Aventura celor trei studen]i

Era anul 1895, c\nd o combina]ie de \mprejur`ri, asupra c`rora nu vreau s` insist, ne-a determinat
pe mine [i pe Sherlock Holmes s` ne petrecem c\teva s`pt`m\ni \ntr-unul dintre marile noastre
ora[e universitare [i \n aceast` perioad` se petrece aventura pe care o voi relata \n continuare,
m`runt`, \n aparen]`, dar at\t de plin` de \nv`]`minte. Este de la sine \n]eles c` orice detaliu care l-
ar putea ajuta pe cititor s` indentifice colegiul sau criminalul ar fi lipsit de \n]elepciune [i
ofensator, de aceea m` voi str`dui s` evit asemenea am`nunte, \ntruc\t mai de folos se pare ca
v\lva pe care a st\rnit-o atunci un asemenea caz dramatic s` nu se mai aprind` niciodat`.
Povestirea mea va c`uta doar s` ilustreze unele dintre acele calit`]i care \l f`ceau pe prietenul meu
Sherlock at\t de deosebit [i m` voi feri s` ofer date care ar putea duce la identificarea locului unde
cazul s-a petrecut, sau s` dau detalii despre persoanele implicate.
Locuiam pe atunci \ntr-un apartament \nchiriat, \n apropierea unei biblioteci unde Sherlock
Holmes intreprindea laborioase cercet`ri asupra primelor documente juridice din Anglia –
cercet`ri ce aveau s` duc` la concluzii a[a de interesante c` ar fi putut reprezenta subiectul uneia
dintre viitoarele mele nara]iuni.
|ntr-una din s`lile bibliotecii ne aflam \n seara \n care am primit vizita unei cuno[tin]e, domnul
Hilton Soames, profesor [i lector la Colegiul Sf\ntul Luca. Domnul Soames era un om \nalt [i
usc`]iv, ve[nic gr`bit [i cu un temperament din cale afar` de nervos. Ner`bdarea era \nsu[irea lui
cea mai evident`, dar \n acea sear`, ea c`p`tase propor]ii paroxistice, omul afl\ndu-se \ntr-o
asemenea stare de agita]ie incontrolabil` \nc\t era clar c` se \nt\mplase ceva neobi[nuit.
- N`d`jduiesc, domnule Holmes, c`-mi ve]i acorda c\teva ore din pre]iosul dumneavoastr`
timp. Am avut parte de un incident tragic la colegiu [i ar fi fost o pierdere pentru mine s`
nu profit de \nt\mplarea fericit` c` v` afla]i aici.
- Crede]i-m` c` sunt foarte ocupat \n aceast` perioad` [i nu a[ vrea ca un alt caz s`-mi
distrag` aten]ia. De ce nu apela]i mai cur\nd la ajutorul poli]iei?
- Nu, nu, drag` domnule, o asemenea solu]ie nu ar fi deloc adecvat`. O dat` ce procedurile
legale de investiga]ie se declan[eaz`, lucrurile nu mai pot fi oprite [i, pentru p`strarea
bunului renume al institu]iei noastre, evitarea unui scandal reprezint` o problem`
esen]ial`. Iar dumneavoastr` sunte]i renumit nu doar ca un criminalist eficient, ci [i drept
 o persoan` foarte discret`. V` implor, domnule Holmes, s` face]i tot ce v` st` \n putin]`
spre a ne ajuta.
Temperamentul prietenului meu nu se schimbase, de c\nd p`r`sise locuin]a at\t de confortabil`
de pe Baker Street. F`r` albumul s`u cu t`ieturi din ziare, f`r` micul lui laborator chimic [i
dezordinea familiar`, el putea p`rea oricui o fiin]` foarte moroc`noas` [i incomod`. A[a c`, \n
fa]a [uvoiului de cuvinte debitat de b`rbatul dinaintea sa, Holmes se mul]umi s` ridice din
umeri [i s` consim]easc` a-l asculta \n continuare.
- Trebuie s` v` explic, domnule Holmes, c` m\ine este prima zi de examin`ri pentru
acordarea Burselor Fortescue. Eu sunt unul dintre examinatori, sunt profesor de limba
greac`. Prima prob` a examenului const` \n traducerea unui vast fragment din aceast`
limb`. Acest pasaj este tip`rit pe foile de examen [i v` da]i seama c` ar fi un avantaj
extraordinar pentru orice candidat s` afle con]inutul s`u. De aceea, subiectele sunt ]inute
sub cea mai strict` supraveghere. Ast`zi, pe la orele trei, foile cuprinz\nd respectivele
subiecte au au ajuns la noi, de la tipografie. Este vorba de o jum`tate de capitol din
istoricul antic Tucidide. A trebuit s`-l parcurg cu aten]ie, fiindc` textul trebuie s` apar` f`r`
nici o gre[eal`, spre a nu-i induce \n eroare pe studen]i. Pe la patru [i jum`tate, \nc` nu
terminasem de citit subiectul [i, fiind invitat de un coleg s` servesc ceaiul \mpreun` cu el,
am l`sat foile pe catedr` [i am plecat s` onorez invita]ia. Nu cred c` am lipsit mai mult de
o or`... {ti]i, domnule Holmes, c` u[ile colegiului nostru sunt capitonate, av\nd lipite pe
placa de stejar masiv buc`]i de dimie, de culoare verde. Apropiindu-m` de u[a cabinetului
meu, am fost mirat s` v`d o cheie \n broasc`. Pentru o clip`, m-am g\ndit c` o uitasem
eu \nsumi \n u[`, dar, duc\nd instinctiv m\na la buzunar, am pip`it contururile cheii aflate
acolo. Singura dublur` care exist`, din c\te cunosc, este cea a servitorului meu, Bannister,
un om aflat \n subordinea mea de zece ani [i a c`rui onestitate este mai presus de orice
b`nuial`. Am aflat c` era, \ntr-adev`r, cheia lui, c` intrase \n cabinet s` m` \ntrebe dac`
vreau ceai [i c` uitase, din neglijen]`, cheia \n u[`, c\nd ie[ise. |ntre sosirea lui \n cabinet [i
apari]ia mea pe culoar nu se scurseser`, cu siguran]`, mai mult de c\teva minute [i
Bannister, un om tare aiurit, mai uitase [i alteori cheia astfel, dar \n ziua cu pricina, gestul
s`u avea s` produc`, pentru prima oar`, consecin]e regretabile. |n momentul c\nd m-am
uitat spre birou, am realizat imediat c` cineva \[i v\r\se nasul \n h\rtiile mele, din faptul c`
trei foi lungi, pe care le pusesem laolalt`, una peste alta, erau acum r`v`[ite, una z`cea pe
 covor, alta fusese pus` pe masa de l\ng` fereastr` [i doar una singur` se mai afla \n locul
unde o a[ezasem eu.
