Capul d e zi mbr u

GnonzNI CUL URAGAN cARE A Bi Nr ur t l ai ncepur ul i er ni i

rn-a
qinut
ca de obicei citeva zlle in pat, pradi unor cumplite dureri, ce mi deze-
chilibreazi totdeauna pini la anihilare.
Cunosc explicaqia stiinqifici a mizeriei mele, dar asta nu mi consoleazd cu ni-
nric.
$tiu
ci de vini sint naprasnicele mase de aer ce se gramadesc inghelate la pol,
ficrbinf la ecuator si care, nivilind potrivnice una asupra alteia, prefac vizduhul
intr-o nizdrivani uzini de energie. Atunci enormele tensiuni electromagnetice
cu care se incarci lumea ne zdrobesc muqchii
pi
ne schilodesc nervii.
Atunci zac fdrd. si pot scrie, nici citi, nici micar gindi. Telefonul sti cu bot-
rrila pusa, clopotele soneriilor sint trimise si dea de veste in alti parte, la odnile
slugilor, nimeni gi nimic nu clintegte in preajma-mi. Abia daci uneori cerc si
lilsfoiesc ciorne de poeme pirisite ori vechi scrisori.
lntr-o astfel de zi malefici, impins de o vraji riuficitoare, am desficut sicri-
irirul unei casete cu amintiri de la mama. Din fundul lui s-a risturnat o colecgie
uitati de mirci postale, diruiti de ea cu prilejul convalescenqei mele dintr-o
hoali ce-mi primejduise in copilirie viata.
l,rau citeva mirci cu chipul lui Cuza, puftind atit de simpaticul lui barbigon,
rurrclc cu domnitorul Carol cu favoriqi, altele, cele mai multe, streine, necunoscute
tnic. [,e priveam din ce in ce mai migcat gi o huli de emoqii rdu prevestitoare incepu
s;l sc stirneasci in mine. Simqeam ci-mi scap de sub control. Vedeam cum se dez-
hnluie gi cregte criza de care mi tem atita gi din care nu gtiu niciodati cum am si ies.
(
)trava amintirilor mi pitrundea ca un corosiv gi, uitind de mine, cel tru-
Iresc,
am plins cu amar, stringind mircile la piept si mingiindu-le de obraji-mi
i rrl i crbi ntaqi .
v
V Vot r t Jt t s( l i
l l i ;rti r rrrarrri !
()
cri nceni mel ancol i e ti bi ri asupri -mi . Peni bi l e ami nti ri ,
,lnrcstcciltc cu tainice mustrdri, ciinqi
9i
deznidejde puneau cu putere stipinire
pestc nlillc.
'l'ulburarea
se str;.mutase acum in adincul liuntric, unde nu o mai
Irutcirnr
cu nimic ajunge. Lucid, mi inspiimintam eu insumi de proporqiile ce
putcir lua qi la ce hotirire mi putea impinge. Cind, impotriva tuturor consem-
ttclrr, u;;a se deschise intr-un zgomot de glasuri iritate, si prietenul meu, ingine-
r rrl { i..., intri furios, cu gura spumegind de invective.
- Am si-qi impusc intr-o zi camerdinerul, urli el, repezindu-se citre mine,
c:r si-l scap de urmiritor.
I'lram salvat. Md agdgai de el, cum te prinzi cind te ineci de o plangi mintu-
itoare.
$i
el era mirat si miscat de graba caldi, de bucuria cu care il primesc, cind
sc a$tepta la impotrivire sau micar la mutre.
Bineinqeles, nu i-am destiinuit nimic din teribila tulburare ce mi intorsese,
litcralmente, pe dos, adici imi risrurnase sufletul afara dintainiqele unde il inchi-
scsem ca pe un smintit furios. Dupi un schimb de vorbe banale, cele mai linigti-
t<>are din toate, despre silbatica vreme de afard, despre galele noastre mursicate
de colqii presiunilor atmosferice, despre boala la modi,
,,celulita", ochii priete-
nului cizuri asupra neinsemnatei pricini ce-mi dezlintuise criza, mdrcile pogtale
risipite pe asternut. Prietenul G... era, imi amintii numaidecig nu numai un eme-
rit colecqionar, dar
9i
un neintrecut cunoscdtor, o autoritate filatelici.
- A fost desigur o telepatie, exclami el, entuziasmat. Te-ai gindit intens la
mine ca si gi le evaluez. Puterea dorinqei tale m-a impins si viu pe furtuna asra gi,
aplecindu-se, culese in palmi petecutele de hirtii zimgate.
Apoi se adinci, ticut, in cercetarea lor.
- Nimic de seami, spuse decepqionat, dupi un ristimp. De la cine le ai ?
- Nu mai gtiu, minqii. Un dar primit in copilirie !
- Picat ! Credeam ci e mostenire, si in acest caz ar fi putut si-gi lase ceva ex-
cepqional: un cap de zimbru, de pildl Totugi - adause, ca si mi mingiie - si as-
tea fac iiteva zeci de mii de franci.
