Sven Hassel

LICHIDAŢ PARISUL ! I
Liquidate Paris

CAPITOLUL ÎNTÎI — Măîntreb, spuse Micuţ punându-ş mâna la ochi ş uitându-se în ul, i i
zare, dacăpoţsăajungi în Anglia înot? i — Probabil căda, ră spunse Legionarul, cu o voce
plictisită . — Dac-ai fi peş adă te, ugăBă trânul. — Ş ai avea cu tine ş hranăcâtăîţtrebuie...
i i i — Oricum, ţ lua o groazăde timp. i-ar — Hm! Micuţ îş aţ din nou privirea că orizont,
încruntându-se ş ul i inti tre i scă rpinându-se în vârful capului. — Dar a fă cut-o careva?
spuse el într-un târziu. — Sigur, dar nu de-aici. — Unde-ai ajunge, dac-ai porni de-aici?
insistăMicuţ care nu ar fi ul, fost el dacănu s-ar fi ţ cu-ncă ţ inut păânare de o idee, când îi
că una pe ea. ş Legionarul ridicădin umeri. — Al naibii săfiu dacăş tiu... Poate la Dover. —
Atunci, cam cât de departe zici căar fi? încercăiar Micuţ ul. — Mm... treizeci de kilometri.
Optzeci de kilometri. Un drum al dracului de greu, în orice caz. — De ce nu l-am încerca?
Bă trânul zâmbi: — Pentru căte-ai îneca înainte săajungi la jumă tate. — Faci pariu? —
De ce nu? Sunt sigur de ceea ce îţspun! i — Desigur, murmurăBarcelona,
existăîntotdeauna ş un alt punct de i vedere. Dacăte-ai ră ci, ceea ce ar fi foarte probabil,
fiindcăfiecare tă pă rticicădin mare aratăexact la fel ca oricare altăpă rticicădin mare, nu ai
cum săş unde-ai ajunge pânăla urmă S-ar putea săfii destul de norocos tii . săte trezeş pe
coasta Irlandei, dar dacăai trece pe lângăea, ar trebui săo ti ţ aş tot înainte, pânăîn
Groenlanda. ii a — Aşfi în stare sărisc, spuse Micuţ Aşprefera săînot de acum ul. încolo
de-a lungul ş de-a latul oceanului, pentru tot restul vieţ decât să i ii, mai lupt în ră zboiul ă
mizerabil. sta Oricât ar pă de absurd, am început efectiv săne antrenă pentru rea m asta.
În fiecare zi înotam cu puţ mai departe decât în ziua precedentă in , fă când mereu eforturi
pânăcând simţ eam căam ajuns la capă puterilor, tul regula fiind ca cel mai slab să„ţ
inăpasu" cu cel mai puternic. În ce mă priveş eu am renunţ la ideea de a ajunge înot
pânăîn Groenlanda în te, at ziua în care eram gata sămăînec din cauza unui cârcel.
Dacăn-ar fi fost Gregor, pentru mine ră zboiul s-ar fi terminat. Dar vreo doi din grup ş i-au
continuat încăo vreme programul de antrenament. Amândoi s-au întors la miezul nopţ
dupăultima lor excursie pe apă complet epuizaţ dar ii, , i, declarând plini de entuziasm
căau vă la orizont ţrmul Angliei. zut ă — Încăvreo douăsă mâni, îş dă cu pă ptă i du rerea
Micuţ ş cred că ul, i
vom reuş i. N-au avut însăaceastăş ansă Din anumite motive necunoscute nouă . , paza
s-a dublat de-a lungul întregii coaste ş înainte ca Micuţ ş echipa lui i, ul i de candidaţla
traversarea înot a Canalului Mânecii săfi gă mijloacele de i sit a trece neobservaţ istoria a
pus capă ambiţ lor prin debarcarea din i, t iilor Normandia. Ră zboiul intervenise din nou.
NICI O CRUŢ ARE PENTRU PLUTONUL NOUĂ ZECI Ş UNU I Se aruncau grenade în
mijlocul nostru. Cazemata în care ne aflam fusese lovitădeja în plin ş stă
înclinatăasemenea unui beţ cu un i tea iv, umă adânc înfipt în nisip ş cu celă ară r i lalt
tând spre cer. Acoperiş se ul lă sase în jos de la mijloc. Pă rerea mea este căgrenadele
sunt ş mai diabolice decât bombele. Îţ i i toacănervii cu ş mai multăcruzime. Zgomotul pe
care îl fac este infernal, i ş au obiceiul săcadăunde sunt mai puţ aş i in teptate. Când este
vorba de o bombă ai mă , car ş ansa de a-i calcula punctul probabil de aterizare. Încăo
explozie. Cazemata ş primit a doua loviturăîn plin. De data i-a aceasta, acoperiş s-a pră it
definitiv. O ploaie de ţrânăş nisip că ul buş ă i zu cu zgomot pe lângăurechile noastre,
bucăi de beton se fă ţ curăţndă de ă ri jur-împrejur ş toate luminile se stinserăbrusc. Aceia
dintre noi care i puteau, au ieş afară Maiorul Hinka fu proiectat violent, cu capul înainte, it .
ş aterizăcu un zgomot surd pe un morman de dă i râmă turi. Se ridicăde acolo încet, cu
multăgrijă Avea sânge pe faţ, uniforma îi era zdrenţ , . ă uită iar ciotul braţ ului drept îi ieş
într-un mod grotesc printr-o rupturăa ea mânecii. Îş pierduse braţ cu doi ani în urmă Ciotul
nu apucase încăsă i ul . se vindece cum trebuie. O hoardăde ş obolani chiţind se revă ă
rsădintre ruinele cazematei dă râmate. Unul, intrând în panică se repezi la maior, i se
agăăde piept, , ţ că scându-ş puternic botul hidos, dând la ivealăun ş de dinţascuţ i ş i ir i iţ
i galbeni. Micuţ azvârli cu dosul palmei animalul, care zburăprin aer ş în ul i clipa în care
atinse pă mântul fu apucat de camarazii din pluton ş sfâş i iat în bucăele. ţ Din larg,
artileria marinei tră gea asupra noastrăfă răoprire, demolând încetul cu încetul zidurile de
beton în care ne pusesem speranţ de a fi ele protejaţ Trupele de infanterie recent
debarcate înaintau, iar noi le i. respingeam cum ne pricepeam mai bine, aruncând
grenade. Micuţ ul legă neglijent în mânăo grenadă în vreme ce ajuta la scoaterea unui
na , supravieţ uitor de sub dă râmă turile cazematei. Îl priveam înmă rmurit: cuiul grenadei
era pe jumă tate scos, iar el nu dă dea nici un semn căar fi observat. Micuţ însăş ce face,
când era vorba de grenade. El ş cu ul tia i mine eram, ca săzic aş campionii în domeniu.
Micuţ le arunca la o a, ul distanţ ăde 118 metri; eu la 110. Pânăla acea dată nimeni nu
fusese în , stare săne depă eascăperformanţ ş ele. Între timp, distracţ continua. Dura deja
de câteva ceasuri bune ş ia i începuse săne plictisească Era ca ş cum ne-am fi aflat în
interiorul unei . i tobe uriaş în care ar fi bă un milion de nebuni. Dupăun timp, e, tut simţ
urile ţ se toceau ş îl percepeai ca pe un simplu zgomot de fond. i i Porta propuse un joc de
că i, dar cine se putea concentra asupra lui? rţ Nervii ne erau încordaţ la maximum, iar
urechile ne pocneau la cea mai i micăschimbare în calitatea zgomotului provocat de
infernul ce fă cea ravagii de jur-împrejurul nostru. Bă nuiam însăcăaceasta nu era decât o
joacăde copii, în comparaţ cu ceea ce, cu siguranţ, avea săurmeze. Mai ie ă curând sau
mai târziu, vor lansa un atac pe scarălargă un adevă , rat mă cel. Dea Domnul sănu
foloseascăaruncă toare de flă ri. Dacăar că
face-o, am fi pierduţ Ş i. tiam căei nici nu cruţ ş nici nu aş au i teptau cruţ are.
Avuseserăgrijăsăne informeze căsingura noastrăposibilitate de a scă era săne predă că
intenţ pa m, ci ionau sălupte pânăcând ar fi ş ters de pe faţ pă a mântului ş pe ultimul
dintre noi. Propagandă fireş i , te. Lansam ş noi astfel de prostii. Când ar fi sosit
momentul, fie căs-ar fi i folosit aruncă toarele de flă ri, fie cănu, noi trebuia săluptă pânăla
că m ultimul, cu spatele la zid, fă răca vreun gând de a ne preda săne treacă prin minţ
noastre bine instruite. ile Bă trânul stă în picioare, singur ş pă sit, într-un colţlegă tea i ră ,
nându-se uş dintr-o parte în alta, privindu-ş cu o expresie îngheţ or i atăcasca de oţ pe
care o ţ el inea cu ambele mâini. Nu ş că privesc, ş pe obrajii tia -l i lui am vă douăş zut
iroaie curate de lacrimi rostogolindu-se prin stratul de fum ş murdă Iată mi-am zis, un om
care nu mai putea îndura prea i rie. , mult dezgustă toarele imagini ş zgomote ş mirosuri
ale ră i i zboiului. Bombardamentul continua. Absolut pe neaş teptate, fă rănici un semn
prevenitor, tavanul noului nostru adă post se pră i. Pentru o clipă buş , dominarăpanica ş
confuzia. Ca un telegraf bă i tând în neş tire, în minte mi se întipă gândul: deci asta simţ
când eş îngropat de viu. Deci asta rea i ti simţ când eş îngropat de viu. Deci asta... Ş apoi,
deodată m-am trezit în i ti i , picioare, lângăMicuţ amândoi chinuindu-ne săsprijinim o
traversă ul, grea, pentru a preveni o nouăalunecare de pă mânt. Micuţ nu spunea ul nimic:
stă doar acolo, transpirând ş strângând din dinţ Aveam tea i i. senzaţ căfiecare oscior din
trup mi se frânge sub apă ia sare. Aproape că -mi doream ca Micuţ sărenunţ la
aceastăluptăinegalăpentru ca pe urmă ul e ş eu, fă i răsămăfac de râs, săpot da drumul
pă ii mele de povarăş să rţ i măscufund în pace pentru a-mi da sfârş sub dă itul râmă turi.
Dar Micuţ ul ră mase cu încă ţ păânare pe poziţ ş înainte ca eu sămăfac de ruş ie i, ine,
apă Gregor cu un ciocan ş niş proptele. Nu eram îngropaţ de vii, dar ru i te i fusesem pe
aproape. Un capă al adă t postului era, evident, expus încăpericolului, aş căne a îngră
deam în tă mă cere ş treceam fă i răun cuvânt, de la unul la altul, ţ ri igă aprinse ş o
sticlăde calvados. Singurul zgomot, în afara urletului bă liei i tă ce se desfă ura afară erau
gemetele ră ilor, care te umpleau de milă Un ş , niţ . bă ietan de ş aptesprezece-
optsprezece ani urla din toate puterile, în agonie, ză când într-un colţ ambele picioare
zdrobite pânăla mă cu duvăde greutatea unui tun. L-au scos în grabăş l-au îmbibat cu
morfină dar eu i , nu aşfi pariat pe ş ansele lui. Oricum, sigur era căn-ar mai fi putut
vreodatăsăumble. Porta se târa printre picioarele oamenilor, că utându-ş pachetul de i că i
pe care-l împră tiase explozia. Legionarul desfă urăcalm un mic rţ ş ş postav verde ş
începu săjoace zaruri, cu mâna stângăcontra mâinii i drepte. Noi, ceilalţ stă i, team în
picioare, sau aş ezaţ înghesuiţ unul i, i într-altul, într-o atmosferăîncordatăca un arc.
Atinsesem acea limităa spaimei ş tensiunii care te aduce în pragul nebuniei, când orice
remarcă i întâmplă toare sau incident neînsemnat îi poate duce pe oameni dincolo de
limita raţ ionalului ş îi poate transforma în animale să i lbatice care săse sfâş ş săse
arunce în luptăunul împotriva celuilalt. A fost o uş ie i urare când a apă o a doua hoardăde
ş rut obolani: ne-a dat un pretext legitim pentru a acţ iona violent ş probabil, a prevenit un
mic dezastru. i, Orele treceau, încet, greoi, una dupăalta, într-o procesiune ordonată ,
târându-se înainte, spre o nouăzi sau o nouănoapte. Nu mai eram siguri ce orăera, sau de
câtăvreme ne aflam acolo. Stă team ş aş i teptam, pur ş i simplu. Nu puteam face nimic
altceva. Unii dintre noi fumau, alţ stă ii teau de vorbă alţ dormeau. Majoritatea ş , ii edeau
ş priveau. Legionarul îş i i strânsese demult postavul verde, iar Micuţ îş scosese muzicuţ ş
ne ul i a i
cânta, iară i ş iară i, aceleaş melodii. Câţ dintre noi îl ocă ş i ş i iva rau, dar majoritatea
sufeream în tă cere. Dacănu altceva, armata te învăa mă ţ car săai ră bdare. Afarănu
puteai să i dai seama dacăera zi sau noapte. Un nor gros -ţ de fum atârna ca un giulgiu
între cer ş pă i mânt. Nu pă posibil ca cineva rea — sau chiar ceva — săfi supravieţ
crâncenului atac. uit La un moment dat, Porta a scos cele patruzeci ş nouăde că i de joc i
rţ pe care reuş săle salveze ş a început săle împartăcelor care stă ise i teau în apropierea
lui, dar chiar ş entuziasmul lui se topi în faţ totalei noastre i a letargii. În primul rând, era
aproape imposibil săvezi că ile fă rţ răsăaprinzi mereu chibrituri, iar pe de altăparte, cui
naiba îi mai pă dacăpierde sa sau câş ? tigă — Nici mă sătriş nu-ţ mai vine, fir-ar săfie,
mormă Porta, car ezi i i adunând pachetul ş amestecând că ile cu un aer supă i rţ rat.
Nimeni nu se deranjămă sănege. Continuam săne îndeplinim car istovitoarea sarcinăde a
aş tepta. — Aţ putea sămâncaţ dracului, în loc săstaţpe nenorocitele i i, i voastre de
funduri ş sănu faceţnimic. i i Porta trecu cu privirea roatăpeste noi, în întuneric. Nimeni nu
miş că nici mă un muş car chi. Dând din umeri cu indiferenţ, el îş soase raţ de ă i ia
supravieţ uire ş începu săo halească Priveam cu ochii goi. Nici mă i . car maiorul Hinka nu
comentă deş deschiderea raţ de supravieţ , i iei uire, ca să nu mai vorbim de consumarea
ei, era interzisăîn mod expres pânăla, sau fă , ordinul unui comandant. Porta
continuăsămestece cu sârg, ră folosindu-ş vârful baionetei drept furculiţ. Când îş
terminăraţ bă i ă i ia, u din apa ce se folosea pentru ră cirea mitralierelor. Nimeni nu
protestă . Nimă nui nu-i pă Cine ar fi vrut sără sa. ceascămitralierele când în orice clipăera
în pericol săfie fă fă cut râme de că inamic? Porta, aparent imtre pertubabil, îş încheie
masa scobindu-ş unicul dinte ră i i mas cu o bucatăde cârpăunsuroasă folosităla curăirea
puş , ţ tilor. Se aş ezăapoi pe spate, cu mâinile sub cap ş cu un zâmbet de mulţ i umire pe
buze, ca unul care ar fi terminat o masăcu trei feluri de mâncare ş o sticlăde vin. i În sfârş
bombardamentul dă semne căs-ar potoli. Ne ridicară it, du m cu grijă luară puş în mână
împinseră plă , m tile , m cile protectoare din dreptul deschiză turilor din zid ş instalară
mitralierele în poziţ Ar fi i m ie. fost un adevă miracol dacă în iadul lumii de afară cineva ar
mai fi rat , , ră mas în viaţ. Peisajul devenise de nerecunoscut de când îl vă ă zusem utima
oară De jur-împrejur, pe distanţ . ăde kilometri, ză ceau împră tiate ş dă râmă turi. Instalaţ
cu sârmăghimpată supravegheate cu atât drag de iile , Rommel, dispă ruserăcu desă vârş
Maiorul Hinka fă încercă ire. cu ri disperate, dar lipsite de succes, de a contacta baza la
telefonul de campanie. Nu mai exista telefon. Nu mai exista bază Toate poziţ pe care . iile
le deţ inusem fuseserăpesemne rase de pe faţ pă a mântului de bombardament. Iar acum,
inamicul se revă din ambarcaţ rsa iunile de desant ş miş i una cu miile pe plaje. Val
dupăval de figuri îmbră cate în kaki, că rora nici nu le trecea prin minte căar putea sămai
întâmpine vreo opoziţ La urma ie. urmei, cine ar fi putut supravieţ atacului să ui lbatic,
pentru a putea opune vreo rezistenţ? ă Ş apoi, deodată mortierele începurăsăarunce o
cascadă i , neîntreruptăde grenade în mijlocul hoardelor kaki. Pentru o clipă ,
infanteria ezită du înapoi, evident ş ,dă ocatăde aceastăprimire neaş teptată . Comandanţ
lor nu le oferirănici un ră ii gaz. Dă deau ordine cu glas ridicat, încolo ş încoace, ş îş gră i i
i beau oamenii prin miş ri neră toare de braţ că bdă e ş zmucituri din cap. Mitralierele tă în
plin în ş i iau irurile care se apropiau, secerându-i cu zecile. Aruncă torul de flă ri al lui
Porta îş trimitea limbile că i lui dră ti printre aceş înhăând ici pe câte unul, dincolo pe altul.
Ne ceş tia, ţ ridicară din gaura noastrăde iad pentru a-i privi cum mor. Era acum m rândul
nostru săle ară m ce înseamnăo distrugere în masă Siluetele în tă . kaki că deau una
peste alta, că lcau peste camarazii lor că i, se îmzuţ piedicau ş se încurcau în picioare,
dar continuau săvină Am vă un i . zut soldat împiedicându-se de un morman de dă râmă
turi ş stră i puns în că dere de sârma ghimpatăascunsă Ţ . ipetele lui erau îngrozitoare
chiar ş i pentru urechile mele surescitate. A fost o binefacere când, prins în focul
mitralierelor, a fost aproape tă în două Cel puţ au încetat ţ iat . in ipetele. Maiorul Hinka se
ridicăbrusc în picioare ş se nă i pusti afarăstrigându-ne să urmă Porniră pe urmele lui, cu
Micuţ ş Legionarul în -l m. m ul i frunte. Cu o mânăţ ineam arma care atârna la spate,
prinsăde cureaua agăatăîn jurul gâtului. Cu mâna liberă tră ţ , geam grenade de la brâu ş
le i aruncam în puzderia de inamici. Peste tot în jurul nostru, erau oameni care ţ ipau,
strigau, tră geau cu arma, încurcaţ în sârma ghimpată murind i , în tă cere pe nisipul
îmbibat cu unsoare. Chiar în faţ mea a ră rit un a să soldat în kaki. Îş pierduse casca. L-
am izbit cu genunchiul în stomac, i l-am doborât cu patul puş l-am lă lat acolo ş am alergat
mai tii, sat i departe. Deodatămi-am dat seama căBarcelona era lângămine. Ne-am croit
drum împreună bă cindu-ne cu bocancii noş grei într-o mare de , lă tri sânge ş cadavre. i
Iar acum, inamicul se retră gea. La început lent, apoi accelerându-ş i gradat ritmul, pânăs-
a ajuns la o nă valănebuneascăspre mare, lă sând în urmă în goană arme, mă ti de gaze,
că ti. Venise rândul nostru, ş , , ş ş i triumfasem. Dar cum ş de ce, pentru cine ş în ce
scop? Pentru Patrie? i i Pentru Führer? Pentru onoare, pentru glorie, pentru medalii ş
promovare? i Nicidecum. Nici pe departe. Am luptat din instinct. Pentru a ne conserva preţ
ioasele noastre vieţcu orice preţŞ fiecare minut fusese un coş i . i mar. Ba luptând umă la
umă cu un prieten, ba, în clipa urmă r r toare, întorcându-ţ capul săconstaţ căceea ce
fusese cândva o fiinţ i i ăumanăacum nu mai este decât o masăsângerândăde carne
sfârtecatăş de oase zdrobite. i Ş timp de câteva minute te simţ distrus, simţ călacrimile te
îneacă îţ i i i , i izbeş capul cu patul puş simţcăînnebuneş nu mai suporţ Iar ti tii, i ti, i.
câteva clipe mai târziu, eş din nou în focul bă liei, luptând din nou pe ti tă viaţ i pe moarte,
plin de urăpentru toţş pentru toate, luptând pentru a ăş i i ucide ş ucigând din plă i cere.
De îndatăce sosi un moment de acalmie, gândurile lui Porta se întoarserădin nou la
mâncare. N-am cunoscut niciodatăpe cineva care să mă nânce atât de mult ş atât de des,
ca acest om. Iar în timp ce el ş i edea ş i se îndopa, Micuţ porni să i îndeplineascăobiş ul -
ş nuita sarcinămacabrăde a inspecta gurile cadavrelor pentru a gă dinţ de aur pe care îi
extră si i gea cu grijăş îi bă într-un să i ga culeţ care-l ţ pe inea totdeauna asupra sa. Bă
trânul obiş nuia săfacămare scandal ş săbombă căo să ducăîn i ne -l faţ Curţ marţ a ii iale,
dar nu se inventase încăameninţ area care săaibăcel mai mic efect asupra Micuţ ului. Cei
mai mulţdintre noi ne întinsesem pe jos, în spatele adă i postului de beton ş îl priveam pe
Porta cum îş deschidea prada — cutii cu i i conserve ş terpelite cine ş de pe unde. Se
dovedi căprima cutie era plină tie de unsoare pentru curăat armamentul. La fel ş a doua. Ş
a treia, ş a ţ i i i patra. Era clar cătâmpitul jefuise un depozit de armament. El era însă
singurul că ruia nu i se pă amuzant ce se întâmplase, ş chiar începu să rea i ameninţ căne
sparge capul, pânăcând Legionarul îi abă atenţ e tu ia sugerând căar trebui sălegă cutiile
de o grenadăde mânăş apoi totul m i de un baton de fosfor, ca săle aruncă în rândurile
inamice. Dacănu ar fi m pus Bă trânul piciorul în prag, Porta ar fi încercat, fă răîndoială
noua , armă acolo ş atunci. , i Atacul începu din nou. Mitralierele se înfierbântaserăla
maximum. Barcelona mânuia mortierul cel mare, iar mă nuş lui cu armurăde oţ ile el
atârnau în zdrenţ Nu cunoş e. team repaus, nu aveam loc sărespiră nu m, aveam timp
săgândim. Lupta era pe viaţ i pe moarte, ş atât noi cât ş ăş i i inamicul înotam în sânge
pânăla glezne. Fâş de nisip care ne despă ea, ia rţ odatăatât de linăş argintie, se
transformase acum într-un amestec i inform, lipicios, brun-ruginiu. În depă rtare, pe mare,
pă săfi crescut o adevă rea ratăpă dure de catarge. Între mare ş plajă o puzderie de nave
de desant revă i , rsau tot mai multe siluete pe uscat. Multe mergeau numai câţ metri pe
plajă înainte iva , de a se pră i definitiv. Dar asaltul continua. O întreagăarmatăera buş
aruncatăpe coasta Normandiei pentru a ataca. Dacăîncercarea dă dea greş le-ar fi trebuit
cu siguranţ , ăani de zile înainte de a-ş putea aduna i forţ pentru a face o nouătentativă
ele . Toţ eram, de acum, pe jumă i tate înnebuniţ de sete, ş nu mai fă i i ceam nazuri ca
mai înainte în a-i urma exemplul lui Porta ş a ne îmbuiba cu i apa folosităpentru ră cirea
mitralierelor. Era caldă unsuroasăş urât , i mirositoare pânăla dumnezeu, dar ş ampanie
săfi fost, nu era mai binevenită De altfel, nici noi nu eram prea frumos mirositori, dacătot
veni . vorba. Un grup dintre ai noş stă ş privea cu indiferenţ tri tea i ăcum un soldat
necunoscut ardea pânăse fă cea scrum, într-o palăde un albastru pur. Era un nou tip de
grenadăfolosităde inamic. Conţ inea fosfor ş ardea i violent în contact cu aerul. Explozii
puternice, izbucnite ca la un semnal, ne-au aruncat din nou în acţ iune. Ţ niră înainte, înlă
âş m turându-i gră i pe muribunzi ş ră i, biţ i niţ dintre care mulţni se agăau de picioare, se
târau spre noi prin nisipul i ţ nă it. Era contraofensiva, nu aveam nici timp, nici lor de milă
Alergam clă . înainte, cu grenadele ş uierând pe la urechi ş explodând în dreapta ş în i i
stânga. Alergam fă răsăne gândim la nimic, orbeş ca roboţ Cine stă te, ii. tea pe gânduri,
era pierdut. Ş mai multe vapoare, ş mai multe ambarcaţ i i iuni, ş mai multe nave i de
desant. Siluetele în kaki care ieş eau din apăş se revă i rsau pe plajă pă reau sănu se mai
sfârş ească Dar majoritatea nu erau decât niş copii. . te Tot ce ş tiau învăaserăacasă pe
terenul de instrucţ în cursul manevreţ , ie, lor, în sala de lectură Aici era botezul focului
pentru ei, ş alergau ca . i nebunii, nevinovaţ spre gurile puş i, tilor noastre. Încet, ne retră
geam. Englezii ne urmă reau. Îi ademeneam până ajungeau exact acolo unde doream noi,
dedesubt, în bă taia aruncă toarelor noastre de flă ri. Ei se fă că ceau una cu pă mântul,
că utându-ş adă i post în spatele povârniş urilor calcaroase ce se ridicau pe plajă Cât
despre noi, ne . adă posteam printre ruinele de beton ale cazematei, strecurându-ne în
cratere ş gropi de obuze. Eram jegoş eram extenuaţş miroseam i i, i i îngrozitor. Nu
încape îndoială M-am trezit dorindu-mi, în mod absurd, să . putem fi comparaţ în starea în
care ne aflam, cu bravii luptă i, tori de la Nürnberg, toţmembri devotaţal Partidului, care
executau marş ş i i uri i contra-marş ca niş jucă mecanice, în veş uri te rii nicăparadă cu
toată , pompa stră lucitoare ş cu figurile sufocant de bine îngrijite, bă i tând în tobe,
suflând în trompete ş fluturând frumoasele lor steguleţ Noi ză i e. ceam
murdari, plini de sânge ş de pă i duchi, în tranş eele noastre, dar eu aveam cumva
sentimentul că în comparaţ cu noi, marionetele acelea de la , ie Nürnberg puteau
săparăcomplet stupide! M-am uitat întâmplă spre camaradul din stânga. Ş ară dinţ tor i-a
tat ii că mine, în ceea ce trebuia săfie un zâmbet, ş m-a stră tre i fulgerat gândul căel nu
mai era o fiinţ umană ci un animal să a , lbatic. Eram toţanimale i să lbatice, noi toţ cei
care luptam în acest ră i zboi nenorocit. Un geamă de t mânie ş spaimăse ridicăş măînă i,
măfă sătremur din tot trupul i i buş cu ş să i -mi clă ene dinţ Am muş cu furie patul puş am
strigat ş am nţ ii. cat tii, i urlat, am chemat-o pe mama aş cum fac întotdeauna bă a rbaţ
când îi lasă ii brusc nervii. Era o melodie frecventăîn linia întâi. Mai devreme sau mai
târziu, tuturor ni se întâmpla asta. Ş atunci, nu aveai decât un singur i gând: săscapi
dracului de acolo! Săte ridici ş săfugi! La dracu' — Curtea i lor marţ ; la dracu' —
închisorile lor, Torgau-rile lor; la dracu' — toată ială adună tura lor de rahat... Am fost oprit
cu o zmucitură de mi-au trosnit oasele, de un genunchi , înfipt în spate. O mânăuriaş ăm-a
apucat de pă O alta, la fel de mare, r. mi-a îndesat casca înapoi în cap. M-am uitat în sus
ş l-am vă pe i zut Micuţ ul. — Respirăadânc ş liniş te-te, spuse el, ciudat de raţ i teş ional
având în vedere persoana. O sătreacă bă , trâne, o sătreacă Nu te speria, cât ai . capul
încăpe umeri. Îmi rânji încurajator, dar fă rănici un folos: mălă saserănervii, ş i odatăcu ei
ş autocontrolul. În trecut, vă i zusem asta întâmplându-li-se altora, urma s-o vă
întâmplându-li-se ş mai multora în viitor. Poate ş lui d i i Porta, Micuţ ului însuş Bă i. trânul
fusese pe-aproape, Legionarul trecuse de câteva ori prin ea, deş era, un adevă veteran,
cu o experienţ i rat ăde 14 ani. Dar deocamdatăera rândul meu săsufă ş stă r, i team
tremurând în strânsoarea de urs a Micuţ ului. El îmi ş terse sudoarea de pe faţ cu o a
bucatăde cârpămurdară măîmpinse mai adânc în ruinele cazematei ş , i imi înfipse o ţ
igarăîntre buze. Mi-am dat seama, vag, căBă trânul se târa spre noi. — Ce se-ntâmplă Nu
te simţ prea bine? Respirăş încearcăsăte ? i i relaxezi. Ghemuieş te-te aici pânăîţtrece. N-
ai de ce săintri-n panică n-o i , săreînceapălupta imediat. Calm, scoase o rolăde
leucoplast, rupse o fâş ş mi-o lipi pe rana ie i întinsăce-mi bră zda fruntea. Cum ş când o
că tasem, nu-mi puteam i pă aminti. Continuam săsuspin, dar ţ igara avea un efect liniş
titor. Ş mai i, presus de orice, nu mai eram singur. Eram cu prieteni, prieteni că rora le pă
prieteni care înţ sa, elegeau. Ş tiam sigur căş i-ar risca viaţ pentru mine, a căş i-ar împă i
ultima coajăde pâine cu mine. Probabil că singura rţ , consolare a ră zboiului este
aceastăprietenie extraordinarăş generoasă i între oameni constrânş sătră i iascăş sălupte
împreunăzi dupăzi, i să mânăde să mână nu se ş pentru cât timp. ptă ptă , tie Treptat, m-
am calmat. Criza trecuse ş ş i tiam că deocamdatăcel , puţ puteam săcontinui sălupt. Vor
veni ş alte atacuri, aproape sigur. in, i Ş se vor nă i pusti asupra mea brusc, fă rănici un
avertisment. Era însă inutil sămăgândesc prea mult la asta, pentru căaşfi înnebunit. Bă
trânul propuse săjucă că i. Ne aş m rţ ezară în gropile noastre de m beton, ei mălă
sarăsăcâş eu ş tig, tiam căm-au lă sat, ei ş tiau căam ş tiut, dar, ce dumnezeu, eram
prieteni. Ş deodată fă i , rănici un motiv, ne apucă râsul, ş deş viaţ nu era chiar roză nu
mai era nici aş de cumplităca i i a , a înainte. Ziua Z plus 1. Ziua de după Contactul cu
inamicul fusese întrerupt. ... Pierderile de ambele pă i erau îngrozitoare. Nu prea mai ră
sese sat rţ mă
neatins de jur-împrejur. Cele mai multe fuseserăfă cute una cu pă mântul. Porta continua
sămă nânce. Cred căar fi putut devora o vacăîntreagăfă ră săsufere consecinţ vizibile.
Înalt, subţ ş osos, tras la faţ i cu ochii e ire i ăş adânciţ în orbite, mânca, râgâia, tră i gea
vânturi, mânca din nou, râgâia din nou, pă permanent într-o stare vecinăcu inaniţ Ş totuş
rea ia. i i ră mânea expresia celei mai zdravene să tăi. Maş de ră nă ţ ina zboi îi dereglase
în mod evident metabolismul. De data asta, avusese un festin cu fasole. Nu mai dă duse
de cutii cu unsoare, ci descoperise o ascunză toare cu conserve argentiniene cu carne de
vită Am tă . iat-o bucăi ş am încă ţ i lzit-o în că tile de metal, la spirtiere. ş Porta amesteca
încet, cu vârful unei baionete, Micuţ îi adaugăun strop ul de rom pe care-l furase de pe
undeva. Pânăş maiorul Hinka consimţ să i i ni se ală ture la mâncare. Era cea mai
bunădin tot ce mâncasem de multă vreme încoace. Eu eram de pazăla mitralieră Era o
sarcinăneplă . cută că o ceaţ , ci ă groasăpă săse ridice din fiecare groapăş săse
întindăpe pă rea i mânt ca un giulgiu. Din când în când, câte o rachetăsau un trasor îş
croiau drum i prin pâclă Camarazii mei dormeau încovrigaţ pe jos, ca niş câini. Că . i te
dea o ploaie uş oară iar vântul trecea pe undeva, pe deasupra ceţ Eram , ei. singur ş era
al naibii de frig. M-am înfofolit mai tare în mantaua mea cea i grozavă mi-am tras casca pe
urechi, dar ploaia tot îş croi drum ş începu , i i să -mi ş iroiascărece pe spinare.
Verificămitraliera. Verificăprecutorul, verificăalimentarea ş ejectorul i de cartuş Era o
treabăplictisitoare, dar vieţ noastre puteau depinde de e. ile ea. De undeva, dincolo de
punctul unde consideram căse aflăinamicul, se auzi un zgomot slab, scurt, ca un declic.
Insidios ş ca de oţ Oare ce i el. mai pregă teau acum? Ascultare atentăde câteva minute,
dar nu se întâmplănimic. Mai încolo, spre dreapta, e o pă die, de un galben stră pă lucitor,
înă ându-se stingherăîn pustietate. Singura floare, pe o întindere de lţ kilometri de jur-
împrejur. Cum era oare ţ asta înainte săvinără ara zboiul ş săo distrugă Copaci, câmpii ş
vaci. Piciorul-cocoş i ? i ului ş margarete. i Iarbăgrasă verde, pă , mânt mă nos, garduri vii
frumos îngrijite ş poteci i unduitoare. Cum aratăacum? Desfiguratăş însângerată Măîntreb
unde i . s-au dus oamenii, mai tră iesc ei oare, se vor mai întoarce oare vreodată ?
Departe spre nord, ră itul artileriei grele. Deodată cerul se aprinde, pă , devine purpuriu
închis. Trebuie săfie Omaha, unde debarcăamericanii. Măîntorc spre sud ş urmă i resc
traseul rachetelor în flă ri care bră că zdează cerul nopţ ş distrug orice formăde viaţ ii i
ăoriunde ating pă mântul. Porta vorbeş în somn. La început îl asculţ doar-doar va spune
ceva te i, interesant, dar curând ţse face lehamite. Monologurile lui nocturne sunt, i mai
mult ca sigur, mereu pe aceeaş temă mâncarea. Pe tă i : cute, Legionarul îş pă seş poziţ
încovrigatădin timpul somnului ş porneş în i ră te ia i te că utarea unui colţ or mai
întunecat. Face un zgomot ca de cascadă E iş . greu de înţ eles cum poate cineva
sădoarmăîntr-o asemenea larmă dar, , incredibil, ei dorm. Legionarul se întoarce
împleticindu-se ş se pră eş i buş te cu un geamă între Micuţ ş Gregor. Micuţ tresare în
somn. Gregor se t ul i ul întoarce pe spate ş începe săsforă i ie. Noaptea se scurge greu.
Dupăun timp, îmi dau seama căvisez, iar visul este atât de viu încât pare căse întâmplăîn
realitate. Am din nou cinsprezece ani. Măaflu iar în Copenhaga. Vă clar stră d zile umede
ş i alunecoase de atâta ploaie. Este o noapte ca aceea în care l-au înhăat pe ţ Alex. Ne
pierdeam vremea fă rănici o noimă ca toţ tinerii ş , i omeri din Copenhaga, când s-au nă
pustit asupra noastră erau patru contra ;
noastră doi. Dar ne-am bă cu ei, am reuş săscă m ş nu ne-am , tut it pă i oprit din
goanăpânăam ajuns la Havnegade. Pe unul îl izbisem eu în burtă Eram destul de
încântat. Alex ş cu mine îi uram pe curcani. Era o . i chestiune de mândrie săle poţ ră i
spunde cu aceeaş monedă i . În seara urmă toare însă am aş , teptat zadarnic în faţ
restaurantului a Wivel, lângăgară că Alex nu s-a mai ară , ci tat. Ne înţ elesesem săne
întâlnim acolo ca săputem da târcoale pe la bucă rii. Uneori, câte un tă bucă mai bun la
suflet deschidea uş din dos ş azvârlea resturile din tar a i farfuriile bogă ilor în mâinile neră
toare ale cerş taş bdă etorilor ş ş i omerilor. Alex însăn-a venit deloc. Nu l-am mai vă
niciodată Am aflat mai târziu zut . căîl ridicaserăîn timpul uneia din raziile lor periodice,
odatăcu un tână r suedez (Ce naiba că în Copenhaga? Ar fi trebuit săaibămai multă uta
minte decât atât.) ş îi trimiseserăpe amândoi în detenţ în Iutlanda. Alex i ie a evadat de
câteva ori, dar de fiecare datăa fost prins. Într-o bunăzi, i-am vă fotografia în ziar. Se
îmbarcase clandestin pe un vapor, Odin, ş se zut i înecase când acesta s-a scufundat. Nu
sunt foarte sigur, pentru căs-a întâmplat demult, dar cred căam plâns când am citit ş tirea.
Alex fusese prietenul meu. Singurul meu prieten. Dupăce a murit el, n-am mai scă pat
niciodatăde senzaţ căsunt complet singur pe lume. ia Mi-am trecut mâna ameninţtor,
mângâietor, peste încă torul ă rcă mitralierei. N-aveam decât sătrag piedica, ş ea ar fi fost
gata pregă i tită pentru sarcina-i ucigă toare... Doamne, cum mai uram aş a-numitele lor
democraţ cu tiradele lor ipocrite ş interminabilele lor minciuni! E aş de ii, i a uş săstai ş
sădai sfaturi când te afli la loc sigur, cu burta plinăş ţ or i i i-e cald ş bine. Dar ce se
întâmplăcu cei 275.000 de ş i omeri din Copenhaga? Ş asta numai în Copenhaga! De ce
nu i-ai împuş pe toţ sătermini i ca i, odatăcu ei? Asta le-ar rezolva câteva din problemele
lor democratice. Ultimul Cră ciun la Copenhaga... Ce bine-mi aminteam de acel ultim Cră
ciun! Îmi aminteam cum îmi târam picioarele pe stră fă zi, rămă nuş cu i, mâinile înfundate
în buzunarele gă urite, ră scolind ză pada cu pantofii mei jerpeliţ privind în sus că luminile
feerice din pomul din mijlocul Pieţ i, tre ei Primă riei. Uram pomul acela. Era simbolul
siguranţ ş mulţ ei i umirii de sine. Al siguranţ lor, nu a noastră M-am apropiat ş am urinat
pe el, cât ei . i de sus am putut, ş apoi m-am îndepă i rtat lă sând o urmăgă lbuie în ză
pada îngheţ . ată Ră ceam singur pe Vesterbrogade. La fiecare fereastrăvedeai câte un tă
pomiş sau luminiţ aprinse, sau frumoase figurine de hârtie. Cră or e ciun fericit! Să tori
fericite tuturor! Erau cuvintele de ordine pe buzele oricui. rbă Cră ciun fericit, Cră ciun
vesel. Doar vorbe frumoase, nimic mai mult. Nu însemnau nimic. Încearcănumai săbaţla o
uş i săcerş ti din i ăş eş bucatele de Cră ciun, ş te vei trezi cu un picior în fund cât ai clipi.
