Aventura lui Peter cel negru

Niciodat` nu l-am cunoscut pe prietenul meu Holmes \ntr-o form` mai bun`, at\t din punct de
vedere fizic, c\t psihic, ca \n 1895. Faima lui cresc\nd` \i adusese o clientel` pe m`sur` [i a[ fi
vinovat de indiscre]ie dac` a[ face m`car o c\t de vag` referire la identitatea unora dintre
personalit`]ile care au c`lcat pragul umilei noastre re[edin]e de pe Baker Street. Dar Holmes, ca
orice artist adev`rat, tr`ia de dragul artei sale [i, excep]ie f`c\nd cazul ducelui de Holdernesse,
rareori l-am v`zut accept\nd recompense pentru inestimabilele servicii aduse cauzei justi]iei. El
era at\t de departe de interesele pecuniare – sau at\t de capricios - \nc\t nu se pu]ine ori s-a
\nt\mplat s` refuze implicarea \n cazurile unor aristoca]i doldora de bani, dar ale c`ror probleme
nu le considera stringente, spre a dedica \n schimb s`pt`m\ni \ntregi de cercet`ri chestiunilor
aduse la cuno[tin]a sa de clien]i umili, chestiuni ce i se p`reau \ns` pline de farmec [i mister [i de-
a dreptul provocatoare pentru ra]iunea sa.
|n acest memorabil an, o curioas` [i nepotrivit` succesiune de cazuri atrase aten]ia prietenului
meu, merg\nd de la misterul decesului subit al cardinalului Tosca - o investiga]ie intreprins` de
Holmes la dorin]a expres` a Sanctit`]ii Sale Papa – p\n` la arestarea lui Wilson, faimosul profesor
de canto, numit « dresorul de canari », act care a reu[it s` \ndep`rteze stigmatul ru[inos \ntip`rit
pe renumele cartierului londonez East End. Foarte aproape de aceste dou` faimoase cazuri au
venit tragedia de la Woodman’s Lee [i mai ales circumstan]ele bizare ale mor]ii c`pitanului Peter
Carey. Nici o cronic` a faptelor lui Sherlock Holmes nu poate fi \ns` complet` dac` nu am include
aici [i c\teva referiri la acest din urm` caz, din cale afar` de neobi[nuit.
|n timpul primei s`pt`m\ni din iulie, prietenul meu fusese deseori [i pentru mult timp absent de la
re[edin]a noastr`, \nc\t am [tiut c` trebuie s` aib` de rezolvat un caz deosebit. Faptul c` mai mul]i
indivizi cu \nf`]i[are deloc pl`cut` [i-au f`cut apari]ia \n acest timp, \ntreb\nd de un anume c`pital
Basil, m-a determinat s` cred c` Holmes lucra pe undeva folosind una dintre nenum`ratele lui
identit`]i false. El avea cel pu]in cinci refugii \n diferite p`r]i ale Londrei, \n care era capabil s`-[i
schimbe \n doar c\teva minute \nf`]i[area, ajung\nd de nerecunoscut pentru un eventual urm`ritor.
Nu mi-a spus nimic despre cazul cu care se ocupa [i, fiindc` \i [tiam obiceiurile, nici eu nu l-am
descusut \n privin]a acestuia. Primul semn pe care mi l-a dat, \n privin]a sensului investiga]iilor
sale, a fost \ns` unul cu totul deosebit. |n diminea]a aceea, Holmes ie[ise \nainte de micul dejun [i
eu tocmai m` a[ezasem la mas`, c\nd l-am v`zut d\nd n`val` \n camer`, cu p`l`ria pe cap [i ]in\nd
sub bra] un fel de suli]` ce avea \n v\rf o m`ciulie foarte ascu]it`.
- Doamne, Dumnezeule, Holmes !, am strigat, surprins. Doar nu vrei s` spui c` te-ai
plimbat prin Londra cu oribilitatea asta.
- Am fost p\n` la m`celar [i \napoi.
- La m`celar ?
- Da, [i m-am \ntors cu o foame de lup! Nu trebuie s` pui la \ndoial`, drag` Watson,
importan]a exerci]iului fizic pentru stimularea apetitului. Dar pun pariu c` nu [tii ce form`
iau exerci]iile mele.
- Nici n-a[ \ncerca s` presupun...
Holmes chicoti [i se aplec`, s`-[i toarne o cea[c` de ceai :
- Dac` te-ai fi putut uita \n spatele pr`v`liei lui Allardyce, ai fi v`zut un porc ag`]at de tavan
cu un c\rlig [i un domn elegant, \njunghiind \n mod repetat animalul cu aceast` arm`. Ei,
bine, eu eram acea persoan` plin` de energie [i am fost foarte mul]umit s` constat c`, de[i
nu-s un om firav, nu am putut str`punge porcul cu o singur` lovitur`. Poate c` ai fi ispitit
s` \ncerci ?
- Pentru nimic \n lume ! Dar de ce faci lucrul `sta ?
- Am impresia c` ar putea avea o mare importan]` \n cazul de la Woodman’s Lee. Ah,
Hopkins, se \ntrerupse el, \ntorc\ndu-se spre b`rbatul care tocmai intrase \n salon, am
primit telegrama ta asear` [i te a[teptam. Te rog, ia loc [i serve[te al`turi de noi micul
dejun !
Vizitatorul nostru era un b`rbat debord\nd de energie, nu mai v\rstnic de 30 de ani,
\mbr`cat \ntr-un costum de tweed, dar av\nd prestan]a unui om obi[nuit mai cur\nd cu
uniforma militar`. L-am recunoscut de \ndat` pe Stanley Hopkins, un t\n`r inspector al
Scotland Yard-ului, considerat de c`tre Holmes o mare speran]` a poli]iei engleze. La r\ndul
s`u Hopkins \l privea pe prietenul meu cu o admira]ie filial`, av\nd un deosebit respect pentru
metodele sale de lucru. Hopkins avea ochii \ncerc`na]i [i se a[ez` cu un aer de profund`
deprimare.
- Nu, mul]umesc, domnule, tocmai am m\ncat, \nainte de a veni aici. Mi-am petrecut
noaptea scotocind prin ora[ [i diminea]` am venit la sec]ie, s`-mi scriu raportul.
- {i care ar fi rezultatul c`ut`rilor dumitale?
- E[ec, domnule... E[ec pe toat` linia.
- Nu ai f`cut nici un progres ?
- Absolut nici unul.
- Vai de mine ! Trebuie s` studiez [i eu chestiunea.
- V-a[ fi ve[nic recunosc`tor dac` a]i face-o, domnule Holmes ! Acest caz este prima [ans`
care mi se ofer` spre a dovedi ce pot dar v` rog s` m` crede]i, am ajuns la cap`tul
puterilor. Pentru numele lui Dumnezeu, ajuta]i-m`!
- Ei, bine, se \nt\mpl` s` fi citit deja toate dovezile care au ajuns la cuno[tin]a presei [i a
publicului, dar [i un raport al poli]iei referitor la acest caz. Apropo, ce ai f`cut cu punga
de tutun g`sit` la locul crimei ? Nu mai exist` nici un indiciu acolo ?
Hopkins p`ru surprins.
- Era punga de tutun a victimei, sir. Ini]ialele sale se aflau pe ea. De altfel, punga era din
piele de foc` [i nu uita]i c` omul era v\n`tor de foci.
- Da, dar nu avea pip`.
- |ntr-adev`r, nu am putut g`si nici o pip` [i se pare c` fuma foarte rar. Dar probabil c` ]inea
tutunul acolo pentru prietenii care-l mai vizitau.
- Cu siguran]` ! Am men]ionat doar acest am`nunt fiindc`, dac` eu a[ fi fost \ns`rcinat cu
rezolvarea cazului, mi-a[ fi pornit investiga]ia de la aceast` pung` pentru tutun. Dar \l v`d
pe prietenul Watson c` m` prive[te mirat... El nu [tie nimic despre aceast` chestiune, dar
m-a[ plictisi s` aud \nc` o dat` toate am`nuntele legate de ea, a[a c`, te-a[ ruga s` redai
doar aspectele esen]iale ale cazului.
Stanley Hopkins scoase o foaie de h\rtie din buzunar :
- Am c\teva date care v` vor spune aproape totul despre victim`, c`pitanul Peter Carey.
