Lornionul de aur

C\nd m` uit la cele trei manuscrise voluminoase, con]in\nd rapoartele investiga]iilor noaste pe
anul 1894, m`rturisesc c` \mi vine foarte greu ca, dintr-o asemenea bog`]ie de material, s` aleg
cazurile care sunt cele mai interesante prin ele \nsele [i \n acela[i timp cele mai elocvente pentru
a reliefa calit`]ile care \l f`cuser` pe prietenul meu Holmes at\t de faimos. |ntorc\nd paginile, v`d
noti]ele asupra dezgust`toarei pove[ti a lipitoarei ro[ii [i a teribilei mor]i a lui Crosby, bancherul.
Tot aici, g`sesc o relatare privind tragedia Addleton, [i descrierea \nt\mpl`rii extraordinare despre
str`vechiul tumul briton. Cazul de succesiune Smith-Mortimer provine tot din aceast` perioad`, la
fel ca [i urm`rirea [i arestarea lui Huret, asasinul bulevardier – o investiga]ie care i-a adus lui
Holmes o scrisoare de mul]umire, scris` de \nsu[i pre[edintele Fran]ei [i ordinul Legiunea de
Onoare. Fiecare dintre aceste cazuri ar putea constitui o nara]iune de excep]ie, dar dintre toate
sunt de p`rere c` nici unul nu con]ine at\tea elemente interesante precum episodul Yoxley Old
Place, rezum\nd aici nu doar jalnicul sf\r[it al t\n`rului Willoughby Smith, dar [i turnura
ulterioar` a evenimentelor, arunc\nd o lumin` curioas` asupra cauzelor crimei.
Era o noapte vijelioas`, c`tre sf\r[itul lui noiembrie. St`team, \mpreun` cu Holmes, \n lini[tea
c`minului, el \ncerc\nd s` descifreze, cu o lup` puternic` r`m`[i]ele inscrip]iei originale de pe un
palimpsest, eu aprofund\nd un recent tratat de chirurgie. Afar`, v\ntul urla pe Baker Street, \n
vreme ce ploaia b`tea nemilos \n ferestre. Era ciudat ca, \n chiar buricul t\rgului, \ncojura]i, pe
kilometri \ntregi, de lucrarea m`iastr` a omului, din c`ramid`, metal [i sticl`, s` sim]im \nc`
puterea stihiilor [i s` ne d`m seama c`, \n fa]a colosalelor for]e ale Naturii, \ntreaga Londr` nu era
mai puternic` dec\t un mu[uroi de c\rti]e de pe un c\mp. Am mers spre fereastr` [i m-am uitat
spre strada pustie. L`mpile felinarelor se oglindeau \n luciul caldar\mului [i o singur` tr`sur`
trecea, spre cap`tul lui Oxford Street.
- Ei, Watson, ce bine c` nu trebuie s` mai ie[im nic`ieri ast` sear`, pe o vreme a[a c\inoas`,
spuse Holmes, pun\nd pe mas` lupa [i rul\nd palimpsestul. Am muncit destul ast`zi, chiar
dac` nu m-am mi[cat de pe fotoliu, este o treab` foarte dificil` pentru ochi, dar ce poate fi
mai incitant dec\t s` descifrezi un vechi manuscris m`n`stiresc, dat\nd de acum c\teva sute
de ani. Dar... Hei ! Hei ! Hei ! Ce-i asta ?
Printre rafalele de v\nt, ne ajuns la ureche tropotul unor copite [i scr\[entul unor ro]i pe
caldar\m. Tr`sura pe care o v`zusem mai devreme se opri chiar \n fa]a cur]ii noastre.
- Ce-o fi vr\nd ?, am \ntrebat mirat, \n vreme ce un om ie[i gr`bit din tr`sur`.
- Ce vrea ? Pe noi ne vrea. Iar noi, bietul meu Watson, vom avea nevoie de paltoane, fulare,
[o[oni [i orice alt ve[m\nt inventat vreodat` de om pentru a se ap`ra de capriciile vremii.
Dar stai o clip` ! Tr`sura s-a pus \n mi[care... Mai avem \nc` o speran]`. Dac` oaspetele
nostru ar fi vrut s` \l \nso]im, i-ar fi poruncit vizitiului s` r`m\n`, nu crezi? Fugi, drag`
prietene, [i deschide u[a, c`ci slujnica noastr` cred c` s-a v\r\t de mult \n pat...
C\nd lumina l`mpii din hol s-a a[ternut pe chipul vizitatorului nocturn, l-am recunoscut pe
dat`. Era Stanley Hopkins, un t\n`r [i promi]`tor detectiv, fa]` de a c`rui carier` prietenul meu
dovedise un interes constant.
- Domnul Holmes este?, \ntreb` el, precipitat.
- Urc` sus, dragul meu!, se auzi, de la etaj, vocea lui Holmes. Sper c` n-ai vreun plan
pentru noi, \ntr-o noapte ca asta.
Detectivul urc` \n fug` sc`rile [i pelerina \i sclipi, \n lumina becurilor de pe coridor. L-am
ajutat s`-[i dea jos pelerina, \n vreme ce Holmes \mpinse la loc o bucat` de j`ratec c`zut` prin
gr`tarul [emineului.
 - Acum, drag` Hopkins, f`-te comod [i \nc`lze[te-]i picioarele, spuse el. Poftim [i o ]igar`,
iar amicul Watson \]i va oferi un ceai fierbinte cu l`m\ie, cel mai potrivit ingredient pentru
o astfel de vreme infernal`. Probabil c` o chestiune arz`toare te-a f`cut s` \nfrun]i totu[i
stihiile, spre a ajunge aici \n a[a grab`.
- Ave]i dreptate, domnule Holmes. V` asigur c` am avut o diminea]` foarte agitat`. A]i
citit \n ziarele de azi ceva despre cazul Yoxley?
- Singurul lucru pe care l-am citit azi nu era chiar a[a de recent. Data, cred, de prin secolul
cincisprezece, glumi Holmes, ar`t\nd spre palimpsest.
- A ap`rut o singur` noti]`, [i aceea prost scris`, a[a \nc\t nu a]i pierdut nimic. Nici nu i-am
dat aten]ie, c`ci am avut mult de alergat. Am fost la Kent, la vreo zece kilometri de
Chatham [i trei de cea mai apropiat` cale ferat`. Mi s-a telegrafiat la 3 :15, am ajuns la
Yoxley Old Place la 5, mi-am desf`[urat investiga]ia, m-am \ntors la Charing Cross cu
ultimul tren [i am zorit s` vin \ncoace cu tr`sura.
- Ceea ce m` face s` cred c` nu e[ti prea clarificat \n leg`tur` cu acest caz...
- Cam a[a ceva, fiindc` p\n` acum n-am reu[it deloc s`-i dau de cap. Este o afacere mai
\ncurcat` ca niciodat`, de[i ini]ial mi s-a p`rut at\t de simpl` c` am crezut c` o voi rezolva
imediat. N-am nici o pist`, domnule Holmes [i, mai grav, nici un fel de indiciu. Un om a
fost ucis – asta e singurul lucru cert – dar nu am reu[it s` aflu deocamdat` de ce i-ar fi
putut veni cineva de hac.
Holmes \[i aprinse pipa [i se tol`ni pe scaun.
- Hai s` auzim povestea. Despre ce e vorba?, \l \ntreb` el pe oaspete.
- Am s` v` expun foarte detaliat faptele, ne \n[tiin]` t\n`rul. Tot ceea ce vreau este s` m`
l`muri]i care ar putea fi sensul lor. Povestea, a[a cum am aflat-o [i eu, sun` \n felul
urm`tor. Acum c\]iva ani, casa asta de ]ar`, Yoxley Old Place, a fost cump`rat` de un
b`tr\n, care le-a spus tuturor c` \l cheam` Coram [i este de meserie profesor. Era foarte
bolnav [i o mare parte din timp [i-l petrecea st\nd \n pat, iar restul [chiop`t\nd prin
preajma casei, sprijinit \ntr-un baston sau st\nd \ntr-un c`rucior \mpins de gr`dinarul s`u.
A reu[it s` se fac` pl`cut de vecinii s`i [i cur\nd s-a dus vestea c` ar fi o persoan` foarte
educat` [i \n]eleapt`. Gospod`ria sa mai reunea, pe l\ng` gr`dinar, [i pe o menajer` b`tr\n`,
doamna Marker, [i pe o camerist` pe nume Susan Tarlton. Ambele au venit o dat` cu el [i
p`reau ni[te femei cu un caracter irepro[abil. Profesorul lucra la o carte [i de aceea a g`sit
de cuviin]`, acum aproape un an, s` angajeze un secretar. Primii doi candida]i nu i-au fost
pe plac, dar al treilea, domnul Willoughby Smith, un t\n`r abia ie[it de pe b`ncile
universit`]ii, i s-a p`rut imediat persoana ideal`. Munca lui Smith consta \n a scrie toat`
diminea]a, dup` dictarea profesorului, iar serile [i le petrecea c`ut\nd prin c`r]i informa]ii
[i fragmente necesare activit`]ii de a doua zi. Acest t\n`r nu a avut nici un fel de conflicte
cu Coram ; toate m`rturiile pe care le-am cules despre el \l descriu ca pe un b`iat plin de
decen]`, t`cut, muncitor, cu un comportament irepro[abil. {i totu[i, fl`c`ul `sta bun s`-l pui
pe ran` [i-a g`sit ast`zi de diminea]` sf\r[itul, \n biroul profesorului, \n circumstan]e care
coduc spre ipoteza crimei.