Ş cu i i toate acestea, era perioada bunelor intenţ iar ei erau mulţ ii, umiţ de ei i înş i ş
împă i cu întreaga omenire. iş i caţ A doua zi de Cră ciun, târziu după- amiază m-am
întâlnit cu un bă , iat pe care îl cunoş team, pe nume Paul. O mulţ de lume se gră ime bea
spre cinematograf, deoarece era ziua în care schimba programul ş rula un film i nou. Îmi
amintesc cărulau o mulţ de filme despre ră ime zboi ş unul i despre moartea lui Al
Capone. Toate erau foarte sângeroase, foarte potrivite pentru acea perioadăa anului. Paul
ş cu mine ne-am aş i ezat într-o cafenea ş am împă it o ceaş i rţ căde cafea ş un corn.
Undeva pe i strada respectivă mai în jos, era un post de poliţ aş încât nici unul , ie, a
dintre noi nu ne puteam simţla largul nostru. i — Ce pă rere ai avea de o slujbă
măîntrebăPaul dupăun timp. ?
Vorbise foarte degajat, ca ş cum ofertele de serviciu ar fi fost pe toate i drumurile. M-am
uitat fix spre el ş am ridicat din sprânceană sceptic. i , — O slujbăadevă rată cu
platăadevă , ratăîn fiecare vineri, spuse el, mai degajat ca oricând. — Fugi de-aici! spusei
eu. — Vorbesc serios. A urmat o pauză Îl priveam sfidă fă . tor răsăcred un cuvinţ din
toate el acestea ş provocându-l săcontinuie, săspunălimpede ce vrea săzică i . Dupăpuţ
timp dă din umeri. in du — Am crezut c-ar putea săte intereseze... Mi-a dat cineva o
adresă din Germania. Ei duc într-adevă lipsăde braţ de muncăacolo, dacăpoţ r e i să i
închipui aş ceva... Sunt dispuş săte înveţ o meserie ş săte -ţ a i e i plă teascăîn acelaş
timp. Este o fabrică nu ş de care... Mi s-a spus că i , tiu într-un an poţ agonisi o
sumădestul de bună i . O clipăam ră mas încremenit. Săai o slujbă bani de buzunar... ...
burta plină haine pe tine ş un pat adevă în care săpoţdormi... Ş , i rat i i acuma îmi vine
greu săcred căa fost adevă rat. Înainte de a putea întreba mai multe amă nunte, apă
lângănoi proprietarul cafenelei gesticulând ru furios ş ară i tându-ne uş Exista o
limităpentru timpul pe care îţ a. i permitea să petreci de vorbăîn cafenea cu o singurăcafea
ş un corn. -l i Cinsprezece zile mai târziu, Paul ş cu mine soseam în Berlin dupăce i că
torisem ca pasageri clandestini într-un tren de marfăFoarte curând lă dupăaceea, Paul a
murit într-un accident la fabrici ş ca urmare, am i, intrat în armată . Pentru prima oarăîn
mai mulţ ani decât îmi puteam aminti, mâncam i trei mese pe zi ş dormeam noaptea într-
un pat. Munca era grea, dar la i fabricăfusese ş mai greu. Încet am început sămăîngraş
gropile din i , obraji s-au împlinit, au început sămi se dezvolte muş chii. Mi-am îngrijit dinţ
cariaţş sparţ la dentistul armatei ş totul pe gratis. Mi s-a dat o ii i i i i uniformăfrumoasăş
am cunoscut luxul de a schimba lenjeria o datăpe i să mână Dintr-o dată devenisem o fiinţ
ptă . , ăumană Dintr-o dată am . , înţ eles ce este fericirea. Apoi a venit ră zboiul ş odatăcu
el s-a sfârş ş fericirea de a tră pe i it i i care o aflasem de curând. Camarazii împreunăcu
care tră isem de când intrasem în armatăfuseserăuciş mutilaţsau transferaţ în alte unităi. i,
i i ţ Noi, soldaţ nu mai eram trataţca fiinţ umane, ci ca instrumente ii, i e necesare ale ră
zboiului. Eram importanţdacăse dorea continuarea i ră zboiului, dar la fel de necesare
erau tancurile ş tunurile ş minele. Zilele i i lenjeriei curate ş ale tratamentului dentar gratuit
apuseseră Devenisem i . zdrenţroş ş murdari, nespă i ş plini de paraziţ Frumoasele
uniforme ă i i laţ i i. gri-verzui, de care eram atât de mândri cândva, se
decoloraserăpânăce ajunseserăde culoarea ş consistenţ cârpelor de vase. Regimentul îş i
a i pierduse identitatea, contopindu-se cu restul maş de ră inii zboi. Ş pă că i rea tot timpul
suntem în marş Mă ă . rş luiam pe ploaie, mă ă rş luiam pe vreme însorită mă ă ; rş luiam
pe cele mai groaznice că lduri ş pe cele mai groaznice i friguri; pe ceaţ i pe ză ăş padă pe
gheaţ i prin noroi, ne potoleam setea , ăş bând apădin lacuri acoperite cu muş ă sau din ş
uri pline de buruieni. iţ, anţ Ne înfă uram picioarele în cârpe când ni se gă ş ureau
bocancii. Ş la ce te i puteai aş tepta în viitor pentru a pă stra vie o razăde speranţ? Pentru
ă oricare dintre noi erau numai trei variante posibile: ori erai atât de grav ră încât puteai fi
reformat ca nefolositor; ori puteai fi luat prizonier ş să nit i scapi de ră zboi într-un lagă de
prizonieri", ori — cel mai sigur — să r sfârş ti sub o lespede singuraticăla marginea
vreunui drum necunoscut. eş Visului meu i-a pus capă lumina orbitoare a unei flă ri ce
ardea pe cerul t că
nopţ Instinctiv, m-am aruncat la pă ii. mânt ş m-am târât pentru a mă i adă posti. Nu a fost
nevoie să trezesc pe ceilalţ reacţ lor au fost la fel -i i: iile de spontane cu ale mele. Ce se
întâmpla oare acolo, afară în „Ţ , ara nimă nui"? Am tras piedica mitralierei. Bâtrânul
lansăo rachetăluminoasă ş terenul din faţ noastrăfu scă i a ldat în lumina crudăa acesteia.
Ne ţ ineam respiraţ ş ascultam. De undeva, din depă ia i rtare, se auzeau vibraţ unor iile
motoare grele ş din când în când, un ră it ascuţ de mitralieră i, pă it . — Tancuri, ş opti
Gregor cam agitat. — Vin spre noi, încuviinţ ăPorta. Bă trânul lansăîncăo rachetă Liniş
Afară în beznă dincolo de . te. , , lumina rachetei, nu miş nimic, ş totuş ş ca i i tiam căe
ceva acolo. Stă team înţ epeniţ cu urechile ciulite ş cu ochii ţ . Mâneca goalăa hainei i, i
intă maiorului Hinka flutura încoace ş încolo, în bă i taia vântului. Lumina pieri, ş
îndatăauziră scrâş ş ză nit de ş i m net i ngă enile, venind din întuneric. Soseau tancurile.
In aceeaş clipăne-am pus în miş i care, pregă tind aruncă toarele antitanc. Era o
întreagăarmată Pă . mântul se cutremura ş gemea sub ele. Îl i puteai ză deja pe primul,
înaintând pe coama stâncoasă unul din ş ri , irul lung, cenuş de monş preistorici. iu, tri
Sub focul încruciş de mitraliere grele, ne-am târât afară în „Ţ at , ara nimă nui", pentru a
instala aruncă torul de grenade antitanc Pak. Nu trecu mult pânăl-am pus la punct, ş nici
pânăcând rachele lui îş atinseră i i ţ inta. S-a auzit un zgomot ca de tunet ş un fulger roş
stră i u, lucitor, a bră zdat cerul. Churchill-ul din frunte încasăo grenadăexact sub turelă ş ,
i ceea ce, câteva secunde mai înainte, era o fortă reaţ ăameninţtoare din ă oţ
îndreptându-se cu lă el, comie spre pradă se transformase brusc într-un , uriaşfoc de
artificii. La cincizeci de metri depă rtare, înspre partea dreaptă un Cromwell , îş croia
drum, huruind, că noi. Micuţ se întoarse, îş potrivi liniş i tre ul i tit aruncă torul de flă ri pe
umă ţ închizând un ochi ş apă că r, inti i săpe tră gaci. O limbăde flă ri izbucni
pânădeparte. Cromwell-ul avu aceeaş soartăca că i ş Churchill-ul. i Scena se repetă cu
mici variaţ de nenumă , ii, rate ori. O mulţ de ime tancuri pierirăîn flă ri, o mulţ de oameni
furăarş de vii, dar mereu că ime i veneau alţ din urmăsăle ia locul. Oameni ş tancuri se
revă ii i rsau asupra noastrăîntr-un ş uvoi neîncetat. Pak-ul fusese ras de pe faţ pă a
mântului, iar artileria inamicăse distra acum pe socoteala noastră Aerul era plin de . resturi
zbură toare, din care unele de origine umană Un fum fetid ne . umplea plă mânii, ne ardea
gâtul ş ochii. Urechile ne ră i sunau dureros din cauza nenumă ratelor explozii. Ză ceam
lipit de pă mânt, cu pumnii strânş i, cu capul pe jumă tate îngropat în nisip. Acum înţ
elegeam de ce oamenii numesc pă mântul „mamă ş îl venerează Aş murdar ş plin de
sânge " i . a i cum era în acel moment, el era totuş o mare mângâiere. i La câţ metri de
mine, am vă un soldat englez lipit de pă iva zut mânt ca ş mine. M-a vă i zut ş el în aceaş
clipă Ş pot spune căîn aceaş clipăne i i . i i pregă team săne ucidem reciproc. Eu nu
voiam săucid, nu aveam nici ură personalăîmpotriva lui, dar, pe de altăparte, nu voiam nici
săfiu eu cel ucis. Fă rădoar ş poate, el simţ la fel. Legile ră i ea zboiului cereau ca unul din
noi sămoară ş nu era timp atunci săstai săte gândeş dacălegile , i ti erau înţ elepte ş bune.
Se punea problema ca tu săomori pe altcineva ca i săpoţ tră i i. Aveam o grenadăîn mână
Fă . răîndoialăcăş soldatul englez avea i una. Am tras cuiul grenadei cu dinţ Ş ii. edeam
acolo ş numă i ram. Două zeci ş unu, două i zeci ş doi, două i zeci ş trei, două i zeci ş
patru... Grenada a i ş uierat prin aer spre soldatul englez. În calea sa, a trecut pe lângăa
lui
care ş uiera prin aer, în direcţ mea. El o aruncase în exact acelaş ia i moment. Dar nici
una nu a nimerit. Evident, am avut amândoi aceleaş i reacţ ş ne-am rostogolit din calea lor
la timp pentru a ne salva pielea. Eu ii i am fă un salt pânăla mitralierăş am tras câteva
rafale. Explodăo a cut i doua grenadă De data aceasta era gata sămănimerească În faţ
mea . . a izbucni un fulger viu. Mi-am simţ capul — bine acoperit cu casca de oţ it el —
plesnind, parcă din încheieturi. Un moment am simţ frica, iar apoi, , it aproape imediat, m-
a cuprins o furie nebună Pânăîn acea clipănu . resimţ eam o urăpersonalăcontra
inamicului. A-l ucide era o necesitate. Acum devenise o plă cere perversă Fă . răîndoială
nu aveam intenţ sămor , ia pe câmpurile mocirloase ale Franţ ei. Ne-am aruncat unul
asupra celuilalt, în luptăcorp la corp. Era o luptăcrâncenăpentru supravieţ uire, fă
răscrupule. Ne-am lovit cu paturile armelor, ne-am izbit unul pe celă cu bocancii noş grei,
ne-am zgâriat lalt tri ş ne-am tă cu baionetele. Englezul mi-a pus piedicăş am simţ o i iat i
it durere ca o împunsă turăascuţ . M-am nă ită pustit asupra lui cu o furie reînnoită Din
nefericire pentru el, i-a că casca. S-a ales cu o rană . zut adâncăîn frunte, mare cât un
pumn. Eram prea istovit ca sămai continui lupta. Deocamdatănici nu era nevoie, deoarece
omul ză cea la picioarele mele. L-am privit cu prudenţ, ă dorind să vă mort, săse sfârş -l d
eascăodată Puteam săpun eu capă . t luptei, dar, la fel de brusc cum măcuprinsese, setea
mea de sânge dispă Omul privea în sus spre mine cu ochii lipsiţ de expresie, cu ru. i
respiraţ gâfâită crispându-se dureros... Sângele îi acoperea faţ ia , a, scurgându-i-se din
colţ gurii. M-am simţ slab ş vulnerabil. Mădurea ul it i piciorul ş dacăvreunul din camarazii
lui m-ar fi gă acolo, nu mă i sit puteam aş tepta la milă M-am întors săplec, dar respiraţ
gâfâităa . ia omului pe care încercasem să omor măţ -l inea pe loc. Am îngenuncheat în
grabălângăel, i-am bandajat fruntea cât am putut mai bine, am scos bidonul meu de apă .
— Bea, spusei poruncitor. El continua sămăpriveascăfă răsăfacăvreo miş care pentru a
primi apa. Ce aş tepta prostul? Vroia să pun eu bidonul la gurăş sărisc să -i i -mi bage un
cuţ în coaste? I-am lă apa la-ndemânăş am fugit cât am it sat i putut să -mi scap pielea, la
adă post, de partea noastră în ciuda schijelor , care zburau în toate pă ile ş a grenadelor
ră cite. L-am gă pe Legionar rţ i tă sit ghemuit sub ră ş ele arzânde ale unui „Churchill", tră
mă iţ gând rafale rapide cu automatul lui. Nu prea departe l-am vă pe Micuţ cu faţ
iluminată zut ul a de flă ri, având figura aporape satanică Mi-am scos batista din buzunar
că . ş am legat-o strâns în jurul piciorului. i Deocamdată inamicul fusese respins. Aveam
un moment de respiro, , dar acesta putea săfie foarte scurt ş noi profitam cât mai mult de
el. Porta i înfuleca a cincea cutie de carne conservată Barcelona trecea din mânăîn ,
mânăo sticlăcu gin, Bă trânul se jucăîn dorul lelii cu un pachet de că i. rţ În spatele nostru,
Formigny era în flă ri. Bombardierele grele „Wellington" că erau în aer, deasupra Caen-
ului, ş flă rile se ridicau sus, spre cer. Sub i că noi, pă mântul tremura ş se zguduia
anticipând, parcă o catastrofă i , . Într-un jeep abandonat, Porta gă sise un gramofon vechi
ş câteva i plă Le-am pus săne cânte una dupăalta, îmbă i de sunetul muzicii ci. taţ
dupăzgomotele oribile, obiş nuite ale luptei, ş dupăce am ascultat-o pe i ultima le-am luat
din nou de la capă Eram la a treia rundăcând din t. penumbrăieş un grup de soldaţcare
veneau spre noi. Pă i i reau neînarmaţ i. Purtau un steag cu o cruce roş mare ş pe că tile
lor purtau aceeaş ie i ş i emblemă Micuţ ridicăarma, dar înainte ca el săpoatătrage, Bă . ul
trânul i-o zmuci din mână .
— Ce dracu' vrei săfaci? Micuţ se întoarse spre el indignat. ul — De ce se îngrijesc numai
de ră ii lor? Ai noş de ce nu sunt niţ tri ridicaţ i? — Cine trage în ă tia de la Crucea Roş
zise Bă ş ie, trânul, săaş tepte de la mine un glonţ direct între ochi. E clar? A urmat un
moment de liniş plinăde stinghereală apoi Porta te , izbucni în râs. — Tu ai greş ră it
zboiul, Bă trâne! Ar trebui săte înrolezi în Armata Salvă acolo ai ajunge general în doi
timpi ş trei miş ri! rii, i că Se întoarse ş scuipă dar Bă i , trânul dă dovadăde înţ du
elepciune ră mânând liniş Nimeni nu se mai încumetăsăridice arma. tit. Ultimul dintre ră i
fusese ridicat, ultimul dintre brancardieri trecuse niţ înapoi linia inamică Era liniş peste tot.
Ş apoi, deodată sus în tranş . te i , ee, un tână locotent dă un ţ t ascuţ ş că pe spate, în
noroi. Glonţ r du ipă it i zu ul unui machisard îş gă i sise ţ inta. Un alt glonţ veni ş uierând
în direcţ ia noastrăş în câteva momente lupta sângeroasăreîncepu. Trei mitraliere îş i i ră
irăreplica ş câţ din echipa de brancardieri că pă i iva zură Legionarul să . ri în picioare
înaintea noastrăş alergăînainte,strigând spre noi să urmă i -l m, aş cum fă a cuse de
atâtea ori în trecut, în stepele îngheţ ale Rusiei, pe ate povârniş urile de la Monte Cassino.
În îngrozitoarea ambuscadăcare urmă aproape întreaga echipăde , brancardieri ş ră ii pe
care îi culeseserăau fost fă i una cu pă l niţ cuţ mântul. Încăo dată pă , mântul se umplu
de cadavrele oamenilor din ambele pă i. rţ Era nevoie de o nouăechipăde brancardieri
pentru a ridica noii ră i. niţ Atac, contraatac. Moartea era cuvântul de ordine. Nu exista nici
o cruţ pentru Plutonul 91. are

CAPITOLUL DOI Porta se juca cu aparatul de radio întorcând butoanele într-o parte ş în i
alta, încercând săizoleze vocea sonorăa postului B.B.C., dintre bolboroselile ş pocnetele
ce se auzeau. i — Eş nebun, spuse Heide dezgustat. Te laş prins în joc ş dus la ti i i tă
ietor fă răsăclipeş De fapt, ce rost are? Nu poţcrede un cuvânt din ce ti... i spun ei, chiar
dacăîi prinzi. Porta fă un semn din mână cu . — Taci din gură pentru Dumnezeu! Asta e, i-
am prins. , Sunetele unui gong puternic, foarte deliberat ş ameninţtor. Apoi vocea i ă rece,
corectă a postului de radio B.B.C.: , „Ici Londres., ici Londres, B.B.C. pour Iu France..."
Fireş ceea ce nu înţ te, elegeam noi atunci era că practic, întreaga , miş care de rezistenţ
ăfrancezăasculta aceeaş emisiune. i „Ici Londres, ici Londres... Atenţ iune, atenţ iune.
Iatăcâteva mesaje personale: „Les sanglots longs des violons de l'autômne". Repet: „Les
sanglots longs des violons de l'autômne" (Suspinele lungi ale viorilor toamnei). Era primul
vers al unui poem, „La Chanson d'autômne" de Verlaine. Era mesajul aş teptat de
toatălumea de să mâni întregi. Locotenentul major ptă Meyer de la Cartierul General al
Armatei a XV-a, a că sarcinăera să rui recepţ ioneze toate emisiunile B.B.C, informăemoţ
ionat ş în mare grabăpe i guvernatorul militar al Franţ precum ş pe ş de comandament din
ei, i efii
Olanda-Belgia. A fost tratat cu dispreţ pe care pă că merită Ce să ul rea -l . spun, aş un
mesaj important! Pur ş simplu tră nealăfă a i ncă rănoimădespre toamnă Evident, tipul era
un cretin. Locotenentul major Meyer a ridicat din . umeri ş a continuat săasculte. i „Ici
Londres, ici Londres. Continuă sătransmitem mesaje personale: m „Les fleurs sont d'un
rouge sombre. Les fleurs sont d'un rouge sombre" (Florile sunt roş închis). u Era mesajul
pentru reţ eaua Rezistenţ din Normandia. ei „Hélène épouse Joe. Hélène épouse Joe."
(Elena se că toreş cu Joe)." să te Semnalul pentru întreaga regiune Caen. El a declanş o
întreagăserie at de atentate, de sabotaje, dintre care multe au reuş S-au pră it poduri, it.
buş linii de cale feratăau să în aer, legă rit turi telefonice au fost tă iate. La Cartierul
General al Armatei a XV-a era general acceptatăacum ideea că ceva, undeva, mergea
foarte prost. — Nu poţtu săînţ i elegi nimic din toate astea, Meyer? întreba neliniş tit
generalul von Salmuth. Meyer dă dea din umeri ş continua săasculte. i Timp de trei zile a
fost liniş dupăcare mesajele au reînceput cu tit, vigoarea ş inventivitatea reînnoită i . „Ici
Londres, ici Londres..." „Les dés sont jetés" (Zarurile sunt aruncate). Repet: „Les dés sont
jetés". Ca urmare, o mulţ de santinele ş ime i-au pierdut pe când nici nu se aş teptau viaţ
înjunghiate pe la spate ş aruncate în râuri sau mlaş a, i tini. „Jean pense à Rita." (Jean se
gândeş la Rita) „Jean pense à Rita." te Crainicul pronunţ cuvintele foarte rar ş cu grijă cu
pauze între ele. a i , Porta râdea încântat. — Ce de tâmpenii! Jean se gândeş la Rita cea
pierdută Nu cred că te ... tipul face asta. Ş la urma urmelor, cine dracu sunt ei? Cine sunt
aceş Jean i ti ş Rita? Pare un basm pentru copii. i — Este codificat, explicăHeide, care
pretindea întotdeauna căş totul. tie Am fost cândva radiofonist. Foloseau mesaje de astea
tot timpul. „Le dimanche les enfants s'impatient." (Duminica copii devin neră bdă tori) „Le
dimanche les efants s'impatient." Asta era adresat membrilor Rezistenţ care aş ei teptau
sosirea paraş tilor în Normandia. utiş „Ici Londres. Vom transmite noi mesaje peste o
oră ." ULTIMA ORĂ Înveleam morţ în giulgiu din pânzăgroasăînainte de a-i îngropa ş ii i
lângăfiecare puneam o cutie de bere goală în care bă , gam actele personale.Mai curând
sau mai târziu,probabil când ră zboiul se va termina, ne închipuiam căcineva se va ocupa
de niş cimitire corespunză te toare, cu morminte adevă rate, cu ş iruri dupăş iruri de mici
cruci albe ş când va i veni acel timp ş vor dezgropa morţ în descompunere din ş uri ş din i
ii anţ i porumbiş ar fi fost bine săse cunoascăidentitatea fiecă cadavru. te, rui Deci —
cutiile de bere ş actele. i Ni se pă o necesitate categorică pentru ambele pă i, săexiste rea
, rţ cimitire îngrijite, pline cu eroii că i. Altfel ce le-ar putea ară în viitor zuţ ta tinerilor
recurţpentru a-i impresiona? i — Iată bă i, aici sunt mormintele glorioş , ieţ ilor noş ostaş
că i tri i zuţ pentru patrie în ră zboiul trecut... Sub crucea de aici zace Paul Schultze, un
simplu soldat care, cu ambele picioare zdrobite de o grenadă a ră , mas totuş la post ş a ţ
i i inut piept inamicului. Acest simplu soldat a salvat un întreg regiment. A murit în braţ
comandantului să cu un cântec ele u,
patriotic pe buze. Erau atâtea cadavre de înmormântat, încât nu aveam suficiente cutii de
bere pentru toate. Dupăo dimineaţ ăde muncăgrea la să patul mormintelor ni s-a permis o
jumă tate de orăsămâncă după m, care am fost trimiş în misiune pentru dezamorsarea
minelor. i Asta era mult mai greu decât să parea de gropi. Viaţ oricui lucra la a
dezamorsarea minelor era considerată în genere, al dracului de scurtăş , i, fă răîndoială
deloc dulce. Minele erau magnetice ş potrivite astfel încât să , i explodeze la apropierea
celei mai mici ş nesemnificative bucăi de metal. i ţ De aceea, am renunţ la toate obiectele
metalice pe care le aveam cu noi, at scoţ ându-ne pânăş nasturii ş înlocuindu-i cu bucăele
de lemn. Nu ni se i i ţ dă duserăbocanci cu talpa de cauciuc, ş cei mai mulţ dintre noi
trebuia i i săne descurcă înfă urându-ne picioarele cu cârpe. Porta însă atât de m ş ,
priceput în inventarierea cadavrelor, avusese marele noroc săpunămâna pe o pereche de
bocanci americani veritabili, din cauciuc galben. Era imposibil săte bazezi pe dispozitivul
de detectare a minelor, deoarece reacţ iona nu numai la mine, ci ş la cele mai minuscule
particule i de metal, astfel încât, potrivit personalităii fiecă ţ ruia, ori înnebuneai de teama
permanentă ori deveneai apatic datorităobiş , nuinţ cu falsele ei semnale. Ş una ş alta
însemnau un permanent pericol. Pentru a avea cea i i mai micăş ansăde supravieţ uire
când ai de-a face cu minele, trebuie săfii mereu atent, săai nervi de oţ săacţ el, ionezi
întotdeauna cu cea mai mare precauţ ş săai mâini cât mai sigure. Locul care ţ se pare cel
mai lipsit ie i i de pericol poate ascunde cele mai mari primejdii. Fireş Rommel fusese iniţ
te, iatorul capcanei mortale cu aparenţ ă inofensivă ş al ridică la un atât de înalt grad de
perfecţ , i rii iune. Uş care se a deschide ş îţexplodeazăîn faţ, roaba care îţ bareazădrumul
astfel încât i i ă i trebuie săo ocoleş iar la primul pas pă ti, mântul se deschide ş te înghite;
i uş dulapului care ră a mâne deschisă iar când o închizi produce o , asemenea nebunie
încât sare în aer un întreg ş de clă ir diri. Apoi, este sârma aceea aproape invizibilă
ascunsădibaci sub un covor de frunze: cei , din fruntea ş irului calcăpe ea, ş o jumă i tate
de companie dispare într-o fracţ iune de secundă . Învăasem o mulţ de lucruri despre
mine, ş cu cât învăam mai ţ ime i ţ multe, cu atât ne plă ceau mai puţ Fă in. cusem cunoş
ăcu mina P.2s, tinţ conectatăîn releu, care declanş o reacţ de explozii în lanţ Ş cu acele a
ie . i mine care trebuiau distruse prin detonare. Ş cu acelea — probabil cele i mai
groaznice — care trebuie demontate bucatăcu bucatăpânăajungi la detonatorul fă din cea
mai finăsticlăposibilă Dacăîţdoreai moartea cut ... i ş în plus îţ era în fire să i petreci ore în
ş că i i -ţ ir utând o singurăpiesă dintr-un puzzle foarte complicat, totul era în ordine, putea
să i facă -ţ plă cere sălucrezi în astfel de condiţ Dar dacăerai cât de cât ca mine, ii.
transpirat de spaimăş complet neîndemânatic atunci, fă i rănici o îndoială , te potriveai ca
nuca-n perete. Înaintam încet, înş i, tatonând terenul pas cu pas, niciodatădestul iraţ de
liniş i, nici mă când ne aflam la coadăş deci ne puteam aş tiţ car i tepta să fim relativ
feriţde pericol. La fiecare zece minute ne schimbam capul de i coloană(ca ş bocancii de
cauciuc). Astfel, ne riscam viaţ doar câte unul, i a ş fiecare ş căperioada în care era supus
pericolului avea mă o i tia car limită Menţ . ineam tot timpul o distanţ ăde siguranţ ăîntre
noi ş fiecare i pă ea cu grijăpe urmele celui din faţ sa. Pentru câteva momente, totul ş a
mergea bine, inima îş mai potolea bă ile nebune, sudoarea se mai i tă liniş tea... ş
deodată cu un ş i , uierat care-ţ îngheţ sângele în vine, omul i a din fruntea coloanei fă cea
semne disperate cu mâinile ş ne oprea. i Detectorul de mine reacţ ionase din nou... Ne
oprim cu toţ Nefericitul aflat temporar în posesia bocancilor ii.
îndreaptădetectorul înainte, într-o parte, în spate. Indicălocul care provoacătot necazul, se
lasăpe vine, ş ind, lângăel, ş începe sărâcâie ovă i cu teamăpă mântul la suprafaţ. Trec
cinci minute. Cinci minute de ă sudoare ş teroare. Ş tot ce iese la ivealăeste o bucatăde ş
i i rapnel, o frânturăde obuz sau o ră ş ăde grenadă Mereu aceeaş poveste. Sau mă iţ . i
aproape mereu. Ne eliberă de tensiunile noastre interioare prin adevă m rate crize de
nervi ş înjură i turi la adresa prizonierului care a declarat căregiunea ar fi plinăde mine,
împotriva Serviciului de Informaţ care ră ii spândise ş tirea ş i era deci ră spunză pentru
faptul căne aflam acolo. Era clar că tor prizonierul minţ ş căServiciul de Informaţ era o
adună ise i ii turăde tâmpiţ i creduli. Pornim mai departe ceva mai repede, supă i ş bombă
raţ i nind. O explozie bruscăne ţ intuieş locului. Bietul om care se întâmplase săfie în te
frunte este aruncat cu putere spre cer, de unde cade pe pă mânt în mii de bucăi, de
nerecunoscut. Aş ţ adar, prizonierul nu minţ iar Serviciul de ise, Informaţ nu e plin de
tâmpiţcreduli, ci de tipi foarte inteligenţ care fac ii i i, o treabăexcelentă ajutându-ne
săsă ,... rim în aer. Poate este vorba despre o minăT, fabricatăspecial pentru distrugerea
tancurilor. Dacă aş -i a, atâta-ţtrebuie: greu să i închipui căcineva scapăcu viaţ i -ţ
ădupăexplozia unei mine T. Pe de altăparte, dacăeste o minăS, situaţ nu-i aş de ia a
cruntă mai poţscă pierzându-ţdoar picioarele. Ei, asta nu-i cea mai : i pa, i mare tragedie
în vremurile de ră zboi pe care le tră O să i punăo im. -ţ pereche de minunate picioare
artificiale ş dacănu se dovedeş căeş un i, te ti cretin irecuperabil, o săfii primit la un curs
de subofiţ Existăo mulţ eri. ime de ologi la astfel de cursuri în ziua de azi. Poate fi ş mai ră
Poţ săte i u. i înrolezi pentru treizeci ş ş de ani, săaş i sădevii „Feldwebel" după i ase tepţ
vreo cinspreze-ce-optsprezece, ş săte pensionezi la ş i aizeci ş cinci de ani i cu un venit
gras. De aceea, în general vorbind, când nu eram implicaţ efectiv în i detectare, priveam
problema minelor cu sentimente amestecate. Pe de o parte, puteai să i pierzi viaţ Pe de
altăparte, puteai să i pierzi numai -ţ a. -ţ picioarele cu avantajul enorm de a deveni invalid
ş a pă si linia frontului i ră pentru totdeauna. Dar, săfie clar: n-avea nici un rost să i pierzi
un -ţ singur picior sau un singur braţTrebuia săfie ambele, sau deloc. Erau . destui ş chiopi
pe front, iar ciungii erau atât de numeroş încât ajungeai i să consideri drept fiinţ umane
perfect normale ş bine adaptate. Maiorul -i e i Hinka, de pildă îş luase adio de la braţ drept
cu vreo doi ani în urmă ş , i ul , i de atunci a fost tot timpul în forul acţ iunii. Iată -măacum
pe mine, pentru un timp în postura de conducă de tor coloană purtând bocancii galbeni,
riscându-mi viaţ ş picioarele. Cu , a i nervii încordaţ pentru a sesiza orice semn de pericol,
m-am aplecat cu i precauţ ş am netezit un smoc de iarbădeasă O fi aici ceva... ceva ie i .
metalic? Chiar în spatele meu se opriserăPorta ş Legionarul. Simţ i eam apriga tentaţ
sămăîntorc ş s-o iau la goană Din nefericire, era ie i . imposibil. M-am aplecat încet ş mi-
am pus urechea la pă i mânt. Auzeam oare un tică sau era numai imaginaţ laş it, ia ului
din mine? Era oare o mină magnetică sau o minăcu acţ , iune întârziată Eram deja asudat
tot, dinţ ? ii îmi clă ă nţneau nervos ş genunchii îmi tremurau mai săse ciocnească i . Era,
într-adevă o mină cutădeocamdată dar nu mai puţ periculoar, .Tă , in să O cobrăar fi fost
mai puţ de temut. Cu vârfurile degetelor pipă . in iam conturul antenelor invizibile, calota
boltită plă a subţ de sticlăuş , cuţ ire or casabilă Era o minăT clasică . . — Acu-i acu'.
Controlează -te, învinge-ţ frica, dacăvrei sătră ti. i ieş Aminteş i tot ce te-au învăat...
Douădegete pe sub calotă două te-ţ ţ ,
ră suciri spre stânga... Dar încet, încet... Dacăspargi sticla, s-a zis cu tine, Sven, bă iatule!
Roagă la Dumnezeu sănu aibăvreun fir ascuns, sănu -te fie legatăde alte mine, cei care
pun capcanele astea ale morţ îş folosesc ii i toatăviclenia de care sunt în stare... Douără
suciri. Am fă cut-o ş pe-asta. i Acum, doi milimetri mai sus, trei ră suciri spre dreapta... Nu
se miş ! că Nenorocita nu se miş ! Ce dracu' vrea să că -nsemne asta? Un nou soi de
mină Una de care nici nu ne-au pomenit? Dumnezeule mare, fă ? -măsă scap de aici!
Ducă la dracu' tribunalele lor marţ ş acuzaţ lor de -se iale i iile laş itate! Vreau sătră iesc.
Cu puţ noroc, se sfârş te ră in eş zboiul pânămă condamnăei. Raţ iunea îmi
dicteazăsămăîntorc ş săo iau la goană Trupul meu i . însă într-un mod detaş ş parca fă ,
at i cându-mi în ciudă ră , mâne pe loc. Bun, am ră mas. Ei, acum ce fac? Săscot
blestemăia asta afarăînainte de ţ a o dezamorsa? De ce nu, când nu-i vorba decât săte
sinucizi? În tot acest timp când eu stau fă răsăfac nimic, blestemata de mină zace acolo,
disreţ uitoare, în pă mânt. Privind în sus, la mine, cu obră znicie. Bă tându-ş joc de mine.
Apoi, îmi vine o nouăidee, ş mai îngrozitoare: i i dacăe o mizerie de-aia cu efect întârziat?
Ţ inând în continuare calota cu dreapta, îmi vâr uş mâna stângăpe sub corpul minei. Încep
sătrag cu or dinţ smocurile de iarbăde pe ambele pă i. De ce n-or dresa niş ii rţ te
nenorocite de maimuţ săfacătreaba asta? Alea ar putea să i folosească e -ş ş mâinile ş
picioarele. Ş în plus, ar face ş o treabămai bună pentru că i i i i , n-ar trebui săse lupte tot
timpul cu spaima. De ce nu s-o fi gândit nimeni la asta mai de mult? Au folosit porumbei, ş
câini, ş cai, ş porci, de ce nu i i i ş maimuţ (În Polonia foloseam porci. Îi mânam peste
câmpurile minate i e? pentru ca săcureţ drumul. Necazul era căporcii
ajunseserăsăvaloreze e greutatea lor în aur, ş în cele din urmăs-a hotă căoamenii sunt
mai i rât ieftini). Cu o încetinealăchinuitoare, am tras mâna în sus. Era mai grea decât
prevă zusem, dar în sfârş era afară la vedere, în toatăgroză ei. it , via Oribil de urât obiect.
Tare i-aşmai fi dat un ş puternic, s-o vă zburând, ut d dar plă cerea asta trebuia
amânatăpânăcând aşfi reuş s-o dezamorsez. it I-am chemat ş pe ceilalţ Porta ş
Legionarul se târârăpânăla mine. l i. i Porta, deş nu fă i cuse o pregă specială era un
geniu în mecanică el se tire , , uităîntâi la minăş apoi îmi aruncăo privire dispreţ i uitoare:
— Tâmpit nenorocit ce eş Ai întors mizeria asta de minăexact pe ti! dos! Ă nu-i un fir franţ
sta uzesc normal, credeam căpânăş tu ai fi în stare i să i dai seama. -ţ Se întoarse ş fă
semn Micuţ i-i cu ului: — Adu-ne o cheie franceză ! Cheia apă Un timp, Porta studie mina.
ru. — În regulă întoarce-o din nou. , M-am supus, cu un aer umil. Legionarul îş ş i terse
palmele transpirate de turul pantalonilor. Porta ridicăcheia. — Bun, bă i! Capetele jos,
mâinile pe fund! ieţ Se aplecăspre mină fredonând ca pentru sine o frânturăde melodie ,
aleasăîntâmplă tor: Ce va fi cu noi, iubito? Vom fi fericiţsau triş i ti? Cum o vom sfârş
iubito? i, În lacrimi, sau optimiş ti? Ţ epeni ca niş beţ Legionarul ş cu mine stă te e, i team
ş priveam. Porta i-l ridicămâna cu nepă sare.
— Uite-o! rânji el spre noi. Inofensivăca un pui de gă . ină Se întoarse ş se împă i una că
ceilalţ ţ tre i, inând mina sub braţ pe o ca minge de rugby. Deodată o aruncăspre Gregor. ,
— Ia-o! încearcătu! Eu nu mădescurc cu ea! Gregor scoase un ţ t ascuţ de groazăş se
aruncăla pă ipă it i mânt. Porta se aplecăspre el, ridicând din sprâncene. — Ce-i,
mititelule? Te-ai speriat? — Imbecil nenorocit! îi spuse Gregor dându-i ş uturi la gioale lui
Porta. Tică prost ş nenorocit ce eş los i ti! — Terminaţodată spuse Bă i , trânul cu
oboseala în glas. N-am chef de joc ş distracţ Gândiţ i ie. i-vătotuş căam pierdut ş i ase
oameni pânăacum cu treaba asta. — Îmi plânge inima, spuse Porta. Hai, Sven, dă
gumarii. E rândul -mi meu săfiu erou. Îmi luăbocancii ş se îndreptăspre fruntea coloanei,
să i ocupe i -ş locul, dar nu fă decât câţ metri ş se opri, se aplecă examinălocul ş cu iva i ,
i ne fă semn Legionarului ş mie, care ne aflam în spatele lui. Ne-am uitat cu i unul la altul.