Omul era n`scut \n 1845 [i fusese cel mai temerar [i mai talentat v\n`tor de foci [i balene
din toat` Anglia. |n 1883, el comanda vaporul Inorogul de mare, din Dundee, destinat
captur`rii animalelor polare. A plecat atunci \n c\teva expedi]ii \ncununate de succes,
dar \n anul urm`tor, s-a retras din activitate, prefer\nd s` c`l`toreasc`, timp de c\]iva ani [i
apoi s` cumpere o mic` gospod`rie, Woodman’s Lee, l\ng` Forest Row, \n comitatul
Sussex. A tr`it aici [ase ani [i tot aici a fost g`sit mort, acum exact o s`pt`m\n`. Exist`
c\teva lucruri interesante \n ceea ce-l prive[te. Se [tie c` \n via]a de toate zilele, era un
puritan des`v\r[it, un tip t`cut [i moroc`nos. Al`turi de so]ie [i o fiic`, \n casa lui Carey
 mai tr`iau [i dou` slujnice, care ajutau la treburile casnice. Dar slujitoarele nu rezistau
prea mult \n casa familiei Carey , c`ci situa]ia nu era deloc calm` aici, [i devenea c\teodat`
chiar insuportabil`. Motivul \l constituia aplecarea fostului marinar c`tre b`utur`. C\nd
bea, nimeni nu se mai putea \n]elege cu el. |[i alunga so]ia [i fiicele din cas`, \n toiul
nop]ii, indiferent c` era var` sau iarn`, alerg\ndu-le [i b`t\ndu-le, p\n` ce \ntregul sat se
aduna la por]i, speriat de ]ipetele bietelor femei. A fost chiar cercetat de poli]ie pentru c`-l
atacase pe b`tr\nul vicar, venit s`-l roage s` nu le mai maltrateze pe femei. Pe scurt,
domnule Holmes, ar fi trebuit s` c`uta]i mult pentru a g`si un om mai periculos dec\t acest
Peter Carey [i am \n]eles c` n`ravurile nu-l p`r`seau nici c\nd se afla pe mare, unde era vai
[i-amar de pielea matelo]ilor din subordine. De altfel, printre matrozi era cunoscut sub
porecla « Peter cel negru », [i nu doar din cauza b`rbii sale de culoarea catranului, ci mai
ales din pricina toanelor sale [i exceselor de violen]` comise \mpotriva tuturor celor cu
care venea \n contact. De prisos s` mai spun c` acesta era motivul pentru care to]i
vecinii \l ocoleau [i n-am v`zut pe nimeni s` verse vreo lacrim` la moartea lui.

Dumneavoastr`, domnule Holmes, probabil c` a]i citit, \n raportul poli]iei, despre ad`postul
pe care [i-l construise acest individ, dar cu siguran]` doctorul Watson nu [tie despre ce e
vorba... Ei, bine, domnule doctor, omul \[i f`cuse un ad`post de lemn – c`ruia \i spunea
“cabina”, la c\teva sute de metri distan]` de cas`, unde dormea \n fiecare noapte. Era un fel de
colib`, de c\]iva metri p`tra]i, a c`rui cheie Peter o ]inea permanent \n buzunar. |[i construise
chiar un pat, \[i f`cea singur curat \n`untru [i nu l`sa pe nimeni s`-i treac` pragul. Cabina asta
avea dou` ferestre, pe care mohor\tul personaj le ]inea mereu acoperite cu perdele [i nu le
deschidea niciodat`. Cum una dintre ferestre d`dea spre drum, oamenii ce treceau pe acolo
se \ntrebau mereu, z`rind c`b`nu]a luminat` chiar [i \n toiul nop]ii, cu se s-o \ndeletnici Peter
cel negru... Fereastra asta, domnule Holmes, urm` el, adres\ndu-i-se prietenului meu, ne-a
oferit c\teva dintre pu]inele indicii ale cercet`rii noastre. V` aminti]i c` un zidar, pe nume
Slater, care se \ntorcea dinspre Forest Row, pe la ora unu noapte, cu dou` zile \nainte de
crim`, spunea c` s-a oprit, trec\nd prin apropierea colibei, s` se uite prin micul dreptunghi de
lumin` ce str`lucea printre copaci. El ne-a declarat, sub prestare de jur`m\nt, c` ar fi z`rit,
pentru o clip`, silueta unui b`rbat trec\nd prin dreptul ferestrei, dar c` acel b`rbat nu era \n
mod cert Peter Carey, pe care-l [tia bine. Barba str`inului era scurt` [i zburlit`, spre deosebire
de a fostului lup de mare, mult mai lung`. A[a pretindea zidarul, dar n-a[ pune prea mare pre]
pe spusele lui, c`ci tocmai st`tuse vreo dou` ore \n c\rcium` iar, de la drum p\n` la colib` e
ceva distan]`. {i apoi, el vorbea despre ziua de luni, iar crima a fost s`v\r[it` miercuri. Mar]i,
Peter Carey a fost \ntr-o stare cum nu se poate mai rea [i mai jalnic`, a turnat toat` ziua
b`utur` \n el [i a devenit mai fioros dec\t o fiar` turbat`. Dup` ce [i-a petrecut ore bune \n
c\rcium`, s-a \ndreptat spre cas`, [i femeile, v`z\ndu-l venind \n halul `la, au fugit \ncotro au
v`zut cu ochii. Seara, t\rziu, s-a \ndreptat spre coliba lui. Pe la dou` diminea]a, fiica lui, care
dormea cu geamul deschis, a auzit un urlet cumplit, venind dinspre gr`din`, dar, cum erau
obi[nui]i cu astfel de manifest`ri de furie din partea be]ivanului, nici nu i-au dat aten]ie. |n
zori, una dintre slujnice a observat c` u[a cabinei era deschis`, dar at\t de mare era teroarea pe
care Peter o r`sp\ndea \nc\t nimeni nu \ndr`znit s` se apropie de ad`postul lui p\n` pe la orele
amiezii. Priveli[tea care li s-a \nf`]i[at \nainte, \n acel moment, le-a f`cut pe femei s` ]ipe de
spaim` [i s` fug`, c\t le ]inea picioarele, \n sat. |n mai pu]in de or`, m` g`seam la locul faptei [i
preluam investigarea cazului. {ti]i, domnule Holmes, c` nu-s un om slab de \nger. Dar
crede]i-m`, m-au cuprins fiorii c\nd am v`zut groz`via din caban`. Sute de mu[te, adunate
acolo, b\z\iau de-]i luau auzul, iar pere]ii [i podeaua erau m\njite cu s\nge, \nc\t aveai
impresia c` te afli \ntr-o m`cel`rie. |ntr-adev`r, ad`postul lui Peter era \ndrept`]it s` poarte
numele de ‘cabin`’, c`ci era \ntocmit \ntocmai unei cabine de corabie. |ntr-un col] se g`sea un
pat \ngust, un cuf`r marin`resc, h`r]i [i atlase, un tablou al vasului Inorogul de mare, un vraf
de manuale de naviga]ie [i jurnale de bord pe o policioar`, adic` tot at\tea obiecte pe care le-ai
fi putut g`si \n cu[eta unui c`pitan de vapor. {i \ntr-un col] al \nc`perii z`cea \nsu[i Peter cel
negru, cu o fa]` schimonosit` de agonia mor]ii [i barba r`v`[it`, \n toate direc]iile. |n mijlocul
pieptului lat al fostului marinar am v`zut cu oroare un harpon de o]el, ce fusese m\nuit cu
at\ta for]` \nc\t v\rful lui se \nfipsese p\n` \n peretele de lemn [i aveai impresia c` victima era
o uria[` lighioan`, ]intuit` \ntr-un insectar. Desigur, era mort [i probabil \[i d`duse sf\r[itul o
dat` cu acel ultim strig`t groaznic, din noaptea precedent`. Cunosc metodele dumneavoastr`,
domnule Holmes, [i le-am aplicat \ntocmai. |nainte de a permite s` fie atins ceva, am
examinat cu aten]ie \mprejurimile [i pe urm` podeaua \nc`perii. Dar nu am z`rit deloc urme
de pa[i.
- Adic` nu ai v`zut absolut nimic ?
- V` asigur, domnule, c` nu era nici m`car o singur` urm`.
