II.

Misterul din Norwood

- Din punctul de vedere al unui expert criminalist, spuse Sherlock Holmes, Londra a
devenit o urbe exagerat de plictisitoare, dup` moartea regretatului profesor Moriarty.
- M` \ndoiesc \ns` c` ai putea g`si destui cet`]eni onorabili care s`-]i \mp`rt`[easc` opinia, l-
am avertizat eu.
- Bine, bine, s` nu fiu egoist, accept` el, cu un surâs larg, \n vreme ce se ridic` de la mas`. |
ntr-adev`r, comunitatea a câ[tigat mult prin dispari]ia lui Moriarty [i singurul care a avut
de pierdut este bietul specialist care a r`mas astfel f`r` obiectul muncii. Când aveai un
astfel de rival, prima pagin` a ziarelor \]i oferea infinite posibilit`]i. Deseori, era doar un
am`nunt subtil, Watson, o urm` firav`, dar suficient` pentru a-mi da de veste c` la mijloc
era inteligen]a acestui geniu al crimei. {tirile din pres` erau pentru mine ca tremurul
pânzei pentru p`ianjen, m` avertizau de \ndat` c` Moriarty ac]iona. Ho]ii de duzin`,
atacuri brutale, crime f`r` sens, nu puteau p`rea \ntâmpl`toare pentru un om ce de]inea
anumite indicii capabile s`-i dea de \n]eles c` toate aceste fapte f`ceau parte de fapt dintr-
un uria[ plan diabolic. Pentru cineva dornic s` studieze criminalitatea organizat`, nici o
capital` european` nu oferea atâtea avantaje ca Londra. Dar acum...
Cu un zâmbet larg, Sherlock ridic` din umeri, destr`mând astfel pe dat` toat` acea stare de
tensiune pe care avusesem impresia c` ar fi dorit s-o creeze.
Discu]ia noastr` avea loc la câteva luni de la revenirea lui \n Anglia, \ntr-o perioad` când
renun]asem la re[edin]a mea [i m` \ntorsesem s` \mpart cu Holmes vechea noastr` locuin]`
din Baker Street. Un tân`r medic, pe nume Verner, \mi cump`rase mica mea locuin]` din
Kensington, oferindu-mi, f`r` s` protesteze prea mult, pre]ul piperat pe care m` aventurasem
s`-l cer – abia peste câ]iva ani aveam s`-mi explic gestul s`u, când am aflat c` Verner era o
rud` \ndep`rtat` a lui Sherlock Holmes [i c` bunul meu prieten \i d`duse banii...
Parteneriatul nostru, \n acele luni, nu a fost chiar atât de lipsit de evenimente, precum se
temea Sherlock, pentru c`, studiindu-mi notele, \mi dau seama c` din acea perioad` dateaz`
cazul documentelor fostului pre[edinte Murillo [i [ocanta aventur` a vaporului olandez cu
aburi Friesland, aventur` \n care amândoi era s` ne pierdem via]a. Natura sa rece [i mândr`
fusese oricum potrivnic` oric`rei manifest`ri de recuno[tin]` public` [i m-a conjurat chiar, \n
cei mai restrictivi termeni cu putin]` s` nu suflu o vorb` despre el, despre metodele sau
reu[itele sale – interdic]ie care, a[a cum am explicat, abia ast`zi este \ndep`rtat` \n totalitate.
Sherlock Holmes st`tea tol`nit pe scaun, dup` protestul s`u capricios [i \[i r`sfoia \n tihn`
ziarul când aten]ia ne-a fost atras` de clinchetul melodios al unui clopo]el, urmat imediat de
un zgomot ca de tob`, f`cut de cineva care b`tea puternic cu pumnul \n u[`. Am auzit u[a
deschizându-se, pa[i vijelio[i pe culoar, apoi aceia[i pa[i trop`ind pe sc`ri [i o secund` mai
târziu, un tân`r agitat, cu ochii aruncând scântei, cu p`rul r`v`[it [i respira]ia sacadat`, a n`v`lit
\n \nc`pere. Ne-a privit pe rând [i apoi, \n]elegând c` niscaiva scuze se cuvin pentru o
asemenea intrare demn` de s`lbaticii vandali, a bâguit:
- |mi pare r`u, domnule Holmes, nu fi]i sup`rat pe mine, aproape mi-am pierdut min]ile !
Eu sunt Hector McFarlane.
Vorbise atât de hot`rât de parc` simpla rostire a numelui s`u ne-ar fi l`murit atât motivul
vizitei cât [i lipsa lui de maniere, dar mi-am dat seama, privind chipul inexpresiv al lui
Holmes c` nici lui, numele gr`bitului june nu-i spunea nimic.
- Serve[te o ]igar`, domnule McFarlane, spuse Holmes, \ntinzându-i tabachera. Sunt sigur
c`, dat` fiind starea dumitale, doctorul Watson aici de fa]` ]i-ar prescrie un sedativ, nu de
alta, dar vremea a fost atât de canicular` \n ultimele zile \ncât m` tem s` nu ai probleme cu
inima dac` te mai [i agi]i atât. Acum, dac` te-ai mai lini[tit, a[ fi bucuros s` te a[ezi pe
scaunul `sta [i s` ne poveste[ti, \ncet [i calm, cine e[ti [i ce dore[ti de la noi. }i-ai spus
numele de parc` ar fi trebuit ca noi s`-l recunoa[tem, dar te asigur c` nu [tiu mai nimic
despre dumneata, poate cu excep]ia faptului c` e[ti burlac, avocat consultant, francmason
[i astmatic...
Cum eram familiarizat cu metodele deductive ale prietenului meu, nu mi-a fost s` observ
hainele dezordonate ale tân`rului, teancul de documente, medalionul pe care-l purta la ceas [i
respira]ia [uier`toare. Spre deosebire de mine, \ns`, vizitatorul \l privea uimit pe Holmes.
- Da, domnule, toate sunt exact precum spune]i [i, pe lâng` asta, pot afirma c` sunt cel mai
nefericit om din Londra! Pentru numele Domnului, nu m` l`sa]i! {i dac` vor veni s` m`
aresteze \nainte de a fi apucat s` v` dest`inui povestea mea, v` implor, convinge]i-i s` mai
a[tepte pu]in, pân` voi termina ce am de zis. M` voi duce fericit la \nchisoare dac` voi [tii
c` afar` cineva se str`duie[te s`-mi demonstreze nevinov`]ia.
- S` te aresteze? morm`i Holmes. Hm, \ncepe s` devin` interesant. {i pe ce motiv s` o fac`?
 - Sub acuza]ia c` l-a[ fi ucis pe domnul Jonas Oldacre, din Lower Norwood.
Figura expresiv` a amicului meu se destinse \ntr-o mimic` de simpatie, sub care am putut
sesiza \ns` [i o oarecare satisfac]ie.
- Ca s` vezi! {i tocmai discutam cu prietenul meu, doctorul Watson, c` ziarele noastre nu
mai au prilejul s` scrie despre fapte senza]ionale.
Tân`rul \ntinse o m\n` tremur`toare [i lu` Daily Telegraph, aflat \nc` pe genunchiul lui Holmes.
- Dac` privi]i aici, sir, ve]i vedea ce nenoricire m` mân` s` apelez la ajutorul
dumneavoastr`. Am impresia c` \n aceste clipe, numele [i povestea mea nefericit`, se afl`
pe buzele tuturor londonezilor.
Deschise ziarul [i ne ar`t` un titlu, scris cu litere de-o [chioap` :
- Uita]i, `sta este [i, cu permisiunea dumneavoastr` v` voi citi articolul. Asculta]i aici,
domnule Holmes. Titlul este «Misterioasa poveste din Lower Norwood. Dispari]ia unui
renumit antreprenor. Suspiciuni de crim` [i incendiere premeditat`. Indicii care conduc la
criminal». Este vorba despre ni[te a[a-numite indicii de care investigatorii deja se
folosesc [i [tiu, domnule Holmes, c` aceste false dovezi \i vor conduce la mine. Am fost
urm`rit \nc` din sta]ia de la London Bridge [i sunt sigur c` acum a[teapt` doar emiterea
unui mandat de arestare pe numele meu. O asemenea veste \i va zdrobi sufletul mamei,
vai, biata mea mam` ! »
|n timp ce vorbea, \[i fr`mânta mâinile, cuprins de spaim` [i se cl`tina, \nainte [i \napoi, pe scaun,
f`r` s`-[i g`seasc` lini[tea. |l priveam atent pe acest tân`r, ce fusese acuzat de comiterea unei
cumplite fapte. Era chipe[, avea p`rul de culoarea inului, piept`nat dup` ultima mod`, [i ochii
alba[tri, sfredelitori, obrajii proasp`t ra[i [i buze senzuale. Nu p`rea s` aib` mai mult de 27 de ani
[i \n general, \nf`]i[area lui era cea a unui gentleman. |n buzunarul pardesiului s`u sub]ire se z`rea
un teanc de acte [i hârtii, care-i tr`dau profesia.
- Trebuie a[adar s` folosim pu]inul timp pe care-l avem la dispozi]ie, spuse Holmes.