Ş tiam ce se întâmplase: Porta dă duse de o minăîn releu ş i avea nevoie de încăcineva
să ajute. Care dintre noi săfie? Avui o clipăde -l ezitare, ş atunci Legionarul ridicădin umeri
ş înaintă Va fi rândul meu i i . data viitoare, ş în clipa aceea, mi-aşfi dorit săfi fost eu cel
care s-a dus i de data asta, ca săscap. Porta ş Legionarul se târâră urmă i , rind firul.
Existase cândva o vreme când ei ar fi putut tă pur ş simplu nenorocitul de fir ş gata, dar de
ia i i atunci inamicul devenise mai deş tept.Acum înveleau firul în cupru. Dacăîl atingeai cu
ceva metalic, curentul trecea prin el ş detona mina. Ne i trebuise ceva timp
pânăsădescoperim acest nou truc. Inamicul avea grijă sănu lase instrucţ iunile de folosire
prin apropiere, iar noi pierdusem câţ oameni pânăsădescoperim secretul. iva Acest mic
cadou special fusese agăat într-un pom ş era conectat la ţ i trei grenade 10,5. Porta
strigăenervat peste umă r: — Vino încoace, pentru Dumnezeu! Doar nu ne ducem la
biserică ! Cu o dureroasăstrângere de inimă mi-am dat seama căeu trebuie să , măduc,
cu uneltele necesare; ca săscoatem nenorocitul de detonator. Nu era o treabăuş oară
Mulţ oameni buni avuseserăun sfârş ră pe când . i it u demontau detonatoare, ş în plus,
exista oricând riscul ca inamicul săne i, fi pregă încăo micăsurprizăpentru a ne arunca în
aer. tit Porta, pe jumă tate urcat în copac, ţ inea cele patru fire care veneau dinspre mină
M-am întins în faţ, strângând bine uneltele. Era o minăT. . ă Detonatorul nu era mai mare
decât un pachet de ţ ri, dar mie-mi era igă prea de-ajuns. Pe una din grenade, vreun
glumeţ scrisese mesajul: „Lua-v-ar dracu, Friţ blestemaţ Era semnat, simplu, Isaac.
Dacăte i i". gândeai, puteai săvezi punctul de vedere al necunoscutului Isaac. Nimeni cu
un astfel de nume nu avea vreun motiv special săne iubească . Prin cine ş ce minune, am
avut noroc. Ne-am descotorsit de mina tie antitanc ş de declanş i atorul ei disimulat, ş am
furat câteva clipe de i odihnădeş ne simţ i eam oarecum cu un picior în groapă Ne-am aş .
ezat pe jos, înghesuiţ în semicerc, ş am fumat — ceea ce, în condiţ date, era i, i iile strict
interzis. — Ş i ce? spuse Porta deodată Pun pariu cădacănea Adolf ar fi tiţ . obligat
săvinăca noi pe un câmp minat timp de o jumă tate de oră n-ar , mai fi aş al naibii de ţ oş
Ş poate nici n-ar mai ţ aş mult la a anţ ... i ine a nenorocitu' ă de ră sta zboi! Gândul ă sta,
spus aş de simplu, ne înveseli pe toţ Ş a i. edeam acolo ş i râdeam fă răgrilă pânăcând
ajunse la noi restul grupei, condus de ,
locotenentul Brandt, care ră spundea de întreaga operaţ iune. Brandt fusese cu noi încăde
la început. Dispă ruse din timp în timp, la cursuri de pregă tire, dar se întorsese de fiecare
datăla noi ş aveam tendinţ să i a -l consideră mai curând ca pe unul de-al nostru decât ca
pe un ofiţ m er, până -ntr-acolo încât îi spunem pe numele de botez ş îl tratam cu stilul i
nostru propriu de familiaritate obscenă Era un adevă ofiţ de front ş . rat er i unul dintre puţ
oameni care reuş inii eau săne impunăun anume respect — altfel acordat cu mare
greutate. — Tică loase mine, mormă el. Dacăo mai ţ mult tot aş o să i ine a, sfârş cu toţ
jucând arş la casa de nebuni. im ii ice, — O săvisă nenorocitele de mine, zise Porta, ş
când o săne-ntoarm i cem acasăş săne să m gră i-o pă dina de zarzavat. O săne trezim
încercând sădetonă ş cartofii, uitând unde, ne află m i m. Porta spunea totdeauna „când",
niciodată„dacă Cred căde fapt toţ ". i gândeam cam în aceiaş termeni, dar cei mai mulţ
dintre noi erau prea i, i superstiţ i pentru a o spune cu glas tare. Pe undeva, nu reuş
nicicum ioş eai să i imaginezi căîntr-o zi s-ar putea să i vinărândul săsfârş ti într-un -ţ -ţ eş
ş , lângăo cutie de bere coţ anţ inând actele tale personale. Te gândeai deseori la moarte,
te trecea o sudoare rece, dar în stră fundul inimii nu puteai crede cu seriozitate căasta ţs-
ar putea întâmpla ţ vreodată i ie . Destul de des, înaintea unui atac masiv, ajutam la pregă
tirea mormântului comun, îl că ptuş eam cu fân, înfigeam crucile mici de lemn. Niciodată
în , tot acest timp, nu-ţ imaginai propriul cadavru aruncat acolo, împreunăcu i ale altora,
deş Dumnezeu mi-e martor, moartea era o experienţ i, ăfoarte la-ndemână De câte ori pe
zi nu auzeai ş . uieratul ascuţ al unei grenade, it bufnitura ei în că dere, apoi explozia, apoi
ţ ipete de durere, ca să i dai -ţ seama căomul care se aflase lângătine cu o secundăîn
urmănu mai era... De câte ori, nu se întâmplase ca jumă tate din pluton săsarăîn aer, de
jur-împrejurul tă săzacănumai oameni morţsau muribunzi ş tu u i i singur săfi ră mas teafă
Ş r? tiai cănorocul nu poate dura o veş nicie ş i totuş instinctiv, simţ cănorocul tă era cu
siguranţ i, eai u ăinepuizabil. Porta iar mânca. De data aceasta era o cutie cu conserve de
ananas pe care o gă sise într-un jeep american abandonat. — Curios cum
niciodatăpânăacum nu am apreciat ananasul la justa lui valoare, spuse el meditativ.
Primul lucru pe care o să fac când s-o -l sfârş ră i zboiul o săfie sămăduc într-un
restaurant ş sămăîndop până i mi s-o face ră ş mi-o ieş pe urechi. u i i Acesta era, fireş
semnalul pentru una din distracţ noastre te, iile preferate: jocul de-a „când s-o sfârş ră i
zboiul...". De fiecare datăvorbeam despre asta cu o vigoare reînnoităş cumva, i, jocul nu-ş
pierdea niciodatăatracţ deş dintre noi toţHeide era i ia, i i singurul care ş sigur ce vroia
săfacăîn viaţ. Era deja subofiţ ş se tia ă er i hotă râse demult săfacăcerere pentru a fi
primit la cursurile de ofiţ În eri. acest scop, el îş consacra zilnic d parte din timp, indiferent
unde eram ş i i ce fă ceam, învăă a zece pagini din Manualul Campaniilor Militare. Ne ţrii
bă team joc de el fă rămilă deş eram probabil puţ invidioş pe hotă , i in i rârea; lui încă ţ
păânatăde a reuş Toţş i. i tiam, dar nimeni nu ar fi recunoscut, că am fost ostaş pentru
prea multăvreme pentru a ne mai putea întoarce la i viaţ civilă obiş a , nuită Bă . trânul
zicea cănumai fermierii îş pot relua în i mod fericit activitatea dinainte de ră zboi ş
probabil, avea dreptate. Pentru i, mine fermierii erau, oricum, o rasăaparte. Arată numai
un câmp de -le cartofi, sau un ş de meri, ş ai toate ş ir i ansele să vezi ieş -i indu-ş din
minţ i i. Mulţfermieri au dezertat din cauza unui mă în floare. Aporoape toţ erau i r i prinş
două i -trei zile mai târziu ş că i în faţ curţ marţ unde i raţ a ii iale bolboroseau
înfriguraţvrute ş nevrute despre porci sau pruni. Din i i
nefericire, nici o curte marţ , din câte am cunoscut, nu putea să ială înţ eleagăş ocul pe
care îl tră aceş oameni puş faţ iau ti i ăîn faţ ăcu o pă rticicădin adevă rata natura vie, iar
rezultatul era, inevitabil, plutonul de execuţ ie. Trecuserăzece ore de când pornisem
săcroim drum prin câmpul de mine. Zece ore de tensiune, zece ore de mers, într-adevă
pe calea morţ r, ii, zece ore fă răîntreruperi, că ce înseamnăo pauzăde două ci zeci de
minute ici ş colo, când ş cătreaba nu-i fă i tii cutănici pe jumă tate? Dar, în cele din urmă
ne-am apropiat de sfârş Tocmai fixasem , it. indicatorul alb de trecere fă răpericole a
tancurilor ş ne puteam destinde. i Eram pe punctul de a înfige ultimul par, când cu coada
ochiului am vă zut ceva. M-am oprit ş m-am uitat în sus. Ceilalţstă i i teau înţ epeniţca niş i
te statui, cu gurile că scate ş cu ochii holbaţ Toţse uitau spre locotenentul i i. i Brandt. Se
afla ceva mai departe de grupul principal, cu picioarele imobilizate, cu braţ puţ depă ele in
rtate de corp... De spaimă am simţ cum , it mi se face pielea de gă inăpe mâini ş pe
picioare. Ş i tiam foarte bine ce însemna poziţ aceea stranie: Klaus se afla direct pe mină
Cea mai mică ia . miş care ş ea va exploda. Puteam săvă firele care porneau de la ea.
Klaus i d ş probabil la fel de sigur ca ş noi ceilalţcăîi venise ceasul. Cei aflaţ tia i i i mai
aproape de el au început săse retragă pas cu pas, mergând , de-a-ndă ratelea. Ş ei erau
în mare pericol. Era evident, din poziţ firelor, i ia căera legatăde altele. Unul singur
manifestădorinţ săse repeadă a înainte, într-o încercare eroică dar, fă , răîndoială
sinucigaş , de a veni în , ă ajutorul locotenentului ş acesta a fost Micuţ L-am reţ i ul. inut
prin forţ i a ăş fost nevoie de trei dintre noi pentru ca s-o putem face. Abia reuş isem să -l
liniş tim, când pe Barcelona îl apucăo crizăde nebunie ş începu săse i târascăîncet spre
Klaus, care continua săstea imobilizat în capcana morţ ii. — Prinde-l pe tâmpitu' ă de
nebun, strigăPorta. la Faţ locotenentului era oribilă ca de plumb. Era unul dintre cei mai a ,
curajoş oameni pe care îi cunoş i team, dar chiar ş cei mai bravi oameni au i dreptul la o
oarecare îngă duinţ ăcând se aflăpe o minăamorsată Noi . pregă team o seringăcu
morfină scoteam bandaje ş faş Dacă printr-un , i e. , miracol, supravieţ uia, ar fi avut
nevoie de toate bandajele de care dispuneam. Legionarul îş scoase revolverul. Intenţ lui
era clară orice i ia : s-ar fi întâmplat, Klaus nu trebuia săsufere mai mult decât era
necesar. Consideraţ crimă dacăvreţ dar el fusese împreunăcu noi timp de ş i-o , i, ase ani,
luptfnd umă la umă cu oamenii de sub comanda lui în unele dintre r r cele mai grele
momente ale ră zboiului. Când cunoş iubeş ş respecţ pe ti, ti i i cineva aş cum îl cunoaş a
tem, îl iubim ş îl respectă pe Klaus, nu te mai i m intereseazăprea mult ce va gândi restul
lumii, ci vei merge mai departe, fă când ceea ce trebuia fă cut. Săfii prins în acest mod de
o minărelativ simplă expus privirilor , tuturor, era una din ironiile ră zboiului atât de greu de
suportat. Ş totuş i i, cred căera aproape inevitabil ca ceva asemă tor săse întâmple. După
nă zece ore de muncăîncordatăîn mijlocul unui câmp de mine, nu este foarte surprinză
dacăatenţ te pă seş pentru o clipăsau două Din tor ia ră te . nefericire, absenţ atenţ — fie
ş pentru o fracţ a iei i iune de secundă— este prea adesea fatalăîn asemenea circumstanţ
e. DeodatăPorta îi strigălui Klaus: — Să Este singura ta ş ri! ansă ! Klaus ezită— ş cine l-
ar putea acuza! Una e săspui căe unica ş i ansă ş cu totul altceva săai curajul să i încerci
norocul. i -ţ Între timp, noi aş teptam. Ş moartea ş ea, la fel de ră toare, o i i bdă pradăcare
era foarte sigură .
Dupăun timp — zece minute? O jumă tate de oră Zile, să mâni, ? ptă luni? Pă o veş rea
nicie — Klaus a ridicat mâna spre noi în semn de adio, ş îndoit genunchii pregă i-a tindu-
se pentru unica sa ş ansă ... Mi-am acoperit urechile cu mâinile. Klaus a ră mas în poziţ
aceea ca ia un alergă în aş tor teptarea pistolului de start. Cred cătoţi-am împă ş i rtă i
agonia ultimelor lui gânduri. Atâta timp cât ră mânea pe loc era un om viu; în momentul în
care se miş el devenea, probabil, un om mort. Îş înfipse ca, i vârfurile degetelor în pă mânt
pregă tidu-se pentru momentul când trebuia să i încerce norocul. Apoi, deodată se
îndreptădin nou. -ş , — Aruncaţ i-mi mantalele de luptă ! Zece mantale furăaruncate
imediat spre el. Numai trei au ajuns la el. Micuţ se repezi din nou, dar Porta îi trase pe loc
o casma ş îl trânti la ul i pă mânt. — Să mulţ -i umeş din partea mea, spuse Klaus cu
gravitate. ti Îş înfă urăcele trei mantale în jurul corpului protejându-ş i ş i abdomenul ş
pieptul cum putea mai bine. Apoi ridicădin nou mâna în i semn de salut. — Să Pentru
numele lui Dumnezeu, să ri! ri! M-am auzit imediat ş pe mine ş i optind comanda dar
sunetul se înecă în dangă brusc înlă uit al clopotelor din întreaga ţ tul nţ ara. Clopotele
anunţ eliberarea Franţ Vântul ne aduse dangatul victorios care striga au ei. căFranţ este
liberă Oamenii uitaserăororile ră a . zboiului, iadul debarcă rii din Normandia, clă dirile
ruinate ş câmpurile devastate. Ş i tiau numai că erau din nou liberi. Pe stră soldaţ
americani dansau cu fetele franceze. zi ii „Vive la France! Mort aux Allemands!"
Locotenentul Brandt îş încordămuş i chii ş să Iar o explozie care ne i ri. sparse timpanele
acoperi dangă clopotelor. O limba de foc... Am să tul rit înainte. Ambele picioare îi
fuseserăretezate Unul ză cea în apropiere, lângă el, celă Dumnezeu ş unde era. Întregul
corp îi era acoperit de arsuri, lalt tie dar era conţ ient încă . Bă trânul îi fă imediat injecţ cu
morfină Porta ş cu mine îi cu ia . i legară bandajele în jurul cioturilor picioarelor. Uniforma
îi atârna în m zdrenţ se simţ miros de carne friptă Klaus strânse din dinţ cât putu, e: ea . i
dar curând durerea începu săîl ră punăş ţ i ipetele lui de durere izbucniră ş se împletirăcu
dangă vesel al clopotelor. i tul — Mai faceţ morfină strigăMicuţ care îş venise în fire după
i-i ! ul i lovitura de cazma a lui Porta. — Nu mai avem, spuse Bă trânul încet. Micuţ se
întoarse spre el. ul — Ce dracu vrei săzici, cănu mai avem? — Ce am zis, spuse Bă trânul
aruncând seringa cu un gest de dezgust. Nu mai avem morfină . Ce mai putem face? Nu
prea mult. Numai sa ne aş ezam lângă locotenent ş săîmpă im agonia cu el. Cineva îi
puse o ţ i rţ igara între buzele care se învineţ iserădeja. — O să i fie bine... -ţ — O
perioadăsimpaticăla spital... — O săfie în regulăcând o săte ducem la bază ... — Auzi
clopotele? E sfârş ră itul zboiului! Sfârsitul ră zboiului ş curând sfârş ul vieţ însă i pentru
locotei iţ ii ş nentul nostru. Muri peste câteva secunde ş noi porniram înapoi prin i câmpul
de mine, printre indicatoarele albe pe care el ne ajutase săle instală purtându-l pe umeri, o
procesiune mortuarăavând ca m, acompaniament clopotele triumfă toare. Micuţ mergea în
frunte. Porta ul încheia procesiunea cântând din fluierul sau o melodie melancolică Era .
"Că toria lebedelor să lă lbatice", una dintre melodiile care lui Klaus îi plă ceau cel mai
mult.

CAPITOLUL TREI Rusul, locotenentul Koranin din Batalionul estic 439, împreunăcu
compania sa de tă tari, fă o descoperire uimitoare: într-un avion de desant cu american,
lângătrei ofiţ morţ ză eri i, cea o casetăcu documente. Koranin puse imediat mâna pe
caseta cu documente ş alergăcu ea la comandantul i companiei sale, care cu aceeaş iuţ i
ealăhotă căeste o problemăde rî competenţ generalului Marcks, comandantul Armatei a
84-a. În consecinţ, a ă cei doi au plecat împreunăcu preţ ioasa casetăcu documente.
Generalul îş dă imediat seama de valoarea descoperirii lui Koranin i du ş nu pierdu nici o
clipă transmiţ i , ând imediat vestea Armatei a opta. Spre surprinderea ş indigantea lui
însă la Armata a Opta i s-a râs în nas ş i s-a i , i comunicat graţ căceea ce spune el este
un nonsens. Un timp, generalul ios Marcks fu prea înmă rmurit de furie pentru a mai face
altceva decât săstea ş săfumeze, în timp ce ajutorul să de câmp ş i u edea plin de tact de-
o parte ş i citea pentru sine conţ inutul nenorocitei de casete du documente. Ambii erau
convinş căactele sunt autentice. i — Nu cumva credeţcăServiciul Secret... i Generalul aş
credea. Serviciul Secret trebuie informat imediat. Nu a încape îndoialăcădocumentele sunt
de cea mai mare importanţ. Urmă ă torul pas a fost să contacteze pe feldmareş -l alul von
Rundstedt ş să spunăcă i -i el, generalul Marcks, deţ inea planuri strict secrete ale aliaţ
referitoare la ilor invazia din Normandia. Planurile demonstrau clar adevă asupra ceea ce
rul pânăacum era considerat o chestiune de purăconjunctură recentele : debarcă erau
numai preludiul invaziei totale pe care toatălumea o anticipa ri în ultimii patru ani. —
Prostii! zbierăvon Rundstedt ş trânti telefonul. i Ră mase neclintit în convingerea lui.
Planurile erau falsuri. O capcană pusăla cale intenţ ionat. Au fost plantate acolo pentru a
prinde în mreje exact niş creduli proş ca generalul Marcks. Dacăe sä judecă înseş te ti m,
i debarcă au fost efectuate cu intenţ de a induce în eroare. Von rile ia Rundstedt avea
propriile sale idei asupra acestui subiect. Fireş căAliaţ te ii plă nuiau o debarcare, orice
idiot ş asta, dar debarcarea din Normandia tia nu era preludiul ei. Ba fusese conceputăca
o foarte complicatădiversiune. — Luaţ generalului Marcks comanda! ordonăvon Rundstedt
iritat. i-i Omul ă e un idiot. Visează ş nu are dreptul săaibăcomanda unei sta , i armate.
Descotorosiţ i-văde el. PE MUNTELE GOLGOTA Era noapte. Ne deplasam pe trei
coloane spre cota 112. O ceaţ ădeasă , venind dinspre Marea Nordului plutea în aer, ş îş
fă i i cea drum sub hainele noastre, sub pielea noastră cobora în piepturile noastre ş ne pă
, i trundea pânăla oase. Noi mă ă rş luiam undeva, spre coada uneia dintre coloane.
Avangarda dispă ruse de mult în ceaţ. Trecuse o vreme de când îi vă ă zusem ultima
datăş luam drept de la sine înţ i eleasă pe încredere, prezenţ lor , a permanentăîn fruntea
coloanei. De data asta, Porta nu vorbea despre mâncare. Se ancorase în cel de-al doilea
subiect preferat de conversaţ ş înş una din interminabiie i ira
lele lui poveş despre prostituate. Bă ti trânul încheia coloana mergând apatic, cu capul
între umeri, cu nelipsita-i pipăînfiptăîn colţ gurii ş ul i casca atârnându-i de armă
Întotdeauna îi spusesem Bă . trânul. Chiar de la început. De fapt, el era feldwebel Willy
Beier, conducă torul plutonului nostru. Ilustra foarte puţ ideea armatei despre ostaş perfect
strivind in ul drumul cu o pereche de bocanci cu câteva numere mai mari decât mă sura
lui, având uniforma ponosităş barba nerasăde o să mână dar era cel i ptă , mai bun
conducă de pluton pe care l-am cunoscut vreodată tor . Am cotit, pă sind ş ră oseaua, ş
mergeam acum prin ceea ce, în urmă i cu câteva zile, era o întinsăş minunatăpă i dure.
Copacii erau însăacum doborâţ pă i, mântul ră scolit de trecerea ş enilelor de tancuri; tot
felul de resturi arse, jeepuri abandonate, camioane ră sturnate ză ceau, unele lângă
altele, pe tot terenul. Nici gră mezile de cadavre umane nu erau mai rare. — Isuse, au
avut niţ icătreabăă tia, mormă Micuţ pă ş i ul, rând pentru prima oarăîn viaţ ăaproape
impresionat. Porta fă o binevenităpauzăîn povestirea sa despre dame ş cu i prostituţ ie. —
Obuze grele, spuse el. — E un tip nou de mortier, îl contrazise Heide care era întoteauna
la curent cu ultimele informaţ Se evaporăpe uniformăş te ard. ii. i — Nostim, nostim! spuse
Porta aplaudând. Abia aş tept săîncerc una! Într-adevă cadavre carbonizate erau la tot
pasul. Ş mai erau ş alte r, i i priveliş cutremură ti toare. Proptit de trunchiul unui copac, era
un corp fă ră picioare. Picioare ş mâini erau împră tiate peste tot. Micuţ dă peste i ş ul du
un cap retezat, acoperit încăde cascăş îi dă un ş puternic de se i du ut rostogoli ca o
minge de fotbal. Legionarul, care de obicei nu era cea mai impresionabilăpersoană îş
puse mâna la gurăş îş întoarse privirea. , i i i — Sunt câteva lucruri, care pur ş simplu îmi
întorc stomacul pe dos, i ne spuse el. Ş vederea capetelor de oameni ţ ind aş singure, se i
opă a, întâmplăsăfacăparte din aceastăcategorie. — E ca într-un abator aici,
remarcăGregor într-una din rarele sale dovezi de imaginaţ Peste tot atârnăhă de carne. ie.
lci — Mai curând ca în bucă ria iadului, dacăvreţ pă tă i rerea mea, spuse Porta. Pun pariu
căaici e suficientăcarne friptăsăhră neascăjumă tate din Armata germanăo să
mânăîntreagă ptă . — Mai tă i din gurile alea scârboase! izbucni Bă ceţ trânul deodată .
Ne cufundară într-o liniş jenantă Porta tocmai începuse să m te . întrebe dacăne-a spus-o
vreodată„pe aia despre...", când pă mântul se zgudui ş dudui sub picioarele noastre ş se
auzi zgomotul asurzitor al unei i i explozii. Instinctiv, am că în genunchi toţca unul. zut i —
Aruncaţ chiş i toacele! Împră tiaţ ! ş i-vă Ne-am împră tiat în grabă O trombăde flă ri ţ ni
stră ş . că âş lucitoare spre cer, peste capetele noastre. Probabil căvenea dinspre bateriile
Dora, baterii de rachete cu două sprezece ţ evi. În ş indian, aplecaţde la mijloc, ne-am
furiş la adă ir i at postul unuia dintre zidurile de piatrăcare abundau în aceastăparte a ţrii.
Inamicul ne ă fă cea viaţ mai grea decât era absolut necesar, schimbându-ş poziţ a i iile
dupăfiecare nouăsalvă muncind din greu să i mute tunurile în locuri , -ş noi pentru a trage
asupra noastrădin cine ş ce punct neaş tie teptat. — Miş i-văodată n-auziţ ş caţ , i?
uierăBă trânul. Se apropie tot mai mult. Acuş i-acuş ne cad în cârcă i . Remarca era
absolut justificată chiar în spatele nostru se ridica un : nor de fum dens, stră tut din când
în când de flă ri purpurii. Judecând bă că dupăurletele ş ţ i ipetele înfioră toare care ne
ajungeau la urechi de dincolo de nor, se pă cămulţ nefericiţ o păiseră rea i i ţ .
Ne strecurară pe lângăzid. Protecţ pe care ne-o oferea acesta era m ia mai mult
psihologicădecât reală dar din fericire nimeni nu stă săse , tea gândeascăatunci la asta.
Un locotentent de artilerie, observator din linia întâi, să deodatădintr-o gaurăde obuz ş ne
întâmpinămânios. Era plin ri i de noroi ş de sânge ş avea o ranăproaspă i i tăîn frunte. —
Ce dracu se întâmplăaici? întrebăe. Cine ră spunde de adună tura asta de cretini?
Locotenentul major Löwe, care îl înlocuia pe fostul nostru locotenent, Brandt, tremura de
enervare: — Cui îi zici tu adună turăde cretini? Locotenetul îş ridicăbraţ spre cer, într-un
gest de disperare. i elel — Nenoricitei dumitale de companii, fireş Nu puteţsăplecaţ te! i i
dracului de-aici? Atrageţ focul inamicului spre noi! i Ghemuiţ în spatele zidului de piatră
noi urmă discuţ cu i , rea ia interesul nostru obiş nuit pentru astfel de ocazii. — Vrea un ş
zdravă în fund, declarăPorta cu voce tare. Ce-ş ut n i închipuie căfacem aicea? Căne jucă
de-a baba oarba? m Bateria de rachete era aş ezatăpe poziţ la câteva sute de metri ie,
distanţ, pe cealaltăparte a drumului. Proiectilele veneau mereu, dese ş ă i rapide, iar
umbrela de foc lumina aerul ceţ pe distanţ de kilometri. os e Noi continuam săstă la adă m
postul iluzoriu al zidului, gră madă , înghesuiţ unul într-altul, Flă rile nu mai erau acum aş
departe. Îş i că a i adunau forţ ş fă ele i, răîndoială vor nă li ş ne vor înghiţ Locotenentul ,
vă i i. Löwe dă ordin săpornim în ş indian, subliniind căvrea săplecă du ir m într-adevă
unul câte unul ş sănu se producăagitaţ ş indisciplină r i ie i pentru ocuparea locurilor din
frunte. Am pornit disciplinaţ Ne depă i. rtasem foarte puţ când, uitându-ma in înapoi, am
vă o avalanş zut ăde flă ri rostogolindu-se de-a curmeziş că ul drumului ş lovindu-se de
baza zidului care fusese adă i postul nostru. Pentru o clipăconturul unui om se profila pe
lumina orbitoare, apoi îş i ridicăîncet mâinile ş că înapoi, în flă ri. Era arogantul locotenent
de i zu că artilerie. Dacăn-ar fi pierdut atâta timp pentru a încerca să punăla -l punct pe
locotenentul Löwe, poate căar mai fi viu. Dar, asta-i viaţ cum a, îmi reaminti vesel Porta.
Mi-am amintit de altăocazie când, din purăîntâmplare, lucrurile au ieş bine pentru noi ş
prost pentru alţ iar Porta a fă aceeaş remarcă it i ii, cut i . Grupul nostru se adă postea
într-o pă dure în compania unor oameni dintr-un corp de tehnicieni. Ploua cu gă leata ş
dupăpuţ timp eram la fel i in de uzi ca ş când am fi stat sub cerul liber. Micuţ ca de obicei,
se i ul, plictisise sănu facănimic. — Mi-ajunge! declarăel. N-am putea săplecă mai
departe? m Ş aş a trebuit săplecă Înainte de a ne fi depă i a, m. rtat cu 50 de metri se auzi
o explozie asurzitoare ş atât copacii cât ş tehnicienii au să în i i rit aer în mici fă râme. Iar
altădată îmi amintesc, ne instalasem într-o casăpă sităîntr-un , ră sat — am uitat unde
eram — ş el juca o partidăde că i cu un grup de i rţ bă i de la aruncă ieţ toarele anititanc.
Numai purul noroc a fă ca ochii lui cut Porta sără ceascătocmai în colţ aceia de
camerăunde se puteau vedea tă ul douăsârme pe lângăplită . — Staţaş spuse el. Ce-i
acolo? i a, Fiind suspicioş atât prin naturăcât ş prin experienţ, noi am pus jos i i ă că ile ş
am început săurmă rţ i rim sârmele. Bă ii de la aruncă ieţ toarele antitanc au ră mas la
locurile lor înjurându-ne căam întrerupt jocul. Câteva secunde mai târziu noi urmă sârmele
dupăce ieş rea isem pe uş a din spate ş înainte de a ajunge la capă lor casa să în aer,
cuprinsăde i tul ri
flă ri. că Dar, asta-i viaţ a. În cele din urmăam ajuns la cota 112 ş am preluat-o în ordine
de la i compania pe care ni se ordonase s-o eliberă Erau SS-iş din Divizia a m. ti 12-a
Panzergrenadieren, din diviziile Hitler Jugend. Nici unul dintre ei, cu excepţ ofiţ ia erilor, nu
avea mai mult de 17 ani, dar în ultimele trei zile aceş bă i liniş i, ţ ti ieţ tiţ epeni, îmbă
trâniseră deveniserăadulţ cu feţ , i ele bră zdate, cu capul vârât între umeri, cu ochii ficş ş
adânciţîn orbite. Mai i i i mult de jumă tate din compania lor că zuse în luptă . La sosirea
noastră ei ş , i-au împachetat fă răun cuvânt efectele ş au i ră mas în picioare, asteptând
semnalul de plecare. Predaserăpânăş i situaţ cartuş ia elor folosite. Erau un model de
perfecţ iune ş asta era cea i mai tristăpriveliş din lume. Ne uitam la ei cum plecau ş dă te i
deam din cap a uimire. Numai Heide era impresionat favorabil. — Aş o disciplinăv-ar
trebui! spune el cu admiraţ Ce mai soldaţ a ie. i sunt bă ii ă tia! Vedeţ ei îş merităofiţ pe
care îi au... Aţ vă ieţ ş i, i erii i zut? Toţ i aveau Crucea de Fier Clasa I-a, fiecare om...
Doamne, ce n-aşda săfiu comandant de pluton la bă ii ă tia! ieţ ş — Să i fie de bine, spuse
Porta laconic. Este absolut sinistru, dacă -ţ vreţsă i -mi ş i pă tiţ rerea. — La dracu, cu
nenorociţ ă tia de eroi, adă ii ş ugăMicuţ pentru ul echilibru. Ră sesem în picioare uitându-
ne lung cum coloana se îndepă ş mă rta i cum aceş adevă i bă ti raţ trâni, înş i doi câte
doi, dispă iraţ reau din câmpul nostru vizual, dincolo de vârful dealului. Uniformele le erau
imaculate, ţ inuta milită rească echipamentul stră , lucea ş scânteia prin ceaţ i ă— toate
astea dupătrei zile de lupte grele! Pentru noi toţ cu excepţ lui Heide, i, ia priveliş era
aproape insuportabil de patetică Pentru Heide ea pă tea . rea perfecţ iunea însă i. Ochii îi
stră ş luceau ş pă incapabil săpriceapăcum i rea de noi, ceilalţ simţ altfel. i, im — Du-te
dupăei, dacăasta vrei, mormă Porta. Cine dracu' te opreş i te, aţ ă de ră âţtor zboi
nenorocit ce eş ti! Heide a ră mas indiferent la cuvintele lui Porta. Dupătoate probabilităile
nici mă nu le auzise. Era pierdut în propriile visuri intime ţ car despre glorie. În imaginaţ sa
el se visa deja ofiţ într-un regiment ia er tră znet. I-am vă mâna ridicându-se spre piept, fă
zut răîndoialăcă utând Crucea de Cavaler care într-o zi va trebui săîi
împodobeascătunica. Micuţ dă din cap a dezgust. Rupse în grabădouăcrenguţ ş le legă ul
du e i împreunăîn formăde cruce. — Na! Vezi dacăîţ e bunăca mă i rime! Heide îl privi cu
ochii goi ş adresăun zâmbet mai curând frumos, i-i deş absolut gol. Micuţ se întoarse ş
trase un scuipat. i ul i Începu săplouă iar pică , turile reci ră iau dezolant pe că tile noastre
pă ş ş ni se scurgeau pe spate în jos. Ce climănenorocităera în partea asta a i ţrii! Ceaţ,
ploaie, vânt, noroi — noroi în special. ă ă Nu te puteai miş fă ca răsăte înnă moleş Era un
fel de clei gros, lipiti. cios ş roş care se agăa cu încă ţ i u, ţ păânare de uniformăş de
echipament i ş care lă o patăroş i sa iaticăpe orice. Puţ înainte de că in derea serii
inamicul atacă Ei nu ş . tiau cătrupele S S care apă raserăpoziţ în ultimele trei zile
fuseserăretrase ş noi nu-i ia i lă sară săse apropie suficient pentru a-ş da seama de
schimbare. Noi m i aveam propria noastrădisciplinăîndârjităcând ne aflam în bă taia
focului, disciplinăînvăatăîn condiţ amare, pe frontul rusesc. ţ ii Inamicul pă săfie
reprezentat aici mai ales printr-un regiment rea canadian. Îi uram în mod special pe
canadieni ş metodele lor sadice. i
Auzisem căei obiş nuiau sălege prizonierii cu sârmăghimpatăş să atace i -i cu tancurile ş ş
i tiam sigur cădacăam fi că în mâinile lor, lucrul cel mai zut bun la care puteam spera era
un glonte în ceafă . Dupăun timp, canadienilor li s-au ală turat Highlander-ii, iar scoţ ienilor
nu le purtam vreo ranchiunăspecială Ba am mers pânăacolo încât . am salvat trei ră i de-
ai lor care se încurcaserăîn sârma ghimpatăa niţ tranş eelor noastre. Bă ii nenorociţ erau
îngroziţş evident sub impresia ieţ i i i căîi vom împuş la prima vedere. Dumnezeu ş de
unde aveau o asemeca tie nea informaţ Propaganda, presupun. Zvonuri ră ie. spândite de
ziariş cu ti limba ascuţ ităcare, dac-ar fi dupămine, ar merita săfie mă celă i pe loc riţ fă
rănici o problemă . Ne-am petrecut întreaga zi sub foc continuu. Britanicii lansau un atac
aerian asupra Caenului, iar cerul era plin de bombardiere ş obuze ş alte i i proiectile zbură
toare. — Sper, pentru Dumnezeu, cănu se gândesc săne trimităîncolo, mormă Porta dând
din cap în direcţ Caenului. Ţ i ia ineţ minte cum a fost la i Kiev, cu ruş la numai doi paş în
spatele nostru tot timpul? Ce dracu! Nu ii i pot săsufă lupta în oraş r e. — Dar despre
Roma, ce zici? îl provocă 'Micuţ Te-ai distrat al dracuul. lui de bine la Roma, dacă -mi
amintesc eu bine. Ca prin minune ai scă pat sănu ajungi cardinal. — Ei, Roma a fost
altceva, zise Porta. O mitralierăinamicăîmproş căterenul din faţ noastrăcu o ploaie de a
gloanţ Casca lui Barcelona îi zburădin cap ş se rostogoli pânăla capă e. i tul tranş El ţ eei.
ipăş se aplecăsăş ridice. i i-o — Adună turăde scoţ ieni nenorociţ Hai, veniţ încoace ş
văară eu i! i i t vouă ! O bruscăacalmie în furia mă celului. Întinseră repede mantalele ş m i
ne aş ezară la capă tranş m tul eei, la un joc de că i. Ochii mici ş stră rţ i lucitori ai lui Porta
fulgerau pe sub sprâncenele stufoase iscodind într-o parte ş în alta în încercarea de a
vedea ce că i au ceilalţ în mână Heide, i rţ i . mereu bă nuitor, îş ţ i inea că ile la piept ş tră
rţ i gea din când în când cu ochiul la ele. Era, probabil, o precauţ înţ ie eleaptă se ş
căPorta triş , tia a întotdeauna ş căochii lui erau adevă i rate raze X. Din expresia de pe
faţ a lui Gregor, mi-am dat seama căse gândea la o ş mecherie cu cel puţ in toate cinci că
ile. M-am întors sămăuit la Micuţ dar acesta era rţ ul, departe, întins pe spate, cu
picioarele lui urât mirositoare sprijinite pe geanta unei mă ti de gaze, scobindu-ş dinţ cu
limba. Doamne, cum îi ş i ii mai miroseau picioarele! Trebuie săfi fost să mâni de când nu
mai ptă vă zuserăapa, ş numai Dumnezeu ş când au venit în contact cu i tie să punul
ultima oară . Barcelona aruncăo privire la că ile din mânăş declarăpe un ton rţ i dezgustat:
— Hombre! Eu am terminat-o cu voi! Ş îş aruncăpe jos toate că ile. În ultimul timp,
Barcelona devenise i i rţ mai spaniol decât oricând. Veş visa la anii petrecuţ în Spania,
luptând nic i în Ră zboiul Civil. Pă stra chiar o portocalăuscatăîn buzunar, ca amintire. —
E chiar din Valencia, obiş nuia săne spunăel cu dragoste în glas. Legionarul îş luăcă ile ş
le privi fă i rţ i răemoţ N-aveai ce înţ ie. elege dacăfi studiai figura. Anii petrecuţ în
Legiunea Stră i inăfrancezăîş i lă saserăamprenta asupra lui, ochii să cenuş erau
întotdeauna ficş ş i ii i i reci, iar gura întotdeauna strânsăîntr-o linie sinistră Mi-era greu
să . -mi amintesc dacăl-am vă vreodatărâzând. În general măgândeam că zut , probabil,
nu-l vă zusem, pentru cădacăaşfi fă cut-o mi-aşfi amintit cu siguranţ ăocazia.