- Doamne, Hopkins, am investigat multe crime la via]a mea, dar jur c` p\n` acum nu mi-a
fost dat s` \nt\lnesc una comis` de o creatur` zbur`toare, f`cu ironic Holmes. At\ta vreme c\t
criminalul va umbla pe p`m\nt pe dou` picioare, nu se poate s` nu existe m`car o ad\ncitur` \n
sol, ori c\teva stria]ii l`sate de talpa pantofilor \ntr-o camer` ale c`rei du[umele mustesc de
s\nge, sau alte urme ce pot fi detectate de un cercet`tor atent. C`ci mi se pare greu de crezut
c` \n ad`postul lui Carey s` nu poat` fi g`sit` nici m`car un indiciu menit s` ne \nlesneasc`,
oric\t de pu]in, c`ut`rile. Dar am \n]eles, din raportul poli]iei, c` au existat totu[i obiecte pe
care nu le-ai analizat...
T\n`rul inspector plec` ochii, ru[inat de cuvintele acide ale tovar`[ului meu.
- A fost o prostie din partea mea s` nu v` chem de \ndat`, domnule Holmes, exclam` el. Dar
acum, din p`cate, nu mai pot da timpul \napoi, s`-mi repar gre[elile... |ntr-adev`r, au fost
c\teva obiecte din \nc`pere care necesitau o aten]ie special`. Unul dintre ele este harponul cu
care s-a comis crima [i care a fost luat, desigur, de pe un raft aflat pe perete, unde am mai
g`sit dou` harpoane identice. Pe coada de lemn a harpoanelor era gravat « SS SEA
UNICORN, Dundey « numele vasului comandat c\ndva de Carey, [i portul unde fusese
\nregistrat. Am fost sigur, din aceast` cauz`, c` asasinul ac]ionase \ntr-un moment de furie,
apuc\nd prima arm` pe care-o g`sise mai la \ndem\n`. Iar faptul c` crima fusese comis` la
dou` noaptea, iar Peter Carey era totu[i complet echipat mi-a sugerat c` el \l a[teptase cu bun`
[tiin]` pe agresor [i chiar discutase cu el, fapt confirmat [i de sticla de rom [i de cele dou`
pahare murdare g`site pe mas`.
- Da, \ncuviin]` Holmes, cred c` logica dumitale este corect`. |n camer` nu mai exista nici
un fel de b`utur`, \n afar` de rom ?
- Ba da, am mai observat mai multe sticle de brandy [i whisky, \ncuiate \ntr-un dul`pior,
deasupra cuf`rului. Dar asta nu are nici o importan]`, de vreme ce toate aceste sticle erau
pline, prin urmare cei doi nu b`user` [i din ele.
- {i totu[i, prezen]a acelui dul`pior acolo poate avea oarecare \nsemn`tate, [opti Holmes.
Dar acum, las` asta, spune-mi mai bine ce alte obiecte pe care le-ai g`sit ar putea fi
relevante \n acest caz.
- Deasupra mesei era aceast` pung` de tutun.
- Unde anume ?
- Chiar \n mijlocul mesei. Era din piele aspr` de foc`, din aceea cu p`r scurt [i ]epos, [i era
legat` cu un [iret din piele. Sus, pe marginea pungii st`teau scrise ini]ialele « P.C. », iar
\n`untru am g`sit c\teva zeci de grame de tutun marin`resc, din cel tare.
- Excelent ! Altceva ?
Stanley Hopkins scoase din buzunar un carne]el \nvelit \n p\nz`, ponosit [i murdar, cu filele
decolorate. Pe prima pagin` a carnetului erau scrise literele « J.H.N. « [i data « 1883 ».
Holmes \l a[ez` pe mas` [i \n examin` \n stilul s`u rapid, \n vreme ce eu [i Hopkins \ncercam,
apleca]i peste umerii s`i, s` nu-i sc`p`m nici o mi[care. Pe a doua pagin` scria “C.P.R” [i apoi
urmau c\teva [iruri de numere. |n continuare, \n deschiderea fiec`rei pagini, erau scrise
diverse denumiri, precum « Argentina », « Costa Rica « , »Sao Paolo », fiecare fiind \nso]it`
de diverse semne [i desene.
- Ce crezi c` ar putea fi astea ? \ntreb` Holmes.
- Par s` fie o list` de garan]ii pentru Bursa de Valori. Cred c` « J.H.N. » sunt ini]ialele unui
broker, iar “C.P.R.” ar putea fi clientul acestuia.
- Probabil Canadian Pacific Railway, spuse Holmes, ca pentru sine.
Stanley Hopkins \njur` printre din]i [i se b`tu zgomotos cu palmele peste coapse:
- Ce prost am fost! Sigur c` asta este! Am examinat deja listele Bursei de Valori din
Londra, dar nu am putut g`si, pentru anul 1883, nici un broker ale c`rui ini]iale s` fie « C.P.R
». Dar am sim]it c` `sta este cel mai important indiciu pe care \l am. Ve]i admite, domnule
Holmes, c` exist` [i posibilitatea ca ini]ialele s`-i apar]in` de fapt vizitatorului lui Peter Carey,
omul care l-a ucis pe fostul marinar. Pe de alt` parte \ns` am presupus c` apari]ia, \n cazul
nostru, a unui act care f`cea trimitere la unele garan]ii bancare de valoare constituia de
asemenea un indiciu important, dar dintr-o cu totul alt` perspectiv`. Crima ar fi putut fi
comis`, judec\nd astfel, din motive financiare.
Chipul lui Sherlock Holmes dovedea c` fusese luat prin surprindere de aceast` nou` ipotez`.
- Trebuie s` admit c` ambele puncte de vedere par logice, spuse el. {i de asemenea, \]i
m`rturisesc c` acest carne]el, despre care nu se sufl` o vorb` \n raportul oficial, modific`
radical opiniile pe care deja mi le formasem cu privire la caz. C`ci formulasem o teorie
asupra crimei \n cadrul c`reia acest document nu-[i avea locul... Ai \ncercat s` dai de urma
acelor garan]ii men]ionate aici ?
- Am dispus s` se intreprind` cercet`ri la birourile comerciale, dar mi-e team` c` registrul
complet al stocurilor acestor concerne sud-americane se afl` de cealalt` parte a Atlanticului [i
vor mai trebui s` treac` pe pu]in c\teva s`pt`m\ni p\n` s` d`m de urma ac]iunilor.
Holmes examinase coperta carne]elului, cu lupa sa, [i, dup` ce termin`, spuse, plin de
convingere :
- Aici observ ni[te pete decolorate...
- Da, domnule, sunt pete de s\nge. Am uitat s` v` spun c` am g`sit carne]elul pe du[umea.
- Petele de s\nge se aflau deasupra sau dedesubt ?
- Pe ambele coper]i.
- Ceea ce demonstreaz` c` el a fost aruncat chiar \n timpul comiterii crimei, c\nd asasinul \
[i mai lovea \nc` victima plin` de s\nge.
- Exact, domnule, aceasta a fost premisa de la care am pornit [i eu. M-am g\ndit c` probabil
criminalul, \n graba de a fugi c\t mai repede, l-a sc`pat pe jos. L-am g`sit chiar l\ng` u[`.
- Presupun c` nici una dintre aceste ac]iuni nu au fost g`site printre propriet`]ile r`posatului.
- Nu, sir.
- Ave]i vreun motiv s` suspecta]i c` omorul a fost comis \n scop de jaf ?
- Nu, fiindc` restul lucrurilor de valoare ale lui Peter Carey nu doar c` n-au fost r`scolite,
dar criminalul nici m`car nu s-a atins de ele.
- Dragul meu, cu siguran]` este un caz foarte interesant. N-a]i g`sit cumva [i un cu]it, parc`
a[a reie[ea din raport...
- Da, un cu]it marin`resc aflat \nc` \n teaca lui. Z`cea la picioarele lui Carey. V`duva
victimei l-a identificat ca apar]in\ndu-i acestuia.
Holmes r`mase c\teva clipe pe g\nduri.
- Ei, bine, socot c` ar fi bine s` mergem la locul faptei, s` arunc [i eu o privire.
Stanley Hopkins scoase un strig`t de bucurie, neput\ndu-[i re]ine entuziasmul, la auzul
acestor cuvinte :
- V` mul]umesc, domnule ! Mi-a]i luat o piatr` de pe inim` !
- Ar fi fost o sarcin` mai u[oar` pentru am\ndoi dac` m-ai fi chemat acum o s`pt`m\n`, \l
repezi Holmes, ]intuindu-l cu degetul ar`t`tor. Dar poate c` nici ast`zi n-o s` fie t\rziu.
