Vindecat miraculos de boala ce-l ]inea pe jum`tate paralizat,

UN C~LUG~R A PRIMIT MISIUNEA DIVIN~

DE A RIDICA O M|N~STIRE SUB CRUCEA DE LA CARAIMAN

Faptul c` dintre toate ]`rile din sud-estul [i centrul Europei, România a cunoscut, \n
ultimul secol, cea mai mare efervescen]` a fenomenului religios, \n ciuda celor cinci
decenii de “cium` ro[ie” ce s-a ab`tut peste ea, dovede[te, o dat` \n plus, c` ]ara noastr`
pare s` fie un t`r\m “ales”, a[a cum au remarcat numero[i vizionari [i profe]i, de la noi [i
din str`in`tate. Nic`ieri, \n arealul amintit, nu s-au \nregistrat at\tea apari]ii divine precum
s-a \nt\mplat la noi, \n perioada interbelic`. |ntre 1920 [i 1938, pe aceste t`r\muri carpato-
dun`rene, fiin]e de natur` divin` au cobor\t, \n nenum`rate r\nduri, s` vorbeasc` direct
oamenilor, [i cu prec`dere celor mai umili, dar [i mai cura]i dintre ei – v`carilor, p`storilor
[i copiilor. {i fie c` au luat \nf`]i[area unor “Mo[i” sau a unor divinit`]i adorate de religia
cre[tin`, precum M\ntuitorul sau Maica Domnului, toate aceste zeit`]i au transmis
acela[i mesaj: “|nt`ri]i-v` \n credin]`, poc`i]i-v`, c`ci aici este p`m\nt sf\nt!”. Dar aceste
apari]ii nu au fost numai apanajul perioadei interbelice. Nu de mult, un caz asem`n`tor s-a
semnalat la Ione[ti, revista noastr` public\nd un articol referitor la minunile petrecute
acolo. Revenim ast`zi, prin a v` supune aten]iei un alt eveniment de acest gen, petrecut la
Bu[teni.