Bă trânul scoase un zgomot din fundul gâtului ş îş aruncăjos că ile, i i rţ apelând la draga
lui pipăsă consoleze. Într-un fel sau altul, Bă -l trânul îmi amintea de Kat al lui Erich Maria
Remarque. Bă trânul fusese cel care ne învăase pe toţ cum sărecunoaş ţ i tem diversele
grenade dupăsunetul pe care-l fac, exact aş cum fă a cuse „Kat" pentru grupa lui. Tot Bă
trânul fusese cel care ne învăase aproape tot ce ş ţ tiam acum, ş Dumnezeu mi-e i martor
cămulţ dintre noi n-ar mai fi fost astă în viaţ i zi ădacăn-ar fi fost el. El scosese compania
dintr-o mulţ de situaţ neplă ime ii cute la vremea lor. Ş existau mulţ tineri ofiţ abia ieş i de
la ş i i eri, iţ coala de antrenament militar de la Potsdam, care aveau motive să mulţ -i
umească Ş nu trebuia . i să uit pe Oberstürmführerul SS care ne-a fost trimis să i ispă
eascăo -l -ş ş parte din pedeapsă Nu-i luase mai mult de o jumă . tate de orăpierderea
unei întregi companii, pe care ruş o încercuiserăpe nesimţ chiar sub ii ite, ochii lui.
Oberstürmführerul fusese unul dintre puţ care reuş inii iserăsă rupăîncercuirea ş
săsupravieţ i uiască ş dacăn-ar fi fost firea , i, îndură toare a maiorului Hinka omul ar fi fost
fă răîndoialătârât în faţ a curţ marţ ii iale. Dar aş el a devenit dintr-o datăplin de umilinţ i s-
a a, ăş dovedit, pânăla urmă unul dintre cei mai silitori învăă ai Bă , ţcei trânului. Am auzit
odată din întâmplare, o conversaţ între Bă , ie trân ş unul i dintre medicii ofiţ de pe
lângăStatul Major, care declara cu febrilitate că eri trebuie săcâş m ră tigă zboiul,
deoarece suntem mai buni decât adversarii noş tri. — Din nefericire, spuse Bă trânul pe
un ton sec, nu totdeauna cel mai bun câş , ş în orice caz, nu uş tigă i or. — Ei, da, spuse
medicul, probabil căai dreptate. Personal, nu ş tiu prea multe despre problemele astea
militare... Dar spune-mi, când crezi că o săprimim acea splendidăarmănouăpe care ne-o
promit de atâta vreme? — Armănouă Bă ? trânul îş scă i rpinălobul urechii cu marginea
pipei ş îş râse în barbă Ş nu pun prea mare bazăpe acest mit despre o i i . tii, nouăarmă
Vreau săcontinui sălupt cu alea vechi... . Ş se întoarse fă i când un semn spre noi. Spre
Porta, cu gâtul lui lung ş slă nog, cu picioarele în paranteze; spre Micuţ un bă i bă ul, rbat
de proporţ unui bou, cu o inimămare ş cu un creier mic; spre Barcelona iile i cu groaznicul
lui platfus; spre mine, cu ochii mei slabi care nu suportă lumina, spre Gregor, care îş
pierduse jumă i tate din nas, ş spre maiorul i Hinka. El îş pierduse braţ drept. i ul — O
adună turăla care îţ e milăsa priveş recunoscu Bă i ti, trânul, când maiorul era destul de
departe ca sănu-l mai poatăauzi. Dar, crede-mă prefer să am pe ei lângămine decât orice
arme noi. Oameni ca , -l ei l-au ţ inut pe inamic în loc, nu rachetele sau bombele voastre
zbură toare. Doctorul oftă . — Ei, da, spuse; el din nou, ş de data aceasta
suspinăcategoric a i disperare, probabil căai dreptate. Personal nu ş prea multe despre tiu
problemele astea militare... Douăzile mai târziu am aflat căîş tră i sese un glonte în creier.
M-am întrebat de multe ori dacăremarcile Bă trânului nu au fost mai mult decât putea el
săsuporte. La prima vedere nu apă ream chiar ca o echipăcare să inspire multăîncredere.
Probabil căl-a zguduit ră gândul căpe oameni u ca noi trebuie săse bazeze pentru câş
tigarea ră zboiului. Deodatăsunăalarma, ascuţ ş alert. În sfârş veneau. O hoardăde it i it,
soldaţ îmbră i în haine kaki, să i, caţ rirăpeste sârma ghimpată împroş , cându-ne cu
grenade precedate de valuri de foc ce se rostogoleau. Prin flă că le puteam vedea
baionetele stră ri, lucind. Obiectivul lor era săocupe
cota 112. Ordin de la generalul Montgomery, care dorea săcaptureze Caenul cu orice
preţchiar dacăasta însemna săpiardăo întreagădivizie , de scoţ ieni.Cota 112 urma
sădevinăîn curând un al doilea Munte Golgota. Scoţ ienii atacau frontal. Pe ambele
flancuri erau divizii blindate. Gregor servea mortierul de 81 mm pe care îl mânuia ca pe o
mitralieră Îş . i pierduse casca ş faţ îi era plinăde fum, ici ş colo bră i a i zdatăde ş iroaie
de, sudoare. Maiorul Hinka, cu mâneca goalăa hainei vârâtăîn buzunar, preluase o
mitralierăgrea ş trimitea salve de gloanţ în masa de infateriş i e ti care se apropiau. Era
ajutat de o ordonanţ ăde la serviciul medical. Nimeni nu spunea un cuvânt, gurile le erau
strânse într-o linie gravă iar unifor, mele pline de noroi. Micuţ pregă câte douăgrenade
deodată Ambele explodau în ul tea . clipa în care îş atingeau ţ i inta. Se ş căMicuţ nu
dăniciodatăgreş tia ul , când e vorba de grenade. În ce măpriveş eu aveam probleme cu
te, mitraliera. Era un model care mie nu-mi plă cea deloc. Din experienţ mea, a pierdeai
mai mult timp meş terind nenorocita de maş rie decât tră ină gând rafale cu ea. De data
asta, ca în atâtea altele, un cartuşseânţ epenise în dispozitivul de încă rcare. Cu o înjură
turăstridentă am scos baioneta din , armăş am început săînvârtesc glonţ vinovat. Nu obţ i
ul ineam nici un rezultat, decât poate să împing mai în interior. Din fericire, Porta îmi veni -
l în ajutor. — Dă la o parte, tâmpitule! -te Mădă la o parte cu cotul, ş câteva secunde mai
târziu măîmpinse du i spre o armăcare funcţ iona perfect. În acele câteva secunde, scoţ
ienii aceia sinucigaş îş croiserădeja drum ş se întindeau acum în faţ ochilor noş i i i a tri ca
o masăunduitoare de culori. Roş verde, albastru, galben... atât de u, frumoase, dar atât de
periculoase! Urlau cu toţ ca nebunii, aruncând-se ii peste sârma ghimpată fă , răsăţ
inăseama de bubuitul neîncetat al grenadelor ş al focului de mitraliere. Era evident
căMontgomery îş dorea i i într-adevă nespus de mult Caeenul. Scoţ r ienii mureau cu
sutele pe sârma ghimpată Diviziile de blindate mureau în chinuri în tancurile lor, care .
luau foc. Ş totuş ei continuau săvină pentru căoraş Caen trebuia i i, , ul cucerit. Grupa
care deţ inea poziţ în flancul din dreapta noastrăera în iile pericol de a fi distrusă În tranş .
eele înguste începuse lupta corp la corp. Vecinii noş duceau acum o luptădisperatăpe viaţ
i pe moarte, cu tri ăş baionetele, paturile puş tilor ş cuţ i itele, ş ş i tiam cădacăei că deau,
noi eram urmă torii. Maiorul Hinka s-a întors o clipăde la mitraliera lui. Dă dea din mânăcu
putere, cu un gest imperios, ş striga ceva care s-a pierdut i însăîn zgomotul general. Ş
tiam ce ni se cerea. Nu era nevoie sărepete. Barcelona îş întoarse arma că tranş ş trimise
o salvăconstantăde i tre ee i focuri în mijlocul încă rii. Prieteni sau duş ieră mani, toţ au
fost mă i celă i. riţ Nu era loc de sentimentalisme pe Muntele Golgota. De undeva mai sus,
de-a lungul liniei, am vă ridicându-se un steag alb, de fapt, o vestă zut cenuş ş veche, clă
ie i tinându-se nesigurăîn vârful unei puş Am vă un ti. zut mic grup de canadieni
îndreptându-se spre ea. I-am vă cerându-le zut germanilor care se predau să i pă
seascăadă -ş ră postul ş săse alinieze la i marginea tranş eei, sălase jos armele ş să i
punămâinile la spute. Am i -ş auzit ordinul „foc". Un sergent ş ridicat automatul ş oamenii
în cenuş i-a i iu că zurăunul dupăaltul la pă mânt. — Tică ii! zbierăLegionarul cât putu de
tare. loş Cu o zvâcnire rapidăa capului că Porta ş Micuţ îi chemăla o tre i ul, ş edinţ ăfulger
ş aparent decisivă În clipa urmă i . toare, Porta tră sese deja o vestăgă urităde pe cel mai
apropiat cadavru, ş legase de puş i-o căş se i
târa încet în „ţ nimă ara nui", că grupul de canadieni care se adă tre posteau acum, cu un
aer victorios, în tranş care le-nghiţ victimele. În spatele eea ise lui Porta se furiş Micuţ ş
Legionarul, tră au ul i gând cu ei aruncă torul de flă ri. Porta îş fluturăsteagul cenuş ş
strigăla canadieni. L-am vă că i iu i zut pe sergentul cu automatul ridicându-se în picioare
în tranş zâmbea. ee: L-am vă pregă zut tindu-se sătragă Înainte ca degetele să atingă . -i
tră gaciul, douălucruri se întâmplarăaproape simultan: aruncă torul de flă ri intrăîn acţ că
iune ş Porta aruncăo grenadăîn tranş Canadienii i ee. furăraş de pe faţ pă i a mântului în
ră stimp de câteva secunde. — Asta o să înveţ minte pe tică i, mormă Legionarul când
ajunse -i e loş i iar înapoi, lângămine. N-o sămai foloseascătrucul ă prea curând. sta N-am
avut timp să felicit: tancurile inamice se îndreptau în forţ -l ă spre noi. O formaţ
compactăde Churchill-uri ş Cromwell-uri, care ne ie i spă rsese deja prima linie. Noi
manevram tunurile antitanc cât puteam mai bine, dar peste tot împrejurul nostru oamenii
îş abandonau poziţ ş se i iile i împră tiau din faţ tancurilor care înaintau mereu. Maiorul
Hinka ne ş a strigă folosim Goliat-urile. Acestea erau un anumit tip de mini-tancuri, :
controlate prin radio ş conţ i inând fiecare 100 de kilograme de explozibil. Cu multăplă
cere, am trimis aceste folositoare piese de armament drept în mijlocul inamicului. Era clar
cănu întâlniserăîncăaş ceva. Primele două a Goliat -uri, cu aspectul lor neînsemnat ş
inofensiv, traserăpe dreapta ş i i se oprirăchiar în faţ unei companii de soldaţcare
avansau. Trebuie săli a i se fi pă cătancurile nu pot înainta datorităvreunei defecţ rut iuni
mecanice. Inamicul era complet nedumerit. La început, le tratarăcu o oarecare precauţ iar
apoi, ca ş cum nimic nu s-ar fi întâmplat, devenirămai ie, i curajoş ş începurăsăse îndrepte
spre ele. Cineva scoase un aparat de i i fotografiat ş le fă o poză alţ foarte cuteză i cu ; ii,
tori, întindeau mâna ş le i atingeau, de aici era numai un pas pânăla momentul în care un
spirit mai avântat săridice bocancul ş să aplice unuia din Goliat-uri un ş din i -i ut
toatăinima. Câţ plonjarăîncercând săse adă iva postească dar clovnul , companiei stă
prosteş pe un al doilea mini-tanc ş începu săcânte tea te i tare refrenul din „Tipperary"...
Chiar în acea clipă Barcelona apă , să butonul. Goliat-ul explodăaruncând o
imensălimbăde foc ş să în aer i ri cu un zgomot infernal, ducând cu el un amestec pestriţ
material uman. de — Nenorociţtâmpiţ mormă Legionarul. Ca niş copii proş i i, i te ti,
trebuiau sămeargăş săpunămâna pe toate... Nu trebuie săte joci i niciodatăcu obiectele
neidentificate... E o chestie elementară nu? , Ş aptezeci de tancuri inamice au să în aer cu
totul. Ş ş rit i aptezeci de echipaje de tanchiş au ars pânăs-au fă scrum. Dar Caenul
trebuia ti cut cucerit, ş erau veş noi tancuri ţ i nic inute în rezervă Lupta a continuat timp .
de optsprezece ore, cu obiş nuitele pierderi îngrozitoare de ambele pă i. La rţ capă acestui
interval, nici nu ş tul tiam, nici nu ne mai pă ce se sa întâmplase cu Caenul.. Rezistase,
sau că zuse? — Nu-mi pasănici cât negru sub unghie, spuse Barcelona. — Ş în fond, cui
dracu' îi trebuie? se enervăPorta. Mie, sigur, nu! i La câteva secunde dupăschimbul de
cuvinte, ambii se pră irăla buş pă mânt, cufundându-se într-un somn adânc. Noi, ceilalţ că
i, zură pe m lângăei ca un castel din că i de joc care se pră esc. Cui dracu' îi rţ buş trebuia
oraş Caen, în fond? Lui Porta nu. Nici mie. Numai lui ul Montgomery îi trebuia, dupăcum
vedeam eu. Ş dac-ar fi fost dupăcum i, simţ eam eu în acel moment, n-avea decât să ia. -l
CAPITOLUL PATRU Mulţfrancezi anonimi, membri ai Rezistenţ ş i ei, i-au acordat sprijinul
forţ aliate, iar numă exact al celor care ş elor rul i-au pierdut viaţ nu a fost a cunoscut
niciodată . Cu puţ timp înainte de a avea loc invazia, Londra solicitase cu mult in sânge
rece ca omul care conducea reţ eaua Rezistenţ pentru oraş Caen, ei ul un inginer pe
nume Meslin, să furnizeze informaţ detaliate privind -i ii fortificaţ germane din zona
respectivă Cei de la Londra ş iile . tiau prea bine ce sarcinăuriaş , ba s-ar putea spune
chiar imposibilă îi dă ă , deau, dar aveau pretenţ săle prezinte ră ia spunsuri corecte la
problemele puse. Meslin a ascultat solicitarea în tă cere, s-a luat doar cu mâinile de cap ş
s-a întrebat i cum dracu' o săfacăminunea de care era nevoie. Fiecare ş osea, sau nu,
fiecare stră ă fiecare alee care ducea la malul mă era pă duţ, rii zităcu stră nicie ş sub
supraveghere permanentă Oricine ar fi fost destul de ş i . inconş tient săse lase surprins
colindând încoace ş i-ncolo fă răo aprobare oficialăar fi fost împuş pe loc. cat Cu cât
Meslin cugeta mai mult la că ş mijloacele pe care le avea la ile i dispoziţ cu atât îş dă ie, i
dea mai bine seama căaceste că ş mijloace erau i i într-adevă foarte limitate. Inexistente,
era el tentat săspună Chiar dacă r . ş fi gă de lucru în cadrul Organizaţ Todt, el n-ar fi
putut săvadă i-ar sit iei decât o minusculăparte din plajă Ş erau nu mai puţ de 160 de
kilometri . i in de ţrm cu totul. Era clar căar fi fost nevoie de câteva sute, dacănu mii de ă
agenţpentru a acoperi întreaga regiune. i Sarcina era de-a dreptul absurdă Meslin
judecăsituaţ din toate . ia unghiurile posibile ş hotă sătransmităurmă i rî torul mesaj la
Londra: nu putea săle spunăprea multe despre fortificaţ nemţ ti, dar putea săle iile eş
spunăce săfacăcu solicită lor aberante în viitor. rile În acest moment a intervenit ş ansa,
aducând schimbarea planului. Unul dintre membrii grupului era pictor ş decorator, se
numea René Duchez i ş era poreclit „Sang Froid" (Sânge Rece). În timp ce ră cea pe stră i
tă zile din Caen, chibzuind asupra aceloraş probleme ca ş Meslin, îi atrase privirea un i i
anunţ ţ pe peretele postului de poliţ agăat ie: „Organizaţ Todt cautăun pictor cu experienţ."
ia ă Câteva clipe, Duchez puse în cumpă nătoate argumentele pro ş contra, i pânăla
urmăhotă rându-se în favoarea celor pro. Se întoarse ş se îndreptă i că birourile Organizaţ
Todt, când deodatăo santinelăîl împinse cu tre iei brutalitate de acolo, înainte ca el săfi
avut mă timpul săscoatăo vorbă car . Duchez nu cedă ci solicităsăfie dus în faţ unui ofiţ
Santinela, neş , a er. tiind franceza, nu cedănici ea, aş cără a maserăamândoi aş
burzuluindu-se a, unul la altul, pânăcând sosi un subofiţ sărezolve lucrurile. Cunoş ele er
tinţ de francezăale acestuia erau minime, dar îş serveau scopul, ş astfel i i Duchez se trezi
condus dincolo de punctul de pază într-un birou pe uş , a că ruia scria „Controlor de lucră
ş construcţ civile". Controlorul îş notă ri i ii i numele ş adresa lui ş îi promise să anunţ în
decurs de opt zile dacă i i -l e Organizaţ doreş să accepte oferta. Duchez îş dă ia te -i i
dea prea bine seama care era scopul celor opt zile: în aceastăperioadăGestapoul va
cerne detaliile vieţ lui trecute ş prezente printr-o sitădin cele mai fine. Orice lucru ii i cât de
dubios, orice ar putea săle sugereze ceva legat de activităile lui din ţ Rezistenţ, nu numai
căi-ar refuza participarea, dar ş viaţ i-ar fi pusăîn ă i a pericol. Totuş treaba merse strună
În a opta zi, Duchez se prezentăla lucru i, . cu o gamălargăde mostre de materiale, ş fu
introdus în biroul unui i Oberbauführer. Nu trecuserăcâteva clipe de când se afla acolo,
când uş se a deschise ş intrăunul dintre ingineri. Acesta îi salutăatât pe Duchez cât ş i i
pe Oberbauführer cu un „Heil Hitler!" imparţ ş aruncăpe masămai multe ial i schiţ e. — Nu
acum,pentru Dumnezeu! spuse Oberbauführerul dând neră bdă tor din mână Vino mai
târziu, acum sunt prea ocupat ca sămai vă ş asta. . d i — Cum doriţ Nu măgră i. besc.
Inginerul dă din umeri cu indiferenţ i ieş din încă du ăş i pere. Schiţ ele ră maserăpe masă
Oberbauführerul le desfă bombă . cu nind, iar Duchez din spatele acestuia, îş întinse gâtul
săvadă Abia îi venea să i creadăochilor: i . -ş schiţ nu erau altceva decât preţ ele ioasele
planuri ale fortificaţ germane iilor de-a lungul zidului atlantic, de la Honfleur pânăla
Cherbourg, documente dorite cu ardoare la Londra. Oberbauführerul nu pă rea interesat
în fortificaţ Însă i prezenţ ii. ş a schiţ pă căeste suficientăpentru a-l scoate din fire. Le fă
sul ş le elor rea cu i înghesui într-un colţdupăcare se întoarse la Duchez ş la discuţ despre
ce , i ia vopsea ş ce tapet urma săfolosească Câteva secunde mat târziu au fost i . din
nou întrerupţ de data aceasta de că un ofiţ arogant, care înlă i, tre er tură orice alte
preocupă din atenţ Oberbauführer-ului ş îi ordonăsătreacă ri ia i într-o camerăală
turatăbiroului pentru a discuta „probleme confidenţ iale". Duchez, ră mas singur în cameră
înş căimediat, cu o miş , fă care reflexă , schiţ Pânăîn clipa în care le-a avut în mânănu se
oprise săse ele. gândeascăce va face cu ele. Era inutil săîncerce săle ascundăundeva
asupra lui. Privirea lui disperatăse opri asupra unui imens tablou al lui Hitler agăat pe
peretele din spatele biroului Oberbauführer-ului. I se pă ţ rea foarte puţ probabil ca tabloul
săfie vreodatămutat ş de asemenea, nu in i, pă rea săexiste vreun motiv ca cineva săse
uite vreodatăîn spatele lui. Înghesui la repezealăsulul de schiţ între portret ş perete ş se
întoarse la e i i gră mada de vopsele ş tapete, chiar în momentul în care Oberbauführerul i
revenea în birou. — Idioţ Niş idioţcu toţ Toţă tia de pe-aici sunt niş idioţ i! te i ii! i ş te i
nenorociţ urlăacesta. ii Apoi îl privi pe Duchez ca ş cum ar fi sugerat cănu trebuia săse i
considere exceptat. — Vreun tâmpit a amestecat o gră madăde zahă în ciment. Ce dracu'
r săfac eu? Să scormonesc cu unghiile? -l Din fundul gâtului îi ieş un sunet de dezgust. i
— Hai săne uită o datăla mostrele alea ale dumitale, mârâi m Oberbauführerul. În cele din
urmă au stabilit ce culoare ş ce tapet săfolosească Lui , i . Duchez i s-a spus săse
prezinte luni dimineaţ ora opt, sarcina lui urma ăla săfie redecorarea birourilor Organizaţ
Duchez plecă dupăce salutăcu iei. , entuziasm ş zâmbi plin de înţ i eles spre portretul
Führerulut. Era vineri. Îş petrecu întregul sfârş de să mânăîntr-o stare de i it ptă fră
mântare, îngrozit deodatăde idioţ enia pe care o fă cuse, aş teptându-se să pice
Gestapoul pe cap dintr-o clipăîntr-alta. Acum, gândind la rece, i se -i pă rea absolut
evident căschiţ vor fi date dispă ele rute în cel mult două sprezece ore, ş
căOberbauführerul va arunca, fireş vina asupra lui. Nu numai i te, căel era francez, ş în
consecinţ, în mod automat suspect, dar petrecuse i ă câteva secunde, în mod clar vitale,
singur în camerăcu nenorocitele alea de schiţ Era deja ca ş mort. e. i Somnul nu se lipea
de el. Colinda apartamentul de la un capă la altul, t în timp e nevastă dormea sforă -sa
ind, într-o fericităignoranţ. Spaima, acea ă spaimăumedă plinăde sudoare, a anticipă
nenorocirii, îl înnebuni , rii aproape. Se blestema pe sine ş blestemăpe englezii retraş în
insolenţ lor i-i i a pe insula de peste Canal. Tropă unor bocanci grei pe caldarâm îl fă să
itul cu sarăîn sus ca o marionetă Privi pe fereastră O patrulăde poliţ înarmată . : ie,
cu mitraliere uş oare, îş f ă i cea rondul. Raza unei lanterne puternice lumină apartamentul
ş el se retrase în umbră lângăperdele. Patrula îş continuă i , i drumul. Duchez înş căo
sticlăde vin ş petrecu restul nopţ într-o transă fă i ii alcoolicăbră zdatăde coş marul despre
Gestapo, care imediat, îl trezea din beţ ie. Gestapoul însănu veni. Ş în orice caz, pânăluni
Duchez devenise i, aproape indiferent faţ ăde soarta sa. A pornit spre Organizaţ cu
borcanele ie lui de vopsea ş cu pensulele ş constatăcăse obiş i i nuise cu teama ş cănu-l i
mai tulbura aş de tare acum. Îş prezentăpermisul de intrare, fu a i percheziţ ionat de omul
de gardăş trimis la locul lui de muncă În timpul i . weekend-ului, Oberbauführerul fusese
transferat la un alt serviciu. Se pă rea cănimeni altcineva nu avea vreo idee despre ce
este vorba, ş Duchez se i trezi salutat cu guri că scate ş umeri ridicaţcând se
prezentăfluierând în i i primul birou pe care trebuia să decoreze. În cele din urmăgă , cu
greu, -l siră un Stabsbauführer care mă rturisi căauzise vag despre aceastăintenţ ie.
Stabsbauführerul, însă era deocamdatăocupat cu artileria grea ş cu , i adă posturile, de
care considera căeste mult mai important săse ocupe, lă sând decorarea birourilor în grija
altora. — Dă drumul, făce ţs-a spus săfaci, zise el cu aroganţ. Nu măbate -i i ă pe mine la
cap cu asta. Am altele pe cap, nu pot fi deranjat cu nimicuri de-astea. Timp de douăzile
Duchez munci din greu la zugră veala lui. Oamenii se obiş nuiserăsă vadăacolo ş în
majoritatea cazurilor, îl ignorau. Pânăîn -l i, dupăamiaza celei de-a treia zile nu riscăsăse
uite în spatele portretului Führerului. Schiţ erau încăacolo. Nu se aş ele tepta săfie, ş
vederea lor îl i readuse în starea de panicăde la început. Hotă săle lase acolo, dar în rî
ultima clipăle înş căş le ascunse într-un sul de tapet. fă i Pe când pă sea clă ră direa fu
oprit de santinelă Era un tip nou, unul pe . care nu-l mai întâlnise, unul pe care nu-l cunoş
ş care n-avea încredere tea i în el. Duchez simţdeodatăcăi se face ră Omul îi pipă
buzunarele, se uită i u. i în sacul lui de pânză . — Bun, poţsăpleci. i Duchez ieş pe poartă
ea . — Stai o clipă Ce ai în gă ile alea? ! leţ — Pap, spuse Duchez cu sfială . — Pap? —
Pentru tapet. Duchez ară tăcu capul spre tapetul fă sul, în aş fel încât schiţ sä cut a ele fie
ascunse înă untru. — Aha? Neîncreză santinela mestecăcu vârful baionetei în masa tor,
vâscoasădin gă i. leţ — În regulă am vrut săfiu sigur. Din nefericire nu poţavea încredere ,
i întotdeauna în francezi. Duchez scoase un râs nefericit ş reuş săplece pe picioarele lui
ca din i i plumb. Imediat ce avu ocazia se prezentăla Café des Touristes, cartierul general
al Rezistenţ în regiunea respectivă ş predătapetul împreunăcu ei , i schiţ Se bucura din
toatăinima săscape ş de unul ş de celelalte ele. i i deoarece acum pânăş tapetul îl putea
incrimina. i De la Caen schiţ au fost duse pe ascuns la Champs.Elyssées. ele Maiorul
Toumy, dându-ş seama de întreaga semnificaţ a loviturii, se i ie declarăuluit ş debusolat.
Aproape imediat adă i ugăînsăcăeste puţ spus, in dar nu are alte cuvinte. — Fantastici
Stră lucit! declarăel când îi reveni graiul.
Atinse schiţ cu un deget, mai curând cu nervozitate, ca ş cum ele ele i s-ar fi putut sfă
râma în pulbere. — Omul ă — cum îl cheamă Duchez — omul ă a dat cea mai sta ? sta
mare loviturădin întregul ră zboi... Ş ce spun acum, adă i ugăel, este tot prea puţ spus. in
ÎNCARTIRUIREA Micul VW amfibie trecu clă tinându-se pe lângăprimele case ră e zleţ
care marcau canatul satului, iar Gregor îl trase pe dreapta ş opri cu un i-l scârţ neplă al
frânelor. Cu armele semiautomate pregă âit cut tite, cercetau cu atenţ strada aparent
pustie. Cel mai mic semn de miş ie care suspectăîn întuneric, la vreo uş ăsau fereastră ş
eram gata sătragem pe loc. Eram ca , i niş animale de pradăcare stau la pândă Nu ne
puteam permite să te . riscă nimic. De prea multe ori se întâmpla săriş descoperind
imediat m ti, dupăaceea cărolurile se inversau brusc ş căacum tu erai prada, iar i
necunoscutul — vână torul. Tă cerea era adâncăş anormală Ne învă i . luia ca o pă
turăgrea. Porta fu primul care ieş din maş , urmat de Bă i ină trân ş de mine. Gregor ră i
mase la volan, cu arma rezematăde parbriz ş degetul pe tră i gaci. Drumul era accidentat
ş plin de cotituri, ş i erpuind prin tot satul, printre tristele case cenuş ş gră ii i dinile
devastate, ş dispă i rând pânăla urmăîn depă rtare, peste câmpuri ş prin pă i duri. Satul
însuş nu era mai i mult decât o aglomerare neînsemnatăde mici gospodă fiind marcat rii,
numai pe hă ile la scarăfoarte mare. La treizeci de kilometri depă rţ rtare, cei mai mulţnici
nu auziserăvreodatăde existenţ lui. i a Cu armele pregă tite, ne-am îndreptat spre casele
cele mai apropiate. Ş tiam din experienţ proprie căoamenii vor protesta, uneori chiar
violent, a împotriva acestor neîncetate solicită de cazare a trupelor germane. Îi ri înţ
elegeam, dar n-aveam timp de pierdut cu discuţ sau explicaţ iile iile: treaba noastrăera
săaranjă încartiruirea companiilor care se îndreptau m acum spre est, ş dacănu ne
îndeplineam sarcina înaintea sosirii lor, am fi i fost acuzaţ atât de ofiţ cât ş de soldaţ i eri i
i. Pe furiş cu ochii în toate pă ile ş paş fă i pe înfundate, satul se , rţ i i cuţ trezea la viaţ.
Uş se deschideau pe jumă ă ile tate, draperiile se dă deau uş or la o parte. Mergeam din
casăîn casă verificând camerele ş hotă , i rând câţ i oameni era posibil săcază acolo. În
general, satul trecuse prin ră m zboi destul de puţ vă mat. Convoaiele fă in tă cuserăchisă
ădrumul ş liţ i distruseserăgră dinile, dar altfel nu fusese fă cutănici o strică ciune, nu că
zuse acolo nici un singur obuz. În vreme ce plecam dintr-o casăş ne pregă i team
sătraversă strada m că urmă tre toarea, o fetiţ ăde vreo ş apte-opt ani veni alergând că
noi ş tre i îş încolă braţ în jurul taliei Bă i ci ele trânului. — Papa, te-ai întors! Ş tiam căo
săte întorci! Am spus eu c-aş o să a faci! Se lipea strâns de el, iar Bă trânul ră sese acolo
pe loc, stingherit ş mă i neajutorat. — Hélène! se auzi vocea asprăa unei femei, dintr-o
casă Ce s-a-n. tâmplat? Ce-ai mai fă cut? — E tati! S-a întors! Vino săvezi, bunico, s-a
întors! O femeie în vârstă osoasă cu pă negru pieptă , , rul nat strâns spre spate ş lă i
sând săse vadăpregnant faţ slă a bită cu ochii adânciţîn orbite, , i apă în uş casei. Abia
dacăîi aruncăo privire Bă ru a trânului. — Nu fi prostuţ, Hélène. Nu-i taică ă -tu. Vino
înapoi în casă . — Ba este, este! De data asta chiar el este!
Cu o brutalitate de care nu era nevoie, femeia întinse o mână muş chiuloasă smulse fetiţ
de lângăBă , a trân ş o împinse înă i untru, în casă Am observat căpurta doliu, ca atâtea
alte franţ . uzoaice în acea vreme. Vorba îi era severăş lipsităde orice gingă ie. i ş —
Trebuie s-o scuzaţ E dezechilibratămintal. Taică i. -su a că la zut Liège în 1940, dar ea
continuăsăcreadăcăel încăeste în viaţ. Ş ă i maică a murit. Omorâtăde o Stuka. Nu-i uş
săte descurci aş -sa or a. — Sigur cănu, îngă imăBă trânul. Oarecum timid, ară tăcreta pe
care o foloseam pentru a însemna casele: — Trebuie săhotă sc încartiruirea... Nu văsupă
i? O săscriu pe ră raţ uş ... Plutonul I, grupa a 3-a... ă — Faceţ ce vreţ spuse femeia acru.
Aş faceţ întotdeauna, nu-i aş i i, a i a? În casa de ală turi ni se oferi câte un pahar de vin.
Stă pâna casei purta o rochie lungăde mă tase, care trebuia săfi fost la modăcu o jumă
tate de secol în urmă Camera mirosea puternic a naftalină Soţ . . ul gazdei se învârtea în
jurul nostru, ne umplea paharele de fiecare datăcând sorbeam chiar ş o înghiţ i itură
repetând mereu căsuntem bine veniţ , i, întotdeauna bine veniţ foarte bine veniţ privindu-
ne tot timpul unifori, i, mele, cu o sclipire de nebunie în ochi. Erau obiş nuitele uniforme
negre ale tanchiş tilor, având insigna cu cap de mort pe guler. — Vă căsunteţ de la
Gestapo, observăîn cele din urmăbă d i rbatul. În sat se petrec niş lucruri despre care
trebuie săvăinformez. Aici au loc te întâmplă stranii. De pildă miş ri , unăcomuniş
Maquisarzii... Spuneţ tii. i-le cum vreţ sunt tot un drac. i, Se aplecă măbă pe umă ş ară , tu
r i tăprin fereastrăspre o casădin vecini. — Acolo... vezi?... Drept în faţ? Ei bine, acolo au
fost omorâţcinci ă i dintre oamenii voş de la Gestapo. Uciş Mă elegi? Au fă tri i! -nţ cut-o
cu sânge rece. Se îndreptăş mai spuse: i — M-am gândit c-ar fi bine săş i. tiţ Un bă rbat
purtând halat de in trecu pe bicicletă Avea o gă . inămoartă agăatăde ghidon. Gazda ni-l
ară ţ tăcu degetul, spunând surescitat: — Îl vedeţ pe omul ă E Jacques. Frate-su e în
jandarmeria locală i la? . Jacques e în Rezistenţ. Ş sigur. Ş nu numai asta, dar dacăs-ar ş
ă tiu i ti adevă rul, căel este ră spunză de toate crimele astea... Ş nu m-ar mira tor i
dacăfrate-su ar fi mână mânăcu el. De fapt, sunt sigur căe. -n Ne umplu din nou paharele.
— Ar trebui săaflaţ lucrurile astea. Am vrut doar săvăfiu de ajutor. i Soţ lui aprobăviguros
din cap, cu ochii ei spă ciţ rozalie, ia lă i, stră lucind deodatăde mulţ umire. Am pus jos
paharele cu vin ş ne-am i luat la revedere. Pe uş ăam scris cu creta „Plutonul I, grupa a 4-
a". — Tică i nemernici, bombă Porta. Fac orice să i salveze preţ loş ni -ş ioasa piele. —
Oricum, nu-i treaba noastră hotă Bă , rî trânul. Nu suntem aici pentru treburile
Gestapoului. Nu-mi pasănici dacăîi terminăpe alţ ii, chiar o duzinăsăfie! Mai departe, în
sat, ne întâlniră cu Pierre, fratele suspect al lui m Jacques. Avea un képi murdar pe cap ş
îl purta dat mult pe spate. Când i ne-a ză a ţ nit deodatăîn picioare, verde de frică
aruncându-ş chipiul rit, âş , i cât colo ş ră i sturnând pe podea o sticlăde Calvados.
Calvadosul fu recuperat ş oferi nouă cu respect. Pierre însuş bă în să tatea noastră i , i u
nă de mai multe ori într-o succesiune rapidă strigăcu entuziasm câţ "Heil , iva Hitler!" ş dă
drumul unui ş i-i du uvoi de vorbe incoerente.
— Soldaţ germani sunt cei mai buni din lume, daţ ii i-mi voie săvă umplu iar paharele,
domnilor, întotdeauna am susţ inut asta ş pe lângă i toate celelalte e ş un fapt dovedit,
toatălumea o ş căvoi veţ câş i tie i tiga ră zboiul. Aici râse nervos, îl bă pe Bă tu trân pe
umă dă drumul la o nouă r, du serie de "Heil Hiter!" pentru a se uş ura ş ne ară i tăo pozăa
nevestei lui cu familia. — Mai beţ câte-un pahar... În să tatea dumneavoastră domnilor! i
nă , Veţcâş i tiga ră zboiul. Ră zboiul a fost conceput de evrei. Iată ... Scoase o foaie de
hârtie ş ne-o vârî cu insistenţ i ăsub nas. — Asta e o listăcu toţ cei pe care i-am arestat.
Dac-ar fi dupămine, i toatăţ ar trebui curăatăde evrei. Nu ne aduc decât necazuri. ara ţ
Gândiţ i-văla Dreyfus! — Dreyfus a fost nevinovat, protestăBâtrânul. A fost o eroare
judiciară . — A, dar asta nu schimbăfaptul căera un evreu nenorocit! — Mă era evreu!
murmurai eu. car Porta îş trase deodatăarma într-un mod care măsperie pânăş pe i i
mine. Pierre se holbăla el cu ochii cât farfuriile. — Ni se spune, zise Porta ameninţtor,
călucrezi pentru Rezistenţ i ă ăş căîn sat au loc o mulţ de lucruri stranii. Ce-ai de spus
despre asta? ime — Cum? Cum? strigăPierre cu disperare. Ce-aşputea săspun? Sunt niş
minciuni murdare! Am fost pro-german încăde la început, ş toată te i lumea o ş tie! — Aia
de-acolo nu o ş tiu, spuse Porta ară tând cu degetul spre casa din care plecasem de
curând. Dac-aşfi în locul tă amice, aşfi cu ochii pe u, ei. Nu par săte-ndă geascăprea tare.
ră — Dar femeia asta mi-e veriş oară ! — Verii pot fi la fel de ră ca oricare alţ i ii. L-am pă
sit pe Pitrre, care-ş rodea unghiile, ş am scris pe uş ră i i ă "Plutonul 2, grupa I". Am
zâmbit, încântat, întrebându-mădacălui Pierre i-ar mai place nemţ la fel de mult dupăce l-
ar întâlni pe Micuţ Pierre ii ul. îmi vă zâmbetul ş veni în grabăla uş zu i ăpromiţ ânu-ne cea
mai bună mâncare ş bă i uturăpetru oamenii care vor fi încartiruiţla el. Ne-am uitat i înapoi
în timp ce plecam ş l-am vă dând pe gât Calvadosul într-un ritm i zut ameţ itor. — Aproape
a fă pe el de frică observăPorta dezgustat. Niş "eroi" cut , te nenorociţ pă i de mucava cu
toţ i, puş ii! — Nu-i aş de uş sătră ti într-o ţ a or ieş arăocupată murmură , Bă trânul. În
casa urmă toare, un ţran bă ă trân cu Croix de Guerre agăatăîn ţ piept ne primi foarte
rece. În timp ce cercetam casa, simţ eam ochii lui mici ş reci urmă i rindu-ne cu ră utate.
