VII.

Cazul lui Charles Augustus Milverton

Sunt ani buni de c\nd incidentele la care m` voi referi, \n r\ndurile urm`toare, au loc [i totu[i, \nc`
m` cuprinde o deosebit` emo]ie g\ndindu-m` la ele. Pentru o lung` perioad` de timp, mi-a fost
imposibil s` fac publice aceste fapte, chiar de a[ fi f`cut-o cu maxim` discre]ie [i reticen]`, dar
acum, c\nd principalul lor erou a ajuns dincolo de puterea oamenilor de a-l judeca, am hot`r\t c`
pot dest`inui povestea, f`r` s` aduc nim`nui vreun prejudiciu. Ea reprezint` o experien]` absolut
unic` at\t \n cariera lui Sherlock Holmes, c\t [i \n propria mea activitate. Cititorul m` va ierta
dac` voi trece totu[i sub t`cere data c\nd \nt\mpl`rile s-au petrecut sau orice alt fapt ce ar putea
conduce la persoanele implicate \n ele.
|mi amintesc c` ie[isem, \ntr-una dintre obi[nuitele noastre plimb`ri de sear` [i ne \ntorsesem pe
la ora [ase, tocmai c\nd se l`sa \nserarea [i umbrele unei nop]i geroase se l`sau peste ora[. C\nd,
ajun[i \n salon, Holmes a aprins lampa, privirile ne-au c`zut pe o carte de vizit` aflat` pe mas`.
Prietenul meu o examin` \n treac`t [i apoi, cu o r`bufnire de dezgust, o arunc` pe du[umea. Am
ridicat-o [i am citit :

CHARLES AUGUSTUS MILVERTON

Appledore Towers,
Hampstead.
Agent.

- Cine e?, am \ntrebat eu.

- Cel mai mare tic`los din Londra, r`spunse Holmes, a[ez\ndu-se \n fotoliu [i \ntinz\ndu-[i
picioarele spre [emineu. Ia vezi, pe spatele c`r]ii de vizit` mai scrie ceva ?
Am \ntors mica bucat` de carton :
- Voi suna la 6 :30 – C.A.M.
- Hm, deci trebuie s` soseasc`, morm`i Holmes. Ai avut vreodat`, Watson, st\nd la gr`dina
zoologic` \n fa]a cu[tii [erpilor, senza]ia c` se zb\rle[te pielea pe tine, la vederea acelor
t\r\toare oribile, cu ochii lor verzui, f`cu]i parc` s`-[i hipnotizeze prada ? Ei, aceea[i
impresie \mi face mie figura lui Milverton. Am avut de-a face, \n cariera mea, cu peste
 cincizeci de criminali, dar nici cel mai sadic dintre ei nu mi-a st\rnit at\ta repulsie precum
acest individ. {i totu[i, nu am \ncotro [i trebuie s` \nchei o afacere cu el, c`ci se afl` aici la
invita]ia mea.
- Dar cine e Milverton `sta ?
- |]i voi spune, Watson. Este regele [antaji[tilor. Cerul s`-i apere pe b`rbatul sau pe femeia,
ale c`ror secrete [i reputa]ie \ncap pe m\na lui Milverton. Cu o figur` z\mbitoare [i o inim`
de piatr`, el \i va stoarce de bani mereu [i mereu, p\n` ce-i va l`sa lefteri. Tipul este un
geniu \n felul s`u [i [i-a l`sat amprenta pe multe afaceri picante. Tehnica lui este, \n mare,
urm`toarea : las` s` se \n]eleag` c` ar fi preg`tit pentru a oferi mari sume de bani contra
unor documente compromi]`toare pentru personalit`]i publice. Prime[te astfel de dovezi,
nu numai de la menajere b\rfitoare [i vale]i perfizi, dar [i de la bandi]i gentilomi, care
reu[eau s` c\[tige inimile unor doamne din lumea bun`. E m\n` spart` c\nd vine vorba de
bani, [i am \n]eles c` ar fi pl`tit [apte sute de lire unui lacheu pentru un bilet de dou`
r\nduri, care a ruinat \ns` o familie nobil`. Toate zvonurile care circul` prin Londra ajung
imediat la Milverton [i sunt sute de persoane cumsecade care se albesc la fa]` ca foaia de
h\rtie doar ce \i aud numele... Nimeni nu [tie pe cine va viza urm`toarea sa lovitur` [i mai
ales c\nd, c`ci este prea abil ca s` se pripeasc`. Joac` tare [i este \n stare s` ]in` un as \n
m\nec` [i c\]iva ani, pentru a-l arunca la momentul \n care miza este maxim`. }i-am spus
c` este cel mai mare tic`los din Londra, c`ci cum s`-l poat` cineva compara pe banditul
grobian, care se las` prad` furiei [i-[i ciom`ge[te victima \n doi timpi [i trei mi[c`ri, cu
acest individ, care o las` mai \nt\i s` se perpeleasc`, o tortureaz` cu migal`, o stoarce de
puteri [i-i toac` nervii, o jecm`ne[te de bani, \nainte de a-i da lovitura de gra]ie [i a o
arunca \n mizerie ?
Rareori \l auzisem pe prietenul vorbind cu mai mult patos.
- Dar atunci, cu siguran]` c` acest individ at\t de periculos trebuie s` se afle \n aten]ia
oamenilor legii, nu ?
- De aflat, se afl` de mult, dar nimeni nu \ndr`zne[te s` se ating` de el. La ce i-ar folosi unei
aristocrate, de pild`, s`-l vad` c\teva luni dup` gratii, c\nd [tie c`, dac` l-ar reclama,
reputa]ia ei ar fi pe dat` distrus` de [antajul lui Milverton, care \nv\rte pe degete
protipendada londonez` [i [tie defectele [i gre[elile fiec`rui personaj din lumea bun`,
\ndeajuns de bine pentru ca, la nevoie, s`-l distrug` ? Victimele sale s\nt toate [antajabile
 [i de aceea nici m`car nu viseaz` s` se r`zbune pe el. Dac` ar \ncerca s` [antejeze un
nevinovat, atunci l-am prinde pe dat`, dar omul `sta e mai viclean dec\t Mefisto \nsu[i [i
[tie \ntotdeauna \n cine poate s` loveasc` [i \n cine nu. De aceea, trebuie s` g`sim alte c`i
s` lupt`m cu el.
- {i de ce se afl` aici?
- Deoarece o client` ilustr` [i-a \ncredin]at soarta vrednic` de mil` \n m\inile mele. Este
vorba de lady Eva Blackwell, cea mai frumoas` debutant` din stagiunea trecut`. Urmeaz`
s` se c`s`toreasc`, peste dou` s`pt`m\ni, cu contele de Dovercourt. Diabolicul Milverton a
intrat \n posesia c\torva scrisori imprudente – imprudente, Watson, nimic mai mult ! –
care au fost scrise de lady Blackwell unui t\n`r boierna[ de ]ar`, cam str\morat cu banii.
