Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dr. Dan,
Dragi copii si adulti, in cazul in care va framanta intrebarea daca Mos Craciun exista cu adevarat, in cazul in
care indoiala a inceput sa va corodeze credinta in miracolul Craciunului, sa stiti ca nu sunteti nici primii, nici
ultimii care au trecut si vor trece prin aceasta perioada dureroasa. Vreau sa va spun o poveste adevarata despre o
fetita de 8 ani, pe nume Virginia.
Aceasta poveste s-a intamplat acum 116 ani, in anul de gratie 1897, in orasul New York. Virginia, la cei 8
anisori ai ei, credea in Mos Craciun din tot sufletul. Dar prietenii ei de joaca, cei cu cativa ani mai mari, au ras
de ea, au facut glume pe seama ei si a credintei in Mos Craciun. Virginia, cu sufletul ranit, s-a intors acasa si a
mers direct la taticul ei care lucra in biblioteca. ,,Tati, exista Mos Craciun"". Tatal ei, Dl. doctor Phillip
O'Hanlon, era un om ocupat. Ca sa scape de asa intrebare grea i-a spus - ,,Virginia, cauta in ziarul The New
York Sun. Daca Mos Craciun apare in ziar, ai dovada indiscutabila ca exista". Virginia a cautat in ziar, dar nu a
gasit ce dorea. Asa ca a luat taurul de coarne si a scris o scrisoare ziarului.
Scrisoarea a sunat cam asa:
,,Draga Dl Editor,
Am 8 ani. Unii dintre micutii mei prieteni spun ca Mos Craciun nu exista. Tati
mi-a spus - <<Daca scrie in The Sun despre Mos Craciun, atunci exista!>>. Te
rog, spune-mi adevarul, exista Mos Craciun>.
Virginia O'Hanlon
O bijuterie de editorial, probabil unul dintre cele mai importante editoriale publicate vreodata. Un editorial care
a supravietuit tuturor, si jurnalistului Francis Church care a incetat sa existe in 1906, si ziarului ,,The New York
Sun" care a incetat sa existe in 1950, pana si micutei Virginia, care a crescut mare, apoi a imbatranit, apoi a
incetat sa existe in 1971. ,,Da, Virginia, Mos Craciun exista" a fost tradus in 20 de limbi ale lumii, a fost
transformat in cantec, in serial de televiziune pentru copii, intr-un cantec de muzica clasica, in desene animate,
in film, in spectacol de Broadway. Si continua sa ne fascineze prin puritatea explicatiei, prin frumusetea
nemuritoare a dovezilor incontestabille ca da, Virginia, Mos Craciun exista!.
Dl Church a scris dupa cum urmeaza:
Imi amintesc ca ieri cand, copil fiind, cam de varsta Virginiei daca nu si mai mic, asteptam imbracat frumos,
langa surioara mea Mihaela, langa pom, sosirea lui Mos Craciun. Si Mos Craciun a sosit. Mergea cocarjat si isi
cam ascundea fata. Iar vocea suna cam ciudat. Barba parea un sul de vata intreg, cum era vata de pe vremuri,
cea din pungi. M-a luat pe genunchi si a trebuit sa spun poezia pe care o
repetasem de cateva ori in baie chiar inainte sa vina. Barba mirosea a vata din
punga. Mi-am spus poezia emotionat si mi-am primit cadoul. Apoi a venit
randul surorii mele care a spus si ea poezia si a fost rasplatita din sacul
Mosului. Apoi Mosul a plecat, ca doar mai avea multa treaba in acea noapte
fermecata.
M-am uitat repede la mama si la tata care au fost luati pe nepusa masa. S-au
fastacit un pic, s-au uitat cu disperare in ochi, cautand ajutor unul de la altul.
Apoi au inceput sa vorbeasca in acelasi timp ceva de genul: ,,Ce aiureala,
Mihaela, bineinteles ca a fost Mos Craciun! Si daca te indoiesti, ia vezi, poate
iti vor disparea cadourile peste noapte!! Uite, ala micu' crede din tot sufletul, nu-i asa, Danutc". Eu eram cu
ochii mari si plini de lacrimi. Dar m-am tinut tare. ,,Da, eu cred in Mos Craciun!".
Si ce daca a fost Domnul Stan vecinul de la treiu Ce dacac Atunci, in clipa aceea, in sufletul lui si in sufletul
meu el era Mos Craciun. Barba dintr-o punga intreaga de vata nu conta, era doar un detaliu fara importanta. Si
nici ceasul de la mana nu conta. Din acea noapte magica nu mai tin minte ce cadou am primit, nu mai tin minte
ce poezie am spus, nu mai tin minte ceasul de la mana lui Mos Craciun, nu mai tin minte decat esentialul. A fost
o noapte vrajita, o noapte adevarata, in care micutul Danut si micuta Mihaela au primit personal vizita lui Moa
Craciun. Ce frumusete!!! Ce minunatie!!!!
Domnule Stan, vecinul meu drag de la trei, daca te uiti in jos, iti fac cu mana.
Daca inca mai am o bucata de inima de copil in pieptul meu de 40 de ani iti
datorez tie aceasta minunatie. Multumesc din suflet, domnule Stan!