Holmes tres`ri, pentru prima oar` de la \nceputul dizerta]iei.
- A[adar, prima pagin` pe covor, a doua pe masa de l\ng` fereastr` [i a treia unde o
puseser`]i, repet` el.
- Exact, domnule Holmes. M` uimi]i! De unde a]i [tiut c` chiar \n ordinea asta le-am g`sit?
- Nu are importan]`, continua]i-v` mai bine relatarea.
- Pe moment, mi-am imaginat c` Bannister \[i permisese, \n mod impardonabil, de a se uita
prin foile mele. Dar el a negat cu \nd\rjire c` ar fi putut avea o asemenea \ndr`zneal` [i
sunt convins c` spunea adev`rul. Mai exista posibilitatea ca altcineva s` fi trecut pe
coridor [i, v`z\nd cheia \n u[` [i [tiind c` sunt plecat, s` fi intrat, spre a se uita prin h\rtii.
Trebuie s` v` mai spun c` bursa oferit` este una foarte valoroas`, sunt o mul]ime de bani
pu[i \n joc, [i un t\n`r lipsit de scrupule nu s-ar fi dat \napoi de la a intra \n posesia
subiectelor chiar [i pe cale frauduloas`, spre a ob]ine un avantaj vital asupra colegilor lui.
Bannister a fost foarte nec`jit din cauza incidentului. Aproape c` l-a luat cu le[in c\nd am
g`sit h\rtiile \mpr`[tiate. I-am dat pu]in coniac [i l-am l`sat s`-[i revin`, pe un scaun, \n
vreme ce am f`cut o atent` examinare a \nc`perii. Am descoperit rapid c` intrusul l`sase [i
alte urme ale prezen]ei sale. Pe masa de l\ng` fereastr` se g`seau c\teva a[chii de lemn,
semn c` acolo fusese ascu]it un creion. De asemenea, un am mai descoperit [i v\rf de
grafit rupt. Era evident c` tic`losul care se strecurase \n camer` copiase subiectele \n mare
grab`, \[i rupsese creionul [i \l ascu]ise apoi la repezeaz`, spre a-[i des`v\r[i ru[inoasa
activitate.
- Excelent !, exclam` Holmes, care \[i rec`p`ta buna dispozi]ie pe m`sur` ce auzea tot mai
multe am`nunte despre acest caz. |n acest caz, norocul a fost amicul t`u, domnule !
- Dar asta nu a fost totul. |n cabinet aveam o mas` de scris nou`, tapetat` cu piele ro[ie. Sunt
gata s` jur, iar Bannister este la fel de sigur ca mine c` masa era, mai \nainte, neted` [i
curat`. Ei bine, dup` ce necunoscutul a p`truns \n camer`, am g`sit masa t`iat` pe o
por]iune de c\]iva centimetri, deci nu era o simpl` zg\rietur` f`cut` din gre[eal`, ci o
ditamai t`ietura, f`cut` inten]ionat. {i pe l\ng` asta, am mai g`sit pe mas` o gr`m`joar`
dintr-un material ce p`rea a fi argil` sau vreun aluat \nchis la culoare [i care con]inea urme
ca de rumegu[. Sunt convins c` toate astea au fost f`cute de persoana care a copiat
 mi[ele[te con]inutul h\rtiilor. |n rest, nu am g`sit urme de pa[i sau alte dovezi care s`
dezv`luie identitatea ho]ului. Nu mai [tiam ce s` cred, \mi f`cusem ipoteze peste ipoteze,
dar nici una viabil`, p\n` c\nd mi-am amintit c` sunte]i \n ora[ [i am venit de \ndat`, s` v`
supun aten]iei aceast` problem`. V` rog s` m` ajuta]i, domnule Holmes! Vede]i \n ce
dilem` m` aflu. Trebuie s`-l g`sesc pe intrus, altfel sunt nevoit s` solicit am\narea
examenului p\n` la tip`rirea altor subiecte [i cum o asemenea cerere nu se poate face f`r` o
justificare a ei, m` tem c` voi declan[a un imens scandal. Un scandal care va arunca o
umbr` de ne\ncredere at\t asupra colegiului nostru. Mai presus de orice, domnule, v-
a[ r`m\ne ve[nic recunosc`tor dac` a]i rezolva problema c\t mai discret posibil.
- Voi fi bucuros s` examinez problema dumneavoastr` [i, \n m`sura \n care voi putea, v` voi
oferi sfaturile mele, \l asigur` Holmes, ridic\ndu-se [i pun\ndu-[i paltonul. Cazul nu este
lipsit de interes. Dar spune]i-mi, v-a vizitat cineva \n cabinet dup` ce v-au parvenit
subiectele de examen ?
- Da, un t\n`r student din India, Daulat Ras, care \nva]` pe acela[i palier, a venit s` m`
\ntrebe ceva legat de examene.
- Din aceasta cauz` a intrat ?
- Da.
- {i subiectele se aflau pe biroul dumneavoastr` ?
- Da, \ns` erau \mpachetate.
- Dar cineva ar fi putut s`-[i dea seama c` erau subiectele de examen ?
- Posibil.
- |n \nc`pere nu se mai afla nimeni, a[adar...
- Absolut nimeni.
- Altcineva mai [tia c` subiectele se aflau acolo ?
- Cu excep]ia tipografului care mi le-a adus, nici o alt` persoan` nu mai [tia despre ele.
- Bannister \l cunoa[te pe tipograf ?
- Nu, cu siguran]` nu. Nimeni din colegiu nu-l [tie.
- Unde se afl` Bannister acum ?
- Se simte foarte, bietul de el. Precum v-am zis, l-am l`sat aproape le[inat, pe scaun,
gr`bindu-m` s` vin aici.
- A]i l`sat u[a deschis` ?
- Da, dar am \ncuiat mai \nt\i subiectele \n dulap.
- Din spusele dumneavoastr`, domnule Soames, reiese c`, \n cazul \n care studentul indian
nu [i-a dat seama ce con]ine pachetul acela, omul care s-a atins de subiecte trebuie s` fi
dat cu totul \nt\mpl`tor peste ele.
- A[a mi se pare [i mie.
Holmes z\mbi, enigmatic :
- Bun, atunci hai s` vedem despre ce e vorba. Watson, nu este unul dintre acele cazuri
spectaculoase care te-ar putea interesa, dar dac` vrei, po]i s` m` \nso]e[ti. Domnule
Soames, sunt la dispozi]ia dumneavoastr`.