Aceste h\rtii sunt \ns` suficiente pentru a-i ruina c`snicia tinerei femei. Milverton
amenin]` c` va trimite scrisorile contelui dac` nu i se va pl`ti o mare sum` de bani. Am
fost mandatat s` negociez cu el [i s` fac tot posibilul s` salvez reputa]ia ilustrei artiste.
|n acel moment, \n strad` se auzir` voci r`stite [i se st\rni zarv`. M-am repezit la fereastr` [i am
v`zut o tr`sur` elegant`, tras` de doi cai [i \mpodobit` cu l`mpi care aruncau lic`riri peste
coapsele castanii ale arm`sarilor. Un lacheu deschise u[a tr`surii [i un om scund [i
durduliu, \mbr`cat \ntr-un palton mi]os de astrahan, cobor\, f`r` s` se gr`beasc`. Peste un
minut, p`[ea pe u[a salonului.
Charles Augustus Milverton era un om de vreo cincizeci de ani, cu un cap mare, frunte larg`,
de om \n]elept, ochi cenu[ii [i \ndr`zne]i, lic`rind de sub ochelarii cu rame groase de aur. Pe
fa]a lui rotund` [i sp\n`, st`tea mereu aninat un sur\s glacial. Aparent, avea un aer de om
cumsecade, dar la o privire mai atent`, te frapa falsitatea z\mbetului s`u fix [i sclipirea aspr` a
ochilor ce te sfredeleau f`r` odihn`. |naint` spre noi, [i ne \ntinse m\na, exprim\ndu-[i, cu o
voce bl\nd` [i suav`, regretul c` nu ne putuse \nt\lni [i la prima sa vizit`, de mai devreme.
Holmes se feri ca de cium` de m\na \ntins` spre el [i \i arunc` vizitatorului o privire
imperturbabil`. Omul se pref`cu c` nu observ` afrontul, iar z\mbetul i se l`]i pe chip. Apoi \[i
scoase paltonul [i \i a[ez`, cu mare grij`, pe sp`tarul unui scaun. Abia apoi lu`, \n sf\r[it, loc [i
el.
- {i domnul?, \ntreb` Milverton, ar`t\nd spre mine. Este discret ? E totul \n regul` ?
- Doctorul Watson este prietenul [i partenerul meu.
- Foarte bine, domnule Holmes. M` interesam doar \n interesul clientului dumneavoastr`,
[ti]i c` e vorba despre o chestiune delicat` [i n-a[ vrea s` afle prea mult` lume...
- Doctorul Watson [tie deja despre ce e vorba.
- Bine, atunci s` trecem la afaceri. Spune]i c` ac]iona]i \n numele domni[oarei Eva. V-a
\mputernicit s` accepta]i condi]iile mele.
- Care ar fi acestea?
- {apte mii de lire.
- {i \n caz de refuz?
- Drag` domnule, nu-mi face pl`cere s` discut despre asta, dar dac` banii nu-mi sunt pl`ti]i
p\n` pe data de 14 a lunii, cu siguran]` pe 18 nu va mai exista nici o nunt`, spuse
Milverton iar z\mbetul lui de complezen]` mi se p`ru mai sadic ca niciodat`.
Holmes c`zu pe g\nduri.
- Mi se pare c` e[ti prea sigur pe dumneata, spuse el, \ntr-un t\rziu. Sunt la curent cu
con]inutul acelor scrisori [i nu mi se par at\t de compromi]`toare precum ai vrea
dumneata s` fie. Clienta mea \mi va urma cu siguran]` sfatul, iar eu o voi pov`]ui s`-i
povesteasc` absolut tot viitorului so] [i s` se \ncread` \n generozitatea lui.
- Evident, nu \l cunoa[te]i pe conte, chicoti Milverton.
L-am privit nedumerit pe Holmes [i \nt\lnindu-i expresia serioas` \ntip`rit` pe chip mi-am dat
seama c` \l cuno[tea \ns` prea bine...
- Ce r`u vede]i \n aceste scrisori?, \ntreb` el.
- Sunt prea exuberante, degaj` prea mult` vioiciune, spuse Milverton. F`r` \ndoial`, tinerei \i
place s` corespondeze [i stilul ei este fermec`tor. Dar v` pot asigura c` domnul conte nu va
aprecia deloc romantismul acestor scrisori. Totu[i, dac` crede]i altceva, ne vom rezuma la
at\t. Nu este dec\t o chestiune de afaceri. Dac` dumneavoastr` crede]i c` este \n interesul
tinerei domni[oare ca aceste scrisori s` ajung` \n m\inile contelui, a]i fi \ntr-adev`r, naiv s`
pl`ti]i o asemenea sum` de bani spre a intra \n posesia lor, \ncheie vizitatorul [i se ridic`,
apuc\nd paltonul de astrahan.
Holmes era negru de sup`rare [i niciodat` nu l-am mai v`zut at\t de umilit ca atunci c\nd a
spus, cu o voce slab` :
- A[teapt` pu]in, domnule. Iei lucrurile prea repede. Ne\ndoios c` trebuie s` facem toate
eforturile posibile spre a evita un scandal \ntr-o chestiune at\t de delicat`.
Satisf`cut, [antajistul se tol`ni iar \n scaunul s`u.
- Eram sigur c` o s` v` schimba]i p`rerea, murmur` el.
- Pe de alt` parte, domni[oara Eva nu este o femeie bogat`. Te asigur, domnule Milverton c`
[i dou` mii de lire reprezint` pentru ea o sum` enorm`, c\t despre banii pe care \i ceri
dumneata, i-ar fi imposibil s`-i str\ng` vreodat`. De aceea, te-a[ ruga s`-]i moderezi pu]in
solicit`rile [i s` accep]i suma pe care am men]ionat-o, este cea mai mare pe care clienta
mea o poate oferi.
Sur\sul diabolic al lui Milverton \i dezveli din]ii mici, ca de nev`stuic`, iar ochii lui sclipir` :
- Da, am fost informat c` lucrurile pe care le spune]i sunt adev`rate [i c` domni[oara nu are,
\ntr-adev`r, prea mult resurse financiare. Dar trebuie s` accepta]i c` acest mariaj reprezint`
un bun prilej pentru ca rudele s`-[i dovedeasc` ata[amentul fa]` de lady Eva [i s` fac` un
mic efort b`nesc pentru ea. Un efort pe care l-am putea numi, dac` vre]i, cadou de nunt`...
Altfel spus, banii lor, contra scrisorilor \ndr`zne]e... Sunt convins c` aducerea acestor
scrisori o va face mai fericit` dec\t toate candelabrele [i seturile de tac\muri din Londra...
- E imposibil, [uier` Holmes.