Watson, dac` ai ceva timp liber, a[ fi fericit s` ne \nso]e[ti. Fii amabil [i cheam` o tr`sur`,
Hopkins, noi s\ntem gata de plecare \ntr-un sfert de ceas !
Dup` ce am cobor\t \ntr-o gar` de provincie, am str`b`tut apoi c\]iva kilometri, trec\nd printre
numeroase p\lcuri de copaci, r`m`[i]e ale « ]inutului p`durilor », acel vast codru care,
odinioar`, fusese stavila ce-i \mpiedicase pe saxoni s` invadeze Britania. P`duri \ntregi
fuseser` defri[ate de atunci, c`ci primii oameni stabili]i aici exploataser` masiv minereul de
fier, folosind lemnul copacilor pentru a-l topi [i extrage metalul at\t de pre]ios. Acum,
p`m\nturile mai bogate ale Nordului absorbiser` tot suflul mercantil al ]`rii [i doar viroagele
pustiite, ca ni[te uria[e r`ni spuzind p`m\ntul, mai st`teau m`rturie despre gloria apus` a
acestor plaiuri.
Aici, pe coama verde a dealului, \ntr-o zon` unde p`durea fusese defri[at`, se g`sea o cas`
larg` [i joas` din piatr`, c`tre care drumul pe care ne aflam [erpuia. Mai apropiat` de drum
dec\t casa [i \nconjurat` din trei p`r]i de tufi[uri se afla o caban`, c`reia, din locul unde ne
aflam, \i puteam z`ri u[a [i una dintre ferestre. Aceea era scena cumplitei crime.
Stanley Hopkins ne conduse mai \nt\i spre cas`, unde ne prezent` v`duvei lui Carey, o femeie
c`runt`, cu obrajii sup]i [i ai c`rei ochi, du[i \n fundul capului, p`strau \nc` o privire speriat`,
m`rturie a nenum`ratelor chinuri [i nop]i de groaz` provocate de brutalul ei so]. Al`turi se afla
fiica ei, o fat` palid`, cu p`rul blond [i ochii sc\nteietori, care ne \nfrunt` cu curaj privirile, de
parc` ar fi vrut s` ne spun` c` binecuv\nteaz` m\na care-i venise de hac tiranului ei p`rinte.
P\n` [i casa \n care tr`ise teribilul Peter cel negru \mprumutase ceva din r`utatea st`p\nului [i
un sentiment de u[urare ne-a cuprins \ndat` ce, ie[ind pe u[`, ne-am l`sat din nou sc`lda]i de
razele soarelui, pentru a ne \ndrepta c`tre «cabina» fostului marinar, pe o potec` croit` c\ndva
de pa[ii acestuia.
Ad`postul ridicat de Carey era o construc]ie primitiv`, cu pere]i din lemn, acoperi[ de [indril`
[i dou` ferestre, una pe peretele cu u[a, cealalt` pe peretele opus. Stanley Hopkins scoase
cheia din buzunar [i se aplec` deasupra \ncuietorii, c\nd l-am v`zut c` se opre[te brusc [i o
expresie de ad\nc` uimire i se \ntip`re[te pe figur`.
- Cineva a for]at u[a, b\gui el.
Nu exista nici un dubiu c` avea dreptate. |ncuietoarea era t`iat`, iar urme de zg\rieturi
proaspete se z`reau pe u[` [i pe toc. Holmes examin` fereastra [i ad`ug` :
- {i a \ncercat s` for]eze [i fereastra de aici, dar nu a reu[it. Trebuie s` fi fost un ho] tare
nepriceput.
- Mi se pare un lucru incredibil!, exclam` inspectorul. A[ fi \n stare s` bag m\na-n foc c`
urmele astea nu erau aici asear`.
- Poate o fi fost vreun s`tean curios, am sugerat eu.
- Pu]in probabil. Foarte pu]ini ar fi \ndr`znit m`car s` se apropie de casa lui Carey, ca s` nu
mai vorbim de hogeacul `sta al lui. Chiar [i mort, individul le inspir` o groaz` teribil`... Ce
spune]i, domnule Holmes ?
- Cred c` zei]a Fortuna ne cam arunc` ocheade...
- Vre]i s` spune]i c` persoana se va \ntoarce?
- Tot ce e posibil. |n orice caz, cel care a venit aici \n lipsa noastr` a fost convins c` va g`si
u[a deschis`. A \ncercat s` se strecoare \n`untru introduc\nd \ntre u[` [i toc lama unui
briceag, dar nu a reu[it. Ce-ar putea face \n continuare ?
- Ar putea reveni la noapte cu o unealt` mai eficient`.
- A[a a[ zice [i eu. Ar fi o mare gre[eal` din partea noastr` dac` nu l-am primi cum se
cuvine. |ntre timp, \ns`, las`-m` s` v`d interiorul cabinei.
Urmele tragediei fuseser` \ndep`rtate, dar s`r`c`ciosul mobilier din`untru se afla \nc` la locul
s`u. Timp de aproape dou` ore, Sherlock Holmes, concentrat la maximum, examin` fiecare
obiect, dar din chipul s`u posomor\t mi-am dat seama c` eforturile fuseser` zadarnice. O
singur` dat`, \n cursul investiga]iei, se opri, spre a-l \ntreba pe inspector:
- A]i luat ceva din cabin`, Hopkins?
- Nu, domnule, cu excep]ia cadavrului nu ne-am atins de nimic.
- Ceva a fost totu[i luat. Ceva lipse[te. Uite, \n acest col] al raftului este mai pu]in praf
dec\t pe restul policioarei. Aici trebuie s` fi fost, b`nuiesc eu, o carte. Sau poate o cutie.
Cam asta e tot... Nu pot spune mai mult deocamdat`. Acum, Watson, hai s` facem o tur`
prin p`dure [i s` ascult`m glasul naturii, poate ne va inspira... Ne vom \nt\lni mai t\rziu
aici, Hopkins, s` vedem dac` d`m nas \n nas cu domnul care a vizitat cabina noaptea
trecut`.
Era trecut de unsprezece noaptea c\nd am organizat mica noastr` ambuscad`. Hopkins
sus]inea c` trebuie s` l`s`m u[a cabinei deschise, dar Holmes a fost de p`rere c` acest lucru ar
fi putut st\rni suspiciunea necunoscutului [i poate l-ar fi pus pe fug`. |ncuietoarea era una
obi[nuit` [i lama unui cu]it ar fi fost suficient` s` o distrug`. Totodat`, Holmes ne-a sugerat s`
nu a[tept`m \n cabin`, ci \n afara ei, ascun[i printre tufi[urile din spatele cabinei, spre a-l
putea vedea pe oaspetele nepoftit, \n cazul \n care acesta ar fi aprins vreo lumin` [i spre a ne
putea da seama de obiectul vizitei sale.
A fost o p\nd` lung` [i, pe c\nd ascultam misterioasele voci ale nop]ii, ne-am l`sat cuprin[i de
melancolie, sim]ind fiorul v\n`torului atunci c\nd p\nde[te la izvor venirea fiarei \nsetate. Dar
ce fel de s`lb`ticiune ar fi putut fi cea care \n orice moment se putea n`pusti, din bezn`? S` fi
fost vreun cumplit tigru s\ngeros, ce ar fi luptat cu col]ii [i ghearele spre a sc`pa din
str\nsoare sau vreun [acal la[, periculos doar pentru un om slab [i lipsit de ap`rare?
|n lini[tea des`v\r[it` a nop]ii, ne-am furi[at printre tufi[uri, a[tept\nd \ncorda]i. La \nceput,
vigilen]a ne-a fost \ntre]inut` de pa[ii unor trec`tori \nt\rzia]i [i de sunetul glasurilor venite
dinspre sat, dar o dat` ce toate aceste zgomote au \ncetat, o t`cere des`v\r[it` s-a a[ternut peste
p`m\nturi. Undeva, departe, abia se mai auzeau clopotele unei biserici, b`t\nd la intervale
regulate [i cur\nd stropii unei scurte ploi de var` r`p`ir` pe frunzele l`st`ri[ului \n care ne
g`sisem ad`post. Clopotele b`tuser` de dou` [i jum`tate noaptea [i bezna era deplin`, c\nd am
auzit un pocnet sec, venind dinspre poarta casei. Cineva p`trunsese \n curte. Se l`s` din nou o
lung` t`cere [i chiar \ncepusem s` m` g\ndesc c` ne \n[elasem, c\nd, l\ng` u[a ad`postului lui
Carey se auzir` pa[i ap`sa]i [i un clinchet metalic. Desigur, omul \ncerca s` for]eze u[a
cabinei. De ast` dat`, fie c` individul se ar`t` mai priceput, fie c` avea unelte mai bune,
\ncuietoarea ced` [i balamalele sc\r]\ir` scurt. Oaspetele din toiul nop]ii aprinse un chibrit [i,
imediat dup` aceea lumina tremur`toare a unei lum\n`ri umplu coliba. Prin sticla murdar` a
ferestrei, tustrei am \ncercat s` cuprindem cu privirea scena ce se derula \n`untru. Vizitatorul
nocturn era un t\n`r slab [i firav, cu o musta]` neagr`, care-i scoatea \n eviden]` paloarea fe]ei.
