C\nd Fatima s-a str`mutat pe p`m\nt românesc

UIMITOARELE APARI}II DIVINE DE LA VLADIMIRE{TI

Nenum`rate s\nt \nf`]i[`rile sub care ni se relev` nou`, p`m\ntenilor, miraculosul [i, dup`
dou` milenii de credin]` cre[tin`, parc` niciodat` aceast` afirma]ie nu a fost mai \
ndrept`]it` dec\t \n ultimele dou` secole, c\nd s-au produs o sumedenie de epifanii –
manifest`ri ale divinit`]ii fa]` de muritori. La Lourdes, la La Salette, apoi, dup` 1900, la
Fatima, personajele centrale ale religiei cre[tine, [i \n primul r\nd Fecioara Maria, s-au \
nf`]i[at, de cele mai multe ori \naintea unor copii sau a unor oameni foarte s`raci [i cu
educa]ie precar`. |ntr-o epoc` a dezvolt`rii f`r` precedent a [tiin]ei, c\nd oamenii au ajuns
s` pun` la \ndoial` \ns`[i existen]a lui Dumnezeu, aceste apari]ii divine, ca [i alte minuni
de ordin religios (icoane care pl\ng, cruci ivite pe cer, vindec`ri miraculoase) i-au f`cut pe
p`m\nteni s` reconsidere rela]ia lor personal` cu divinitatea. Nu \ncape nici un dubiu, cel
mai celebru dintre cazurile de apari]ie s-a manifestat la Fatima, \n Portugalia, \n 1917.
Dar nu putem trece cu vederea un eveniment asem`n`tor, care, de[i nu a avut un r`sunet la
fel de deosebit, se aseam`n` izbitor cu cele petrecute la Fatima. Acest eveniment a avut
loc \n mica localitatea g`l`]ean` Vladimire[ti, iar “eroina” central` a viziunilor de atunci
tr`ie[te [i ast`zi – maica Veronica, stare]a m\n`stirii construit` pe chiar locul
miraculoaselor apari]ii.

Copilul ales
N`scut` pe data de 26 august 1922, \ntr-o familie s`rac`, dar foarte credincioas` din
comuna Tudor Vladimirescu, apar]in\nd, pe atunci, jude]ului Tecuci, Vasilica Gur`u avea
s` atrag` aten]ia asupra sa \nc` din fraged` pruncie. C`ci \nc` de la v\rsta de 5-6 ani, ea
povestea p`rin]ilor despre uimitoarele sale tr`iri, pe care ace[tia le considerau \ns` fantezii
copil`re[ti. “C\nd eram foarte mic`, \[i aminte[te ast`zi maica Veronica – Vasilica Gur`u
de odinioar`, aveam deseori viziunea unui “\ngera[“, ca un copil mic, \mbr`cat \n haine
lungi, de un alb-str`lucitor, care venea [i m` r`pea \n duh, duc\ndu-m` \ntr-o lume de o
frumuse]e ireal`. M` vedeam pe mine, cu trupul adic`, st\nd lungit` \n pat, l\ng` mama
mea, dar eu eram de fapt cu sufletul, al`turi de el! |mi amintesc c` o dat` am vrut s` m`
ascund \n frumosul s`u ve[tm\nt, dar el m-a oprit, spun\ndu-mi c` dac` am s` fac a[a ceva,
n-am s` m` mai port \ntoarce pe p`m\nt!”.