- Vai, vai, c\t de trist, se pref`cu Milverton ab`tut dintr-o dat` [i scoase din buzunar un
portofel voluminos. Nu m` pot g\ndi ce gre[eal` face domni[oara Blackwell l`s\ndu-[i
viitorul ce pare at\t de promi]`tor \n m\inile unui at\t de r`u sf`tuitor. Privi]i !, zise el [i ne
ar`t` o scrisoare av\nd pe plic un blazon nobiliar. Acesta apar]ine lui... bine, poate nu-i
cinstit s`-i rostesc numele p\n` m\ine diminea]`. Dar \n acel moment, v` garantez c` plicul
se va afla \n m\inile contelui. {i asta numai fiindc` ea nu a putut g`si ni[te am`r\]i de bani,
sau nu a vrut s` renun]e la bijuterii. Vai, ce p`cat ! V` mai aminti]i despre sf\r[itul subit al
logodnei dintre onorabila domni[oar` Miles [i colonelul Dorking ? Cu doar dou` zile
\nainte de nunta lor, \n Morning Post a ap`rut o scurt` not`, prin care se anun]a anularea
c`s`toriei {i de ce? Pare aproape incredibil, dar absurda sum` de doisprezece mii de lire ar
fi rezolvat \ntreaga problem`. Nu c` a fost o situa]ie jalnic` ? {i acum iat`, v` g`sesc pe
dumneavoastr`, domnule, un om de bun sim] [i cu o perfect` \n]elegere a realit`]ii,
[ov`ind asupra condi]iilor puse, c\nd viitorul [i onoarea unei tinere at\t de promi]`toare se
afl` \n joc. Z`u, domnule Holmes, m` surprinde]i...
- Ce v-am spus este adev`rat, repet` Holmes. Domni[oara Blackwell nu \]i poate satisface
cererile. Sigur nu ar fi mai bine s` te mul]ume[ti totu[i cu suma pe care ]i-o ofer dec\t s`
distrugi cariera acestei femei, dar s` nu ob]ii nici un profit?
- Aici face]i o gre[eal`, domnule Holmes. O dezv`luire precum aceasta cu scrisorile \mi va
aduce un profit mai mare dec\t b`nui]i dumneavoastr`. {i [ti]i de ce ? Pentru c` am \n
lucru, pe viitor, opt sau zece cazuri similare. Nu v` imagina]i ce efect va avea asupra
acelor persoane exemplul trist al domni[oarei Blackwell ? Pentru a nu-i \mp`rt`[i soarta
crud`, respectivii vor fi mult mai deschi[i la pung`, deci profitul meu va spori
considerabil. Acum \n]elegi ce vreau s` spun ?
|n clipa aceea, Holmes ]\[ni din scaunul s`u :
- P`ze[te u[a, Watson, nu-l l`sa s` ias` ! {i acum, domnule, fii amabil [i prezint`-ne
con]inutul carne]elului unde-]i \nsemnezi numele «cazurilor » dumitale !
Milverton se strecur` cu repeziciune spre un col] al camerei, ca un h\rciog spre vizuina sa, [i
se lipi cu spinarea de zid.
- Domnule Holmes, domnule Holmes ! spuse el, d\nd la o parte pulpana hainei [i flutur\nd
pe dinaintea noastr` un ditamai revolverul. M` a[teptam s` face]i ceva original. Un truc ca
`sta a mai fost \ncercat de at\tea ori [i ce avantaje au decurs din el ? V` asigur c` sunt
\narmat p\n`-n din]i [i gata s`-mi foloses arsenalul pe care-l port asupra mea, [tiind c`
legea va fi de partea mea, c`ci ac]ionez \n legitim` ap`rare. {i apoi, dac` dumneavoastr`
crede]i c` a[ fi at\t de naiv \nc\t s` car dup` mine scrisorile compromi]`toare, v` \n[ela]i
amarnic. Nu fac asemenea prostii ! {i acum, domnilor, v` las, mai am c\teva discu]ii de
purtat \n seara aceasta [i p\n` la Hampstead e cale lung` ! P`[i \nainte, plin de curaj, \[i lu`
paltonul, f`r` s` lase o clip` revolverul din m\n` [i se r`suci spre u[`. Am ridicat un scaun,
dar Holmes scutur` din cap [i l-am l`sat jos. Clipind viclean din ochi, Milverton f`cu o
plec`ciune, ne z\mbi curtenitor [i ie[i ca o furtun`. C\teva secunde mai t\rziu, am putut
auzi u[a tr`surii sale tr\ntindu-se [i cur\nd, ecourile st\rnite de copitele cailor pe caldar\m
se topir` \n dep`rtare.
T`cut, Holmes r`mase pe scaun l\ng` foc, cu palmele \ngropate \n buzunarele halatului b`rbia
c`zut` \n piept [i ochii pironi]i pe j`raticul incandescent. Timp de jum`tate de or`, nu schi]`
nici o mi[care [i apoi, cu gesturile unui om care a luat o decizie important`, s`ri \n picioare [i
trecu \n dormitor. Pu]in mai t\rziu, un muncitor cu un aer \ndr`zne], cu barbi[on ascu]it [i o
[apc` potrivit` [mechere[te pe cap \[i aprinse pipa de argil` de la lamp` [i \mi f`cu cu ochiul
\nainte de a pleca :
- O s` lipsesc ceva timp, Watson, spuse el [i disp`ru \n noapte. Am \n]eles pe dat` c`
prietenul meu, un maestru al deghiz`rilor, \[i \ncepuse deja campania \mpotriva lui
Charles Augustus Milverton, dar nu aveam habar ce form` urma s` ia aceast` campanie.
Vreme de c\teva zile, Holmes veni [i plec`, la diverse ore, \n aceast` \mbr`c`minte ciudat`,
dar, cu excep]ia unei remarci, potrivit c`reia \[i petrecuse timpul, [i nu f`r` rezultate, la
Hampstead, mai mult nu am putut afla de la el. |n cele din urm`, \ntr-o sear` furtunoas`, c\nd
v\ntul [uiera [i se \nv\rtejea spre ferestre, Holmes se \ntoarse dintr-o ultim` expedi]ie [i, dup`
ce-[i scoase [apca [i barbi[onul cu care era deghizat, se a[ez` \naintea focului [i \ncepu s` r\d`
m\nze[te :
- Dragul meu Watson, dac` ]i-a[ spune c` sunt un om pe cale s` se c`s`toreasc`, m-ai crede?
- Pentru nimic \n lume!
- {i totu[i, o s` fii surprins s` afli c` m-am logodit.
- O, drag` prietene! Felicit...
- Cu menajera lui Milverton...
- Doamne, Holmes !
- Aveam nevoie de c\teva informa]ii, drag` prietene.
- {i e[ti sigur c` de ast` dat` nu ai mers prea departe ?
- Era un pas absolut necesar. Acum m` cheam` Escott, sunt de profesie instalator [i
afacerile \mi merg ca pe roate, z\mbi Holmes. Am ie[it cu ea \n fiecare sear`, ne-am
plimbat [i am tr`nc`nit vrute [i nevrute. O, Doamne, ce de-am mai vorbit! |n orice caz, am
aflat tot ce voiam s` [tiu [i acum cunosc casa lui Milverton ca pe propriile mele buzunare.
- Dar fata, Holmes?
Holmes \mi arunc` o privire pozna[` [i ridic` din umeri:
- N-ai ce s`-i faci, Watson. C\nd pe mas` exist` o asemenea miz`, trebuie s`-]i joci c`r]ile
cum po]i mai bine. Totu[i, sunt bucuros c` am chiar [i un rival de temut la farmecele
domni[oarei, [i cred c` individul n-ar ezita s`-mi v\re un pumnal \n spinare imediat ce m-
a[ \ntoarce cu spatele la el. Ah, ce splendid` noapte!