Nu p`rea s` fi avut mai mult de 20 de ani [i nu v`zusem \n via]a mea o fiin]` mai speriat`,
c`ci, de acolo de unde ne aflam, \l puteam vedea cum tremur` din toate \ncheieturile [i cum \i
cl`n]`ne din]ii de fric`. Era \mbr`cat ca un gentleman, cu o vest` de Norfolk [i pantaloni scur]i
[i purta pe cap o [apc` de p\nz`. Ochii s`i \nsp`im\nta]i d`dur` ocol \nc`perii, de parc` ar fi
c`utat ceva. Apoi, a[ez` lum\narea pe mas` [i disp`ru din raza noastr` vizual`, aplec\ndu-se
\ntr-un col] al ascunzi[ului lui Carey. De acolo se \ntoarse cu o carte mare, unul dintre
jurnalele de bord de pe raft. |l puse, de asemenea, pe mas` [i r`sfoi cu iu]eal` paginile, p\n` ce
ajunse la \nsemnarea pe care probabil o c`utase. Apoi, cu un gest furios, \nchise jurnalul, o
puse la loc pe raft [i sufl` \n lum\nare. Dar nu apuc` s` ias` pe u[`, c`ci m\na lui Hopkins i
se \nfipse \n um`r [i un ]ip`t de spaim` despic` noaptea, atunci c\nd misteriosul vizitator
\n]elese c` picase \ntr-o curs`. Am intrat cu to]ii \n cabin`, iar la lumina lum\m`rii, pe care
Holmes a reaprins-o, l-am putut vedea pe t\n`rul cu musta]` tremur\nd [i chircindu-se \n
bra]ele lui Hopkins. Inspectorul \l \mpinse pe cuf`rul marin`resc [i omul \ncepu s` ne arunce,
fiec`ruia dintre noi, ni[te priviri at\t de neajutorare c`-]i st\rneau mila.
- Acum, amice, spune-ne [i nou` cine e[ti [i ce c`utai aici ?, \l interog` Stanley Hopkins.
T\n`rul p`rea dispus s` colaboreze [i \ncerc\nd s`-[i recapete calmul, \ntreb`, la r\ndul s`u, cu o
voce slab`:
- Sunte]i detectivi, nu? Probabil v` imagina]i c` a[ fi amesteca \n moartea c`pitanului Peter
Carey. V` asigur c` sunt total nevinovat.
- Asta r`m\ne de v`zut, \l contr` Hopkins. Mai \nt\i, spune-ne cum te cheam`.
- John Hopley Neligan.
I-am v`zut pe Holmes [i Hopkins schimb\nd o privire c\t se poate de sugestiv` : era omul pe
care-l c`utau.
- {i ce cau]i aici, la ora asta ?
- V` pot vorbi numai dumneavoastr` ?
- Nici s` nu te g\nde[ti ! Vreau s` aud` to]i.
- {i de ce ar trebui s` v` spun ce caut ?, \ntreb` t\n`rul, tot mai sigur pe el.
- Dac` nu vrei s`-mi r`spunzi, treaba dumitale. Dar s-ar putea s`-\n \ngreunezi situa]ia la
proces...
T\n`rul se cutremur` de groaz`.
- Bine, fie, o s` v` spun, accept` el. De ce nu v-a[ spune ? De[i nu-mi place s` m` g\ndesc c`
acest vechi scandal \mi face [i acum via]a amar`... A]i auzit de Dawson [i Neligan ?
Mi-am dat seama, dup` nedumerirea a[ternut` pe chipul lui Hopkins c` nu mai auzise
niciodat` de numele acelea, \ns` Holmes ciuli urechile:
- Te referi la acei bancheri din West Country ? Au adunat un milion de lire sterline, au
ruinat jum`tate dintre familiile ]`ranilor din Cornwall [i apoi Neligan s-a f`cut nev`zut...
- Neligan era tat`l meu.
|n sf\r[it, ob]inusem o informa]ie care p`rea a fi util` [i totu[i \nc` nu \n]elegeam ce leg`tur` ar
fi putut fi \ntre un bancher pus pe escrocherii financiare [i c`pitanul Carey, cel ucis cu at\ta
s`lb`ticie, cu propriul s`u harpon. Am continuat s` ascult`m \ns`, concentra]i, spusele
t\n`rului.
- Tat`l meu era \ngrijorat de \ntors`tur` pe care o luaser` lucrurile, pentru c` nu voia s`-i \n[ele pe
oameni. Dawson se retr`sese din afacere. Aveam doar zece ani pe atunci, dar eram \ndeajuns de
matur s` simt ru[inea provocat` de aceast` situa]ie. Toat` lumea \l acuza pe tat`l meu c` furase
ac]iunile b`ncii [i disp`ruse. Dar nu era adev`rat. El credea sincer c`, dac` i se acord` suficient
timp, va recupera toate pagubele [i va putea da \napoi banii fiec`rui investitor, p\n` la ultimul
b`nu]. A plecat, cu yachtul pe care-l avea, spre Norvegia cu pu]in timp \nainte ca pe numele un s`
fie emis un mandat de arestare. Ne-a l`sat o list` cu ac]iunile pe care le luase cu el [i a jurat c` se
va re\ntoarce cu reputa]ia intact` [i c` avea s` repare tot prejudiciul cauzat celor ce-i
\ncredin]aser` economiile lor. De atunci, \ns`, nu s-a mai auzit nimic despre soarta sa. A disp`rut
cu tot cu yacht. At\t eu c\t [i mama am crezut c` o furtun` l-a surprins [i c` [i-a g`sit sf\r[itul pe
fundul m`rii. Dar avem un prieten foarte bun care era negustor [i el a descoperit, cu ceva timp \n
urm`, c` unele dintre ac]iunile pe care tat`l meu le luase cu el reap`ruser` pe pia]a londonez`. V`
pute]i imagina uimirea noastr`. Luni \ntregi m-am str`duit s` le dau de urm` [i \ntr-un final, dup`
multe \ndoieli [i dificult`]i, am descoperit c` omul care le pusese prima dat` \n v\nzare era
c`pitanul Peter Carey, proprietarul acestei colibe. Cum era [i firesc, am f`cut unele cercet`ri \n
ceea ce-l prive[te [i am descoperit c` fusese comandantul unei baleniere care se \ntorcea din
m`rile arctice exact \n perioada \n care tat`l meu traversa Marea Nordului, spre Norvegia. |n acea
toamn`, marea fusese b\ntuit` de furtuni, st\rnite din sud. Yachtul tat`lui meu, care se \ndrepta
spre nord, s-ar fi putut \nt\lni cu vasul lui Carey. Dar \n acest caz, ce se \nt\mplase bietului meu
p`rinte ? |n orice caz, doar din documentele lui Peter Carey puteam afla cum ajunseser` aceste
ac]iuni pe pia]` [i a[ fi demonstrat c` tat`l meu nu i le v\nduse [i nici nu dorise s` ob]in` vreun
profit personal \n schimbul lor, c`ci el, precum v-am zis, inten]iona s` le redea investitorilor. Am
venit la Sussex, cu inten]ia s`-l g`sesc pe c`pitan, dar chiar \n acea zi am aflat despre teribila lui
dispari]ie. Am citit \n ziare despre obiectele aflate \n cabina lui [i m-am g\ndit c` vechile sale
jurnale de bord, unde-[i ]inea socotelile, trebuia s` se g`seasc` tot aici. Eram convins c`, dac`
reu[eam s` aflu ce se \nt\mplase \n luna august a anului 1883 la bordul Inorogului de mare, a[ fi
putut destr`ma [i misterul dispari]iei tat`lui meu. Am \ncercat azi-noapte s` p`trund \n coliba
asta, dar nu am putut deschide u[a. Acum, am venit iar`[i [i am reu[it, dar am v`zut cu stupoare c`
paginile care m` interesau fuseser` rupte din jurnalul de bord. Apoi, a]i ap`rut dumneavoastr`...