Watson, e[ti amabil s` iei ziarul [i s`-mi cite[ti paragraful \n discu]ie ?
Am ridicat ziarul [i am \nceput s` parcurg, cu glas tare, articolul indicat de junele McFarlane:

“Ieri noapte sau la primele ore ale dimine]ii de azi, un incident \ngrozitor s-a petrecut la
Lower Norwood, toate datele existente pân` \n prezent pledând \n favoarea unei singure
ipoteze : crim` cu premeditare. Domnul Jonas Oldacre este un binecunoscut locuitor al
acestui cartier, unde [i-a desf`[urat timp de mul]i ani activitatea de antreprenor. Burlac
convins, \n etate de 52 de ani, domnul Oldacre locuia la vila Deep Dene, la cap`tul str`zii
Sydenham [i avea reputa]ia unui om excentric, misterios [i retras. De[i de câ]iva ani el se
retr`sese practic din afaceri, dup` ce investise o avere considerabil` \n construc]ii, \n spatele
vilei sale mai func]iona \nc` o fabric` de cherestea. Noaptea trecut`, vecinii au dat alarma,
dup` ce mai multe gr`mezi de lemn de aici au luat foc. Pompierii au venit rapid la locul
incendiului, dar lemnul, fiind uscat, a ars imediat [i fl`c`rile nu au putut fi stinse decât dup`
ce mormanele de cherestea au ars \n \ntregime. Pân` la acest punct, se p`rea c` lucrurile se
\ncadrau \n categoria incidentelor obi[nuite, dar dovezi de ultim` or` par s` justifice ipoteza
unui act criminal. |n primul rând, to]i au fost surprin[i de absen]a de la locul dezastrului a
proprietarului fabricii [i, dup` ce au f`cut investiga]ii de rutin`, poli]i[tii au ajuns la concluzia
c` onorabilul domn Oldacre disp`ruse de acas` ! Examinarea camerei sale a demonstrat c`
patul era neatins, c` un seif care se g`sea \n dormitor fusese deschis [i c` mai multe
documente importante z`ceau \mpr`[tiate prin camer`. Ceea ce i-a surprins \ns` cel mai tare
pe investigatori a fost \ns` descoperirea urmelor unei lupte : urme de sânge pe du[umea [i pe
pere]i, al`turi de un baston pe mânerul c`ruia se distingeau, de asemenea, pete sângerii. Se
[tie c` domnul Jonas Oldacre primise un vizitator, la o or` târzie din noapte, \n camera sa de
dormit [i c` bastonul a fost identificat ca apar]inând tân`rului avocat londonez John Hector
McFarlane, membru al firmei de avocatur` Graham&McFarlane, de pe Gresham Buildings
426, districtul po[tal East Central. Poli]ia crede c` se afl` \n posesia dovezilor ce
demonstreaz` motiva]iile ce stau \n spatele acestei crime [i cu siguran]` c` noi dezv`luiri
senza]ionale vor urma.
ULTIMA OR~. La ora când ziarul nostru intr` la tipar circul` zvonul c` John Hector
McFarlane ar fi fost deja arestat, sub acuza]ia de crim` cu premeditare. Oricum, cert este c`
un mandat \n acest sens a fost deja eliberat. Am aflat totodat` [i alte detalii oribile asupra
circumstan]elor comiterii crimei. Astfel, pe lâng` faptul c` \n dormitorul victimei, aflat la
parter, se dusese \ntr-adev`r o lupt`, s-a mai aflat c` ferestrele au fost g`site larg deschise [i c`
s-au g`sit urme ale unui obiect voluminos, ce a fost probabil târât spre gr`mada de cherestea.
Poli]i[tii presupun c` r`m`[i]ele carbonizate descoperite printre lemnele arse ar fi ale lui
Oldacre, acesta fiind mai \ntâi ucis \n cas`, apoi aruncat pe fereastr` [i c`rat spre stivele de
cherestea, c`rora li s-a dat foc, pentru [tergerea oric`rei urme a crimei. Ancheta a fost
 \ncredin]at` experimentatului inspector Lestrade, din cadrul Scotland Yard, care desigur c` va
aduna toate dovezile, cu energia [i perspicacitatea-i recunoscut`.
Sherlock Holmes ascultase articolul citit de mine cu ochii \nchi[i, c`utând parc` s` \i extrag`
substan]a [i s` discearn` mai mult decât cuvintele l`sau s` se \n]eleag`.
- Cazul are cu siguran]` unele aspecte interesante, spuse el, \ntr-un târziu, aproape total
lipsit de vlag`, a[a cum obi[nuia de fiecare dat`, \nainte s` se arunce \ntr-o tirad` bine
argumentat`. Pot s` te \ntreb, domnule McFarlane, cum de e[ti \nc` liber, de vreme ce se
pare c` sunt destul dovezi care s` justifice re]inerea dumitale ?
- Locuiesc la Torrington Lodge, Blackheath, \mpreun` cu p`rin]ii mei, domnule Holmes,
dar seara trecut`, având de \ncheiat ni[te socoteli cu onorabilul Jonas Oldacre, am r`mas
la hotelul din Norwood [i am venit la \ntâlnirea de afaceri direct de acolo. Nu am [tiut
nimic despre chestiunea asta pân` când, urcându-m` \n tren, am citit, \n ziarul pe care un
c`l`tor \l ]inea \n mâini, titlurile acelea de pe prima pagin`. Imediat mi-am dat seama \n ce
primejdie m` aflu [i m-am gr`bit s`-mi \ncredin]ez soarta priceperii dumneavoastr`,
jurându-v` c` sunt nevinovat. Nu am nici o \ndoial` c` dac` a[ fi fost acas` sau la birou, m-
ar fi arestat pân` acum. De altfel, un om m-a urm`rit de la sta]ia London Bridge [i cu
siguran]`... Doamne, ce-i asta ? se \ntrerupse el, speriat.
Se auzise sunetul zglobiu al clopo]elului de la intrare, urmat aproape instantaneu de un
zgomot ap`sat de pa[i, ce p`reau s` urce sc`rile. Dup` câteva clipe, vechea noastr` cuno[tin]`,
Lestrade, \[i f`cu apari]ia \n prag. Peste um`rul s`u am z`rit siluetele a doi poli]i[ti, care
r`m`seser` pe holul de la etaj.
- Domnul John Hector McFarlane? \ntreb` Lestrade.
Nefericitul tân`r se ridic`, cu o expresie de spaim` \ntip`rit` pe chip.
- V` arestez pentru uciderea cu premeditare a domnului Jonas Oldacre, din Lower
Norwood.
McFarlane se \ntoarse spre noi, ridicând bra]ele, \ntr-un gest care implora mil`, [i se pr`bu[i
apoi, ca fulgerat, pe scaun.
- Stai pu]in, Lestrade, spuse Holmes. O jum`tate de or` \n plus sau \n minus nu mai
conteaz` acum, a[a c` mai ai r`bdare, te rog, fiindc` tân`rul gentleman tocmai ne povestea
cum [i-a petrecut seara [i cred c` relatarea lui ar putea face lumin` \n aceast` poveste
\ncâlcit`.
- Cred c` nu va fi greu s` l`murim povestea, sir, ripost` Lestrade, ne\ndur`tor.
- - Tocmai de aceea, cu permisiunea dumitale, a[ dori s` aud relatarea faptelor, f`cut` chiar
de el.
- Domnule Holmes, mi-ar fi greu s` v` refuz, se \nmuie detectivul, fiindc` ne-a]i fost de
mare folos, \n atâtea rânduri, \n trecut [i cei de la Scotland Yard v` sunt recunosc`tori. |n
acela[i timp \ns`, g`sesc de cuviin]` s` r`mân cu arestatul [i sunt nevoit s`-i reamintesc c`
orice va spune ar putea fi folosit \mpotriva lui.
- Nici nu-mi doresc altceva decât s` m` asculta]i [i s` afla]i adev`rul, accept` tân`rul
McFarlane, dintr-o dat` mai \nviorat.
- |[i dau fix jum`tate de or`, zise Lestrade, privindu-[i ceasul.
- |n primul rând trebuie s` v` spun c` nu [tiam nimic despre domnul Jonas Oldacre. Numele
lui \mi era familiar, \ntrucât tat`l meu a f`cut cândva afaceri cu el, dar dup` aceea,
drumurile lor s-au desp`r]it. Am fost de aceea foarte surprins când, ieri, pe la ora trei
dup`-amiaza, Oldacre a intrat \n biroul meu. Dar [i mai uimit aveam s` fiu aflând motivul
vizitei sale. }inea \n mâini câteva coli de hârtie, acoperite cu un scris m`runt [i neglijent –
iat`-le aici – adaug` tân`rul, punând pe mas` foile respective. «Acesta este testamentul
meu », mi-a spus. « A[ dori, domnule McFarlane, s`-l transcrii [i s`-l [tampilezi, pentru a-
i da o form` legal`. Voi sta aici cât timp \l vei redacta”. Am l`sat balt` activitatea mea de
pân` atunci, spre a nu-l refuza, [i m-am apucat s` rescriu testamentul nea[teptatului meu
vizitator. Nu mic` mi-a fost mirarea v`zând c` \mi l`sa aproape \ntreaga sa avere mie.