- |]i place vremea asta cumplit` ?
- Se potrive[te perfect scopurilor mele, drag` prietene. Pentru c`, hai s`-]i spun : am de g\nd
s`-i sparg casa lui Milverton la noapte !
La auzul vorbelor sale, rostite cu at\ta hot`r\re, aproape c` mi s-a oprit respira]ia [i m-am albit
tot. A[a cum lic`rirea unui fulger lumineaz`, pentru o clip` \n noapte un peisaj s`lbatic, mi s-a
p`rut [i mie, \ntr-o frac]iune de secund`, c` v`d toate consecin]ele ce ar fi putut decurge dintr-
un gest at\t de nebunesc: depistarea lui Holmes, prinderea lui [i distrugerea pentru totdeauna
a unei cariere [i a unui nume at\t de respectate, [i \nsu[i prietenul meu afl\ndu-se la m\na
odiosului [antajist.
- Pentru Dumnezeu, Holmes, g\nde[te-te ce vrei s` faci ! am strigat, indignat.
- Dragul meu, m-am g\ndit foarte bine. {tii c` niciodat` nu m` pripesc, \n tot ceea ce fac [i
nu adopt un plan riscant p\n` ce nu sunt sigur c` nu exist` [i un altul, mai prudent. Hai s`
examin`m chestiunea de fa]`. Presupun c` e[ti de acord c` ac]iunea mea este, din punct de
vedere moral, perfect justificat`, de[i din punt de vedere tehnic, ea reprezint` o
infrac]iune. S`-i spargi casa acestui individ nu este cu nimic mai imoral dec\t s`-i iei
portofelul, ac]iune \n care, dac`-mi aduc bine aminte, m-ai sus]inut !
- Da, am r`spuns eu, fr`m\nt\ndu-mi mintea, \mi pare o ac]iune justificat` moral at\ta vreme
c\t obiectivul t`u este de a nu lua din casa lui Milverton dec\t acele obiecte folosite de
acesta \n scopuri ilegale.
- Exact ! M` bucur s` recuno[ti c`, din punct de vedere legal, sunt \ndrept`]it s` fac asta C\t
despre chestiunile legate de riscurile la care m` expun, acestea m` privesc personal.
Atunci c\nd o t\n`r` domni]` se afl` \ntr-o astfel de situa]ie disperat` s-ar cuveni ca un
gentleman s` se g\ndeasc` mai mult la renumele s`u dec\t la onoarea ei ?
- Da, dar s-ar putea ca lumea s` nu perceap` astfel lucrurile [i s` te ia drept ho].
- Ce vrei, riscurile fac parte din joc. Nu am g`sit alt mijloc de a pune m\na pe acele scrisori.
Nefericita domni[oar` Blackwell nu are suma de bani solicitat` de [antajist [i nici alte
persoane pe a c`ror \ncredere s` mizeze. M\ine este pentru ea ziua de gra]ie [i dac` nu voi
reu[i s` pun m\na pe scrisori la noapte, tic`losul se va ]ine de cuv\nt [i o va ruina pe biata
femeie. Prin urmare, am de ales \ntre a-mi l`sa clienta de izbeli[te sau a recurge la aceast`
ultim` carte. |n termeni sportivi, drag` Watson, a[ putea spune c` este un meci \ntre mine
[i acest individ. P\n` acum, mingea este \n terenul s`u, dar reputa]ia [i bunul meu sim]
m` \ndeamn` s` lupt p\n` \n ultimul minut al jocului.
- Nu-mi place cum sun`, dar presupun c` ai dreptate, am acceptat eu, C\nd \ncepem?
- M` duc singur. Nu vreau s` vii cu mine.
- Atunci nici tu nu pleci, am ripostat. |]i dau cuv\ntul de onoare, Sherlock, [i tu [tii c` nu mi
l-am \nc`lcat niciodat`, c` dac` ie[i de aici f`r` mine, m` sui \n prima tr`sur`, m` opresc la
sec]ia de poli]ie [i te dau \n vileag.
- Dar nu m` po]i ajuta cu nimic...
- De unde [tii ? Nu po]i spune \nainte ce se poate \nt\mpla. Oricum, hot`r\rea mea este luat`
[i n-am s` te las singur \n b\rlogul lupului, cu riscul c` [i reputa]ia mea ar avea de suferit,
dac` vom fi descoperi]i.
Sup`rarea lui Holmes disp`ru ca prin farmec [i fruntea i se \nsenin`. M` str\nse \n bra]e cu
c`ldur`.
- Bine, prietene, fie! Dac` tot am \mp`r]it casa asta at\]ia ani, de ce s` nu continu`m tradi]ia
[i s` \mp`r]im pe viitor aceea[i celul`?, zise el, ironic. {tii, Watson, nu m` ascund s`-]i
m`rturisesc c` de multe ori m-am g\ndit c` a[ fi putut fi un r`uf`c`tor foarte eficient. Uite,
acum mi se ofer` aceast` posibilitate! Ia prive[te aici!, rosti el [i scoase dintr-un sertar o
cutie elegant`, \nvelit` \n piele, pe care o deschise \naintea mea. Str`lucirea obiectelor de
metal aflate acolo m` f`cu curios.
- {tii ce-i asta ? O trus` care nu trebuie s` lipseasc` din arsenalul nici unui sp`rg`tor care se
respect`. Cele mai moderne unelte [i cele mai eficiente. {peraclu placat cu nichel, cu]it cu
diamant pentru t`iat geamuri, chei adaptabile [i alte scule pe m`sur`. Aici am [i o lantern`
oarb`. Totul este \n ordine. Ai cumva vreo pereche de \nc`l]`ri care s` nu sc\r]\ie ?
- Da, am o pereche de pantofi de tenis cu talp` de cauciuc. Nu fac nici un zgomot !
- Excelent ! Dar o masc` ?
- Nu, dar pot face \ndat` una, din catifea neagr`.
- Hm, v`d c` deja \ncepi s` ai o \nclina]ie pentru via]a de ho], m` lu` mucalitul meu amic
peste picior. Foarte bine, f` repede dou` m`[ti. |nainte de a pleca, ar fi bine s` m\nc`m
ceva. Acum este nou` [i jum`tate. La unsprezece fix trebuie s` fim la Church Row. De
acolo, e un sfert de or` de mers pe jos p\n` la Appledore Towers. Trebuie s` ajungem la
locul de munc` \nainte de miezul nop]ii, ce vrei, asta-i meseria de sp`rg`tor ! Din fericire,
Milverton doarme ad\nc [i nu se culc` niciodat` mai t\rziu de zece [i jum`tate. Cu pu]in
 noroc, vom fi \napoi acas` la dou` noaptea, cu scrisorile domni[oarei Blackwell \n
buzunare.