Apoi se lansi in teoria cultului pentru mircile pogtale, perora despre foloa-
sele morale si materiale, ba chiar intelectuale, ce ne aduce aceasti nobili pasi-
une, care pe lingi ci ne invaqi istorie, geografie, economie politici gi altele
multe, ne agoniseste un capital sigur, ce cregte in valoare an cu an pini la sume
fabuloase.
il ascultam distrat, simgind torugi cum tumultul liunrric se domolegte sub
alintirile unor cuvinte aproape neluate in seami.
- Apropo, mi intrebi, culegindu-mi de departe, de pe alte ti.rimuri ale gin-
dului.
$tii
cirvaloreazd un cap de zimbru de douizeci gi gapte de parale ?
- Un cap de zimbru ? De douizeci gi gapte de parale ? Nu stiu, rispunsei.
Binuiesc ci pini la un milion de lei.
78
PRozA EPr cA
- Ai ramas tot copil in ale filateliei, mi certi el,
jignit pentru capul de zim-
brr,r a cirui valoare o nesocoteam cu atita uquritate. Un milion de lei ?... Un mi-
li,rrd, domnule, un miliard
9i
mai bine ! E drept, se recdfici singur, ci ultimul pe
csrc l-am vizut costase numai cincizeci de mii de mirci germane, dar fusese
luat cu
japca.
Ji-am
povestit vreodati intimplarea ? Nu ? Ei bine, atunci ascult-o.
l ' l formi dabi l i .
M-am lisat bine pe spate, in moliciunea pernelor
9i
a povestirii, pe care mi
pregiteam s-o suport nu numai cu ochii inchisi, dar gi cu acea destindere a exis-
tenqei, cu abandonul cu care te supui unui simplu masaj bibesc, dar totugi cit de
magic alinitor.
Ascultam ugor, ca printre genele auzului. Dar, sensibilizat de cutremurul ce
mI descumpinise, nu-mi scipa nimic nu numai din ingirarea povestirii, aga cum
o spunea acum prietenul, ci, pe misura desfiguririi ei, triiam intimplarea in sine,
in acuitatea spaqiului
9i
timpului de atunci cind se petrecuse, asa cum numai in
copilirie luam aievea parte la peripeqiile basmului.
- Eram, incepu el, in ultimul mare rdzboi, aciuat pe lingi unul din comanda-
mentele rominegti, in imediata apropiere a frontului. Ne aflam intr-o zoni
fclarte primejduiti, unde, cu o indolenqi, cu o fatalitate in adevir de tragedie
rnrici, agreptam - flri si se ia cea mai mici misuri, firi sI clintim un deget -
catastrofa. Stam acolo aproape zece ofigeri, cu un general in frunte, intr-o pa-
ralizie in care numai pasirea, hipnotizati de ochii garpelui, cade. Trupa, imprig-
tiati pe nesfirsita intindere a stepei, adulmeca dezastrul, asa cum fiarele, in mai
ncmijlociti atingere cu pimintul, presimt marile cataclisme. Soldaqii urmireau
cu stiingere de inimi tragicul gigfit al gigtelor silbatice ce sfigiau nopqile. Blteau cu
ochii gi gindurile sloboda Cale a robilo r, ce, ca o imensa falie albd, spinteca bez-
nele cerului, lisindu-se spre Moldova. Blgau de seami cu ingrijorare migrarea
tot mai nestiviliti a silbiticiunilor stepei, care fuge de dincolo nivilind peste
noi qi tilmiceau ca un semn de iminentl primejdie exodul acestora..'
Noi insi, ofiqerii, viequiam nu pe tirimul clitinat de huruitul tancurilor gi tu-
nurilor ce se ingrimddeau impotriva noastri, undeva, dincolo. Noi triiam aple-
ced pe hirqi cu piminturi absffacte, cu mlastini hasurate, unde sigeqi scurte
indicau false atacuri gi miEciri iluzorii. Noi ne rezemam pe hirtii, ne cirmuiam
cle ordine impersonale ce veneau de departe, din neantul din spatele nostru, ca sI
treaci pe lingi noi, in necunoscutul miscirilor din faqa noastri.
Ne simqeam pringi acolo, in inima pustiului ostil, ca intr-o capcani, intre tre-
cuta noastri ofensivi ce se sleise qi cea viitoare care se pregitea, nu
;tiam
in ce
ehip, dar se pregitea formidabih, si ne spulbere.
Prietenul ofti adinc
;i
scuturi, infiorat, capul de citeva ori, apoi urmi:
- Nu-qi mai descriu tragica mulenie a stepelor, cu nopqi care, ca nigte bale ne-
gre ale vegniciei, se lungesc deznidljduitor, spiimintitoarea apisare a vizduhului
V Vor cuLEscu
boreal, unde vintul ne bitea mintiile scogind din ele sunet senin de sticli loviti,
unde inghelul nivilea in adiposturile noastre aseminitoare unor anexe ale
gheenei. Ascultam niuci hiurile din jurul
nostru, priveam halucinaqi depdrti-
rile cu ziri adinci in care alergau, rostogolite de vinturi, cirduri de spini mari gi
rotunzi, ca nigte arici care s-ar fi dat nebuneste peste cap. Ai vdzut vreodati as-
ta ? E fantastic. La porunca vintoaselor intreg cimpul incepe a se migca, se insu-
flelegte gi legiuni misterioase de spini albi-cenusii, ca niste gogoloaie de oase
inviate, pornesc si o ia la goana pe faqa amelitoare a stepelor, cu un fisiit maca-
bru. E hula bireganelor premergitoare ciclonului. N-ai vizut niciodati a$a ce-
va ? i nsi sd e1...