— Ha! O baie! Porta îş aduse, cu zgomot mare, descoperirea în mijlocul camerei. O i
cadăveche de tablă micăş cam ciobită dar totuş o cadă Că , i , i . zile de orice fel erau o
raritate în satele mai mici. — Mai bine scrie-o cu cretăpentru unii din superiori, ne sfă
Porta. tui Ei sunt cei care par mai atraş de apă i . Ne-am pus din nou în miş care să vizită
pe primar, un bă -l m rbat rotofei cu mustaţ ămare, stufoasă Ne salutăcordial ş ne
informăimediat . i căe membru al Partidului. — Perfect, spuse Porta. Hai săi-l repartiză lui
Hoffmann. Mă m îndoiesc căcineva ar mai ră mâne în Partid dupăce-l întâlneş te. În
continuarea stră aş zii, ezatăpe un tă an, la destulădistanţ pş ăde
restul satului, era o că ăcare la prima vedere pă pă sită Ne-am suţ rea ră . apropiat cu
precauţ dar n-a ră ie, spuns nimeni când am bă la uş , aş tut ă a căpânăla urmăam lă sat-
o baltăş am mers săcă m locuri de cazare în i ută altăparte. După -amiaza târziu, a sosit ş
batalionul, cu obiş i nuita agitaţ cu ie, nervii, zgomotul ş norii de praf. Reuş i isem săgă
sim cazare pentru toată lumea, dar din fericire experienţ noastrăîn materie fusese destul
de a îndelungatăpentru a ne da seama cănu era cazul săaş teptă vreun m cuvânt de mulţ
umire. Ş bine fă i ceam, pentru cănici nu am primit, cu excepţ Micuţ ia ului, care a fost
întâmpinat de un Pierre radios ş de i imaginea unei pivniţ bine asortate. e Lă sându-i pe
ceilalţ m-am retras pentru a mai privi o datăcasa i, pă sitădin vârful tă anului singuratic.
Aveam un sentiment ciudat în ră pş privinţ acelei case, ş de aceea m-am apropiat cu grijă
nu pe poartăş pe a i , i aleea principală ci printr-o gaurădin gardul viu ş des, într-o parte a ,
i curţ Era acolo un fel de gră ii. dinăfermecată Florile creş . teau în pâlcuri neregulate,
violele ş albastre, aurii ş roş iarba era înaltăpânăla gleznă i i ii; , de un verde umed ş stră i
lucitor, puţ mai închisăla culoare pe sub meri. in Pe jumă tate acoperităde muş ş iederă
era acolo o fântânăveche, cu chi i , ciutura întoarsăcu gura în jos ş cu lanţ rupt. Am ră i ul
mas ca hipnotizat câteva clipe. — Ce doriţ i? La sunetul vocii care plutea imperios că mine
din adâncimile tre înflorite ale gră dinii, am apucat instinctiv revolverul ş m-am ascuns în i
spatele trunchiului unui copac gros din apropiere. Era o reacţ spontană ie , deş vocea de
femeie pe care o auzisem nu era neprietenoasă Venea din i . celă capă al gră lalt t dinii,
unde acum vedeam o tână răde vreo două zeci ş i cinci de ani, aş ezatăîntr-un hamac
legat de doi meri. S-a ridicat într-un cot ş s-a uitat la mine cu niş ochi bă i te nuitori,
migdalaţ i. — Ce că utaţ i? — Nimic, am spus înaintând că ea, dar ţ tre inând revolverul în
mână . Credeam călocul acesta e pă sit. Am venit aici azi-dimineaţ, dar nu ne-a ră ă ră
spuns nimeni... Că utam locuri de cazare pentru trupele noastre. — Înţ eleg. Fata îş coborî
picioarele din hamac cu o miş i care graţ ioasă Purta o . tunicăîn stil chinezesc cu guler
înalt ş cu douăfante pe ambele pă i care i rţ lă sau săse vadăniş coapse bine formate. te
— Tocmai voiam săbeau o cafea. Vreţş dumneavoastrăuna? i i — Locuiţ aici? am
întrebat. i De fapt, era o întrebare prostească În momentul acela eram cam . ş ocat la
vederea unor astfel de picioare, ş nu m-am putut gândi la nimic i mai inteligent de spus.
Mi-a zâmbit cu încetineală parcădându-ş seama , i de starea mea de confuzie. — Uneori
locuiesc aici, uneori la Paris... Cunoaş i Parisul? teţ — Nu încă Dar sper căîn curând! . Am
râs, dar apoi m-am gândit căsunt lipsit de tact. — Sunteţ mă i ritată am întrebat cu
stângă ? cie. — Într-un fel. Soţ meu e într-un lagă japonez de prizonieri de ul r ră zboi,
undeva prin Indochina. Ultima veste pe care-am avut-o de la el a fost acum trei ani. — Îmi
pare ră am îngă u, imat eu. Ea dă din umeri. du — De ce văpare ră Ce altceva îi este dat
unui bă u? rbat în zilele noastre? Fie în spatele sârmei ghimpate, fie în spatele unei
mitraliere. Nu prea aveţ de ales, nu-i aş i a?
Am tă cut. Ceea ce spunea era în mod atât de evident adevă rat, încât nu era cazul nici
mă să dai dreptate. car -i — Credeţ spuse ea deodată cără i, , zboiul se va termina
curând? Am ridicat din umeri, apatic. Sigur căeram de pă rere cără zboiul se va termina
curând. Sunt de pă rerea asta de câţ ani buni. Încăde când a iva început. Era singurul
mod în care reuş eam sămăpă strez întreg la minte. — E minunat aici, îmi spuse ea.
Aproape căpoţuita ce se în-tâmplă i în restul lumii. Dar în acelaş timp, lucrul ă măsperie. E
atât de izolat i sta de oameni. E atât de rupt de realitate... Mâine măîntorc la Paris. E mai
bine acolo. Condiţ sunt mai proaste, dar mă nu eş atâta timp iile car ti singur... Credeţ
căvor face din Paris un oraşdeschis, cum e Roma? i N-avem nici cea mai micăidee. Nici
mă n-avem habar căRoma e car un oraşdeschis. Nimeni nu ne spunea nimic nouă la
armată Eram doar , . soldaţ maş care ascultau de comenzi. De ce săni spunăce se i: ini
petrecea? Fata se apropie de mine. Una dintre mâinile ei o atinse pe a mea. Era moale ş
catifelată ş un tremur de surescitare măcuprinse pe mă i , i surăce simţ urile mele
adormite revenirăla viaţ ădeodată Îş ridicăcealaltămână . i ş îmi scoase ochelarii de soare,
dar lumina măizbi, evident, atât de i dureros, încât ea mi-i puse imediat la loc. — Iartă -mă
. Îmi zâmbi, nesigură vrând parcăîntr-adevă săse scuze. , r — Nu mi-am dat seama... Am
crezut că porţ doar de frumuseţ Să -i i e. pari mai interesant... — Aşvrea eu săfiu, am spus
cu amar. Mi-am petrecut trei luni ză când în pat, orb ca o cârtiţ i concepând diverse
moduri de a-mi lua ăş zilele dupăce m-am potcovit cu o astfel de soartă . — Dar unde ai...,
dă ea din mână Cum s-a întâmplat? du . — M-a prins o grenadăcu fosfor tocmai când să
ream dintr-un tanc în flă ri. Presupun căsunt mai norocos decât alţ Acasăsunt mii de că ii.
oameni care-au orbit în ră zboi. Eu cel puţ nu mi-am pierdut vederea. Am in numai
problema asta, cănu suport nici un fel de luminăîn ochi. — Nu mi-aşfi închipuit căîn condiţ
astea ţse poate cere totuş să iile i i continui sălupţ spuse ea indignată E dezgustă i! . tor!
— Un braţ un picior, un ochi... asta-i tot ce-ţ trebuie pentru ră , i zboiul ă sta, am spus eu.
Ea se uităla mine o clipă . — Cât timp ră mân soldaţ voş aici? ii tri — De unde săş tiu?
Câteva ore, câteva zile... Numai ofiţ erilor li se spun lucruri de-astea. — Da, desigur,
spuse ea, ca ş cum abia acum ş i i-ar fi dat seama, nu eş ofiţ nu-i aş Nu observ
niciodatălucrurile astea... Din ce parte a ti er, a? Germaniei eş ti? — Bară cile, în
Padeborn... De fapt, sunt din Danemarca. — A, deci nu eş german? ti — Ba acum sunt,
Dacăaşavea încănaţ ionalitatea daneză mi-aşface , serviciu] militar în Waffen SS. Un fel
de legiune stră . ină Se sprijini de un trunchi, de copac, privindu-măcu solemnitate. — De
ce Dumnezeu te-ai înrolat? — În principal, ca să -mi câş o masăpe zi ş un
acoperişdeasupra tig i capului. La vremea aceea, nu pă săexiste altăcale... ş pe urmă
„Nimic rea i , nou pe frontul de vest" a fost cartea mea de că tâi în tinereţ Îl considepă e.
ram pe soldatul german de rând drept cea mai romanticăfigurădin lume. Nu m-am
vindecat complet niciodatăde imaginea asta. — Serios? Dar eu am crezut întotdeauna
căacea carte este împotriva
unor astfel de lucruri? — Poate căda. Dar încearcăsă spui asta unui bă el! Nimeni nu-l -i
ieţ va convinge vreodatăpe el căpacea e mai grozavădecât ră zboiul, sau că un bă rbat fă
răuniformăar putea fi vreodatăla fel de plin de eroism ca unul îmbră în uniformă cu o puş
cat , căpe umă ş o cascăpe cap... Ş pe r i i urmă nu poţnega căîn armarăexistăun adevă
spirit de camaraderie. , i rat Ş ce vreau săspun? Eş cu toţ împreună la pace sau la ră tii ti i
, zboi; îţ oferă i posibilitatea de a aparţ unui grup, te face săte simţparte din ceva. ine i —
Dar de ce armata germană insistăea. De ce nu armata daneză ? ? — Pentru cănu prea
exista aş ceva! Iar soldaţ nu erau iubiţîn a ii i Danemarca. Erau scuipaţde oameni pe
stradă Asta li se întâmpla ş i . i ofiţ erilor ş soldaţ i ilor. Chiar ş poliţ se fă i ia cea cănu
vede. — Presupun căde-asta a ş că Danemarca aş uş în 1940? i zut a or — Oricum nu
puteam face nimic. Germania e cea mai mare forţ ă militarădin întreaga Europă Nici mă
francezii n-au putut rezista prea . car mult. Ochii migdalaţse micş i orară . — Franţ nu a
renunţ la luptă fii liniş Câtăvreme Anglia rezistă a at , tit! , noi vom continua săluptă lar
Anglia nu va că m. dea, poţsăfii sigur de i asta. Ş nici nu ne va înş aş i ela teptă rile! Am
râs, sincer amuzat de naivitatea ei. — Vrei săş pentru cine luptăAnglia? Luptăpentru ea ş
numai tii i pentru ea însă i. Nu-i pasăde Franţ nici cât negru sub unghie. De altfel, ş a v-a
mai înş elat aş teptă o dată Îţ aminteş de Dunquerque? Îţ rile . i ti i aminteş ce s-a
întâmplat acolo? Am privit-o câteva clipe în tă ti cere înainte de a continua. — Naţ iunile
nu fac niciodatănimic pentu alte naţ iuni. Numai pentru ele însele. — S-ar putea, spuse
ea, dar ş prea bine căpentru Germania tii ră zboiul este ca ş pierdut. De ce nu fugi cât ai
încătimp? i — Vrei săspui sădezertez? — De ce nu? Au mai fă cut-o ş alţ Maquisarzii ar
avea grijăde tine i ii. dacăai lucra pentru ei, aici. — N-aşputea dezerta. S-ar putea sălupt
pentru o cauzăpierdută dar , asta nu e important. Dacăm-aşretrage acum, i-aşdezamă pe
prietenii gi care ar ră mâne în urma mea. Ei se bazeazăpe mine, aş cum ş eu mă a i
bazez pe ei. Nici unul dintre noi n-ar putea dezerta cu sânge rece. Am fost împreunămult
prea mult timp. Umplându-măde entuziasm, mi-am pus mâinile pe trunchiul copacului, de
o parte ş de alta a umerilor fetei, aplecându-măspre ea ş i i uitându-măîn jos la ea în timp
ce vorbeam. — Noi ă tia cinci, am trecut prin focurile iadului împreună în ş ... tranş în
tancuri, sub tirul inamic... Când ai fă toate astea, nu poţ să ee, cut i pă seş pe cineva, aş
pur ş simplu. ră ti a i — Dar ră zboiul e pierdut! Începusem să -mi cam pierd ră bdarea. —
Sigur căe! Ş tim asta de luni de zile. Cu mult înainte ca politicienii să i dea seama. -ş —
Atunci de ce nu dezertaţ cu toţ Toţdeodată i ii? i ? Ce simplu suna totul în gura ei! Am dat
din umeri: — De ce nu au dezertat cei din Primul Ră zboi Mondial? Are ceva de-a face cu
camaraderia, presupun. Chiar dacăam dezerta cu toţ ne-am ii, pierde acel sentiment
căaparţ inem unii altora. Ne-am trezi din nou singuri pe lume. Nu pot săexplic prea bine...
Remarque te face săînţ elegi asta din cartea lui. Încearcăs-o citeş din ti
nou ş poate o săgă ti un ră i seş spuns, deş e greu săai aceleaş sentimente i i când nu ş
ce-nseamnăsănu-i pese nimă tii nui de tine. S-a ridicat uş pe vârfuri ş întinzându-ş braţ
mi-a încolă uş or i i ele cit or gâtul într-un început de îmbrăiş ţ are: — Eu sunt singurăpe
lume, a spus. Ş ce simţ tiu i. — Măîndoiesc, am murmurat eu. Am îmbrăiş ţ at-o la rândul
meu, strângându-i talia subţ ş multă ire i, vreme, am ră mas acolo, încrâncenaţ să i,
rutându-ne lacom ş orbeş ca ş i te i cum am fi fost lihniţ Probabil că într-un anumit sens,
eram. Trecuse atât i. , de multăvreme de când mădorise o femeie de asemenea calitate;
atâta vreme, de fapt, de când mi se oferise o astfel de posibilitate, oricum ar fi fost ea.
Încurajarea ei a avut asupra mea acelaş efect ameţ pe care I-ar i itor fi avut o sticlăde vin
bă utăpe stomacul gol. Deodatăpă mântul începu săse cutremure sub greutatea unei
coloane de tancuri care intra în sat. Am simţ în obraji ră it suflarea fierbinte a gazelor de
eş apament ş mână mână ne-am îndreptat spre casă i, -n , pentru ceaş de cafea promisă
Cafea naturală Uitasem ce gust are. Am ca . ! sorbit-o încet, neră tor săsimt plă bdă cerile
ce urmau săvină ş totodată , i cu teama de a risipi fie ş o singurăpică i turădin preţ ioasa
licoare fă răa o savura la maximum. — Ce fel de om eş a spus ea. De-adevă ti? ratelea,
vreu săzic. — Un soldat obiş nuit, am ră spuns. De fapt, are vreo importanţ? ă Dă din cap,
râzând. Apoi, măîmbrăiş du ţ ăîncet, cu grijă Începu lent . ş cu miş ri ample, să i dea jos
hainele de pe ea, ră i că -ş mânând sveltăş i minunatăca ieş itădin crisalidă . — Uită ia
mine, am spus eu cu tristeţ Uită la hainele -te e. -te mele...mormane murdare de ulei ş
noroi? Cum îţspun: sunt un simplu i i soldat. Antrenat săomoare ş nimic altceva. Uneori,
pânăş mie îmi este i i scârbăde mine. — Dacăţ putea alege, ce-ai vrea săfii? i-ai Am dat
din umeri. Problema alegerii nu se pusese, ş probabil nu se i va pune niciodată . — Greu
de spus. Am fost soldat prea multăvreme ca sămămai pot gândi doar la mine. Sunt atât de
obiş nuit săîndeplinesc ordine, sărespect disciplina strictăş să i -mi conducăalţ viaţ încât
mă ii a, -ndoiesc căaşputea sămai tră iesc altfel. — Sunt sigurăcăai putea, dacăai vrea
într-adevă spuse ea r, tră gându-măspre pat. Într-adevă pentru câtva timp, aş am fă r, a
cut. Ră zboiul a continuat fă rămine ş nici unuia nu i-a lipsit celă i lalt. Treceau tancuri cu
zgomot pe sub ferestre, iar eu nici nu le observam. Jos, în sat, camarazii mei beau,
înjurau şjucau carţ iar eu nici mă nu măgândeam la ei. Cafeaua i i, car ră masăs-a ră încet
în ibric. Cine mai avea nevoie de ea?... cit Măîntreb câte ore am reuş să ră it -i pim astfel
îngrozitoarei vârtelniţ a e morţ ş distrugerii? Poate o oră poate două Sigur, nu mai mult.
Dar ii i , . suficient pentru a-mi face cunoscut gustul unei vieţ diferite de cea pe care i eram
forţ săo tră at iesc; suficient pentru a măface sămăsimt iritat când am fost treziţdin dulcea
semi-reverie de zgomotul de pumni ş bocanci i i lovind în uş . Mi-am dat seama cădrumul
ce ieş din sat se umpluse de ă ea zgomote, în timp ce înainte era calm ş liniş Auzeam
strigă ş înjură i tit. te i turi, ş cârţ de frâne ş zornă âit i itul ş enilelor de tancuri, bocanci grei
zdrobind pietriş voci ră ite strigând ordine. ul, guş Ne-am ridicat amândoi ş ea mi-a
aruncat că i maş tră a, gându-ş i cearceaful pânăsub bă rbie. Cel de la uş ăobosise ciocă
nind. Se auzi un zgomot de uş ăspartăş apoi paş grei pe culoar. Era Porta, care, roş la i i
u
faţ i indignat, îmi adulmecase urma. ăş — Deci aici erai! Ce dracu faci? Te-am că utat
peste tot, imbecil nenorocit. — Cară -te! Ieş târâtură ş i, , terge-o! N-avem nevoie de tine.
Du-te-n altă parte săfaci glume. Porta înaintă îmi ridicăhainele de pe podea ş mi le azvârli
în faţ. , i ă — Intrăîn ele, ş repede! N-am venit săglumesc, bă i iete... nu când vin yankeii!
Mi-am croit drum printr-o gră madăformatădin pantaloni, că maş i ăş alte accesorii de
luptă apoi mi-am ridicat ochii spre el: , — De unde vin? — Dumnezeu ş Ş oricum, cui
dracu-i pasă Pur ş simplu vin. tie! i, ? i nu-i suficient? Ei vin ş noi plecă i m... Se întoarse
că fatăş îi aruncăparodia lui groteascăde zâmbet tre i cuceritor, cu buzele descoperindu-i
gingiile ş cu dintele stră i lucindu-i ca un colţ vampir. de — O sămăscuzi, iubito. Nu-mi
place săstric plă cerea nimă nui, dar, dupăcum spuneam, vin yankeii. Dacă i foloseş
atuurile cum trebuie, o -ţ ti să poţgă un înlocuitor destul de curând. -i i si Se întoarse spre
masă luăibricul de cafea ş i afundănasul lui , i-ş mare, adânc în el. Îl scoase de acolo cu
nă fremă rile tând de plă cere. — Cafea! spuse el cu o voce strangulată . Îi dă drumul pe
gât, rece cum era, ş pocni din degete spre mine. du i — Dacănu te miş amice, o săte
caute pentru dezertare. Aproape ti, toţ ceilalţau plecat deja. Suntem aproape ultimii...
Apropo, Micuţ e ca i i ul turbat, l-am lă în sat urlând ş înjurând... Pe locotenentul Schmidt l-
au sat i tras jos din patul în care ză cea ş i-au spus căva fi dus în faţ curţ i a ii marţ dacănu
se face bine imediat, iar Feldwebel Mann — îl ş pe iale tii Feldwebel Mann? — primul
lucru pe care l-a fă dupăce s-a instalat a cut fost săîncuie uş în spatele lui ş săse împuş a
i te... A, da, ş Obergefreiter i Gert a ş ters-o. Nu măsurprinde. A fost întotdeauna prost ş
fricos ca o i muiere. Îl cautăş să gă i-o -l sească probabil, în vreo douăore... sau nici , atât,
nu cred... În timpul inepuizabilului torent de vorbe revă rsat de Porta, îmi tot tră geam în
grabăhainele pe mine. Fata se aruncădeodatădin pat la mine ş izbucni în hohote de plâns
chiar în mijlocul ultimei informaţ vitale pe i ii care mi-o dă dea Porta. — Sven! Nu pleca! E
o nebunie săcontinui lupta, Ş tim cu toţ căaţ ii i pierdut ră zboiul... Ră mâi aici ş eu o săte
ascund! Te rog, Sven! i — Nu pot. Ţ i-am mai explicat. Nu-i ră săte laş furat de visuri din u
i când în când, dar niciodatăsănu le amesteci cu realitatea. — Realitatea? Ce-
nseamnărealitatea? întrebăea cu lacrimile curgându-i ş iroaie pe obraji. Sânge ş mizerie, ş
cruzime, ş moarte, i i i pentru o cauzăîn care nu crezi? — Nu-i vina mea, am ră spuns.
Porta, care se scă rpina într-o ureche cu coada linguriţ măprivi cu ei, sincerăuimire. — Ce-
ţ tot stoarce ochii? Are o casăneatinsă nu-i aş Ş mâncare i , a? i destulăsă i umple burta.
Ş bani destui să i cumpere cafea la negru! -ş i -ş Scuipăcu scârbă . — Mi-e silă mai spuse
el. Cred c-ar trebui săfie mulţ , umităcu ce are, tu n-ai fi? — Taci din gurăş ieş i-o tă eu. i i!
iai M-am întors spre fată dar ea refuzăsă i ia ră , -ş mas bun. Am plecat fă răsămăuit
înapoi, dorind ca visele sămai aibăuneori ş un sfârş i it
dulce, dar nefiind gata săvă vreo lacrimăpentru asta. rs Compania se grupase deja în piaţ
mare, ş era imposibil sămă a i strecor la locul meu neobservat. Maiorul Mercedes măză
imediat. ri — Unde naiba ai fost? Crezi căo săţ inem ră zboiul pe loc numai pentru tine? —
Nu fiţprea sever cu el, îl rugăPorta. Dacă l ş prin ce a trecut... i -aţ ti O veselie gă gioase
izbucni din rândurile adună Eu am arborat un lă rii. zâmbet de Don Juan, iar maiorul îş
revă i rsămânia asupra tuturor. — Terminaţcu scandalul ă tâmpit! Ce credeţ voi că aici? i
sta i -i Teatru? Vreun spectacol cu lanternămagică Tu... ? Se întoarse iar, brusc, spre
mine: — Tu, la arest! Intrăîn rând ş sănu-ţmai vă mutra imbecilăpână i i d nu te chem...
Oberleutnant? Ia-i de-aici, ş repede! i Maiorul se vârî în maş , trânti uş ş dispă într-un nor
de praf. ină a i ru Oberleutnant Löwe îş împinse casca pe spate ş i i-mi fă semn cu capul:
cu — Intrăîn rând, pui de căea, afemeiat nenorocit ce eş Companie! ţ ti! 'Tenţ iune!
Companie... La dreaaa-pta! Pentru o clipă ne urmă cu ochi critic cum stă , ri team ţ epeni
ş corect i aliniaţ În clipa urmă i. toare fu însăpus la grea încercare săţ inăpasul când o
sutăş optzeci de oameni, într-o dezordine să i lbatică s-au aruncat spre , tancurile care-i
aş teptau. A trebuit sădă aproape o luptăca să tragem m -l pe Micuţ care era beat, înă ul,
untru, împreunăcu noi. Avea sportiva tentaţ săse caţ pe tanc ş săse târascădeasupra lui
zbierând. A fost ie ere i nevoie de trei dintre noi să înghesuim, cu capul în jos prin turelă
Odată -l . ajuns înă untru, din fericire, a adormit ş am putut să înghesuim într-un i -l colţ i
săuită de el. ş m Cu un zgomot de tunet care se apropie, două zeciş icinci de Tigri ieş iră
din sat. — Drept înainte, spuse Bă trânul. Ţ ine-o aş pânăajungem la ş a oseaua
principală Încă . rcaţtunurile. Verificaţtoate sistemele. i i Cu o bruscheţ uimitoare, m-am
trezit cuprins de un puternic acces e de nostalgie dupăacea lume de vis din care fusesem
Smuls atât de brutal. Am început săexecut, apatic, ordinele Bă trânului, apă sând pe
butoane, verif icând echipamentul. Mintea îmi era plinăde civilizaţ de femei ş ie, i case, ş
bă calde, ş cafea naturală Pat ş gră i i i . i dini, ş să i ruri de baie, ş i zahă carnaţ rozăş
moale, ş parfum de trandafiri... r, ie i i — Asta-i ochiul meu, mă tâmpit nenorocit ce eş , ti!
— Iartă -mă spusei ş , i-mi luai degetul de pe ochiul lui Porta pentru a-l apă apoi cu putere
pe butonul pe care-l că sa utam de fapt. M-am uitat în jos, în interiorul întunecat al
tancului. Mirosea a ulei, a metal încins, a sudoare ş a dinţnespă i. Asta era realitatea. Fie
că i i i laţ -ţ plă cea, fie cănu, asta era realitatea. Visuri dulci despre o astfel de viaţ ă te-ar
înnebuni cu siguranţ. ă Micuţ deschise un ochi umflat, măvă ş se aplecăconfidenţ ul zu i
ial spre mine. Râgâi ş duhoarea de bă i uturăstă tutăse ridicăîn sus, sufocându-mă . —
Hei, Sven, rânji el, ş îmi împunse un deget deş nţ în vintre. Am i ă at auzit cum te-ai destră
lat! Cum era, ai? bă Mi-am lipit faţ de a lui: a — Du-te-n..! i-am spus. Când am ajuns la
punctul în care strada satului mergea înainte, iar că rarea ce ducea spre casăo lua la
stânga, n-am încercat în nici un fel să măabţ sămăuit prin vizetă M-am bucurat c-am
aruncat această in . ultimăprivire. Jacqueline era acolo, în picioare, lângăgardul viu, fă
cându-ne semn cu mâna.
Încăse mai vedea satul când s-a raportat căun tanc inamic se afla la 700 de metri distanţ,
pe direcţ ora două Am intrat brusc în acţ ă ia . iune ş i eu am fost împins cu o vitezăameţ
itoare înapoi, în mijlocul realităii. S-a ţ întâmplat săfie alarmăfalsă— un tanc ars, la
marginea drumului, cu douăcadavre carbonizate sub el — dar asta a pus capă definitiv
viselor t mele cu ochii deschiş i. Curând se înnopta ş cerul era luminat, din când în când,
de o lună i palidă fantomatică Tancurile înaintau zdruncinând casele din temelii. , . De-a
lungul întregului drum oamenii se trezeau la auzul zgomotului, perdelele erau date la o
parte, ochi cuprinş de nervozitate apă i reau, scânteind în lumina lunii, pentru a urmă
trecerea noastră pentru a afla ri , cine suntem — deoarece, din acest moment al ră
zboiului încolo, cine ş tie? Puteai fi prieten sau duş man — american sau german. Trei
batalioane de tancuri grele înaintau cu greu prin întuneric pentru a-i lua pe britanici prin
surprindere. Uruind, Tigrii ş întinserăpe toată e lăimea ş ţ oselei. Din eş apamente ieş eau
flă ri stră că lucitoare, lungi de câte un metru. Vibraţ motoarelor pocneau ş bufneau în liniş
nopţ iar iile i tea ii, ferestrele mai multor case se sparserăîn timp ce treceam pe lângăele.
Unele clă diri furăş mai lipsite de noroc: ne stă i teau chiar în drum, aş că a le demolară
pur ş simplu, trecând peste ele ş lă m i i sând în urmăgră mezi de moloz. — Vino, dulce
moarte! intona Legionarul, vesel, în spatele periscopului lui. Micuţ se cutremurăş se
întoarse că Porta: ul i tre — Mătrec fiori de moarte, se plânse el. Ai ceva de bă la tine? ut
Porta îi întinse, cu amabilitate, o sticlădin cel mai bun ş naps, pe care oş terpelise dintr-un
depozit de provizii cu puţ timp în urmă Ş in . napsul fusese iniţ rechiziţ ial ionat pentru un
comandant de divizie, dar spre nenorocul acestuia Porta ajunsese acolo primul.
Dupăspusele lui Porta, simţ mirosul de alcool de la câţ kilometri distanţ, ş nasul l-a dus pe
ise iva ă i urmele lui. Micuţ atacând ş ul, napsul aş cum le fă a cea pe toate — cu deplin
entuziasm ş plă i cere — dă pe gât jumă du tate de sticlă Râgâi apoi, scuipă . împotriva
vântului prin vizetăprimind totul înapoi în faţ, la care înjură ă îngrozitor ş se ş i terse cu o
cârpăplinăde ulei. Asemenea scurte momente emoţ ionante erau de pbicei sarea ş piperul
zilelor noastre. i Ne continuam drumul, ore în ş spre liniile inamice. Acum drumul ir, era
mai congestionat cu ră ş ele ră mă iţ zboiului. Maş arse, ră ş e de ini mă iţ tancuri
englezeş ş germane, resturi de fiinţ umane carbonizate ti i e ră spândite deasupra,
dedesubtul ş între maş rii. O întreagăcoloanăde i ină infanterie ză cea împră tiatăla
marginea drumului, în atitudinile groteş ş ti ale morţ ii. — Soldaţafumaţ spuse Porta fă i i,
răemoţ ie. Nu te mai poate emoţ iona prea tare mă celul dupăce l-ai vă în zut întregul lui
de atâtea ori. — Văamintiţ cântecul ă vechi despre tancuri, pe care obiş i la nuiau să dea
la radio? întrebădeodatăBarcelona, aparent fă -l răvreo legă tură . Se întoarse spre noi
ceilalţş începu săcânte încet cântecul pe care îl i i auzeam atât de des prin 1940.
Cuvintele nu mai pă reau foarte potrivite: „Departe, dincolo de Maas, Scheide ş Rin, i Spre
Frankfurt, în coloană o sutăde tancuri vin! , Suta de tancuri germane ş Führerului Negri
Husari i-ai Vin săcucereascăFranţ se-aud urale de zile mari! a; O sutăde motoare gem, ş
enilele în zgomot se întrec,
O sutăde ţ ancuri germane victorioase pe câmpuri trec." Un cântec banal din vremurile
cele mai bune, pă acum absolut rea absurd. Un hohot de râs plin de ironie izbucni atât din
tancul nostru cât ş i din celelalte tancuri din coloană lă : sasem deschis radioul ş întreaga i
companie savurase momentul de nostalgie al lui Barcelona. — Terminaţ ră i! sunăprin
radio vocea ră ităa lui Heide. Ce-i cu voi, guş ă de-acolo, canalii idioate? Nu-i momentul
pentru aş c4eva! ia a Bietul Heide! Suferea îngrozitor pentru soarta ră zboiului. Noi, ceilalţ
i, am râs pânăn-am mai putut. Cele o sutăde tancuri ş Husarii Negri ai i Fiihrerului nu mai
treceau triumfal peste corpuri, ci luptau cu disperare în ariergardăîmpotriva duş manului
care înainta. Ne opriră brusc din râs la vederea unui grup straniu care mergea m ră it de-a
lungul drumului. La început nu mi-am dat seama ce sunt. zleţ Poate prizonieri? Nu,
prizonierii n-ar fi pă i de că ziţ lugă e; ş deodatăam riţ i vă căfigurile acelea fantomatice,
alergând încoace ş în colo ca niş zut i te lilieci, fă ceau parte dintr-un ordin de surori
medicale care încercau în zadar sărestabileascăordinea în grupul lor de... ce? Mi-am
frecat ochii pe sub ochelarii de soare. — Nebuni! ş uierăMicuţ în urechea mea. Niş
nenorociţde nebuni ul te i scă i de la balamuc, asta sunt! paţ Avea dreptate: un ospiciu de
lângăCaen fusese evacuat, ş sosirea i coloanei lungi de tancuri crease panicăîn rândurile
lor deja cuprinse de confuzie. Se împră tiaserăîn toate pă ile, unii bă ş rţ tând din palme ş i
rânjind, alţ ră ii gând ş urlând ca niş animale să i te lbatice. Câţ stă iva teau, absenţ în
mijlocul drumului, cu capetele rostogolite într-o parte ş mâinile i, i atârnânde. Un biet idiot
se aruncăsub un tanc ş fu zdrobit. Că i lugă ele riţ ţ ipau cu disperare ş i agitau braţ în aer,
dar hoarda de demenţ pă i-ş ele i rea înclinatăspre autodistrugere. Deodatădin beznăapă
un om purtând un ru halat alb de medic care înaintăspre noi ameninţtor. ă — Stop!
strigăBă trânul prevă zând un dezastru. Opriţ pentru i, Dumnezeu! Radioul continua săfie
conectat. Trei batalioane au auzit ordinul ş i încet întreaga coloanăde tancuri se opri.
Aproape în acelaş moment, i automobilul maiorului Mercedes trecu într-o
goanăfuribundăpe lângă noi, mergând cu toatăviteza înainte ş fă i când ca gră mezi de că
lugă e ş riţ i de ţ icniţsăse rostogoleascăîn ş . Îi auziră vocea furioasăprin radio. i anţ m —
Ce cretin a dat ordin de oprire? Oricine ar fi, săse aş tepte să duc -l în faţ curţ marţ pentru
prostie crasă Porniţdin nou, noi nune oprim a ii iale ! i pentru nimeni! Într-o stare de
agonie, tancurile grele pornirădin nou săse miş te, zguduindu-se din toate încheieturile.
Unul dintre ele nimeri direct într-un grup de nebuni. Conducă torul, mai mult ca sigur, se
speriase ş pierduse i controlul, iar vehiculul se oprise cutremurându-se în mijlocul
drumului, condamnându-se odatăîn plus la nemiş care. De ambele pă i ale tancului rţ
încriminat ză ceau cadavre zdrobite. O că lugă ăîn vârstăînaintăfurioasă riţ pânăla tanc ş
începu săloveascăcu pumnii încleş i în metalul lui. i taţ — Criminalilor! Nu sunteţ decât niş
criminali cu toţ i te ii! Nu-i dă nimeni vreo atenţ Maş maiorului opri cu un scârţ du ie. ina âit
nervos de frâne lângăscena respectivă capul maiorului apă prin , ru fereastră încruntat ş
hidos în furia sa. Pata cea neagrăsă , i getăcu ră utate deasupra ochiului să drept. u —
Idiotul ă nu-i în stare săconducăo maş sta inuţ pentru copii, ce să a mai vorbim de un ţ
nenorocit! Treceţ careva în locul lui, pentru numele anc i lui Dumnezeu! Iar în ce te priveş
— se zgâi el la locotenentul care se te
căă nervos spre turelă— o săavem noi de-a face cu tine mai târziu! Din ţra toate
tâmpeniile, numai asta... Din fericire, nu-ş gă cuvintele. Se întoari si se spre noi, ceilalţ ş
fă semn coloanei săporneascăînainte. Porniţş i, i cu i i mergeţfă i răoprire! Pe Cristos
însuş dacă vedeţ mergând pe drum, noi i -l i nu ne oprim pentru nimeni... Înţ elegeţ bine:
pentru nimeni! E clar? i Oricine ne stăîn drum a păit-o. Învăaţ sănu mai fie aş de neatent ţ
ţ i-l a data viitoare. În acest moment, înainte ca maiorul săaibătimp săporneascădin nou,
un grup de vehicule cu însemnele Crucii Roş încerca, fă ii răsucces, să ne depă ească
Neţ ş . inând seama de cererea lor de a obţ depă irea, noi ine ş am ră mas pe loc, lă
sându-i săse ră stoarne în ş . Tigrii nu s-au oprit în anţ faţ nimă a nui; Tigrii n-au fă loc
nimă cut nui. Un locotenent de infanterie veni ca o furtunăpe jos lângănoi, însoţ it de un
ofiţ din Feldgendarmerie, cu insigna sa în formăde semilună er scânteind diabolic în
întuneric. Îş scoase revolverul ş nu pă dispus să i i rea aibăcu noi o conversaţ amabilă Îl
auzeam ţ ie . ipând în timp ce înainta. — Asta-i sabotaj! Cineva trebuie sădea
socotealăpentru asta. Cine-i prostul care comandăadună tura asta de imbecili? Era foarte
sigur pe sine. Feldgendarmeria, în general, nu se temea de nimeni, nici de dracu', nici
chiar de Führerul însuş Un maior obiş i. nuit nu era nimic pentru el. Din fericire, maiorul
Mercedes nu era un maior obiş nuit. Nici el nu punea prea mare preţ nici pe oameni, nici
pe diavolul însuş ş nu cred căFührerul i-ar fi inspirat simţminte deosebit de i, i ă reverenţ
ioase. — Tigrilor! Vocea lui mugi de-a lungul coloanei rostogolindu-se ş i ră sunând ca un
ecou dintr-o parte în alta a drumului. V-am dat un ordin: porniţ Nu ne oprim pentru nimeni!