Ne-am \mbr`cat costumele, \n a[a fel \nc\t s` p`rem doi domni respectabili, care tocmai se
\ntorc de la teatru. Pe Oxford Street am luat o birj`, p\n` \n Hampstead, i-am pl`tit vizitiului
[i, \ncheindu-ne bine la paltoane, c`ci era un ger de cr`pau pietrele, iar v\ntul v\j\ia at\t de tare
\nc\t aveam impresia c` o s` ne ia pe sus, am pornit mai departe pe jos.
- Este o ac]iune care trebuie tratat` cu mult` aten]ie, m` avertiz` Holmes. Documentele sunt
]inute \ntr-un seif, \n biroul lui Milverton, aflat \n anticamera dormitorului. Pe de alt`
parte, ca orice gr`sun care se respect`, individul doarme dus. Agatha, logodnica mea,
spune c` servitorii vorbesc, \n glum`, c` nu s-a n`scut \nc` omul care s` reu[easc` a-l trezi
din somn pe Milverton. P\n` nu se scoal` singur, nimeni nu \l poate deranja. De aceea, are
un secretar ce nu se clinte[te toat` ziua din birou, \n cazul \n care apar solicit`ri urgente [i
st`p\nul doarme ne\ntors. Noaptea, \ns`, \n birou nu este nimeni. Apoi, individul mai are o
namil` de c\ine care h`l`duie[te de obicei prin gr`din`. Am rugat-o \ns` pe Agatha, acum
dou` seri, s` lege dihania, pe motiv c` mi-e tare fric` de ea. Uite, Watson, asta este casa...
Hai spre poart`, iat-o acolo, printre tufele de lauri. Acolo ne vom pune m`[tile. Precum
vezi, nu se z`re[te nici o lumin` la ferestre [i totul decurge conform planului.
Cu m`[tile de catifea, a[ternute pe chip, p`ream doi gangsteri, cu nimic deosebi]i de cei ce-[i
f`ceau veacul prin mahalalele Londrei, jefuind agoniseala oamenilor cumsecade. Ne-am
furi[am spre casa \nv`luit` \n t`cere. Cl`direa avea \n mijloc un fel de verand` acoperit` cu ]
igl`, m`rginit` de c\teva ferestre [i dou` u[i.
- Iat` dormitorul lui Milverton , [opti Holmes. De aici po]i intra direct \n birou, uite [i
fereastra acestuia... Peste noapte, u[a dintre dormitor [i birou este \ncuiat` [i risc`m s`
facem zgomot dac` am \ncerca s` o for]`m. Dar vino \ncoace, aici este o ser` prin care
putem intra \n salon.
U[a serei era \ncuiat`, dar Holmes decup` cu diamantul un geam [i descuie apoi u[a, din
interior. O secund` mai t\rziu, m` strecuram [i eu \n ser` [i din acea secund` deja puteam fi
considera]i am\ndoi, \n ochii legii, infractori. C`ldura serei [i mireasma exotic` pe care
plantele o \mpr`[tiau aproape c` ne-au ame]it, dup` frigul de afar`. Holmes m` apuc` str\ns de
m\n` [i, strecur\ndu-se cu \ndem\nare printre vasele cu flori [i tufi[uri, m` trase dup` el. {tiam
c` prietenul meu avea un har remarcabil, put\nd vedea perfect pe \ntuneric [i fiind, \n bezna
nop]ii, mai agil ca o felin`. Deschise o u[` [i, judec\nd dup` contururile \ntunecate pe care le-
am z`rit, mi-am dat seama c` p`[isem \ntr-o camer` mobilat`, unde se fumase de cur\nd.
Holmes merse cu \ndem\nare printre un dulap [i o mas`, deschise o alt` u[` [i, dup` ce m-am
strecurat [i eu \n`untru, o \nchise f`r` zgomot. Am pip`it cu m\na, \ncerc\nd s` m` sprijin de un
perete [i am dat peste c\teva haine ag`]ate, \n]eleg\nd astfel c` ne aflam \ntr-un hol. L-am
str`b`tut cu pa[i mici [i Holmes deschise o u[`, aflat` pe dreapta [i m` trase \n \nc`perea de
dincolo de ea. Am auzit ceva fo[nind, pe jos [i pentru o clip`, inima mi-a \nghe]at \n piept,
dar imediat mi-am dat seama c` nu era dec\t o pisic`... |n camera unde intrasem focul ardea \n
[emineu [i aerul era greu, aproape de nerespirat, \nc`rcat de asemenea, cu miros de tutun.
Holmes a[tept` s` intru \n`untru, dup` care \nchise u[a, la fel de atent. Ne aflam \n biroul lui
Milverton [i am \n]eles pe dat` c` draperia aflat` pe mijlocul unui perete masca intrarea \n
dormitorul acestuia. Fl`c`rile c`minului luminau destul de bine camera. L\ng` u[` am z`rit un
comutator electric, dar cu siguran]` era riscant s` aprindem lumina. L\ng` [emineu, acoperit`
cu draperii groase, era fereastra pe care mi-o ar`tase Holmes de afar`, iar de cealalt` parte se
afla u[a ce d`dea \n verand`. Un birou trona \n mijlocul camerei, iar l\ng` el se afla un scaun
acoperit cu piele ro[ie. Pe unul dintre pere]i am v`zut o bibliotec` imens`, deasupra c`reia
trona bustul de marmur` al zei]ei Atena. {i, \ntr-un col], \ntre perete [i bibliotec`, se g`sea
obiectul c`ut`rilor noastre, un seif \nalt, vopsit \n verde, pe al c`rui m\ner de alam`, str`lucitor,
se oglindeau sclipirile focului din c`min. Holmes se pro]`pi \naintea lui [i \l studie atent.
Brusc, p`[i spre dormitor [i ascult`, \ncordat, cu urechea lipit` de u[`. Nici un zgomot nu se
auzea de acolo. |ntre timp, mi-a venit ideea s` examinez u[a care d`dea spre exterior, \ntruc\t
m-am g\ndit c` pe acolo o s` ne retragem. Spre marea mea uimire, nu era nici \ncuiat`, nici
z`vor\t`. L-am atins pe Holmes pe um`r, ar`t\ndu-i spre u[` [i el a fost la fel de surprins ca [i
mine.
- Hm, nu-mi place treaba asta, [opti el, cu buzele aproape lipite de urechea mea. Nu prea
pricep ce se \nt\mpl`, dar oricum, n-avem timp de pierdut.
- Ce pot face ?
- Stai l\ng` u[`. Dac` auzi pe cineva venind, o \ncui repede [i plec`m pe unde am intrat. |n
caz c` vine prin alt` parte, ie[im pe u[a asta dac` treaba e terminat` sau ne ascundem dup`
draperii, dac` nu am g`sit \nc` scrisorile. |n ordine ?
Am \nclinat din cap [i m-am a[ezat l\ng` u[`. Sentimentul de team` care m` dominase ini]ial
trecuse [i \n locul s`u mi se strecurase acum \n suflet un entuziasm bizar, mai intens dec\t
orice alt` stare similar` sim]it` pe c\nd ap`ram legea, nu o \nc`lcam. Dar nobilul ]el al ac]iunii
noastre, con[tiin]a faptului c` s`v\r[eam un gest cavaleresc, \n sprijinul unei femei lipsite de
ap`rare, sporeau pl`cerea pur` a aventurii. Departe de a m` sim]i vinovat de ce f`ceam,
savuram fiecare moment al acestei periculoase aventuri.
