \mpânzit de tulpini zdravene
de ieder`, ne-am gândit c` ar fi putut ie[i pe geam. Totu[i, jos nu am g`sit urme de pa[i,
dar v` spun sigur c` prin alt` parte nu ar fi putut pleca, poate doar s` fi zburat sau s` fi
intrat \n p`mânt ! Absen]a lui a fost semnalat` mar]i, la orele [apte diminea]a. Patul era
desf`cut, semn c` lordul Saltire dormise acolo, [i lipseau hainele de [coal` – o jachet`
neagr`, precum au elevii de la colegiul Eton, [i pantaloni gri-\nchis – indiciu clar c`
tân`rul plecase complet echipat. De intrat \n camer`, nu mai intrase nimeni [i nu se auzise
nici m`car un ]ip`t sau zgomote care s` sugereze c` ar fi avut loc o lupt` [i lordul ar fi fost
luat cu for]a. Caunter, b`iatul care doarme \n camera al`turat`, are somnul foarte u[or [i ar
fi auzit negre[it orice sunet suspect. |ndat` ce am fost anun]at despre dispari]ia lui Saltire,
am ordonat ca to]i cei prezen]i – elevi, profesori [i slujitori – s` coboare \n curtea
interioar` a internatului [i am constatat cu acest prilej c` odrasla ducelui nu fugise singur`,
c`ci lipsea, de asemenea, [i profesorul de german`, Heidegger. Camera lui se afla tot la
etajul doi, dar \n partea opus` celei a lordului Saltire. Se p`rea c` [i profesorul dormise
\nainte s` plece, c`ci patul nu era f`cut, dar probabil c` fugise \n grab`, de vreme ce i-am
g`sit ciorapii [i c`ma[a z`când pe covor. |n privin]a lui Heidegger, era cert c` se l`sase s`
alunece pe corzile de ieder`, deoarece am g`sit urmele pantofilor s`i pe peluza din fa]`.
Bicicleta lui, aflat` de obicei \ntr-un [opron, nu departe de peluz`, disp`ruse [i ea.
Dispari]ia lui Heidegger m-a stupefiat, c`ci preda la seminar de doi ani [i mi se p`rea unul
dintre cei mai respectabili [i exigen]i dasc`li, de[i firea lui moroc`noas` [i rece nu-l f`cuse
popular printre ceilal]i colegi [i printre elevi. Am c`utat \n lung [i-n lat, dar n-am putut da
de urma fugarilor [i azi [tim la fel de pu]ine lucruri precum [tiam [i alalt`ieri. L-am
contactat pe duce, gândindu-m` c`, m`cinat brusc de dorul de cas`, tân`ra beizadea o fi dat
o fug` \ntr-acolo, mai ales c` seminarul se afla la doar câ]iva kilometri de re[edin]a
ducal`, dar la Holdernesse Hall nimeni nu [tia nimic. Când a aflat c` fiul lui a disp`rut,
 ducele parc` a \nnebunit [i v` da]i seama cât de penibil [i de vinovat am putut s` m` simt
când a trebuit s`-i comunic vestea. {ocul acestor evenimente m-a f`cut s`-mi pierd, pur [i
simplu, cuno[tin]a adineauri, de[i nu-s o fire slab`, dar agita]ia ultimelor zile mi-a pus
capac. Domnule Holmes, v` implor s` depune]i toat` energia [i talentul de care dispune]i
pentru a rezolva acest caz de extrem` importan]`!
Sherlock Holmes asistase cu aten]ia \ncordat` la m`rturisirile nefericitului profesor.
Fruntea \ncruntat` [i pleoapele \ntredeschise v`deau o profund` concentrare din partea lui, de
parc` ar fi vrut s` soarb` cuvintele celuilalt, spre a le aprofunda [i a g`si adev`rurile ascunse \n
ele. La final, scoase carne]elul [i scrise câteva rânduri, dup` care \l dojeni pe profesor:
- Trebuia s` fi venit la mine mult mai devreme. A[a, risc`m s` ne \ncepem investiga]iile cu
un handicap serios. Este de neconceput, de pild`, ca peluza [i corzile de ieder` s` nu ofere
nici un indiciu unui criminalist.
- Nu sunt eu de vin`, domnule Holmes. Alte]a sa ducele a dorit s` evite un scandal public,
de team` ca nu cumva presa s`-i mânjeasc` renumele [i onoarea cu noroi. Nici nu voia s`
aud` de a[a ceva [i a ascuns cât a putut ziari[tilor cele \ntâmplate.
- Dar a existat vreo investiga]ie oficial`?
- Da, domnule, dar din p`cate s-a dovedit o total` dezam`gire. Am g`sit un indiciu aparent,
atunci când mai mul]i martori au spus c` observaser`, \ntr-o gar` din apropiere, un b`iat [i
un domn mai \n etate, urcându-se dis-de-diminea]` \ntr-un tren. Asear` \ns`, poli]ia a dat
de urma celor doi, la Liverpool, dar s-a dovedit c` nu au nici o leg`tur` cu cazul nostru.
A[a c`, dup` o noapte alb`, de m\nat de disperare [i gânduri macabre am venit direct la
dumneavoastr`.
- S` \n]eleg c` \n timp ce se urm`rea aceast` pist` fals`, investiga]iile locale au sc`zut \n
intensitate...
- Au fost cu totul abandonate atunci! Eram siguri c` persoanele v`zute \n gar` sunt fiul
ducelui [i profesorul de german`.
- Prin urmare, trei zile au fost irosite... Cazul a fost cum nu se poate mai prost investigat.
- {i totu[i, cred c` nu am pierdut toate speran]ele. Am \ncredere \n priceperea
dumneavoastr`, domnule Holmes, [i sunt sigur c` deja v-a]i format o idee despre unde s-
ar fi putut duce b`iatul [i Heidegger...
- V` \n[ela]i profund, domnule Huxtable, n-am habar unde pot fi! Dar, spune]i-mi, tân`rul
lord se afla \n clasa unde preda acest Heidegger?
- Nu, [i din câte [tiu, ei doi nu au schimbat niciodat` vreo vorb`.
- Hm, \ntr-adev`r ciudat. B`iatul avea biciclet`?
- Nu.
- {i nu lipsea nici o alt` biciclet` din internat?
- Nu.
- Sunte]i sigur?
- Absolut sigur.
- Acum sper c` nu vre]i s` sus]ine]i c` Heidegger ar fi plecat cu bicicleta, \n toiul nop]ii,
c`rându-l cu el [i pe b`iatul ducelui?
- Ar fi absurd s` sugerez m`car a[a ceva...
- Atunci la ce v` gândi]i, domnule profesor?
- C` bicicleta trebuie s` fi ac]ionat ca un paravan, pentru a deturna cercet`rile pe o pist`
fals`. Sunt sigur c` au abandonat-o pe undeva prin apropiere [i [i-au continuat drumul pe
jos.
- S-ar putea, dar nu crede]i c` este o motiva]ie cam absurd`?, f`cu Holmes. Mai erau [i alte
biciclete \n acel [opron?
- Câteva.
- {i atunci nu vi se pare mai firesc c` ei ar fi trebuit s` ia dou` biciclete, pentru a sugera
investigatorilor c` n-au plecat pe jos ?
- Ba da, ave]i dreptate...
- Sigur c` am! A[adar, teoria dumneavoastr` nu este deloc plauzibil`. Dar incidentul cu
bicicleta reprezint` un excelent punct de pornire pentru investiga]ia noastr`. La urma
urmei, o biciclet` nu este un ac, s`-l arunci \n iarb` [i s` nu-l mai po]i g`si. {i \nc` o
\ntrebare: \n ziua de dinaintea dispari]iei, s-a interesat cineva de b`iat?
- Nu.
- A primit vreo scrisoare?
- Da, a primit o scrisoare.
- De la cine?
- De la tat`l s`u.
- Deschide]i coresponden]a elevilor?
- Vai, domnule Holmes, bine\n]eles c` nu!
- {i atunci de unde [ti]i c` era de la duce?
- Blazonul acestuia se afla pe plic [i tot acolo am v`zut scrisul Alte]ei sale, pe care l-
a[ recunoa[te dintr-o mie! {i apoi, ducele mi-a spus, dup` aceea, c` \i trimisese, \ntr-
adev`r, acea scrisoare.
- |i mai scrisese [i \nainte?
- Da, dar nu \n ultimele zile.
- B`iatul a primit vreodat` [i scrisori din Fran]a, de la mama lui?
- Nu, niciodat`.
- |n]elege]i, desigur, rostul \ntreb`rilor mele. Vreau s` m` l`muresc dac` b`iatul a fost
obligat s` plece din internatul seminarului sau a f`cut-o de bun` voie. |n ultimul caz,
trebuie ca el s` fi fost ajutat de cineva din exterior, fiindc` mi-e greu s` cred c` un pu[ti de
zece ani poate s` organizeze singur un asemenea plan de fug`. Apoi, complicele trebuie s`
fi comunicat cu el, pentru a-l avertiza despre momentul plec`rii. Spune]i c` nu a primit
vizite, deci \nseamn` c` a fost anun]at printr-o scrisoare. De aceea voiam s` aflu cu cine a
corespondat.
- Mi-e team` c` n-am cum s` v` ajut. Singurul om cu care a dialogat \n scris, din câte [tiu,
este tat`l s`u, ducele...
- ... care, dup` cum spune]i, i-ar fi scris chiar \n ziua premerg`toare dispari]iei. Rela]iile
dintre ei erau prietene[ti?
- Alte]a sa nu obi[nuie[te s` aib` rela]ii amicale cu nimeni, cu atât mai pu]in cu fiul s`u, fa]`
de care se ar`ta foarte sever. El este o persoan` public`, mereu preocupat` cu rezolvarea
unor probleme de stat, [i de aceea nu prea acord` aten]ie sentimentelor [i nici nu este
str`b`tut de emo]iile unui om obi[nuit. Totu[i, nu am nici o \ndoial` c` ]inea la b`iat, care
era, de altfel, unicul s`u mo[tenitor.
- {i totu[i, acesta o adora pe mama sa...
- Da.
- V-a spus el asta?
- Nu.
- Atunci ducele?
- Doamne fere[te! Niciodat` nu am adus vorba despre asta...
- Atunci cum de [ti]i?
- Am avut câteva discu]ii confiden]iale cu secretarul ducelui, domnul James Wilder.
Dumnealui mi-a spus despre simpatiile tân`rului lord.
- |n]eleg... Dar, spune]i-mi, ultima scrisoare a ducelui a fost g`sit` \n dormitor, dup` ce
b`iatul a disp`rut?
- Nu, cred c` a luat-o cu el. Cred, domnule Holmes, c` e vremea s` plec`m c`tre Euston.