Desigur c` atunci când am citit asta, am c`utat \ntreb`tor spre acest om care se agita ca o
nev`stuic` [i i-am z`rit ochii de culoarea o]elului, a]in]i]i asupra mea, cu o expresie
amuzat`. Nu-mi venea s` cred c` avea inten]ii serioase \n leg`tur` cu mo[tenirea, dar el
mi-a explicat c` era un burlac f`r` nici o rud` \n via]`, c` \mi cunoscuse p`rin]ii \n tinere]e
[i c` auzise despre mine c` a[ fi un tân`r foarte promi]`tor [i talentat. |n mâinile mele, m`
l`muri el, era sigur c` banii s`i [i-ar fi g`sit cea mai bun` utilizare. Desigur c` abia am
putut \ng`ima câteva mul]umiri, dup` care el a semnat, cum se cuvine, testamentul oficial,
\n prezen]a secretarului meu. Iat` [i acest testament, scris pe hârtie albastr`, cu antet,
compara]i-l cu cel original, scris de mâna lui Oldacre. Apoi, generosul meu oaspete m-a
informat c` mai erau o serie de documente – contracte de construc]ii, acte de proprietate,
ipoteci, chitan]e, pe care trebuia s` le preiau personal [i m-a rugat s` vin seara la re[edin]a
 sa spre a mi le \nmâna, zicând c` nu vrea s` lase treaba doar pe jum`tate f`cut`. «{i \nc` un
lucru, b`iete : s` nu sufli o vorbuli]` p`rin]ilor t`i, pân` ce nu punem la punct toat`
afacerea. Hai s` le facem o mic` surpriz`, de care s` o fie pe urm` tare bucuro[i!”, m-a
avertizat el, la desp`r]ire [i nu a plecat pân` nu i-am promis c` o s` p`strez secretul fa]` de
ai mei. V` imagina]i, domnule Holmes, c`, dat` fiind situa]ia, nu i-a[ fi putut refuza nimic
binef`c`torului meu [i de aceea nici nu m` gândeam s` nu-i \ndeplinesc toate dorin]ele.
Am trimis o telegram` mamei, spunându-i c` afaceri importante m` oblig` s` \ntârzii [i c`
nu [tiam cât de târziu m` voi \ntoarce acas`. Domnul Oldacre \mi dest`inuise c` i-ar face
pl`cere s` servim \mpreun` cina, dar nu mai devreme de nou`, c`ci nu va fi acas` pân` la
ora aceea. Mi-a fost \ns` destul de greu s`-i g`sesc locuin]a [i când am ajuns era aproape
nou` [i jum`tate. L-am g`sit...
- O clip`, \l opri Holmes. Cine ]i-a deschis u[a?
- O femeie \ntre dou` vârste, probabil menajera, am b`nuit eu.
- {i b`nuiesc c` te-a \ntrebat cum te cheam`...
- Exact, \ncuviin]` McFarlane.
- A[a... Spune mai departe, te rog !
Tân`rul \[i [terse fruntea transpirat` [i continu` :
- Am fost invitat de c`tre menajer` \ntr-un living, unde m` a[tepta o cin` frugal`. Dup`
aceea, domnul Jonas Oldacre m-a condus \n dormitorul s`u, unde se g`sea un seif imens.
L-a deschis [i a scos de acolo un vraf de documente, pe care le-am examinat \mpreun`.
Am terminat abia \nainte ca orologiul s` bat` miezul nop]ii. M-am mirat foarte mult când
l-am auzit rugându-m` s` ies pe fereastr`, care fusese deschis` toat` seara, spre a nu o mai
deranja pe menajer`.
- Storurile erau trase? se interes` Holmes.
- Nu sunt sigur, dar cred c` doar pe jum`tate ridicate... Da, \mi amintesc c` le-a tras pentru a
putea deschide mai larg fereastra. Când s` plec, nu-mi g`seam bastonul [i el mi-a spus,
bine dispus : « N-ai grij`, b`iete, de acum te po]i sprijini \n averea mea, care este mult mai
sigur` decât bastonul t`u. Mai vii tu pe aici, o s` ]i-l \napoiez cu siguran]` ». L-am l`sat \n
dormitor, cu seiful [i fereastra deschis`, cu hârtiile aranjate pe categorii, pe mas`. Era atât
de târziu \ncât nu m` mai puteam \napoia la Blackheath, astfel \ncât am decis s` \nnoptez
 la Anerley Arms [i nu am mai [tiut ce s-a \ntâmplat cu bietul b`trân pân` ce diminea]`,
privirile mi-au c`zut pe ziar...
- A]i avea ceva de \ntrebat, domnule Holmes ? spuse Lestrade, ale c`rui sprâncene se
\ncruntaser` o dat` sau de dou` ori, \n vreme ce asculta cuvintele acuzatului.
- Nu \nainte de a face mai \ntâi o vizit` la Blackneath !
- Vre]i s` spune]i la Norwood, \l corect` Lestrade.
- A, da, a[a voiam s` zic! \ncuviin]` Holmes, cu zâmbetul s`u enigmatic \ntip`rit pe chip.
Lestrade, care [tia din experien]` c` mintea str`lucit` a prietenului meu, intuia lucruri
impenetrabile pentru al]i oameni, \l privi curios.
- Cred totu[i c` va trebui s` discut`m pu]in, \nainte de a pleca, domnule Holmes, spuse el [i,
r`sucindu-se spre McFarlane, \l anun]` : Doi dintre adjunc]ii mei sunt la u[` [i o tr`sur` ne
a[teapt` \n fa]a casei.
Nefericitul tân`r se ridic` [i dup` ce ne arunc` o ultim` privire rug`toare, p`[i spre u[`.
Sergen]ii \l conduser` la tr`sur`, dar Lestrade r`mase cu noi.
Holmes ridicase paginile mâzg`lite de Oldacre [i le examina cu v`dit interes.
- Sunt câteva lucruri importante de spus, vizavi de acest testament, nu crezi, Lestrade ?,
\l \ntreb` el, \mpingând foile c`tre detectiv. Ofi]erul le privi confuz.
- Pot s` citesc doar primele rânduri de pe pagina \ntâi [i frazele astea, de pe a doua, plus
\nc` unul sau dou` rânduri de la sfâr[it. Acestea sunt scrise cite], dar restul testamentului
pare scris foarte ne\ngrijit [i sunt câteva fraze total indescifrabile.
- {i ce \n]elegi din asta ? \ntreb` Holmes.
- P`i... ce s` \n]eleg ?
- E simplu! Testamentul a fost scris \n tren! Scrisul cite] reprezint` sta]iile, iar mâzg`liturile
astea au fost cauzate de hurduc`turile trenului. Iar un expert \n circula]ia feroviar` \]i va
spune c` este vorba chiar de o curs` suburban`, \ntrucât doar \n vecin`tatea unui
ora[ mare, precum Londra, po]i \ntâlni o succesiune a[a de rapid` de halte. {i dac`
presupunem c` aceast` c`l`torie a fost dedicat` \n totalitate scrierii testamentului, a[ paria
c` trenul era un expres care nu a oprit decât o dat` \ntre Norwood [i London Bridge.
Lestrade \nceput s` râd`.
- M` simt complet dep`[it când \ncepi s`-]i expui teoriile, domnule Holmes, spuse el. Dar
tot nu \n]eleg cu ce ne-ar ajuta cunoa[terea acestor lucruri, \n rezolvarea cazului, spuse el,
cl`tinând din cap, a ne\ncredere.
- Ei, bine, putem deduce c` Jonas Oldacre [i-a scris ultimele sale dorin]e chiar \n timpul
c`l`toriei spre biroul tân`rului s`u mo[tenitor. Pare curios totu[i c` un om s-a apucat s`
\ntocmeasc` un document atât de important \ntr-un mod atât de bizar... Asta m` face s`
cred c` b`trânul Oldacre era convins c` actul nu-i va fi de mare trebuin]`. {i un om n-ar fi
procedat astfel decât dac` ar fi inten]ionat ca acest testament s` nu fie niciodat` de folos
cuiva...
- A[ zice mai degrab` c` prin testamentul `sta [i-a semnat propria sentin]` de condamnare la
moarte, replic` Lestrade.
- Crezi asta ?
- Dumneata nu crezi ?
- Sincer s` fiu, cazul nu-mi este foarte clar, de[i nu exclud c` s-ar putea s` ai dreptate...