La intrarea \n colegiu se afla o u[` cu arcade gotice, prin intermediul c`reia, str`b`t\nd un
coridor, se putea ajunge \n biroul profesorului Soames aflat la parter. Cabinetul nea[teptatului
nostru client avea o fereastr` lung` [i z`brelit`, foarte apropiat` de du[umea, de unde se putea
vedea \n am`nunt curtea colegiului, [i \nc` o u[` lateral`, care d`dea \ntr-un dormitor. La
etajele superioare, deasupra biroului s`u, se g`seau camerele a trei studen]i, unde se putea
ajunge urc\nd pe o scar` de piatr`, aflat` nu departe de u[a cabinetului.
C\nd am ajuns la colegiu, soarele apunea deja. Holmes se opri \naintea intr`rii \n cl`dire [i se
uit` atent la fereastra cabinetului lui Soames. Apoi se apropie de ea \n v\rful picioarelor [i,
\ntinz\ndu-[i g\tul, privi \n`untru.
- Individul trebuie s` fi venit pe u[`. Din exteriorul colegiului, nu exist` nici o alt` intrare \n
cabinetul meu, cu excep]ia u[ii [i a acestei ferestre, spuse c`l`uza noastr`.
- Chiar a[a ?, zise Holmes [i sur\se, ca de obicei, plin de mister, arunc\nd o privire spre
Soames. Deci, dac` nu putem afla nimic de aici, hai s` arunc`m o privire \n`untru, poate
vom avea mai mult succes.
Profesorul descuie u[a [i ne invit` \n cabinetul s`u. Am r`mas \ns` la intrare c\t timp Holmes a
examinat covorul.
- M` tem c` aici nu exist` nici un semn, ne \n[tiin]` el. De la ni[te zile at\t de caniculare, la
ce te-ai putea a[tepta ? Domnule Soames, servitorul dumneavoastr` pare s`-[i fi revenit.
Spune]i c` l-a]i l`sat st\nd pe un scaun. Dar care scaun?
- Acolo, l\ng` fereastr`.
- Aha, v`d. L\ng` m`su]a aceea. Pute]i intra, am terminat cu covorul. S` privim acum
m`su]a. Da, este foarte clar ce s-a \nt\mplat. Omul a p`truns aici [i a luat h\rtiile, foaie cu
 foaie, de pe birou. S-a \ndreptat cu ele spre m`su]a de l\ng` fereastr`, pentru c` de aici
putea supraveghea curtea [i vedea dac` vine cineva, ca nu cumva s` fie surprins \n
flagrant.
- Se \n[ela, interveni Soames, fiindc` eu am intrat pe u[a lateral`.
- Da, dar probabil c` el nu s-a g\ndit [i la aceast` variant`. Da]i-mi s` v`d cele trei foi. Nici o
amprent`, nici m`car una... Se pare c` a luat prima foaie [i a copiat-o. C\t de mult s`-i fi
luat aceast` activitate, presupun\nd c` a folosit c\t mai multe prescurt`ri posibile ? Nu mai
pu]in de un sfert de ceas. Apoi a aruncat-o pe jos [i a luat-o pe urm`toarea. Nu a apucat
\ns` s` o copieze pe toat`, c`ci re\ntoarcerea dumneavoastr` intempestiv` l-a f`cut s` se
retrag` \n grab`, at\t de repede \nc\t n-a mai avut timp s` pun` foile la loc. N-a]i auzit
zgomote de pa[i pe scar`, c\nd a]i intrat pe u[a lateral` ?
- Nu, nu cred c` am auzit.
- Intrusul a scris cu at\ta nervozitate, izvor\t` din teama de a nu fi prins, \nc\t [i-a rupt
creionul [i l-a ascu]it la loc. Am`nunt interesant, Watson. Creionul nu era unul oarecare,
ci avea dimensiuni mai mari dec\t creioanele obi[nuite. Grafitul era moale, iar pe exterior
avea culoarea albastru \nchis, cu numele produc`torului inscrip]ionat cu litere argintii.
Bucata r`mas` nu e mai mare de c\]iva centimetri. C`uta]i creionul acesta, domnule
Soames [i ve]i pune m\na pe individ. {i v` mai dau un pont : acesta are [i un cu]it,
grosolan finisat.
Domnul Soames era de-a dreptul cople[it de acest [uvoi de informa]ii.
- O s` \ncerc s` dau de urma lui, ]in\nd cont de aceste sfaturi, dar este o chestiune care
necesit` timp...
Holmes apuc` un fragment din coaja de creion cur`]at` pe mas`, pe care se distingeau, pe
fondul alb`strui, literele NN [i ni-l  ar`t` :
- |n]elege]i ?
- Nu cred c`...
- Watson, \ntotdeauna ]i-am f`cut o nedreptate ascunz\ndu-]i unele elemente ale anchetei
tocmai atunci c\nd erai mai curios. De ast` dat` n-o s` mai procedez a[a. Ce ar putea
\nsemna aceste litere ? }in\nd cont de spa]iul liber de dup` ele, mai mult ca sigur sf\r[itul
unui cuv\nt. {i \mi ve]i da dreptate c` Johann Faber este cel mai cunoscut fabricant de
 creioane. Prin urmare, trebuie s` ne g\ndim c` din creionul cu care s-a scris nu a mai
r`mas dec\t o bucat` suficient de lung` c\t s` includ` al doilea nume, Faber.
Sherlock lu` apoi m`su]a [i o a[ez` sub becul electric, aprins \ntre timp de Soames.
- Sper ca h\rtia pe care a copiat subiectele s` fi fost sub]ire, \n a[a fel \nc\t s` se fi p`strat
urmele scrisului pe suprafa]a lucioas` a m`su]ei... Nu, nu v`d nimic. Nu cred c` mai avem
ceva de aflat de aici. Acum, s` ne concentr`m aten]ia asupra biroului. Acest cocolo[ pe
care-l v`d aici este probabil materia v\scoas` despre care mi-a]i vorbit. Are o form`
piramidal` [i este goal` pe din`untru. {i, a[a cum spunea]i, se pare c` exist` [i buc`]i de
rumegu[ \n ea. Hm, foarte interesant! {i t`ietura este una foarte precis`. |ncepe cu o
zg\rietur` fin` [i se termin` cu un orificiu zim]at. V` sunt recunosc`tor c` m-a]i pus \n fa]a
unui astfel de caz, domnule Soames. Unde duce aceast` u[` lateral` ?
- Spre dormitorul meu.
- A]i intrat \n el, dup` incident ?
- Nu, am alergat imediat s` v` anun].
- Mi-ar pl`cea s` arunc o privire, dac` nu v` sup`ra]i... Aa, ce camer` fermec`toare ave]i, se
mir` el, p`[ind \n camera de dormit a profesorului. V-a[ ruga s` nu intra]i, p\n` ce nu
examinez podeaua. Din p`cate, nu v`d nimic. Ce-i cu aceast` draperie, e pentru a v` ag`]a
hainele dup` ea ? Deci dac` cineva ar fi for]at s` se ascund` \n dormitor, nu s-ar fi dus \n
alt` parte dec\t aici, \ntruc\t patul este prea jos, nu poate intra sub el, iar [ifonierul prea
\ngust. Dar nu e nimeni, aici, nu ?