Zece ani \n sih`stria mun]ilor

P`rintele Gheronte Puiu \i \nt\mpin` pe to]i cei ce-l viziteaz`, \n mica lui caban` de pe
plaiul Palanca, de l\ng` Bu[teni, cu g\nduri bune [i evlavie, rug\ndu-se pentru ei cu
credin]` [i st`ruin]`. Cine \i vede chipul curat [i bl\nd, de b`tr\n cumsecade, n-ar b`nui \n
ruptul capului prin c\te greut`]i [i chinuri a trecut acest om al Bisericii. N`scut \n nordul
Moldovei, fire molcom` [i \nclinat` spre medita]ie, de mic copil s-a sim]it atras de cele
sfinte [i a fost \ndrumat spre m`n`stire. {i astfel a ajuns mireanul Gheorghe Puiu s` devin`
c`lug`rul Gheronte. Dar urgia comunist`, ab`tut` ca o ghear` diabolic` asupra l`ca[urilor de
cult str`mo[e[ti [i a vie]uitorilor acestora, l-a atins [i pe t\n`rul, pe atunci, p`rinte.
M`n`stirea la care slujea pe atunci a fost \nchis`, \n 1959 (o dat` cu m`n`stirea
Vladimire[ti, la care f`ceam referire \ntr-un recent articol – n.n.) [i c`lug`rii risipi]i
prin ]ar`, cu porunca stra[nic` de a renun]a la via]a monahal`. Cei ce nu s-au supus au
avut de \ndurat multe prigoniri. P`rintele Gheronte s-a num`rat printre ei [i grele \ncerc`ri
i-a fost dat s` p`timeasc`. Timp de trei ani de zile, a stat \nchis \n lag`rul de exterminare
de la Periprava, \n Delt`, de unde numai un miracol l-a salvat. {i tot printr-un miracol
explic` Sfin]ia Sa ast`zi evadarea din lag`r. Timp de zece ani, c`lug`rul a tr`it ascuns, prin
pe[terile Carpa]ilor, asemeni p`rin]ilor Bisericii, hr`nindu-se numai cu fructe [i r`d`cini [i
vie]uind al`turi de lupi [i ur[i, care niciodat` \ns` nu l-au v`t`mat cu ceva. Atunci, \n starea
de “trevzie” pe care i-a generat-o sih`stria, a avut p`rintele Ghervase primele viziuni, \n
care-i ap`rea de fiecare dat` Maica Domnului, ca o fecioar` frumoas`, \mbr`cat` \n
c`lug`ri]`.
Globul de lumin` a zburat spre m`n`stirea Cet`]uia
Abia \n 1972, c`lug`rul a cobor\t \n lumea oamenilor. Multe se schimbaser`, iar chinga \n
care comuni[tii ]ineau poporul mai sl`bise. Astfel, s-a putut \ntoarce la m`n`stirea
Cet`]uia, unde a vie]uit p\n` \n 1995. Atunci, \n urma unui grav accident cerebral, a fost
adus de urgen]` la un spital din Ia[i. Av\nd \n vedere [i v\rsta sa – avea pe atunci 65 de
ani, doctorii nu-i prea mai d`deau [anse de \ns`n`to[ire. A stat \n com` timp de trei zile [i
trei nop]i, cu un picior “pe cea lume”, cum spune Sfin]ia Sa, dar \n cele din urm`, a
revenit la via]`. “|ntr-o sear`, pe c\nd st`team \n pat, l\ng` fereastr`, am v`zut cum un glob
de lumin` la care nu te puteai uita, c` te orbea, a intrat \n camer` [i a z`bovit oarece vreme
deasupra mea. Apoi s-a \ntors iar spre geam, a trecut prin sticl` ca [i cum n-ar fi fost [i a
zburat ca v\ntul, spre dealul Sih`stria, spre m`n`stire, pe care o puteam vedea, de acolo, de
la geamul meu. {i c\nd a ajuns, s-a n`pustit cu toat` puterea \ntr-un brad pe care-l \
mpodobiser` oamenii cu becuri colorate, c` era Ajunul Cr`ciunului. La ora aceea, becurile
erau stinse, numai noapte le aprindeau, dar cum a intrat acel glob \n brad, c`ci parc` s-a
topit acolo, becurile au prins a lumina. {i mul]i au v`zut asta [i s-au minunat, dar nu au
[tiut a spune din ce pricin`-i”.
“Treze[te-te, c`ci nu e[ti bolnav!”
Cum starea sa devenise sta]ionar`, dar nu d`dea semne c` s-ar \mbun`t`]i, medicii de la
Ia[i au hot`r\t s`-l trimit` pe b`tr\nul c`lug`r la sanatoriul din Bu[teni, pentru recuperare.
Abia ajuns, p`rintele, care era \nso]it de un c`lug`r ce-l ajuta \n toate cele, a fost primit de
doctorul Dinu, un om inimos [i devotat meseriei, care i-a promis c` “\ntr-un an, doi, ne-
om pune noi pe picioare, p`rinte”. Dar chiar \n seara sosirii sale acolo, p`rintele Ghervase
a tr`it un miracol ce avea s`-i marcheze via]a. “Eram un nevolnic, partea dreapt` a
corpului n-o mai sim]eam deloc, mergeam cu greu, t\r\ndu-m` \n c\rje, dar nu-mi
pierdusem speran]a c` Maica Domnului, care m` ajutase s` scap din \nchisoare [i