- Cum? Nu ]i se pare clar? Of, dar dac` `sta nu e clar, ce ar mai putea fi atunci? Avem toate
datele problemei [i ele se potrivesc de minune. Iat`, avem un tân`r care afl` deodat` c`,
dac` un anume b`trân trece Styxul, el va mo[teni o avere. {i ce face ? Desigur, g`se[te un
pretext oarecare s`-l \ntâlneasc` pe binef`c`torul s`u \n miez de noapte, departe de priviri
indiscrete. A[teapt` pân` ce singura persoan` din cas`, menajera, pleac` la culcare [i,
profitând de faptul c` a r`mas doar cu victima sa, o ucide cu sânge rece, \i arde
cadavrul \n gr`mada de lemne [i pleac` \n grab` spre un hotel din apropiere. Exist` pu]ine
pete de sânge \n camer` [i pe baston probabil fiindc` individul dorea s` comit` o crim` cât
mai « curat` » [i spera ca, dac` trupul va fi fost mistuit definitiv de fl`c`ri, s` nu mai existe
nici o urm` a uciderii b`trânului, urm` care desigur c` ne-ar fi condus la uciga[. Nu este
\ndeajuns de clar ?
- M` tem, bunul meu Lestrade, c` este chiar un pic prea clar, dac` \n]elegi ce vreau s` zic,
zâmbi Holmes. Din p`cate, deseori nu adaugi [i imagina]ie marilor calit`]i cu care ai
fost \nzestrat... Dac` ai putea s` te pui, m`car pentru câteva minute, \n pielea acestui tân`r,
ai alege oare chiar prima noapte dup` ce ai intrat \n posesia testamentului pentru a-]i
ucide binef`c`torul ? Chiar ai fi atât de ner`bd`tor ? Nu ]i s-ar p`rea c` aceste dou`
evenimente se succed unul celuilalt prea repede? {i apoi ]i-ai alege, spre a-]i duce la
 \ndeplinire mâr[avul plan, un moment \n care nu e[ti singur cu victima, ci \n cas` se mai
afl` [i o servitoare, ce \]i cunoa[te identitatea ? Ca s` nu mai vorbim de cât de neglijent ai
putea fi ca, dup` ce te-ai chinuit s` târ`[ti atât trupul solid al victimei, spre a [terge prin
foc orice urm` a faptei tale, s`-]i la[i totul bastonul, arma crimei, la loc vizibil, de parc` ai
fi vrut cu tot dinadinsul s` le ar`]i poli]i[tilor c` tu e[ti asasinul ! Recunoa[te, Lestrade, c`
asemenea lucruri nu le-ar face nimeni...
- Dar domnule Holmes, fiindc` vorbea]i de baston... [ti]i la fel de bine ca [i mine c` un
criminal este deseori tulburat [i s`vâr[e[te lucruri pe care un om cu capul limpede le-ar
evita. Probabil c` [i-a dat seama c` a uitat bastonul la locul crimei, dar s-a temut s` se
\napoieze dup` el. Oferi]i-mi o alt` teorie care se potriveasc` mai bine datelor avute de
noi.
- }i-a[ putea oferi [i o duzin` de teorii, dac` vrei ! exclam` Holmes. De pild`, este foarte
posibil [i chiar probabil ca, \n vreme ce b`trânul \i prezenta lui McFarlane acele
documente foarte valoroase, un vagabond s` fi trecut pe strad` [i s` fi asistat, \ntâmpl`tor,
la scen`, fereastra fiind pe jum`tate deschis`. McFarlane iese din cas`, vagabondul se
strecoar` pe geam, \nha]` bastonul pe care neglijentul tân`r \l uitase, \l ucide cu sânge rece
pe Oldacre [i apoi d` foc cadavrului.
- {i ce motiv ar fi avut s`-l ard` ?
- Acela[i pe care l-ar fi avut [i McFarlane!
- S` [tearg` urmele capabile s`-l incrimineze...
- Poate c` vagabondul ar fi dorit s` ascund` chiar crima \n sine!
- {i de ce nu a furat nimic ?
- Fiindc` [i-a dat seama c` hârtiile acelea, nefiind pe numele s`u, nu valoreaz` nimic pentru
el.
Lestrade scutur` ne\ncrez`tor din cap dar f`cu acest gest cu mai pu]in` convingere decât
adineaori.
- Bine, domnule Holmes, dumneata po]i s`-l cau]i pe vagabondul `sta, dar pân`-l g`se[ti,
suspectul r`mâne \n custodia noastr`. Viitorul va demonstra care dintre noi a avut
dreptate. Dar nu uita un am`nunt, sir : c` pân` la urm`, din câte cunosc, nici unul dintre
actele b`trânului Oldacre nu a disp`rut [i c` junele McFarlane ar fi fost singurul om
 interesat s` nu dispar`, de vreme ce el era mo[tenitorul b`trânului [i ar fi intrat \n posesia
lor indiferent de situa]ie.
Amicul meu p`ru impresionat de observa]ia lui Lestrade.
- Nu pot nega, admise el, c` dovezille par s` \ncline serios balan]a \n favoarea teoriei
duminale. Vreau doar s`-]i spun c` mai exist` [i alte ipoteze posibile. Dar, cum ai spus,
viitorul va decide ! Acum mergi s`n`tos [i te asigur c` \n cursul zilei \]i voi face o vizit` la
Norwood, spre a vedea cum stai cu cercet`rile.
Dup` plecarea detectivului, Sherlock se ridic` [i \ncepu s` se preg`teasc` pentru activitatea pe
care urma s` o \ntreprind`, cu aerul alert al unui om ce abia a[teapt` s` duc` la bun sfâr[it
lucrul \nceput.
- Primul meu drum, Watson, vorbi el, \n vreme ce-[i punea redingota m` va purta, a[a cum
am spus, c`tre Blackheath.
- De ce nu spre Norwood?
- Pentru c` \n cazul de fa]` exist` un incident legat \ndeaproape de alt incident. Poli]ia a
f`cut gre[eala de a se concentra exclusiv asupra acestuia din urm`, \ntrucât el s-a petrecut
la locul crimei. Dar este evident c` modalitatea logic` \n abordarea cazului este de a face
pu]in` lumin` asupra primului incident – acel curios testament, \ntocmit \n prip`, [i
destinat unui mo[tenitor total nea[teptat. Poate c` ne va simplica mult cercet`rile
ulterioare. Nu, dragul meu prieten, nu cred c` o s` m` po]i ajuta. Nu \ntrez`resc nici urm`
de pericol, \]i dai seama c` altfel nici nu mi-ar fi trecut prin cap s` plec acolo singur.
N`d`jduiesc c`, atunci când ne vom revedea, desear`, s`-]i pot spune c` am reu[it s`-l ajut
pe acest tân`r nefericit, care mi-a cerut atât de st`ruitor protec]ia.
Orele erau târzii când Holmes s-a \ntors [i mi-am dat seama imediat, aruncând o privire spre
chipul lui palid [i speriat, c` marile speran]e ce-l \nsufle]iser` de diminea]` nu se \mpliniser`.
Timp de o or`, cânt` la vioar`, de parc` ar fi vrut s`-[i \mblânzeasc` temerile ce-l fr`mântau [i
abia apoi, mai lini[tit, \ncepu s`-mi povesteasc` \n detaliu voiajul s`u de peste zi.
- A mers totul prost, Watson, cum nu se poate mai prost. Am \ncercat eu s`-l contrazic pe
Lestrade, dar pe cuvânt, m` tem c` amicul nostru este pe drumul cel bun, iar noi am
apucat o pist` fals`. Instinctele mele m` \ndemn` s` cred ceva, dar faptele m` contrazic [i
tare mi-e team` c` jura]ii britanici n-o s` aib` atâta dram de minte \ncât s` prefere
supozi]iile mele dovezilor aduse de Lestrade.
- Ai fost la Blackheath?
- Da, Watson, am mers acolo [i am descoperit foarte repede c` r`posatul Oldacre era un
nemernic de cea mai joas` spe]`. Tat`l lui McFarlane plecase s`-[i caute fiul, doar mama
tân`rului avocat era acas`. O persoan` mic`, ne\nsemnat`, cu ochii alba[tri, tremurând toat`
de spaim` [i indignare. Desigur, nu admitea \n ruptul capului ca odrasla ei s` fie vinovat`
[i nici nu d`dea vreun semn c` ar fi regretat dispari]ia lui Oldacre. Dimpotriv`, mi-a vorbit
cu atâta du[m`nie despre el \ncât m` gândesc c`, dac` ar fi procedat la fel de fa]` cu
poli]i[tii, ar fi \ngreunat vizibil soarta fiului ei. Nu de alta, dar investigatorii ar fi putut
chiar presupune c` tân`rul fusese mânat de mama lui, care-l ura pe Oldacre, s`-l omoare
pe acesta ! « Era mai curând o fiar` malefic` decât un om [i \ntotdeauna a fost a[a, \nc`
din tinere]e », mi-a spus femeia. « |l cunoa[te]i de atâta timp ? » am \ntrebat [i mi-a
r`spuns c`-l [tie, \ntr-adev`r de zeci de ani. Ba am aflat c` Oldacre fusese logodit cu ea !