C\nd Holmes trase draperia, atitudinea sa \ncordat` [i prudent` m-a f`cut s` cred c` se preg`tea
pentru o situa]ie de urgen]`, de parc` s-ar fi a[teptat s` g`seasc` pe cineva ascuns acolo. De
fapt, dup` draperie nu se aflau dec\t trei sau patru costume, ag`]ate \ntr-un cuier. Holmes se
\ntoarse [i brusc, \[i a]inti privirile spre du[umea :
- Hopa ! Ce-i asta ?
Era o mic` piramid`, din acela[i material v\scos, ca masticul, similar` celei de pe birou.
Holmes o c\nt`ri \n palm`, la lumina becului, [i gl`sui:
- Vizitatorul dumneavoastr` nepoftit pare s` fi l`sat urme [i \n dormitor, ca [i \n cabinet,
domnule Soames.
- Dar ce-ar fi putut c`uta [i aici?
- Cred c` e destul de clar. V-a]i \ntors pe nea[teptate [i el nu v-a sim]it prezen]a dec\t c\nd
era]i aproape la u[`. Ce-ar fi putut face? A luat toate lucrurile ce-i puteau tr`da prezen]a [i
s-a gr`bit \n dormitor, singurul loc unde se putea ascunde.
- Doamne, Dumnezeule, mister Holmes, vre]i s` spune]i c` \n tot acel timp c\t am discutat
cu Bannister \n cabinet, individul a fost prizonierul nostru, f`r` s` [tim?
- Chiar a[a.
- Nu, nu cred, sigur mai exist` [i o alt` posibilitate. Nu [tiu dac` a]i observat fereastra de la
dormitorul meu.
- Are lambriuri [i z`brele de lemn, cadru de plumb, trei geamuri separate, dintre care unul
fixat pe balamale [i este suficient de larg c\t s` permit` trecerea unui om.
- Exact. {i este orientat` \n a[a fel \nc\t din curtea colegiului nu poate fi v`zut` dec\t pe
jum`tate. Intrusul ar fi putut p`trunde pe aici, ar fi putut trece prin dormitor, prin cabinet [i
apoi ar fi putut ie[i f`r` probleme pe u[`.
Holmes scutur`, deloc convins, din cap :
- Haide]i s` g\ndim practic. |n]eleg, din spusele dumneavoastr`, c` deasupra biroului sunt
camerele a trei studen]i, care folosesc aceast` scar` [i trec prin fa]a u[ii dumneavoastr`.
- Da, a[a este.
- Cei trei sunt to]i aici, pentru examene?
- Da.
- Ave]i motive s`-l suspecta]i pe vreunul dintre ei?
Soames ezit`.
- Este o chestiune delicat`, [opti el. Cu greu po]i b`nui pe cineva dac` nu ai absolut nici o
dovad` \mpotriva lui.
- {i totu[i, nu se poate s` nu ave]i vreo suspiciune... M`rturisi]i-mi-o [i l`sa]i pe seama mea
adunatul dovezilor.
- V` voi dezv`lui, \n c\teva cuvinte, firea celor trei tineri care locuiesc deasupra mea. Cel
mai mic dintre ei este Gilchrist, un [colar studios [i un sportiv pasionat, care joac` \n
echipa de rugby [i \n cea de cricket a colegiului [i a luat calificative excep]ionale la
probele de atletism. Este un june cumsecade [i curajos. Tat`l lui este cunoscutul Sir Jabez
Gilchrist, care s-a ruinat pariind la cursele de cai. Din cauza nechibzuin]ei p`rintelui,
elevul meu a r`mas foarte s`rac, dar este un b`iat muncitor [i harnic. Sunt sigur c` va
 reu[i \n via]`. La etajul doi locuie[te Daulat Ras, indianul. Un tip singuratic [i t`cut, a[a
cum sunt majoritatea compatrio]ilor s`i. |i place cartea, dar Greaca nu este punctul lui
forte, de[i se preg`te[te metodic [i d` dovad` de s\rguin]`. |n fine, la ultimul etaj st` Miles
McLaren. Un elev excep]ional atunci c\nd vrea s`-[i dea silin]a, unul dintre cei mai
str`luci]i studen]i ai no[tri; dar [i defectele sale sunt la fel de numeroase ca [i calit`]ile:
McLaren este capricios, \nc`p`]\nat, u[uratic [i lipsit de principii. Chiar din primul an de
studii era c\t pe-aci s` fie exmatriculat, din cauza unui scandal legat de patima lui pentru
jocurile de noroc. A chiulit tot trimestrul [i probabil c` acum a[teapt` cu spaim`
examenele.
- Prin urmare, pe el \l suspecta]i?
- N-a[ merge chiar at\t de departe, domnule. Dar, dintre to]i, el pare cel mai \ndrept`]it s`
tri[eze, afl\nd dinainte subiectele de examen.
- Exact. Acum, domnule Soames, s` arunc`m o privire [i asupra servitorului
dumneavoastr`, Bannister.
Slujitorul era un omule] de vreo cincizeci de ani, cu fa]a alb`, proasp`t b`rbierit` [i p`rul
c`runt. |nc` se resim]ea de pe urma [ocului prin care trecuse. Chipul s`u buc`lat \i tr`da
nervozitatea [i degetele \nc` \i tremurau.
- Investig`m acest incident nefericit, Bannister, \l anun]` profesorul.
- Da, domnule.
- |n]eleg, zise Holmes, c` dumneata ai l`sat cheia \n u[`.
- Da, domnule.
- Nu e un fapt extraordinar c` ai dat dovad` de o asemenea neglijen]` chiar \n ziua \n care
acele h\rtii importante se aflau \n cabinet?
- A fost cel mai nefericit gest din parte mea, domnule. Dar am mai uitat cheia \n broasc` [i
cu alte prilejuri.
- C\nd ai intrat \n camer`?
- Era aproape patru [i jum`tate. Momentul \n care domnul Soames serve[te ceaiul de dup`-
amiaz`.
- C\t de mult ai stat ?
- C\nd am v`zut c` dumnealui nu este aici, m-am retras de \ndat`.
- Te-ai uitat la h\rtiile de pe mas` ?
- Nu, domnule, nu a[ fi \ndr`znit s` fac a[a ceva.
- Dar cum se face c` ai uitat cheia \n u[` ?
- Aveam tava pentru ceai \n m\n`. Pl`nuisem ca, dup` ce o voi pune pe mas`, s` m` \ntorc [i
s` scot cheia, dar am uitat.
- U[a dinspre dormitor are broasc` cu \nchidere automat`?
- Nu, domnule.
- Deci a fost dechis` tot timpul?
- Da, domnule.