În ceea ce te priveş domnule — se i! te, întoarse el spre cei doi, împingându-l de-o parte
pe jandarm ş i adresându-se locotentului — te sfă tuiesc să i iei din drum scaunele astea -
ţ rulante mizerabile ş săle duci cât mai departe, dacăvrei sănu fie i zdrobite. În locul
dumitale, adă ugăel la a doua gândire, aşporni-o înapoi, prin ş . Cred căai putea
săconstaţcăe mai sigur. anţ i Tigrii pornirăînainte. Am reuş săparcurgem o oarecare
distanţ it ă înainte de a da peste o nouăcoloanăde oameni, aproape la fel de bizarăla
vedere ca ş grupul de nebuni din Caen. În primul rând, deş coloana purta i i uniforma
armatei germane, era compusădin jumă tate din popoarele Europei. Erau acolo ruş
ucrainieni ş cazaci; bosniaci din divizia musulmană i, i , bavarezi, alsacieni, unguri,
polonezi, italieni. Ş nu numai atât, dar întreai ga coloanănu avea, evident, decât un gând
în mintea ei multinaţ ională ş , i acel gând era: săfugă Veneau de-a valma pe drum, în
direcţ noastră cu . ia , un amestec straniu de panicăş hotă i râre pe feţ lor. Din rândurile
ele noastre ră sunăo veselie nestă vilităatunci când avangarda hoardelor în retragere
trecu fulgeră pe lângănoi. tor — Armata germană strigăPorta entuzist. Dumnezeu să
binecuvân! -i teze! Dac-ar fi Adolf aici să vadă -i ... Ară tăcu degetul un grup de oameni
care se miş cau în grabă fă , când parte dintr-un regiment de paraş ti: utiş — Dac-ar fi
Herman aici să vadă -i ! — Este oare posibilăuna ca asta, săpierdem noi ră zboiul? rosti
foarte solemn Barcelona. — Niciodată strigăPorta. ! Râsul nostru ră suna să lbatic în
interiorul tancului. — Salutare! zise Bă trânul, aruncând din nou o privire în afară Cine .
vine oare?... Era o unitate de cavalerie. Se apropiau într-un galop furios, izbind în
dreapta ş stânga cu să i-n biile în hoardele de dezertori, împră tiindu-se ş într-un larg
evantai pentru a cuprinde întreaga masă I-am recunoscut, . dupăgulerele lor roş ca fiind
cazacii generalului Vlassov, specialiş în ii, ti astfel de acţ iuni. Că reau ca niş demoni,
stând drepţ în scă pe lă te i ri, armă sarii lor mici, dar solizi. Strigau comenzi aspre, în rusă
să ; biile le luceau ş fulgerau. În câteva minute, adunaserăîntreaga coloanăş o i i
încercuiau, urlând tot timpul ca să lbaticii. Unii descă lecau ş se afundau i în masa fremă
toare de trupuri, biciuind ş tă în neş tă i ind tire pânăcând începurăsăcurgărâuri de sânge
vizibile de departe. Nimeni nu opuse nici un fel de rezistenţ. Fie căerau speriaţ fie căîş
abandonaserăarmele în ă i, i panica iniţ ialăa fugii. Tigrii n-au mai putut săînainteze cu nici
un chip. Priveam scena plini de dezgust ş ură Asemenea brutalitate era tot ceea ce te
puteai aş i . tepta de la cazaci. Din punctul nostru de vedere, armata germanăs-ar fi putut
dispensa de ajutorul lor. L-am vă pe un ofiţ de la Feldgendarmerie zut er bă tându-l pe
umă pe un că r pitan rus, evident felicitându-l pentru o treabă bine fă cută ş furia
noastrăse înteţ Mulţdintre ruş îş duseserăcaii la , i i. i i i adă la un pârâu din apropiere ş
acum, întinş pe burtă beau apă pat i i , ală turi de dobitoacele lor. Priveliş nu era foarte
surprinză tea toare: în regimentul de cazaci, omul era egal cu calul. De nevoie, tancurile fă
cuserăo nouăhaltătemporară Cazacii . înaintau acum spre noi, cu ochii lor mici ş negri stră
i lucind ca la maniaci, cu steaua roş a Rusiei lucind pe că ie ciulile lor de blană Un caporal
. îndesat, duhnind a vodcă se opri lângăTigrul nostru. Îş purta sabia , i atârnând de-a
curmeziş iar într-o mânăavea nagaica, nelipsitul bici al ul, tuturor cazacilor. — Salut,
gospodin! Privea în sus spre noi ş râdea. Îi simţ i eam pe ceilalţ lângămine, i, fierbând de
ură . — Hei, tovarisci! Porta se aplecădeodatăcă el. Ţ tre i-ai ghicit vreodată viitorul? —
Nu. De ce măîntrebi? — Pentru căeu ş să ghicesc, de-aia! Vrei săţ spun? tiu -l i-l — De
ce? Porta dă din umeri: du — Ar putea fi interesant. — De ce? întrebărusul din nou, în
felul lor înnebunitor de flegmatic. — Ţ frică rânji Porta. Nu m-ar mira. Multora le este. N-au
curajul i-e ? săprivească faţ -n ăadevă rul, dacăeste neplă cut. Cazacul se încruntă Fă un
pas înainte ş întinse o mânăpă . cu i roasă . — Nu mi-e frică Dar nu-i bine întotdeauna să i
ş viitorul. . -ţ tii — Încearcăş săvezi. i-o Porta îi prinse mâna, înainte ca el săş retragăş
chipul să luăo i-o i u expresie transportată ceea ce mie îmi pă numai imbecilitate pură Se ,
rea . vedea căpe simplul caporal îl impresiona, dar, fireş el nu-l cunoş pe te, tea Porta
cum îl cunoş team eu. — Hm...aa... mm... Da! Vă d. Porta îş supse bine dintele, gânditor: i
— Ai fost caporal la tă tucu' Stalin, aş a-i? Ai purtat o cascăcu o cruce roş aş ie, a-i? Ş ai
staţ i ionat într-o garnizoanăla... Maikof. Am dreptate? Omul dă din cap ş ră du i mase cu
gura că scată Oricine ar fi luptat pe . frontul rusesc ş ar fi întâlnit, ca noi, atâţ cazaci în
armata germană ar fi i ia , putut ghici la fel de bine, dar succesul de început al lui Porta
adunăîn jurul lui un mic grup de soldaţ care priveau, cu feţ încruntate ş cu o i ele i stră
lucire de vagăînţ elegere în ochi.
— Deci, am dreptate! spuse Porta triumfă tor. Omul îş fă cruce ş încercăsă i retragămâna,
dar Porta i-o reţ i cu i -ş inu. — Aş teaptă Să i spun ce vă pentru viitor... Vă un drum lung,
pră ! -ţ d d fuit, care nu duce nică ieri, dar care continuăla infinit... Nu tu mahorcă , nu tu
apă nu tu hrană O coloanălungăde oameni, toţ purtând aceeaş , ... i i uniformăca aceea
pe care o porţ tu acum... Toţfac parte din regimentul i i generalului Vlassov. Aici apare o
brodeală Eş suficient de tare săauzi . ti adevă rul? Privi în jos la caporal ş bolborosi în
continuare înainte de a i putea fi oprit: — Vă o mulţ de generali americani aş i la o masă
împreună d ime ezaţ , cu o mulţ de generali ruş Beau whisky... ş vodcă fumeazăţ ri ime i. i
... igă groase de foi... Acum semneazăniş hârtii ş îş strâng mâinile unii altora. te i i Porta îş
închise ochii ca lovit de o imensădurere. i — Mai vă ceva! Adolf a că ş cazacii sunt duş
înapoi în ţ lor... d zut i i ara Vă Vă d... d... Porta dă un ţ t de spaimă du ipă : — Tovarisci!
Aţ auzit desigur de Dalstroi1? Ei bine, asta am vă i zut, tovarisci! Nu-i prea bine, eh? dă el
din cap cu înţ du eleaptăsatisfacţ ie. Cazacul îş smuci mâna ş să înapoi cu un amestec de
furie ş i i ri i îndoialăpe faţ. Începu săş ă uiere într-un torent să lbatic de vorbe ruseş ti,
prea rapid ca săînţ eleg ce spune, dar Micuţ dintr-o să ul riturăfulgeră toare fu afarădin
tanc ş peste caporal. Îl apucăcu laba lui uriaş i îl zgâlţ i ăş âi bine. — Ţ ră rus mizerabil,
schimbătonul imediat, sau o săte ă noi burduş eu însumi pânăla Dalstroi, folosind chiar
nagaica ta! esc Urmăalt ş uvoi de cuvinte ruseş Evident, înjură ti. turi. Aproape sigur
obscene. Nu existălimbăca rusa când este vorba de înjură turi. Ar merita săo înveţmă
pentru asta. i car Micuţ se mulţ ul umi să înjure ş să arunce cât colo, în scârbă -l i -l .
Cazacul se repezi spre cal, să în ş ş porni ca din puş ri a i căpe urmele camarazilor lui,
care dispă ruserăprudenţla prima menţ i iune a numelui de Dalstroi. El se întoarse pentru
a-ş ridica sabia cu un gest ameninţtor ş i ă i mai strigăspre noi câteva obscenităi, care
însănu avurămare efect ţ asupra Micuţ ului. — Duceţ i-văde văspânzuraţ ţră mizerabili!
strigăel. i, ă noi Regimentul de cazaci, mânând din urmăpresupuş dezertori, dispă ii ru
încet în depă rtate ş locotenentul Löwe veni lângătancul nostru exprii mând, prin toatăfiinţ
lui dezaprobare. a — Obergefreiter Porta, nu permit oamenilor de sub comanda mea să i
batăjoc de aliaţ noş -ş ii tri... în special când este vorba de aliaţ i voluntari! Unii din pă toş
lor de ofiţ mi s-au plâns de dumneata. că ii eri — Iertaţ i-mă domnule, spuse Porta cu
multăseriozitate în glas. Omul , a vrut să i afle viitorul, aş căi l-am spus. Asta-i tot. -ş a —
Aa! N-am ş tiut căai darul prevestirii! Ş ce i-ai spus? i — Numai adevă rul, spuse Porta ară
tându-se jignit. — Adică ? — I-am spus că i va sfârş zilele acasă cu Tă -ş i , tucul Iosif,
fierbând în suc propriu la Dalstroi. Orice prost ar putea prevedea asta. — Pentru
Dumnezeu, mai ţ ine-ţgura aia clă i mpă nitoare, mă din car când în când! izbucni iritat
Löwe. O săsfârş ti într-o bunăzi tu însuţ la eş i Dalstroi, dacănu eş atent! ti — A, da, foarte
probabil, acceptăPorta cu un suspin. Locotenentul se îndepă , evident nemulţ rtă umit.
Coloana porni din nou înainte, însoţ ităde ţ ipetele ascuţ ale bufniţ ite elor, ce ră sunau de
1

Lagă de prizonieri în Siberia r

undeva, din pă durile apropiate. Noaptea era pe sfârş ş întunericul ite i începea săse
transforme, ceţ într-o nouăzi. În interiorul tancului, os, pregă m un fel de mic dejun,
fierbând surogat de cafea pe o spirtieră cu tiră , riscul enorm de a ne da foc ş a arunca
Tigrul în aer. Scobeam bucăi de i ţ pâine dintr-un bloc tare, ca de cauciuc, care în
armatătrecea drept franzelă Ş pentru a le face mai gustoase, le ungeam cu un strat gros
de . i, câţ centimetri dintr-un gem de sfeclăpe care Porta îl luase, întâmplă iva tor, odatăcu
ş napsul. În sfârş se fă ziuă o zi cenuş ş nesuferită Coloana se opri it, cu , ie i . pentru o
vreme. Un regiment de grenadieri, sosiţ nu se ş de unde, toţ i, tie i înjurând fă
rămenajamente ş într-o indispoziţ fă i ie rămargini, a instalat o baterie Flak. Porta le înră
ţstarea mai mult decât era strict necesar, utăi spunându-le în zeflemea căei n-ar fi capabili
sănimereascăo formaţ iune de bombardiere nici mă la cinci metri distanţ, la nivelul solului.
Din car ă fericire, înainte de a se dezlă ui o bă nţ taie, ni s-a ordonat săpornim din nou la
drum. Greoi, Tigrii se avântară cu gemete de protest, înainte, unul în spatele , celuilalt.
Câteva avioane inamice apă rurădeasupra noastră lansară , câteva bombe, la întâmplare,
de-a lungul cofoanei ş se depă i rtarăîn zbor, absolut neatinse în ciuda eforturilor să
lbatice ale bateriilor Flak. Am ajuns în cele din urmăpe poziţ ce ne erau destinate. Se dă
iile du semnalul de atac. Tigrii pornirăîn formaţ din nou în posturăde asasini. ie, Sub
fiecare piatră în spatele fiecă tufiş fiecă copac, fiecă cute a , rui , rui rei terenului, moartea
aş tepta pe orice neatent, sub forma tancurilor ş i aruncă toarelor de grenade, tunurilor,
minelor magnetice ş aruncă i toarelor de flă ri. Prin periscop, puteam săne dă seama de
poziţ inamicului. că m iile Pentru infanteriş un atac de amploare al tancurilor grele este pur
ş ti, i simplu o atrocitate, iar cercetaş inamici ne ţ ii ineau de mult sub observaţ ie. Ploua
deja cu grenade asupra noastră dar noi înaintam cu o vitezăde , patruzeci de kilometri pe
orăş nimic nu ne putea opri atacul. i — Închideţtrapele, comandăBă i trânul. Turela pe
direcţ ora două ia . Distanţ ş a apte sute. Pak-ul bine camuflat. Prin faţ ochilor îmi jucau
linii ş pă a i trate. Bă trânul măbă pe umă tu r. — Ai gă sit-o? — Nu încă Tot ce pot vedea
sunt câteva tufiş ş o gră . uri i madăde ruine. — Acolo e, spuse Bă trânul, ursuz. Focul
unui tun, declanş brusc, dezvă bateria antitanc camuflată at lui . O grenadăexplodăla
numai câţ centimetri de noi. M-am apucat din iva nou, în grabă de lucru, ş cifrele alergau ş
să , i i reau: 600, 650... punctele se întâlniseră lentila prezenta o imagine clară , . — Hai
odată spuse Bă ! trânul nervos. Am tras. Presiunea aerului ne lovi ca un pumn, iar tubul
gol al obuzului, înroş că pe podea. Un declic, ş tunul era din nou pregă it, zu i tit. Dar
deocamdatănu mai era nevoie: din resturile care zburau prin aer, ne-am dat seama căne
atinsesem ţ inta. Tunul antitanc fusese scos din acţ iune ş ce mai ră sese din el fu curând
fă praf ş pulbere sub i mă cut i ş enilele noastre. — Turela pe direcţ ora două Distanţ cinci
sute. Trage direct. ia ! a Motorul torcea, turela se roti, iar eu vă imediat ţ zui inta: tancuri
Churchill, care erau întotdeauna uş de identificat, cu corpurile lor lungi or ş turelele lor
joase. Erau ş i ase ş staţ i ionau în linie. Ne-am oprit. Numai cel fă răexperienţ ătrage în
timp ce înaintează Ş . i totuş factorul vitezăera esenţ dacăvoiam săfolosim pe de-a-ntregul
i, ial, avantajul situaţ Un tanc care staţ iei. ioneazăeste, cum s-ar spune, o ţ intă
sigură Micuţ deschise unul din panourile laterale, ca săprivească . ul spectacolul, dar se
trezi cu Bă trânul strigându-i în ceafă : — Închide prostia aia! — Ce te sperii? spuse Micuţ
împă ul ciuitor. Ş te rog săţ minte că i ii sunt Obergefreiter, deci coloana verticalăa armatei
germane. Bă trânul înjurăş se întoarse spre mine, considerându-mămai i maleabil. — Ia-l
întâi pe ultimul dintre nenorociţ ă apoi încearcă pe cel din ii ia, -l frunte. Bine?... Foc!
Tunul, masiv, tresă în mâinile mele. O limbăde foc izbucni ş am ri i avut timp să vă tancul
Churchill clă , d tinându-se sub loviturăînainte ca turela mea săse roteascăş sătrag în
liderul coloanei. De data asta, am i avut satisfacţ săprivesc ţ ia inta dezintegrându-se
complet ş zburând spre i cer într-o masăde metal ce se rotea prin aer. — Schimbăpoziţ ia!
Porta dă înapoi, în spatele unei ridică du turi de teren, în vreme ce eu urmă ream prin
periscop Churchill-urile care mai ră seseră Am ales unul mă . dintre ele, am ochit ş am
tras. De data asta, n-am mai fost aş de i a norocos, obuzul a ras turela. Probabil căcei
dină untru au avut parte de câteva clipe de groază dar ei deschideau deja trapele ş să , i
reau afară . Heide i-a dat drumul imediat cu mitraliera, iar noi primiră o salvăde m grenade
drept ră spuns. Din fericire, nu ne-au ajuns, dar a fost suficient pentru a-l trimite pe Micuţ
înapoi, în interior, cu sudoarea curgându-i de ul pe frunte. Am fixat prin periscop urmă
torul Churchill. Obuzul zburăiute ş sigur i spre ţ , dar tancul ră intă mase pe loc. Pentru un
moment am stat nedumeriţ dar vă i, zură apoi o spiralăsubţ de fum ridicându-se din m ire
vehiculul lovit. Câteva secunde mai târziu se produse o explozie. Flă rile că îş fă i
curădrum afară înă ându-se lacome în că , lţ utarea a orice altceva care putea săardă —
Schimbăpoziţ Dincolo de ruine. Turela pe direcţ ora două ia! ia . Distanţ 300... Foc! a
Ultimele douăChurchill-uri au fost o pradăuş oară Micuţ insistăsă . ul sarăafarădin tanc
atunci, pe loc, ş sămarcheze pe turelăcele ş i ase cercuri ale victoriei. Era îngrozitor săţ
piept mâniei Bă ii trânului, dar Micuţ nu avea idee de disciplină iar ameninţrile nu erau
decât pierdere ul , ă de vreme. El ş Porta deţ i ineau, probabil împreună recordul
indisciplinei. , În spatele nostru artileria de câmp deschisese focul ş noi eram sub o i
umbrelăde foc protectoare. Inamicul curăa Plaja 109 ş infateriş ţ i tii canadieni luptau cu
fanatism, cu tot ce le că dea în mână Un sergent, în . că utare de ceva cât mai aducă de
moarte, încercăsăarunce asupra tor noastrăchiar ş bolovani. i Ca de obicei, pierdusem noţ
iunea timpului. Puteam săfim în luptăde o orăsau de două spreceze ore. Întotdeauna ni se
pă reau interminabile. Dar, în cele din urmă terminară Tigrii fă , m, curăo binevenităoprire
ş o i stranie liniş că asupra noastră Trosnetul ş pocnetul flă rilor era tot te zu . i că ce
puteai auzi. Coborâră ţ m epeni pe pă mânt, cu gâturile ş plă i mânii tă ciţde bă i
permanenta inhalare a fumului. Porta, cu faţ neagrăca o minăde a că rbune,
reperăaproape imediat o ruinăacceptabilă nu prea departe. , Probabil căîn chiar dimineaţ
asta acolo fusese o casălocuită acum nu a ; era decât ceva mai mult decât un morman de
că mizi sparte ş lemne ră i carbonizate. Porta, însă se îndreptăspre ea, cu la fel de mult
entuziasm , ca spre Hotel Ritz ş ca de obicei, încrederea sa fu justificată Instinctele i, . lui
Porta nu dă deau niciodatăgreşcând era vorba despre mâncare ş i
bă utură câteva minute mai târziu se întoarse cu braţ pline de cutii cu : ele bere. Lă
săsăcadă ciocnindu-se ş ză nind, la picioarele noastre, cutiile , i ngă ş fă i, rămă săse
opreascăsă i tragăsufletul, se ră car -ş suci pe că lcâie ş i porni înapoi strigând: — Este o
ladăîntreagăacolo. E bere „Victoria" ş e al dracului de i bună puteţsămăcredeţ pe cuvânt...
Am ş dat pe gât vreo douăcutii! , i i i Micuţ dă un strigă de luptăvictorios ş alergăpe urmele
lui ul du t i Porta. Se întoarserăcu lada, purtând-o amândoi de câte o parte, dar înainte de
a avea timp săne bucură de rezultatul loviturii lor, m constatară căvreun nebun de tră tor
scormonea pă m gă mântul la picioarele noastre cu gloanţ de mitralieră e . — Nenorociţ
ilor, strigăMicuţ în timp ce ne aruncară la pă ul m mânt, săne adă postim. Heide trase cuiul
unei grenade ş o aruncă peste o movilă spre i , , tă boiul invizibil. Aproape imediat
dupăexplozie o siluetăîn kaki apă ră ru pe coama dealului, se opri o clipă apoi se rostogoli
spre noi în chip de , torţ... Când a ajuns în apropierea noastrăera mort ş se pare căfusese
ă i singurul luptă din zonă fiindcănu ne-a mai deranjat nimeni. Din tor , nefericire însăel ne
fă cuse cel mai mare ră înainte de a muri: preţ u ioasele noastre cutii de bere fuseserăstră
punse de gloanţ ş licoarea se risipea e i acum în ţrână în timp ce noi ne uitam la ea. Porta
se duse ş dă un ă , i du ş lă ut zii. — Ă este nenorocitul vostru de ră sta zboi! se oţrî el. ă

CAPITOLUL CINCI Membrii Rezistenţ din Caen au primit ordinul să asasineze pe unul ei -
l dintre cei mai activi colaboraţ ioniş Luden Brière, care nu numai călucra în ti legă
turădirectăcu poliţ germană dar avea tupeul săfie prieten bun cu ia , ş eful Gestapoului din
regiune, comisarul Helmuth Bernhardt. Brière purta ră spunderea pentru executarea unui
mare numă de francezi. r Era un tip, pe nume Arsène, care s-a oferit voluntar săducăla
îndeplinire acest ordin. Împreunăcu trei ajutoare, el reuş săpă i trundăîn casa ş biroul lui
Briere din strada Fossis-Château ş săarunce un mă i i nunchi de grenade în partea
locuităa casei. Din nefericire, atentatul nu reuş să i provoace nici o daunăserioasă ş cei
patru conspiratori furădestul de , i norocoş pentru a scă fă i pa răa fi identificaţ Din acest
moment, casa a fost i. pă zităzi ş noapte de membri ai Waffen SS, aş căorice
nouăîncercare de i a a-l asasina pe Brière în propria lui casăera aproape imposibilă . În
acest timp, Rezistenţ îş încetase acţ a i iunile, discutând la ne-sfârş ş it i respingând la
nesfârş noi metode de a-ş duce la îndeplinire misiunea, it i pânăce, în cele din urmă
Arsène îş pierdu ră , i bdarea ş anunţ i ăcăva face el singur treaba. Întrebat despre
metoda pe care intenţ iona s-o folosească el , nu fă cea decât sădea din umeri ş
sădeclare căse va baza pe noroc. i De fapt, el l-a ucis pe Brière în cel mai simplu mod cu
putinţ: ă apropiindu-se de el în timp ce mergea pe stradăş tră i gându-i douăgloanţ e în
cap. Evident, Brière a simţ pericolul în momentul în care l-a vă pe it zut Arsène venind
spre el, dar Arsene nu avea intenţ sădea greşa doua oară ia ş omul muri chiar dacăse
întorsese ca săfugă În momentul respectiv i . strada era pustie. Trecă torii care vă
zuserăpetrecându-se asasinatul se topiră prudenţ Dintre cei care au fost martori te acţ , i.
iune din spatele perdelelor dormitoare lor lor, marea majoritate erau probabil în favoarea
ei.
Oricum Arsène a avut timp să i scoatăaparatul de fotografiat ş liniş -ş i, tit, să fotografieze
pe mort, înainte de a porni ca la plimbare pe o stradă -l lă turalnică dispă , rând de la faţ
locului, cu un calm desă a vârş it. Trei zile dupăaceea, lui Brière i se fă curăfuneralii de
martir, onorate cu prezenţ prietenilor să de la Gestapo. Întregul Caen ieş în stradăsăse a i
ise bucure ş săcânte Marseieza. Arsène, deş anonim, era, fă i i răîndoială eroul , zilei. ÎN
STILUL LUI HEMINGWAY În Normandia nu exista o linie de front continuă Puteai sămergi
în . acţ iuni de recunoaş tere timp de ore întregi ş sănu dai cu ochii de un i singur soldat
inamic. În aceastăetapătârzie a ră zboiului puteai încăsă dai peste sate neatinse ai că
locuitori pă ror reau aproape sănu ş că la tie , numai câţ kilometri distanţ, confruntă
militarea au mă iva ă rile turat de pe faţ pă a mântului o întreagăcomunitate paş nicăş
câteva regimente de i luptă . Era noapte când am intrat în satul Montaudin Ne-am apropiat
cu prudenţ, că nu se ş niciodatăcând dai peste un cuib de viespi al ă ci tie trupelor
inamice, dar strada principalăera întunecatăş pustie ş nu se i i vedea nici urmănici de să
teni, nici de soldaţ i. — Hei, uite, o cârciumă ş ! uierăPorta ară tând emoţ ionat înainte,
spre singura clă dire luminatăde pe stradă Hai săne oprim, săvedem dacăau . ceva de
haleală Sunt al dracului de înfometat, îmi ghioră burta. . ie Porta devenea foarte convingă
când venea vorba despre mâncare ş tor i, în plus, eram prea obosiţsămai discută cu el.
Parcară Puma în i m m mijlocul pieţ mari a satului, ca orice turist pe timp de pace, ş apoi,
ei i sfârş i, murdari, cu braţ ş picioarele înţ iţ ele i epenite, nă liră în aerul vă m nopţ Eram
în misiune de recunoaş ii. tere de douăzile ş asta era o treabă i obositoare ş anostă i . —
Sunt terminat, bâigui Heide, care deschise larg gura într-un că scat zgomotos, de-i
trosnirăfă lcile, apoi se întoarse ş trase un ş într-unul i ut din cauciurile grele ale Pumei. —
Vehicolul ă nenorocit măscoate din minţ sta i!... — Unde suntem? Suntem în spatele
liniilor? întrebai eu. — Ale cui linii? Ale noastre sau ale lor? zise Porta cu un zâmbet
diabolic. — Ş ale lor ş ale noastre, din câte îmi dau seama. i i Bă trânul îş scă i rpinăceafa,
apoi îş frecănasul cu un deget, în sus ş i i în jos, gânditor. — Cât ş tu, atâta ş ş eu, dar ca
săfim siguri, mai bine săne tii tiu i lă m caschetele în tanc. Sunt singurele care ne dau de
gol. să — Eu îmi iau naganul, anunţ ăMicuţ ridicându-ş cu drag ul, i revolverul greu,
rusesc, pe care îl obţ inuse în chip misterios, într-o anumităperioadăa ră zboiului. —
Oamenii nu sunt prea prietenoş în zilele noastre. i — Hai săne aprovizionă cu toţ am
propus eu. m ii, Ne-am îndesat buzunarele laterale cu grenade de mânăş am bă i gat
revolverele în buzunarele de la piept, iar apoi Legionarul, cu arma în mână deschise brusc
uş hanului cu piciorul ş ne conduse înă , a i untru. O singurălumină slabă era aprinsă sus
de tot, pe tavan, iar localul pă , , , rea la fel de pă sit ca ş strada pe care venisem. ră i —
Salut, patroane! strigăLegionarul în cea mai bunăfrancezăpe care o putea vorbi. „Y a des
clients!" (Ai clienţ i).
Mi-am dat seama deodatăcăHeide măstrângea de braţ i-mi ară ş ta ceva, chiar în faţ, cu
un deget tremură ă tor. I-am urmat firul privirii ş i mi-am înă it un ţ t de groază Prin
semiîntuneric, am început să buş ipă . disting forma unui om uriaş pră lit pe bar, cu o
mânăatârnând ş cu , vă i capul aş ezat pe o sticlăde whisky ră sturnată Era, fă . răputinţ
ăde tă gadă , un american. Beat criţ, dar totuş american. Degetele lui Heide îmi ă i
strângeau nervos braţ ul. — Săieş de-aici! ş im uierăel. — Pe dracu! spuse Porta destul
de tare pentru a trezi ş un mort. i — Dar e un yankeu... — Nu-mi pasănici dacăar fi
nenorocitul de Eisenhower însuş Nu i. plec de aici pânănu mă nânc ceva. — Bine, dar
suntem în spatele liniilor inamice... — De unde ş întrebăPorta furios. De unde ş căhalca
aia de tii? tii gră sime de acolo nu este el în spatele liniilor noastre? Îl luăpe Heide ş i-l
zgâlţ pânăîncepurăsă clă ă dinţ Porta era foarte „sensibil" când âi -i nţne ii. bă nuia
căhrana îi este în pericol. — Se poate ca el săfi greş nu noi. it, Ne-am uitat la american. Ţ
ipetele ş cearta noastrăîl deranjaserăş i i acum sforă puternic, cu gura că ia scată . — Eu
mânânc, spuse Porta foarte calm. Legionarul aprobădin cap ş îl strigădin nou pe patron.
Un scârţ i âit de scă undeva, în dreapta noastră anunţ ri , ăcăpatronul se dă duse jos din
pat. Un bă rbat îndesat, de vârstămijlocie, apă că ru scând ş cu ochii roş i ii, cu un halat
de casămurdar aruncat pe umeri. Se uităla noi ş îş ridică i i ochii spre cer a rugă . — Alţ
americani! Dumnezeule, dă i -mi putere sărabd! — Patron, spuse Legionarul blând,
„excusez le dérangement, mais est-ce qu-on pourrait avoir une soupe genre
bouillabaisse? Si vous manquez de personnel, on est là pour le coup de main". (Scuzaţ i-
ne căvă 2? Dacănu aveţ personal deranjă dar ne-aţputea servi o bouillabaisse m, i i la
bucă rie, suntem aici ca săvăajută tă m). Omul ră mase uitându-se la el cu gura că scată .
— Sunteţ francez? Credeam căsunteţalţ nenorociţ de yankei din i i i i ă ia. — Sunt francez,
minţ vesel Legionarul. Prietenii mei sunt germani, i membri ai Legiunii stră cu toţ Suntem
en route spre Paris. ine ii. Patronul îş vârî picioarele într-o pereche de papuci de casădin
pai ş i i porni spre noi, în jos, pe scă scârţ rile âitoare, cu faţ radiind de bucurie. a —
„Voalà des Français!", strigăel că cei de la etaj. „Vive la France!" tre Veniţ jos cu toţ i ii! Cu
miş ri rapide, aidoma unui barman de profesie, proprietarul că prezentăun ş de sticle
venerabile, acoperite de praf. Instinctiv, ir americanul adormit deschise un ochi, privi de jur
împrejur, nasul lui spunându-i în mod evident căera rost din nou de bă utură Mustăile îi . ţ
erau ude de whisky ş dacăai fi aruncat un chibrit aprins pe uniforma lui, i, ar fi să în aer,
arzând mai repede decât un tanc petrolier. Ne ză ş rit ri i ridicăgreoi o mână . — „Hiya
Mac!" Ai ceva scotch la tine? Nu a aş teptat ră spunsul nostru, ne-a servit numai un
zâmbet fermecă ş a recă printre bă tor i zut ltoacele cu whisky. — E criţ, spuse patronul cu
indiferenţ. Ş petrecut întreaga ă ă i-a după -amiazăş jumă i tate din noapte bând cu niş
camarazi de-ai lui. Au te sosit aici ieri de dimineaţ i nu cred căs-au poprit vreun pic din bă
ăş utură .
2

Ciorbăpescă rească
— Dezgustă spuse Legionarul. Aă ... ce s-a întâmplat cu prietenii tor ă lui? — Au plecat.
S-au suit într-un jeep ş i-au plecat fă răel. Asta a ră mas aici, turtă cum îl vedeţ , i. L-am
privit cu toţ solemn pe american. Ză ii, cea acolo gemând ş i suflând ca o morsă dar
dupăcum se pare, forţ dezaprobă noastre , a rii unanime pă trunse pânăla creierul lui înceţ
at. Deschise ochiii. Erau oş injectaţ lă moş ş opaci. Se ridicăfoarte încet, cu
multădemnitate, în i, cră i i picioare ş începu săbatăcu pumnul tejghea. i — Patroane!
Unde-i nenorocitul ă de scotch pe care l-am comandat? la Proprietarul strânse din umeri:
— Ce v-am spus? Cred cătoţamericanii sunt alcoolici. i — E dezgustă tor, spuse din nou
Legionarul. Toţ aprobă solemn, cu ipocrizie. Americanul porni legă i m nându-se ca o
marionetăspre Barcelona. — Ş ceva, Mac? Ai o faţ dracului de urâtă mi se pare că tii ăa ...
seamă năcu o faţ ăde friţŞ ce? Arăi ca un friţ . tii ţ . Scoase un hohot de râs profund, din
abdomen, ş că pe podea, i zu unde se rostogoli pe spate ş începu săcânte „Bă i trâna
mea casădin Kentucky". Proprietarul ne conduse, pă ind peste el ş apoi ne invităsă ş i luă
loc. m — Nu m-ar mira săfie un caz de delirium tremens. Este corespondent de ră zboi. Ă
tia sunt întodeauna cei ră la bă ş i utură Oricum — râse el . sumbru — pentru un timp nu o
sămai poatăsătransmităcorespondenţ Ş spart maş de scris dupăce a dat primele
douăsticle de wisky. ele. i-a ina Spunea cămaş lui de scris nu ş ortografie, ce ziceţ
Săspunăcă ina tie i? maş nu ş ortografie... Ş costăbanii, ş i, maş ina tie i tiţ inile astea de
scris costă Am încercat săo fac la loc, dar e un timp cât toate zilele ş a fă . i cut treba
pânăla capă Asta când o face o treabănu se încurcă t. ! Era într-adevă un malac mare, la
fel de mare ca Micuţ Personal, r ul. nu mi-ar fi plă săam o întâlnire cu el ş am zâmbit
ingrat când s-a cut i ridicat în picioare ş ne-a fă semn cu mâna. i cut — Ia ş bea, amice! Ia
câteva pahare. Eu plă i tesc... Hei, Mac, ş cine tii sunt eu? pendulăel spre Bă trân. Nu
vreau sădezvă secrete, fireş dar lui te, eu sunt un tip foarte important.... exact cum îţ spun:
al dracului de i important, asta-i tot ş trebuie săajung la Paris înainte ca ră i zboiul să
ajungăla nenorocitul lui sfârş Te-a întrebat vreodatăcineva pe tine, it... bă iete, dacăeste
greu sămori? Îş fixăochiul imflamat în direcţ mea. Am clă i ia tinat din cap, ca hipnotizat.
— Ei bine, am să i zic eu, căm-am gândit mult zilele astea ş cred că -ţ i am gă ră sit
spunsul. Se aplecăîn faţ, confidenţ ă ial: — Ră spunsul e simplu: nu. Pur ş simplu, nu. Ce
pă i rere ai? E mai al dracului de greu sătră ti decât sămori, te-ai gândit vreodată Pariez
pe ieş ? dulcea ta viaţ ăcănu te-ai gândit. Sunt singurul tip care gândeş in toată te ş
andramaua asta nenorocită Hei, tu de acolo! Tu ă mare. ... la Porni la repezealăspre Micuţ
iar acesta ră ul, mase pe loc privind ş i pipă indu-ş naganul, fă i răîndoială întrebându-se
dacăn-ar fi o bunăidee , să aplice acestui american obositor una la cap ş sătermine
povestea. -i i — Vino încoace ş am să i spun un secret... Haide, vorbesc serios. Eu i -ţ ş
când vă un tip din Alabama ş sănu încerci să spui cănu eş din tiu d i -mi ti Alabama, căn-
am săcred o vorbă Vino aici ş ... i-am să i fac niş -ţ te confidenţ e. Micuţ fă câţ paş spre el,
cu mâna în buzunar. ul cu iva i
— Ai mâncat vreodatăcarne de negru la micul dejun? întrebă americanul. Pariez căai
mâncat, tu, bă trâne mâncă de negri! Acuma tor ascultă -măş am să i spun de unde săiei
bă i -ţ uturătare. Îş coborî vocea i într-o ş oaptără sună toare, severă În spatele barului, al
treilea raft la : stânga oglinzii. Micuţ să ventral, ca la pră , fă un salt peste tejghea ş ul ri
jină cu i mă turăo labăde-a lungul sticlelor de pe raftul al treilea. — Whisky! strigăel ca ş
cum ar fi descoperit o minăde aur. E destul i pentru a pune la apăun vapor de luptă . —
Lasăbă utura. Ce se aude cu mâncarea mea? se burzului Porta. Câteva femei enervate
apă ruserăîn capul scă rilor. Proprietarul le fă cu semn, ară tându-le bucă ria. tă — Acolo.
Veniţş spuneţ i i i-mi ce doriţ i. Porta ţ ni spre bucă rie ca glonţ ş dupăo scurtăezitare, l-am
âş tă ul, i urmat, curios săvă pregă d tirea vestitei lui ciorbe pescă ti, despre care reş
vorbea mereu. — Săvedem ce ai, spuse el scurt. Proprietarul radia: — Homari. Câteva
conserve. Am fă rost de ele de la americani, cut spuse el dând obosit din mână I-am tot aş
. teptat pe yankei de când a-nceput ră zboiul, ş acum, când în sfârş au ajuns aici, ce fac?
Beau i it pânănu mai ş de ei, în toate satele ş oraş de la Caen ş pânăla tiu i ele, i Paris.
Asta se numeş ră te zboi? Eu l-aşnumi... Cum l-ar numi el n-am aflat niciodată pentru căa
fost întrerupt de , un urlet să lbatic venind dinspre bar ş de zgomote de sticle sparte. i —
Mille diables! (Mii de draci!). Proprietarul smulse un baston de cauciuc de pe masa din
bucă rie tă ş agitădeasupra capului: i-l — Toţ sunteţ la fel, voi, soldaţ Nu ş i altceva decât
bă i i ii! tiţ uturăş i bă i! tă Ne-am dus în camera de ală turi, lă sându-l pe Porta ocupat cu
un deschiză de conserve. I-am gă pe Micuţ ş pe Heide în-că tor sit ul i ieraţ pe i podea,
într-o încleş tare pe viaţ i pe moarte. Bă ăş trânul îş bea resemnat i whisky-ul într-un colţ
Barcelona ş americanul stă , i teau pe margine, încurajându-i prin strigă Legionarul era, ca
de obicei, indiferent la astfel te. de treburi. Douălovituri precise cu bastonul de cauciuc, fix
între ochi, au fost suficiente pentru a-i despă i pe cei doi bă uş Aceş au că pe rţ tă i. tia zut
spate, pierzându-ş cunoş a, iar spectatorii au aplaudat furtunos. i tinţ — Frumos ochit, am
spus cu admiraţ Dar eu m-aşferi din calea ie. Micuţ ului când se va trezi. — Merde! spuse
proprietarul ş se întoarse hotă în bucă rie. L-am i rât tă urmat îndeaproape. Porta, echipat
cu o bonetăde bucă ş un ş de mă tar i orţ celar, îş ridică i privirea spre noi ş ne fă semn cu
mâna plinăde fă . i cu ină — Ce era acolo? Proprietarul se dezlă ui într-un val de cuvinte
franţ nţ uzeş iar Porta ti, ş cu mine schimbară priviri nedumerite. i m — Nu vorbiţ
germana? întrebăPorta ca din întâmplare. Franceza mea i nu e tocmai perfectă . —
Cuum? Omul îl privi deodatăcu suspiciune. — De cât timp sunteţ în Legiune? i — De vreo
doi ani, dar n-am nici un talent la limbi. În afarăde asta, toţ avem tendinţ săfolosim mai
mult limba proprie. Nu ajungi săînveţ i a i prea mult din limba altor popoare.
— Bine, e adevă căse numeş Legiunea Stră , acceptă rat te ină proprietarul, scă
rpinându-se între picioare. Oricum, mi se pare cam ciudat... — Foarte ciudat, spuse Porta
repezit, dar n-am timp de asta deocamdată Măintereseazămai mult săîmi reuş .
eascăciorba pescă rească . Legumele, te rog! Proprietarul, cu un aer distrat, începu sămi
le dea mie. Roş ii, morcovi, ceapă cartofi. Eu i le dă , deam lui Porta în noua lui calitate de
bucă tar. Se vedea pe faţ lui căasta-i fă a cea o plă cere nebună . — O să -mi mai
trebuiascăş cimbru ş foi de dafin. Pe urmălă i i mâie ş i pă trunjel, dacăai. În timp ce
proprietarul, eu ş cele douăfemei morocă i noase alergam prin bucă rie aducând ş
prezentând, tă tă i ind ş ş i tergând, Porta amesteca fericit diversele ingrediente într-o
cratiţ ămare, cântând cât putea, deş nu i avea pic de voce, un cântec într-o limbăstră . ină
— E un cântec al pescarilor unguri, ne explicăel, deş lucrul ă nu i sta ne sporea
entuziasmul. — În Ungaria se înnebunesc dupăciorba asta. Acolo am învăat reţ ţ eta asta,
în urmăcu mulţani. i — Ce are a face nenorocitul ă de cântec în toatăpovestea, întrebai
sta eu acru. Mi-am julit degetul cel mare de la mânăpe râză toare, mi-am tă iat jumă tate
dintr-un deget cu un cuţ ş începusem săură rolul meu de it i sc servitoare. Cinci minute
mai târziu, proprietarul a considerat necesar săne despartă pe mine ş pe Porta, cu
bastonul lui de cauciuc. , i — Domnilor, vărog! N-ar trebui săcontinuă prepararea mâncă
m rii? — Ai absolutădreptate, spuse Porta. Este o chestiune de cea mai mare importanţ.