« Slav` Domnului, spunea, c` am avut inspira]ia de a-l refuza, ca s` m` m`rit cu un b`rbat
mai s`rac dar cumsecade. Eram logodit` cu el, când am auzit, de la oameni, c` Oldacre
aruncase o pisic` fl`mând` \ntr-un porumbar. Am fost atât de [ocat` de cruzimea lui \ncât
nu am mai vrut s` am deloc de-a face cu un asemenea psihopat ». S-a \ndreptat apoi spre
un birou [i a scos din sertar o fotografie, \n]epat` [i crestat` cu cu]itul. “Este fotografia
mea, de când eram tân`r`. Mi-a trimis-o astfel, \nso]it` de ni[te blesteme teribile, chiar \n
diminea]a nun]ii mele ». « Ei, am lini[tit-o eu, dar cel pu]in pân` la urm` v-a iertat, de
vreme ce [i-a l`sat mo[tenirea fiului dumneavoastr` ». « Nici eu, nici John, nu vrem nimic
de la tic`losul de Jonas Oldacre, fie el viu sau mort ! », a strigat femeia, cu hot`râre.
« Exist` un Dumnezeu \n ceruri, domnule Holmes [i acest Dumnezeu care l-a pedepsit pe
netrebnicul de Oldacre, pentru f`r`delegile lui, va ar`ta [i c` mâinile fiului meu nu sunt
p`tate de sângele acelui p`c`tos ». Ce s`-]i mai spun, am \ncercat una sau dou` piste, dar
n-am putut g`si nici un indiciu care s` vin` \n sprijinul ipotezei mele, \n schimb am g`sit
câteva \mpotriva ei ! A[a c` am l`sat-o balt` [i m-am \ndreptat spre Norwood. Locuin]a lui
Oldacre, Deep Dene House, este o vil` foarte vast`, din c`r`mid`, având \n fa]` o peluz`
plin` de flori. |n dreapta ei, la oarece distan]` fa]` de strad` se afla fabrica de cherestea
care a fost mistuit` de fl`c`ri azi-noapte. Mi-am desenat \n carne]el o schi]` a locurilor.
Uite, fereastra asta din stânga este cea care a fost g`sit` deschis`, la dormitorul victimei.
Precum observi, cineva care trece pe drum poate vedea ce se \ntâmpl` \n camer`. Este
singurul motiv de consolare pe care l-am g`sit azi, singurul element ce s-a potrivit cu
presupunerile mele. Lestrade nu [i-a f`cut apari]ia, dar adjunctul s`u m-a \ntov`r`[it.
Poli]i[tii tocmai g`siser` ni[te indicii formidabile, ce demonstreaz` c` r`m`[i]ele
carbonizate \i apar]ineau \ntr-adev`r lui Oldacre : r`scolind prin mormanele de cenu[`, ei
au scos la iveal` mai multe buc`]i rotunde de metal, care s-au dovedit a fi nasturi de
pantoloni. Am observat c` unul dintre ei era marcat cu numele ‘Hyams’, despre care se
[tie c` a fost \ntotdeauna croitorul familiei Oldacre. Am cercetat apoi cu luare aminte
peluza, \n speran]a c` voi mai distinge urme de pa[i sau alte indicii, dar seceta asta a f`cut
p`mântul tare ca roca [i n-am putut g`si nimic. Singurul lucru cert e c` trupul lui Oldacre a
fost târât, de-a lungul unei alei, pân` la gr`mada de lemne. {i acest fapt confirm` teoria
oficial`. Topit de c`ldura canicular`, am cercetat pas cu pas terenul, de-a lungul aleii, dar
dup` o or` m` aflam, din punct de vedere al investiga]iei, tot acolo de unde pornisem...
Dup` acest fiasco, am mers \n dormitor, [i am continuat s` caut indicii. Petele de sânge era
mici [i decolorate, dar proaspete, f`r` nici o \ndoial`. Bastonul fusese mutat din locul unde
\l g`siser` investigatorii, dar [i pe el petele sângerii abia se vedeau. Cu siguran]`, apar]ine
junelui McFarlane, de altfel chiar [i acesta a recunoscut... Pe carpet` am distins urmele
celor doi b`rba]i, dar nu [i a unei a treia persoane, adic` \nc` un plus pentru Lestrade [i un
minus pentru noi. Amicul nostru detectiv marcheaz` mereu, \n vreme ce noi nu reu[im s`
ne urnim din loc... Dar am g`sit totu[i ceva care s` ne dea speran]e, trebuie s` recuno[ti c`
tot e mai bine decât nimic. Examinând actele scoase din seif [i risipite pe mas`, am v`zut
c` hârtiile fuseser` puse \n plicuri sigilate, unul sau dou` dintre acestea fiind deschise de
poli]ie. Aceste acte nu sunt, din câte mi-am dat seama, de prea mare valoare, [i de altfel
documentele bancare arat` c` domnul Oldacre nu st`tea cu finan]ele atât de bine precum
d`dea de \n]eles. Dar am impresia c` nu toate actele b`trânului se aflau acolo [i c` unele,
probabil cele mai valoroase, disp`ruser`. Aceasta este raza de speran]` de care-]i vorbeam.
Dac` reu[im s` demonstr`m lipsa acestor valori, demont`m argumentul lui Lestrade, c`ci
cine ar fi avut interes s` fure asemenea acte de vreme ce [tia c` oricum mo[tenirea este
toat` a lui ? |n final, dup` ce am cercetat \n am`nun]ime toate col]urile camerei, f`r` s` mai
g`sesc nimic interesant, mi-am \ndreptat aten]ia asupra menajerei. O cheam` Lexington [i
este o persoan` negricioas` [i pipernicit`, care prive[te cu suspiciune pe toat` lumea. Sunt
convins c` ar fi putut s` ne dest`inuie multe lucruri interesante, dac` ar fi vrut... Dar s-a
 \nc`p`]ânat s` tac`. A recunoscut c` \i deschisese u[a tân`rului vizitator la nou` [i jum`tate
[i c` acesta \i l`sase p`l`ria. |n timp ce-mi vorbea, se v`ita c` mai bine i s-ar fi uscat mâna
decât s`-l fi l`sat s` intre, dac` ar fi [tiut ce gânduri criminale are acesta. Pe la zece [i
jum`tate, plecase la culcare. Camera ei aflându-se \n partea opus` a vilei, nu auzise nici
un zgomot, ba fusese trezit` de vecini atunci când izbucnise focul [i aflase pe urm` c`
bietul ei st`pân fusese asasinat. Dac` avea du[mani ? Ei, toat` lumea are, spunea ea, [i
probabil [i st`pânul ei, de[i acesta nu avea decât un cerc foarte restrâns de cuno[tin]e,
fiind din fire mai retras. V`zuse nasturii [i \ncuviin]ase c` proveneau de la costumul pe
care Oldacre \l purtase \n noaptea precedent`. Cheresteaua era uscat`, c`ci nu mai plouase
de o lun`, a[a c` a ars rapid [i, când ea a ajuns \n curte, fl`c`rile cuprinseser` tot lemnul [i
mirosea puternic a carne ars`. Femeia mai spunea c` nu [tie nimic despre documentele lui
Oldacre, nici despre afacerile sale personale... Prin urmare, dragul meu Watson, iat`
raportul e[ecului meu. {i totu[i, [i totu[i, strig` el, scuturând palmele ca [i cum s-ar fi
luptat cu un du[man nev`zut, {TIU c` ceva nu e \n regul`. O simt \n sufletul meu! Ceva nu
se leag` [i menajera cunoa[te acest mic am`nunt care ar putea face lumin`. Am observat o
ezitare \n privirea ei, de parc` ar fi [tiut ceva [i nu vrea s` dest`inuie secretul. Oricum, de-
ajuns cu vorba! Dar mi-e team` c` dac` soarta nu ne va scoate \n cale vreun indiciu
providen]ial, enigma crimei de la Norwood nu va figura niciodat` \n acea cronic` a
succeselor noastre, pe care publicul londonez va avea, mai devreme sau mai târziu, ocazia
de a o savura.
- Dar crezi c` atitudinea lui McFarlane, comportamentul s`u irepro[abil \n societate, nu va
cânt`ri deloc \n ochii jura]ilor ?
- Este o chestiune delicat`, Watson. |]i aminte[ti de Bert Stevens, acel cumplit uciga[ care
ne-a solicitat sprijinul, \n ’87 ? A existat oare un b`rbat mai cumsecade [i mai manierat?
{i totu[i, s-a dovedit c` el s`vâr[ise crima pentru care fusese acuzat.
- Mda... corect!
- A[a c`, dac` nu reu[im s` deslu[im i]ele acestei pove[ti, bietul McFarlane e pierdut. Cu
greu ai putea g`si indiciu care s` nu-l acuze [i probabil c` investiga]iile ulterioare vor
strânge [i mai mult la]ul \n jurul s`u. Dar apropo, mi-am amintit un am`nunt ciudat, vizavi
de documentele lui Oldacre, care ne-ar putea fi de folos. Uitându-m` prin chitan]e, am
remarcat c` starea precar` a finan]elor victimei se datora cecurilor semnate, \n ultimul an,
 pe numele unui anume domn Cornelius. Tare a[ vrea s` [tiu cine este acest misterios
personaj, cu care un antreprenor retras din activitate \ncheie tranzac]ii de mii de lire
sterline. E posibil s` fie [i el implicat \n povestea noastr` ? Cornelius ar putea fi un agent
de burs`, dar nu am g`sit nici un document care s` justifice plata acestor mari sume de
bani. |n lipsa altor dovezi, cercet`rile m` vor conduce spre banca de unde acest domn a
\ncasat cecurile. Dar m` gândesc cu groaz`, drag` prietene, c` acest caz se va \ncheia
tragic pentru s`rmanul McFarlane, ce va fi spânzurat de intransigentul Lestrade, \ntru
gloria Scotland Yard-ului, pân` s` deslu[im noi misterul.