- Cineva din camer` ar fi putut totu[i ie[i?
- Da, domnule.
- C\nd domnul Soames s-a \ntors [i te-a chemat, ai fost foarte tulburat?
- Da, domnule. Un asemenea lucru nu mi s-a mai \nt\mplat niciodat`, \n to]i ace[ti ani de
c\nd m` aflu aici. N-am le[inat \n via]a mea, domnule.
- |n]eleg. Unde te aflai c\nd ]i-a venit r`u ?
- Unde m` aflam ? P`i... aici, l\ng` u[`.
- Asta e straniu, fiindc` te-am g`sit \n cel`lalt scaun, cel de l\ng` col]ul \nc`perii. Cum de \]i
explici c` ai ajuns tocmai acolo [i nu te-ai a[ezat pe alte scaune, mai apropiate?
- Nu [tiu, domnule, n-am fost atent unde m-am a[ezat, eram ame]it.
- Domnule Holmes, interveni Soames, cred c` mai mult dec\t at\ta nu [tie. S`-l l`s`m \n
pace, arat` foarte r`u, este palid ca ceara.
- Ai r`mas aici atunci c\nd st`p\nul dumitale a plecat?, continu` \ns` Sherlock tirul
\ntreb`rilor.
- Doar un minut sau dou`. Apoi am \ncuiat u[a [i am plecat \n camera mea.
- Pe cine suspectezi?
- O, domnule, nu m-a[ aventura s` spun. Nu cred c` vreun gentleman din cadrul colegiului
ar fi capabil de asemenea fraud`. Nu, domnule, n-a[ crede a[a ceva.
- Mul]umesc, asta vom vedea, spuse Holmes. A, [i \nc` ceva. Sper c` nu ai men]ionat fa]`
de ceilal]i trei domni \n slujba c`rora te afli c` s-a \nt\mplat acest incident?
- Nu, domnule, nu am suflat o vorb`.
- L-ai v`zut pe vreunul dintre ei \ntre timp?
- Nu, domnule.
 - Foarte bine. Acum, domnule Soames, s` facem o plimbare prin curtea colegiului, dac`
sunte]i de acord.
|n \ntunericul care cuprindea, \ncet, \ntreaga fire, trei lumini galbene str`luceau, deasupra
cabinetului lui Soames.
- P`s`relele noastre sunt toate trei \n cuibul lor, z\mbi Holmes. Hopa ! Dar ce-i asta ? Se
pare c` una dintre ele nu are deloc lini[te.
Era indianul, a c`rui siluet` ap`ru brusc \n dreptul ferestrei, disp`ru pentru o clip`, apoi se ivi
din nou. T\n`rul p`rea c` se plimb` cu pa[i repezi prin \nc`pere.
- Mi-ar pl`cea s` fac c\te o scurt` vizit` acestor trei domni, spuse Holmes. Este posibil ?
- Nu este nici o problem` ?, r`spunse Soames. Acest corp de cl`dire este cel mai vechi, din
toat` institu]ia, [i nu este un lucru anormal ca oaspe]ii s`-l viziteze. Veni]i, v` voi conduce
personal.
- S` nu men]iona]i numele meu, \l avertiz` Holmes, pe c\nd cioc`neau \n u[a camerei lui
Gilchrist.
Un t\n`r \nalt, suplu, cu p`rul de culoarea inului, ne deschise [i ne pofti s` intr`m, c\nd afl`
pentru ce eram acolo. |n interiorul camerei sale se aflau c\teva elemente ciudate de arhitectur`
medieval`. Holmes a fost at\t de \nc\ntat de unul dintre ele \nc\t insist` s` \l deseneze, \n
carne]elul s`u, \[i rupse creionul [i \mprumut` unul de la t\n`rul student [i \n final ceru [i un
cu]ita[ de ascu]it creioanele, s`-l ascut` pe al s`u. Acela[i incident curios avu loc [i \n camera
indianului – un june t`cut, mic de statur`, cu nas coroiat [i care ne privi piezi[ de cum am
p`truns \n camera lui, dar r`sufl` u[urat dup` ce Holmes \[i \ncheie studiile arhitecturale. Mi-
am dat seama c` \n ambele cazuri, prietenul meu c`uta indicii relevante pentru anchet`. Vizita
la ultimul student se dovedi \ns` infructuoas`. U[a camerei lui nu se deschise, cu toat` c` am
cioc`nit \ndelung \n ea [i, \n afar` de un torent de cuvinte ur\te, nu am putut scoate nimic de la
capriciosul McLaren. «Nu-mi pas` cine sunte]i ! Duce]i-v` \nv\rtindu-v`! M\ine este
examenul, n-am chef s` m` deranjeze nimeni!», zbier` el, de dincolo de u[`.
- Precum v-am spus, t\n`rul McLaren este cam nepoliticos, rosti ghidul nostru, pufnind de
m\nie pe c\nd coboram sc`rile. Desigur, nu [i-a dat seama c` sunt [i eu la u[`, dar cu toate
astea, nimic nu-i scuz` comportamentul indolent, mai ales \n asemenea circumstan]e
suspecte.
Holmes puse atunci o \ntrebare curioas`:
- |mi pute]i spune ce \n`l]ime are b`iatul?
- Domnule Holmes, nu [tiu ce s` spun... E mai \nalt dec\t indianul, dar mai scund dec\t
Gilchrist. Probabil nu are mai mult de un metru [i [aptezeci...
- Acesta este un element foarte important, preciz` Sherlock. {i acum, domnule Soames,
permite]i-mi s` v` spun noapte bun` !
Profesorul f`cu ochi mari de mirare [i dezam`gire :
- Dumnezeule mare ! Vai, domnule Holmes, doar n-o s` m` l`sa]i tocmai acum... Probabil
c` nu v` da]i seama de gravitatea situa]iei. M\ine \ncep examenele, [i \n noaptea asta
problema trebuie rezolvat` cumva. Nu pot permite ca examenul s` \nceap` \n condi]iile \n
care unul sau mai mul]i studen]i au avut deja acces, \n mod fraudulos, la subiecte.
Trebuie s` facem fa]` situa]iei !
- Domnule profesor, sta]i lini[tit ! M` voi \ntoarce m\ine \n zori [i vom discuta asupra
chestiunii. {i abia atunci voi putea fi \n stare probabil s` indic un anume curs al ac]iunii. |
ntre timp, nu mai intreprinde]i nimic pe cont propriu, absolut nimic !
- Bine, domnule Holmes, gr`i, cu jum`tate de gur`, dasc`lul.
- Nu v` mai face]i griji, g\ndi]i-v` la altceva. Vom g`si cu siguran]` o modalitate de a ie[i
din aceast` situa]ie. Am s` iau buc`]ile astea de argil` cu mine, ca [i cojile de creion. La
revedere !