V\ntul se \nv\rtejea [i [uiera \n ferestre. Ne-am apropiat de [emineu, \n vreme ce Hopkins \[i
continu` relatarea.
Dac` a]i str`bate Anglia \n lung [i-n lat, nu a]i g`si o gospod`rie mai izolat` de lume [i mai ferit`
de influen]ele exterioare dec\t profesorului Coram. Se scurgeau uneori s`pt`m\ni \ntregi f`r` ca
vreunul dintre locatari s` treac` de poarta casei. Profesorul era ve[nic ocupat cu cercetarea
[tiin]ific` [i nu-i mai p`sa de nimic. T\n`rul Smith nu cuno[tea pe nimeni, prin vecini [i era
obligat s` tr`iasc` la fel de singuratic ca [i angajatorul s`u, iar cele dou` femei n-aveau nici un
motiv care s` le scoat` din cas`. Mortimer, gr`dinarul, care-l mai plimba c\teodat` pe b`tr\n cu
c`ruciorul prin curte, era un fost militar de carier`, ce luptase \n r`zboiul Crimeii, un om de o
reputa]ie nep`tat`. Nu locuia \n cas`, ci \ntr-un [opron cu trei c`m`ru]e, \n fundul gr`dinii. Ace[tia
erau singurii locuitori pe carei puteai g`si la Yoxley Old Place. Trebuie s` v` mai spun c` poarta
gr`dinii se afl` la sute de metri de drumul dintre Londra [i Chatham, dar se \nchide doar cu un
z`vor, astfel \nc\t orice ar putea intra \n gr`din`, dac` ar vrea. Acum v` voi relata m`rturia
doamnei Tarlton, singura persoan` care mi-a putut oferi c\teva date asupra cazului. |n ziua
respectiv`, cu pu]in \nainte de pr\nz, ea punea ni[te perdele, \n dormitorul aflat \n fa]a casei, la
etaj. Profesorul Coram era \nc` \n pat, pentru c`, dac` vremea e ur\t` rareori se treze[te \nainte de
miezul zilei. Menajera avea oarece treburi gospod`re[ti, \n spatele casei. Willoughby Smith
fusese \n dormitorul s`u, pe care-l folose[te [i ca salon, dar camerista l-a auzit \n momentul \n
care a trecut prin hol, intr\nd \n biroul profesorului, aflat chiar sub dormitorul unde se afla ea.
Deci nu l-a v`zut, dar spune c` e sigur` c` Smith era, \ntruc\t \i recunoa[tea pa[ii fermi, ap`sa]i.
Nu a auzit u[a biroului \nchiz\ndu-se, dar dup` nici un minut, a r`mas \nsp`im\ntat` de un
groaznic ]ip`t, venind din camera de dedesubt. Un ]ip`t terifiant, care i-a dat fiori pe [ira spin`rii
[i care ar fi putut fi \n egal` m`sur` scos de un b`rbat sau de o femeie. Simultan s-a auzit o
bufnitur` zdrav`n`, ce a zguduit din temelii b`tr\na cl`dire [i apoi s-a l`sat o t`cere de ghea]`.
Femeia a r`mas, pentru moment, \mpietrit` [i apoi, venindu-[i \n fire, a alergat pe sc`ri. U[a
biroului era \nchis` [i ea a deschis-o, v`z\ndu-l pe t\n`rul Smith chirchit pe podea. La \nceput a
crezut c` e doar le[inat, dar, \n clipa \n care a \ncercat s`-l ridice, a fost oripilat` z`rind un [uvoi de
s\nge scurg\ndu-i-se t\n`rului din g\t. Fusese \njunghiat, iar rana, de[i foarte \ngust`, era ad\nc`
[i \i sec]ionase \n dou` carotida. Obiectul cu care fusese lovit z`cea pe covor, al`turi de trupul
t\n`rului. Era unul dintre acele cu]ita[e pentru aplicat ceara de sigiliu pe scrisori, care se mai
g`sesc \nc` pe mesele func]ionarilor b`tr\ni. Avea m\nerul din filde[ [i o lam` \ngust`, dar foarte
rigid` [i era unul dintre articolele nelipsite de pe biroul profesorului Coram. Ini]ial, servitoarea a
crezut c` Smith este deja mort, dar atunci c\nd i-a umezit fruntea cu pu]in` ap`, el a deschis ochii
pentru o clip` [i a murmurat: “Profesore, ea a fost!” Femeia este \n stare s` jure c` acestea au fost
cuvintele lui. Muribundul a \ncercat din r`sputeri s` mai spun` ceva, dar a apucat doar s` ridice
m\na dreapt` spre doamna Tarlton [i s-a pr`bu[it, f`r` via]`, la podea. |ntre timp, camerista a ajuns
la locul crimei, dar abia dup` ce bietul om \[i d`duse sufletul, \n a[a fel \nc\t nu i-a mai putut auzi
ultimele vorbe. L`s\nd cadavrul \n seama doamnei Susan, a dat fuga s`-l anun]e pe Coram.
Acesta st`tea \n pat, foarte agitat, c`ci auzise acel sunet teribil [i era convins c` se petrecuse o
dram`. Doamna Marker sus]ine cu t`rie c` profesorul se afla \nc` \n c`ma[a de noapte [i de
altfel \i era imposibil s` se \mbrace f`r` ajutorul lui Mortimer, care avea \ns` porunc` s` nu vin` \n
camer` mai devreme de ora doisprezece. Profesorul mi-a m`rturisit c` a auzit un strig`t, dar \n rest
spune c` nu mai [tie nimic. |n privin]a ultimelor cuvinte ale muribundului, el nu [i le putea
explica, dar b`nuia c` acestea ar fi putut fi puse pe seama delirului premerg`tor mor]ii. Coram
crede c` Willoughby Smith nu avea du[mani [i nu are explica]ie pentru aceast` crim` absurd`.
C\nd a aflat ce s-a \nt\mplat, l-a trimis imediat pe Mortimer s` anun]e poli]ia local`. Pu]in mai
t\rziu, sergentul mi-a telegrafiat, cer\ndu-mi s` vin urgent la Yoxley Old Place. P\n` s` ajung
acolo, nimic nu a fost mi[cat din loc [i am dat ordine stricte ca nimeni s` nu se apropie de cas` \n
timp ce eu lipsesc. Este, precum vede]i, o splendid` ocazie s` v` pune]i teoriile \n practic`,
domnule Holmes. Nu lipse[te nimic pentru a v` putea implica \n aceast` [arad`...
- Cu excep]ia chiar a domnului Sherlock Holmes, \l puse la punct prietenul meu, cu un
sur\s amar. Dar hai s` auzim, ce ar trebui s` fac ?
 - V-a[ ruga mai \nt\i, domnule Holmes, s` arunca]i o privire asupra acestei schi]e, care v`
va da o idee general` despre modul cum sunt amplasate camerele, unde se afl` biroul
profesorului Coram [i alte asemenea am`nunte. V` va ajuta \n cadrul investiga]iei, zise
t\n`rul [i scoase o hart` executat` cu st\ng`cie, care se \nf`]i[a \n felul urm`tor :

DESEN

Lu` apoi bucata de h\rtie [i o puse pe genunchiul lui Holmes. M-am ridicat [i, st\nd \n spatele
amicului meu, am privit harta peste umerii s`i.
- Desigur, este o schi]` brut` [i nu am trasat dec\t elementele care mi s-au p`rut esen]iale.
Restul \l ve]i vedea mai t\rziu, cu propriii dumneavoastr` ochi. Acum, s` examin`m
faptele. Presupun\nd c` f`pta[ul – b`rbat sau femeie – a intrat \n cas`, pe unde ar fi putut-o
face? F`r` \ndoial` pe aleea din gr`din` [i pe u[a din spate, prin care avea acces direct la
biroul profesorului. O alt` cale ar fi fost prea complicat`. C\t despre drumul de \ntoarcere,
el trebuie s` fi fost acela[i, \ntruc\t celelalte dou` ie[iri erau deja blocate : pe una cobora
Susan pe sc`ri, iar cealalt` ducea \n dormitorul profesorului. Prin urmare, mi-am \ndreptat
aten]ia de \ndat` spre aleea din gr`din`, peste care se ab`tuse o ploaie zdrav`n` \n ajun.