Necesităpace, liniş ş multăpricepere... Sven, ori nu te ă te i mai amesteca, ori du-te la bar
ş murează i -te... Patroane, dă -mi niş vin te alb! Cel puţ douăsticle! in Ş n-a vrut numai vin
ş homar, ş creveţ ş legume, ş verdeaţ, ş i i i i, i i ă i lă mâie, ci mai ceru ş ofran ş scorţ
oarăş peş ş rom. Cel mai i iş i te i surprinză tor, însă a fost căle-a ş primit. , i Cinsprezece
minute mai târziu amestecul, fierbând cu furie ş i mirosind pânăla Dumnezeu, a fost
declarat gata pentru a fi consumat. Când am apă cu haleala prin uş despă itoare, i-am gă
pe toţ rut a rţ sit i aş teptând, ca niş copii cuminţş pofticioş venirea mesei. Micuţ ş te i i i, ul
i Heide se liniş tiseră Pânăş beţ . i ivul nostru american se târâse pânăla un scaun de la
bar ş fă i cea eforturi evidente sără mânăpe loc. Nă îi rile fremă tau cu lă comie când
Porta începu săserveascăciorba fierbinte. — Afurisit săfiu dacăă nu e cel mai al dracului
de bun lucru care sta mi s-a întâmplat de când am venit în ţ asta. Ne aruncăun zâmbet
ara rapid, ş iret. Trebuie, însă săvăspun ceva, bă i: v-am urmă de , ieţ rit aproape ş cred
căş ce hram purtaţ Legiunea stră , pe dracu'! i tiu i... ină Se balansăhohotind pe scaunul
să ş probabil niciodatănu va ş u i ti cât de aproape a fost de moarte. L-am vă pe Micuţ bă
zut ul gându-ş mâna i în buzunar ş pe Barcelona ridicându-se pe jumă i tate de pe scaun.
— Ce vrei săspui? întrebăLegionarul cu ră ceală . Americanul se roti pe scaunul să ş dă
din cap pentru a ară că u i du ta ş el ceva. tie — Ş ce hram purtaţ Mac... Ş tiu i, tiu! Se lă
săo liniş încordată Apoi Porta, cu un gest foarte natural, îş te . i scoase pistolul să greu
P.38 ş trase douăfocuri în tavan. Proprietarul u i dă un strigă ş bă cu furie în tejghea. du t i
tu
— Nu s-a întâmplat nimic, spuse Porta, continuând să i savureze -ş capodopera culinară
Doar un avertisment, asta-i tot. . — Am fost cu ochii pe voi, continuăamericanul cu
insistenţ obtuzăa a celor beţcriţ. i ă — Las-o mai moale, eş afumat, mârâi Heide. ti —
Afumat, criţ, pilit, ce dracu, tot am fost cu ochii pe voi. Am ajuns ă la concluzia căsunteţo
adună i turăde muieri... nu ţ i la bă ineţ utură asta e , problema voastră . Legionarul
ridicădin sprâncene cu ră ceală Micuţ se ridicăurlând . ul cu furie. Noi, ceilalţ înţ i, elegând
căamericanul era prea beat ca să vorbeascălogic, ş cănu suspecta nimic în legă i turăcu
identiatea noastră , ne-am întors uş uraţ la farfuriile cu mâncare. i — Cine îmi zice mie,
muiere? strigăMicuţ înaintând cu pumnii ul, strânş spre americanul ghinionist. i — Oh,
pentru Dumnezeu! izbucni Porta. Luând o sticlăgoalăde whisky, îi aplicăMicuţ ului o
loviturăla meserie, în cap, ş pentru a doua oarăîn acea searăMicuţ se pră i, i ul buş ţ eapă
la podea. Un timp am fost destul de liniş i, mâncând tacticos n, tiţ fiertura mirositoare, care
avea ceva mai bun decât mirosul, fă când goluri în provizile de whisky ale proprietarului.
Bă trânul vomita în liniş peste o te fereastrădeschisă Barcelona ş americanul ză , i ceau
întinş cu capetele i, unul lângăaltul, Legionarul avea o expresie concentrată Se vedea că .
bă use zdravă în timp ce noi pregă n team mâncarea la bucă rie ş eu m-am tă i gră să
ajung din urmă Curând Porta a pierdut teren, fiind distrus de bit -i . brusca reapariţ a celei
mai puţ în vârstădintre cele douăfemei ale ie in casei. O aş ezăpe genunchi ş începu să i
strecoare experimentat o mână i -ş pe sub fustele ei. Expresia i se schimbăîntr-una de
surprizăş mulţ i umire. — Hei, n-are chiloţ pe ea! strigăel. i Americanul se trezi ş întinse un
pahar gol. i — Pentru femeile care nu poartăchiloţ Pentru America! Pentru i! ră zboi!
Pentru moartea friţ cu miile! Pentru... ilor Fu întrerupt de urletul de furie nestă pânităal
Micuţ ului, care îş i revenise din nou. — Ce că turăm-a buimă ză cit? — Pentru Broscari!
Pentru englezi! Porta era în mare învă ş lmă ealăcu ultima lui cucerire. Barcelona
vomităpe spatele proprietarului, el însuş prea beat ca să i dea seama. i -ş Heide îş lă i
sase capul să cadăîn castron ş era pe jumă -i i tate înecat înainte ca Legionarul săi-l
ridice. Americanul se întoarse plin de speranţ ă spre mine: — Spune-mi, Mac, nu văduceţ
din întâmplare, la Paris? i, — Ai auzit vreodatăde vreo că torie prin Franţ care sănu se lă a
termine la Paris? l-am tatonat eu, în expectativă . — Trebuie săajung acolo înainte ca ră
zboiul ă nenorocit săse sta termine, îmi spuse el expirând masiv spre mine vapori de
whisky. Trebuie sămăasigur cănenorociţ ă de friţn-au aruncat în aer barul de la Ritz. ii ia i
V-aşfi foarte recunoscă dacăm-aţlua ş pe mine. tor i i Din fericire, atenţ i-a fost atrasăde
Micuţ care turna în castron ia ul, un amestec de rom, whisky ş coniac ş pentru câteva
momente se punea i i problema dacăvreunul dintre noi va supravieţ pânădimineaţ: amesui
ă tecul cobora să lbatic prin gâtlej ca o limbăde foc ş ardea în stomac i precum că rbunii
înroş i. Micuţ apucăun sifon ş se stropi cu el, iar iţ ul i propietarul că sub tejghea, oftând ş
bolborosind. Numai americanul zu i pă neafectat. Reveni plictisitor la subiectul să —
Parisul. rea u — Dacăvreunul dintre voi, bă i, ar avea un jeep de vânzare... ieţ
— Avem un tanc, spuse Porta, care, plictisit deodatăde compania femininăîş azvârli ultima
capturăsentimentală gră i , madă pe podea. E , afară parcat în piaţ. , ă — Parcat în
piaţ?!... ă Americanul se ridicăîn picioare cu o surpinză toare agilitate ş se i îndreptăcă
uş ; tre ă — Doamne, sper cămai e acolo! Jandarmul de aici se face foc ş pară i când e
vorba de parcare greş . Nici n-apuci săclipeş ş te ş trezeş că ită ti, i i ti ţ remorcat maş i-a
ina. L-am urmat în stradă Puma noastrăera încăacolo, iar americanul se . uita la ea vră I-a
luat multăvreme săobserve ceea ce m-a izbit pe mine jit. din prima clipă : — Hei, cine
dracu' a avut ideea nenorocitei ă leia de cruci nemţ ti eş pictate pe ea? Toţ ochii se
întoaserăspre svastica incriminatoare. i — Cine ş cine a vrut săfacăo glumă spuse Porta
cu amă ciune. tie , ră Ţ s-o fi pă i rând ciudat, yankeule, dar nu tuturor le face plă cere aici
ideea căsunt eliberaţ de americani. i — Bine, la dracu, cu chestia asta, hai mai bine săgă
sim niş vopsea te albăş sărezolvă problema. Doar n-o săconduc prin ţ i m arăpă rând
căaşfi un friţ nenorocit. Proprietarul fu ridicat de sub o masăş trimis săgă i seascăvopsea
albă Se conformă Porta ş americanul ş . . i terserăsolemn orice urmădin jignitoarea
svastică apoi se aş , ezăunul lângăaltul pe jos, fumând ş i admirându-ş mulţ i umiţ munca.
i — O.K., spuse americanul. Ne-am înţ eles, măluaţla Paris cu voi. i Cum ajungem acolo,
trimit un mesaj la ziarul meu. Ş i fa ce titlu mă tiţ gândesc? Îş ridicăbraţ drept ş
mimăscrisul în aer, la câţ metri înă ime: i ul i iva lţ — Un corespondent de ră zboi ş un
conducă de tanc eliberează i tor Parisul: un milion de friţse predau. Ce ziceţ Ş săfaci
fotografii, frate? i i? tii — Sigurăcăda, spuse Porta, mândru. — Perfect. În cazul ă sta, o să
aliniem pe toţ generalii friţş o săle -i i i i facem pozăîn barul de la Ritz, înainte de a-i
trimite, cu câte un ş în ut fund, ş cu capul înainte, în noroi. Hai, bă i, daţ drumul! i ieţ i-i Să
ltăîn picioare, fă doi paş spre Puma, apoi că gră cu i zu madă , complet ş definitiv, în
mijlocul pieţ Capacitatea lui de îngurgitare a i ei. alcoolului putea trezi respectul oricui, dar
se pare căpânăş americanii au i limitele lor. L-au lă ză sat când acolo, iar noi ne-am căă ţ
ţrat epeni înapoi în tanc. Porta ne conduse într-o cursănebunăîn zig-zag, de-a lungul pieţ
ei, ş apoi pe strada satului. Nu-mi era prea clar dacăeu sau drumul să i ltam în sus ş jos,
dacăcercurile luminoase ce se roteau în faţ ochilor mei i-n a erau simple iluzii, sau un nou
tip de armăa inamicului. Barcelona sforă ia cu capul pe genunchii Legionarului; Bă trânul
îş strângea tâmplele în i mâini, Micuţ ba râgâia, ba gemea, complet nemuzical. La
început, am ul crezut căHeide încerca săcânte, deş nu era o persoanăcu astfel de îni
clinaţ Ş abia când ne aflam la o distanţ ii. i ăde sat ş el să deodatăîn sus i ri cu mâinile
încleş tate pe burtă am început săam dubii. , — Ce se întâmplăcu el? întrebăPorta,
impacientat. Heide gemu de câteva ori, apoi depozităzgomotos toatăîncă tura de rcă
mâncare ş bă i uturăde la cinăpe podeaua tancului. — E nenorocitul ă de whisky
american, mormă el. la i Mirosul era îngrozitor, încât nu se putea pune problema compă
timirii. Ne-am vă rsat nervii pe el, înjurând. Heide însăse chirci ca un covrig ş i scoase
câteva ţ ipete.
— Nu-l luaţ în seamă ne sfă Micuţ i , tui ul. Am fă tot ce-am putut, dar omul insista, ş e
greu sănu iei în cut i seamăpe cineva care urlăîn urechea ta stângăla fiecare câteva
secunde. — Nu credeţcăe într-adevă bolnav? am îndră i r znit eu săspun, după o vreme.
Toţse întoaserăş privirăîn mod critic forma ghemuităde pe podea. i i — Opriţ spuse Bă i,
trânul. Ia săne uită mai bine la el. m Porta opri la adă postul unor copaci de pe marginea
drumului, ş fu i nevoie de patru dintre noi pentru a-l extrage pe Heide, care urla într-una,
din tanc ş a-l aş pe iarbă i eza . — Trage-i un glonţ cap, sugerăMicuţ scapă de chinuri.
Mult în ul, -l mai simplu, la urma urmei. — Taci din gură spuse Bă , tânul. Ajută -măsă
dezbrac. -l I-am rupt tunica, i-am tras pantalonii în jos. Bă trânul palpăcu grijă ici ş colo, iar
Heide scoase un urlet de durere ş începu săînjure. i i — Apendicită spuse Bă , trânul sec.
Are nevoie de operaţ imediat, ie altfel se sparge... Necazul e căsingurul loc unde poate fi
operat se aflăîn spatele liniilor americane. Ce pă rere aveţ i? — Săriscă săfim împuş i
pentru amă m caţ râtul ă sta? întrebăPorta îngrozit. Nu prea cred! Să ia dracu cu
apendicita lui! -l Legionarul clă tinădin cap. — E o copilă săcrezi căamericanii se vor
deranaja săopereze un rie soldat german. Sunt prea ocupaţ săcâş i tige ră zboiul, nu-ş pot
permite i să i piardătimpul sau săiroseascămunca oamenilor. Avem ş -ş ansa săne împuş
pe toţ te i. — Făceva ca sănu mai sufere, spuse rugă Micuţ tor ul. Ne-am uitat cu toţ la
Heide care se zvârcolea. Porta gă o ţ ii si igarăde marijuana în unul din buzunare ş ş vârî
nervos în gură Micuţ îş i i-o . ul i freca nervos mâinile, Barcelona nu prea era în apele
sale. Bă trânul îş i freca nasul, semn sigur căera îngrijora. Heide bolborosea febril,
pomenidu-l o datăsau de douăori pe Dumnezeu. — E cam târziu ca sămai putem face
ceva pentru el, spuse Porta, tă ios. Bă trânul se hotă rî. — Vom încerca săluă legă m tura
prin radio cu una din unităile ţ noastre. Trebuie săfie una pe aici prin apropiere deş numai
Dumnezeu i, ş pe unde o fi. Încercă pânăintră în legă tie m m turăcu cineva. Legionarul s-
a aplecat, a luat că tile ş a început săînvârtăbutoanele ş i radioreceptorului. S-au auzit tot
felul de pârâituri ş apoi o voce: i — Alo, alo, aici Betty Grable. — Nu mai spune, zise
soldatul. Încerca fă răoprire. Prinse o altăvoce: — Aici Hella 27. Aici Hella 27. Avem
urgent nevoie de un doctor. Hella 27. Hella 27. Încăcineva într-o situaţ disperată dar asta
nu putea nici să ie , -l consoleze, nici să ia durerile lui Heide. -i — Mai încearcă spuse Bă ,
trânul cu încă ţ păânare. De abia dupăvreo cinci minute reuş săintre în legră i turăcu
cineva din tabă noastră ra . — Pisica să lbatică133. Ascult. — Avem nevoie de un chirurg,
spuse tă Legionarul. Un caz de ios apendicită . — Bine, ţ inem legă tura. Unde sunteţ i?
Legionarul înjură . — Drept cine măiei? Vezi-ţde treabăş gă te un chirurg. La i i seş
celă capă se auzi un chicotit. lalt t — Bine, bine, pă streazăsecretul. Acum vorbeş
medicul. Baftă te , amice. Dupăo pauzăse auzi o voce. — Aici locotenent-colonel Eicken.
De unde ş căeste apendicită tii ? Legionarul îi înş irărepede simptomele lui Heide. — Da,
cred căai dreptate. Nu ş unde sunteţ dar oricum nu pot să tiu i, ajung la voi, aş cătrebuie
săvădescurcaţ singuri. O săspun pas cu pas a i ce aveţde fă i cut. Daca vreţ să i -mi
urmaţinstrucţ i iunile bine, dacănu, o să vătreziţcu un cadavru în braţ Este clar? i e.
Legionarul se uităla Bă trân ş aprobădin cap. i — O.K., suntem gata. — În ordine. Primul
lucru, spă i-vămâinile cu alcool. Apoi, ungeţ laţ i cu iod abdomenul pacientului ş asiguraţ i
i-văcăeste bine legat. Spre groaza Micuţ ului, Porta începu imediat să cureţ pe Heide cu -l
e whisky curat. Nu exista iod în trusa de ajutor, iar whiskyul pă tot atât rea de bun ca orice
alt înlocuitor. — Dupăce faceţasta, sterilizaţinstrumentele în alcool. Ar trebui să i i aveţun
litru de alcool. i — Avem, spuse surprins Barcelona. Dacăaşfi ş tiut nu ar mai fi fost acolo!
—Ţ ineţ la îndemânătampoanele de vatăca săaveţ cu ce opri i i sângele. Scalpelul trebuie
ţ inut ferm, dar delicat. Faceţ incizia pe i diagonală tă i aproximativ zece centimetri. Vocea
continua sădea cu , iaţ asprime detalii precise unde trebuie fă cutăincizia. Bă trânul fă cea
tot ce îi era în putere ca sărespecte instrucţ iunile. Am observat cămâna lui era surprinză
de sigură deş fruntea îi era transpiratătoată A fost tor , i . imposibil săanesteziem
pacientul, aş căurletele demonice ale lui Heide a treceau peste capul nostru, ş aveam
senzaţ căîmi umblăcineva cu o i ia frezăstomatologicăîn gură Îl legasem cu curelele de la
mă tile de gaz, dar . ş tot ar mai fi fost nevoie de încăpatru ca să ţ -l inăliniş tit. — Curge
foarte mult sânge, raportăLegionarul, care urmă operaţ rea ia de la postul Iui. — Nu
văfaceţ griji cu sânge le. Folosiţtampoanele de vatăş i i i încercaţsămenţ i curatăzona
unde operaţ Luaţpensele ş cu ele i ineţ i. i i ţ i pielea depă ineţ rtatăde o parte ş de alta a
inciziei. Acum tă i adânc, i iaţ dar cu grijăsănu ajungeţla intestine. Cum respirăpacientul? i
— Încămai poate săurle, spuse Legionarul. — Bine, săaveţ pregă i titămasca ş oxigenul în
caz căva fi nevoie. i Puteţ săvedeţapendicele? Este cam de mă i i rimea degetului mic, puţ
in curbat. Bă trânul încuviinţ ădin cap. Heide ţ în continuare. Micuţ închise ipa ul ochii
când vă sângele ţ nind. Bă zu âş trânul îş ş i terse transpiraţ de pe faţ ia ă ş clă i tinădin
cap. — Ar trebui potolit în vreun fel. Nu o să mai pot suporta multă -l vreme. Micuţ
deschise ochii. Ridicăbraţ cu pumnul încleş ul ul tat. — O sămăierţJulius. Nu este decât
spre binele tă nu am nimic cu i u, tine. Doi pumni au fost de ajuns. Urletele care îţzgâriau
nervii au încetat i ş am pus masca de oxigen pe faţ lui. i a — Am anesteziat pacientul;
raportăLegionarul. — Cum? — I-am dat doi pumni. Se fă liniş cu te.
— Mai respiră Cum e pulsul? ? — Destul de accelerat. — Foarte bine. Unul din voi săse
ocupe de puls ş să i -mi raporteze imediat ce apare ceva în neregulă Aţ gă ampendicul? . i
sit — Da, l-am gă sit. — Cum arată ? Curioş împotriva voinţ noastre, ne-am întins gâturile
ş ne-am uitat i, ei i în burta deschisăa lui Heide. — Mare ş umflat, spuse Bă i trânul. —
Perfect. Scoate din trusăinstrumentrul curbat. Ţ intestinul astine fel încât sănu-l atingi ş
taie apendicele la capete. Nu te gră nu intra în i bi, panică Trebuie doar săai grijăsănu tai
intestinul. Dupăce ai îndepă . rtat apendicul, spalăcu alcool partea ră masă . Mai târziu,
Bă trânul a mă rturisit căpentru el personal, apendicotomia lui Heide a fost cel mai greu
moment din tot ră zboiul. Eu îl cred. Dacă nu ai mai vă vreodatămă zut runtaiele cuiva,
este destul de greu săte descurci ş nici pânăastă nu ş cu siguranţ i zi tim ădacăceea ce a
tă iat Bă trânul a fost într-adevă apendicele. Dar el a tă ceva ş a scos afară r iat i ceva,
apoi a cusut cu foarte mare abilitate rana, exact cum i-a spus doctorul, fă când ş împunsă
ase turi care variau considerabil în dimensiune, dar legate cu noduri strânse. Apoi am
presă pudrăde sulfamidăş am rat i înfă urat pacientul în bandaje. Iar cea mai mare minune
a fost cădupă ş toate astea încămai tră ia. — Va trebui sără mânăacolo unde este pentru
urmă toarele douăore. Pacientul nu poate fi miş mai repede. Dacăse întâmplăceva, dacă
cat vedeţ căceva nu este în ordine, că i utaţ i-măpe aceeaş lungime de undă i . Voi fi aici
tot timpul, iar voi mai bine închideţpânănu începe duş i manul săse intereseze de noi.
Dupăcele douăore încercaţsăajungeţ la bază ş i i , i aduceţ pacientul la spital imediat.
Noroc — ş orice s-ar mai întâmpla nu i i încercaţsă mai anesteziaţ i -l i... Legionarul ş scos
că tile. Liniş i-a ş titoarea voce a autorităii nu mai era ţ cu noi ş ne simţ i eam singuri ş
neajutoraţ când ne uitam la faţ mumifii i a catăa lui Heide. Am fă tot posibilul ca săstea
confortabil. Am camuflat cut tancul ş am stat la pândă tensionaţ cu armele pregă i , i, tite.
Încet, Heide a început să i revină Faţ îi era albăş lovită pulsul abia se simţ -ş . a i , ea. —
Mor? ş opti el. — Nu ai tu norocul ă sta, spuse Porta cu voiciune. Dacăai supravieţ tu la
mă uit celă reala asta, supravieţ ti la orice... Uite ce am scos din uieş tine! Heide s-a uitat
ş imediat a leş i inat. Barcelona s-a întors spre noi cu degetul la buze. — Convoi inamic
pe drum. Dupăcamuflajul precar oferit de copaci ş de propriul nostru tanc, am i urmă
procesiunea maş rit inilor blindate umplute ochi cu infanteriş ti americani. În acelaş timp,
trei Jabo s-au nă i pustit din cer ş s-au lă aş i sat a de jos căputeam vedea cum
atârnăbombele din burţ lor. ile — Dacăne vă suntem morţ bombă Porta. d, i, ni Coloana
trecu, avioanele zburară Cam o orăam avut liniş după . te care iar s-a aglomerat traficul
pe ş osea. I-am vă când erau departe, zut douăSherman-uri cu stelele lor albe,
conducând o coloanăde jeep-uri ş i maş blindate. Pe când ne depă eau, echipajul din
turelăcânta ş striga ini ş i cu o inconş tienţ ăsublimă nerealizând căerau la micădistanţ ,
ăde Puma noastrăputernicăcare ar fi putut cu uş urinţ -i zdrobeascăca pe niş ăsă te coji
de ouă în cazul în care am fi fost îmboldiţ de sentimente ră , i zboinice. — De ce nu i-am
atacat? dori săş Micuţ care aproape întotdeatie ul,
una avea porniri agresive. Pun pariu căau gura plinăde aur. — Nu merita, ră spunse
Porta. Erau prea mulţ i. Micuţ se uităcu urăla coloana care dispă de-a lungul drumului. ul
rea Cele douăore trecuseră aş căera timpul sătransformă Puma noastră , a m într-o
ambulanţ ăpentru Heide. Am aruncat scaunul din faţ i cu mari ăş dificultăi ş cu multe
gemete care veneau de la pacientul semiconş ţ i tient am reuş să vârâm prin deschiză it -l
tură . — Tacă i gura, voinicule, îl repezi Porta. Nu mai ai nici pe dracu, că -ţ doar ţ i-am
scos bucata aia împuţ . Faci atâtea fasoane pe degeaba. Gura! ită Am evitat drumul
principal, era prea aglomerat, aş căam mers pe a drumuri ocolite, ignorate de americani.
Cu puţ înainte de că in derea nopţ am ajuns la bazăş Heide a fost ii, i imediat transferat
într-o ambulanţ ăde câmp. În ceea ce ne priveş am te, fost târâţ în faţ medicului ş ni s-a ţ i
a i inut o lecţ lungădespre obiectele ie lipsădin trusa medicală Se pare cănu numai iodul
lipsea, dar ş un sul . i de leucoplast ş douăcopci. i — Numai dacă desigur, nu le-am cusut
în Julius, spuse mirat , Barcelona. Era numai o supoziţ ie.

CAPITOLUL Ş ASE Un anume Robineau, care fă cea parte din reţ eaua rezistenţ de la ei
Port-en-Bessin, a avut ghinionul săcadăîn mâinile Jandarmeriei (Fetdgendarmerie), care
nu ş pierdut timpul ş i-a aplicat categoria specialăde i-a i torturăpe care o pă stra în
rezervăpentru cei de teapa lui. L-au bă tut, l-au ars ş aproape l-au înecat. I-au rupt braţ în
mai multe pă i ş l-au învăat i ele rţ i ţ să i lingăvoma. Într-un târziu a mă -ş rturisit căcel
care îi dă dea ordinele era Dr. Sustendal din Luc-sur-Mer. Doctorul a fost invitat
săvinăpentru ceea ce se numea în mod eufemistic „interogatoriu". Pentru început a negat
cu îndârjire toate acuzaţ care i iile se aduceau, ceea ce era o sursăde mare veselie pentru
anchetator: cu cât un suspect rezista mai mult, cu atât era mai amuzant. I-au aplicat
acelaş i tratament ca ş lui Robineau, dar doctorul rezista. În cele din urmă s-au i , decis să
punăfaţ faţ -l ăîn ăcu ceea ce mai ră sese din Robineau, o masă mă de carne informăş de
nerecunoscut ş să i dea seama de vinovăia lui i i -ş ţ dupăreacţ pe care le va avea. iile
Prin urmare, cele douăvictime au fost puse faţ faţ. La început ăîn ă doctorul a ră mas
impasibil: acest obiect ghemuit, cu faţ umflatăca o lună a plină cu gura învineţ i fă , ităş
rădinţ atârnând deschisă cu braţ i, , ele bă bă lă nindu-se inutil, plin de sânge, nu semă
deloc cu bă na rbatul pe care îl cunoş ca Robineau. Robineau era un om mândru, în
floarea vârstei, cu tea umerii laţ cu spatele drept ş care nu îngenunchia în fâţ nimă i, i a
nui. Din pă cate, nenorocitul de Robineau l-a recunoscut pe doctor. I-a că zut, plângând
cu sughiţ la picioare, rugându-l cu o voce de copil să ierte. În uri, -l momentul acela
doctorul a cedat. Tortura o putea suporta, dar când a realizat căepava aceea umanănu
era altceva decât insolentul de Robineau de acum câteva să mâni, nu a mai putut
săsuporte. A mă ptă rturisit tot ş a i fost condamnat la moarte. A doua zi, Robineau ş
reconsiderat drepturile ca fiinţ i-a ăumanăş a i reuş săse spânzure în celula închisorii. it
O MITRALIERĂPIERDUTĂ Grupul nostru de luptă împreunăcu locotenentul maior Löwe,
a fost , încartiruit într-o casămare la intrarea unui sat. Locatarii casei erau un cuplu în
vârstă care cu greu realizau căeste ră , zboi, ş aproape sigur nu i îş dă i deau seama ce
se întâmplă Pe perioada ocupaţ stă . iei tuse în gazdăla ei un ofiţ german de ş er
coalăveche, care mai credea căeste în serviciul împă ratului. Înainte săplece a dat o
petrecere somptuoasăpentru toate personalităile satului, civili ş militari la un loc, unde
gloria încoronatăa ţ i fost aristocratul von Holzendorf, care spunea mereu cu dispreţ
despre Hitler „micuţ caporal din Boemia". ul Deci, din experienţ d-lui ş d-nei Chaumont, ofiţ
germani erau o a i erii specie de supermani care degajau eleganţ, maniere perfecte ş
gusturi ă i extravagante, ş aveau cele mai bune relaţ Era o plă i ii. cere săpriveş ti confuzia
lor când s-au trezit cu locotenentul maior Löwe. Cum putea aceastăcreaturădin topor, cu
uniforma murdarăş ghetele pră i fuite săfie un veritabil ofiţ prusac? Dupăexpresia feţ lor,
mi-am dat seama că er ei aveau mari îndoieli. Löwe schiţ ăun salut ş îi anunţ i ăcăs-a hotă
rechiziţ rât ionarea casei. — Poftim, domnule? spuse cu indignare bă trânul. Löwe ridicăo
sprânceană . — Am spus căaceastăcasăa fost rechiziţ ionatăpentru armată Îmi ... pare ră
dacănu văconvine, dar dupăcum ş i este ră u tiţ zboi. Domnul Chaumont se postăindignat
în cadrul uş încercând săo ii, proteieze cu braţ ele. — Văsugerez, domnule, să -mi ară i
ordinul de rechiziţ taţ ionare. Locotenentul maior Löwe îl fixăpe bă trân cu o uimire rece. În
spatele meu cineva chicoti, iar în spatele d-lui Chaumont soţ sa ia stă înmă tea rmurităde
groză privind fă , răsă vinăsăcreadăla Porta, care -i ară îngrozitor. ta Desigur, Micuţ nu era
chiar persoana care ar fi putut săliniş ul tească o doamnăîn vârstă . — Dar este un abuz,
spuse ea — apoi îl vă pe Micuţ traversând zu ul că rarea cu braţ pline de fire telefonice ş
aparate ş pentru moment am ele i i crezut căo săleş ine. — Ce-i asta? întrebăea, ară tând
cu degetul la el. Löwe întoarse brusc capul. — Unul din oamenii mei îndeplinindu-ş
ordinele, ră i spunse agasat. Vărepet, doamnă îmi pare ră dacăasta vănclâniş te, dar
toţtrebuie , u teş i săsuportă o anumităcantitate de neplă m ceri. Micuţ îş vă paş de drum ş
o coti în spatele casei. Heide, ul i zu nic i refă dupăexperienţ traumaticăcu cuţ cut a itul, îl
urmăfiind foarte ocupat cu desfă urarea cablului. Urmau instrucţ ş iunile ş se pregă i teau
sămonteze postul telefonic în bucă rie. tă — Nu pot sănu protestez, spuse domnul
Chaumont, tremurând din toate mă dularele. Ultimul ofiţ care a stat aici era un adevă
gentleman, er rat care nu s-ar fi purtat niciodatăaş Văprevin că dacănu renunţ i, o să a. ,
aţ măplâng la forurile cele mai înalte! — Fă spuse Löwe, cordial. Aşputea săvăsugerez
săluaţ legă -o, i tura personal cu von Rundstedt? Dacănu văface dreptate sunt sigur că
generalul Eisinhower va fi foarte încântat săvăajute. Bă trânul fu redus la tă cere ş cedă
dar când veni momentul să i , montă o mitralierăpe acoperişizbucni din nou. m —
Spuneţcăsânttţ ofiţ domnule? Sunt uluit! Contele nu s-ar fi i i er, purtat niciodatăaş
necivilizat. Era un gentleman perfect din toate a
punctele de vedere ş era o plă i cere săîl avem în mijlocul nostru. El a fost un oaspete în
casa noastră . În acel moment Micuţ trase o înjură ul tură Locotenentul maior Löwe, .
exasperat, se întoarse spre el nervos, dar înainte săspunăceva, Gregor Martin se nă pusti
în camerăş se aruncăplin de noroi ş de toate alea pe i i canapea. — Trupe inamice, spuse
pe neră suflate. Câteva coloane se apropie de sat. Löwe înhăăbinoclul ş se nă ţ i pusti
spre fereastră . — Trebuie săavertiză regimentul. Unde este Holtzer? Idiotul ă nu m sta
este niciodatăde gă când ai nevoie de el. sit — Ş unde este, spuse Micuţ calm. Măduc săîl
aduc. tiu ul, Se întoarse dupăcâteva minute — fă răHoltzer, dar cu câteva sticle de
calvados. — Prea târziu, spuse trist. Nu mai este — aş căam adus de bă în a ut loc. Löwe
scoase un sunet din gât ş se întoarse iritat spre Bă i trânul. — Feldwebel Beier, tu ră
spunzi aici. Apă răpoziţ cu orice preţVoi ia, . doi — se întoarse spre Barcelona ş spre mine
— voi veniţcu mine. i i Trebuie sătransmitem un mesaj. Am ieş din casă am mers pe
strada principalăş am ajuns în câmp it , i deschis. Trupele inamice atacau deja satul ş a
trebuit săne strecură i m sub o ploaie constantăde grenade ş trasoare. i Generalul Staff îş
instalase cartierul general la un castel ş primul i i lucru pe care l-am vă a fost un ofiţ de
artilerie tolă într-un fotoliu zut er nit elegant, bând ş ampanie. Ne-a salutat destul de vesel.
— Locotenent Löwe, dar este minunat! Nu ai întâmplă niş gheaţ tor te ă la tine? Se pare
căeste destul de greu săfaci rost de ceva gheaţ ăprin locurile astea. Ş totuş lă i i, sând la o
parte aceastăinconvenienţ ăde loc neglijabilă gă , sesc călocul este destul de acceptabil.
Ai vă draperiile? zut Sunt grozave, nu-i aş Francezii au gust, am spus-o întotdeauna. a?
— Du-te dracului! i-o tă Löwe. ie Chiar când îl repezea, maiorul Hinka a intrat în cameră
Avea pe el o . că maş i niş pantaloni scurţş se lupta cu o sticlăde ş ăş te i i ampanie. — Ia
te uită Löwe! Ce cauţ aici? S-a întâmplat ceva? , i — Ş încăce! Löwe smulse o
hartămototolitădin buzunar ş o întinse i i pe masă Duş . manul se apropie de sat,
domnule. Aceasta este poziţ noi ia: suntem aici — englezii sunt cam pe acolo. Atacăîn forţ
i am nevoie de ăş mai multe trupe dacăva trebui săîi ţ inem în loc. Ofiţ erul de artilerie
terminăsticla de ş ampanie, mai luăuna ş începu i săfredoneze un cântec obscen de
pahar. Löwe îi aruncăo privire supă rată . — Se descurcăbine în cazuri de extremăurgenţ!
ă Maiorul Hinka puse jos sticla de ş ampanie. Îş aprinse o ţ i igarăş se i aplecăgânditor
deasupra hă ii. rţ — În regulă locotenente. Nu trebuie săintră în panică Să i , m . paţ tranş
aici, în spatele dealului ş apă i poziţ La urma urmei ce sunt ee i raţ ia. câteva trupe
engleze? Ş dacăerau nenorociţ de ruş i ii i? Chicoti cu veselie ş suflăun nor gros de fum.
Ofiţ i erul de artilerie îş i legă picioarele pe braţ scaunului. Vedeam cum Löwe era pe
punctul na ul de a-ş pierde cumpă ş îmi pă ră de el. Într-adevă ce erau câteva i tul i rea u
r, trupe engleze când stă teai confortabil Ş în siguranţ, închis într-un castel i ă cu o
cantitate considerabilăde ş ampanie ş ţ ri de foi? i igă Löwe deveni rigid. — Ş totuş aşdori
cel puţ o companie de tancuri ca săne ajute, i i, in domnule. Consider căaltfel nu măpot
descurca.
— Dragul meu locotenent, spuse Hinka cu mult sarcasm, accept că probabil înţ
elepciunea ş experienţ ta sunt mult mai mari decât ale mele i a — aşdori săfie în puterea
mea săte promovez pe loc ca ş al ef regimentului. Aşputea atunci sămăretrag la Köln, aş
cum doresc de a mult timp săfac. Fă răîndoială la toţne-ar fi mai bine. Din pă , i cate, nu
stă în puterea mea ş amândoi trebuie săne plecă în faţ unei autorităi i m a ţ superioare ş
săne îndeplinim rolurile care ne-au fost rezervate. Prin i urmare, îţsugerez săte limitezi la
sarcina de a comanda Compania a 5-a i ş săduci la bun sfârş ordinele care se dau.
Lasătot restul în seama mea. i it Löwe salutăursuz. — Exact cum spuneţ domnule. i, — În
regulă Löwe, în regulă nu o lua personal! Cred căamândoi am , , fost cam nervoş Partea
proastăeste căavem curentul împotriva noastră i. ş nu putein, fir-ar al dracului, săfacem
nimic. i — Încămai avem cea mai bunăarmatădin lume! spuse repede Löwe. — Asta nu
comentez. Dar cu ce se luptă Cu mâinile goale, arcuri ş ? i să i! Maiorul Hinka clă geţ
tinădin cap. O situaţ al dracului de proastă ie . Singurul lucru care mai face
sămeargătancurile este Comandantul suprem de la Wehrmacht. Se lă sătă cerea. Chiar ş
ofiţ i erul de artilerie pă să i fi pierdut „la rea -ş joie de vivre". Maiorul oftă . — Apă răpoziţ
cât poţ de mult, locotenente. La ora 21,15 plecă de ia i m aici la cinsprezece kilometri
vest. Se întoarse spre hartăş îş înfipse un i i deget în ea. În acest punct. Nu cred căavem
de ales... La 22,30, este rândul vostru săplecaţ Lasăo parte ca săte acopere; cea mai
bunăpe i. care o ai. — Asta înseamnăplutonul Feldwebelului Beier, domnule. — Tu hotă ş
Asigură căpodul nu mai existăînainte de a pleca. ră ti. -te Dacără mâne intact în mâinile
duş manului, cineva va plă al dracului de ti greu. — Da, domnule. Löwe ară deprimat ş bă
ta i nuiam ce gândeş compania se va retrage te: pe spinarea grupei Bă trânului. Probabil
cămaiorul Hinka i-a citit ş el i gândurile. A pus o mânăpe umă lui Löwe. rul — Nu-ţ tră i
dezi camarazii, locotenente. Nu-ţsalvezi tu pielea... Ţ i ine minte, salvezi un batalion, un
regiment, poate chiar întreaga divizie. Ş tiu căeste greu, nu, nu trebuie să i mai spun
căsuntem în ră -ţ zboi, cred căne dă seama de asta cu toţ acum... Nu îţpoţ permite săîţ
faci probleme m ii i i i pentru o singurăgrupă aş cum eu nu-mi pot permite să , a -mi fac
probleme pentru o singurăcompanie. Important este cadrul general. Brusc, ofiţ erul de
artilerie izbucni într-un râs homeric. — Ar trebui săfii mândru, locotenente! Întreaga naţ
iune îţva fi i recunoscă toare, chiar aş cum a promis Führer-ul. a De data asta Löwe nu se
mai putu stă pâni. Se îndreptăspre ofiţ ş îi er i smulse sticla de ş ampanie din mână . —
Cred căîn una din zilele astea o să las pe Micuţ să i verse -l ul -ş mânia pe tine, spuse el
ameninţtor. ă — Cum doreş bă ti, trâne, cum doreş ti. Maiorul Hinka interveni, verificând ş
potrivindu-ş ceasul cu Löwe. i i — Aş Ei bine, noroc, locotenente. Nu uita căviitorul întregii
divizii a... este în mâinile tale. Pe când pă seam castelul ş treceam pe sub fereastra
camerei în care ră i tocmai fusesem, am auzit glasul piţ iat al ofiţ igă erului protestând pe
un ton plângă ş bineînţ reţ i eles căm-am oprit ca săascult, fă cându-i semn lui Barcelona
sătacă .