Clitinai din cap in semn ci nu vizusem...
- Ei bine, relui el, toate, toare asrea inrrau cu spaimele lor intregi in noi !...
- Aga de frici vi era ? il intrerupsei aproape indignat.
- Nu frica, nu ! Doamne fereste ! qipn el. Era in noi o bravuri unici pe
lume, de supra, sau de sub-oameni, cum vrei si-i zici I Nu ne-am fi clintit de
"ct-
lo ferl porunci de-am fi gtiut ci pierim pini la unul, ceea ce de altmintreli era
pentru fiecare din noi o certitudine maremarica. o, nicidecum frici, iqi dau cu-
vinrul meu ! Dovadi, nu numai ci rimineam infipqi pe loc, dar am fi pornit bu-
curosi la o nebunie, si trecem la atac... Era altceva. o teroare izvoriti din
cosmosul li.untric. o apisare superstitioas i, o ananh|,la fel cu aceea pe care o
ai, cum imi povestea un scafandru, cind stai in fundul mirii sub apdsariaineluc-
tabile a zecilor de stinjeni de api, ravan negm-verde deasupra ta.
Eram si-l intrerup, ca si-l intreb ce legituri poate fi intre frontul silbatic, pe
care, e drept, il evoca rulburitor de patetic, si povestea pasnicei mirci cu."p d.
zimbru. Dar puterea ine4iei, leginarea pe apele povestirii prin toate meandrele
amintirilor prietenului ma oprird.
$i
mai ales mi opri incercarea de a intrupa in
inchipuirea mea virgini toare acele experienqe, de care, vag, imi pirea riu ci nu
le-am triit, romanticele pustietili cu si mai romanrice fiinqe ce se zvircoleau in-
tr-o ademenitoare bogilie de chinuri, acolo.
Pentru ce vine ? Ce se pregdteste ?
Totusi, o usoari dezmorqire de ordin pracdc prinse si se slomneasci printre
noi. Grija primirii musafirilor, pregitirile pentru masi, dereticatul silii de min-
care' curitirea bititurii, neglijati pini atunci, amorul propriu de a nu ne pre-
zenta mototoliti, rasul, ferchezuitul ne-a umplut cu zorul si dirdora lor citeva
ceasuri bune de pirelnici destindere. Ba chiar de un usor pospai de voie buni.
80
PRoza r pr cA
ln..pur"- dc mult si nu mai avem incredere si sa scontim la rece sfirgitul
avcnturii.
'['otuqi,
ne sosea un general, o pirticici din acel Mare Cartier care pini
,rturrci qinuse in miini toate fulgerele rizboiului.
$i
o caldi curiozitate, Doamne
fcrcgtc, n-a$ spune speranld, ne umezea uqor sufletele. Sigur ci vine si puie la
cdc ceva decisiv gi aici la noi. Acel creier de oqel, alcituit din tunuri, tancuri si
Stukasuri, cugeti acolo, in spatele nostru si la sciparea noastri. S-arputea - de
cc nu ? - o minune. Existi o arti, o viclenie a rizboiului, care gtie in ultima clipi
folosi o cotituri, o intorsituri neagteptati, risturnind situaqiile, si, ca la sah,
printr-o lovituri miiastri, si schimbe plumbul incenitudinii in aurul biruinqei.
Nu ne amigeam insi ! Eram lucizi.
Dar ne ingiduiam, ca nigte dialecticieni ai disperirii, judeciqile pe care exis-
tenqa la ananghie, incolgiti de pieire, si Ie aduce in propriul ei sprijin.
$i,
la urma urmei, ce pierdeam mai mult ?
La ora 10 fix, aga cum se anungase, o magina cu doi ofiqeri stopi in biriganul
unde se mistuiau bordeiele gi baraca noastri.
Cobori intii generalul, un uriag blond spilicit, apoi un tinir maior, elegant
gi mledios ca un erou de film. Dupi prezentiri biqoase gi salutiri fade, in care
tinlrul maior juca rolul de tilmaci, traducind pe franquzegte vorbele cu iz gil-
cevitor ale inaltului oaspe, am intrat, spre mirarea noastri, toqi in baracd.
Agadar, nici o intrevedere secreti cu comandantul nostru, nici o cercetare a
planurilor, a ordinii de bitaie, nici o schimbare de dispozigii, nici micar o in-
formaqie asupra situagiei ! Nimic ! Am priceput atunci ci nu era o misiune de
rtrzboi, ci o simpli trecere, un popas al unui ofiler superior german, obosit de
drum gi fhmind.