O dat` ajun[i \n curtea universit`]ii, ne-am \ndreptat iar privirile spre ferestre. Indianul patrula
\n continuare prin camer`, ca un tigru \n cu[c`. Ceilal]i nu se vedeau, de[i [i la ei luminile
erau aprinse.
- Ei, Watson, ce spui de treaba asta ?, m` \ntreb` Holmes, pe c\nd intram pe strada principal`.
Un fel de joc de salon cu trucuri ieftine, nu-i a[a ? Avem trei suspec]i, [i \n mod cert unul
dintre ei [i-a v\r\t nasul \n h\rtiile profesorului Soames. Alege, pe care mizezi ?
- Pe cel cu gura spurcat` de la ultimul etaj. Din c\te ]i-ai seama, are cele mai proaste referin]e
dintre to]i. {i indianul mi s-a p`rut un tip foarte viclean. De ce oare o fi str`b`t\nd camera, \n
lung [i-n lat?
- Lucrul `sta nu m` mir`. Mul]i oameni procedeaz` astfel c\nd vor s` \nve]e ceva, li se pare c`
acumuleaz` mai u[or cuno[tin]e \n acest mod.
- Da, dar ai v`zut ce ciudat s-a uitat la noi...
- Crezi c` ai fi privit cu mai mult` bun`voin]` o band` de indivizi necunoscu]i care-]i bat la u[`
chiar \n preziua examenului, c\nd fiecare moment ]i se pare at\t de important ? Nu, nu v`d
nimic suspect \n comportamentul lui. Iar creioanele celor doi, [i cu]ita[ele pentru ascu]it de
asemenea nu-mi par suspecte. Dar individul acela m` pune pe g\nduri.
- Cine ?
- Cum cine, Bannister, servitorul. Care s` fie rolul s`u \n aceast` chestiune ?
- Mie mi s-a p`rut un om cumsecade [i onest.
- {i mie mi s-a p`rut. Tocmai aici e partea \nc\lcit` a pove[tii. De ce un om at\t de onest... Hei,
uite o libr`rie ! De aici trebuie s` ne \ncepem cercet`rile.
|n ora[ se g`seau numai patru libr`rii mai importante [i Holmes intr` \n fiecare dintre ele,
prezent\nd cojile alb`strui [i cer\nd un creion asem`n`tor. Librarii \i r`spunser` \ns` c`, dat
fiind faptul c` un asemenea creion avea dimensiuni mai mari dec\t cele obi[nuite, el nu putea
fi procurat dec\t la comand`, \ntruc\t nu se g`sea \n depozitele lor. Prietenul meu nu p`ru
foarte dezam`git de acest e[ec, ci ridic` din umeri [i zise cu ironie :
- Asta e, dragul meu Watson, n-au creioane mari! Indiciul pe care m` bazam cel mai mult s-
a dovedit c` nu duce nic`ieri. Dar m` \ndoiesc c` vom putea construi o investiga]ie solid`
f`r` el... Pe Jupiter!, strig` el, uit\ndu-se la ceas. Este deja nou` [i biata propriet`reas` ne
a[teapt` la cin` de la ora [apte [i jum`tate. O s` d`m vina pe eternul t`u obicei de a servi
masa la ore nepotrivite [i o s`-i suport`m cic`leala, iar m\ine ne vom re\ntoarce spre a
rezolva problema dasc`lului nervos, a servitorului neglijent [i a celor trei studen]i
intreprinz`tori.
|n tot restul serii, Holmes n-a mai adus vorba despre cazul fraudei de la universitate, de[i \n
timpul cinei noastre, servite cu at\ta \nt\rziere, l-am v`zut cufundat \n g\nduri.
A doua zi diminea]`, la ora opt, a venit \n camera mea tocmai pe c\nd \mi terminat toaleta
matinal`.
- Hai, Watson, e timpul s` plec`m la colegiul «Sf. Luca ». Ai putea s`ri peste micul dejun ?
- Desigur. Neast\mp`rul nu-l va p`r`si pe Soames p\n` ce nu vom fi capabili s`-i d`m ve[ti
bune.
-{i ai astfel de ve[ti ?
- Cred c` da.
- Ai ajuns, deci, la o concluzie ?
 - Da, dragul meu Watson. Noaptea e un sfetnic bun [i cred c` azi-noapte am rezolvat misterul.
- De vreme ce spui asta, probabil c` te bazezi pe niscaiva dovezi proaspete...
- Exact ! Nu degeaba m-am sculat din pat la ora [ase diminea]a [i, vreme de dou` ore, am
trudit din greu, umbl\nd pe pu]in opt kilometri... Am [i g`sit o dovad` de mare folos. Ia
prive[te !
Deschise palma [i am v`zut, \n c`u[ul acesteia, trei micu]e piramide din lut negru.
- Dar, Holmes, aveai doar dou` ieri. De unde a ap`rut a treia ?
- Am g`sit-o \n aceast` diminea]` [i nu am nici un dubiu c` ea provine din acela[i loc ca [i
suratele sale. Acum s` mergem, trebuie s`-l eliber`m pe amicul Soames de spaimele lui.
L-am g`sit pe nefericitul dasc`l \ntr-o stare de agita]ie vecin` cu panica, \n cabinetul s`u. |n
c\teva ore, examenele urmau s` \nceap` [i bietul Soames st`tea \nc` \n cump`n` dac` s`
dezv`luie public cele \nt\mplate sau s`-i permit` ho]ului s` se foloseasc` de cuno[tin]ele
do\ndite fraudulos. Abia mai putea sta \n picioare, at\t de mare era spaima ce-l cuprinsese [i
c\nd \l v`zu pe Holmes, d`du buzna spre el, cu m\inile \ntinse.
- Slav` Cerului c` a]i venit, domnule Holmes ! M` temeam c`, neg`sind solu]ia acestei [arade,
m-a]i abandonat. Ce m` sf`tui]i s` fac? Se pot desf`[ura examenele?
- Da, desigur, se vor desf`[ura dup` regulile prestabilite.
- Dar nemernicul care...
- El nu va lua parte la examen.
- I-a]i dat de urm` ? {ti]i cine e?
- A[a n`d`jduiesc. Dac` dori]i totu[i ca aceast` problem` s` nu devin` public`, trebuie s` ne
acord`m nou` \n[ine competen]ele unor judec`tor [i s` form`m un tribunal ad-hoc, care s`
analizeze cauza. Pofti]i aici, domnule Soames. Watson, dumneata vino aici. Eu voi sta pe
fotoliul din mijloc. Cred c` acum cre`m o imagine suficient de impresionant` pentru a v\r\
spaima \n sufletul vinovat al f`pta[ului. V` rog, profesore, suna]i din clopo]el.
La auzul clinchetului metalic, Bannister intr` [i f`cu instinctiv un pas \napoi, v`z\nd postura [i
\nf`]i[area noastr` mar]ial`.