- Asta e tot? \ntreb` Hopkins.
- Da, asta e tot, r`spunse t\n`rul, clipind des.
- N-ai nimic altceva s` ne spui?
Cel`lalt se ar`ta cuprins de ezitare.
- Nu, nu mai e nimic de spus...
- |n afar` de azi-noapte [i de noaptea asta, chiar nu ai mai fost aici ?
- Nu, domnule, niciodat`.
- Atunci cum po]i s` explici ASTA ? m\r\i amenin]`tor Hopkins, ar`t\ndu-i jurnalul, cu
ini]ialele prizonierului nostru pe prima foaie [i cu coperta p`tat` de s\nge.
T\n`rul \nlemni. |[i \ngrop` fa]a \n palme [i \ndat` un tremur groaznic \i str`b`tu tot trupul
firav.
- Unde l-a]i g`sit?, murmur` el. N-am [tiut... Am crezut c` l-am pierdut la hotel.
- Destul, spuse Hopkins, cu duritate. Orice mai ai de spus, o s` spui judec`torilor. Acum m`
vei \nso]i la sec]ia de poli]ie. Domnule Holmes, v` sunt profund recunosc`tor,
dumneavoastr` [i doctorului Watson pentru sprijinul acordat, de[i, precum vede]i,
prezen]a dumneavoastr` nu s-a dovedit at\t de necesar` precum m` temeam eu [i a[ fi
rezolvat acest caz [i de unul singur. Oricum, v` mul]umesc mult pentru c` a]i venit cu
mine. V-am rezervat deja dou` camere la hotelul Brambletye [i dac` nu v` deranjeaz`,
vom merge \mpreun` p\n` \n sat.
Dup` ce s-a luminat de ziu`, am plecat \napoi spre Londra [i, pe drum, Holmes m` \ntreb`:
- Ei, Watson, ce p`rere ai de cazul `sta?
- V`d prea bine c` nu e[ti mul]umit de deznod`m\nt.
- O, nu, dragul meu, sunt chiar foarte satisf`cut. Dar metodele lui Stanley Hopkins nu prea
le-am gustat... De fapt, t\n`rul m-a cam dezam`git. M` a[teptam la mai multe din partea
lui. Un bun criminalist nu trebuie s` porneasc` de la idei preconcepute, ci s` lase loc de
alternative. Este prima regul` a unei investiga]ii criminalistice.
- {i care ar fi alternativa \n cazul de fa]` ?
- Pista pe care eu \nsumi \ncerc s` o urm`resc. Nu ne poate duce nic`ieri, e adev`rat, dar
m`car suntem datori s` o urm`m p\n` la cap`t.
C\nd am ajuns acas`, \n re[edin]a de pe Baker Street, pe Holmes \l a[teptau c\teva scrisori.
Dup` ce a luat una dintre ele, a desf`cut-o, plin de ner`bdare [i a izbucnit \ntr-un r\s
triumf`tor:
- Excelent, Watson! Alternativa apare, dup` cum ]i-am spus! Ai cumva ni[te formulare
telegrafice? Atunci fii amabil [i trimite c\teva mesaje pentru mine : « Sumner, armator,
Ratcliff HighWay. Trimite-mi trei oameni, s` ajung` aici m\ine la ora zece. Basil » ~sta,
Watson, este numele sub care sunt cunoscut acolo, zise Sherlock, f`c\ndu-mi cu ochiul.
Altul : « Inspectorul Stanley Hopkins, 46 Lord Street, Brixton. Vino la micul dejun m\ine,
la ora nou` [i jum`tate. Comunic`ri importante! Telegrafiaz`-mi dac` nu po]i veni.
Sherlock Holmes”. Ei, Watson, cazul `sta infernal m-a b\ntuit vreme de zece zile. De
aceea, s` nu mai discu]i despre el \n prezen]a mea. M\ine diminea]` n`d`jduiesc c` vom
auzi ultimele detalii ale sale [i \l vom da pentru totdeauna uit`rii.
Exact la ora specificat` \n telegram`, inspectorul Hopkins \[i f`cu apari]ia [i am servit
\mpreun` excelentul mic dejun preparat de doamna Hudson. T\n`rul poli]ist era \n culmea
fericirii, din cauza succesului pe care [i-l atribuia deja.
- {i chiar consideri c` solu]ia dumitale este cea corect`, \l \ntreb` Holmes.
- Nici c`-mi pot imagina un caz mai bine instrumentat
- Mie nu mi se pare deloc conving`tor...
- M` uimi]i, domnule Holmes. Ce alte dovezi mai dori]i ?
- Crezi c` po]i oferi explica]ii pentru fiecare detaliu al acestui caz ?
- Indubitabil. Am descoperit c` t\n`rul Neligan a sosit la hotelul Brambletye chiar \n ziua
crimei. Venise, aparent, s` joace golf. Camera lui se g`sea la parterul cl`dirii [i putea s`
ias` pe fereast` oric\nd ar fi vrut. |n noaptea aceea, s-a strecurat afar`, a mers la
Woodman’s Lee, s-a \nt\lnit cu Peter Carey \n cabin`, s-a certat cu el [i l-a ucis cu
harponul. Apoi, oripilat de fapta s`v\r[it`, a fugit, arunc\nd carne]elul pe care-l adusese
spre a-l chestiona pe Carey \n privin]a ac]iunilor. Poate c` a]i observat c` unele dintre ele
erau \nsemnate cu creionul iar altele, marea majoritate, nu. Cele \nsemnate fuseser`
depistate circul\nd la bursa din Londra, dar celelalte se mai aflau probabil \n posesia
fostului marinar, iar t\n`rul Neligan, potrivit propriilor sale declara]ii, era ner`bd`tor s` le
recupereze, spre a le \napoia creditorilor tat`lui s`u. Dup` ce a fugit, n-a mai \ndr`znit s`
se apropie de ad`postul lui Carey o vreme, dar \n cele din urm`, s-a v`zut nevoit s`-i
for]eze u[a pentru a ob]ine informa]iile de care avea nevoie. Nu vi se pare c\t se poate de
evident ?
Holmes z\mbi [i cl`tin` din cap:
- Mi se pare c` ai neglijat un am`nunt [i cel mai important dintre toate. Ai luat drept fapt de
net`g`duit un lucru imposibil. Ai \ncercat vreodat` s` str`pungi cu harponul un trup ?Nu ?
N], n], n]... Ei, prietene, trebuie s` acorzi mare aten]ie unor asemenea detalii. Watson
poate depune m`rturie c` am pierdut o \ntreag` diminea]` \ncerc\nd asta. Nu este un lucru
u[or [i necesit` un bra] puternic [i antrenat. Iar lovitura aplicat` lui Carey a fost dat` cu
at\ta violen]` \nc\t v\rful harponului s-a \nfipt \n perete, str`pung\nd corpul omului. |]i
imaginezi oare c` un t\n`r anemic precum acest Neligan ar fi fost capabil de un astfel de
atac ?El s` fie omul care a b`ut rom cot la cot cu Peter cel Negru, \n toiul nop]ii  ? A lui s`
fi fost silueta v`zut` de cei doi s`teni cu dou` nop]i \nainte de comiterea crimei ?Nu, nu,
Hopkins, individul pe care-l c`ut`m este altul, mult mai viclean [i mai \nsp`im\nt`tor dec\t
pu[tiul `sta cu musta]a abia mijit`...
Chipul inspectorului se schimonesea de ciud`, pe m`sur` ce Holmes \[i rostea tirada.
Speran]ele [i ambi]iile sale fuseser` zdrobite de logica de fier a prietenului meu. Dar era decis
s` nu renun]e la p`rerile sale f`r` lupt`.
- Nu pute]i nega c` Neligan a fost prezent \n acea noapte la cabina lui Carey. Jurnalul
dovede[te asta. Cred c` am destule probe care s` satisfac` [i cel mai sceptic juriu, cu toat`
gaura aia din perete despre care vorbi]i... {i plus de asta, eu am pus m\na pe omul MEU.