De altfel, am si trecut numaidecit la masi. Comandantul nostru - gi asta ne-a
umplut copiliregte de satisfacqie - a luat loc in capul mesei, in
fnuti
simpli de
campanie. ln dreapta lui a aqezatpe generalul german. ln stinga lui, ajutorul de
comandant romin.
$i,
alituri de el, tinirul maior care trebuia tot timpul si ne
tllmiceasci conversaqia. Dar nu a avut cu asta nici o osteneali, cici am mincat
intr-o ticere funebri.
Nu-qi mai ingir meniul. Destul si-qi spun ci ne didusem peste cap si gisim,
rfari de conservele pe care le economiseam cu avarigie,
9i
puqini prospitura.
Oiliva iepuri vinagi in tufigurile de miricini ale Biriganului, vreo doui-trei
liqile dibuite intr-un stuhdris departe gi puqin pegte proaspat dintr-un crac al
unui riu de lingi front. Toate agonisite cu primejdia vielii. Puteam fi pe drept
rni ndri .
tsi bine ! Nici un cuvint de laud; pentru vrednicia gi osteneala noastri. Oas-
pefii au mincat din toate, indiferenqi, firi sA bage de seami ce rezavre gastrono-
mice le oferisem. Asta poate fiindci generalul nostm gi-a cerut de la inceput
scuz.c ci nu vom avea ca biuturi decit apd.
$i
inci api de stepi.
81
V Vor cuLEscu
PRozn r pr cA
- Picat, zise el. A1i auzit totugi ceva despre cel mai rar gi scump exemplar ?
t, doar o onoare pentru qara dumneavoastri...
- Mi-a trecut pe la ureche, ingiimai eu, ci s-ar gisi in colecqia unui miliar-
dar american un cap de zimbru de 27 de parale cum n-ar mai fi altul. Cred ci e
o legendi...
- Nicidecum, nicidecum, protesti tinirul. E realitate.
$i
s-ar pirea ci e un
exemplar unic in lume... Sau, adause zimbind cu dlc, a fost unic pini acum. Are
culoare piersicie, nu galbeni-portocalie, ca celelalte din aceeagi serie.
- DacI e ag4 observai eu, nu se poate si nu se mai glseasci gi altele. Cred, de
rltfel, ci nu s-au riscolit indeajuns arhivele familiilor vechi rominegti
Ei
nici nu
r-au ficut cercetiri prin qirile vecine, cu care Moldova coresponda prin scrisori.
- Ai dreptate, mi intiri el cu voiogie. E ceea ce am intreprins eu.
$i
iati
rezultatul.
Cu gesturi febrile scoase portfeiul, trase din el un pliculeg gi din acesta dete
lr iveali un pachet inviluit in sugitoare. Din sugitoarea desplturiti, ca din
nigte scutece, iegi o bucigici de hirde albn de mltase, pe care, desficind-o, mi-o
intinse cu un zimbet riumfitor.
Privii cu hcomie: strilucea acolo, de o minunati culoare piersicie, o marci
ouperbi, un splendid gi autentic cap de zimbru de27 deparale.IJn exemplar cu
toate caracteristicile pe care Ie cere cea mai aspri expenizi.
lmi remurau de emoqie degetele gi aproape scipai hirtia cu pre[iosul odor pe
masi in faqa comandantului nostru, care igi puse monoclul ca si-l priveasci.
Felicitai pe norocosul stipin al capului de zimbru
9i-l
rugai si ne spuni po-
vestea descoperirii lui...
$tiindu-se
cu citeva picituri de singe moldovenesc in vine gi in acelagi timp ca
mare, invergunat filatelist, contele K..., cu cap de zimbru in blazon, qinea cu
orice chip si aibl, oricit l-ar costa, si in colecqie, un cap de zimbru din exempla-
rele cele mai rare. Rizboiul, care-l aruncase pe meleagurile noastre, i-a aprins gi
mai mult ambiqia.
A ficut mai intii cercetfi la Bucuregti, unde, dupi multe bijbiieli, a luat pista
unei mlrci, care s-ar fi aflat in acel moment la Iagi. S-a instalat deci la Iagi. Aci,
investigaqii neobosite
9i
fer' de rilgazl-auindrumat la Birlad, la o veche familie
boiereasci, pare-se Costichegti. De aici, a luat urma aceleiagi mirci, ce trecuse in
rtilpinirea unui evreu bogat din Cerniuqi. A alergat Ia Cerniuqi. Dar capul de zim-
bru emigrase peste hotare, la Lwow. A zburat la Lwow, insi marca intrase din
nou in Moldova gi se afla iarigi la Iagi. in sfirgit, dupi multe si mulrc peripeqii
pline cind de nidejdi, cind de cumplite desperiri, eroul acestei aventuri a intrat
ln posesia mult jinduirului pitriqel de hirtie, care, triumf peste toate asteptirile,
cre de culoare piersicie gi anula unicatul americanului... Trebuise insi si pli-
tcrscd 50.000 de mirci afarl de cheltuielile atitor peregriniri.