Dup` ce-[i scoase mai \nt\i paltonul, sprijindu-l pe t`blia unui scaun, Holmes scoase trusa, cu
gesturi calme, de chirurg care se preg`te[te de opera]ie, [i \ncepu s`-[i aleag` instrumentele,
sub privirile mele admirative. {tiam de mult c` deschiderea unui seif constituie pentru el un
hobby ciudat [i \i \n]elegeam ner`bdarea de a-[i m`sura for]ele cu acest mic monstru verzui,
cu margini aurite, dragonul ce p`zea comorile de pre] ale at\tor domni]e. Amicul meu puse
deoparte dou` burghie, un [peraclu [i c\teva chei adaptabile. |n acest timp, eu str`juiam u[a din
mijloc, av\nd privirile a]intite, pe r\nd, [i asupra celorlalte intr`ri, preg`tit pentru orice situa]ie
neprev`zut` care ar fi putut interveni, de[i nu prea \mi era clar ce ar fi trebuit s` fac, \n
cazul \n care am fi fost descoperi]i. Timp de jum`tate de or`, Holmes trudi din greu la
deschiderea seifului, l`s\nd jos o unealt`, apuc\nd alta, schimb\nd-o, apel\nd iar la prima, cu
precizia [i \ndem\narea unui l`c`tu[ experimentat. La final, am auzit un clinchet sec, iar u[a
verde a seifului se deschise, l`s\nd s` se vad`, \n`untru, un vraf de pachete de h\rtie, fiecare
legat, sigilat [i inscrip]ionat. Holmes lu` unul, dar la lumina fl`c`rilor juc`u[e nu putea vedea
ce st` scris pe plic, a[a c`-[i scoase lanterna oarb`, \ntruc\t ar fi fost prea periculos, cu
Milverton afl\ndu-se la doar c\]iva pa[i de noi, s` aprind` lumina. Brusc, l-am v`zut pe
Holmes oprindu-se, ascult\nd \ncordat, [i apoi, cu o vitez` remarcabil`, \nchiz\nd u[a seifului,
v\r\ndu-[i iute uneltele \n geant`, \nh`]\ndu-[i paltonul [i trec\nd \n spatele draperiei, \n vreme
ce m` \ndemna, cu o aplecare din cap, s` vin l\ng` el. Abia ce ajunsesem, la r\ndul meu, dup`
draperie, mi-am dat seama ce anume alarmase sim]urile, multmai ascu]ite, ale lui Sherlock.
Undeva, \n interiorul casei, se auzeau zgomote. Se tr\nti o u[` [i apoi un susur abia deslu[it
\ncepu s` se transforme \ntr-o succesiune de pa[i ce se apropiau rapid. Acum se auzeau \n
holul pe unde trecusem noi. S-au oprit o clip` \naintea u[ii, apoi u[a se deschise [i imediat
sclipirea puternic` a luminii electrice ne izbi ochii, obi[nui]i cu semi\ntunericul. U[a se tr\nti
la loc [i un damf tare de fum de ]igar` se r`sp\ndi \n \nc`pere. Apoi, pa[ii str`b`tur`, pre] de
c\teva clipe, camera, \n lung [i-n lat, deseori oprindu-se la nici un metru de noi. La un
moment dat, am auzit sc\r]\itul unui scaun [i pa[ii \ncetar`. Am auzit clinchetul unei chei \n
\ncuietoare [i apoi ni[te foi fo[nir`.
P\n` atunci, nu \ndr`znisem s` m` uit, spre a vedea ce se \nt\mpl`, dar, ros de curiozitate, am
mi[cat pu]in draperiile, c\t s` pot arunca o privire \n camer`. Am sim]it un um`r ap`s\ndu-mi
spatele [i am \n]eles c` [i Holmes \mi \mp`rt`[ea curiozitatea. Chiar \naintea noastr` am putut
z`ri spinarea masiv` a lui Milverton. Era clar c` e[uasem lamentabil \n calculele noastre,
\ntruc\t individul nu-[i petrecuse p\n` atunci noaptea \n dormitor, ci probabil r`m`sese s`
fumeze sau s` joace biliard \n camerele din aripa opus` a casei, ale c`ror ferestre noi nu le
putuser`m observa. Capul s`u masiv, cu un \nceput de chelie, ne ap`ru apoi \n fa]a ochilor.
B`rbatul st`tea tol`nit pe scaunul ro[u, cu picioarele \ntinse [i o ]igar` lung` [i neagr`
aninat` \n col]ul gurii. Purta un fel de tunic` militar`, de culoare ro[ie [i cu guler de catifea
neagr`. |n m\na dreapt` ]inea un document oficial, pe care-l citea absent, sco]\nd, c\nd [i c\nd,
rotocoale albe de fum, cu buzele ]uguiate. Din atitudinea sa degajat`, ne puteam da seama c`
nu inten]iona s` p`r`seasc` \nc`perea prea cur\nd.
Sim]indu-mi temerile, Holmes \mi str\nse bra]ul, de parc` ar fi vrut s`-mi spun` c` situa]ia
este pe de-a-ntregul sub controlul lui . Nu eram sigur dac`, din pozi]ia unde se afla, el vedea
la fel de bine ca [i mine u[a seifului, ce nu fusese \nchis` cum trebuia, am`nunt pe care
Milverton l-ar fi putut remarca \n orice moment. M` hot`r\sem deja ca, \n cazul \n care a[ fi
fost convins c` tic`losul observa acest am`nunt, s` sar imediat asupra lui, s`-i pun paltonul pe
cap, s`-i leg m\inile [i s` las restul pe seama lui Holmes. Dar Milverton nu-[i ridica privirile
din h\rtiile sale [i le examina apatic, de parc` ar fi urm`rit pledoaria unui avocat. Speram ca,
atunci c\nd ar fi terminat de citit documentul [i de fumat ]igara, s` mearg` la culcare, dar,
\nainte de toate acestea, lucrurile au c`p`tat o alt` turnur`, care ne-a orientat f`cut s` d`m
planurilor noastre un alt curs.
De mai multe ori \l observasem pe Milverton privindu-[i ceasul [i la un moment dat chiar se
ridic` de pe scaun [i se a[ez` la loc, pufnind. Era clar c` nu-[i g`sea starea, c` a[tepta ceva [i
acel ceva \nt\rzia s` se produc`. Dar pentru nimic \n lume nu mi-a[ fi imaginat c` el [i-ar fi
putut stabili o \nt\lnire la miezul nop]ii, p\n` c\nd un sunet vag \mi ajunse la urechi, venind
dinspre verand`. Milverton arunc` h\rtiile [i st`tu drept pe scaun. Zgomotul se repet`, dup`
care se auzi un cioc`nit discret \n u[`. Milverton se ridic` s` deschid`.
- Ce faci ?, se r`]oi el. Ai \nt\rziat mai bine de jum`tate de or`.