- Am s` chem o tr`sur` [i, \ntr-un sfert de ceas, \]i st`m la dispozi]ie. Dac` ai de gând s`
telegrafiezi acas`, domnule Huxtable, ai face bine s`-i faci pe cei de acolo s` cread` c`
investiga]iile se desf`[oar` la Liverpool, la re[edin]a ducelui sau oriunde \n alt` parte s-ar
fi putut duce acest pu[ti pus pe [otii. |ntre timp, eu \mi voi desf`[ura investiga]ia \n lini[te
chiar la seminar, poate c` urma vânatului s-a pierdut, dar doi copoi b`trâni, cum suntem
eu [i Wilson, poate \i vor mai sim]i mirosul...
|n aceea[i sear`, ne g`seam deja \n peisajul mirific al nordului Angliei, acolo unde [coala
profesorului Huxtable era situat`, respirând aerul tare [i proasp`t al regiunii. Aproape c` se
\ntunecase când am ajuns la destina]ie. Un bilet se afla chiar pe masa din holul cl`dirii, iar
majordomul se gr`bi s` [opteasc` ceva la urechea gazdei noastre, care \ndat` se schimb` la fa]`
[i deveni agitat`.
- Ducele este aici, spuse Huxtable. A venit \mpreun` cu domnul Wilder [i ne a[teapt`
deja \n sala de lectur`. Haide]i, domnilor, v` voi prezenta Alte]ei sale.
Desigur c` eram familiarizat cu figura ilustrului om de stat, pe care o v`zusem de atâtea ori
prin ziare, dar \n realitate ducele era foarte diferit de imaginea pe care mi-o formasem eu.
Foarte \nalt, \mbr`cat la patru ace, cu o fa]` prelung` [i un nas caraghios, lung [i coroiat,
ducele p`rea cuprins de \ngrijorare, iar paloarea chipului s`u, contrastând cu barba de un ro[u
aprins, dovedea cu prisosin]` c` nu prea dormise \n ultimele nop]i. Ne-a \ntâmpinat stând \n
picioare, \n mijlocul camerei, foarte \ncruntat. Al`turi de el se afla un tân`r care trebuie s` fi
fost acel Wilder, secretarul s`u particular. Ochii alba[tri ai acestuia \l sfredelir` pe Huxtable:
- Am \ncercat ast`zi de diminea]` s` iau leg`tura cu dumneata, domnule profesor, dar
plecase[i deja spre Londra. Am aflat c` scopul dumitale era s`-l invi]i pe domnul Sherlock
Holmes s` investigheze acest caz. Alte]a sa ducele este surprins` [i indignat` c` ]i-ai
permis s` iei o asemenea m`sur` f`r` s` o consul]i.
- Când am v`zut c` eforturile poli]iei dau gre[...
- Alte]a sa nu este convins` c` poli]i[tii au e[uat.
- Dar desigur, domnule Wilder, c`...
- {tiai prea bine, domnule Huxtable, c` Alte]a sa nu dore[te cu nici un chip s` declan[eze un
scandal public [i c` prefer` s` \ncredin]eze soarta anchetei doar unor persoane de
\ncredere.
- Da, e drept... Dar voi \ncerca s`-mi repar gre[eala, [opti sp`[it profesorul. |l voi ruga pe
domnul Sherlock Holmes s` se re\ntoarc` la Londra cu primul tren de diminea]` [i s`-mi
accepte scuzele pentru deranj...
- Nici un deranj, domnule profesor, dar n-am de gând s` plec, spuse Holmes, cât se poate
de amabil. Aerul nordului este atât de revigorant [i pl`cut, \ncât mi-am propus s` petrec
câteva zile \n aceast` ambian]` minunat`, departe de smogul londonez, [i s` \ncerc s`
dezleg i]ele cazului, fie c` ave]i sau nu nevoie de mine. Dumneavoastr` decide]i dac` \mi
permite]i s` r`mân aici [i, dac` nu dori]i asta, o s` ne caz`m, eu [i doctorul Watson, la
vreun han din apropiere.
L-am putut vedea pe bietul profesor fr\ng\ndu-[i neputincios m\inile, incapabil s` ia vreo
decizie. Cel care l-a salvat din aceast` stare deplorabil` a fost \nsu[i ducele, a c`rui voce
baritonal` tun`:
- Sunt de acord cu domnul Wilder, profesore, c` ar fi fost mai \n]elept din partea dumitale s`
m` consul]i. Dar acum, de vreme ce domnul Holmes se afl` deja aici [i a aflat despre caz, ar fi
de-a dreptul absurd s` nu ne folosim de priceperea lui, ca investigator. Nici s` nu v` g\ndi]i s`
merge]i la han, domnule Holmes, va fi o onoare pentru mine s` v` g`zduiesc la Holdernesse
Hall.
- V` mul]umesc foarte mult, Alte]`. Dar din motive ]in\nd de logica investiga]iei, cred c` ar fi
mai indicat s` r`m\n aici, dac`, desigur, distinsul profesor permite...
- Cum dori]i, domnule Holmes. Eu [i domnul Wilder suntem la dispozi]ia dumneavoastr` [i
v` vom oferi toate informa]iile necesare, a[a c` nu ezita]i s` apela]i la noi ori de c\te ori ave]i
nevoie.
- Probabil va fi nevoie s` v` fac o vizit` la castel, spuse Holmes. Dar p\n` atunci, a[ dori s`
v` \ntreb dac` personal v` explica]i \n vreun fel misterioasa dispari]ie a fiului
dumneavoastr`?
- Nu, domnule Holmes, nu am nici o b`nuial`.
- M` ve]i ierta pentru c` \ndr`znesc s` abordez o problem` desigur delicat` pentru
dumneavoastr`, dar nu am \ncotro.... Crede]i c` ducesa este implicat` \n aceast` poveste?
|naltul demnitar avu o ezitare vizibil`.
- Nu cred, r`spunse el \ntr-un final.
- Atunci cealalt` explica]ie plauzibil` ar fi c` t\n`rul lord a fost r`pit cu scopul de a vi se
cere o recompens` pentru el. A]i primit vreo cerere de acest gen?
- Nu, domnule.
- {i \nc` o \ntrebare, dac` permite]i, Alte]`: am \n]eles c` i-a]i trimis fiului dumneavoastr` o
scrisoare, chiar \n ziua premerg`toare incidentului.
- Nu, i-am scris cu dou` zile \nainte de r`pire.
- M` rog... Dar a primit-o \n ziua aceea?
- Da.
- Era ceva \n aceast` misiv` care l-ar fi putut tulbura sau l-ar fi putut \mpinge la un astfel de
pas?
- Nu, domnule, cu siguran]` nu.
- A]i pus scrisoarea la po[t` chiar dumneavoastr`?
Ducele d`du s` r`spund`, dar secretarul s`u i-o lu` \nainte:
- Nu este de competen]a Alte]ei sale s` poarte grija coresponden]ei. Scrisoarea s-a aflat,
al`turi de alte plicuri care trebuia trimise \n ziua respectiv`, \n biroul Alte]ei sale [i eu
\nsumi am pus-o \n s`cule]ul po[tal.
- Sunte]i sigur c` se afla printre celelalte scrisori?
- Da, am [i v`zut-o.
- C\te scrisori a trimis ducele \n ziua respectiv`?
- Dou`zeci sau treizeci, r`spune ducele. Port o vast` coresponden]`. Dar nu \n]eleg ce
relevan]` ar putea avea asta...
- Probabil c` va avea, \ncerc` s`-l tempereze Holmes.
- |n ceea ce m` prive[te, \ncepu ducele, am sf`tuit poli]ia s`-[i \ndrepte cercet`rile \n primul
r\nd spre sudul Fran]ei. Nu cred c` ducesa ar fi putut \ncuraja asemenea ac]iuni
monstruoase, dar fiul meu, fiind din fire mai m`mos, ar fi putut s` fug` spre ea, cuprins de
dor, instigat [i \nso]it de acel dasc`l de german`. Cred, domnule Huxtable, c` acum ne
vom \ntoarce la castel.
Mi-am dat seama c` mai erau c\teva \ntreb`ri pe care Holmes ar fi dorit s` i le pun`, dar
maniera arogant` [i abrupt` a aristocratului ne d`dea de \n]eles c` discu]ia trebuia s` se \ncheie
aici. Era evident c`, pentru o personalitate cu s\nge albastru precum ducele de Holdernesse,
discu]ia cu un str`in pe probleme familiale at\t de intime era c\t se poate de st\njenitoare [i c`
fiecare \ntrebare pus` de amicul meu arunca o lumin` nedorit` asupra umbrelor \n care
distantul nobil dorea s`-[i \nv`luie via]a.
Dup` ce ducele [i secretarul lui au plecat, Holmes s-a gr`bit s` \nceap` investiga]ia, cu
ner`bdarea-i caracteristic`.
Pentru \nceput, a examinat cu aten]ie camera t\n`rului, dar nu a descoperit nimic, de[i s-a
convins c` doar pe fereastr` putea s` fug` acesta. Nici camera profesorului Heidegger nu a
oferit mai multe indicii despre plecare. Am observat, \n schimb, c`, sub greutatea lui, o coard`
 de ieder` se rupsese [i am z`rit, la lumina lanternei, locul unde c`lc\iele dasc`lului se
\nfipseser` c\]iva centimetri \n p`m\nt, \n momentul c`derii pe peluz`. Acele mici ad\ncituri
f`cute \n iarba deas` [i proasp`t tuns` erau singurii martori ai inexplicabilei dispari]ii.
Sherlock Holmes p`r`si singur cl`direa [i nu se \ntoarse dec\t dup` ora unsprezece noaptea.
Reu[ise s` \ncropeasc` o detaliat` descriere a \mprejurimilor, pe care a adus-o \n camera unde
profesorul ne cazase. Apoi, tol`nit \n pat [i \ndrept\nd lampa spre el, \ncepu s` fumeze
\ng\ndurat [i din c\nd \n c\nd lovea bucata de h\rtie cu cap`tul de chihlimbar al pipei.
- Cazul `sta ia amploare, drag` Watson, morm`i el. C`ci exist` multe puncte de interes care
par s` fie legate de el. |n faza \n care ne afl`m cu cercet`rile, a[ vrea s` te familiarizezi cu
caracteristicile geografice ale zonei, a c`ror cunoa[tere ne va fi de folos \n cercetarea
noastr`. Prive[te aceast` hart`: p`tratul negru de aici este seminarul. Am s` pun un bold \n
el. Linia asta e drumul principal. Observi c` trece chiar pe dinaintea [colii [i c` nu mai
este nici un alt drum cu care s` se intersecteze, pe o distan]` de mai bine de un kilometru.
Dac` cei doi domni au plecat pe un drum, negre[it acesta a fost!