Aceste viziuni au fost \nso]ite \ns` [i de alte tr`iri neobi[nuite. De pild`, poveste[te maica
Veronica, “\n primul an de [coal`, \ntr-o diminea]`, pe la ora [apte [i jum`tate, pe c\nd
mergeam c`tre [coal`, dup` ce am trecut peste calea ferat`, am v`zut cum venea de la
r`s`rit un nor alb, cam p`trat, [i s-a l`sat peste mine. Eu am \nceput s` strig pe mama, d\nd
din m\ini, [i m` sim]eam ca \ntr-o baie. N-am v`zut [i n-am auzit nimic, dec\t sim]eam o
pace [i o bucurie l`untric`, de care nu-mi dam seama. C\nd am ajuns la [coal`, domni[oara
era \n clas` [i m-a \ntrebat de ce am \nt\rziat [i de ce eram speriat` [i palid` la fa]`. Eu i-am
spus toate cele \nt\mplate pe drum. }in minte c` d\nsa mi-a zis a[a; <A[ vrea, Vasilico, s`
tr`iesc, s` v`d ce-o s` fie cu tine \n via]`!>”. Alteori, cel ce \i ap`rea \n viziuni nu era acel
“\ngera[“, ci un t\n`r care “str`lucea”, [i care era identificat de viitoarea monah` cu sf\ntul
Simeon St\lpnicul. Acesta o anun]a mereu asupra destinului s`u neobi[nuit [i a \ncerc`rilor
prin care avea s` treac`, sf`tuindu-o s` nu-[i tund` p`rul feciorelnic.
“O lumin` mare s-a pr`v`lit din cer”
Iar primele \ncerc`ri urmau s` vin` cur\nd. La numai 9 ani, Vasilica r`m\ne orfan` de ambii
p`rin]i [i r`m\ne \n grija unchiului s`u, Ionic` Barbu, un b`rbat foarte cumsecade, dar [i
foarte p`tima[, mai ales atunci c\nd era vorba despre afaceri [i politic`. |n vara anului
1937, \ns`, firea acestui om se va schimba radical, dup` o \nt\mplare extraordinar`. Aflat \
mpreun` cu un argat la muncile c\mpului, \n lanul de porumb ce-i apar]inea, de pe colina
Gurgueta, situat` nu departe de sat, Ionic` Barbu a observat cum din cer coboar` o lumin`
uria[`, “mare c\t trei case”, care s-a pr`v`lit pe p`m\nt. Impactul a declan[at un suflu at\t
de puternic \nc\t argatul [i el au fost arunca]i la p`m\nt, iar caii au fugit, speria]i, [i nu s-
au mai oprit dec\t acas`. Cei ai casei, v`z\nd caii, au crezut c` Ionic` Barbu fusese ucis
pe ]arin`, de c`tre numero[ii du[mani pe care [i-i f`cuse din cauza politicii, dar, nu mult
dup` ce bidivii au sosit, s-a apropiat, tulburat profund, [i st`p\nul lor. “Dumnezeu nu d` cu
parul, dar mi-a dat semn c` trebuie s` nu mai p`c`tuiesc!” Bizara \nt\mplare tr`it` a avut
asupra acestui om cu o personalitate puternic` o asemenea \nr\urire \nc\t, \ntr-adev`r, de a
doua zi, a renun]at la orice implicare \n politic`, r`m\n\nd s`-[i cultive p`m\ntul, ca
orice ]`ran.
“Fiin]a din lumin`”
Peste numai c\teva luni, \n diminea]a zilei de 22 octombrie, la ora zece, pe c\nd se afla la
str\nsul porumbului, \mpreun` cu sora sa vitreg`, Ghini]a, Vasilica a tr`it poate cea mai
uimitoare \nt\mplare din via]a sa, \nt\mplare ce-i va hot`r\ destinul. “Ne aflam tot la
Gurgueta, eu cu Ghini]a, m`rturise[te maica Veronica, [i deodat`, am sim]it \n gur` un
gust tare pl`cut [i ne-a cuprins un curent de aer cald, dar o c`ldur` care te cople[ea. Am
dat s` ie[im din lan, g\ndind c` poate pe c`rare o fi mai r`coare, c\nd, deodat`, pe cer a
ap`rut al doilea Soare, care a \nceput \ns` s` coboare, venind drept spre noi. Uimit`, am
v`zut, c\nd acea lumin` s-a apropiat, \n mijlocul ei ap`r\nd un chip de o frumuse]e
negr`it`. Era ca “un mo[ b`tr\n, cu barba mare, must`]ile r`sucite b`gate \n barb`, cu un p`r
m`t`sos l`sat pe spate, iar \mbr`c`mintea \i era alb` [i lung`, de i se vedeau numai degetele
la picioare [i larg` la m\neci”.