m` ]inuse viu \n mun]i at\]ia ani, avea s` m-ajute [i de ast` dat`. Cum am ajuns, seara, \n
camera de la sanatoriu ce-mi fusese repartizat`, am sim]it c` un somn greu, ciudat, m`
cuprinde. Cum m-am pus \n pat, am [i adormit. {i \n vis mi-a ap`rut ca o lumin` mare, [i
dintr-\nsa s-a ivit chipul cel drag al Maicii Domnului, spun\ndu-mi pe nume: <Gheorghe,
eu te-am adus aici, ca s`-]i ]ii leg`m\ntul f`cut \n tinere]e!>. C`ci eu jurasem c`, dac` scap
cu via]` din toate \ncerc`rile, am s` ridic o m`n`stire l\ng` crucea de pe Caraiman, la care
m` rugam c\nd eram sihastru, [i o vedeam noaptea, str`lucind pe cer ca parc-ar fi fost de
foc! {i atunci i-am r`spuns: <Dar cum, M`icu]a Domnului, s` mai pot face eu m`n`stire, c\
nd s\nt nevolnic, [i trupul mi-e ca [i mort?>. <Treze[te-te, c`ci nu e[ti bolnav!>, am auzit-
o atunci zic\nd, [i a spus de trei ori a[a. Iar c\nd a spus a treia oar`, m-am sculat din pat pl\
ng\nd [i, f`r` s` m` dumiresc prea bine, am pus picioarele jos din pat. {i cum am atins
p`m\ntul, viziunea a disp`rut. M-am ridicat \n picioare, [i nu-mi venea s` cred c` era
adev`rat: mergeam f`r` c\rje, m` vindecasem complet, [i m\na st\ng`, beteag`, era acum ca
nou`! Toat` noaptea, cei din salon, care \n acest r`stimp se uitaser` la televizor, [i m`
auziser` vorbind, dar nu v`zuser` pe nimeni [i socoteau c` am vorbit prin somn, m-au pus
s` le povestesc minunea. {i a doua zi, c\nd m-o v`zut dom’ doctor, mai c` s-a speriat [i mi-
a zis, c\nd am vrut s`-i str\ng m\na: <P`rinte, nu te atinge de mine, c` e[ti om sf\nt, iar eu
s\nt p`c`tos!>”.
Dou` cercuri de lumin` au fluturat deasupra bradului retezat
Din acel moment, nimic nu a p`rut s`-l mai opreasc` pe c`lug`rul moldovean de la \
mplinirea misiunii sale. {i totul a mers ca pe roate, c`ci “Dumnezeu le-a or\nduit pe
toate”, p`rintele Ghervase primind ajutor din partea Prim`riei Bu[teni, c\t [i a \nal]ilor
ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române Dar [i locul pe care trebuia s` ridice construc]ia i-a
fost relevat b`tr\nului c`lug`r tot printr-o vedenie de natur` divin`. “|ntr-o diminea]`,
urcam pe Palanca, s` caut loc de m`n`stire, \mpreun` cu doi oameni, dintre care unul era
reprezentant al prim`riei Bu[teni. La un moment dat, deasupra bradului aceluia – ne arat`
p`rintele un brad retezat, la circa 15 metri \n`l]ime – s-au ar`tat dou` cercuri de lumin`,
dar o lumin` foarte str`lucitoare, ca lumina de sudur`! Eu mi-am pus m\inile la ochi, s` nu
m` orbeasc` lumina, iar cei ce erau cu mine s-au mirat – “S-a scr\ntit p`rintele, c\t a stat la
sanatoriu”, or fi g\ndit ei. N-au v`zut nimic, numai eu am v`zut cum acele cercuri s-au
balansat prin aer, unindu-se [i desp`r]indu-se, ca [i cum ar fi fluturat prin aer. {i \n
mijlocul lor a ap`rut Maica Domnului, cu bra]ele \ntinse spre mine, ca [i cum ar fi vrut s`-
mi arate c` acela este locul ales, chiar sub crucea de pe Caraiman!”. Nu dup` mult timp,
poiana Palanca avea s` fie locul de desf`[urare a unui alt miracol, asem`n`tor cu cel
petrecut, \n urm` cu [ase decenii, la Vladimire[ti, mai mul]i locuitori din Bu[teni, care
veniser` s` asculte sfaturile duhovnice[ti ale p`rintelui Ghervase, asist\nd la c`derea din
cer, \n plin` var`, a unei ninsori miraculoase. “Dar fulgii aceia, care erau ca puful de
p`p`die, dest`inuie c`lug`rul, nu ajungeau pe p`m\nt, ci se topeau \n aer, disp`reau pur [i
simplu, nu se mai vedeau!”.
At\t de \ncercatul p`rinte sper` acum c` m`n`stirea la care a visat \ntreaga via]` s` fie
terminat` \n c\]iva ani, prin bun`voin]a enoria[ilor, ale c`ror dona]ii, oric\t de mici, s\nt
binevenite. Sfin]ia Sa spune c` doar \n clipa \n care se va pune ultima piatr` la s`v\r[irea
acestei construc]ii relevate prin har divin, va putea p`r`si lumea p`m\nteasc` cu inima-
mp`cat` [i cu credin]a c` a binemeritat o cas` ve[nic` “acolo unde nu roade molia [i nu
umbl` furul”…
GABRIEL TUDOR