DESEN

- Exact.
- Printr-o \nt\mplare fericit`, putem presupune ce s-ar fi putut \nt\mpla pe drumul
principal \n noaptea cu pricina. |n punctul `sta, unde am a[ezat pipa mea, un sergent de
noapte \[i face rondul mereu, de la miezul nop]ii p\n` \n zori. Se afl` aici, la prima
intersec]ie c`tre est. Omul, cu care am stat de vorb`, mi-a declarat c` n-a lipsit din post o
secund`, dar era convins c` nici profesorul, nici b`iatul nu trecuser` pe drum. Mi s-a p`rut
o persoan` demn` de crezare. Deci aceast` pist` cade: cu siguran]` nu au luat-o pe aici.
Acum, s` vedem ce putem spune despre cel`lalt sens al drumului, c`tre apus. Aici exist`
un han, Taurul Ro[u, a c`rui proprietar` era bolnav`. Ea trimisese dup` un doctor, la
Mackleton, dar acesta nu ajunsese \nc` p\n` diminea]a, fiind solicitat de un alt pacient.
Dar cei de la han au stat treji toat` noaptea, a[tept\nd sosirea medicului [i unul dintre
arga]i a fost tot timpul cu ochii pe drum. El mi-a spus c` nu a v`zut pe nimeni trec\nd pe
acolo. Dac` putem pune pre] pe vorbele b`iatului \nseamn` c` [i aceast` pist` cade [i, prin
urmare, putem fi siguri c` cei doi nu au luat-o pe drum.
- Dar bicicleta?, am obiectat eu.
- Nu te gr`bi! Ajungem [i la biciclet`. Dar s` ne continu`m ra]ionamentul: dac` profesorul [i
junele m`cinat de dorul mamei nu au luat-o pe drum, ei trebuie s` fi traversat c\mpurile
care m`rginesc cl`direa internatului la nord [i la sud. Aici nu exist` dubii. Acum s`
c\nt`rim cele dou` variante. La dus de cl`dire se afl`, dup` cum vezi, o por]iune \ntins` de
teren arabil, \mp`r]it`, prin ziduri scunde, din piatr`, \n loturi. S` te plimbi cu bicicleta pe
aici mi se pare cel pu]in absurd... Deci, excludem varianta ca ei s` fi luat-o pe aici. S`
examin`m regiunea dinspre nord. Aici se g`se[te un p\lc de copaci, numit Cr\ngul Ars, [i
de cealalt` parte se afl` o mla[tin`, c`reia localnicii \i spun Sm\rcul Gu[at, br`zdat` ici-colo
de ochiuri de ap`. Aici, la marginea sm\rcurilor, se g`se[te chiar castelul Holdernesse, la
vreo 15 kilometri de seminar, merg\nd pe drum, dar la numai 6, dac` te \ncume]i s`
str`ba]i mla[tina. Este un peisaj dezolant [i pe toat` aceast` \ntindere abia de [i-au g`sit
s`la[ c\]iva fermieri, care cresc oi [i vaci. Cu excep]ia p`s`rilor de c\mp, n-ai s` vezi
vietate s` tr`iasc` \n aceste sm\rcuri pline de miasme, p\n` la drumul ce duce la
Chesterfield. Exist` apoi o biseric` aici, c\teva c`su]e [i un han. Dincolo de ele, \ncep
dealurile, pe care urcu[ul, mai ales cu bicicleta, este foarte dificil. Prin urmare, singura
direc]ie unde trebuie s` ne orient`m cercet`rile este nordul, \ntre seminar [i castel.
- Dar bicicleta?, am insistat eu.
- Of, of, spuse Holmes, scos din fire. Un bun biciclist nu are neap`rat` nevoie de un drum
asfaltat spre a se deplasa. Mla[tina este str`b`tut` de numeroase poteci [i \n noaptea aceea
era lun` plin`. Hopaa! Ce-i asta ?
|n u[` se auzi un cioc`nit furibund [i, o secund` mai t\rziu, profesorul Huxtable d`dea buzna \n
\nc`pere. }inea \n m\n` o [apc` albastr` de cricket, cu un galon albastru \n v\rf:
- |n sf\r[it, avem o dovad`! Slav` Cerului! Suntem pe urmele b`iatului, iat`-i [apca!
- Unde a fost g`sit`?
- |ntr-o c`ru]` cu coviltir, apar]in\nd ]iganilor care au f`cut tab`r` la marginea mla[tinii. Au
plecat de acolo mar]i, dar azi poli]i[tii le-au dat de urm` [i, examin\ndu-le caravana, au
g`sit asta.
- {i ce au avut ]iganii de spus?
- Au min]it c` ar fi g`sit-o \n mla[tin`, mar]i diminea]a. Sunt convins c` tic`lo[ii `[tia [tiu
unde sunt b`iatul [i Heidegger! Poli]ia i-a arestat imediat pe ]igani [i acum \i cerceteaz`.
Cu siguran]` teama de lege [i de m\nia ducelui \i va face pe netrebnici s` declare tot ce
[tiu.
- P\n` acum e perfect, spuse Holmes, dup` plecarea lui Huxtable. Descoperirea asta elimin`
cel pu]in o alt` pist`, deci acum e cert c` \n preajma mla[tinii trebuie s` c`ut`m. Poli]ia nu
a mai f`cut nimic \n acest sens, \n afar` de arestarea acelor ]igani. Ia prive[te, Watson,
exist` un p\r\ia[ ce se strecoar` printre sm\rcuri, l-am desenat aici, pe hart`. Pe alocuri, se
l`rge[te, form\nd ni[te b`ltoace ceva mai r`s`rite, mai ales \ntre castelul Holdernesse [i
seminar. Ar fi inutil s` c`ut`m dovezi \n alt` parte, mai ales pe seceta asta, dar nu m`
\ndoiesc c` \n terenul reav`n al mla[tinii avem [ansa s` g`sim urme de pa[i sau de ro]i de
biciclet`. M\ine diminea]` o s` pornim \mpreun` s` iscodim ce [i cum, poate vom deslu[i
misterul.
Abia se cr`pa de ziu` c\nd, deschiz\nd ochii, am z`rit figura prelung` [i osoas` a lui Holmes,
chiar l\ng` patul meu. Era complet echipat [i p`rea c` deja ie[ise p\n` afar`.
- Am fost s` examinez peluza [i [opronul pentru biciclete [i am dat o rait` [i pe la marginea
sm\rcurilor. Acum, Watson, hai s`-]i bei cafeaua [i te implor s` te gr`be[ti, fiindc` avem
multe de f`cut ast`zi...
Ochii \i str`luceau, iar obrajii se \nro[iser` de frigul zorilor. P`rea proasp`t [i ner`bd`tor s`
\nceap` investiga]ia, un Holmes alert, activ, total diferit de vis`torul palid [i predispus
introspec]iei pe care-l [tiam de la Baker Street. Sim]eam, privind aceast` figur` supl` [i
debord\nd de energie, c`, \ntr-adev`r, ne a[tepta o activitate trepidant`.
{i totu[i, ziua avea s` \nceap` cu o neagr` dezam`gire. Plini de speran]e, am str`b`tut mla[tina
ce degaja un miros puternic de turb` [i era br`zdat` de zeci de poteci, p\n` ce am ajuns la o
bucat` de p`m\nt reav`n, pres`rat` cu iarb`, care m`rginea domeniul Holdernesse. Cu siguran]`
c`, dac` pu[tiul plecase acas`, trebuia s` fi trecut pe aici [i nu o putea face f`r` s` lase urme \n
p`m\ntul \mbibat de ap`. Dar am c`utat zadarnic urmele pa[ilor lui sau ale profesorului
Heidegger. Negru de ciud`, prietenul meu cerceta cu aten]ie marginea mla[tinii, c`ut\nd s`
g`seasc`, \n p`tura de mu[chi verzui, o c\t de mic` urm` de pas omenesc. Dar, \n afar` de
copite de oi [i de vaci, nu am g`sit nimic, de[i am b`tut pe jos c\]iva kilometri buni.
- Prima verificare!, exclam` Holmes, privind nervos suprafa]a neted` a mla[tinii. Uite,
dincolo de balta asta mai este una [i o f\[ie \ngust` de p`m\nt le desparte. Heeeei! Dar ce
avem noi aici?
Ajunseser`m la un petic de p`m\nt \mbibat cu ap` [i negru ca smoala, \n mijlocul c`ruia se
z`rea, c\t se poate de clar, urma unor ro]i de biciclet`.
- Uraa!, am strigat, plin de bucurie. Am g`sit-o!
- O biciclet`, da, dar nu cea pe care o c`ut`m noi, spuse Holmes, cl`tin\nd din cap [i chipul
s`u degaja mai degrab` mirare dec\t bucurie. Cunosc bine peste patruzeci de tipuri de
anvelope. Asta pe care o vezi este un Dunlop, ale c`rei dungi sunt \ndreptate spre margini,
c`tre janta ro]ii. Bicicleta lui Heidegger avea \ns` cauciucuri Palmer, cu striuri
longitudinale. Am discutat cu Aveling, profesorul de matematic`, [i el nu avea nici o
\ndoial` \n aceast` privin]`. Prin urmare, asta nu e bicicleta lui Heidegger.
- Dar nici a b`iatului?
- E posibil s` fie a lui, \ns` ar fi trebuit s` dovedim c` odrasla ducelui avea o biciclet` [i nu
am putut face acest lucru, dup` cum [tii. Oricum, urma a fost f`cut` de un biciclist care
venea din direc]ia seminarului.
- Nu din direc]ia opus`?
- Nu, nu, dragul meu Watson. Vezi c` urma mai ad\nc` este l`sat` de roata din spate, pe care
se sprijin` greutatea biciclistului. |n c\teva locuri, vezi c` urmele ro]ilor se \ntretaie, dar
urma celei din spate o \ncalc` pe cea mai pu]in conturat` a ro]ii din fa]`, din aceast`
direc]ie [i nu din cea opus`, semn cert c` biciclistul venea dinspre [coal`. Poate c` aceast`
persoan` la care ne referim nu are leg`tur` cu cazul nostru, dar \i vom urm`ri traseul,
\nainte de a \ncepe alte cercet`ri.
Am procedat \ntocmai, dar dup` c\teva sute de metri am pierdut urmele de ro]i, c\nd
ajunsesem \ntr-o zon` foarte mocirloas` a mla[tinii. Ne-am \ntors \napoi, \ncerc\nd s` afl`m de
unde pornise biciclistul, [i am ajuns la un izvor, dincolo de care urmele abia se mai z`reau,
printre cele l`sate de copitele unei cirezi de vaci. Dincolo de locul unde probabil vitele se
ad`paser` nu se mai afla nici o urm` de roat`, dar c`rarea ducea direct c`tre Cr\ngul Ars,
p`duricea din spatele [colii. F`r` \ndoial` c` pe aici se strecurase misteriosul biciclist.