- |nchide-te, te rog, u[a dup` dumneata, spuse Holmes. {i acum, Bannister, spune-ne ce s-
a \nt\mplat de fapt ieri.
B`rbatul deveni livid :
- V-am zis deja tot ce [tiam, sir !
- Nu ai nimic de ad`ugat ?
- Absolut nimic, sir.
- |n ordine ! Atunci o s` \ncerc eu s`-]i re\mprosp`tez memoria. C\nd ai stat pe scaun, ieri, ai
f`cut-o cumva spre a ascunde prezen]a unor obiecte ce puteau dovedi c` te aflasei \n
\nc`pere c\t timp profesorul Soames a lipsit ?
- Nu, domnule, cu siguran]` nu ! b\gui servitorul, cu un aer pierdut.
- Era doar o presupunere, z\mbi Holmes. Recunosc cinstit c` nu o pot dovedi ca fiind real`.
Dar mi se pare destul de probabil`, de vreme ce \n clipa c\nd profesorul s-a \ntors cu
spatele, tu i-ai dat drumul persoanei care se ascundea \n dormitor.
- Nu era nimeni, domnule, [opti Bannister, abia auzit, trec\ndu-[i limba peste buzele uscate.
- Haide, haide, Bannister, spune adev`rul !
- Nu, domnule, v` jur c` nu era nimeni !
- |n acest caz, nu te mai po]i oferi nici o alt` informa]ie. Dar r`m\i, te rog, \n continuare, cu
noi. Stai acolo, l\ng` u[a dormitorului. Acum, domnule profesor, am s` v` rog s` ave]i
amabilitatea de a-l chema aici pe t\n`rul Gilchrist ?
C\teva clipe mai t\rziu, dasc`lul se \ntoarse, aduc\ndu-l cu el pe student. Acesta era un t\n`r
splendid, \nalt, chipe[, merg\nd cu pa[i vioi, ce denotau vitalitatea care-l anima. Ne studie, cu
o privire \ngrijorat`, pe fiecare dintre noi [i apoi \i arunc` o c`ut`tur` de-a dreptul disperat` lui
Bannister.
- |nchide]i u[a, v` rog, spuse Holmes [i apoi i se adres` studentului: Domnule Gilchrist, aici
\ntre noi [i \]i garantez c` nimeni nu va auzi nimic din discu]ia noastr`. Putem fi deci
cinsti]i unul cu altul. Am vrea s` [tim, stimate domnule student, cum de un om onorabil
ca dumneata a putut comite ieri o asemnea fapt` josnic`.
Junele se d`du brusc \napoi, de parc` ar fi primit o lovitur` de la cineva nev`zut [i \l privi cu
dispre] pe Bannister.
- Nu, nu, cona[ule Gilchrist, n-am spus nici un cuv\nt ! V` implor s` m` crede]i, nu le-am
zis nimic !, strig` servitorul.
- Nu spusesei, dar tocmai ai f`cut-o, r\se Holmes, satisf`cut c` planul \i reu[ise. Acum,
domnule Gilchrist, sper c` \]i dai seama c`, dup` izbucnirea lui Bannister, vina dumitale e
stabilit` [i singura [ans` de a mai diminua din ea ar fi s`-]i recuno[ti cinstit faptele.
T\n`rul ridic` m\inile, \ncerc\nd s`-[i st`p\neasc` criza de nervi ce era pe cale s`-l cuprind`,
dup` care se arunc` \n genunchi, l\ng` mas`, \[i cuprinse capul cu palmele [i \nceput s`
hohoteasc` de pl\ns.
- Hai, lini[te[te-te, spuse Holmes, cu bl\nde]e. E omene[te s` gre[e[ti [i la urma urmei,
dumneata n-ai s`v\r[it o crim`. Dac` nu e[ti \n stare s` vorbe[ti, am s`-i povestesc eu
domnului Soames ce s-a \nt\mplat [i te rog s` m` \ntrerupi dac` gre[esc, da ? Nu \ncerca
s`-mi r`spunzi, ascult` doar [i asigur`-te c` nu te \nvinov`]esc degeaba, \l aten]ion`
prietenul meu, dup` care se \ntoarse spre profesor \n \ncepu s`-i prezinte derularea
faptelor, \n accep]ia lui : Domnule Soames, din momentul \n care mi-a]i declarat c`
nimeni, nici m`car Bannister, n-ar fi putut spune c` subiectele se aflau \n cabinetul
dumneavoastr`, cazul a \nceput s` capete, \n mintea mea, un anumit contur. Tipograful
putea fi, desigur, exclus din povestea noastr`, c`ci el ar fi putut examina \n voie foile \n
propria lui camer`, dac` l-ar fi interesat, nu trebuia s` o fac` la colegiu. Indianul de
asemenea era scos din chestiune. Dac` subiectele se aflau \mpachetate, el n-ar fi avut cum
s` [tie ce se afl` \n pachetul respectiv. Pe de alt` parte, mi se pare o coinciden]` incredibil`
ca un student s` intre \nt\mpl`tor \n cabinetul profesorului, chiar \n ziua \n care pe biroul
acestuia se g`seau ni[te documente at\t de importante. O asemenea coinciden]` nu putea fi
acceptat`. Singura posibilitate era c` studentul care a \ndr`znit s` intre aici s` fie sigur c`
va da peste subiecte. De unde s` fi [tiut acest lucru ?... C\nd m-am apropiat de cabinetul
dumneavoastr`, profesore Soames, am examinat fereastra. M` credea]i probabil \n stare s`
presupun c` intrusul a p`truns \n cabinet pe fereastr`, ziua \n amiaza mare, risc\nd s` fie
observat de cei afla]i la etajele superioare. O asemenea presupunere v` m`rturisesc c` m-a
amuzat, dar era absurd`. Am socotit c\t de \nalt ar fi putut fi omul care, trec\nd pe l\ng`
fereastr`, s` vad` h\rtiile de pe birou. Eu am un metru [i optzeci [i le-am putut vedea
\n`l]\ndu-m` pu]in pe v\rfuri. O persoan` mai scund` dec\t mine n-ar fi putut-o face, \n
nici un caz. Deja vede]i c`, dac` am un motiv s` b`nuiesc pe cineva, acela este cel mai
\nalt dintre cei trei studen]i, Gilchrist. Am intrat apoi \n cabinetul dumneavoastr` [i v-am
ascultat dest`inuirile, remarc\nd, din tot ceea ce spunea]i, c` t\n`rul Gilchrist era campion
la s`ritura \n lungime. Apoi, rezolvarea [aradei a curs de la sine [i nu-mi mai erau
necesare dec\t c\teva dovezi suplimentare, pe care le-am ob]inut cur\nd. Astfel \nc\t acum
v` pot spune cum au decurs lucrurile. Gilchrist a fost ieri diminea]` pe terenul de sport,
 exers\nd s`ritura \n lungime. S-a \ntors \n colegiu purt\nd pantofii de sport, \nzestra]i,
precum [ti]i, cu cuie metalice pe talp`. Trec\nd pe l\ng` fereastr`, a v`zut pachetul de pe
mas` [i [i-a imaginat c` ar putea fi subiectele de examen. Apoi, ajuns l\ng` u[a cabinetului,
a v`zut cheia uitat` de neglijentul dumneavoastr` servitor [i un impuls puternic l-a \mpins
s` intre, s` se l`mureasc` dac` h\rtiile din pachet erau \ntr-adev`r subiectele examenului.