Dar unde este al dumneavoastr` ?
- A[ paria c` tocmai se \ndreapt` spre noi, spuse Holmes, c\t se poate de calm, dup` care
se \ntoarse spre mine : Cred, Watson, c` ar fi bine s`-]i ]ii revolverul la \ndem\n`, s-ar
putea s` avem nevoie de el. Apoi se ridic` [i puse pe mas` o foaie de h\rtie pe care era
scris ceva. Ei, acum suntem gata, domnilor !
Afar` se auzir` glasuri r`gu[ite [i doamna Hudson intr` spre a ne anun]a c` trei oameni \l caut`
pe un anume c`pitan Basil.
- Invit`-i \n`untru, unul c\te unul, o rug` Holmes.
Primul care intr` era un omule] cu obrajii rotofei [i ni[te uria[i favori]i albi. Holmes scoase o
scrisoare din buzunar.
- Numele dumneavoastr`?, \ntreb` el.
- James Lancaster.
- |mi pare r`u, domnule Lancaster, dar posturile s-au ocupat deja... Iat`, lua]i o jum`tate de
lir` sterlin` pentru deranj. Dar am s` v` rog ca, dup` ce ie[i]i din camer` s` mai a[tepta]i
c\teva minute pe hol.
Cel de-al doilea era o creatur` de[irat` [i slab`, cu p`rul lins [i obraji palizi. Spuse c` se numea
Hugh Patins. De asemenea, fu [i el \nt\mpinat cu un refuz, \[i primi banii [i Holmes \l rug` s`
a[tepte pe hol.
Al treilea invitat era \ns` un b`rbat uria[, la a c`rui simpl` apari]ie te treceau fiorii. O fa]`
fioroas`, de bull-dog, era \ncadrat` de o claie de p`r [i o barb` mi]oas`, aflat` \n mare
neor\nduial`, iar ochii \ntuneca]i te ]intuiau de sub ni[te spr\ncene parc` trasate cu tu[ gros,
ce-i at\rnau, dese [i stufoase, pe arcadele proeminente. Ne salut` [i se pro]`pi \n mijlocul
camerei, fr`m\nt\ndu-[i boneta \n m\ini, dup` obiceiul marinarilor.
- Numele dumitale ?, \l chestion` Holmes.
- Patrick Cairns.
- Harponier ?
- Da, domnule. Am la activ dou`zeci [i [ase de expedi]ii \n m`rile arctice.
- E[ti din Dundee, presupun...
- Da, domnule.
- {i e[ti gata s` te \mbarci din nou?
- Desigur, domnule.
- Ce salariu vrei ?
- Opt lire pe lun` ar fi taman bine.
- Po]i porni la drum de \ndat` ?
- Doar s`-mi iau sacul marin`resc [i-s gata.
- Ai actele la dumneata?
- Da, domnule, r`spunse cel`lalt [i scoase un vraf de h\rtii ponosite [i n`cl`ite de gr`sime din
buzunar. Holmes le studie dintr-o privire [i i le \napoie.
- E[ti exact omul de care am nevoie, zise el. Iat` contractul dumitale, pe mas`. Dup` ce \l
semnezi, afacerea este \ncheiat`.
Matelotul str`b`tu \nc`perea cu pa[i grei [i se opri \n dreptul mesei.
- S` semnez aici ?, \ntreb` el, sprijinindu-[i ambele m\ini pe mas` [i a[tept\nd \ncuviin]area
lui Holmes.
Acesta duse m\na la spate [i apoi se aplec` peste mas`, pref`c\ndu-se c` nu \n]elege ce dore[te
oaspetele s`u.
- Asta vei face, r`spunse el.
Am auzit un clinchet de o]el [i un muget ca de taur furios. |n clipa urm`toare, Holmes [i
marinarul se rostogoleau la p`m\nt, lupt\ndu-se cu furie. Individul era un om \nzestrat cu o
for]` herculean` [i, cu toate c`tu[ele ce-i fuseser` puse at\t de discret [i de rapid, \l dobor\
rapid pe prietenul [i probabil c` i-ar fi venit de hac, dac` nu m` gr`beam s`-i vin \n ajutor.
Doar c\nd i-am ap`sat pe t\mpl` ]eava rece a revolverului, individul \n]elese c` orice
rezisten]` era zadarnic`. I-am legat gleznele cu o fr\nghie groas` [i ne-am ridicat de pe podea.
- Trebuie s`-]i cer scuze, Hopkins, zise Holmes, respir\nd \ntret`iat. M` tem c` ]i s-a r`cit
omleta. Oricum, restul micului dejun \l vei savura cum se cuvine, mai ales c`, nu-i a[a,
de-acum po]i spune c` ai ajuns la o concluzie corect` \n acest caz.
T\n`rul inspector r`m`sese cu gura c`scate de uimire.
- Nu [tiu ce s` spun, domnule Holmes, \ng`im` el, ro[u la fa]`. Am impresia c` m-am
comportat proste[te \nc` de la \nceput. {i \n]eleg acum ceva ce nu trebuia s` uit niciodat`,
anume c` eu s\nt \nv`]`celul, iar dumneavoastr` maestrul. Acum \mi dau seama ce a]i
f`cut, dar n-am habar cum de a]i reu[it [i mai ales ce semnifica]ie au avut gesturile
dumneavoastr`.
- Bine, bine, zise Holmes, destins dintr-o dat` la auzul vorbelor pe care ucenicul s`u le
rostise, at\t de sp`[it. Cu to]ii \nv`]`m doar din experien]` [i lec]ia pe care dumneata
trebuie s` o \nve]i, din aceast` \nt\mplare, este s` nu elimini niciodat` o pist` diferit` dec\t
cea pe care ai pornit la \nceputul unei investiga]ii. Ai fost at\t de convins c` t\n`rul
Neligan a comis crima, \nc\t nici nu te-am mai g\ndit la Patrick Cairns, adev`ratul asasin
al lui Peter Carey.
Vocea dogit` a marinarului interveni \n discu]ie :
- Uite ce e, domnule ! Nu m` pl\ng c` m-a]i potcovit cu br`]`rile astea o]elite, dar a]i face
bine s` spune]i lucrurilor pe nume. Spune]i c` l-am asasinat pe Peter Carey, dar eu v` spun
c` l-am UCIS pe bun` dreptate pe tic`losul `la. Poate nu m` crede]i... Poate zice]i c` m-am
apucat s` \ndrug minciuni...
- Nici vorb`, \l lini[ti Holmes. Am fi curio[i s` afl`m ce ai de spus.
- Am s` v` zic pe dat` [i jur pe sf\nta mea cruce, fiecare vorbuli]` e adev`rat`! |l [tiam pe
Peter cel negru [i \n noaptea aia, c\nd a scos cu]itul la mine, am [i pus m\na pe harpon.
Dec\t s` m` fi ucis el pe mine, mai bine s` crape el! A[a a murit tic`losul. Pute]i s` numi]i
asta crim`. Oricum, mai bine s` dau ortu’ popii ag`]at \n [treang dec\t cu inima str`puns`
de cu]itul blestematului de Peter.
- Cum de ai ajuns la cabina lui ?, \ntreb` Holmes.
- Am s` v` povestesc de la \nceput. Doar l`sa]i-m` s` m` a[ez, mi-ar fi mai u[or... A[a ! Era
prin ’83 c\nd s-a \nt\mplat. |n luna august... Peter Carey era c`pita pe Inorogul de mare [i
eu eram al doilea harponier pe vas. Ne \ntorceam dintre ghe]uri, \ndrept\ndu-ne spre cas`,
cu v\nt din fa]` [i s\c\i]i de furtuni iscate dinspre sud, c\nd ne-am \nt\lnit cu un mic vas ce
se \ndrepta c`tre nord. Era un singur om pe ea, [i nu era marinar, ci [oarece de uscat.