Sherlock se a[ez` pe un bolovan [i \[i sprijini obrajii \n m\ini. |[i aprinse pipa [i trase din ea cu
nesa], pre] de c\teva minute, \nainte s` porneasc` iar`[i la drum.
- Hm, fie [i a[a! spuse el, ca pentru sine. Nu trebuie s` excludem posibilitatea ca un om
foarte abil s` fi inversat ro]ile bicicletei, pun\nd-o pe cea din spate \n fa]`, pentru a induce
\n eroare eventualii urm`ritori. Dar un r`uf`c`tor pe care-l duce capul la a[a ceva este un
individ cu care nu-i de glumit [i cu care, sincer s` fiu, mi-ar pl`cea s` m` \ntrec... Dar
acum s` l`s`m deocamdat` aceast` chestiune nerezolvat` [i s` revenim la mla[tina
noastr`, \ntruc\t mai avem ceva de v`zut acolo.
Am continuat s` cercet`m cu luare aminte c`r`rile ce se \ntret`iau printre sm\rcuri [i cur\nd
perseveren]a noastr` avea s` fie r`spl`tit` rege[te. La o margine a mla[tinii am g`sit o
potec` \mbibat` cu ap`, la vederea c`reia Holmes scoase un ]ip`t de bucurie. Urma unei ro]i de
biciclet`, pe care se vedeau stria]iile, ca ni[te fire de telegraf, ni se \nf`]i[a \nainte: era, f`r`
nici o \ndoial`, o anvelop` Palmer.
- ~sta sigur este herr Heidegger, strig` entuziasmat Holmes! B`nuielile mele par s` se
dovedeasc` \ntemeiate, Watson.
- Nu pot dec\t s` te felicit pentru flerul de care ai dat dovad`.
- Nu te gr`bi cu laudele, drag` prietene. Ne afl`m \nc` la \nceputul drumului [i mai avem
mult p\n` s` l`murim misterul. Acum, ai grij` pe unde p`[e[ti, s` vedem unde duce urma
asta. M` tem c` nu prea departe...
Urm`rind traseul bicicletei lui Heidegger am ajuns la un punct unde se intersectau mai multe
poteci, dar, de[i am pierdut urma de c\teva ori, am reu[it de fiecare dat` s` o reg`sim.
- Observi, f`cu Holmes, c` biciclistul m`re[te ritmul? Prive[te aici, unde urmele ambelor
ro]i se disting clar. Ele sunt la fel de ad\ncite, ceea ce \nseamn` c` omul s-a ridicat din [a,
aplec\ndu-se spre ghidon, ca atunci c\nd vrei s` faci un sprint. Dar, pe Jupiter, ce-i asta?
Aici onorabilul Heidegger a c`zut !
Pe p`m\ntul umed se observa o mic` ad\ncitur`, acoperind urma ro]ilor, dup` care ap`reau
urmele unor pantofi b`rb`te[ti, pre] de c\]iva metri, [i d\rele de cauciucuri se reluau.
- Probabil a derapat, am sugerat eu.
Holmes se aplec` [i lu` de jos o ramur` de grozam` rupt` (aici ar merge o not` de
subsol : Grozam` = Arbust din familia leguminoaselor, cu flori
dispuse în racem, din care se confecþioneazã mãturi) . Am v`zut,
oripilat, c` petalele galbene erau p`tate cu s\nge. {i, pe c`rare, printre smocurile de iarb`, se
z`reau pete s\ngerii.
- Semn r`u!, murmur` Holmes. Stai pe loc, Watson, nu mai face nici un pas. Ce putem citi
aici? C` biciclistul a c`zut, s-a r`nit, s-a ridicat, s-a suit iar`[i pe biciclet` [i a plecat mai
departe. Dar ce m` mir` e faptul c` nu se v`d \n jur dec\t urme de copite de vit`. S` fi fost
luat pe sus de vreun taur? Imposibil. Dar nu v`d nici o alt` urm`, nici de om, nici de
vehicul ori de animal. Trebuie s` ne gr`bim, prietene. Petele de s\nge ne vor c`l`uzi mult
mai bine dec\t au f`cut-o urmele de ro]i, dar nu le vom neglija nici pe acestea din urm`.
Biciclistul nu are cum s` ne scape!
C`utarea noastr` nu a durat mult. Urmele ro]ilor se ad\nceau tot mai mult, cu c\t poteca era
mai mocirloas`. Brusc, dintr-un l`st`ri[ de grozam`, mi-a atras aten]ia o sclipire metalic`. Ne-
am repezit la tufi[ [i am scos de acolo o biciclet` cu cauciucuri Palmer. Avea una dintre
pedale \ndoite [i ghidonul str\mbat [i plin de s\nge. Dincolo de tufi[ am g`sit un pantof,
aruncat, [i, dup` c\]iva pa[i, am dat [i peste nefericitul biciclist: un b`rbat \nalt, cu barb` deas`
[i ochelari. |n c`dere, o lentil` i se sp`rsese, d\ndu-i chipului s`u cadaveric un aer bizar. Cauza
mor]ii era o lovitur` puternic` primit` \n cap, care fusese pur [i simplu despicat. Faptul c` doar
o asemenea izbitur` \l putuse dobor\ vorbea de la sine despre vitalitatea extraordinar` a
b`rbatului. |n picioare nu avea ciorapi [i pe sub haina neagr` pe care o purta se distingea o
bluz` de corp. Era cu siguran]` profesorul Heidegger.
Holmes r`suci cadavrul pe o parte [i \l examin` cu aten]ie. Se ridic` apoi, cu m\inile
\ncruci[ate, [i \ncepu s` priveasc` \n zare, cufundat \n g\nduri. |n ciuda acestei terifiante
descoperiri \mi puteam da seama, din atitudinea sa, c` nu avansasem prea mult cu ancheta.
- |mi este cam greu s`-]i spun ce vom face \n continuare, Watson, \mi spuse el, \nt\lnindu-
mi privirile \ntreb`toare. Instinctul \mi spune s` continuu cercet`rile de \ndat`, c`ci deja
am pierdut mult timp [i nu ne putem permite s` irosim nici m`car un minut \n plus. Pe de
alt` parte, suntem obliga]i s` anun]`m de \ndat` autorit`]ile despre g`sirea cadavrului.
- A[ putea s` merg eu s`-i \n[tiin]ez.
- Nu, am nevoie de prezen]a dumitale aici, prietene. Stai o clip`!  Uite un fl`c`u care sap`
dup` turb`, acolo... Convinge-l s` vin` \ncoace [i \l vom ruga pe el s`-i anun]e pe poli]i[ti.
L-am adus pe t\n`r \n locul unde z`cea cadavrul lui Heidegger [i, la vederea oribilei scene,
bietul om \ncepu s` tremure de spaim`. Holmes scrise un bilet adresat profesorului Huxtable
[i \l rug` pe ]`ran s`-l duc` de \ndat` la destina]ie.
- Acum, Watson, spuse Sherlock c\nd am r`mas singuri, s` analiz`m cum stau lucrurile. |n
diminea]a asta am cules dou` probe: bicicleta cu anvelope Palmer [i corpul ne\nsufle]it al
dasc`lului de german`. Dar nu uita de cealalt` biciclet`, cea cu cauciucuri Dunlop. |nainte de a
ne \ndrepta aten]ia asupra ei, haide s` facem o scurt` recapitulare [i s` separ`m am`nuntele
importante de cele neesen]iale. Mai \nt\i, a[ vrea s` fii de acord cu mine c` b`iatul a fugit din
internat de bun` voie. A ie[it pe fereastr` [i a plecat, singur sau \nso]it de cineva. Asta este
sigur, zise el, [i, v`z\nd c` \ncuviin]ez printr-o scurt` \nclinare a b`rbiei, continu`: Acum, hai
s` vedem ce-i cu nefericitul de Heidegger. B`iatul era complet echipat atunci c\nd a fugit, prin
urmare, putem presupune c` el [i-a premeditat plecarea. Dar faptul c` Heidegger a plecat f`r`
ciorapi [i c`ma[` m` \ndeamn` s` cred c` ie[irea lui a fost una precipitat`.
- F`r` \ndoial`!
- De ce s` fi plecat? Pentru c`, de la fereastra dormitorului s`u, aflat pe o latur` opus` fa]` de
cel al b`iatului, el a v`zut c\nd t\n`rul lord s-a furi[at pe coardele de ieder` [i a dorit s`-l
aduc` \napoi. El a \nc`lecat bicicleta, a pornit \n urm`rire [i, \n cursul acestei urm`riri, [i-a
g`sit sf\r[itul.
- A[a se pare c` s-au petrecut lucrurile.

- Acum ajung la partea fundamental` a ra]ionamentului meu. Logica imediat` a unui om

aflat \n urm`rirea unui pu[ti ar fi s` fug` imediat dup` el. Ar fi astfel sigur c` \l va ajunge
cur\nd. Dar neam]ul nu a procedat astfel, ci a preferat s`-[i ia mai \nt\i bicicleta. Mi s-a spus
c` era un excelent ciclist. De aceea m` g\ndesc c` n-ar fi f`cut asta dac` nu [i-ar fi dat seama
c` b`iatul avea ni[te mijloace foart eficiente care s`-i \nlesneasc` fuga.
- Adic` tot o biciclet`, cea cu cauciuri Dunlop, cu care a venit cel ce i-a facilitat fuga...
- S` continu`m reconstituirea faptelor. Heidegger [i-a g`sit moartea la aproape opt kilometri
de [coal`, [i aceasta i-a fost provocat` nu de un glonte, ia aminte, pe care chiar [i un pu[ti de
zece ani l-ar fi putut trage, ci printr-o lovitur` s`lbatic`, aplicat` de un bra] foarte viguros. Prin
urmare, sunt sigur c` t\n`rul lord a avut un complice \n tentativa lui reu[it` de fug`, care s-a
derulat extrem de rapid, de vreme ce unui ciclist cu experien]` i-au fost necesari opt kilometri
spre a-i ajunge. Am analizat locul unde s-a petrecut tragedia. Ce am descoperit ? C\teva urme
de copite de vaci, nimic mai mult. Am c`utat \n cerc, cale de c\teva zeci de metri [i n-am mai
g`sit nici o urm`. Prin urmare, cum nu exist` amprente de pa[i umani, \nseamn` c` cel`lalt
biciclist nu are nimic de-a face cu crima...
- Holmes, am protestat eu, dar asta e imposibil !
