Vlahii de la Muntele Sinai

formula-as.ro/2018/1322/periscop-60/vlahii-de-la-muntele-sinai-23948

Locul de vie​ţuire al vlahilor

MIHAELA NĂSTASE - fotograf: "Când merg

acolo, mă simt ca acasă"
Un mister tulburător

De 1400 de ani, un mister absolut tulburător pluteşte peste Peninsula

Sinai. Totul a început cu Îm​păratul bizantin Iustinian, atunci când el a
porun​cit să fie ridicată, la poalele muntelui, o uriaşă mâ​năstire-cetate,
astăzi, cea mai veche din lume, cu slu​jire neîntreruptă: mânăs​tirea
Sfânta Ecaterina, locul unde lui Moise i se arătase Dum​nezeu şi pri​mise
Tablele Legii. Iar pentru paza mânăs​tirii şi a călugă​rilor, Iustinian a
trimis 100 de soldaţi valahi, un corp mi​litar de elită, vlahii fiind cei mai
buni soldaţi ai împăra​ţilor bizantini, aşa cum fuse​seră dacii, cei mai buni
gră​niceri, pentru împăraţii Ro​mei. Vlahii veneau de depar​te, din zona
Dobrogei, înso​ţiţi de fami​liile lor. Dar urgia deşertu​lui a fost mai uşoară
cu mult decât ce a urmat: la scurtă vreme, în Sinai au năvălit arabii, şi
Islamul a înce​put să pună presiune pe grupul de soldaţi creştini. Într-un
studiu din biblioteca Universităţii Oxford, istori​cul John Nandris
povesteşte cum a aflat, stând de vorbă cu Şeicul tribului de vlahi sinaiţi,
că primii urmaşi ai soldaţilor lui Iustinian au dus bătălii feroce ca să
apere acea oază de creştinism. Apoi, treptat, şi-au schimbat religia. Au
trecut şi ei la Islam. Pe la 1750, ultima femeie creştină vlahă din Sinai a
fost îngro​pată în cimitirul mânăstirii. Dar beduinii arabi îi numesc şi
astăzi pe vlahi, "Fiii creştinilor". Cu tim​pul, şi limba roma​nică a vla​hilor
din Sinai a început să se dilueze, încât azi se mai

1/7
Vlah din Sinai

păstrează doar câteva cuvinte româneşti, dar

imediat după ridicarea mâ​năs​tirii Sfânta
Ecaterina, aici se vorbea limba bessă; adică
limba română, afirmă surprinzător John Nandris.
Pe la 1930, scriitorul şi călătorul român Marcu
Beza încă putea întâlni vlahi din Sinai, îmbrăcaţi
cam ca la noi "cu broboade albe, dar cu cămaşi tot albe, cingătoare de
piele şi opinici". Acelaşi Beza afirmă că vlahii nu s-au căsătorit decât
între ei. Au fost, timp de 1400 de ani, o comunitate închisă, forma lor
îndâr​jită de rezistenţă, care îi face să spună şi azi că ei au venit demult,
tare demult, dintr-o ţară numită Llah - Valahia. Ei bine, toate aceste
frânturi, bă​nui​te, mai degrabă, decât reale, au fost brusc con​fir​​mate de
o excepţională expoziţie de fotografii, la Biblioteca Naţională a
României. Expoziţia este realizată de Mihaela Năstase (Româ​nia) şi de
Ahmed Yehia din Egipt şi se numeşte Vlahii de la Muntele Sinai.
- Ori de câte ori ajung pe Muntele Sinai, simt ime​diat că legătura mea
cu locul şi cu oamenii lui vine din alte vremuri. De cu multe vieţi în urmă.
Este o stare pe care o tră​iesc di​rect şi intens. Acolo, privin​du-i pe vlahii
mei din Sinai trăiesc stranii mo​mente de déja-vu. Acolo, mira​colul mă
inundă aşa cum respir. Aşa am înţeles că acolo e casa su​fletu​lui meu.
Pentru că acasă e aco​lo unde îţi este inima. De a​ceea, tot timpul mi-e
dor să re​vin.
- Prima întrebare obli​ga​torie este când şi cum i-aţi întâlnit pe vlahii
beduini din Egipt?