|n timp ce cealalt` fat`, Ghini]a, a \nceput s` pl\ng`, fiindc`, de[i nu vedea [i nu auzea
nimic, sim]ea c`ldura imens`, Vasilica l-a \ntrebat pe personajul str`lucitor, tremur\nd
toat`, cine este. “Lumina Lumii”, a venit r`spunsul, dup` care o flac`r` orbitoare a ]\[nit
din m\na divinei apari]ii [i s-a \nfipt \n p`m\nt, l`s\nd o urm` pe fa]a brazdelor. “Aici s`
ridici o m`n`stire de fecioare, \n cinstea Maicii Mele, cu numele S`u Prea Sf\nt, c`ci de n-
ar fi fost Maica Mea s` se roage pentru to]i ne\ncetat, de mult v-a[ fi pierdut!”, a mai
rostit c`tre ea acea “fiin]` din lumin`”.
Miraculoasa “ninsoare” din plin` var`
|ncep\nd din acea zi, timp de aproape un an, alte asemenea apari]ii cere[ti s-au repetat \n
acela[i loc, fa]` de care Vasilica sim]ea o inexplicabil` atrac]ie. {i, pe zi ce trecea, tot mai
multe erau fetele care, impresionate de spusele ei, i se al`turau, merg\nd pe Gurgueta, [i
rug\ndu-se. De ce \ns` se manifestau toate aceste apari]ii divine numai pe colina amintit`?
B`tr\nii locului povestesc c` odinioar`, aici s-a aflat o m`n`stire de c`lug`ri greci, care a
fost distrus` de turci, iar cuvio[ii locuitori ai s`i masacra]i p\n` la unul. Cu ocazia
s`p`turilor pentru funda]ie, s-au descoperit oseminte ce sus]in veridicitatea acestor spuse,
oseminte care au fost \ngropate la piciorul mesei Altarului. Se spune c`, \n anii
construc]iei, tinerele fete erau trezite \n fiecare diminea]` de clopote ce se auzeau parc`
din cer, [i de coruri de voci b`rb`te[ti, iar deseori sim]eau \n aer miros de smirn`!
|n 1938, Vasilica l-a convins pe Ionic` Barbu s` ridice acolo o cruce din lemn, numit`
"crucea din porumbi" [i care se afl` [i ast`zi la muzeul m`n`stirii Vladimire[ti. Tot \n acel
an, la \ndemnul Vasilic`i, fetele au hot`r\t s` r`m\n` pe colin` [i s` fac` rug`ciuni colective.
S-au ad`postit \ntr-un bordei, unde au stat dou` ierni [i o var`, dar r\vna lor pentru a
construi acolo o m`n`stire, avea s` dea, \n cele din urm`, roade.
O alt` minune avea s` se petreac` pe 6 august 1938, c\nd, de s`rb`toarea Schimb`rii la
Fa]`, \n timp ce fetele se rugau pe Gurgueta, brusc s-a st\rnit iar`[i o adiere fierbinte iar
din cer au \nceput s` cad` fulgi mari, ca de z`pad`! Maica Veronica \[i aminte[te \ns` c`
aceast` “ninsoare” din toiul verii, nu era din fulgi obi[nui]i, deci reci la atingere, ci, atunci
c\nd le atingeau pe ele sau c`deau pe p`m\nt, se dezintegrau instantaneu! La pu]in timp
dup` ce acest fenomen insolit se declan[ase, “cerurile s-au deschis” [i \ntr-o lumin`
orbitoare s-au v`zut dou` tronuri. Pe cel din dreapta st`tea un b`rbat \mbr`cat ca un
episcop, cu mantie purpurie, al c`rui chip Vasilica [i-l amintea din prima descoperire
dumnezeiasc` petrecut` \n octombrie, iar pe cel din st\nga se afla o fecioar` nespus de
frumoas`. Cele dou` fiin]e cere[ti sprijineau cu c\te o m\n` biserica ce urma s` fie
construit` \n acel loc!... Dup` c\teva clipe, tronurile s-au topit \n lumin`, cerurile s-au \
nchis [i miraculoasa ninsoare a \ncetat, la fel de uimitor precum [i ap`ruse. "|n acea clip`,
toate fetele care eram acolo am jurat s` ne c`lug`rim [i s` ridic`m acolo o m`n`stire cum
alta n-a mai fost!”.