- Admirabil ! spuse el. O remarc` foarte edificatoare. Este imposibil, \n felul \n care am
formulat fraza [i de aceea m` g\ndesc c` trebuie s` fi gre[it eu pe undeva [i deja cred c` ]i-ai
dat seama. Po]i s` intuie[ti unde se afl` eroarea?
- Nu [i-ar fi putut fractura craniul \n urma c`z`turii?
- |ntr-o mocirl` plin` de noroi [i iarb`, Watson? De ce s` se loveasc`?
- Nu, problema m` dep`[e[te... Z`u dac` mai \n]eleg ceva.
- N], n], n], f`cu Holmes, scutur\nd critic din cap. Am rezolvat noi enigme mai complicate.
Cel pu]in \n cazul de fa]` avem la dispozi]ie o mul]ime de material de studiu, trebuie doar s`
[tim s`-l folosim. Hai, vino [i, fiindc` tot am terminat cu bicicleta lui Heidegger, s` vedem ce
ne poate spune mai mult cea cu cauciucuri Dunlop.
Am c`utat urma bicicletei cu care venise probabil complicele t\n`rului lord. Aceasta [erpuia,
pe c`r`rile din mla[tin`, dar se oprea la un moment dat, \n prejma unor tufi[uri de iarb` neagr`,
dincolo de care nu am mai putut deslu[i nici o d\r` de cauciuc, p`m\ntul de aici fiind uscat.
Din punctul unde urma se pierdea, ne nu puteam da seama \ncotro se \ndreptaser` fugarii. Ar
fi putut la fel de bine merge spre castelul Holdernesse, ale c`rui turnuri majestuoase se \n`l]au
la doar c\]iva kilometri \n st\nga, sau c`tre un s`tuc aflat \n fa]a noastr`, din care ar fi putut
ajunge ulterior la drumul principal, spre Chesterfield.
Am ales aceast` din urm` rut`, apropiindu-ne mai \nt\i de un han p`r`ginit [i sordid, pe
acoperi[ul c`ruia trona figura unui coco[, sculptat` \n lemn. Deodat`, Holmes scoase un ]ip`t
ascu]it [i se sprijini pe um`rul meu, s` nu cad`. Mi-am dat seama imediat c`, \n urma unui pas
gre[it, suferise una dintre acele luxa]ii ale gleznei care las` pe un om, c\t ar fi de solid,
aproape neputincios. Cu dificultate [i [chiop`t\nd vizibil, s-a t\r\t p\n` la u[a hanului, \n pragul
c`reia un b`tr\n murdar [i negricios tr`gea cu nesa] din pip` [i ne examina curios.
- E[ti cumva domnul Reuben Hayes ? \ntreb` Holmes.
- Cine sunte]i [i cum de mi-a]i rostit numele a[a de precis? Lumea pe aici \mi zice Ruben,
spuse hangiul, cu o sclipire r`ut`cioas` \n privire.
- E scris chiar cum l-am rostit chiar deasupra capului dumitale [i nu-i greu pentru un
vizitator s`-[i dea seama cine e st`p\nul unei case. Presupun c` n-ai nici un docar sau vreo
[aret` pe la grajduri..
- Nu, n-am.
- Ahh, abia de-mi pot pune piciorul \n p`m\nt.
- P`i nu-l mai pune, r\nji hangiul.
- Dar nu pot merge...
- Atunci ]op`ie !
Manierele lui Reuben Hayes l`sau mult de dorit, dar Sherlock accept` cu umor
comportamentul lui grobian.
- Uite care-i treaba, domnul meu. Asta cu ]op`iala nu cred c` mi se potrive[te, dar n-ai idee
cum a[ putea pleca totu[i de aici?
- N-am habar [i nu-i problema mea, spuse cel`lalt, moroc`nos.
- Am de rezolvat o chestiune foarte important`. }i-a[ oferi un sovereign (aici intr` o
not` de subsol : Sovereign = moned` britanic` de aur \n valoare de 20
[ilingi echivalentul unei lire sterline).
Hangiul ciuli urechile:
- Unde vre]i s` ajunge]i?
- La castelul Holdernesse.
- Amici de-ai ducelui, presupun?, f`cu batjocoritor hangiul, privindu-ne pantofii plini de
noroi.
Holmes r\se, plin de voio[ie.
- Un fel de amici... Oricum, se va bucura mult s` ne vad`.
- De ce ?
- Pentru c` \i aducem ve[ti despre fiul disp`rut.
- Ce, i-a]i dat de urm` ? Omul luase brusc o min` serioas` [i ne privea uimit.
- Da, a fost depistat hoin`rind prin Liverpool. Poli]ia de acolo se a[teapt` s` \l g`seasc` din
minut \n minut.
Am deslu[ind o tres`rire scurt` pe chipul hangiului [i, d\ndu-[i seama c` fusese studiat,
b`rbatul \ncerc` s` se justifice:
- Spre deosebire de al]i oameni, nu prea am motive s` \mp`rt`[esc bucuria ducelui. I-am
fost c\ndva vizitiu [i tare r`u se mai purta cu mine. M-a dat afar` f`r` nici un motiv
\ntemeiat, baz\ndu-se doar pe cuv\ntul mincinos al unui v\nz`tor de gr\ne cu care m`
certasem. Totu[i, m` bucur pentru b`iat, c` s-a dat de urma lui la Liverpool [i pentru el o s`
v` ajut s` duce]i vestea la castel. Dar s` [ti]i c` de duce nu-mi pas` !
- |]i mul]umim foarte mult, e[ti un om de isprav`, \l lingu[i Holmes. Dar am vrea mai \nt\i
s` ne aduci ni[te m\ncare, suntem lihni]i de foame. Apoi, preg`te[te-ne bicicleta.
- Nu am biciclet`.
Holmes scoase moneda aurit` [i o c\nt`ri \n palm`.
- V-am spus, domnule, c` nu am biciclet`. |n schimb, v` pot da doi cai p\n` la castel.
- Bine, bine, \ncuviin]` Holmes, o s` mai st`m de vorb` dup` ce m\nc`m.
Dup` ce am r`mas singuri \n buc`t`ria rece, pardosit` cu piatr`, am fost uimit s` v`d c\t de
repede \i trece durerea de glezn` prietenului meu. Am servit o mas` pe cinste, c`ci aproape
se \ntuneca [i de diminea]`, fiind tot pe drumuri, nu mai pusesem nimic \n gur`. Holmes era
ad\ncit \n g\nduri [i, o dat` sau de dou` ori s-a ridicat de la mas`, pro]`pindu-se \n fa]a
ferestrei [i privind curtea hanului, la fel de mizer` ca [i toate celelalte lucruri de pe acolo. |ntr-
un col] se afla o fier`rie, unde un argat de o statur` apreciabil` cioc`nea de zor pe nicoval`. De
cealalt` parte erau grajdurile. Holmes se \ntoarse la mas`, ab`tut [i deodat` l-am v`zut cum
sare, pur [i simplu, de pe scaun, strig\nd :
- Doamne, Watson, cred c` am g`sit rezolvarea ! Da, da, a[a trebuie s` fie... Watson, \]i
aminte[ti de urmele de copite pe care le-am z`rit azi, \n sm\rcuri ?
- Da, am v`zut acele urme.
 - Unde?
- P`i... aproape peste tot, \n toat` mla[tina [i pe c`rare [i chiar [i \n locul unde bietul
Heidegger a murit.
- Exact! Acum, spune-mi, c\te vaci ai v`zut \n mla[tin` c\nd am trecut noi?
- Nu-mi amintesc s` fi v`zut vreuna...
- Ciudat, nu crezi, s` fie at\tea urme [i nici o vit` care s` se le fi f`cut. Foarte ciudat, nu?
- Da, e \ntr-adev`r ciudat.
- Acum Watson, f` un efort de memorie. |]i aminte[ti cum ar`tau acele urme de pe c`rare ?
- Da.
- Atunci \]i aduci cu siguran]` aminte c` unele urme erau dispuse cam a[a – zise el [i aranj`
c\teva felii de p\ine astfel : : : : : - altele erau a[a - : . : . : . : ., \n vreme ce pe alocuri erau
[i a[a . : . : . :. |]i aminte[ti asta ?
- Nu prea...
- Eu \mi amintesc perfect. A[ putea s` jur c` urmele nu ar`tau altfel. Oricum, ne vom
\ntoarce s` le verific`m... Vai, ce orb am fost s` nu trag concluziile dintr-o asemenea
dovad` clar`.
- {i care sunt concluziile ?
- C` una dintre vacile care s-au perindat prin mla[tin` avea remarcabilele \nsu[iri de a
merge la trap, la galop [i de a necheza ! Watson, \]i spun c` o asemenea iscusit` \nscenare
n-a fost pus` la cale de mintea n`road` [i pus` pe batjocuri ieftine a unui hangiu de ]ar`.
Acum, \ns`, hai s` ne furi[`m afar` [i s` vedem ce mai putem afla, toat` lumea pare c` s-a
culcat, cu excep]ia fl`c`ului din fier`rie.
|n grajdul co[covit [i scund, de ziceai c` o s` se d`r\me \n orice clip`, am g`sit doi cai
ne]es`la]i. Holmes ridic` piciorul din spate al unuia dintre ei [i r\se :
- Ha, potcoave vechi, dar proasp`t puse [i \n plus, uite, au caiele noi. Cazul `sta merit`
inclus printre pove[tile tale, Watson. Haidem spre fier`rie !
Fl`c`ul cel voinic din fier`rie continu` s` munceasc`, f`r` s` ne bage \n seam`. L-am v`zut pe
Holmes arunc\nd priviri furi[ate \n st\nga [i-n dreapta, spre buc`]ile de fier [i lemn \mpr`[tiate pe
podea. Brusc, am auzit pa[i \n spatele nostru [i l-am v`zut apropiindu-se pe hangiu, ai c`rui ochi
bulbuca]i ne s`geatau cu ur`, \n vreme ce respira sacadat, plin de furie. Purta \n m\ini un drug
metalic [i venea cu at\ta hot`r\re \nc\t am r`suflat u[urat c\nd, v\r\nd m\na \n buzunar, am atins
tocul rece al revolverului.
- Spioni blestema]i!, zbier` el. Ce c`uta]i aici?
- Domnule Reuben Hayes, ripost` Holmes cu r`ceal`, a[ fi tentat s` cred c` v` teme]i de
descoperirile pe care le-am putea face.
Omul f`cea eforturi vizibile s`-[i st`p\neasc` m\nia [i maxilarele p`tr`]oase i se destinser` \ntr-
un z\mbet for]at, care era chiar mai macabru dec\t r\njetul s`u.
- Sunte]i bineveni]i [i v` invit s` c`uta]i c\t dori]i \n fier`ria mea, dar nu-mi place s`
cotrob`i]i aici f`r` \ncuviin]area mea, ca proprietar, a[a c` dac` v-a]i pl`ti mai repede nota
[i a]i pleca, a[ fi tare mul]umit.