Mihaela Năstase

- Mi s-a întâmplat acum 11 ani, când am căl​cat

prima dată în Peninsula Sinai. Eram în​tr-un pele​‐
rinaj la mânăstirea Sfânta Ecaterina şi atunci am
vă​zut, pen​tru întâia oară, şi beduini. Mi se păreau
co​borâţi din cărţile de poveşti. De fapt, tot ce tră​‐
iam mi se părea desprins dintr-o poveste. Înce​‐
pând cu măreţia munţilor stân​coşi ai Sinaiului, şi
cu mirajul ză​rii, aflată sub arşiţa unui soare ce părea dintr-o altă lume.
Am simţit imediat vi​braţia ma​gică a locului. Fără să mi le pot ex​plica. Şi
2/7
peste toate, a venit şi surpriza cu be​duinii vlahi, fap​tul că ei şi noi,
românii, suntem rude. Iar ei sunt foarte mândri ca fiind urmaşi de vlahi.
Toc​mai co​bo​râ​sem într-o di​mineaţă de pe munte, după un răsărit de
soare cople​şitor de fru​mos, beduinii ne însoţeau cu cămilele lor. Eram
obosiţi cu toţii şi ne întrebam oare cum de pot trăi ei acolo, în locul acela
nu​mai piatră sea​că. Erau foarte politicoşi, dar păreau foarte săraci.
Puţin mai târziu, ne-am dus la un soi de târg aflat chiar la baza muntelui,
lângă Mânăstirea Sfânta Ecaterina. Erau multe tarabe, din spatele
cărora vânzătorii te îmbiau cu tot soiul de obiecte. Noi, grupul de
români, ne plimbam şi vorbeam între noi. La un moment dat, unul dintre
beduini ne-a întrebat în engleză: "Sunteţi din România?". "Da", i-am
răs​puns puţin uimită, şi el a continuat zâmbind: "Şi noi suntem vlahi!".
N-am dat prea mare impor​tanţă atunci afirmaţiei, mi se părea ireală, şi-
apoi eram stăpânită de un amalgam de senzaţii extra​ordinare, trăite
pentru prima dată într-un loc care mă uluia cu totul... În autocar, preotul
nostru ghid a întărit însă afirmaţia beduinului. În urmă cu 1400 de ani,
un grup de vlahi fuseseră aduşi în Sinai, împreună cu familiile lor, de
Împăratul Iustinian, ca să păzească mânăstirea Sf. Ecaterina, să ser​‐
veas​că şi să îi ajute pe călugării ei. Aşa s-a născut tribul Geabalia, sau
Al Jabalyia - "oamenii munte​lui" în arabă. Alţi cercetători spun ceva şi
mai tulbu​rător, că numele Gabalia vine di​rect din limba tra​că, unde
înseamnă "copil"; copil al Mânăstirii Sinai, adică slujitor.
Selema

Selema

- Expoziţia dvs. este plină de imagini ale vla​hilor

din Sinai. Între ele se dis​tin​ge portretul unei
femei: Se​lema...
- Pe Selema am întâlnit-o pen​tru prima dată în
2011, în magazi​nul ei din apropie​rea mâ​năstirii.
Ah​med Yehia, foto​gra​ful egiptean îm​​pre​ună cu
care am făcut această ex​po​ziţie de la Bu​cu​reşti,
m-a dus la magazinul Se​lemei, ştiind că sunt fascinată de produsele
vla​hilor sinaiţi, lu​cra​te manual. Ma​gazinul era plin de turişti, toţi
impresionaţi de produsele uni​ce ale vlahilor, expuse prin raf​turi, pe
pereţi şi prin coşuri. Când Selema a intrat în maga​zin, nu mi-am mai
3/7
putut lua privirea de la ea. Pre​zenţa ei lăsa totul în umbră. Era
îmbrăcată în ne​gru, purta un copil în braţe şi avea o atitudine maies​‐
tuoasă. M-a fascinat pe loc! După ce am cunoscut-o, am descoperit o
femeie de o sensi​bi​litate şi o feminitate aparte. L-am rugat pe Ahmed să
vorbească cu ea, ca să îmi dea voie să o foto​grafiez. Şi ea a venit cu
micuţul ei în braţe.

- I-aţi aflat şi povestea, originea?