Probabil c`, ne-am g\ndit noi atunci, din cauza uraganelor, vaporul pe care se afla se
scufundase [i \ntregul echipaj pierise \n valuri, doar omul acela reu[ind s` se salveze, pe
[alup`. L-am luat la bord [i omul a cobor\t \n cabina c`pitanului. Singurul bagaj pe care l-
a luat cu el, de pe [alup`, a fost o valijoar` de tinichea. Din c\te [tiu, numele omului n-a
fost niciodat` pomenit [i \n cea de-a doua noapte, el a disp`rut f`r` urm`. C`pitanul ne-a
dat de \n]eles c` fie c`zuse, fie se aruncase singur peste bord, \n timpul unei hule
n`praznice. O singur` persoan` [tia ce se \nt\mplase cu adev`rat [i aceea eram eu care,
afl\ndu-m` de cart \ntr-o noapte \ntunecoas`, l-am z`rit pe c`pitan azv\rlindu-l peste
balustrad`, cu dou` zile \nainte s` vedem luminile farului din Shetland. Dar am ]inut
secretul pentru mine [i am a[teptat s` v`d ce se mai \nt\mpl`. C\nd am ajuns \n Sco]ia,
afacerea a fost repede trecut` sub t`cere [i nimeni nu ne-a mai \ntrebat nimic despre
misteriosul str`in. {i apoi, nu era treaba nim`nui s`-[i bat` capul cu un necunoscut care
murise \ntr-un accident, \n mijlocul m`rii. Cur\nd dup` aceea, Peter Carey a renun]at la
marin`rie [i mi-au trebuit mul]i ani p\n` s`-i dau de urm`. Mi-am dat seama c` se l`sase de
meserie fiindc`, \n acea valijoar` se afla probabil o avere [i m-am g\ndit s`-i cer bani, dac`
voia s`-mi ]in buzele pecetluite [i s` nu vorbesc nim`nui despre fapta sa. Am descoperit
unde-[i f`cuse s`la[ de la un camarad care-l \nt\lnise prin Londra [i am venit s`-l storc de
bani. |n prima noapte, s-a dovedit om de treab` [i chiar mi-a dat de \n]eles c`-mi va bani
suficien]i s` tr`iesc toat` via]a lini[tit, f`r` s` mai fiu nevoit s` \nfrunt furtunile Nordului.
Urma s` socotim banii pe care urma s`-i primesc dou` nop]i mai t\rziu. C\nd am sosit la
 colib`, l-am g`sit beat [i pus pe har]`. Ne-am a[ezat, am b`ut [i am sporov`it despre
vremurile de odinioar`, dar cu c\t se afunda mai mult \n b`utur`, cu at\t chipul lui devenea
mai aspru [i firea mai nervoas`. Am luat un harpon de pe perete, pretinz\nd c` vreau s` m`
uit la el, dar de fapt \l ]ineam la \ndem\n`, s`-l am \n caz de nevoie. {i n-a trecut mult [i
Peter [i-a dat arama pe fa]`. A \nceput s` scuipe [i s` \njure, cu o privire criminal` \n ochi
[i pe dat` am v`zut \n m\inile sale un ditamai cu]itul. Dar n-a apucat s` m` loveasc`,
pentur c` l-am str`puns cu harponul! Doamne, ce zbieret a tras, tic`losul! {i acum \mi
r`sun` \n urechi [i-mi tulbur` somnul. Am stat acolo, cu s\ngele lui [iroind pe l\ng` mine,
am a[teptat c\teva minute, dar \n jur era lini[te deplin`, a[a c` am mai prins curaj. M-am
uitat prin cabin` [i am v`zut valijoara pe un raft. Eram la fel de \ndrept`]it ca [i Peter
Carey s` o iau, a[a c` am \n[f`cat-o [i mi-am luat t`lp`[i]a. Dar, ca un n`t`r`u, mi-am uitat
punga de tutun pe mas`. {i acum, s` v` zic cea mai ciudat` parte a \ntregii pove[ti. Abia
ie[isem din colib`, c\nd am auzit pe cineva venind [i m-am ascuns repede printre
bosche]i. Un om a trecut pe l\ng` mine, a intrat \n hogeacul lui Carey, a scos un ]ip`t de
parc` ar fi v`zut o fantom` [i a luat-o la s`n`toasa de-i sc`p`rau c`lc\iele. Cine era [i ce
naiba c`uta acolo, n-am habar! C\t despre mine, am mers vreo cincisprezece kilometri pe
jos, apoi am luat trenul la Tunbridge Well [i am ajuns la Londra. Socoteam c` \n viesparul
metropolei n-are s` m` g`jbeasc` nimeni... Ei, dar ce crede]i? C\nd am deschis cutia aia de
tinichea, n-am g`sit un sfan] \n`untru, ci doar un teanc de h\rtii, pe care n-a[ \ndr`znit s` le
v\nd. Dar, cum nu mai aveam deloc bani, m-am v`zut nevoit s`-mi reiau meseria. {i c\nd
am v`zut acel anun], despre angajarea unui harponier, pe salariu bun, m-am dus imediat la
armatorul care-l d`duse [i el m-a trimis \ncoace. Asta-i tot ce [tiu [i v` spun, domnilor,
pentru c` i-am f`cut de petrecanie lui Peter cel negru, statul trebuie s`-mi mul]umeasc`,
fiindc` l-am scutit s` mai cheltuie bani pe fr\nghia cu care ar fi trebuit sp\nzurat` aceast`
bestie cu chip de om !
- |ntr-adev`r, iat` o m`rturie complet`, spuse Holmes, ridic\ndu-se s`-[i aprind` pipa. Cred,
Hopkins, c` n-ar trebui s` mai pierzi timpul... Du-l pe acest om \ntr-un loc mai sigur dec\t
camera asta care, precum vezi, nu seam`n` a celul` [i oricum pare cam str\mt` pentru
domnul Patrick Cairns.
- Domnule Holmes, \nceput Hopkins, timid. Nu [tiu... nu [tiu cum s`-mi exprim
recuno[tin]a. Dar nici acum nu-mi dau seama cum de a]i reu[it s`-l depista]i pe criminal.
- Simplu! Am g`sit indiciul corect chiar de la \nceputul anchetei. Este foarte posibil ca,
[tiind despre acest jurnal, s` m` fi \ndreptat ini]ial pe pista aleas` de dumneata. Dar toate
datele conduceau c`tre o alt` direc]ie. Puterea incredibil`, \ndem\narea \n folosirea unui
harpon, romul, punga din piele de foc` plin` cu tutun marin`resc – toate astea demonstrau
c` f`pta[ul este un om al m`rii, ba \nc` unul care navigase pe o balenier`. Am fost convins
c` ini]ialele “P.C” de pe pung` nu erau ale lui Peter Carey, c`ci acesta fuma rar [i nici o
pip` n-a fost g`sit` \n cabina lui. |]i aminte[ti c` am \ntrebat dac` \n \nc`pere se mai aflau
sticle de whisky [i de brandy [i mi-ai spus c` erau. Ei, dar ]i-ai pus \ntrebarea oare c\]i
oameni ar fi b`ut rom, c\nd aveau la dispozi]ie [i alte b`uturi? Cu certitudine, musafirul
lui Carey nu putea fi dec\t un marinar !
- {i cum de a]i dat de urma lui ?
- Dragul meu, problema deja se simplificase. Dac` era un marinar, nu putea fi dec\t unul
care navigase cu Carey pe Inorogul de mare. Din c\te [tiu, Carey nu mai fusese pe vreun
alt vas. Trei zile, am tot telegrafiat la Dundee, p\n` ce am reu[it s` ob]in numele
matelo]ilor afla]i \n 1883 la bordul Inorogului de mare. C\nd l-am g`sit pe un anume
Patrick Cairns printre harponieri, am [tiut c` el e omul pe care-l c`utam. M-am g\ndit c`
individul se afl` probabil la Londra [i c`, dup` crima comis`, dorea s` p`r`seasc` uscatul
pentru o vreme, s` i se piard` urma. De aceea, am mers \n East End, unde am dat de
\n]eles c` preg`tesc o expedi]ie arctic`, oferind salarii tentante mai ales harponierilor, [i
iat` rezultatul!
- Minunat!, strig` Hopkins. Minunat!
- Trebuie s` ob]ii punerea \n libertatea a t\n`rului Neligan c\t mai cur\nd posibil, \l avertiz`
Holmes. {i cred c` ar fi cazul s`-]i ceri scuze fa]` de el. Totodat`, ai grij` s`-i parvin`
valijoara tat`lui s`u, de[i ac]iunile v\ndute de Carey sunt pierdute pentru totdeauna. Uite
tr`sura, Hopkins, po]i s`-]i iei prizonierul. Dac` ai nevoie de mine la proces, adresa mea [i
a lui Watson va fi undeva prin Norvegia, \]i voi transmite mai t\rziu detaliile.