- |n ordine, domnule Hayes, dar s` [ti]i c` nu am dorit s` v` aducem nici un prejudiciu. Am
vrut doar s` v` admir caii, \ns` cred c` nu vom mai avea nevoie de ei, sper s` pot merge [i
singur. Cred c` nu e prea departe castelul...
- Sunt vreo trei kilometri p\n` acolo. O lua]i pe drumul `sta, la st\nga, ne sf`tui el [i nu ne
sl`bi din ochi p\n` nu ne-am \ndep`rtat bini[or de han.
Imediat ce o curb` a drumului ne ascunse privirilor du[m`noase ale hangiului, Holmes se
opri.
- Nu, aici e rece, spuse el [i, \nt\lnindu-mi privirea contrariat`, m` l`muri : Nu [tii jocul
acela din copil`rie, cu « cald » [i « rece » ? Am impresia c` ceea ce c`ut`m noi se afl` la
han, acolo « frige ». Cu c\t ne \ndep`rt`m, cu c\t situa]ia se r`ce[te. Prin urmare, nu putem
abandona aceast` pist`.
- Sunt convins c` ai dreptate [i c` acest individ [tie ce s-a \nt\mplat. N-am v`zut niciodat`
un tic`los mai mare, i se cite[te pe frunte vinov`]ia !
- Aha... te-a impresionat, este ? Deci aici avem [i fier`ria, avem [i caii. Pare un loc
interesant acest han. Cred c` trebuie s` mai arunc`m o privire \n`untru, dar \ntr-un mod
mai discret.
Un pov\rni[ m`rginit de bolovani mari de var se \ntindea \napoia noastr`. Ne-am \ntors din
drum [i tocmai escaladam colina c\nd, privind c`tre castelul Holdernesse, am z`rit un biciclist
pedal\nd cu vitez`.
- Jos, Watson, la p`m\nt ! [opti Holmes, ap`s\ndu-m` cu m\na lui puternic` pe um`r.
 Ne-am lipit de iarb`, c`ut\nd s` ne facem nev`zu]i [i omul a trecut ca un fulger pe l\ng` noi. |n
goana lui nebun` st\rnise o tr\mb` de praf, printre rotocoalele c`reia i-am putut deslu[i, pentru
o clip`, chipul palid [i speriat, cu gura deschis` [i ochii a]inti]i \nainte. L-am recunoscut, dar
p`rea a fi o caricatur` \n tu[e ascu]ite a elegantului James Wilder, pe care-l v`zusem cu o sear`
\nainte.
- Secretarul ducelui, murmur` Holmes. Hai, Watson, s` vedem ce face !
Ne-am c`]`rat ca ni[te capre s`lbatice, din piatr` \n piatr`, p\n` c\nd am ajuns destul de aproape de
culmea dealului spre a putea vedea \n detaliu hanul. Probabil c` Wilder intrase deja \n cl`dire,
\ntruc\t bicicleta lui se afla sprijinit` de zidul acesteia. |n jurul hanului nu am sesizat nici o
mi[care, [i nici pe la ferestre nu am z`rit vreo siluet`. Asfin]itul se l`sa domol [i cur\nd soarele se
cufund` dincolo de turnurile \nalte ale castelului Holdernesse. |n semi\ntuneric, am z`rit lumina
unui felinar ap`r\nd \n curtea hanului, l\ng` grajduri [i cur\nd, se f`cu auzit un trop`it puternic de
copite [i un docar tras de cai ie[i pe poart`, \ndrept\ndu-se cu vitez` spre Chesterfield.
- Oare ce s` fie asta, Watson ? [opti Holmes.
- Mi se pare a fi o fug`.
- Nu v`d dec\t un singur om \n docar... {i cu siguran]` nu este domnul James Wilder, c`ci
uite-l pe acesta, la u[a hanului.
O fant` de lumin` ro[iatic` ]\[nise \n afar`, \n momentul c\nd u[a se deschisese, l`s\nd s` se
vad`, \n cadrul ei, silueta pipernicit` a secretarului ducelui, cu capul aplecat, scrut\nd noaptea,
de parc` ar fi a[teptat ceva sau pe cineva. Dup` c\teva minute, pe drum se auzir` pa[i [i o a
doua figur` ap`ru \n cadrul u[ii, unde nu r`mase \ns` foarte mult. Urm` un scurt dialog \ntre
cei doi [i apoi u[a se \nchise dup` ei [i nici m`car o raz` de lumin` din`untru nu mai despic`
bezna nop]ii. Peste pu]in` vreme, \ns`, o lamp` se aprinse, \ntr-o camer` de la primul cat al
hanului.
- Se pare c` avem de-a face cu un ritual foarte curios la hanul « Coco[ului Lupt`tor », morm`i
Holmes, ca pentru sine.
- Sala de mese nu-i \n partea opus` ?
- Ba da, dup` c\te ai v`zut. Dar camera asta e rezervat`, bag seam`, pentru oaspe]ii mai
speciali. Tare a[ vrea s` aflu ce caut` domnul James Wilder la hanul `sta mizerabil [i la ora
asta t\rzie din noapte [i mai ales cine e persoana cu care s-a \nt\lnit ? Vino, Watson, trebuie s`
examin`m chestiunea mai \ndeaproape, cu orice risc.
Am cobor\t \mpreun` pe drum [i ne-am furi[at pe l\ng` u[a hanului. Bicicleta se afla \nc`
acolo, lipit` de zid. Holmes aprinse un chibrit [i \l apropie de roata din spate a vehiculului. |n
lumina ro[iatic` i-am z`rit chipul radiind de bucurie, atunci c\nd v`zu modelul binecunoscut al
anvelopelor Dunlop.
- Trebuie s` arunc o privire \n`untru, \mi zise el, ar`t\nd spre camera luminat` de la etaj,
aflat` la doar c\]iva metri de noi. Sprijin`-te de zid [i am s` \ncerc s` m` sui \n spinarea ta,
poate reu[esc s` v`d cine se afl` \n \nc`pere.
O secund` mai t\rziu, se afla \n picioare, coco]at pe umerii mei, dar abia se urcase c`, dup` ce
arunc` o privire fugar` \n`untrul camerei, s`ri ca o panter` la p`m\nt :
- Hai, prietene ! Am trudit \ndeajuns ast`zi [i cred c` am adunat toate dovezile pe care le-am
fi putut aduna. Acum trebuie s` ne \napoiem la [coal` [i cu c\t vom ajunge mai repede, cu at\t
mai bine.
Pe parcursul drumului de \ntoarcere, care a fost nespus de greu [i de obositor, Holmes n-a
scos o vorb` [i, spre mirarea mea, c\nd am ajuns la seminar, nu a intrat \n cl`dire, precum
spusese, ci [i-a continuat drumul spre sta]ia Mackleton, de unde a trimis c\teva telegrame.
Abia pe urm` ne-am \ndreptat spre [coal` [i l-am auzit consol\ndu-l pe bietul profesor
Huxtable, zdrobit de durere din cauza mor]ii colegului s`u Heidegger. Foarte t\rziu, \n noapte,
m-am pomenit cu Holmes d\nd n`val` \n camera mea, la fel de proasp`t [i plin de vigoare ca
atunci c\nd pornisem la drum, \n diminea]a precedent`.
- Totul merge bine, amice Watson, m` lini[ti el. }i-am promis doar c` p\n` m\ine sear` vom
descifra misterul acestei dispari]ii.
Dup` ce s-a luminat de ziu`, am purces spre castelul Holdernesse [i pe la ora unsprezece
diminea]a ne aflam pe splendidele alei ale domeniului ducal, m`rginite de arbu[ti [i de
ronduri de flori. Am fost condu[i, printr-o magnific` u[` sculptat` \n stil elisabetan, \n
cabinetul de lucru al ducelui. Aici l-am g`sit pe James Wilder, serios [i afectat, dar av\nd
\nc` \n priviri spaima din ajun.
- A]i venit s` o vede]i pe Alte]a Sa?, ne \ntreb` el, mieros. |mi pare foarte r`u, dar adev`rul e
c` ducele nu se simte prea bine, fiind foarte afectat de tragica veste a mor]ii profesorului
Heidegger. Am primit o telegram` de la domnul Huxtable prin care am fost anun]a]i de
acest trist eveniment.
- Domnule Wilder, trebuie s`-l v`d pe duce acum, spuse, calm, Holmes.
- Precum vede]i, nu-i aici. Se afl` \n apartamentele sale.
- Atunci m` voi duce acolo.
- Cred c` se afl` \n pat...
- |i voi vorbi chiar [i a[a.
Atitudinea ferm` a lui Holmes venea s`-i demonstreze secretarului c`, \n ciuda tergivers`rilor
sale, prietenul meu nu avea de g\nd s` se lase \nduplecat.
- Foarte bine, domnule Holmes. |l voi anun]a pe duce c` v` afla]i aici.
Dup` aproape o or` de a[teptare, aristocratul \[i f`cu \n sf\r[it apari]ia. Chipul s`u era mai
palid ca niciodat`, umerii \i erau c`zu]i [i mi se p`rea c` \mb`tr\nise peste noapte. Ne-a
\nt\mpinat cu curtoazie, dup` care s-a a[ezat la birou, cu barba ro[ie flutur\ndu-i pe t`blia
mesei.
- Ei, bine, domnule Holmes ? f`cu el.
Ochii prietenului meu \l fixau \ns` pe secretarul ducelui, care st`tea \n spatele scaunului
acestuia, aproape tremur\nd de fric`.
- Cred, Alte]`, c` am putea vorbi mai detaliat \n absen]a domnului Wilder. Secretarul se albi
la fa]` [i \n arunc` lui Holmes o c`ut`tur` furioas` :
- Dac` Alte]a Voastr` dore[te, eu...
- Da, da, James, te po]i retrage. A[adar, domnule Holmes, ce ai s`-mi spui?
Sherlock a[tept` p\n` ce u[a se \nchise \n urma secretarului [i abia atunci \ncepu s` vorbeasc` :
- |n primul r\nd, eu [i colegul meu, doctorul Watson, am \n]eles de la profesorul Huxtable
c` a]i fi oferit o recompens` oricui ofer` indicii asupra dispari]iei t\n`rului lord. A[ dori s`
aud confirmarea acestei ve[ti chiar de la dumneavoastr`.
- Da, a[a este.
- Recompensa se ridic`, dac` sunt bine informat, la cinci mii de lire, sum` oferit` celui care
v` va spune unde se afl` fiul dumneavoastr`.
- Exact.
- {i a]i mai pus \nc` o mie de lire pentru cel care va da \n vileag persoana care-l de]ine pe
lordul Saltire.
- Exact.