Dar mi-am dat seama rapid c` aveam de-a face cu un criminal extrem de versat. Nu am
g`sit nici un fel de urm` de pa[i, ceea ce m-a f`cut s` b`nuiesc c` individul trecuse peste
gazon, evit\nd s` mearg` pe alee, tocmai spre a nu l`sa amprente. |ntr-adev`r, iarba p`rea
c`lcat` \n picioare [i f`r` \ndoial` cineva trecuse pe acolo de cur\nd. Nu putea fi dec\t
asasinul, de vreme ce nici gr`dinarul, nici nimeni altcineva din cas` nu ie[ise \n gr`din` \n
diminea]a cu pricina, iar ploaia \ncepuse c\nd nu se luminase de ziu`.
- Un moment, \l opri Holmes. Unde duce aceast` alee ?
- C`tre drum.
- {i c\t este de lung` ?
- S` tot fie de vreo o sut` de metri...
- Dar nici \n dreptul por]ii nu ai g`sit nimic ? M` g\ndesc c` individul nu ar fi putut ie[i
dec\t pe acolo...
- Din p`cate, acolo aleea nu mai este de p`m\nt, ci este pavat` cu piatr`.
- Nici pe drumul principal ?
- Nu, era tot un glod [i nu puteai distinge urmele de pa[i de cele de c`ru]e.
- N], n], n], f`cu Holmes, nemul]umit. Dar urmele de pa[i din iarb` veneau dinspre cas` sau
se \ndreptau spre ea ?
- Mi-ar fi imposibil s` spun. Nu am putut identifica nici o urm` clar` de talp`.
- Prin urmare nu po]i spune dac` urmele erau mari sau mici...
- Nu, se putea distinge.
Holmes pufni, furios :
- Fir-ar s` fie ! {i de atunci a plouat cu g`leata [i un veritabil uragan s-a dezl`n]uit asupra
acelor locuri. Acum sunt convins c` mi-ar fi mai u[or s` descifrez acest palimpsest dec\t s`
 citesc urmele din gr`din`. Dar n-avem ce s` spunem... {i ce-ai f`cut Hopkins, dup` ce ai
v`zut c` n-ai f`cut nimic ?
- Totu[i, domnule, socot c` am stabilit un am`nunt important, anume c` cineva a intrat \n
cas` din exterior. Am examinat apoi holul. Este acoperit cu rogojini [i nu am g`sit nici un
indiciu. Apoi am ajuns chiar \n biroul profesorului, o \nc`pere mobilat` foarte s`r`c`cios.
Principalul obiect de aici e un birou mare, cu dou` r\nduri de sertare [i un dul`pior \ntre
ele. Acesta era \ncuiat, dar sertarele fuseser` deschise. Dar am aflat de la profesor c` le ]
inea mereu a[a [i c` nu ad`postiser` niciodat` obiecte pre]ioase. |n schimb, \n dulap se
aflau unele documete de valoare, dar nu existau semne c` \ncuietoarea ar fi fost for]at`.
Coram a deschis dulapul [i m-a asigurat c` nu lipse[te nimic. |n mod clar, crima nu fusese
comis` \n scop de jaf. Am ajuns l\ng` cadavrul t\n`rului Smith. Se afla l\ng` birou, \n
st\nga lui, dup` cum pute]i vedea [i pe schi]`. Lovitura fusese dat` pe partea dreapt` a
g\tului, din spate spre b`rbie, \n a[a fel \nc\t nu se poate vorbi \n nici un caz despre
sinucidere.
- |n afara cazului \n care victima s-ar fi pr`bu[it \n acel cu]it, observ` Holmes.
- Corect! S` [ti]i c` m-am g\ndit [i la aceast` variant`. Dar arma crimei se afla la c\]iva pa[i
de cadavru, [i ipoteza c`dea. Iar dac` ar fi fost vorba despre o sinucidere, cum v` explica]i
ultimele cuvinte ale lui Smith ? |n fine, cel mai important indiciu pe care \l am,
deocamdat`, r`m\ne obiectul g`sit \n m\na dreapt` a victimei, spuse Stanley Hopkins,
sco]\nd din buzunar un mic pachet de h\rtie. |l desf`cu [i d`du la iveal` un mic lornion de
aur (aici ar merge o not` de subsol : lornion ochelari care se
prind pe nas cu un resort; pince–nez) cu dou` [ireturi de m`tase neagr`,
rupte \ns`.
- Willoughby Smith avea o vedere excelent`, preciz` Hopkins. Nu \ncape \ndoial` c` acest
lornion a fost smuls de el de pe fa]a asasinului.
Sherlock lu` lornionul \n palm` [i \l cercet` foarte atent. {i-l puse apoi pe nas, \ncerc\nd s`
citeasc` un ziar aflat pe mas`, dup` care se \ndrept` spre fereastr`, scrut\nd strada. {i-l scoase
de pe ochi, \l privi \n lumina l`mpii [i \n cele din urm` chicoti scurt, \l puse al`turi de el, pe
mas` [i scrise c\teva r\nduri pe o foaie de h\rtie pe care i-o \ntinse lui Stanley Hopkins :
- Este tot ceea ce pot face pentru dumneata, deocamdat`. S-ar putea s`-]i foloseasc`.
Surprins, detectivul citi noti]a cu glas tare:
“Caut` o femeie cu situa]ie bun`, care se \mbrac` foarte la mod`. Are un nas foarte gros, [i
ochii foarte apropia]i . Fruntea \i este plin` de riduri [i este larg`, d\ndu-i o prestan]`
aristocratic`. Probabil umerii \i sunt rotunzi [i str\m]i. Sunt indicii c` ar fi consultat un oculist
de cel pu]in dou` ori \n ultimele c\teva luni. Cum ochelarii s`i par de o construc]ie special`,
iar opticienii din regiune nu sunt prea numero[i, presupun c` nu vei avea dificult`]i \n a-i da
repede de urm`.
Holmes z\mbi, amuzat, v`z\nd uimirea lui Hopkins, care probabil c` mi se citea [i mie pe
chip.
- De ce v` mira]i? Explica]iile mele sunt c\t se poate de simple [i fire[ti, spuse Sherlock.
Mi-ar fi greu s` g`sesc un obiect care s` ofere mai multe detalii despre purt`torul s`u dec\t
o pereche de ochelari, cu at\t mai mult ni[te ochelari deosebi]i cum sunt ace[tia. C`
apar]in unei femei reiese din fine]ea cu care sunt lucra]i [i, desigur, din ultimele cuvinte
ale muribundului. C` aceast` femeie este o persoan` foarte rafinat` [i bine \mbr`cat` nu m`
 mir`, din moment ce lornionul este montat cu at\ta fine]e \n aur curat [i mi-ar fi greu s`
cred c` o dam` [leamp`t` ar putea avea a[a ceva. Observa]i c` aceste clame sunt prea largi
pentru un nas obi[nuit, ceea ce denot` c` nasul femeii este foarte gros la r`d`cin`. Acest tip
de nas este de obicei scurt [i borc`nat, dar nu pot nega faptul c` exist` [i excep]ii care m`
fac s` nu fiu at\t de sigur \n privin]a acestui punct al descrierii mele. Chipul meu, de pild`,
este \ngust [i totu[i ochii nu mi se potrivesc nici \n centrul nici l\ng` centrul acestor
ochelari. Prin urmare, presupun c` ochii doamnei sunt foarte apropia]i de r`d`cina nasului.
Vei remarca, Watson, c` ochelarii sunt concavi [i de o rezisten]` extraordinar`. O femeie
ce a avut vederea foarte slab` toat` via]a ei prezint` anumite caracteristici fizice care
demonstreaz` acest defect optic, [i care pot fi observate din pozi]ia frun]ii, a pleoapelor [i
umerilor.
- Da, sunt de acord cu aceste argumente, am spus eu. Totu[i m`rturisesc c` nu am \n]eles pe
ce te bazezi c\nd spui c` a consultat de dou` ori un optician \n ultima vreme.
Holmes lu` ochelarii \n m\n`.
- Observi clamele, nu ? Sunt dublate de ni[te straturi sub]iri de plut`, pentru a diminua
presiunea exercitat` asupra nasului. Unul dintre straturi este decolorat [i uzat, \ntr-o mai
mare m`sur` dec\t cel`lalt, care pare mai proasp`t. Evident, acesta a \nlocuit un alt strat,
foarte uzat, care c`zuse. Dintr-o privire atent`, oricine \[i poate da seama c` stratul vechi
nu este mai vechi de c\teva luni. Straturile sunt f`cute dintr-un material identic, lucru care
denot` c` doamna a fost la acela[i atelier pentru a-[i monta al doilea strat.
- Pe Sf\ntul Gheorghe, este uluitor !, strig` Holmes, \ntr-un acces de admira]ie. {i c\nd te
g\nde[ti c` am avut toate aceste dovezi \n m\na mea [i nu am [tiut s` le interpretez.
Oricum, dup` cele ce mi-a]i spus, inten]ionez s` fac c\te o vizit` pe la cei mai importan]i
opticieni din Londra.