Nu [tiam de cât timp inimosul Sherlock nu mai pusese gean` pe gean`, dar când am coborât s`
lu`m micul dejun l-am g`sit palid [i obosit, ochii s`i p`rând [i mai str`lucitori din cauza
cearc`nelor \ntunecate aninate sub ei. Pe covor z`ceau aruncate ziarele de diminea]`, iar
scrumiera era plin` de mucuri de ]igar`. O telegram` deschis` se afla pe mas`.
- Ce spui de asta, Watson ? \ntreb` el, aruncându-mi telegrama. Am luat hârtia [i am citit
dintr-o privire : « Noi dovezi importante. Vina lui McFarlane stabilit`. Te sf`tuiesc s`
abadonezi cazul. LESTRADE”.
- Se pare c` vorbe[te serios.
- Este strig`tul de victorie al lui Lestrade, care probabil bate acum din pinteni ca un coco[,
[opti Holmes, schi]ând un zâmbet amar. {i totu[i, mi se pare prematur s` abanondez. La
urma urmei, o dovad` important` poate fi o arm` cu dou` t`i[uri [i poate \ndrepta
cercet`rile \ntr-o cu totul alt` direc]ie decât cea dorit` de bravul nostru detectiv. Termin`
de mâncat, doctore Watson [i vom merge \mpreun` s` vedem ce-i de f`cut. Simt c` am
nevoie de compania [i de sprijinul t`u moral ast`zi.
Prietenul meu nu s-a atins de micul dejun, c`ci era unul dintre tabieturile sale ca, \n
momentele de concentrare intens`, s` nu m`nânce absolut nimic. {tiam c` voin]a lui de fier l-
ar fi \mpiedicat s` procedeze altfel, chiar de s-ar fi aflat \n pragul inani]iei. « Nu pot s`-mi
cheltui energia [i nervii pe digestie », r`spundea el de fiecare dat` mustr`rilor mele, f`cute din
perspectiva medicului. De aceea, nici nu am fost surprins c` l`sase farfuriile neatinse, dornic
s` plece cât mai repede spre Norwood.
Când am ajuns, o mul]ime de curio[i se afla \nc` adunat` \n preajma vilei lui Oldacre.
Lestrade ne-a \ntâmpinat \nc` de la poart`, cu un zâmbet triumfal fluturându-i pe chip.
- Bun` ziua, domnule Holmes, a]i reu[it s` demonstra]i c` m-am \n[elat? Sau nu v-a]i
g`sit \nc` vagabondul?, \ntreb` el, cu nedisimulat` ironie.
- Nu am ajuns \nc` la o concluzie, spuse \nso]itorul meu.
- Hm, noi am ajuns \nc` de ieri [i concluzia noastr` s-a dovedit a fi cea corect`, deci
trebuie s` recuno[ti c` de ast` dat` ]i-am luat-o \nainte!
- Aerul dumitale de \nving`tor m` face s` cred c` a intervenit ceva neobi[nuit \n toat`
povestea, ripost` Holmes.
Lestrade izbunci \ntr-un hohot de râs.
- Nu-]i place s` pierzi, domnule Holmes. Dar un om nu se poate a[tepta s` aib` \ntotdeauna
dreptate, nu-i a[a, doctore Watson ? Pofti]i pe aici, domnilor [i v` ve]i convinge pe dat` c`
John McFarlane este criminalul.
Ne-a condus cu mult` amabilitate \n holul \ntunecos al casei.
- Aici a venit McFarlane spre a-[i lua p`l`ria, dup` ce s`vâr[ise crima. Acum privi]i !, gr`i el
[i aprinse un chibrit. La flac`ra puternic` a acestuia, am v`zut clar o pat` de sânge pe
peretele proasp`t v`ruit. {i, când detectivul a apropiat chibritul de zid, am remarcat [i
amprenta unui deget, perfect conturat`.
- Prive[te asta cu lupa dumitale, mister Holmes !
- Da, \ndat`.
- {tii cu siguran]` c` nu exist` dou` amprente digitale identice.
- Am auzit ceva despre asta...
- Atunci vei avea amabilitatea s` compari aceast` urm` de pe zid cu amprenta degetului
mare al lui McFarlane, imprimat` \n cear` la ordinul meu ?, zise el [i apropie bucata de
cear` de zid. Nu mi-a trebuit lupa lui Holmes spre a-mi da seama c` amprentele coincid.
Era evident c` nefericitul McFarlane comisese crima.
- Asta e tot, spuse, laconic, Lestrade.
- Da, cazul e finalizat, am ad`ugat ca un ecou [i Holmes \nclin` din cap, aprobator:
- |ntr-adev`r e finalizat!
Tonul cu care rostise cuvintele m-a surprins [i m-am \ntors s`-l privesc. Expresia fe]ei sale,
atât de dezam`git` pân` atunci, se schimbase ca prin farmec. O bucurie l`untric` p`rea c`-l
mistuie iar ochii \i sclipeau. Mi s-a p`rut c` se ab]inea s` nu izbucneasc` \n râs.
- O, vai de mine! Vai de mine!, spuse el. Cine [i-ar fi imaginat ? {i cât de \n[el`toare pot fi
aparen]ele... Un tân`r atât de politicos [i de bine crescut s` comit` o asemenea crim`. Iat` o
lec]ie din care reiese c` nu \ntotdeauna trebuie s` d`m ascultare propriei noastre judec`]i,
nu-i a[a, Lestrade ?
- Da, mai r`u e c` unii dintre noi sunt \nclina]i s` cread` c` au \ntotdeauna dreptate, r`spunse
detectivul, privindu-l superior. Neobr`zarea lui era strig`toare la cer, dar totu[i at\t Holmes
cât [i eu ne-am ab]inut s`-l punem la punct.
- Ce \ntâmplare providen]ial` c` tân`rul a g`sit de cuviin]` s`-[i apese degetul de zid,
\ncercând s`-[i ia p`l`ria din cuier. Pare un gest foarte firesc, dac` stai s` te gânde[ti, gl`sui
calm Holmes, dar \mi d`deam seama c` \ntregul s`u corp este ca un resort comprimat la
maximum, gata s` se destind`.
- Apropo, Lestrade, [i cine a f`cut aceast` descoperire remarcabil` ?
- Menajera, doamna Lexington, a atras aten]ia sergentului de noapte asupra urmelor de
sânge de pe pere]i.
- Unde se afla sergentul ?
- A r`mas de paz` \n dormitorul unde s-a comis crima, pentru a se asigura c` nimeni nu
atinge probele.
- Dar de ce oare poli]ia nu a g`sit aceast` amprent` mai devreme ?
- Poate pentru c` nu am g`sit de cuviin]` s` ordon o mai atent` examinare a holului. {i pe
lâng` asta, nu este un loc tocmai comod, precum vede]i.
- Nu, nu, desigur... Presupun a[adar c` urma se afla aici, f`r` nici un dubiu, [i ieri ?
Lestrade \l privi ca pe un om care-[i pierduse min]ile. M`rturisesc c` eu \nsumi am fost
surprins de aceast` modalitate bizar` de abordare a lucrurilor, adoptat` de Holmes.
- Dumneata crezi c` McFarlane ar fi putut pleca din arest, \n toiul nop]ii, spre a ne mai
oferi \nc` un semn c` el este criminalul ? Orice expert din lume poate depune m`rturie c`
aceasta este amprenta lui.
- Dar nici nu am pus la \ndoial` c` amprenta nu i-ar apar]ine, se ap`r` Holmes.
- Atunci, destul cu vorba ! se r`]oi dintr-o dat` Lestrade. Sunt un om practic, domnule
Holmes, [i imediat ce cap`t ni[te dovezi indubitabile, m` gr`besc s` trag [i concluzia de
cuviin]`. Dac` mai ai ceva de ad`ugat, m` po]i g`si \n anticamer`, unde m` voi duce s`
scriu raportul final al anchetei.
Holmes \[i rec`p`t` mina serioas`, de[i mai deslu[eam \nc` pe chipul s`u umbra unui surâs
ironic.
- Dragul meu Watson, zise el, se pare c` lucrurile sunt b`tute \n cuie. {i totu[i, mai sunt
elemente care m` fac s` sper c` soarta bietului nostru avocat nu este pecetluit`.
- Sunt \ncântat s` aud asta, Mi-era team` c` s-a terminat cu el.
- N-a[ merge atât de departe cu presupunerile, doctore... Adev`rul e c`, \n toat` aceast`
expunere pe care domnul Lestrade ne-a ]inut exist` un singur punct slab.
- E[ti sigur, Holmes ? {i care ar fi acesta ?