- Selema Gabaly este un membru important al tribului Gabalia.

Povestea ei este fascinantă. A fost o rebelă între vlahii sinaiţi. A fost
prima fată din trib care a vrut să meargă la liceu. Or, acolo, fetele nu
merg la şcoală. Tatăl ei a susţinut-o. N-a fost simplu să înfrunte
ostilităţile comunităţii, după tradiţii de sute de ani. Selema a vrut să
meargă şi la facultate, dar tatăl ei murise şi a trebuit să se oprească.
Atunci a spus că va lucra. Dar şi asta contravenea străve​chilor obiceiuri
ale vlahilor. La ei, femeile nu lu​crau. Selema, însă, a mai spart o regulă,
cea mai veche a vlahilor din Sinai: de 1400 de ani, ei se căsătoreau
doar între ei. Şi ea şi-a luat un bărbat din afara tribului. Până la urmă,
vlahii au învăţat să o iubească şi au acceptat-o aşa în răspăr cum e ea.
Asta şi pentru că le-a învăţat pe femeile vlahe să muncească. Datorită
deschiderii dobândite prin educaţie, Selema a reuşit să forme​ze o
antrepriză unde lucrează 430 de femei vlahe, care fac produse croite şi
brodate tradiţional. O sur​să de venit pentru supravieţuirea vlahilor.

Spre casă

- În expoziţia dvs., pe lângă fotografii există şi

frumoasele obiecte de artizanat vlăheşti din
Sinai. Amintesc uimitor de motivele de pe covoa​‐
rele noas​tre vechi. Doar culorile diferă, ale lor
sunt mai pastelate. Oricum, nu sunt motive orien​‐
tale. De unde aceste asemănări tulbură​toare?
- Femeile vlahe din Sinai spun că toate acestea sunt motivele lor
tradiţionale. Iar secretele lor sunt transmise pe cale orală, din generaţie
în generaţie, de la mamele lor. Ceea ce m-a impresionat mult este că

4/7
modelele pe care le-aţi văzut cusute pe lu​cru​​şoare, femeile vlahe din
Sinai nu le desenează îna​​inte. Pur şi simplu, le fac direct. Poate din
amin​tire...

- Care este viaţa unui sat de vlahi din Sinai?

- Vlahii din Sinai sunt oameni simpli, oa​meni credincioşi şi care-şi

respectă bătrâ​nii. Şi sunt prietenoşi şi os​pitalieri. Aici, sea​​mă​nă cu noi,
ro​mânii. Stând între ei, îmi a​min​​team de copi​lăria mea la ţară. Şi dacă
fe​meile lucrează pro​​du​​se​le pe care Selema le vinde mai de​parte, băr​‐
baţii sunt călău​zele pe​le​rinilor care se încu​metă să urce pe Mun​tele Si​‐
nai, la locul unde Dum​​nezeu i-a în​cre​dinţat lui Moi​se Tablele Legii.
Deşi, nu ştiu câţi mai reuşesc să mun​cească, de când turis​mul nu mai
are am​ploa​re aşa mare în zonă, după "Primă​vara arabă" din 2011 şi
complicaţiile ei pentru Egipt.

- Obiceiurile lor sea​mănă cu ale noas​tre?

- Odată am mers cu Selema la nunta unei fete din trib şi am trăit câteva
momente emo​ţio​nante. Numai că, şi la nuntă, şi la înmor​mântări, vlahii
din Sinai stau separat. Erau acolo două corturi, unul de bărbaţi şi altul
de femei. Afară erau copiii, care puteau intra oriunde aveau chef. Când
am intrat cu Sele​ma în cortul femeilor, am fost întâm​pinate cu un fel de
urale specifice. Ne-am aşezat pe jos, lângă familia Selemei. Erau
grupuri, grupuri, copiii alergau printre ele, iar fetele dansau. Eu priveam
fascinată, în jur, iar ele se uitau la mine, la fel. Şi să ştiţi că femeile
vlahe din Sinai sunt foarte fru​moase. Sunt delicate, iar unele aveau
trăsă​turi europene. Aminteau de fetele noastre.

Casele vlahilor din Sinai

- Cum sunt casele lor?