- Sigur c` a[a vei face. Dar \ntre timp nu mai ai nimic s` ne spui despre acest caz ?
- Nimic, domnule Holmes. Cred c` [ti]i la fel de mult ca [i mine, dac` nu cumva [i mai
mult. Am ordonat s` se cerceteze dac` zilele acestea a fost z`rit vreun str`in pe drumurile
de ]ar` sau prin g`rile din zon`. Dar nimeni nu a v`zut vreun individ suspect. Ceea ce m`
fr`m\nt` mai ales este s` aflu cauza acestei crime aparent absurde, c`ci p\n` acum nici unul
dintre cei audia]i nu a putut oferi m`car umbra unui motiv pentru care bietul Smith s` fi
fost ucis.
- Ei, aici nu sunt \n m`sur` s` te ajut. Dar presupun c` vrei s` te \nso]im m\ine la Yoxley Old
Place...
- Dac` nu cer prea mult, domnule Holmes... Este un tren din Charing Cross spre Chatham
la ora [ase diminea]a [i trebuie s` fim la Yoxley Old Place \ntre opt [i nou`.
- Atunci vom lua acest tren. Cazul dumitale are cu siguran]` c\teva caracteristici foarte
interesante [i voi fi \nc\ntat s` arunc o privire... Dar ia te uit`! Ceasul e aproape unu!
Haide]i s` ne acord`m m`car c\teva ore de somn. Dac` nu te deranjeaz`, ai putea dormi
chiar pe sofaua de l\ng` [emineu. Diminea]`, dup` ce vom bea o cafea fierbinte, vom
pleca.
Vijelia se mai potolise, \n zorii zilei, dar era totu[i o diminea]` rece atunci c\nd ne-am \nceput
c`l`toria. Am v`zut soarele palid al iernii r`s`rind peste malurile mocirloase [i posomor\te ale
Tamisei [i linia sinuoas` a r\ului, curg\nd lene[ printre c\mpii. De c\te ori priveam Tamisa, nu
m` puteam g\ndi la acea urm`rire a omului din Andaman, de la \nceputul carierei noastre de
detectivi amatori. Dup` o c`l`torie lung` [i obositoare, am ajuns la o mic` gar`, la c\]iva
kilometri de Chatham. Am tras la un han aflat \n apropiere [i, \n vreme ce r\nda[ii ne \nh`mau
calul la docar, noi am servit un mic dejun copios, a[a \nc\t, ajun[i \n sf\r[it la ]inta c`l`toriei
noastre, eram s`tui, proaspe]i [i ner`bd`tori s` \ncepem investiga]ia. Un sergent de poli]ie ne-a
\nt\mpinat la poarta gr`dinii.
- Nout`]i, Wilson ?, l-a \ntrebat Hopkins.
- Nu, domnule, nimic.
- Nici un raport despre vreun str`in observat prin zon` ?
- Nu, domnule. I-am interogat pe to]i func]ionarii de la gar` [i nimeni nu-[i aminte[te s` fi
venit sau s` fi plecat cineva ieri.
- Ai f`cut investiga]ii [i la hanuri, sau la casele \nchiriate ?
- Da, domnule : nu exist` nici o persoan` suspect` sau venit` \n ultimele zile.
- Bine, atunci, f`cu inspectorul [i se \ntoarse spre noi : Era necesar` verificarea acestei
piste, \ntruc\t nimeni nu poate veni aici f`r` s` treac` mai \nt\i prin Chatham. Uita]i,
gr`dina despre care v-am vorbit [i aleea. V` dau cuv\ntul meu c` nu se afla nici o urm` pe
alee ieri.
- Pe care parte spuneai c` iarba era r`v`[it` ?
- Aici, domnule. Por]iunea \ngust` dintre potec` [i r`zorul de flori. Nu mai pot vedea acum
urmele trecerii individului, dar v` asigur c` ieri se z`reau.
- Da, da, cineva a trecut pe aici, [opti Holmes, studiind marginea gazonului. Suspecta
noastr` trebuie s` fi p`[it cu grij`, nu-i a[a, de vreme ce, dac` n-ar fi fost atent`, ar fi trebuit
s` lase urme pe potec` sau dac` nu, pe r`zorul de flori, unde p`m\ntul era [i mai moale.
- Da, domnule, trebuie s` fi dat dovad` de mare aten]ie.
Am z`rit o umbr` de \ndoial` pe chipul lui Holmes :
- Vrei s` spui c` ea s-a \ntors tot pe aici?
- Da, domnule, nu e alt` cale...
- Pe bucata asta de gazon ?
- Cu siguran]`, domnule Holmes !
- Hm ! Atunci e performan]` remarcabil`, cu totul remarcabil`. Dar cred c` am cercetat
\ndeajuns poteca. Haide]i mai departe. Poarta gr`dinii este de obicei deschis`, presupun...
Deci misterioasa vizitatoare nu a trebuit s` depun` cine [tie ce efort spre a o deschide.
Ideea crimei nu \i \ncol]ise \nc` \n minte, c`ci \n acest caz ar fi trebuit s` aib` deja asupra
sa o arm` [i nu s` apeleze la cu]ita[ul de pe masa profesorului. A \naintat de-a lungul
holului, f`r` s` lase urme pe rogojin`, apoi a p`truns \n birou. C\t s` fi r`mas aici ? Nu
putem [tii deocamdat`...
- Nu mai mult de c\teva minute, domnule ! Am uitat s` v` spun c` doamna Marker,
menajera f`cuse cur`]enie \n aceast` camer` nu cu mult` vreme \nainte, cam un sfert de or`
apreciaz` ea.
- Ei, asta ne ofer` o limit` de timp \n care s` \ncadr`m comiterea faptei. Suspecta a intrat \n
camer` [i ce a f`cut ? S-a \ndreptat spre masa de lucru ? Pentru ce ? |n orice caz, nu pentru
 un obiect care se afla \n sertarele deschise. Dac` ar fi existat aici ceva care s` o atrag`, s-ar
fi aflat \n mod cert \n dul`piorul \ncuiat. Hopa! Ce-i cu zg\rietura asta de pe birou?
Aprinde te rog un chibrit, Watson, vreau s` v`d mai bine. De ce nu mi-ai spus nimic
despre asta, Hopkins ?
Zg\rietura la care se referise Holmes [i pe care o examina acum cu acribie \ncepea de l\ng`
gaura cheii [i continua, pre] de c\]iva centimetri, distrug\nd stratul de lac cu care dulapul
fusese poleit.
- Am observat asta, domnule, dar m-am g\ndit c` \ntotdeauna po]i g`si asemenea zg\rieturi,
nu de fiecare dat` nimere[ti cu precizie broasca...
- Da, dar zg\rietura asta este recent`, foarte recent`. Observi cum str`luce[te inelul de alam`
al broa[tei, pe marginile zg\riate. Prive[te cu lupa mea ! Iar stratul de lac a fost de
asemenea zg\riat, arat` ca un ogor br`zdat de plug. Doamna Marker este aici ?
O b`tr\n` cu o expresie de profund` triste]e \ntip`rit` pe chip \[i f`cu apari]ia \n \nc`pere.
- Doamn`, a]i [ters pragul \n birou ieri diminea]` ?, o \ntreb` Sherlock.
- Da, domnule.
- A]i observat aceast` zg\rietur` ?
- Nu, domnule, nu am v`zut nimic.
- Sunt convins c` nu, pentru c` o c\rp` de praf ar fi distrus r`m`[i]ele de lac de pe marginea
zg\rieturii. Cine avea cheia biroului ?
- Domnul profesor o ]ine legat` la lan]ul de la ceas.
- Este o cheie obi[nuit` ?
- Nu, domnule, este o cheie Chubb.
- Foarte bine, doamn` Marker, acum pute]i pleca. Acum, s` mergem mai departe cu
presupunerile. Deci presupusa criminal` intr` \n camer`, se \ndreapt` spre birou [i descuie
sau \ncearc` s` descuie, cu o cheie, dul`piorul. |n vreme ce se str`duie[te s` o fac`, este
surprins` de t\n`rul Smith, care tocmai p`trundea \n \nc`pere. |n graba ei de a fugi, femeia
zg\rie broasca [i u[a dul`piorului. Smith se repede asupra ei [i, \n lupta surd` \ncins` \ntre
cei doi, femeia apuc` arma care se afl` cel mai la \ndem\n`, cu]ita[ul de sigilii [i \l
\njunghie \n g\t. Lovitura este fatal`. B`rbatul se pr`bu[e[te pe du[umea, iar criminala
reu[e[te s` fug`, fie cu obiectul c`utat, fie f`r` acesta. Susan, camerista, este aici ?, se
interes` el, [i dup` ce femeia se apropie, o \ntreb` : Susan, ar fi putut cineva s` se strecoare
pe acea u[`, dup` ce ai auzit ]ip`tul ?
- Nu, domnule, ar fi fost imposibil ! Ar fi trebuit s`-l observ pe c\nd coboram, fiindc` de pe
sc`ri se vede holul. Pe l\ng` asta, u[a nu s-a deschis, a[ fi auzit-o...