Dac` l-ar fi surprins cineva, ar fi motivat c` intrase pentru c` voia doar s`-l \ntrebe ceva pe
profesorul de Greac`. Ei, [i c\nd a v`zut c` foile reprezint`, \ntr-adev`r, ceea ce b`nuise, n-
a mai rezistat tenta]iei. {i-a a[ezat pantofii pe mas`. Ce ai pus pe scaunul de l\ng`
fereastr` ?
- M`nu[ile, r`spunse t\n`rul.
Holmes \l privi triumf`tor pe Bannister.
- Deci [i-a pus m`nu[ile pe scaun, apoi a luat h\rtiile, foaie cu foaie, spre a le copia. Se
g\ndea c` domnul Soames urma s` vin` pe u[a principal` [i din c\nd \n c\nd arunca o
privire spre geam, s` nu fie luat prin surprindere de sosirea profesorului. Dar, dup` cum
[ti]i, acesta s-a \ntors pe u[a lateral`. Brusc, Gilchrist i-a auzit pa[ii chiar \n fa]a u[ii
\ntredeschise. Nu mai avea pe unde s` ias` [i singura lui solu]ie era s` se refugieze \n
dormitor. {i-a luat pantofii, dar [i-a uitat m`nu[ile pe scaun [i s-a repezit \n camera de
dormit a profesorului. Remarca]i c` zg\rietura de pe t`blia mesei este mai sub]ire \n partea
aceasta [i se ad\nce[te, spre direc]ia dormitorului, semn c` intrusul se \ndreptase \ntr-
acolo. O buc`]ic` de lut, provenind din jurul cuielor de pe talp`, a r`mas pe mas`, iar o a
doua am g`sit-o, dup` cum [ti]i, \n dormitor. Pot ad`uga aici c` am fost dis-de-diminea]`
pe terenul de sport [i am v`zut c` acest lut negru acoper` o parte din groapa de s`rituri, iar
pe pist` este \mpr`[tiat un soi de rumegu[, spre a-i \mpiedica pe atle]i s` alunece. Am
gre[it cu ceva, domnule Gilchrist ?
Studentul se ridic`, ru[inat, \n picioare.
- Nu, domnule, tot ce a]i spus este perfect adev`rat.
- Dumnezeule mare ! {i nu mai ai nimic de ad`ugat ? strig` Soames.
- Ba da, domnule, a[ avea, dar modul \n care penibila mea fapt` a fost dat` \n vileag m-a
tulburat peste m`sur`. Am o scrisoare aici, domnule profesor, pe care v-am scris-o azi-
noapte, c\nd nu am putut dormi deloc din cauza remu[c`rilor. Nu [tiam nimic despre
ancheta intreprins`, nu [tiam c` p`catul meu va fi dezv`luit. Iat-o, domnule. Ve]i vedea c`
 am scris : «Sunt decis s` nu m` prezint la examen. Mi s-a oferit un post \n poli]ia
rhodezian` [i voi pleca spre Africa de Sud de \ndat`.»
- Sunt \ntr-adev`r fericit s` aflu c` nu doreai s` profi]i de avantajul dumitale fraudulos
ob]inut, zise Soames. Dar ce te-ai r`zg\ndit ?
Gilchrist ar`t` spre Bannister :
- Iat` omul care m-a adus pe calea cea dreapt`.
- Hai, Bannister, interveni Holmes. }i-e clar c`, din ce am spus mai \nainte, doar dumneata
i-ai fi putut permite acestui t\n`r s` ias` din cabinet, de vreme ce, dup` ce ai ie[it, ai \ncuiat
u[a [i nimeni nu s-ar mai fi putut strecura afar`, c`ci era imposibil s` ias` pe fereastr`. Ne
po]i l`muri ultimul mister al acestei pove[ti, dezv`luindu-ne care a fost motivul gestului
dumitale ?
- Este o explica]ie foarte simpl`, domnule, dar cu toat` inteligen]a dumneavoastr`, pentru
care v` admir, n-a]i fi avut de unde s` o [ti]i. Odinioar` am fost majordom \n casa lui Sir
Jabez Gilchrist, p`rintele acestui t\n`r. C\nd domnul Gilchrist s-a ruinat, am venit la acest
colegiu, ca servitor, dar i-am p`strat o amintire de neuitat fostului meu st`p\n. Am avut
grij` mereu de fiul lui, \n amintirea zilelor de demult. C\nd am p`truns ieri \n cabinet,
dup` ce fusese dat` alarma de c`tre domnul Soames, primul lucru pe care l-am v`zut au
fost m`nu[ile cafenii ale domnului Gilchrist, aflate pe scaun. {tiam aceste m`nu[i [i am
\n]eles ce \nsemna prezen]a lor acolo. M-am pref`cut c` le[in, arunc\ndu-m` pe scaun [i
nu m-am mai clintit, p\n` ce domnul Soames nu a plecat dup` dumneavoastr`. Apoi,
nefericitul meu fost st`p\n, pe care-l leg`nasem pe picioare c\nd era copil, a ie[it sp`[it [i
speriat din dormitor [i mi-a m`rturisit ce f`cuse. Nu era firesc, domnule, s` fi \ncercat s` \l
ap`r [i s`-i vorbesc a[a cum ar fi f`cut-o un tat` cu fiul s`u, f`c\ndu-l s` \n]eleag` gravitatea
[i incorectitudinea unui asemenea gest, de care nu trebuia cu nici un chip s` profite? M`
pute]i blama pentru c` am procedat a[a, domnule?
- Nu, \ntr-adev`r, n-a[ putea s` te acuz, spuse Holmes, ridic\ndu-se \n picioare. Ei bine,
Soames, acum cred c` am clarificat pe deplin problema, [i ne vom \ntoarce s` servim
micul dejun, pe care l-am am\nat spre a veni \ncoace. Hai, Watson! C\t despre dumneata,
tinere, n`d`jduiesc c` te a[teapt` o carier` str`lucit` \n Rhodesia. De ast` dat`, ai c`zut
foarte jos. S` vedem \ns` c\t de sus te po]i \n`l]a, pe viitor !