Prietenul meu \[i frec` una de alta palmele sub]iri, av\nd \ntip`rit` pe chip o expresie de
l`comie care m-a surprins, \ntruc\t nu-l [tiam un om avid dup` bani.
- M` bucur, continu` el, s` v`d carnetul de cecuri al Alte]ei Voastre pe birou. A[ fi \nc\ntat
dac` mi-a]i semna pe dat` un cec de [ase mii de lire, bani eliberabili la «The Capital and
Counties Bank», filiala de pe Oxford Street. Este banca unde \mi ]in depuse micile
economii...
Ducele \[i \ndrept` subit umerii [i \l privi cu duritate pe Sherlock :
- Nu-mi arde de glume, domnule Holmes. {i nu cred c` e momentul s` v` ]ine]i de [otii...
- Nici vorb` de a[a ceva, Alte]`! |n via]a mea nu am vorbit mai serios.
- Ce vrei s` spui atunci ?
- Vreau s` spun c` merit aceast` recompens`. {tiu unde se afl` fiul dumneavoast` [i \i mai
[tiu, de asemenea, [i pe c\]iva dintre cei care \l de]in.
Paloarea ducelui se accentu`, d\nd senza]ia c` barba ro[iatic` cap`t` [i mai mult` culoare.
- Unde este ?, icni el.
- Este, sau se afla, cel pu]in, azi-noapte, la hanul «Coco[ul Lupt`tor», la doar c\]iva
kilometri de castel.
Ducele se d`du \napoi, cu tot cu scaun :
- {i pe cine acuzi c` l-ar fi r`pit ?
R`spunsul lui Holmes c`zu ca un tunet. Prietenul meu p`[i cu \ndr`zneal` \nainte [i \l \mpuse
pe duce cu degetul \n um`r :
- V` acuz pe dumneavoastr`, Alte]`! {i acum, dac` binevoi]i, semna]i-mi acel cec...
Nu voi uita vreodat` \nf`]i[area jalnic` a ducelui, atunci c\nd s-a ridicat de pe scaun, b`t\nd
aerul cu m\inile, de parc` s-ar fi scufundat \ntr-un abis. Apoi, trase aer \n piept, \[i sprijini fa]a
\n palme [i, \ntr-un sf\r[it, rec`p`t\ndu-[i morga aristocratic`, \ntreb`, f`r` \ns` s` ridice ochii
spre noi:
- Ce [ti]i despre toate astea?
- V-am v`zut azi-noapte \mpreun` [i...
- Mai [tie cineva, \n afar` de doctorul Watson?
- Nu, n-am mai vorbit cu nimeni.
Ducele lu`, cu degete tremur`toare, un stilou, [i deschise carnetul de cecuri.
- Am s`-mi ]in promisiunea, domnule Holmes. V` semnez cecul, oric\t de nepl`cute ar fi
pentru mine informa]iile pe care le-a]i ob]inut. Atunci c\nd am f`cut oferta, nu a[ fi crezut
 pentru nimic \n lume c` lucrurile vor putea lua o asemenea turnur`. Sper, \ns`, c` sunte]i
doi domni discre]i, nu-i a[a?
- Nu \n]eleg ce vre]i s` spune]i...
- Atunci s` fiu mai direct, domnule Holmes. Dac` doar voi doi [ti]i despre incident, nu
\n]eleg motivul pentru care a]i merge mai departe cu ancheta, de vreme ce lucrurile sunt
l`murite. Socot c` suma pe care v-o datorez este de doisprezece mii de lire, corect ?
Holmes sur\se [i cl`tin` din cap :
- Mi-e team` c` lucrurile nu se pot aranja at\t de u[or precum dori]i dumneavoastr`. Cineva
trebuie s` r`spund` pentru moartea bietului Heidegger.
- Dar James nu are nici un amestec ! Nu-l pute]i face responsabil pentru groz`via comis` de
acel ]`r`noi pe care a avut ghinionul s`-l angajeze.
- Trebuie s` v` reamintesc, Alte]`, c`, atunci c\nd un om decide s` pun` la cale un plan
criminal, el devine r`spunz`tor de orice alt` crim` rezultat` din aplicarea acestui plan.
- Perfect moral, domnule Holmes ! Cu siguran]` ave]i dreptate. Dar nu [i \n ochii legii. Un
om nu poate fi condamnat pentru o crim` la s`v\r[irea c`reia nu a fost participant direct [i
pe care o dezaprob` la fel de vehement ca [i dumneavoastr`. |n momentul \n care a auzit
despre ea, mi-a dezv`luit totul, at\t a fost de chinuit de remu[c`ri [i groaz`. {i nu a ezitat s`
\ntrerup` orice leg`tur` cu uciga[ul. Domnule Holmes, trebuie s`-l salva]i... Nu se poate s`
nu-l salva]i! V` spun c` trebuie s`-l salva]i!, \ncheie ducele, aproape poruncitor [i se ridic`
\n picioare, travers\nd \nc`perea cu pa[i ap`sa]i. Avea chipul r`v`[it [i m\inile mari
biciuiau aerul, \n vreme ce vorbea: Apreciez faptul c` a]i ales s` veni]i la mine \nainte de
a vorbi cu altcineva, cel pu]in ne putem sf`tui \n ce m`sur` am putea minimaliza acest
scandal hidos.
- Exact, accept` Holmes. Dar cred, Alte]`, c` trebuie s` dovedim unul fa]` de cel`lalt o
onestitate des`v\r[it`. Sunt dispus s` fac tot ce-mi st` \n putin]` spre a v` ajuta dar, pentru
asta e necesar s` [tiu, p\n` la ultimul detaliu, cum s-au petrecut lucrurile. Am \n]eles c`
\ngrijorarea dumneavoastr` \l vizeaz` pe domnul Wilder [i c` nu este el criminalul.
- Nu, criminalul a reu[it s` fug`.
Holmes schi]` un z\mbet:
- Probabil Alte]a Voastr` are o c\t de mic` idee despre reputa]ia mea, ca detectiv. Doar nu v`
imagina]i c`-i poate fi at\t de u[or unui asasin s` scape de mine. Sta]i lini[tit, autorul
 crimei, Reuben Hayes, a fost deja arestat la Chesterfield, pe baza informa]iilor trimise de
mine, asear`, la ora unsprezece. Am primit o telegram` de la [eful poli]iei locale chiar
ast`zi de diminea]`, \nainte s` p`r`sesc seminarul.
Ducele se ad\nci \n sp`tarul moale al scaunului [i \l privi cu admira]ie :
- Am impresia c` puterile tale sunt supraomene[ti... Deci Reuben Hayes a fost arestat. O
asemenea [tire ar trebui s` m` bucure nespus, dac` nu m-a[ teme pentru soarta lui James.
- Secretarul dumneavoastr` ?
- Nu, sir, nu doar secretarul, ci [i fiul meu !
Era r\ndul lui Holmes s` par` uimit.
- M`rturisesc c` este un lucru absolut nou [i necunoscut mie, Alte]`. A]i putea fi at\t de
amabil \nc\t s`-mi da]i mai multe detalii ?
- N-am s` v` ascund nimic, domnilor. Sunt \ntru totul de acord c` onestitatea deplin`
reprezint` cheia un dialog constructiv, mai ales \n situa]ia disperat` \n care m-au adus
nebunia copil`reasc` a lui James [i gelozia. C\nd eram t\n`r, domnule Holmes, am iubit o
fat` cum numai o dat` \n via]` po]i iubi. I-am cerut s` se m`rite cu mine, dar, fiind de o
condi]ie social` inferioar`, m-a refuzat, de team` s` nu-mi afecteze str`lucita carier` ce mi
se anun]a. Dar c\t ar fi tr`it, nu am dorit s` m` c`s`toresc cu nimeni altcineva. A murit,
\ns`, \n floarea tinere]ii, [i a l`sat \n urm` un copila[, fructul dragostei noastre, de a c`rui
educa]ie m-am ocupat personal. De recunoscut, ca fiu, nu-l puteam recunoa[te, pentru c`
mi-a[ fi ruinat cariera politic` . Atunci c\nd a ajuns la maturitate, l-am luat \n serviciul
meu, ca secretar [i, \nt\mpl`tor, a aflat taina pe care i-o ascunsesem mereu. Din acea clip`,
n-a \ncetat s` m` [antajeze, amenin]\ndu-m` s` dezv`luie secretul presei, fapt care v` da]i
seama c` m-ar fi distrus. Dup` ce m-am c`s`torit [i mi s-a n`scut fiul legitim, James a
\nceput s`-l urasc`, de parc` ar fi fost du[manul lui de moarte. Iar c`snicia mea s-a
destr`mat tot din cauza geloziei lui James... Desigur c` m` ve]i \ntreba de ce totu[i am
continuat s`-l accept pe acest fiu nerecunosc`tor sub acela[i acoperi[. V` m`rturisesc c` am
f`cut-o doar \n amintirea dragostei pe care i-o purtasem mamei lui. Ori de c\te ori \l
priveam, o vedeam pe ea [i dac` ar fi plecat, a[ fi fost cuprins de suferin]`. {i firea \i era
asem`n`toare, [i eram uimit s` descop`r calit`]ile, chiar [i gesturile femeii pe care o
adorasem la acest b`iat care avea, \n plus, at\tea defecte, dar pe care nu m` puteam opri s`-
l iubesc. Nu-l puteam alunga, m` \n]elege]i? Totu[i, m` temeam s` nu-i fac` r`u micului
Arthur – lordul Saltire, a[a \nc\t am preferat s`-l trimit pe acesta, pentru mai mult`
siguran]`, la [coala profesorului Huxtable. Dar James tot nu s-a l`sat. A intrat \n leg`tur`
cu tic`losul de Hayes, care-mi fusese c\ndva angajat, [i au devenit prieteni la cataram`, \n
ciuda diferen]ei de educa]ie. De altfel, James fusese \ntotdeauna atras de anturajele
dubioase [i de oamenii de proast` condi]ie. C\nd i-a venit ideea de a-l r`pi pe fiul meu
legitim, James a apelat la serviciile acestei bestii. V` aminti]i c` i-am scris lui Arthur chiar
\nainte s` fie r`pit. Ei, bine, James a deschis, f`r` [tiin]a mea, scrisoarea, [i a ad`ugat \n
plic ub bile]el, prin care \l ruga pe copil s`-l \nt\lneasc` \ntr-o p`durice din apropierea
seminarului, la Cr\ngul Ars. Spre a-l convinge s` vin`, a amintit numele ducesei [i,
crez\nd probabil c` va fi dus la mama lui, copilul a picat \n capcan`. |n seara aceea, James
a plecat cu bicicleta – v` spun toate astea fiindc` el \nsu[i mi le-a povestit – [i i-a spus lui
Arthur, dup` ce s-au \nt\lnit, c` mama lui \l a[teapt`, dincolo de mla[tin` [i c`, dac` va
reveni \n p`dure la miezul nop]ii, va trimite un c`l`re] s`-l aduc` la ea. Bietul Arthur nu a
b`nuit ce curs` diabolic` i se \ntindea. A venit la locul de \nt\lnire [i l-a g`sit pe Hayes
a[tept\ndu-l, c`lare pe un cal. Arhtur a \nc`lecat [i el [i au plecat \mpreun`. Se pare –
de[i am`nuntul `sta James nu l-a aflat dec\t ieri – c` cineva se ]inuse dup` ei [i c` Hayes \l
lovise pe urm`ritor cu bastonul s`u cu m`ciulie metalic`, ucig\ndu-l. Hangiul l-a adus pe
Arthur la « Coco[ul Lupt`tor », unde a fost ]inut \ntr-o camer` de la primul cat, sub
supravegherea doamnei Hayes, o femeie foarte de treab`, dar care nu sufl` un cuvin]el \n
fa]a brutalului ei so]. Deci, domnule Holmes, cam a[a st`teau lucrurile acum dou` zile,
c\nd ne-am \nt\lnit. Nu [tiam atunci mai multe lucruri dec\t dumneavoastr`. O s` m`
\ntreba]i care s` fi fost motivele ce l-au determinat pe James s` comit` o asemenea fapt`.