- Deci lucrurile sunt clare. Doamna s-a \ntors, cu siguran]`, pe acela[i drum. |n]eleg c`
holul cel`lalt nu duce dec\t spre camera profesorului, nu? Nu mai exist` nici o alt` ie[ire
din cas`?
- Nu, domnule.
- Acum haide]i s` facem cuno[tin]` cu profesorul Coram. Hopa! Hopkins, ia prive[te, ce
lucru interesant: [i holul acesta este acoperit cu rogojin`.
- Bun, [i ce importan]` are?
- Nu ve]i nici o leg`tur` cu cazul nostru? Bine, atunci nu voi insista, pentru moment [i apoi,
mi-e team` s` nu fie doar o presupunere eronat` a mea, de[i am`nuntul pare foarte
sugestiv. Vino s` m` prezin]i profesorului.
Am str`b`tut holul , care avea aceea[i lungime cu cel ce ducea spre gr`din`. La cap`tul lui era
un [ir de trepte, care se terminau \n dreptul u[ii dormitorului. C`l`uza noastr` cioc`ni scurt [i
ne invit` \n camera profesorului.
Era o \nc`pere vast`, m`rginit` de rafturi pe care se l`f`iau sute de c`r]i. Fiindc` nu mai
avuseser` loc \n bibliotec`, unele volume erau a[ezate \n gr`mezi, fie l\ng` rafturile ticsite, fie
prin col]urile \nc`perii. Patul se afla \n mijlocul dormitorului [i \n el, tol`nit pe perne, st`tea
st`p\nul casei. Rareori am v`zut o figur` mai carismatic`, mai impresionant` dec\t a sa. Avea
chipul prelung, obrajii sup]i, ochi negri, sc`p`r`tori, \nfunda]i \n orbite [i m`rgini]i de
spr\ncene stufoase. P`rul [i barba \i erau albe ca z`pada, doar firele de p`r din preajma gurii
erau \ng`lbenite de tutun. De altfel, chiar \n acel moment, b`tr\nul tr`gea cu nesa] dintr-o ]
igar`, iar atmosfera din camer` era \mb\csit` de mirosul de tutun. C\nd i-a str\ns m\na lui
Holmes, am observat c` [i degetele \i erau galbene, semn clar c` profesorul era un fum`tor
\nr`it.
- Sunte]i fum`tor, domnule Holmes?, \ntreb` el, vorbind \ntr-o englez` pre]ioas`, cu un aer
u[or afectat. Atunci v` rog s` servi]i o ]igar`. Vi le recomand cu c`ldur`, sunt de o calitate
excep]ional`, fabricate de Ionides, la Alexandria. |mi trimite c\te o mie o dat` [i nu-mi
face pl`cere s-o recunosc, dar sunt nevoit s`-i cer provizii la fiecare dou` s`pt`m\ni, c`ci
fumez \ngrozitor de mult ! Da, domnule, nu-i deloc bine, [tiu asta, dar ce vre]i... un b`tr\n
trebuie s` aib` [i el micile sale pl`ceri. Tutunul [i scrisul sunt singurele lucruri care mi-au
mai r`mas.
Holmes \[i aprinse o ]igar` [i arunc` priviri discrete prin camer` \n timp ce \i savura parfumul.
- De fapt, acum nu mi-a mai r`mas dec\t tutunul! Vai ! Ce pierdere fatal` ! Cine ar fi putut
s` prevad` o astfel de catastrof` ? Un t\n`r at\t de cumsecade [i de valoros... V` asigur c`,
dup` c\teva luni petrecute aici, Smith devenise un asistent admirabil. Ce crede]i despre
cele \nt\mplate, domnule Holmes ?
- |nc` nu mi-am format o opinie definitiv`.
- V-a[ fi profund recunosc`tor dac`, gra]ie inteligen]ei dumneavoastr` recunoscute, a]i
putea arunca o raz` de lumin` \n bezna \n care ne zbatem, \ncerc\nd s` afl`m cine este
criminalul. Pentru un b`tr\n [oarece de bibliotec`, [i invalid pe deasupra, ca mine, o astfel
de lovitur` este n`pr`snic`. Mi se pare c` sunt pe cale s`-mi pierd min]ile... Dar
dumneavoastr` sunte]i un om de ac]iune, [i probabil vi se pare c` aceste fapte cumplite
fac deja parte din rutina cotidian`. De aceea, v` pute]i p`stra cump`tul \n astfel de situa]ii,
care pe mine cel pu]in m` bulverseaz`. Ce noroc pe noi s` v` avem al`turi !
Holmes str`b`tea, \n acest timp, \nc`perea, \n lung [i \n lat [i am observat c` tr`gea foarte
repede din ]igar`. Era evident c` \mp`rt`[ea pasiunea lui Coram pentru ]igaretele egiptene.
- Da, domnule, precum v-am spus, moartea lui Smith este pentru mine o lovitur` cumplit`,
urm` b`tr\nul. Aceasta este opera mea de c`p`t\i, Magnum Opus – ar`t` el spre un vraf
uria[ de h\rtii, aflate pe mas`. Reprezint` analiza pe care am \ncercat s` o fac asupra
manuscriselor descoperite \n m`n`stirile copte din Siria [i Egipt, o lucrare capabil` s` pun`
\ntr-o cu totul alt` lumin` religia cre[tin`. Cu s`n`tatea mea [ubred`, nu [tiu dac` voi reu[i
vreodat` s` o termin, mai ales acum, c\nd asistentul meu nu mai este. Heei! Domnule
Holmes, dar sunte]i un fum`tor chiar mai rapid ca mine!
- Sunt un cunosc`tor, domnule profesor, sur\se Sherlock, lu\nd o alt` ]igaret` din cutie [i
aprinz\nd-o de la cea pe care tocmai o fumase. Nu v` voi mai tulbura cu alte \ntreb`ri,
domnule Coram, de vreme ce am \n]eles c`, \n momentul comiterii crimei, v` afla]i \n pat
[i nu [ti]i nimic despre cele petrecute. Vreau doar s` m` l`muri]i : ave]i cumva idee ce a
vrut s` spun` bietul Smith prin ultimele sale cuvinte, « Profesore, ea a fost ? »
B`tr\nul scutur` din cap.
- Susan este o fat` de la ]ar`, [opti el, [i [ti]i prea bine c\t de ignoran]i sunt ]`ranii no[tri.
Probabil c`, \n delirul s`u, s`rmanul muribund a bolborosit ni[te cuvinte neinteligibile,
c`rora ea le-a dat un sens...
- |n]eleg. {i nu ave]i, personal, vreo explica]ie pentru aceast` tragedie ?
- Probabil s-a \nt\mplat un accident, probabil – dar asta v-a[ ruga s` r`m\n` \ntre noi - a fost
vorba de o sinucidere. Tinerii au firi mai sensibile [i orice dezam`gire pe care un matur
ar-o \nfrunta plin de curaj [i demnitate, ca de pild` o afacere amoroas`, pe ei \i poate
 dobor\. Sunt convins c` [i \n acest caz, lucrurile au stat astfel [i c` nu este vorba de nici o
crim`.
- Dar lornionul ?
- Ah ! Eu sunt doar un om al literelor, un vis`tor [i nu-mi pot explica lucrurile practice
petrecute uneori \n via]`. Dar [tiu, totu[i, dragii mei c` pove[tile de amor pot lua uneori
forme ciudate [i nu rareori \ndr`gosti]ii pot face o obsesie pentru anumite obiecte ce
apar]in persoanei iubite... Dar v` rog, mai servi]i o ]igar`, domnule Holmes, e o pl`cere
pentru mine s` v`d c` exist` oameni care apreciaz` asemenea delicatese... Un evantai, o
m`nu[`, un lornion, cine [tie ce obiect poate fi purtat ca un talisman de pre] de un
\ndr`gostit hot`r\t s`-[i curme zilele c\nd persoana iubit` nu-l mai dore[te ? Domnul
inspector vorbea despre urmele de pa[i care au fost g`site \n iarb`, dar s-ar putea s` se
\n[ele \n aceast` privin]`. C\t despre cu]ita[, chiar sinuciga[ul l-ar fi putut arunca, dup` ce
se \njunghiase cu el. Probabil c` ipotezele mele vi se par puerile, dar eu sunt sigur c`
Willoughby Smith [i-a curmat singur via]a.
Holmes p`rea uimit de teoria exprimat` de b`tr\nul savant [i continu` s` se plimbe prin
dormitor, pierdut \n g\nduri [i fum\nd ]igar` de la ]igar`.
- Spune]i-mi, profesore Coram, zise el, \ntr-un final, ce se afl` \n dul`piorul de pe birou ?
- Nimic care s` fie pe placul unui ho]. Documente de familie, scrisori de la r`posata mea
so]ie, diplome de onoare pe care le-am primit de la diverse universit`]i. Cheia este aici, v`
pute]i uita \n dulap, dac` vre]i.