Vinul gi coniacul in adevir ne lipseau de muh. Romul era pe sfirgite gi-l pis-
tram numai pentm cafele. Aga ci doui mari carafe cu api tulbure gi silcie se
lafeiau ironice pe masi, sub privirile piezige ale oaspegiloi.
,
Am mincat toli morocinogi, plecaqi cu un fel de invergunare asupra bucate-
lor ca.asupra_unor dugmani pe care trebuia si-i exterminem. Sfirsitul ospiqului
ameninga si fie lamenrabil. Lipseau dulciuriJe, lipseau fructele, ." gi li.hio-.il.,
intirziau cafelele. Ni s-au cerut scobitori. N-am avut nici de acelea !
pocneasci intocmai ca la nunti.
Limbile se dezmorgiseri. Existenqa ffagici era inrbugiti. Tinrrul oaspe cd-
pitase o vervi indriciti si ne ducea numai in spirite
9i
calambururi, cirora le gi-
neam si eu destul de onorabil piept, amintindu-mi de cei cigiva ani in care
mincasem o avere la Paris.
- care dintre dumneavoasrri este filatelist ? intrebi el deodati, rotind, sren-
gireste, ochii ciprui peste noi.
Toqi mi aritardpe mine.
-
$tti
ceva despre mircile cu cap de zimbru ? mi se adresi... gi privirile lui
scinteiari de un farmec copiliresc.
- Prea puqin, rispunsei. Nu am avur niciodati onoarea si apuc zimbrul de
coarne. Tot ce gtiu e din caralog si din conversaqii...
82
83
' ?
V Vor < r i Lt scu
- Priviqi-o, ne inviti cu mindrie. Capul de zimbru din America nu mai estc
urr unicat. Acum sint doui mdrci pe lume Ia fel, dar numai doud. Tertiutn non
datur, hohoti el nebunatic. Cit crezi cd. valoreazd ? mi interpeli iar.
- N-^g putea spune, zisei cu prudenqi; cel puqin dublu sau triplu !
- Ag ! rise el. Sintegi departe mult de adevirata valoare. Cel puqin un milion,
un milion
9i
jumitate de mirci germane...
Cit istorisise el, marca se perindase din mini in mini, sau, ca si fiu exact, fie-
care din cei care o priveau nu o ridica din hirtiile ce o inviluiseri, ci, dupi ce se
sirura, o impingea cu hirtiula in fala vecinului, incit marca, fdcind inconjurul
mesei, cilitorea necontenit. Pe cei mai mulqi nu-i interesa decit enormitatea pre-
qului phtit si mai ales enormitatea valorii ce i se atribuia acum. lndeosebi aces-
tia se holbau indelung gi cu licomie asupra ei. Tocmai se ridicau tacimurile de
citre cei doi soldagi de serviciu cu
Eorqr.rri
albe gi se aducea alt rind de cafele, cind
deodati afari risunari bubuiturile unei motociclete gi citeva rdgete de claxon ne
impuiari urechile, ficindu-ne si sirim de la locurile noastre. IJn sergent des-
chise u9a, raponind ci o gtafed grabnici vine din linia intii, de la o companie care
se morfolea de o saptamini innicliiti in nigte coclauri mocirloase. Un ostag pri-
fuit nlvili pe urma sergentului, ciocni zgomotos cilciiele si intinse un plic tras
cu grija mare de la cingatoare.
Noi ingheqaserim.
Comandantul, calm, primi plicul, ne privi mustritor, ne ficu semn si ne age-
ztrmla locurile noastre, ceru invoirea inalrului oaspe, care privea placid in gol,
9i
deschise plicul. Tremuram ca frunzele... Pe chipul comandantului, insi, nici o
zare de interes, nici o cuti de emoqie, nici o lumini sau o umbrl de sentiment.
- Nimic important, ne linigti el cu aceeagi obignuiti inerqie cu care primea gi
citea toate rapoartele ca pe nigte liste de bucate. ,Mici
migciri de trupe ina-
mi ce"... Ati t...
Si viaqa se decolori deodati iarigi in noi, ca o stofi biruu de soare qi intem-
perii. Ea isi pierdu din nou nuanqele care ii dideau farmec, relieful desenului
care-i ficea personalitatea. Riminea singur cenugiul fundamental al qesiturii, te-
ribilul cenugiu al existenqei...
- Esti existenqialist ? il intrerupsei, intrigat de frecvenla gi fiorul cu care cu-
vintul existenti ii revene a pe buze gi care mi interesa mai mult decit povestea
atit de aminati a capului de zimbru...
- Ce ? ricni el furios.
- impinigegti teoriile lui Kirkegaard ? sau ale lui Heidegger ? limurii eu timid.
- Copilirii... imi raspunse, linistindu-se. Ce pot gti unii ca acegtia despre exis-
tenla puri, din fotoliile lor de filosofi ? Trebuia si fii acolo cu noi, pe front, ca si
te lepezi de toate zorzoanele minqii
9i
de tot luxul inteligenqei... Vrei si-qi spun ?