Atunci au \nceput pelerinajele nesf\r[ite prin ]ar`, pentru str\ngerea de fonduri. |nt\lnirea
cu patriarhul Nicodim, care p`storea pe atunci Biserica Ortodox` Român` a fost decisiv`, \
nalta fa]` bisericeasc` fiind at\t de impresionat de charisma pe care copila s`r`c`cios \
mbr`cat` de prin p`r]ile Tecuciului o degaja, \nc\t a hot`r\t pe loc s` fie ctitor al noii
m`n`stiri. Dup` c\]iva ani de munc` grea, micile c`lug`ri]e, toate \n v\rste cuprinse \ntre 13
[i 17 ani, au \nf`ptuit minunea: \n 1943, m`n`stirea era gata, “sc`ldat` \ntr-o lumin`
cereasc`”, exact ca \n viziunile celei ce era de acum sora Veronica… {i, date fiind
auspiciile extraordinare sub care fusese \nceput` construc]ia ei, edificiul a fost sfin]it pe
15 august 1943, de hramul Adormirii Maicii Domnului. Ast`zi se \mplinesc exact 57 de
ani de atunci…
“Credin]a des`v\r[it` alung` orice team`!”
|ncerc`rile ulterioare, pe care “\ngerul” din copil`rie i le vestise Veronic`i, nu aveau s` \
nving` credin]a c`lug`ri]elor-fecioare de la Vladimire[ti. Aruncate \n \nchisori – \ns`[i
maica Veronica a f`cut opt ani de temni]` grea - , arestate, schingiuite de Securitate, apoi
risipite prin toat` ]ara, pentru a-[i pierde una alteia urma, ele au reu[it totu[i s` r`m\n`
al`turi \n spirit. {i, \ncununarea acestei victorii a spiritului a venit pe 25 decembrie 1989,
c\nd grupuri-grupuri, m`icu]ele, acum b`tr\ne [i bolnave, s-au re\ntors la “l`ca[ul lor
dintotdeauna”, sf\nta m`n`stire Vladimire[ti, un loc cu adev`rat binecuv\ntat de
Dumnezeu. La mai bine de zece ani de atunci, pelerinul care vine aici r`m\ne cu o
amintire de ne[ters. |nso]it de bl\nda [i buna maic` Veronica, cea care \n ciuda faptului c`
nu mai este copila frumoas` de alt`dat’, [i-a p`strat charisma extraordinar` ce a \nso]it-o \
ntreaga via]`, el va putea vizita m`n`stirea, r`m\n\nd desigur f`r` grai \n fa]a frumuse]ii
sale ireale [i av\nd impresia, cum am avut-o, de altfel, [i noi, c` aici este un petic de Rai
pe P`m\nt…
GABRIEL TUDOR

“Papa [tia c` unei fete din România i se ar`tase Sf\nta Fecioar`!”

Un am`nunt uimitor, pe care maica Veronica ni l-a f`cut cunoscut, se refer` la \nt\lnirea pe
care ea a avut-o cu Papa Ioan Paul al II – lea. Suveranul Pontif a primit-o \n audien]` [i a
discutat cu ea nu mai pu]in de trei ore \ncheiate, privilegiu ce nu este rezervat nici celor
mai \nal]i conduc`tori de state din lume! Printre altele, Papa i-a dest`inuit maicii Veronica
faptul c` este foarte bucuros s` o vad`, \n sf\r[it. |naltul Prelat a mai ad`ugat c` [tia de
existen]a c`lug`ri]ei românce, \ns`[i sora Lucia, vizionara din 1917, de la Fatima, \n[tiin]\
ndu-l c` primise, la r\ndul ei, mesajul c` \n România exist` o fecioar` c`reia \i fusese dat s`
vad` apari]iile divine!