Holmes lu` cheia, o examin` timp de c\teva clipe, apoi i-o \napoie gazdei.
- Nu, nu cred c` m-ar putea ajuta cu ceva. Mai cur\nd cred c` o s` m` plimb pu]in prin
gr`dina casei, \ncerc\nd s`-mi fac ordine \n g\nduri. Am s` reflectez \n leg`tur` cu teoria
sinuciderii, pe care a]i expus-o mai devreme. Trebuie s` ne scuz`m c` v-am deranjat,
domnule Coram [i v` promit c` nu v` vom mai inoportuna p\n` dup` amiaz`. Vom reveni
aici la ora dou`, spre a v` informa dac` \ntre timp au mai ap`rut elemente noi \n cadrul
anchetei.
Holmes p`rea grozav de distrat [i o vreme ne-am plimbat, um`r l\ng` um`r, pe c`rarea din
gr`din`, \n t`cere.
- Nu ai chiar nici un indiciu?, l-am \ntrebat, \n cele din urm`.
- Totul depinde de acele ]ig`ri pe care le-am fumat, r`spunse Holmes. Se prea poate s`
judec foarte eronat. }ig`rile \mi vor demonstra dac` am sau nu dreptate.
- Dar Sherlock, am izbucnit, uluit, ce leg`tur` are...
- Stai, stai, nu te gr`bi! Dac` m` \n[el, nu e nici o pagub`, c`ci la urma urmei, avem pista cu
opticianul pe care putem merge. Dar nici o scurt`tur` n-ar fi de lep`dat. Ah, iat-o pe buna
doamn` Marker ! Hai s` ne bucur`m de c\teva minute de conversa]ie cu dumneai...
Remarcasem \n mai multe r\nduri c`, atunci c\nd dorea, Holmes putea s` intre foarte u[or pe
sub pielea femeilor [i s` le cucereasc`, prin farmecul s`u deosebit, sufletul. Mai repede dec\t
a[ fi b`nuit, el reu[ise s` c\[tige \ncrederea menajerei [i deja p`l`vr`geau de parc` s-ar fi
cunoscut de ani de zile.
- Da, domnule Holmes, este a[a cum spune]i. Uneori fumeaz` \ngrozitor de mult ! Toat`
ziua [i toat` noaptea, domnule. Unerori, c\nd intru \n camera profesorului am impresia c`
respir smogul din toat` Londra. {i bietul t\n`r era fum`tor, dar nu chiar at\t de \nveterat
precum profesorul. C\t despre s`n`tatea lui... nu [tiu dac` e mai bun` sau mai rea din
pricina fumatului.
- Ah, f`cu Holmes, dar se [tie c` fumatul taie pofta de m\ncare.
- De asta nu am auzit, domnule...
- Presupun c` profesorul m`n\nc` doar c\nd \[i aduce aminte, din cauza patimii sale pentru
tutun...
- Ei, depinde...
- Pun r`m`[ag c` de diminea]` nu a m\ncat nimic [i probabil c` nici de pr\nz nu se va atinge,
dup` c\te ]ig`ri a fumat.
- Va trebui s` v` contrazic, pentru c` de diminea]` a \nfulecat zdrav`n, cum rareori a mai
f`cut-o, iar pentru pr\nz mi-a comandat o por]ie zdrav`n` de cotlete. Sincer` s` fiu,
atitudinea lui m` cam surprinde, fiindc` dup` ce am intrat \n birou ieri [i l-am v`zut pe
bietul Smith z`c\nd plin de s\nge, nici nu mai pot s` m` uit la m\ncare! Dar, ce vre]i, pe
lume exist` tot soiul de oameni [i probabil c` profesorul nu este o fire at\t de sensibil` ca
mine, de vreme ce nu [i-a pierdut apetitul dup` o asemenea priveli[te groaznic`.
Am z`bovit, \n restul dimine]ii, plimb\ndu-ne prin gr`din`. Hopkins se \ntorsese \n sat spre a
verifica zvonurile referitoare la o femeie misterioas`, ce ar fi fost v`zut` de c\]iva copii, pe
drumul spre Chatham, \n urm` cu o zi. C\t \l prive[te pe Holmes, energia lui debordant` p`rea
s`-l fi p`r`sit cu totul. Se vedea clar c` nu se implic` \n acest caz, c` ac]ioneaz` f`r` tragere de
inim`. Chiar [i \ntoarcerea intempestiv` a inspectorului, cu vestea c` \ntr-adev`r, copiii
v`zuser` o femeie care corespundea perfect descrierii lui Holmes [i purt\nd chiar ochelari, nu
reu[i s` trezeasc` interesul prietenului meu. |n schimb, el ciuli urechile atunci c\nd Susan, care
ne a[teptase cu masa, \i dest`inui c`, \n diminea]a precendent`, domnul Smith fusese \ntr-o
plimbare, din care de \ntorsese doar cu jum`tate de or` \nainte ca tragedia s` se produc`.
Personal, nu am \n]eles semnifica]ia acestui fapt, dar mi-a fost clar c` Holmes \l introdusese
deja \n complexa ecua]ie a investiga]iei sale. Brusc, se ridic` de pe scaun [i \[i privi ceasul :
- E ora dou`, domnilor. Haide]i sus, avem de discutat cu profesorul Coram.
B`tr\nul abia terminase de m\ncat pr\nzul, iar farfuria sa goal` demonstra c` apetitul despre
care ne vorbise menajera nu-l p`r`sise defel. Era \ntr-adev`r o figur` stranie [i acest lucru m-a
izbit [i mai mult atunci c\nd [i-a \ntors spre noi coama alb` [i ochii aprin[i ca de febr`.
Nelipsita ]igar` \i st`tea \n col]ul buzelor. Fusese \mbr`cat de servitori [i acum st`tea \n
fotoliul de l\ng` c`min.
- Ei, domnule Holmes, ce se aude? A]i rezolvat misterul ?, \ntreb` el [i \mpinse cutia de ]
ig`ri de pe mas` spre prietenul meu. Holmes \ntinse [i el m\na, \n acela[i moment [i-i
d`du, ca din gre[eal`, peste cutie, r`sturn\nd-o pe covor. Ne-am aplecat \n genunchi, s`
c`ut`m ]ig`rile, risipite prin toat` \nc`perea [i c\nd ne-am ridicat, am z`rit o sclipire
vesel` \n ochii lui Holmes [i o ro[ea]` subit` ap`r\ndu-i \n obraji, semn c` f`cuse o
descoperire important`.
- Da, zise el, calm. L-am rezolvat.
Bine\n]eles c` at\t eu c\t [i Stanley Hopkins am r`mas uimi]i. Un z\mbet dispre]uitor \nflori
pe obrajii palizi ai profesorului:
- Cum a[a? |n gr`din`?
- Nu, aici.
- Aici? C\nd?
- Chiar adineauri.
- Cu siguran]` glumi]i, domnule Holmes. {i m` obligi s` te avertizez c` este o problem`
prea grav` pentru a fi tratat` \ntr-o asemenea manier` u[uratic`.
- Am \ntors pe toate p`r]ile fiecare verig` din acest lan] de ra]ionamente logice, profesore
Coram [i sunt sigur c` [tiu adev`rul. Singurul lucru pe care deocamdat` nu-l cunosc este
 ce motive a]i avut dumneavoastr` s` v` implica]i \n aceast` stranie afacere [i c\t de mult
a]i f`cut-o. Dar probabil c` \n c\teva minute vom auzi asta chiar din gura dumneavoastr`. |
ntre timp, v` voi prezenta \n am`nunt cele \nt\mplate, pentru ca s` [ti]i de ce informa]ii
mai am nevoie. Prin urmare, ieri, o doamn` a intrat \n biroul dumneavoastr`. Inten]ia ei
era clar`: voia s` pun` m\na pe un document aflat aici. Avea cu siguran]` o cheie de la
dul`pior, \ntruc\t am examinat atent cheia dumneavoastr` [i nu avea acea decolorare pe
care contactul cu alama broa[tei ar fi trebuit, \n mod firesc, s` o produc`. Deduc ce aici c`
nu i-a]i fost complice [i c` doamna a venit aici f`r` s` v` anun]e.
Profesorul \[i ]uguie buzele, sco]\nd un rotocol de fum dens.
- Este foarte interesant [i instructiv, spuse el. Mai ave]i ceva de ad`ugat ? Pentru c`, de
vreme ce a]i ajuns s`-mi vorbi]i despre sosirea acestei doamne, b`nuiesc c` [ti]i [i ce ar fi
putut face \n continuare.