Ei bine, uritul, singurdtatea, pustiul, incordarea in vid, agteptarea, chinurile firi
84
PRozA EPr cA
rost, nccuriqcnia, spaima, dezastrul, astea sint pura existenqi, in toati tragica, ru-
qi noasa ei gol i ci une !
-
$tiu:
sint experienqe voite la care s-au incumetat sfinqii
9i
se supun cu mari
prirncjdii yogii, dar astea sint experienqe in duh. Ei spun ci acolo, in acel punct
trrgic al existenqei, se intilnesc cu Eternitatea, cu Dumnezeu !
Pe noi insi o realitate crudi
9i
nimicitoare ne dezghioca cu silnicie de toate
pojghiqele sub care se ascundea inspiimintata, biata noastri existenqi,
9i
ljungind la ea nu aflam decit deznidejde
9i
neant !
Ca si revin la viagi, eram citeodati nevoit si pun degetele pe propriul meu
puls gi si le qin aga cireva minure... Dar si hsem filozofia altora gi si ne intoar-
cem la povestea noastri...
$tafeta
iegi de-a-ndaratele, covirgiti de ine4i4 de incapacitatea, de crima co-
mandantului, care doarme cind toate primejdiile se aqin..'
$i
perdeaua de para-
lit.ie, grea, ingheqati, dintre noi gi ceea ce se
Petrece
dincolo,
Pe
care o clipi o
ridicase qtafeta, cizu iarigi. Rimaserim din nou spinzuraqi in bezni..' Ugorul
fum in care ne inviluia gampania se risipi. Stam goi, mai nuli ca inainte, plini de
rcntimentul enormei nulitiqi pe care o rePrezentau cei doi oaspeqi, care, vai
noul, infiqigau pe cei ce ffebuiau si ne fiureasci mintuirea. Cici degi nu
$tiam'
nu mai incipea pentru noi, in taina noastri, nici o indoiali ci vom fi, ci sintem,
flrl scipare, incercuiqi.
Dupi citeva clipe de vacuitate totali, in care ne simqirim ca nigte locuri vi-
nne pline de dirimlturi pe care s-au aruncat toate gunoaiele lumii, ne-am am-
intit de capul de zimbru, gi ne-am intors la e1... Scutecul de hirtie in care fusese
inflgat se afla in colqul din stinga al mesei, intre coatele a doi locotenengi care in-
tindeau paharele dupi gampanie. Dar capul de zimbru nu mai era!... Capul de
r.imbru dispiruse.
La inceput l-am ciutat linigtiqi pe intreaga fagi a mesei, sub masi,
Pe
scaune
1i
pe sub scaune, pe jos, pe tilpile incilgimintelor, pe coatele cu care ne rezema-
rcrlm de masi, dar marca niciieri.
O panici - pentnr mine, mirnrrisesc noui gi de-a dreptul imbititoare - in-
ccpuse si-i cuprindd pe to!i. Comandantul nostru, palid ca mortul, cu buzele
tupte, se ridici in picioare gi porunci celor doi soldaqi care serveau si incuie uga.
Ou o curiozitate nu sadici, ci vie gi insuflegiti, care-mi amintea de adevirata vi-
rtf, priveam scenele neagteptate ce se desfigu rau afari din programul pustietigii
no$tre. Tot inghequl care cizuse pe noi se ridici deodati in tavan
9i
se cuibiri
prin colquri. Piepturile incepuri si se incilzeasci gi si respire adinc, inimile sI
hrtl cu emo{ie, minqile si funcgioneze sprintene gi pitimage.'.
Generalul german, cu o schimi de dispretuitor dezgusg incrucigase braqele-i
sroese
gi puflia dintr-o havani. Pigubagul, nenorocit de intimplarea care-l silea
rA ir o misuri hotiritoare, ne trecu cu ochii goSonali in revisti gi in urmi iqi
85
PRozA EPt cA
V VoI cULEScU
infipse privirile in ochii comandantului, agteptind ticut. Acesta porunci o noui
cercetare in toati inciperea, care se dovedi gi de data aceasta zadarnicd,. Se ficu o
percheziqie corporali celor doui ordonanqe, care, blajine, se lisari despuiate
pi ni l a pi el e...
Iarlli nimic. Comandantul incepu si asude
9i
si gifiie... 1l
"pucase
frigurile
pe care i le aduceau marile incerciri... Minia stipiniti, ciuda, ruginea il inviorase.
Era acum rumen, cu ochii scinteietori, neryos ca o cravagi, aga cum imi plicea
mie qi cum il iubeam.
- Domnilor, zise el printre dinqii inclegtali, este inadmisibil ca marca si nu
se giseasci, oriunde ar fi ea. Onoarea noastri a tuturor este in joc. Prefer ca,
eventual, si gi-o piardi numai unul dintre noi. De aceea, cu toati ruginea ce in-
cerc, vi rog, vi ordon si vi supuneqi unei aspre cercetiri corporale,
Pe
care o
voi sivirgi eu personal asupra fieciruia dintre dumneavoastri gi pe care o incep
cu mine insumi.