V-am r`spuns deja : ura neostoit` pe care i-o purta fratelui s`u vitreg, pentru c` acesta era
fiul meu legitim. El niciodat` nu \ncetase s` se considere, din ziua c\nd a [tiut cine este,
adev`rul meu mo[tenitor, nu putea concepe c` averea mea uria[` va apar]ine \ntr-o zi
altuia, nu accepta conven]iile sociale care-l f`ceau inferior lui Arthur. Totodat`, a mai avut
un motiv : r`pindu-l pe Arthur, voia s` m` [antajeze [i s` m` determine s`-l desemnez pe el
mo[tenitor. Inten]iona, b`nuiesc, s`-mi propun` un t\rg murdar: eliberarea lui Arthur \n
schimbul averii mele. I-ar fi dat drumul fiului meu legitim doar dac` eu a[ fi f`cut \n a[a
fel \nc\t acesta s` nu mo[teneasc`, prin testament, nimic din averea mea. {tia prea bine c`
niciodat` n-a[ fi anun]at poli]ia [i c` eram nevoit s`-i cedez [antajului. Din p`cate pentru
 el, cursul rapid pe care l-au luat evenimentele, l-a \mpiedicat s`-[i pun` acest plan \n
aplicare. Iar e[uarea m\r[avei ma[ina]iuni vi se datoreaz` \n mare m`sur`, c`ci dac` nu
descoperea]i cadavrul lui Heidegger, tic`lo[ii ar fi sc`pat. James a fost cuprins de groaz`
c\nd a aflat vestea mor]ii profesorului de german`. A venit la mine ieri [i am stat de vorb`
chiar aici. Profesorul Huxtable trimisese o telegram` [i c\nd i-am citit-o, James a fost
cuprins de agita]ie [i imediat suspiciunile, pe care deja le aveam fa]` de el, s-au
concretizat. C\nd l-am acuzat c` ar fi fost amestecat \n aceast` poveste, a recunoscut
imediat [i mi-a dest`inuit totul. Apoi m-a implorat s` p`strez secretul vreme de trei zile,
spre a-i da complicelui s`u posibilitatea de a-[i pierde urma. Am cedat – cum o f`cusem
mereu – rug`min]ilor sale – [i imediat James a fugit la han, spre a-l avertiza pe Hayes [i
a-i da bani de drum. Nu puteam merge acolo \n miezul zilei f`r` s` st\rnesc comentarii
r`ut`cioase, dar, imediat ce s-a \ntunecat, m-am gr`bit s`-l v`d pe dragul meu Arthur. L-am
g`sit s`n`tos [i \n siguran]`, dar oripilat de groaznica crim` la care \i fusese dat s` asiste.
Ca s`-mi respect promisiunea, am consim]it s`-l las la han, \n ciuda voin]ei mele,
pentru \nc` trei zile, \n grija doamnei Hayes. M` \n]elege]i... mi-era imposibil s`-i anun]
pe poli]i[ti unde se afl` f`r` s` le spun [i cine era uciga[ul [i nu puteam s` le m`rturisesc
acest lucru f`r` s`-l pun \n primejdie pe nefericitul James. Mi-a]i cerut s` fiu sincer,
domnule Holmes, v` dau cuv\ntul de onoare c` am fost. Nu v-am ascuns absolut nimic din
tot ce [tiam. |n schimb, acum trebuie s` fi]i [i dumneavoastr` cinstit fa]` de mine.
- Voi fi, promise Holmes. |n primul r\nd, Alte]a Voastr`, sunt obligat s` v` anun] c` pozi]ia
dumneavoastr` este c\t se poate de precar`, din punct de vedere legal. A]i trecut cu
vederea comiterea unei f`r`delegi, l-a]i ajutat pe criminal s` scape, pentru c` sunt convins
c` banii pe care i-a oferit James Wilder hangiului provin din vistieria dumneavoastr`...
Cu o min` de om sf\r[it, ducele \ncuviin]` spusele lui Holmes.
- Prin urmare, Alte]`, chestiunea e foarte serioas`. Dar [i mai demn` de condamnat, \n
opinia mea, este atitudinea dumneavoastr` fa]` de micul Arthur. S`-l l`sa]i \n b\rlogul
acelor fiare timp de trei zile...
- Dar l-am l`sat sub promisiunea solemn` c`...
- Ce valoare poate avea o promisiune pentru ace[ti tic`lo[i ? Oric\nd se pot r`zg\ndi [i trece
la represalii asupra bietului copil. Pentru a-i satisface toanele fiului dumneavoastr` mai
mare l-a]i expus inutil pe mezin, unui pericol iminent. Este un act total nejustificat.
Ducele, alt` dat` at\t de m\ndru [i de arogant, nu protest` deloc \n fa]a torentului verbal
declan[at de Sherlock Holmes, care nu se sfiise s`-l acuze chiar \n propriul s` fief. De[i parc`
tot s\ngele i se urcase la cap – fa]a i se \nro[ise ca ars` de soare – nu putea articula nici un
cuv\nt, mintea \i era parc` \nce]o[at`.
- V` voi ajuta, Alte]`, dar cu o singur` condi]ie. S`-l chema]i pe lacheu [i s`-mi permite]i s`-
i dau c\teva ordine.
F`r` o vorb`, ducele ap`s` pe butonul unei sonerii electrice. Imediat, un servitor intr`.
- Dragul meu, \i spuse Holmes, vei fi bucuros s` auzi c` t\n`rul dumitale st`p\n a fost g`sit.
Ducele dore[e ca o tr`sur` s` plece urgent spre hanul “Coco[ul Lupt`tor”, spre a-l aduce
acas` pe lordul Saltire, \ncheie Holmes [i, dup` ce slujitorul plec` s`-i \ndeplineasc`
poruncile, se \ntoarse spre noi: Acum, c` am asigurat viitorul, ne putem permite s` trat`m
trecutul cu r`bdare. Nu m` aflu aici \ntr-o postur` oficial` [i de aceea nu exist` nici un
motiv, c\t` vreme c\t actul justi]iei este adus la \ndeplinire, s` dezv`lui cuiva ceea ce [tiu.
C\t despre Hayes, cu siguran]` \l a[teapt` [treangul [i nimeni nu are cum s`-l salveze de
aceast` meritat` pedeaps`. Indiferent ce va vrea s` povesteasc` poli]i[tilor, sunt \ncredin]at
c`-i pute]i da de \n]eles c`-i mai bine s` tac`. Din punctul de vedere al poli]iei, el a fost cel
care a pus la cale r`pirea copilului, pentru a cere o r`scump`rare. Dac` poli]i[tii nu vor
descoperi singuri acest lucru, vor exista destule indicii care s` le dea de \n]eles c` a[a s-
a \nt\mplat [i Hayes nu va avea cum s` se pretind` nevinovat. Dar v` avertizez, Alte]`, c`
prezen]a lui James Wilder al`turi de dumneavoastr` v` va aduce numai necazuri \n viitor.
- |n]eleg asta, domnule Holmes, dar deja am stabilit cu el c` m` va p`r`si pentru totdeauna [i
va pleca s`-[i \ncerce norocul \n Australia.
- |n acest caz, de vreme ce mi-a]i spus c` toate necazurile din c`snicie s-au datorat prezen]ei
acestui fiu nerecunosc`tor, v-a[ sugera ca acum s` relua]i leg`tura cu doamna duces`, de
care a]i fost desp`r]it at\ta vreme din cauza unui [antaj murdar.
- {i la asta m-am g\ndit, sir. I-am scris deja ducesei, chiar \n aceast` diminea]`.
- |n acest caz, spuse Holmes, cred c` eu [i prietenul meu ne putem felicita pentru rezultatul
fericit al scurtei noastre excursii \n Nord. Dar mai am o nel`murire. Individul acesta,
Hayes, a potcovit caii cu ni[te potcoave ce imitau urmele unor copite de vaci. Domnul
Wilder a fost cel care i-a dat aceast` idee n`stru[nic` ?
Ducele ne privi mirat, cu o expresie de stupoare \ntip`rit` pe chip. Apoi deschise o u[`, [i ne
invit` \ntr-o \nc`pere vast`, ce p`rea a fi mai cur\nd un muzeu. Se opri l\ng` o vitrin` [i ne ar`t`
inscrip]ia afi[at` acolo [i pe care st`tea scris : « Aceste potcoave au fost descoperite \n [an]ul
cu ap` al castelului Holdernesse. Sunt f`cute pentru cai, dar forma lor copiaz` urma copitei
despicate a unei vaci, pentru a-i induce \n eroare pe urm`ritori. Se pare c` asemenea obiecte
au fost utilizate \n Evul Mediu, \n timpul expedi]iilor de jaf ale baronilor de Holdernesse . »
Holmes deschise vitrina [i, \nmuind mai \nt\i degetul \n saliv`, [i-l plimb` de-a lungul
potcoavei. O pelicul` fin` de noroi \i r`mase pe piele.
- V` mul]umesc, acum m-am l`murit, [opti el, pun\nd la loc obiectul. Dintre cele mai
interesante obiecte pe care l-am v`zut \n Nord, pot spune c` este al doilea...
- {i care ar fi primul ?
- Acesta, rosti amuzat prietenul meu [i, r`sfoind cecul semnat de duce, \l a[ez` cu grij` \n
blocnotes [i-l l`s` s` cad` \n buzunarul interior al hainei.