A[adar, aceasta era explica]ia u[ii ne\ncuiate de care se temuse Holmes [i a veghei nocturne a
lui Milverton. Fo[netul u[or al unei rochii ne d`du de \n]eles c` vizitatorul \nt\rziat era o
femeie. Adineaori, c\nd Milverton se ridicase, tr`sesem la loc draperiile, dar acum, c` nu mai
riscam s` fim v`zu]i, am deschis iar`[i o fant` \ntre ele, spre a vedea ce se petrece. {antajistul \
[i ocupase iar`[i locul pe scaun, puf`ind la ]igar`. |n fruntea lui, \n lumina str`lucitoare a
becurilor din tavan st`tea o femeie \nalt` [i slab`, cu fa]a acoperit` de v`l [i o mantie \nchis`
sub b`rbie. Respira sacadat [i tremura din tot corpul, r`v`[it` de o puternic` emo]ie.
- Draga mea, urm` Milverton, m-ai f`cut s`-mi pierd noaptea a[tept\ndu-te. Sper s` fi
meritat a[teptarea, c` altfel... N-ai putut veni mai devrene, nu?
Femeia scutur` din cap, afirmativ.
- Ei, dac` n-ai putut, n-ai putut. |n]eleg c` doamna contes` este o st`p\n` aspr`, dar acum ai
prilejul s`-]i \nchei socotelile cu ea. Biata de tine, de ce tremuri \n halul `sta? Lini[te[te-te,
e totul \n ordine. Vino-]i in fire. {i acum, s` trecem la afaceri, zise el [i lu` un carne]el din
sertarul biroului. Spui c` ai cinci scrisori compromi]`toare pentru contesa d’Albert. Vrei
s` le vinzi. Eu a[ vrea s` le cump`r. P\n` acum e clar. R`m\ne doar s` stabilim un pre].
A[ dori mai \nt\i s` examinez scrisorile, s` [tiu pe ce dau banii... Doamne, Dumnezeule,
dumneata e[ti?
F`r` un cuv\nt, femeia \[i scosese v`lul [i-[i desf`cuse mantia. Chipul care-l sfredelea acum pe
Milverton degaja hot`r\re. Un chip cu un nas puternic, curbat, spr\ncene groase, ochi
sc\nteietori [i o gur` cu buzele \ncle[tate \ntr-un sur\s for]at.
- Da, eu sunt, gl`sui ea, calm`. Femeia a c`rei via]` ai ruinat-o.
Milverton r\se, dar \n inflexiunile vocii sale vibra teama :
- Ai fost at\t de \nc`p`]\nat`. De ce m-ai f`cut s` ajung aici ? Te asigur c` sunt un om
cumsecade, eu nu m-a[ atinge nici de o musc`, dar fiecare om are afacerile lui [i ce-ai fi
vrut s` fac ? Pre]ul pe care ]i l-am cerut nu era prea mare pentru dumneata. Dar pur [i
simplu nu ai vrut s`-l pl`te[ti.
- De aceea ai trimis acele scrisori so]ului meu [i el – cel mai nobil gentleman care a existat
vreodat`, un om prin fa]a c`reia nu eram vrednic` s` trec m`car – a suferit un atac de cord
fatal. Inima lui at\t de pur` [i generoas` nu a putut rezista acestei ve[ti. |]i aminte[ti c`
asear`, c\nd am venit aici, te-am implorat [i ]i-am cer[it \ndurarea, dumneata mi-ai r\s \n
fa]` a[a cum \ncerci s` faci [i acum. |ns` acum te tr`deaz` sufletul la[ pe care-l ai c` vizita
 mea te-a \nfrico[at, ]i se cite[te spaima pe buze. Nu credeai c` o s` m` mai vezi vreodat`,
dar noaptea trecut` m-a \nv`]at cum te pot \nt\lni fa]` \n fa]` [i \n singur`tate. Ei, domnule
Charles Milverton, ce ai de zis ?
- Nu-]i \nchipui c` o s` m` sperii ! m\r\i el, ridic\ndu-se \n picioare. Pot s` chem imediat
servitorii [i s` te dau pe m\na poli]iei. Am \n]elegere pentru m\nia care te-a cuprins [i
pentru doliul dumitale, dar nu-]i permite prea multe cu mine... Ie[i imediat din camer`,
c`ci nu mai avem ce discuta.
Femeia \ns` nici nu se clinti, cu acela[i z\mbet enigmatic \ntip`rit pe chip :
- Nu vei mai ruina alte vie]i, a[a cum ai ruinat-o pe a mea. {i nu vei mai fr\nge alte inimi,
a[a cum mi-ai fr\nt mie inima. Am s` scap lumea de o jivin` blestemat`. Prime[te ce ]i se
cuvine, bestie, [i asta, [i asta, [i asta !
Tr`sese fulger`tor, dintr-un pliu al rochiei, un mic revolver [i desc`rcase f`r` nici o remu[care
glonte dup` glonte \n trupul lui Milverton, de la o distan]` de mai pu]in de un metru.
Individul se \ncovoie [i apoi se pr`bu[i peste mas`, ag`]\ndu-se, \n c`dere, de h\rtiile aflate
aici. Apoi se ridic`, cl`tin\ndu-se pe picioare, mai primi un glonte [i se rostogoli pe du[umea.
- M-ai terminat !, icni el [i r`mase nemi[cat.
Femeia se uit` atent la chipul s`u schimonosit [i \[i \nfipse tocul cizmei \n obrazul buc`lat al
lui Milverton. A[tept` pu]in, dar cum nu se auzea nici un sunet, nici o mi[care, plec` spre u[`.
Am auzit fo[netul rochiei sale, apoi am sim]it o pal` de aer rece intr\nd \n camer` [i
r`zbun`toarea disp`ru...
Nici o interven]ie din partea noastr` nu l-ar fi putut salva pe Milverton, \ntruc\t rapiditatea cu
care ac]ionase femeia nu ne-ar fi permis s` o oprim \nainte de a desc`rca gloan]ele \n trupul
b`rbatului. Eram pe punctul de a ie[i din ascunzi[, c\nd am sim]it m\ina lui Holmes str\ng\ndu-mi
\ncheietura. Am \n]eles imediat motiva]ia acelui gest – nu eram implica]i \n conflictul dintre
misterioasa doamn` [i [antajist, dar justi]ia se \nf`ptuise [i nu avea rost s` ne dezv`luim prezen]a
acolo. Dar abia ce femeia plecase, c\nd Holmes, cu pa[i abia auzi]i, ajunsese deja la u[` [i o
\ncuie. |n aceea[i clip`, am auzit voci, venind din interiorul cl`dirii [i zgomot de pa[i gr`bi]i. Cu
siguran]` focurile de arm` \i treziser` pe servitori. F`r` s`-[i piard` calmul, Sherlock mers la seif,
lu` teancurile de h\rtii [i le arunc` \n [emineu, l`s\ndu-le prad` fl`c`rilor.
Cineva ap`s` pe m\nerul u[ii [i, d\ndu-[i seama c` aceasta e \ncuiat`, \ncepu s` bat` tare \n ea.