- Faptul c` eu {TIU c` amprenta nu era aici ieri, când am examinat holul. {i acum, Watson,
hai s` facem o mic` plimbare pe afar`.
Cu mintea confuz`, dar cu o lic`rire de speran]` \ncol]it` \n inim`, l-am urmat pe alee. Holmes
examina cu aten]ie fiecare latur` a casei. Apoi am intrat \n cas` [i [i-a continuat cercetarea,
p`trunzând pe rând prin toate camerele, de la pivni]` la mansard`. Unele \nc`peri nu erau
mobilate, dar Holmes nu a ezitat s` le inspecteze minu]ios. La c`p`tul unui coridor, aflat \n
dreptul a trei dormitoare nelocuite, l-am v`zut pe prietenul meu cuprins din nou de o bucurie
nest`vilit`.
- Cazul `sta are câteva caracteristici unice, Watson, zise el. Cred c` a venit clipa s`-l facem
p`rta[ [i pe Lestrade la descoperirea mea. S-a cam amuzat el pe seama noastr` adineaori,
dar cred c` acum ne-a venit nou` apa la moar` [i va fi rândul lui s` \nghit` g`lu[ca, dac`
varianta mea se dovede[te corect`. Da, da, c`ci cred c` am descâlcit \ncurcatele i]e ale
pove[tii!
Inspectorul Scotland Yard-ului scria \nc` \n anticamer`, [i intrarea lui Holmes \l f`cu s`-[i
ridice privirea de pe foaie.
- |n]eleg c` scrii un raport asupra cazului.
- Exact !, vorbi, t`ios, Lestrade.
- Nu crezi c` e un pic prematur ? Nu m` pot ab]ine s` gândesc c` n-ai adunat \nc` toate
probele...
Lestrade \l cuno[tea prea bine pe Holmes ca s` [tie c` nu face afirma]ii gratuite. Puse jos tocul
[i \l privi cu mirare:
- Ce vrei s` spui, domnule Holmes?
- Doar c` exist` un martor pe care nu l-ai audiat.
- |l po]i aduce \naintea mea?
- Cred c` da.
- P`i atunci f`-o!
- M` voi str`dui. Câ]i sergen]i ai cu dumneata?
- Sunt trei care se ocup` de caz [i sunt prezen]i aici.
- Excelent! exclam` Holmes. Mai am o \ntrebare: sunt ni[te b`rba]i pe cinste, \nzestra]i cu
voci puternice?
- N-am nici o \ndoial` c`-s ni[te tipi vânjo[i, dar despre voci... Nu i-am pus niciodat` s`
cânte [i apoi ce leg`tur` are glasul lor cu afacerea asta?
- Poate c` am s`-]i demonstrez leg`tura [i \nc` vreo dou`-trei lucruri pe deasupra. Dar fi
amabil [i adun`-]i oamenii aici.
Cinci minute mai târziu, cei trei poli]i[ti se aflau \n hol.
- |n curte ve]i g`si o mare cantitate de fân, le spuse Holmes. V-a[ ruga s` face]i cu fânul `sta
dou` gr`mezi, care ne vor fi de mare ajutor \n demonstra]ia pe care inten]ionez s` o ofer
domnului Lestrade... V` mul]umesc foarte mult ! Sper c` ai ni[te chibrituri \n buzunar,
Watson... Acum, domnule Lestrade, te-a[ ruga s` m` \nso]e[ti la etaj.
A[a cum am spus, aici se aflau cele trei dormitoare nemobilate, care d`deau toate \ntr-un
coridor larg. Am fost \nghesui]i de Sherlock Holmes la un cap`t al acestuia, spre
amuzamentul sergen]ilor [i al lui Lestrade, care \l privea pe amicul meu cu un zâmbet ironic.
Holmes se post` \naintea noastr`, cu aerul unui iluzionist ce tocmai se preg`te[te s` execute un
num`r de magie.
- Domnule Lestrade, vre]i s` fi]i atât de \ng`duitor [i s`-l trimite]i pe unul dintre oamenii
dumneavoastr` dup` dou` g`le]i cu ap` ? A[a, acum pune]i paiele aici, dar nu-l lipi]i de
zid. Ei, cred c` suntem gata...
Chipul lui Lestrade se schimonosi de furie :
- Nu [tiu dac`-]i ba]i joc de noi, domnule Holmes, dar socot c`, \n cazul \n care [tii ceva, ar
fi trebuit s` ne spui f`r` s` apelezi la tot bâlciul `sta !
- Te asigur, bunul meu Lestrade, c` am un motiv bine \ntemeiat s` fi f`cut acest « bâlci »,
cum \l nume[ti dumneata. Trebuie s`-]i amintesc c` mai devreme ]i-am ascultat ironiile la
adresa mea f`r` s` protestez, a[a c` nu trebuie s` te superi c` \mi permit acum s` abuzez de
 aten]ia dumitale câteva minute. Watson, po]i te rog s` deschizi fereastra [i apoi s` aprinzi
paiele ?
Am f`cut \ntocmai [i imediat, paiele uscate s-au aprins, troznind [i pocnind, stârnind o trâmb`
groas` de fum.
- Acum s` vedem dac` putem g`si martorul pe care ]i l-am promis, Lestrade. Te superi dac`
te rog s` strigi, al`turi de noi, “Arde”? Atunci, haide]i, b`ie]i, unu, doi, trei : Ardeeeee !
Amuza]i, sergen]ii zbierau cât puteau de tare [i m-am al`turat [i eu strig`telor lor puternice.
- Haide]i, \nc` o dat`, zise Holmes. Ardeeee! Fooooc! Ardeeee!
Sergen]ii, ni[te b`rba]i zdraveni ca ni[te tauri, aveau glasuri de bariton, [i nici eu nu m-am
l`sat mai prejos, astfel \ncât cu siguran]` strig`tele r`sunar` peste \ntregul Norwood.
Abia se stinsese ecoul glasurilor noastre, când se petrecu un lucru incredibil. Din mijlocul
unui zid, aparent solid, se deschise o u[` ascuns` pân` atunci vederii [i un omule] d`du buzna,
speriat [i ame]it, asemenea unui iepure scos din vizuina sa.
- Magistral ! spuse Holmes, cu calm. B`ie]i, arunca]i g`le]ile cu ap` peste paie,
demonstra]ia s-a \ncheiat. {i dumneata, Lestrade, d`-mi voie s` ]i-l prezint pe martorul
despre care ]i-am vorbit – onorabilul domn Jonas Oldacre.
Detectivul \l privea n`uc pe noul venit [i nu-[i putea re]ine uimirea. Buim`cit de lumin`,
Oldacre ne privea, clipind des, f`r` s` poat` scoat` o vorb`. Figura lui \mpietrit` \ntr-un rictus
degaja r`utate [i inspira team`.
- Ce naiba-i asta ? spuse Lestrade, furios. Unde naiba ai fost pân` acum ?
Oldacre schi]` un zâmbet vinovat, f`r` s` \ndr`zneasc` s` ridice ochii spre detectivul care
tremura de mânie.
- N-am f`cut nici un r`u, murmur` b`trânul.
- Nici un r`u ? Tocmai te-ai str`duit pe cât ai putut s` trimi]i la spânzur`toare un b`iat
nevinovat. {i, dac` nu era domnul Holmes, nu [tiu dac` nu ]i-ar fi reu[it planul diabolic.
Jalnica creatur` din fa]a noastr` \nceput s` tremure [i s` geam`.
- Domnule, v` asigur c` nu a fost decât o fars`...
- O fars`, nu ? Ei, las` c` o s` eu grij` s`-]i ias` pe nas farsa asta! Duce]i-l jos [i ]ine]i-l \n
anticamer` pân` vin [i eu, ordon` Lestrade sergen]ilor [i, dup` ce ace[tia plecar`, luându-l
cu ei [i pe amatorul de farse, i se adres` lui Holmes: Nu puteam s` vorbesc de fa]` cu
subordona]ii mei, dar nu m` jenez s` recunosc \n fa]a doctorului Watson c` este cea mai
 str`lucitoare investiga]ie pe care ai intreprins-o, mister Holmes. Ai salvat via]a tân`rului
McFarlane [i totodat` ai evitat un imens scandal, care cu siguran]` mi-ar fi ruinat
cariera \n Scotland Yard.
Holmes zâmbi, \ng`duitor, [i \l lu` pe inspector de dup` um`r:
- Vei vedea \ns` dragul meu c` ilustrul dumitale nume, \n loc s` fie acoperit de ru[ine, [i-a
sporit considerabil faima. Vei face doar câteva modific`ri \n raportul pe care-l \ntocmeai
adineaori [i superiorii dumitale vor \n]elege c` nu e u[or s` arunci praf \n ochii de copoi ai
inspectorului Lestrade.
- {i nu vrei s` apar` [i numele dumitale, drag` domnule Holmes ?
- Nici s` nu pomene[ti de mine ! Faptul c` am putut lucra la acest caz \ncâlcit constituie cea
mai mare recompens` pentru mine. Poate c` o s` mi se recunoasc` meritele \n ziua \n care
vreun cronicar zelos o s` a[tearn` pe hârtie toate aceste \ntâmpl`ri, nu-i a[a, Watson ? \mi
zâmbi el. Dar acum haide]i mai bine s` vedem unde se ascundea [oarecele `la fricos.