- M` voi str`dui s` o fac. Ajuns` \n birou, a \ncercat s` deschid` dul`piorul, dar a fost
surprins` de asistenul dumneavoastr` pe care, dup` o lupt` scurt`, l-a \njunghiat. P`rerea
mea este \ns` c` doamna nu a dorit s`-l ucid`, ci l-a atacat cu ce i-a picat la \ndem\n`, spre
a nu fi deconspirat`. Spun asta deoarece cineva care premediteaz` o crim`, nu vine
ne\narmat. Oripilat` de fapta comis`, s-a \ndep`rtat rapid de locul crimei dar, cum \[i
pierduse ochelarii \n \nc`ierare [i suferind probabil de o miopie avansat`, a fugit pe
coridorul pe care credea c` venise – ambele fiind acoperite cu rogojine – [i c\nd [i-a dat
seama c` o luase pe un hol gre[it, era deja prea t\rziu, c`ci sosirea servitorilor \i t`iase
retragerea. Ce ar fi putut face ? De \ntors nu se putea \ntoarce. De r`mas acolo unde se
afla, nici at\t. A fost nevoit` s`-[i continue drumul. A urcat o scar`, a deschis o u[` [i s-a
pomenit chiar \n dormitorul dumneavoastr`.
B`tr\nul r`m`sese cu gura deschis`, privindu-l extaziat pe Holmes. Uimirea [i teama se puteau
citi pe fa]a lui, ca \ntr-o carte deschis`. F`c\nd eforturi vizibile s` nu se piard` cu firea, ridic`
din umeri [i izbucni \ntr-un r\s fals.
- Toate bune, domnule Holmes, zise el. Dar splendida dumneavoastr` teorie are totu[i un
cusur. Eu eram \n dormitor, pe care de altfel nu l-am p`r`sit pe tot parcursul zilei.
- Dar nu am sus]inut contrariul, domnule profesor.
- Deci vre]i s` pretinde]i c`, de[i am stat aici, \n pat, nu mi-am dat seama c` \n camera mea
a intrat acea femeie despre care vorbi]i?
 - N-am spus asta. Dimpotriv`, v-a]i dat seama de prezen]a ei. Chiar i-a]i vorbit, c`ci a]i
recunoscut-o. Ba a]i ajutat-o s` [i scape...
Profesorul izbucni din nou \n acel r\s for]at. Se ridic` \n picioare, iar ochii lui sc\nteiau ca doi
t`ciuni.
- Sunte]i nebun !, strig` el. Vorbi]i numai aiureli. Cum, s` o ajut s` scape? {i se afl` acum,
ave]i idee?
- Da. Este chiar aici, r`spunse sur\z`tor Holmes, ar`t\nd spre un corp de bibliotec` foarte
\nalt, aflat \n col]ul camerei.
L-am v`zut pe b`tr\n ridic\ndu-[i bra]ele, zguduit de o teribil` convulsie, apoi fa]a \i deveni
p`m\ntie [i se pr`bu[i la loc, pe scaun. |n aceea[i clip`, rafturile de bibliotec` la care se referise
Holmes se deschiser` ca o u[`, c`ci probabil erau fixate pe balamale, [io femeie ]\[ni \n
mijlocul camerei.
- Da, ai dreptate, strig` ea, cu o voce strident` [i bizar`. Ai dreptate, sunt aici!
Era murdar` de praf [i plin` de p\nzele de p`ianjen din locul str\mt \n care st`tuse p\n` atunci.
Chiar dac` nu ar fi fost at\t de murdar` pe fa]`, necunoscuta tot era departe de orice ideal de
frumuse]e feminin`, av\nd de fapt caracteristicile fizice deloc pl`cute, intuite de c`tre Holmes
[i \n plus o b`rbie lung` [i ]uguiat`. Din cauza miopiei accentuate, combinat` cu trecerea brusc` de
la \ntuneric la lumin`, r`m`sese ca \mpietrit` \n centrul dormitorului, clipind des [i \ncerc\nd s` ne
deslu[easc` tr`s`turile. {i totu[i, \n ciuda aspectului s`u deloc pl`cut, femeia avea o prestan]`
aristocratic`, o atitudine plin` de noble]e, ce se putea citi din pozi]ia capului [i din felul \n care ]
inea b`rbia ridicat`, calit`]i ce impuneau respect [i admira]ie.
Stanley Hopkins \[i puse m\na pe bra]ul ei [i o anun]` c` este arestat`, dar ea se trase \ntr-o parte
[i, cu o atitudine de demnitate artistocratic` ce impunea respect. B`tr\nul profesor z`cea pe
scaunul s`u, cu chipul schimonosit de indignare [i o privea cu ochi abia miji]i.
- Da, domnule, sunt prizoniera dumneavoastr`. Din ascunzi[ul meu am auzit tot ce s-a spus
[i [tiu c` de acum a]i aflat adev`rul. O s` m`rturisesc tot. Eu l-am ucis pe t\n`r. Dar ave]i
dreptate c\nd spune]i c` a fost un accident. Nici m`car nu mi-am dat seama c` obiectul pe
care l-am apucat, \n disperarea mea, a fost un cu]it. |n \ncercarea de a sc`pa de urm`ritor,
am pus m\na pe acest cu]it [i l-am lovit mortal, ca s` m` lase s` plec. Acesta este
adev`rul...
- Doamn`, sunt sigur c` a[a s-a \nt\mplat. Dar mi-e team` c` \nc` ne mai ascunde]i ceva,
ripost` Holmes.
Femeia se albi la fa]` [i tr`s`turile aspre \i devenir` atunci [i mai \nsp`im\nt`toare, sub petele
de murd`rie [i praf de pe obraji. Epuizat`, se a[ez` pe marginea patului [i \ncepu s` vorbeasc` :
- {tiu c` nu mai am mult timp la dispozi]ie, dar a[ dori s` cunoa[te]i tot adev`rul. Sunt so]ia
acestui om. Nu este englez, precum pretinde, ci rus. Dar nu v` voi dezv`lui numele s`u.
Pentru prima oar`, b`tr\nul ie[i din starea sa de letargie [i [opti, abia auzit :
- Dumnezeu s` te binecuv\nteze, Anna ! Dumnezeu s` te binecuv\nteze !
Femeia \i arunc` o privire \nc`rcat` de dispre] :
- De ce te ag`]i cu at\ta disperare de via]`, Sergius ?, \l \ntreb`. Ai avut o existen]` care a
f`cut at\t de mult r`u altora [i bine nim`nui, nici m`car ]ie. Oricum, nu-mi st` mie \n puteri
s`-]i curm firul firav al vie]ii, asta numai Domnul poate hot`r\. Deja mi-am \nc`rcat
sufletul cu p`cate \nc` din clipa \n care am trecut pragul acestei case blestemate. Dar
trebuie s` vorbesc acum, \nainte de a fi prea t\rziu, spuse ea [i se \ntoarse spre noi: V-am
spus, domnilor, c` sunt so]ia acestui om. El avea cincizeci de ani, iar eu eram o fat` naiv`
de dou`zeci de ani, atunci c\nd ne-am c`s`torit. S-a \nt\mplat \ntr-un ora[ universitar din
Rusia, nu v` pot spune numele s`u...
- Dumnezeu s` te binecuv\nteze, Anna, murmur` iar`[i b`tr\nul.
- Eram revolu]ionari, nihili[ti, [ti]i despre ce e vorba... Eu [i el [i mul]i al]ii. Apoi au venit
vremuri tulburi, un ofi]er de poli]ie a fost ucis, mul]i dintre noi au fost aresta]i, s-au f`cut
cercet`ri [i, spre a-[i sc`pa via]a [i a ob]ine [i recompensa pus` pe capetele comploti[tilor,
acest om [i-a tr`dat propria so]ie [i camarazii de lupt`. |n urma m`rturisirilor sale, am fost
aresta]i to]i. Unii dintre noi au ajuns \n [treang, al]ii au fost trimi[i \n Siberia. M-am aflat
printre ace[tia din urm`, dar pedeapsa mea a fost, fiind femeie, de numai c\]iva ani de
exil. So]ul meu a venit \n Anglia, cu banii ob]inu]i \ntr-un mod at\t de m\r[av [i a tr`it
lini[tit, [tiind \ns` c` dac` Fr`]ia, pe care o tr`dase, afla unse ascunde, l-ar fi pedepsit
imediat.
- Via]a mea e \n m\inile tale, Anna, spuse b`tr\nul, \ntinz\nd m\na tremur`toare, s` ia o ]
igar`. Ai fost \ntotdeauna a[a de bun` cu mine...
- Dar \nc` nu v-am spus nimic despre culmea tic`lo[iei sale, continu` femeia, f`r` m`car s`-l
priveasc`. Printre tovar`[ii no[tri se afla un prieten de suflet al meu. Un b`rbat plin de
 noble]e [i altruism, iubitor [i tandru – exact opusul so]ului meu. El ura violen]a. Noi,
ceilal]i anarhi[ti, eram, din acest punct de vedere, vinova]i, el \ns` nu era. |ntotdeauna a
c`utat s` ne determine s` abandon`m metodele noastre brutale. Scrisorile pe care mi le-a
trimis l-ar fi putut salva, ca [i jurnalul meu \n care, zilnic, d`deam glas sentimentelor mele
fa]` de el [i fa]` de opiniile sale. So]ul meu a reu[it s` pun` \ns` m\na [i pe scrisori [i pe
jurnal, le-a ascuns [i a f`cut tot posibilul pentru a-i veni de hac t\n`rului meu prieten. Nu a
reu[it, dar Alexis, a[a \l cheam` pe acest b`rbat distins, a fost arestat [i trimis \n Siberia, ca
ocna[ \n minele de sare, unde se afl` [i ast`zi. Ia aminte la asta, tic`losule, ia aminte! Chiar
acum, chiar \n clipa asta, Alexis, un om al c`rui nume tu nu e[ti vrednic s`-l roste[ti,
munce[te [i tr`ie[te ca un sclav, iar eu, de[i te am la m\n`, n-am s` m` ating de tine !