$i
numaidecit comandantul nostru se desficu, igi scoase pordeiul, igi intoarse
gulerul, buzunarele pe dos, igi lepidi tunica, scuturi hainele, trase cizmele... Era
un spectacol lamentabil de ridicol, degradant pini la dezgust, totugi, iqi spun,
pentru mine invioritor.
Aga, rind pe rind sub ochii nepisitori ai generalului german, dar, trebuie si
mirturisesc, cu protestele penibile gi spre marea mortificare a pigubagului, co-
mandantul nostru, neindurat, iqi cerceti in gir cigiva ofiqeri care se supuseri cu
foafte mare gralie acestei supreme exigenle pe care o imaginase geful nostru, nu
de a gisi marc^,ci de a ne salva onoarea. Cind cercetarea ajunse la cipitanul To-
mu!, acesta scoase revolverul de la spate
9i
rosti calm: ,,Domnule
general, daci
vi atingeqi de mine, imi zbor creierii'.
Era o culme la care se ajunsese... Tensiunea ne ficea si vibrim pe fiecare, a9a
cum zbirniie stilpii de telegraf cind firele sint supraincircate de electricitate...
- Cipitane, iqi ordon ! gemu generalul.
- Nu dau voie niminui ! niciodati ! in nici un chip... spun pe onoare ci nu
sint eu cel care a luat marca qi cer cuvintul meu si fie de ajuns, fu rispunsul
ofiqerului, care ridici arma gi desficu piedica.
- Apucagi-l de miini...
Jineli-l!
porunci aproape cu
dpit
comandantul,
repezindu-se el mai intii cu miinile intinse spre ofiqerul nesupus.
Dar acesta ficu un salt, scipi in colqul din spatele siu gi, apirindu-se, sta cu
arma intinsi, ameningind pe oricine s-ar fi apropiat... Atmosfera era incircati de
o violengi
9i
o vitalitate care incepuse si ne exalteze pe toli.
Comandantul, innebunit de furie, igi iegi din fire gi trase la rindul siu brow-
ningul lui din teacd,...
- Asta primesc, strigi rizvrititul, dar drept in inimi.
$i
porni si lase binigor
arma in jos, in vreme ce generalul o ridici incet cu braqul tremurat pe a lui.'.
86
Afari o rumoare surdi cregtea si excitarea din baraci intra ca o contagiune
Drinre soldadi care aflaseri intimplarea
9i
se iqeau pe la ferestre privind iniuntru"'
'
1., .lrp" nebuni cind comandanrul ajunsese cu revolverul in dreptul ochilor,
dup; citwa zguduituri, uga incuiati siri din clanqi, si un soldat se repezi strigind
ca un smi nti t:
- S-a gisit! S-a gisit... iat-o!
$i
intinse pe palma umedi de emo$e capul
de zimbru.
Explica$a fu simpli. ln za*apricinuiti de sosirea gtafetei, marca fusese pd-
rtitn
ii
uitati pe
-"r1.
Un soldal a pus peste.ea o farfurie, pe fundul cireia se
glrrr. ilpir, odilh;rrd inocenr,
.,restitul
."p d. zimbru. Puqin lipsise si nu fie opi-
1
",, "fa
fiarti in cazanul de leqie unde sc spilau vasele'
Descordarea fu atit de neagteptati gi brutali, ci generalul nostnr izbucni in
hohote de plins gi, cizind p. ,r., ,"",rrr, igi puse revolverul in timpli. cipitanul
io-"q, sirrgu-f .lmas sti;in pe el, siri
9i
ii smulse mina, aga ci' arma a pocnit'
dar glongul s-a dus in tavan'
6aspegii, uluiqi, dezumflaqi, au ficut amindoi o mutri plouati- Se aqteptaseri
la altceva
ji
".u--"ristau
la un spectacol mire1, dincolo de puterile lor. de inqele-
fere...
Un'ofi{er nesupus, care igi apira onoarea cuvintului, inviolabilitatea
Per-
io"r.i cu riscul viegii... chiar cind
io-rr..g,.
comandantul ! Nemaiinchipuit...
Generalul german d;du semne de nelinigte
9i
voi si plece. coma.ndantul igi
"d
i' iir.. lriSr;ggl pe Tomu!, cenr
Pe
rind scuze tururor ofiqerilor
9i
apoi
oaspeflor pentru cele intimplate
9i
nerugi si ne agezim dfn n9r1' ca.sd ne impi-
cm.rl*iigi si ne despi4im onorabil de oaspeqi. Ultimele sticle igi spumegari
g"-p""i" i" pahare gi totuqi impicarea nu venea' Toqi priveam ruqinaqi
9i
cu res-
;;;p.
capitanul Tomug
""r..idi."r.
prestigiul de ofiqer socotindu-l mai presus
ie"ii.ri"q". Era penrru noi pilda inc arnat1a ceea ce vrea si zic1' ,onoare.
cuvint
J. .irrrt.'. $i
totuEi: licl,riao alti taini dincolo de aceasta striluciti, dar prea
simpln explicaqie a gesrului dramatic care ne zipicise'
blpirittnt To-"q sta grav' privind depane' Arma lui se odihnea inci pe
masi, unde o lisase cind sla ,rprzitsi-gi scape comandantul, lingi paharul de
care nu se atinsese.