- Casele lor sunt pe vârf de munte. Acolo nu vezi
decât stânci roşii, şi atât. Casele sunt la distanţe
mari unele de altele. Trăiesc în familii, grupaţi pe
familii. Sunt foarte săraci, dar demni. Mie mi se par femeile chiar mai

5/7
demne. Sunt tăcute, foarte serioase. Şi băr​baţii sunt tăcuţi şi politicoşi.
Nu se uită foarte mult la tine, nici nu se apropie foarte mult şi în niciun
caz nu te ating, nici măcar din greşeală. Atingerea la ei înseamnă inti​‐
mitate.

- Vlahii sinaiţi ajută şi acum mânăs​tirea Sf. Ecaterina?

- Da. Asta fac de 1400 de ani. Pe bărbaţi îi găseşti acolo tot timpul, duc
pelerinii pe munte. Este greu să urci mun​tele fără ei. Pe​lerinii merg
noap​tea, că ziua nu poţi urca pe căldura aia. Se pleacă pe la unu, două
dimi​nea​ţa, vlahii merg cu cămile pe lângă tine şi, la nevoie, te poţi urca
pe o că​mi​lă. Sunt vreo două popasuri până sus, în vârful Mun​telui Sinai,
unde e foarte frig şi bate vântul. Ajungi cum​va când se crapă de ziuă,
apoi vezi cum apare soarele. Un spectacol tulburător, de neînchipuit. Şi
de abia când cobori înţelegi pe lângă ce prăpăstii ai urcat.

- Acum 1400 de ani, aceşti oameni au fost scoşi din Va​lahia. Adică
dintr-un loc bogat, liniştit şi umbros. Şi totuşi au rămas în Sinai, în​tr-un
loc neprimitor şi ostil. Oare ce i-a ţinut acolo şi cum au rezistat?

Frumoase tinere vlahe

- Greu de răs​puns. Ce ştiu eu este că locul

acesta este foarte puternic ener​getic; foarte bun.
Poate şi de aceea, când mă duc acolo mă simt
acasă. Fie​care zi din Sinai mi-e plină de bucurii.
Şi mai este ceva: pacea... Se spune că însuşi
Pro​fetul Mohamed a stat o noapte la mâ​năstirea
cea mare a lui Iusti​nian. Şi Profetul a lăsat în
mânăs​tire un document ne​pre​ţuit, o scrisoare de
protecţie a mâ​năstirii, scrisoare impri​mată cu
chiar palma sa. În bi​blioteca mânăstirii este azi
doar o co​pie a scrisorii Pro​fetului, originalul a fost luat de sulta​nul turc
Selim I, iar azi se află în Muzeul Topkapi din Istanbul. Prin scrisoarea
sa, Profetul Mohamed le-a poruncit musulmanilor să protejeze pe vecie
mânăstirea şi să trăiască în pace cu creştinii vlahi din Sinai.
- Totuşi, nu v-a fost teamă să vă duceţi acolo, după toate atentatele
tero​riste din Egipt?

6/7
- Să vă spun. Din Canalul Suez şi până am ajuns la Sfânta Ecaterina, a
trebuit să facem 18 opriri. Ne-a controlat armata. Cu două săptămâni
înainte, doi fotografi din Arabia Saudită avuseseră mari probleme. Erau
să ră​mână fără aparatele foto. Nu li se permite peleri​nilor să facă
fotografii. Şi mie mi s-a atras aten​ţia. Dar nu mi-a fost tea​mă. Soldaţii
sunt foarte ci​vi​lizaţi. Iar când vedeau, în paşaport, că sunt româncă, se
dădeau la o parte, zâmbind.

- Să fie o veche simpatie pentru noi?

Femei ţesătoare

- Inexplicabilă! Şi eu mă întreb de ce mi-e atât de

bine când mă duc acolo. În Sinai, creştini şi
musulmani trăiesc într-o armonie surprinzătoare.
Mă uitam în jur, la pulberea nesfârşită care mă înconjura şi mă întrebam
ce ingredient al fericirii şi ce forţă secretă i-au făcut pe vlahii mei să
reziste acolo? Să reziste schimbându-şi, de nevoie, şi limba, şi religia,
dar nu şi conştiinţa că sunt valahi. Fraţii noştri, rătăciţi în pustie. O să
mă întorc acolo. Mai am multe de înţeles.

Valentin Iacob

7/7