C`m`ru]a unde se vârâse Oldacre era desp`r]it` de hol printr-un perete fals, f`cut din lemn [i
ghips [i avea o u[` pu]in mai \nalt` de un stat de om; lumina zilei se strecura firav \n`untru,
prin cr`p`turile [ipcilor de sub strea[in`. Câteva articole de mobilier [i provizii de mâncare [i
ap` se g`seau acolo, al`turi de câteva ziare [i c`r]i.
- Iat` ce avantaje po]i avea, ca antreprenor ! exclam` Holmes. Oldacre a putut s`-[i
\ncropeasc` un ascunzi[ pe cinste, f`r` ca nimeni s` [tie, \n afar` de menajera lui, pe care,
dac` a[ fi \n locul dumitale, Lestrade, m-a[ gr`bi s` o pun la popreal`.
- Ne\ntârziat am s` fac asta ! Dar cum de a]i [tiut de aceast` viziun`, domnule Holmes?
- Mi-am imaginat c` individul se ascunde undeva \n cas`. Când am p`[it pe coridorul de la
etaj, mi-am dat seama imediat c` este cu vreo doi metri mai scurt decât corespondentul lui
de la parter. Deci era clar c` aceast` por]iune lips` necesita existen]a unei \nc`peri secrete.
{i m-am gândit c` pu]ini oameni \[i pot p`stra calmul atunci când aud c` a izbucnit un
incendiu [i mai simt [i mirosul \nec`cios de fum. Puteam bine\n]eles, s`-l lu`m noi pe sus,
dar mi s-a p`rut mai amuzant s` ias` el singur de acolo. |n alt` ordine de idei, Lestrade, m`
sim]eam dator s`-]i pl`tesc \ntr-un fel flec`reala de dimina]`.
- Ei, domnule, acum suntem chit ! Dar, pentru numele lui Dumnezeu, cum de v-a]i dat
seama, la urma urmei, c` Oldacre este viu, ba se mai afl` [i \n propria cas`, când noi \i
identificasem deja r`m`[i]ele, dup` acei nasturi metalici ?
- Urma degetului, Lestrade. Dumneata ai spus : cazul este finalizat [i chiar era, doar c` \ntr-
un sens cu totul diferit. {tiam sigur c` amprenta nu fusese acolo cu o zi \nainte. Am
obiceiul s` acord o mare aten]ie detaliilor, dup` cum probabil ai observat [i nu a[ fi
pierdut din ochi un asemenea indiciu esen]ial. Prin urmare, era logic s` cred c` amprenta
fusese “pus`” acolo peste noapte.
- Dar cum?
- Foarte simplu.
- Când acele pachete cu documente au fost sigilate, Jonas Oldacre l-a rugat pe McFarlane
s` \[i apese degetul peste ceara cald`, pentru a lipi mai bine un pachet. Totul s-a derulat
atât de rapid [i de firesc \ncât bietul tân`r, emo]ionat, nu [i-a mai putut aminti acest
am`nunt ieri. Probabil c` nici Oldacre nu se gândise, ini]ial, c` gestul i-ar putea folosi,
dar, stând \n expectativ`, \n ad`postul s`u, i-a venit ideea de a-l \nfunda definitiv pe
McFarlane punând la cale acea diabolic` \nscenare : a luat plicul lipit de McFarlane, s-a
crestat pu]in la deget, a \nmuiat \n sânge amprenta r`mas` \n cear` [i a aplicat-o pe perete,
ca o [tampil`, \n timpul nop]ii, fie el, fie slujnica. Dac` vei examina documentele pe care
le avea \n ascunzi[ \n mod cert vei descoperi plicul p`tat de sânge.
- Minunat ! strig` Lestrade. Minunat ! Acum totul este limpede precum cristalul. Dar care
s` fie motivul pentru care Oldacre nutrea atâta or` fa]` de tân`rul nostru avocat?
Era amuzant pentru mine s` v`d cum, dup` geniala demonstra]ie a lui Holmes, inspectorul,
atât de ironic [i de arogant pân` atunci, avea acum o atitudine asem`n`toare cu cea a unui elev
fa]` de dasc`lul s`u.
- Nu cred c`-i greu de explicat. Domnul care ne a[teapt` \n anticamer` este un individ foarte
r`u [i r`zbun`tor. {tiai c` a fost cândva refuzat de mama lui John McFarlane, cu care de
altfel fusese logodit ? Nu [tiai ! }i-am spus c` trebuia s` mergi mai \ntâi la Blackheath [i
abia apoi la Norwood [i ai crezut c` m-am \n[elat, c` fac o confuzie... Ei, bine, refuzul
tinerei femei l-a jignit profund [i niciodat` acest individ malefic nu a \ncetat s` se
gândeasc` la r`zbunare. Dar nu a avut pân` acum prilejul s` o pun` \n aplicare. De un an
sau doi, afacerile \i mergeau tare prost – specula]ii ilegale, b`nuiesc – [i era foarte
strâmtorat. Spre a-[i \n[ela creditorii, a \nceput s` semneze cecuri pentru sume mari de
bani, destinate unui anume domn Cornelius – probabil o alt` identitate a acestui ingenios
Oldacre. Nu am luat \nc` urma acestor cecuri, dar sunt convins c` ele erau \ncasate, sub
 acest nume, \n vreun or`[el provincial, unde Oldacre se retr`gea uneori, c`ci ducea o
existen]` dubl`. Acum inten]iona probabil s`-[i schimbe numele, s`-[i transfere to]i banii
pe acest nume [i s` dispar` pentru totdeauna din Londra, \ncepând o via]` nou` \n alt`
parte.
- Da, e \ndeajuns de credibil!
- Pentru el, ideal ar fi fost nu doar s` dispar` pierzându-[i cu des`vâr[ire urmele, dar [i s` se
r`zbune pe vechea lui iubit`, dând tuturor impresia c` ar fi fost ucis de singurul fiu al
acesteia. Trebuie s` recunoa[te]i c` avem de-a face cu o capodoper` a tic`lo[iei umane,
dac`-mi permite]i expresia [i c` [i-a pus planul \n aplicare \ntr-un mod exemplar. Ideea cu
testamentul, care ar fi oferit un motiv tân`rului McFarlane s` scape cât mai repede de
generosul s`u binef`c`tor, p`strarea bastonului, petele de sânge [i acele r`m`[i]e
carbonizate, apar]inând desigur vreunui animal, nasturii g`si]i \n t`ciunii \nc`
incandescen]i, toate au fost admirabil concepute. A fost o pânz` de p`ianjen din care, pân`
acum câteva ore mi se p`rea c` nu am scap`re. Dar Oldacre nu a fost h`r`zit, se pare, [i cu
supremul har al unui artist, acela de [tii când s` se opreasc`. El a dorit s` \mbun`t`]easc`
o \nscenare ce era deja aproape perfect`, pentru a strânge mai iute frânghia \n jurul gâtului
nevinovatei sale victime. Asta a distrus totul... S` coborâm, Lestrade. Mai am câteva
\ntreb`ri pe care a[ dori s` i le pun.
Malefica creatur` st`tea pe scaun \n salon, flancat de doi poli]i[ti.
- A fost o glum`, bunul meu domn, o glum`, nimic mai mult!, scânci el, abia auzit. V`
asigur c` am f`cut toate astea doar pentru a vedea ce efect o s` aib` dispari]ia mea, doar n-
o s` crede]i c` a[ fi permis s` i se fac` vreun r`u tân`rul domn McFarlane.
- Asta vor decide jura]ii, \l avertiz` Lestrade. Oricum, vei fi acuzat cel pu]in de tentativ` de
conspira]ie, dac` nu chiar [i de tentativ` de crim`.
- {i vei fi mirat s` afli c` creditorii dumitale vor pune sechestru pe conturile domnului
Cornelius, adaug` Holmes.
Omule]ul se ridic` \n picioare [i \l sfredeli pe prietenul meu cu o privire r`ut`cioas` :
- }in s` v` mul]umesc pentru toat` povestea asta!, scrâ[ni el. Poate c` \ntr-o zi am s`-mi pot
pl`ti datoriile fa]` de dumneavoastr`.
Holmes zâmbi, plin de bun`voin]`.
- Din p`cate pentru amândoi, cred c` n-o s-o po]i face prea curând. Pentru cel pu]in câ]iva
ani, m` tem c` vei fi foarte ocupat. Dar mai am o curiozitate : ce ai ars pe gr`mada de
cherestea, un câine mort, iepuri sau ce ? Nu vrei s` ne spui. Vai, tare nepoliticos din partea
dumitale ! |ndr`znesc totu[i s` cred c` o pereche de iepuri ]i-a fost de ajuns pentru petele de
sânge [i acele oseminte carbonizate. A[a c`, dac` ai de gând s` scrii vreodat` o poveste dup`
acest caz, Watson, s` precizezi c` a fost vorba de iepuri, da?