- lgi mulqumesc, cipitane, ne-ai dat o nobili lecqie, pe care nu o va urta m-
meni de aici, i se
"dr.ri
g.n..alul nostru, ridicind paharul impreuni cu noi toqi
gi ciocnindu-l cu al eroului.
Acesta abia igi atinse buzele gi continul si taci,.inviluit in ginduri'
ln sfirgit, oaspelii se ridicari. Trebuiau si plece. ln curind avea si se lase seara
de stepi, atit d.^bog"ti in primejdii. Dupi ie i-"m insoqit toqi la automobil si
;;-# despi4it, de-data asta
9i
mai .e"e
9i
mai lemnos, ciocnind iar cilciiele,
ne-am irrto., ,i ne-am agezatla*"'" go"ii' Comandantul a luat pe cipitanul
Tomuq lingi el
9i
iar l-a imbriligat lung'
V Vor r ul t s( u
- [)omnule general, se apira acesta, nu merit atita cinste...
-- [,asi modestia, biiete... Ceea ce am terfelit eu penrru o scirba de hirtiuqi,
()n()arca
de ofiqer, ai ridicat de
jos
dumneata, cu prequl vieqii.
- Nu este ista adevirul, domnule general, si nu vreau si vi ingel o clipi mai
rrrult. A fost altul motivul impotrivirii mele de a fi cercetat.
- Nu ciuta si te amigesti singur, il dojeni pirintesre comandanrul. Pes-
vcazi-qi si lasi-ne si pe noi si ducem neatinsi amintirea acestei fapte a dumitale,
poate singura demni din cite sivirgim aici.
- Nu pot, domnule general. lnsisi onoarea mi sileste si mi destiinuiesc...
lnainte de a vi da adevirata explicaqie, am lisat si plece oaspeqii streini. E bine ca
ci si duci o impresie negtearsi despre o mindrie a noastri, care nu mai existi. De
ce si mai mint acum ? Adevirul e ci
9i
eu m-ag fi lisat percheziqionat, ca toli ce-
ilalqi camarazi, pe care nu vreau si-i mai injosesc, daci nu se impotrivea aceasti
teribila piedici...
$i
cipitanul Tomu!, cu mina de data asta rremuritoare, scoase pordeiul de la
piept gi desficindu-l - exact cum ficuse maiorul contele K... - trase dintr-o hir-
tie sugitoare impituriti o marci, un splendid cap de zimbru de 27 de parale, la
fel de piersiciu
9i
intru totul aseminiroare cu cea pe care ne-o aritase maiorul
german... Atunci am ingilbenit de spaimi
9i
eu, care impingeam deseori jocul
pini a mi distra cu moartea.
- Cum ? siri generalul ingrozit... cum ? Aveai si dumneata asupra dumimle o
marci identici ?
- Precum vedeqi!... O am de la mama, o veche boieroaici moldoveanci.
Mi-a dat-o si-mi poarte noroc pe front !... Aqi vizut ce noroc ! lnchipuiqi-vi daci
m-a9 fi lisat cit de sumar cercetat !
- De ce n-ai spus ci ai gi dumneata o marci arunci cind am propus si vi cer-
cetez ? izbucni generalul.
- Era prea tirziu. Cine m-ar fi crezut ? Daci nu s-ar fi gisit marca pierduti ?
- Atunci de ce n-ai aritat-o de la inceput cind a scos maiorul capul de zimbru ?
- Ar fi fost un gest copiliresc, spuse molcom Tomuq. Pentru mine, al meu
nu era o marci de hirtie cu a cirei valoare si mi filesc gi si mi iau la inuecere. Al
meu a fost - nu mai e acum - un talisman de un infinit alt preq... Daci ag fi
putuq l-ag fi pistrat ascuns in inimi. Exhibigia lui m-a durut ca o deflorare... De
altfel, intilnirea asta uluitoare a doui capete de zimbru in inima pustiului am
vrut si o inhtur ca pe o fatalitate, tiinuind de la incepur cu inversunare pe al
meu. Nu s-a putut: soafta le-a silit si se infrunte !
Din ticerea strivitoare ce ne cuprindea, Tomug se smulse hodrit.
-
$i
acum, iertaqi-mi, domnule general, pentru decepqia ce v-am pricinuit
gi daqi-mi voie sI ies. Simt nevoia si iau contact cu pusrieratea. E mai nobih
decit noi.
88
PRozA E Pr c A
$i
sculindu-sc ca si se indrepte spre ugi, cipitanul Tomui se abitu cu pagi
cumpitaqi de sobi, unde azvirli in jarul aprins capul de zimbru ce-i rimisese in
nrini, strigin d:
,Tertium
non datur" . Nimeni nu s-a mirat.
$i
prietenul meu sfirsi povestea aprinzind o alti qigari...
20-25 decernbrie 1946, BucureSti