Holmes arunc` o privire rapid` prin camer`. Scrisoarea pe care Milverton o citise, \nainte s` fie
ucis, se afla, n`cl`it` de s\nge, pe mas`. Holmes o arunc` imediat \n foc, apoi lu` cheia de la u[a
care d`dea c`tre exterior, m` invit` s` trec [i o \ncuie pe dinafar`.
- Pe aici, Watson, [opti el, vom escalada zidul gr`dinii.
|ntreaga cas` era deja \n picioare, c`ci toate camerele erau luminate. U[a principal` fusese
deschis` [i o mul]ime de servitori mi[unau deja pe alee [i prin gr`din`. Unul dintre ei scoase
un r`cnet c\nd ne v`zu strecur\ndu-ne afar` din verand` [i fugi spre noi. Dar Holmes p`rea un
perfect cunosc`tor al locurilor [i [i se \ndrept` rapid direct spre zid, trec\nd pe l\ng` un p\lc de
arbu[ti. M-am ]inut dup` el, dar nici urm`ritorul nostru nu se l`sa mai prejos. Am ajuns la zid,
care avea aproape doi metri \n`l]ime. Agil, Holmes se ag`]` de el, se ridic` \n m\ini [i \ntr-o
clip` fu pe coama lui, apoi s`ri jos, ajung\nd pe b`r`g`nul ce m`rginea curtea lui Milverton.
C\nd s`-i urmez exemplul, am sim]it c` m\na servitorului mi se \ncle[teaz` de glezn`. Am
scuturat piciorul [i am reu[it s` m` eliberez din str\nsoare ; o dat` ajuns pe zid, m-am aruncat,
rostogolindu-m` prin iarb` [i zg\r\indu-mi fa]a \n ni[te tufe. Holmes m` ajut` s` m` ridic [i
am \nceput apoi s` alerg`m, um`r l\ng` um`r, pe uria[a \ntindere a c\mpiei. Abia dup` ce
pusesem \ntre noi [i urm`ritori cel pu]in doi kilometri ne-am oprit, r`sufl\nd \ntret`iat [i
ascult\nd, cu urechile ciulite. Dar era o lini[te des`v\r[it` [i nici un sunet nu tulbur` bezna
nop]ii. Cu siguran]`, ni se pierduse urma.
Diminea]a, tocmai servisem micul dejun [i ne fumam pipa matinal`, c\nd domnul Lestrade de
la Scotland Yard \[i f`cu intrarea solemn` [i impresionant` \n modestul nostru salon.
- Bun` diminea]a, domnule Holmes, spuse el, politicos. Te pot \ntreba dac` e[ti ocupat \n
momentul de fa]` ?
- Niciodat` nu sunt ocupat c\nd dumneata ai ceva s`-mi spui, z\mbi prietenul meu.
- M` g\ndeam atunci c`, dac` nu ai nimic deosebit de rezolvat, ne vei asista \ntr-un caz
remarcabil, care s-a petrecut azi-noapte la Hampstead.
- Vai de mine, se pref`cu Holmes surprins. {i despre ce este vorba ?
- O crim`, domnule. O crim` \nfior`toare. {tiu c\t e[ti de ner`bd`tor s` afli am`nunte [i de
aceea mi-ai face o mare favoare dac` ai binevoi s` m` \nso]e[ti p\n` la Appledore Towes [i
s` \mi dai pre]ioasele dumitale sfaruri. Te avertizez, nu este vorba despre o crim`
oarecare. Victima, domnul Milverton, se afla de mult \n aten]ia noastr` [i, fie vorba \ntre
noi, individul era un tic`los. Se spune despre el c` folosea scrisori compromi]`toare spre a
[antaja anumite persoane suspuse. Dar aceste scrisori au fost toate incendiate de
 criminali. Nici un obiect de valoare nu a fost luat din casa lui Milverton, ceea ce ne face
s` credem c` omul care l-a ucis este are o condi]ie material` foarte bun`, a c`rui singur`
grij` a fost, se pare, s` nu devin` obiectul [antajului victimei.
- Criminali ?, se mir` Holmes. Ai folosit pluralul ?
- Da, ai fost doi [i era c\t pe-aci s` fie prin[i asupra faptului de c`tre servitori. Avem \ns`
urmele lor de pa[i, descrierea lor, \i vom depista \n cel mai scurt timp. Primul dintre ei a
fost mai \ndem\natic, dar al doilea a fost prins de ajutorul de gr`dinar [i nu a putut fugi
dec\t dup` o scurt` \ncle[tare. E un om de statur` medie, bine cl`dit, cu f`lci p`tr`]oase,
g\tul scurt, musta]` [i purta o masc` pe ochi.
- E o descriere c\t se poate de vag`, zise Holmes. Mie se pare c` i s-ar potrivit p\n` [i lui
Watson !
- Este adev`rat, accept` inspectorul, amuzat. Omul seam`n`, \ntr-adev`r, cu doctorul
Watson.
- Totu[i, Lestrade, mi-e team` c` nu te pot ajuta. Adev`rul e c` l-am cunoscut pe acest
Milverton, c` l-am socotit \ntotdeauna unul dintre cei mai periculo[i oameni din Londra [i
c` sunt de p`rere c` exist` anumite crime de care legea nu se poate atinge [i care ar p`rea
mai cur\nd r`zbun`ri justificate. Nu, n-are rost s` insi[ti, sunt foarte hot`r\t \n aceast`
privin]`. De ast` dat`, simpatiile mele se \ndreapt` spre criminal, nu spre victim` [i prin
urmare nu m` voi ocupa de caz.
Holmes nu-mi adresase nici un cuv\nt despre tragedia la care fusesem martori, dar l-am
observat, de-a lungul \ntregii dimine]i, c` st`tea foarte \ng\ndurat, d\ndu-mi impresia unui om
care se chinuie s`-[i aminteasc` ceva. Acum tocmai ne aflam la masa de pr\nz, c\nd deodat`,
prietenul meu s`ri \n picioare, strig\nd :
- Pe Jupiter, Watson, am g`sit ! Ia-]i p`l`ria, vii cu mine!
M-am gr`bit s`-l urmez pe Baker Stret [i apoi pe Oxford Street, p\n` am ajuns aproape de
Regent Circus. Aici, pe partea st\ng` a str`zii, se afla un magazin \n ale c`rui vitrine puteai
vedea fotografii ale celebrit`]ilor [i frumuse]ilor ziei. Holmes cercet` atent una dintre ele [i,
urm\ndu-i privirea, am v`zut poza unei doamne \mbr`cate \n rochie de Curte, cu o tiar` de
diamante \mpodobindu-i fruntea marmorean`. M-am uitat la nasul curbat, la spr\ncenele
pronun]ate, la gura cu buze sub]iri [i la b`rbia voluntar`. |n clipa \n care am citit, deasupra
fotografiei, so]ia c`rui nobil [i om de stat era acea femeie, cu greu mi-am re]inut o exclama]ie
de uimire. L-am privit speriat pe Holmes, dar el, sur\z\nd, [i-a dus degetul la buze, semn c`
asupra chestiunii respective se cuvenea s` p`str`m pentru totdeauna o deplin` t`cere...