- Ai fost mereu o femeie nobil`, Anna, rosti b`tr\nul, puf`ind din ]igar`.
Femeia se ridic`, dar c`zu la loc pe scaun, cu un geam`t de durere.
- Trebuie s` termin, [opti ea. C\nd pedeapsa mea s-a \ncheiat, am hot`r\t s` caut scrisorile [i
jurnalul care, dac` ar fi ajuns \n posesia autorit`]ilor ruse[ti, ar fi dus la eliberarea lui
Alexis. {tiam c` so]ul meu fugise \n Anglia. Dup` luni de c`ut`ri, i-am descoperit
ascunz`toarea. {tiam c` are jurnalul fiindc`, atunci c\nd m` aflam \nc` \n Siberia, mi-a
scris o scrisoare \n care \mi repro[a anumite fragmente din el. Pe de alt` parte, eram sigur`
c` nu mi-l va niciodat` de bun` voie, fiindc` [tiam c` este o fire r`zbun`toare [i rea.
Trebuia, deci, s`-l iau singur`. |n acest scop, am angajat un detectiv particular, care s-a
infiltrat \n casa so]ului meu, d\ndu-se drept candidat la func]ia de secretar particular – a
fost cel de-al doilea om care a solicitat aceast` slujb`, Sergius, cel ce a plecat at\t de
repede de la tine. A descoperit c` documentele se aflau \n dul`piorul de pe birou, a reu[it
s` fac` o copie a cheii, dar nu a dorit s` mearg` mai departe. Mi-a furnizat un plan al casei
[i mi-a mai dezv`luit c` \nainte de amiaz`, biroul t`u de lucru este \ntotdeauna pustiu,
lucru pentru care garanta. A[a c` mi-am f`cut curaj [i am venit s` iau h\rtiile eu \ns`mi.
Am reu[it, dar cu ce pre]... Abia pusesem m\na pe documente [i \ncercam s` \ncui
dulapul, c\nd t\n`rul s-a n`pustit asupra mea. |l v`zusem deja, de diminea]`, \l \nt\lnisem
pe drum [i l-am \ntrebat unde locuie[te profesorul Coram, f`r` s` [tiu c` este chiar
angajatul s`u.
- Exact, exact!, \ncuviin]` Holmes. Secretarul s-a \ntors [i l-a anun]at pe profesor despre
femeia cu care se \nt\lnise. Apoi, cu ultimele puteri, a \ncercat s`-i transmit` acestuia c`
[tia cine este criminala – era “ea”, adic` femeia despre care abia vorbiser`.
- L`sa]i-m` s` \nchei!, spuse femeia, cu o voce poruncitoare [i pe fa]` i se citi o grimas`, ca
de durere. C\nd el s-a pr`bu[it la podea, am reu[it s` ies din camer`, dar am ales o u[`
gre[it` [i m-am trezit \n camera so]ului meu. Mi-a spus c` va dezv`lui prezen]a acolo, dar
i-am ar`tat c`, dac` m` d` \n vileag, [i eu l-a[ fi dat pe m\na Fr`]iei. L-am amenin]at nu ca
s`-mi scap via]a, ci ca s`-mi pot \ndeplini misiunea pentru care venisem [i s`-l scap pe
nefericitul Alexis. Sergius [tia c` destinul s`u era acum legat de al meu [i din acest motiv,
a acceptat s` m` ascund` aici. M-a pus s` stau \n acea ni[` \ntunecoas`, un ascunzi[ de
demult, cunoscut doar de el. Cum servea masa \n dormitor, o \mp`r]ea de fiecare dat` cu
mine, f`r` ca nimeni s` [tie. Convenisem c`, atunci c\nd poli]ia va pleca, s` m` furi[ez,
noaptea, afar` din cas` [i s` nu m` mai \ntorc vreodat`. Dar se pare c` dumneavoastr` ne-
a]i citit planurile, gl`sui ea [i scoase de la piept un pachet micu] :
- Mai am o singur` dorin]` : face]i \n a[a fel \nc\t acest pachet s` ajung` la Ambasada
Rusiei, c`ci este singurul lucru care \l poate salva pe Alexis. M` \ncred \n onestitatea,
onoarea [i ata[amentul dumneavoastr` fa]` de justi]ie. Lua]i-l! Acum mi-am f`cut datoria
[i pot s`...
- Opri]i-o!, strig` Holmes, repezindu-se asupra femeii [i \ncerc\nd s`-i smulg` fiola pe care
nimeni nu observase c` o ]inea \n m\n`.
- Prea t\rziu, murmur` rusoaica, pr`bu[indu-se pe pat. Prea t\rziu... Am luat otrava \nainte s`
ies din ascunz`toare, nu mai e nimic de f`cut... Voi muri.... V` implor, \ns`, domnilor, nu
uita]i de pachet...
|n vreme ce ne \ntoarceam c`tre ora[, Holmes remarc` :
- Un caz simplu [i totu[i, \n anumite privin]e, foarte instructiv. {i totul a depins de acel
lornion de aur. Dac` \n \ncle[tarea oarb` cu femeia, Smith nu l-ar fi apucat, probabil c` nu am
fi rezolvat niciodat` enigma. Mi-a fost clar din prima clip` c\nd am v`zut acest obiect at\t de
solid [i de bine realizat, c` purt`torul s`u sufer` de miopie accentuat` [i c` f`r` lornion ar fi
b\jb\it ca un orb. De aceea, atunci c\nd ]i-am auzit p`rerea, cum c` ea a mers de-a lungul unei
f\[ii de iarb` f`r` s` calce deloc \n l`turi, am remarcat, dup` cum \]i aminte[ti, c` este o
performan]` remarcabil`. De fapt eu realizasem deja c` o asemenea echilibristic` ar fi fost
totu[i imposibil`, except\nd poate situa]ia \n care femeia ar fi avut \nc` o pereche de ochelari.
|n concluzie, am fost obligat s` iau foarte \n serios varianta ca femeia s` nu fi p`r`sit casa.
Remarc\nd asem`narea dintre cele dou` holuri, a devenit clar pentru mine c` din cauza
miopiei, criminala ar fi putut gre[i drumul, caz \n care era evident c` ajunsese \n dormitorul
profesorului. Din acest motiv am [i cercetat cu at\ta minu]iozitate camera b`tr\nului, c`ut\nd
s` g`sesc locul \n care femeia s-ar fi putut ascunde. Mocheta din \nc`pere p`rea bine fixat`,
astfel c` am eliminat posibilitatea existen]ei unui ad`post subteran. Dar ar fi putut exista un
cotlon tainic, \n spatele rafturilor de c`r]i, [tii doar c` asemenea dispozitive sunt comune mai
ales bibliotecilor foarte vechi. Am remarcat c` existau teancuri de c`r]i [i jos, \n fa]a tuturor
rafturilor, mai pu]in a unuia dintre ele. Aceasta ar fi putut fi intrarea c`utat` de mine. Nu am
g`sit urme dup` care s` m` ghidez, dar mocheta era \nchis` la culoare [i putea fi cercetat`
foarte bine. Prin urmare, am fumat o duzin` de ]ig`ri – te asigur c` au fost excelente – [i am
scuturat scrumul \n spa]iul din fa]a raftului suspect. A fost un truc simplu, dar foarte eficace.
Apoi am cobor\t [i am constatat c` profesorul Coram a \nceput s` m`n\nce mai mult ca de
obicei, de[i este un fum`tor \nr`it... Probabil c` ai luat-o ca pe o simpl` mirare, dar eu \mi
formasem deja opinia c` m\ncarea nu-i era destinat` doar lui. C\nd am urcat iar \n dormitor,
m-am pref`cut c` scap port-]igaretul [i astfel nu doar c` am cules ]ig`rile de pe jos, dar am [i
putut examina \n detaliu mocheta, d\ndu-mi seama c`, \n absen]a noastr`, asasinul \[i p`r`sise
ascunzi[ul, spre a servi masa... Ei, Hopkins, iat`-ne la Charing Cross, aici trebuie s` ne
desp`r]im... Te felicit pentru modul cum ai reu[it s` rezolvi acest caz, probabil c` acum
trebuie s` mergi la comandament, s` raportezi ce s-a \nt\mplat. C\t despre noi, eu [i cu Watson
vom merge spre ambasada rus`. Avem o promisiune de onorat...