— Compania a 5-a este o companie bună Măîntreb dacăîş dau . i seamăcăsunt azvârliţla
câini? i — Ş ceva, remarcămaiorul, ai început sămăcalci pe nervi. tii Cinismul constant...
— Presupun căeste o formăde autoapă rare, domnule. Familia mea a sacrificat deia
cinsprezece din fiii ş fiicele sale pentru patrie. Eu sunt i ultimul. Dupămine... fă o pauză
Pur ş simplu nu a mai ră cu . i mas nimeni în afarăde mine. Ş am început sămăîntreb ce
ar trebui săpun pe cavoul i familiei, o cruce de fier sau un vulltur. Nu ara fost niciodatăprea
religios ş i nici nu pot săspun cănu încred prea mult în chestia aia cu „Gott mit uns". Nu mi
se pare căDumnezeu... — Că pitane, spuse maiorul Hinka, îmi pare ră căsunt nevoit săte
u întrerup, dar am de rezolvat probleme mai importante decât sămăocup de detalii privind
locul de înmormântare al familiei tale. Te rog sămăscuzi. Am ridicat din umeri ş am alergat
dupăceilalţ doi. Nu era nici o i i noutate pentru mine căeram azvârliţ la câini. Toţne-am dat
seama de i i asta de la bun început ş pe lângăasta am mai fost de multe ori azvârliţ la i i
câini ş am reuş săsupravieţ i it uim. Cu mult înainte de a ne adă posti în tranş eele din
spatele dealului a început o ploaie rece de Normandia, pe cinste. Când s-a lă întunericul
sat eram toţ uzi pânăla piele ş foarte nemulţ i i umiţ Din partea cealaltăa i. dealului se
auzea zgomotul de neconfundat fă de cineva care sapă cut . — Lasă săvină nenorociţ
dracului! zbierăMicuţ Sunt pregă -i , ii ul. tit! Mângâie M.G.-ul cu o mânăş cu
cealaltămăizbi pe mine în coaste. Fii i gata, prietene. Pot veni din clipăîn clipă . L-am
împins, iritat, departe de M.G. Era mitraliera mea. Eu ră spundeam de ea. Micuţ avea
treabănumai s-o încarce. Eram cel mai bun ul mitralior din toatăcompania ş Micuţ nu
putea să i ul -mi spunăun lucru pe care sănu-l fi ş tiut deja. Am verificat mecanismul de
încă rcare ş de i aprindere, deş ş i tiam căamândouăsunt în perfectăstare, pentru căle mai
verificasem de trei ori în ultima jumă tate de oră Mitralierele sunt creaturi . sensibile,
trebuie ră ţ dacăvrei săscoţtotul din ele. sfăate i Duş manul ne atacăîn forţ, în zorii zilei.
Porta tocmai fă ă cuse cafeaua — cafea adevă rată Nu reuş . eam deloc săînţ eleg de
unde fă cuse rost de cafea ş tot îmi venea în minte Jacqueline, o fată ş mătot întrebam
dacă i , i nu a fă puţ cut inăprestidigitaţ când a fost pe la ea. În orice caz, era cafea ie
adevă ratăş aroma ei a fost luatăde brizăş cu siguranţ fă oamenii i i ăa cut săsaliveze pe o
distanţ ăde mulţkilometri. Micuţ ar fi putut săjure că i ul numai ispita cafelei a fost aceea
care i-a adus pe scoţ ieni peste noi aş de a repede. I-am urmă cum înaintau, minunându-
ne de precizia lor ca la carte. rit Alergau zece metri, se aruncau la pă mânt; să reau în
picioare fă răvlagă , alergau alţ zece metri, iar se aruncau la pă i mânt. Parcăar fi fost la
instrucţ Era minunat de privit, dar o mare idioţ ie. enie în situaţ prezentă ia . Micuţ a
început să încurajeze cu voce tare, iar Gregor îl aprobă ul -i gânditor în timp ce se posta
în spatele mitralierei. — Recruţ spuse el. Nu o săne dea prea multăbă i, taie de cap. —
Sănu subestimă niciodatăinamicul, spuse Heide, care era fă m cut pentru astfel de
observaţ Nu sunt chiar aş de proş încât sătrimităun ii. a ti regiment de ageamii. Nu-ţface
griji, ţ ei în rezervăvreo porcă i in rie. Am atins uş cu degetul mare siguranţ tră or a
gaciului, cântă rind situaţ ş în acelaş timp mi-am sprijinit picioarele de un bolovan. Atunci
ia i i când foloseş un 42 este esenţ — reculul este atât de puternic cănu ti ial poţ să i ţ
niciodatăechilibrul dacănu eş bine ancorat. i -ţ ii ti Scoţ ienii erau cam la 200 de metri ş se
apropiau de zona pe care o i
minaseră noaptea. Aş m teptam încordaţ Curând vă i. zduhul se umplu de strigă tele ş
gemetele ră ilor, primul val se retră i niţ gea ză cit. Este cam pă deprimant, pentru a nu
spune mai mult, când descoperi căeş la ti marginea unui câmp minat, iar o parte din
camarazii tă zac în jurul tă i u zdrobiţ fă i, rămâini ş picioare. Ofiţ ţ i erii ipau înnebuniţ la
oameni săse i întoarcă Micuţ măînghionti ş fă semn cu capul spre unul din ei. . ul i cu
Alerga spre tranş eele noastre cu fusta toatăînvolburată Era pictural, dar . ş demenţ Omul
era evident unul dintre acei eroi orbi ş nechibzuiţ i ial. i i, care îş jertfesc viaţ fiindcăsunt
surescitaţş ş i a i i i-au pierdut controlul ş i fac ca alte sute de oi să rmane să urmeze. Am
aş -l teptat pânăa fost cam la 150 de metri. Degetul s-a curbat pe tră gaci. Am fă miş cut
carea de a trage — ş brusc am fost victima unei senzaţ pe care am mai încercat-o o dată i
ii sau de douăori înainte. Brusc, am paralizat. Tremuram ş transpiram, îmi i venea săvă de
frică degetul meu refuza săse miş Ş rs , te. tiam căatunci când o sătrag, rafala va fi scurtă
Micuţ măînghionti furios. . ul — Trage, dobitocule! Am tras. Rafala fu scurtă exact cum ş ,
tiam căva fi. Numai prima rafalădin viaţ mea m-a fă săsimt aceeaş senzaţ S-a mai
întâmplat a cut i ie. ş înainte ş nu pot săînţ i i eleg de ce. Momentul trecuse ş eram din
nou i stă pân pe mine. Locotenentul Löwe se repezi ca o furtunăasupra mea. — Ce dracu
faci? Dacănu-ţvii în fire, curtea marţ i ialăte aş teaptă . Traversaserăcâmpul minat, primii
fiind la numai o sutăde metri distanţ. Dintr-un moment în altul trebuia
săînceapăsăcadăgrenadele. ă Ochiul meu drept, care era mai mult afectat decât stângul
de grenada cu fosfor, începu sămăsâcâie. Măustura, măînţ ş în general îmi fă epa i cea
viaţ amară M-am lipit de mitralieră concentrându-măasupra sutelor de a . , picioare care
alergau spre noi. Muş chii îmi erau încordaţ Mitraliera i. începu aproape de bunăvoie
săscuipe o ploaie de cartuş Oamenii e. că deau ca muş tele în faţ ei. Momentul de slă a
biciune trecuse, îmi intrasem în mână măsimţ , eam una cu mitraliera. Löwe trecu prin
spatele meu ş i măbă aprobator pe umă tu r. Micuţ punea bandădupăbandă Mitraliera
deveni insuportabil de ul . fierbinte, plă mânii mei fiind plini de fum înţ tor. Frica dispă epă
ruse demult, eu îmi fă ceam datoria, stă pân pe mine, o muncăde rutină ş nu , i prea
măinteresa cursul general al luptei. Începu săburniţ eze, dar pica bine, ne mai ră corea.
Primul asalt a fost respins. Măîntrebam dacăidioţ nu-ş dă ii i deau seama căpentru a
distruge un cuib de mitralierăeste nevoie de artilerie ş i nu de oameni cu puş ş grenade de
mână Erau mai încă ţ ti i . păânaţş mai i i persistenţdecât ruş nebunii ă tia de scoţ i ii, ş
ieni, dar aveam o orăde ră gaz înainte de a începe din nou. — De ce nu trimit
bombardierele? întrebăMicuţ ul. — Habar n-am, i-am ră spuns. Poate vor săobţ inăcrucea
Victoria. Vor gloria numai pentru ei. — Cine are nevoie de glorie? ş uierăMicuţ ul. La ora H
am început săne retragem în liniş conform instrucţ te, iunilor maiorului Hinka. Din fericire,
era o perioadăde acalmie, când duş manul ză cea la pă mânt ş i lingea ră i-ş nile, ş am
avut grijăca sănu simtă i miş rile noastre. Ultimul lucru pe care l-am fi dorit ar fi fost ca o
hoardă că de scoţ înnebuniţ săse nă ieni i pusteascăasupra noastrăş săne prindă i într-un
moment în care eram foarte vulnerabili ş fă i răapă rare. Un grup neră tor de geniş ne aş
bdă ti teptau la pod. — Sunteţ ultimii? întrebăOberfeldwebel. i — Ca de obicei,
confirmăMicuţ ul. Omul încuviinţ i se întoarse spre artificierii care aş ăş teptau. Dupăce
aruncăpodul în aer, pot săfugăş puţ le mai pasăde ceilalţ Nu avea i in i. importanţ ănici ce
a fost înainte, nici ce o săfie după Ne-am ascuns . printre copacii care se aflau de o parte
ş de alta a drumului. Oberfeldwei bel-ul aruncăo ultimăprivire asupra podului. — Bine, daţ
drumul! i-i Oamenii lui s-au repezit spre o maş inăparcatăîn susul drumului.
Oberfeldwebel-ul apă sămânerul detonatorului. Se auzi o explozie de să i -ţ
spargăurechile ş podul că în apă Oberfeldwebel-ul dispă fulgeră i zu . ru tor ş vă i zură
maş lor gonind pe drum. m ina — O săvedeţ spuse Legionarul, căor săajungăaici
alergând... Le i, dau douăminute. A greş cu o secundă Înainte chiar de a fi apucat săfixă
mitraliera, it . m primul pluton inamic a apă pe malul celă rut lalt. Cei mai impulsivi s-au
aruncat în apăş au început săînoate spre noi. Micuţ a aş i ul teptat cu ră bdare pânăau
ajuns la mal, apoi a aruncat câteva grenade de mânăîn mijlocul lor. — Bine, ajunge!
strigăBă trânul. Hai s-o ş tergem de aici. Ne-am întors cu dificultate la drum, tră gând
echipamentul greu după noi. Am ajuns la timp ca săvedem cum ultimul dintre camioanele
noastre dispă într-un nor de praf, legă rea nându-se ş izbindu-se de terenul i accidentat.
— Netrebnicii! zbierăPorta, aruncând cu o piatrădupăei. Imediat apă rurăavioanele Jabo,
atacând în picaj coloana de camioane. Intâmplă ne aflam încăîn viaţ tor ătocmai
datorităfaptului cănu ne aş teptaseră Drumul era ticsit cu maş care ardeau ş cu ră i ş
tocmai . ini i niţ i când avioanele se repezeau pentru al doilea atac l-am auzit pe
locotenentul Löwe zbierând sălă m dracului totul ş săfugim cât de repede putem, să i ceea
ce în caz de urgenţ ăînsemna săabandonă ră ii. m niţ — Englezii o săaibăgrijăde ei. Löwe
ne fă cea semne disperate cu mâna ară tând înainte. — Este mult mai important
săajungem la punctul de întâlnire. Nu pot să -mi permit săpierd toatăcompania asta
afurisită . Am ocupat o nouăpoziţ într-un sat bombardat, la câţ kilometri ie iva distanţ. Cine
o fi distrus locul, fie ei englezii, americanii sau germanii, ă sau mult mai probabil toţ la un
loc, cu siguranţ i ăau fă cut-o la meserie. Stră zile erau numai gropi ş cratere pline cu apă
Nici o clă i . dire nu mai era întreagă Numai ruine. Niş mormane de pietrişş lemn. Gră . te i
mezi de gunoi duhnind, maş distruse, locuri virane acolo unde cândva erau rânduri de ini
case. Nu mai ră sese nimic de stricat. Tot ceea ce s-ar fi putut distruge mă era distrus; tot
ce ar fi putut arde, arsese. Ş peste aceste ruine plutea i mirosul greu, dulceag, al morţ
însoţ în mod inevitabil de roiuri de ii, it muş atrase de carnea umanăintratăîn putrefacţ te
ie. Grupa noastrăs-a instalat într-o gră madăde moloz care fusese cândva o parte din ş
coala satului. De o parte ş de alta mai ră seserăpereţ i mă ii de că midă în spatele ş în faţ
noastrăse vedeau mormane înalte de ră ; i a dă râmă turi, grinzi de acoperiş bârne de fier,
sticlăsfă , râmată că mizi, , ră mortar, tencuială Ş oameni. SlavăDomnului, în mare parte
erau îngro. i paţ în moloz. Doar le ghiceam prezenţ Doar cadavrul în descompunere i a. al
unui copil se vedea foarte bine ş numai Porta, cu sângele lui rece a i putut să mute de
acolo. L-a aruncat în stradă iar eu m-am întors -l , involuntar ş am început săvă când am
vă căun picior se desprinsei rs zut se de trup. Aproape în acelaş moment, un câine
vagabond cu blana i galbenăţ ni de undeva din umbră înhăămă âş , ţ dularul ş fugi cu el. i
Bă trânul era cel mai afectat... Se retrase în propria sa gă oace ş nu mai i vorbi cu nimeni
în urmă toarele patruzeci de minute. Te poţobiş cu i nui
aproape orice în armatăîn timpul ră zboiului, dar mai toţ avem un punct i vulnerabil care
nu poate deveni insensibil. În cazul Bă trânului, acesta era copiii. Numai Dumnezeu ş
câţcopii am vă omorâţsau mutilaţîn tie i zut i i ultimii ani, iar o parte din noi am ajuns
săacceptă lucrul acesta cu o m anumitădetaş are, dar cu Bă trânul lucrurile stă teau altfel.
Ş tiam ce simte ş îi respectam sentimentele, aş ca l-am lă singur pânăş revenit. i a sat i-a
Surpriză surpriză sosise poş în mijlocul zilei. Marea majoritate , , ta erau vechi de câteva
să mâni, dar numai faptul în sine, de a primi ptă scrisori era suficient pentru a produce
agitaţ Lui Barcelona i s-a ie. înmânat un plic mare, maro, care conţ inea decizia de divorţ
Avocatul îi . scria să anunţ căoficial copiii au fost încredinţ i soţ -l e aţ iei. — Infidelitate, citi
cu voce tare Heide, tră gând cu coada ochiului peste umă lui Barcelona. Alcoolism... Cine
ar fi crezut? rul Porta scuipăcu dezgust. — Oricine este un alcoolic în ră zboiul ă înflă rat,
aş cum oricine sta că a este un înflă rat necredincios. Alcoolismul nu ar trebui săfie
acceptat ca că motiv de divorţ timpul ră în zboiului. Dupăo astfel de judecată întreaga ,
armatăpoate fi urmă rităîn justiţ ie. — Copiii proveniţ din că torie sunt daţspre creş i să i
tere mamei, continuăHeide, soţ fiind considerat ca necorespunză ul tor. — Isuse, este puţ
cam mult! mârâi Porta, ca ş cum Heide ar fi fost in i responsabil de sentinţ. ă Se întoarse
indignat spre Barcelona care se uita în gol, amă rât, fă ră săse citeascănici o expresie pe
faţ sa. a — Te întreb! Ai luptat de la nenorocitul ă de Ebro ş pânăla la i Stalingrad ş cu ce
te-ai ales? Cu un ş în fund, cu asta! i ut — Ş cu un glonte în cap, adă i ugăserviabil Micuţ
ul. — Ş cu un glonte în cap, fu de acord Porta, amintindu-ş de i i momentul când
Barcelona era cât pe ce sămoară Ai chiar ş o cicatrice cu . i care poţsădovedeş ş ai ş
sângerat foarte mult. Nu i se pot încredinţ i ti i i a spre creş tere proprii lui copii! Ş cine
spune asta? Văspun eu cine. Un i amă care nu poate deosebi o grenadăde mânăde un ou
proaspă ouat. rât t Solemni, ne-am întors toţspre Barcelona săvedem ce reacţ are. A i ie
dat din umeri, fiind evident căse resemnase ş nu-i mai pă i sa. — Ce poţ săfaci? Nici nu
poţs-o învinuieş Necazul este căte duci i i ti. acasăpentru o permisie de cinsprezece zile ş
ţse urcăla cap... Înainte i i să i dai seama unde eş te trezeş bând cu oricare Johann sau
Hans care -ţ ti ti se aflăîn preajmă Laş nevasta acasăcu copiii — „Măduc pânăla . i
circiumăsămăîntâlnesc cu bă ii, nu stau mai mult de o oră — ş crezi ieţ " i ce spui, crezi cu
adevă rat! Numai căş ore mai târziu tu eş încăacolo, ase ti înotând în lacrimi ş povestindu-
le cum i-ai ajutat tu săcâş i tige ră zboiul. Ă este necazul, zise pe un ton plângă Barcelona,
eş încurajat cu sta reţ ti că ldură Îţcumpă . i răde bă te trateazăca pe un erou afurisit ş nu
mai ut, i ş de tine... Ş adă tii i, ugăel cu o anumităexpresie pe chip, mai sunt ş i fetiţ Puicuţ
alea care se învârt în jurul tă aş ele. ele u teptând săfie agăate. ţ Este de ajuns săvadăun
soldat în uniformăş gata... Nu era chiar aş de i a uş înainte de ră or zboi. Nu le gă seai nici
pentru dragoste, nici pentru bani. Nu le interesa nimic... Dar du-te acum acasăîn permisie
ş ieş la plimbare i i în uniformăş toate îţ cad în braţ numai dacăle întrebi de vorbă Ş i i e . i,
spuse el simplu, le întrebi. Cine nu ar face-o? Bineînţ eles căoricare dintre noi. Am fost de
acord cu el, înţ elegându-l perfect. — Ş puicuţ astea, continuăBarcelona, sunt tinere ş
singure. Nici i ele i nu le pasăcăţ îţ este al dracului de bine, de uiţ complet de vaca aia ie i i
bă trânăde acasă care te aş , teaptăcu bigudiuri în pă ră r, stindu-se la tine
ca sătaci căscoli copiii, cică lindu-te căai fă pe tine, nedorind săse cut culce cu tine pentru
căpuţş pentru căte-ai culcat cu altăfemeie... Oftă i i din greu. Nu poţs-o învinuieş de nimic,
nu-i aş Chiar dacăeste o vacă i ti a? bă trână Dar credeţ ... i-mă dupăce se terminătotul,
nu mai vrei altceva , decât săte întorci ş sălupţîn ră i i zboiul ă afurisit sta Pentru un timp
că pe gânduri. zu — Treaba e cădeja cei de acasănu ne mai înţ eleg. — Cred căam lipsit
prea mult, spuse Micuţ ul. Legionarul deschise gura ca să i spunăş el pă -ş i rerea, dar nu
am ş tiut niciodatăce a vrut săspună O explozie puternică neaş . , teptată undeva în , că
tunul distrus, ne-a fă săne că m câte o ascunză cut ută toare. Au urmat alte explozii în
lanţCele douăziduri care mai ră seserăîntregi s-au . mă pră it într-o gră buş madăde praf ş
moloz. În faţ noastrăpă i a mântul fusese ră scolit ş transformat într-un gheizer de nă i
mol. Fă răîndoialăinamicul ne reperase. Era un baraj complet ş a continuat fă i
răîntrerupere timp de douăore. La primul semn de acalmie, ne-am târât afarădin ascunză
torile noastre ş am început cu înfrigurare săasamblă grenade de mânăş i m i mitraliere.
Focul de baraj a fost numai preludiul: ne putem aş tepta acum la atac. Bineînţ eles căaş a
fost. Opt tancuri Churchill se îndreptau spre a ruine, urmate de roiuri de infanteriş I-am vă
pe Gregor ş Barcelona ti. zut i traversând repede strada, cu aruncă toarele în mână
Barcelona . îngenunchie calm în spatele unei gră mezi de că mizi ş ţ ră i inti: cel mai
apropiat Churchill care se legă pe ş na enilele sale, se opri ş explodă Gregor i . lovi turela
celui din spate. Tancul a ră mas intact, dar nu cred căvreun membru al echipajului a mai
ră mas în viaţ. În susul stră un Churchill ă zii, se opri. Heide, fă rănici o ezitare ş cu obiş i
nuitu-i sânge rece, s-a îndreptat spre el, a aplicat o minămagneticăchiar pe turelă
dupăcare s-a azvârlit , într-o groapăsalvatoare, câteva secunde înainte săexplodeze mina.
I-am acoperit retragerea cu rafale de mitralieră . Churchill-urile care mai ră seserăerau
nehotă mă râte. Au fă o cut semi-întoarcere ş au luat-o pe drumul pe care veniseră Micuţ
într-un i . ul, acces de furie, s-a nă pustit dupăele, aruncând cu grenade. Unul dintre
tancuri explodăchiar sub ochii noş Cu ă tri. sta, Micuţ atingea cifra de ul două zeci ş
nouăde tancuri distruse de el personal, cu grenade de mână i sau cu cocktail-uri Molotov
— un record uimitor. De fapt, în general vorbind, era un lucru al dracului de greu de atins
ş majoritatea oamenilor i se considerau norocoş dacăizbuteau sădistrugăunul sau cel mult
trei i tancuri, dupăcare renunţ Micuţ avea un noroc porcesc, însăel au. ul credea cu tă
cătotul se datoreazătalismanului pe care îl purta înfă urat rie ş la gât. Era de fapt pielea
unei pisici pe care o prinsese în Varş ovia ş din i care fă cuse o tocanăgustoasă dar
credinţ lui în talisman era atât de , a mare, cădacăs-ar fi întâmplat să piardă cred căs-ar fi
întins la pă -l , mânt ş s-ar fi lă sămoară numai ca sădovedeascăcăa avut dreptate. i sat ,
A fost al doilea moment de respiro, dupăcare sosi al doilea val de infanterie. Fă răîndoială
englezii erau hotă i săpunăstă , râţ pânire pe sat, aş distrus ş numai moloz cum era.
Aproape imediat, trei din mitralierele a i noastre au fost scoase din funcţ iune, însăMicuţ
avea un cuib de ul grenade ş M.G.-ul era bine camuflat ş încăîn perfectăstare. i i — Nu
mai trageţ murmurăLegionarul. Lă i-i săse apropie mai i, saţ mult. Încet, ţ inându-ş respiraţ
a început săîngâne celebrul cântec al i ia, Legiunii: „Vino dulce moarte... " Ş inamicul
venea, aproape, mai aproape, i atât de aproape căam putut sărecunoaş tem faimosul
regiment al generalului Montgomery, al 9-lea Regiment de grenadieri.
— Stai, aş teaptă ş , opti Legionarul, punându-ş o mânăpe braţ meu. i ul Toate la timpul
potrivit... Aş teaptăpânăajung la noi. Am aş teptat. Îi puteam auzi cum râdeau ş se strigau
unul pe altul în i timp ce îş croiau drum printre dă i râmă turi. Pă reau foarte siguri pe ei. —
Plin de nemţmorţpe aici! L-am auzit pe unul strigând. Cred că i i tot ce mai putea
încăsăumble a ş ters-o de aici. — Atât te duce capul, am murmurat eu, iar degetul meu
atinse nervos tră gaciul M.G.-ului. Am apă cu putere umă de mitralieră Degetele de fier
ale sat rul . Legionarului erau încăstrânse pe încheietura mâinii mele. De partea noastră
Micuţ pregă , ul tise o gră madăde grenade, legate douăcâte două . Primii din trupele
inamice erau la mai puţ de treizeci de metri distanţ. in ă — Foc! ş uierăLegionarul. Tot
iadul s-a dezlă uit imediat asupra lor. Cei care au supravieţ nţ uit primei salve s-au ascuns
repede în gropi sau dupămovile de că mizi ş au ră i început sătragăcu furie în noi. M.G.-ul
scuipa continuu gloanţ ş mă e i gândeam cădacăs-ar opri brusc am fi terminaţ i. In stradă
cadavrele ză , ceau în mormane, unele peste altele. Majoritatea erau bă andrii, recrutaţde
curând, care nu aveau experienţ ieţ i a bă liilor. Singurii care puteau săsupravieţ tă
uiascăîn acest gen de luptă erau veteranii, ca noi; aceia care învăaserăsă i
foloseascătoate simţ ţ -ş urile automat ş simultan, care puteau simţpericolul cu câteva
secunde înainte i i de a apare ş ş i tiau ce gândeş duş te manul, anticipându-i urmă toarea
miş care. Era un joc al vicleniei ş brutalităii ş nu era pentru novici. Îi i ţ i seceram chiar
dacăne era milăde ei. Loviturile M.G.-ului îmi învineţ iserără umă u rul, care mădurea
foarte tare. Am încercat să -mi bag bereta pe sub că maş , dar nu m-a ajutat prea ă mult.
Ochii îmi curgeau ş măardeau, gâtul măustura ş de fiecare dată i i când înghiţ eam,
parcăîmi trecea lama unui cuţ prin el. Dar cel mai ră it u lucru era cămuniţ se împuţ
îngrijoră de mult. ia ina tor Un moment de respiro care s-a prelungit minut dupăminut până
când a ajuns o orăîntreagă Ş apoi au revenit, dar de data asta în forţ. . i ă Au început cu
avioanele care urlau deasupra capetelor noastre ş aruncau i bombe cu napalm. Jos era
artileria, urmatăîndeaproape de mai multe tancuri. Micuţ a înş cat o minăT ş a aruncat-o
spre un Churchill care ul fă i tocmai venea spre noi. De data asta nu a mai fost atât de
norocos. Mina e explodat fă răsăatingătancul, iar Micuţ s-a trezit cu picioarele în sus ul din
cauza suflului. Furios, s-a ridicat ş a privit în jur. Tancul era încă i acolo, intact, fă cându-ş
drum printre mormanele de cadavre. Urlând ca i scos din minţ Micuţ s-a nă i, ul pustit
dupăel, s-a căă pe turelăş ş ţrat i i-a descă rcat mitraliera prin deschiză tură Nesatisfă . cut
cu asta, a mai aruncat câteva grenade de mânăînainte de a se rostogoli în drum, că utând
săintre în cea mai apropiatăgroapă Churchill-ul se întoarse cu greutate pe osii, se . înă ăîn
aer, se roti în semicerc, zdrobi câţ infanteriş merse cu lţ iva ti, spatele pânăse ciocni de niş
stejari, ca în final, săse opreascăîn bot, te împă tiind peste tot benzinăîn flă ri. ş că
Locotenentul Löwe, cu faţ mânjităde sânge, ţ săne retragem. In a ipa grupuri mici, unul
câte unul, compania se retră gea. A venit ş rândul i nostru ş în starea de emoţ ş confuzie
în care măaflam, am început să i, ie i trag rapid, ţ inând mitraliera pe ş old, uitând cu desă
vârş căaş ceva nu ire a era posibil cu un 42. Puţ a lipsit ca sănu-i omor pe Porta ş
Barcelona, in i iar eu am fost aruncat la pă mânt de recul. Mitraliera ză cea ceva mai
încolo, tră gând nebuneş de capul ei, iar eu măaflam în postura bizară te de a măapă de
propria-mi armă Din nefericire, unul din gloanţ fă o ra . e cu gaurăîn pulpa Micuţ ului. A
trebuit săi se întâmple lui ş nu altcuiva. i
Micuţ nu era omul sălase sătreacăde la el un astfel de afront. Furios, ul izbi cu piciorul în
mitralieră se lovi la deget, trase un urlet ş se dezlă ui. , i nţ — Criminal nenorocit. Îţ ară eu
ţ i t ie! Mie mi se adresa ş nu mitralierei. Imediat, ca la un semn, a aruncat i dupămine cu
ultima grenadăde mânăpe care o însoţcu o ră ialăde i pă împuş turi. Credeţ că i-mă când
o masăde carne ş oase fă , i răraţ iune îş i pierde controlul, nu mai stai săcomentezi. M-
am întors ş am început să i alerg, dar am alunecat pe o patăde ulei ş m-am întins cât
eram de lung. i Într-o secundăMicuţ a fost deasupra mea, îi puteam simţrespiraţ ul i ia
fierbinte pe faţ, iar mâinile sale uriaş în jurul gâtului meu. Nu eram de ă e acelaş calibru
nici ca talie, nici ca forţ, dar pur ş simplu de frică am i ă i , reuş săscap de sub el. Mi-am
scrântit glezna într-o groapă m-am it , împiedicat de niş că mizi ş am că în patru labe,
dând nas în nas cu te ră i zut un tanc Churchill care se oprise pentru a lua doi soldaţ ră i.
Pe urmele i niţ mele venea masa de carne dezlă uită care se numea Micuţ Înnebunit nţ ,
ul. de groază am scos revolverul ş am tras douăfocuri care se risipirăîn aer. , i Am fă un
pas înainte ş imediat am că cu faţ în jos într-un ş cut i zut a anţ plin cu noroi. Pe undeva,
pe aproape, se auzea vocea locotenentului Löwe care dă dea ordine, dar nu mai puteam
eu în acel moment de locotenentul Löwe! Nici un mareş nu ar fi putut sămăoprească Am
ieş din ş al . it anţ clă tinându-mă cu apa ş , iroind, am traversat câmpul ş m-am ghemuit i
dupăniş tufiş te uri. Trupe inamice au început săaparăde peste tot, alergând pe lângă tufiş
urile unde stă team eu ascuns. În comparaţ cu Micuţ erau ie ul nevinovaţca niş bebeluş
Măîntrebam unde dracu este, dacănu mă i te i. spioneazăde dupăvreun copac ş am
început sămărog cu înfrigurare ca o i grenadăsă zboare creierii. -i Deodată l-am ză la
dreapta, fă , rit cându-ş drum printre tufiş i uri, cu un aruncă de flă ri în mânăCu un ţ t, m-
am aruncat în cel mai tor că ipă apropiat ş ş am început săalerg ş nu am mai ieş decât cu
jumă anţ i i it tate de kilometru mai încolo. Am să peste o poartă am ajuns în drumul rit ,
secundar ş am dat peste locotenentul Löwe ş restul diviziei. Nu au pă i i rut prea încântaţ
când m-au vă i zut. — O săte duc în faţ curţ marţ a ii iale, aş sămăajute Dumnezeu, urlă a
locotenentul Löwe. Ceilalţ stă i teau ursuzi ş duş noş în timp ce el măzgâlţ de-mi i mă i,
âia rupea hainele. Am încercat săle explic despre Micuţ ş gustul lui pentru sânge, dar ul i
nu am impresionat pe nimeni. — Bine îţ face dacăte prinde, mârâi Löwe, fă i rănici o
compasiune. Heide mămă surădin cap pânăîn picioare. În privirea lui n-am citit decât
dispreţ . — Unde este M.G.-ul? întrebăel, sever. — Da, unde este M.G.-ul? întrebăş Löwe,
intuind un motiv de i nemulţ umire. — Oh, eu... am pierdut-o. — Ai pierdut-o?!
repetăLöwe, fă răsă vinăsăcreadă Ce vrei săspui -i . cu „am pierdut-o"? Nimeni nu pierde
o mitralierădin dotare! Ai face mai bine săte duci ş s-o cauţş sănu te mai vă pânănu ai
adus-o aici. i i i d — Dar eu... — Nu încerca săte scuzi inutil, omule! O săaduci M.G.-ul
înapoi, chiar dacăva trebui s-o ceri lui Montgomery în persoană ! — Idiotule! ş uierăHeide.
Era cât p-aci săomori întreaga companie. Porta scuipădezgustat în direcţ mea. Ca ş cum
acesta ar fi fost un ia i semnal pentru inamic ca săreia lupta, a început săplouăcu grenade
şi
toatălumea s-a împră tiat săse ascundă Nu avea nici un rost sămă ş . ală lor. Am să din
nou în ş , că tur rit anţ utându-mi adă post acolo. Când am îndră znit săscot capul, dispă
ruserăcu toţ lă ii, sându-măîn voia soartei. Am auzit zgomot de cizme ş voci englezeş ş pe
loc mi-am ţ i ti i inut respiraţ Au trecut atât de aproape, încât am simţ mirosul de piele de la
ia. it curelele lor noi, ş a trebuit sămai treacăzece minute, pânăsăîndră i znesc
sămăaventurez afară . Curând, am ajuns în locul unde oprise tancul pentru cei doi ră i. niţ
Churchill-ul plecase, iar între timp, unul dintre ei murise. Celă se uita la lalt mine cu niş
ochi opaci. Pă prea slă ca săpoatăsă te rea bit -mi facăvreun ră dar i-am dat ocol precaut,
cu mâna pe cuţ fiind gata să omor la cel u, it, -l mai mic semn ostil. — Apă ş !... opti
muribundul. Îl priveam cu suspiciune, dar era prea grav ră ca săfie periculos. nit Jumă tate
din burta lui era afară probabil vreo grenadă iar sângele îi , , curgea din colţ gurii, în jos,
pe bă ul rbie. Am întins mâna spre el, uitând că ţ ineam cuţ în ea, ş el s-a tras într-o parte,
cu siguranţ itul i ăfiind convins căvreau să tai gâtul. Am pus cuţ înapoi în teacă l-am ş -i
itul , ters de sânge la gurăş am scos trusa de ajutor, ca semn cănu vreau să fac nici un i -i
ră Cu grijă i-am desfă uniforma, pentru căo parte din ea era una cu u. , cut rana. Nu
puteam face nimic pentru el. L-am bandajat cât de bine am putut, mai mult ca un gest
umanitar, iar când am terminat bandajele, mi-am sfâş că iat maş ş i-am legat burta.
Încămai gemea slab ş cerea a i i apă Nu ar fi trebuit săbea, aş ră cum era la burtă dar era
pe moarte, . a nit , aş căi-am ţ a inut capul cu o mânăş cu cealaltă i-am pus la buze sticla i
, mea cu apă Nu aveam să dau ţ ri, numai ciocolată Am rupt din ea ş . -i igă . i i-am bă în
gurăş a mestecat-o cu plă gat i cere ş chiar cu un început de i zâmbet. Dacăaşfi fost sigur
căar fi murit în urmă toarele minute aşfi ră mas cu el, dar tot atât de bine ar fi putut sămai
dureze încăo jumă tate de orăş M.G.-ul nu-mi ieş din minte... Nu era nevoie sămi se
spunăcă i ea o mitralierăera mai importantădecât un umă Puteam să r. -mi dau viaţ a, dar
nu săpierd o mitralieră . Am pus o mascăde gaze pe faţ omului, am înfipt o puş a
călângăel cu o cascădeasupra, ca săfie mai uş de gă de brancardieri, atunci când or sit
vor veni săcaute ră ii, dupăce se terminămă niţ celul. Ce altceva mai puteam săfac? Nu
prea mult. I-am lă ş restul de ciocolatăş i-am pus sat i i în mânăo fotografie cu soţ ş
copilul, pe care am gă ia i sit-o în buzunarul lui. Aş cel puţ nu murea singur. a in Trei
bombardiere de luptăinamice au trecut urlând, foarte aproape de pă mânt. Am aş teptat
pânăau trecut, apoi, precaut, m-am îndreptat spre satul în ruine. În mod miraculos,
mitraliera ză acolo unde o lă cea sasem. Fericit, am uitat să -mi iau cele mai elementare
mă suri de precauţ Am ie. alergat drept spre ea ş aproape imediat m-am trezit între doi
soldaţ i i englezi. Nu m-am oprit ca să -mi pun întrebarea de unde veneau, mai ales pentru
căerau destule gropi ca săse ascundăo armatăîntreagă Am . reacţ ionat instinctiv, aş cum
am fost învăaţ în cursul antrenamentelor ş a ţi i aş cum am mai fă de nenumă a cut rate
ori; m-am lă repede pe vine, am sat lovit cu un genunchi în vintrele unuia dintre atacatori ş
l-am izbit fuli geră pe celă la gât. Slavădomnului, nu erau veterani, sau nu erau tor lalt
pregă i pentru o astfel de ripostă dar eu eram mult prea gră ca să tiţ , bit termin cu ei ş să
recuperez M.G.-ul. Mi-am luat mitraliera ş am luat-o i -mi i la fugăpe drum ş apoi pe câmp.
i Soldatul ră murise în lipsa mea. Am vă dintr-o privire căera nit zut mort, dar nu am avut
timp sămăuit bine. O ploaie de gloanţ împroş e că pă mântul la picioarele mele ş când m-
am întors săvă ce este, am ză i d rit
un grup de soldaţenglezi conduş de un sergent voinic, care urcau panta i i dupămine. M-
am întors ş am luat-o la fugă tră i , gând în acelaş timp cu i mitraliera deasupra capului,
reuş săo fac sămeargăexact la timp. ind L-am vă pe sergent că zut zând ca ş pe toţceilalţ
Pentru moment, i i i. stă team cam prost cu muniţ douăbenzi ş trei grenade de mână Am
ia: i . înhăat mitraliera, m-am repezit spre câmp ş m-am rostogolit pânăam ţ i ajuns la
vechiul meu prieten, ş ul. Gloanţ m-au însoţ tot timpul, anţ ele it sfârtecând pă mântul, dar
ş cizmele mele. Unul din ele mi-a sfâş toată i iat talpa ş pânăla urmăm-am împiedicat de
ea ş am că cu faţ în jos, în i i zut a noroi. De abia tră gându-mi sufletul, am luat o
grenadăş am azvârlit-o i spre englezii care veneau. Unul din ei a prins-o, dar
pânăsăapuce săo azvârle înapoi, i-a explodat în mână Le-am aruncat ş pe celelalte două .
i , dupăcare mi-am reluat fuga. Nu mai ş tiam în ce direcţ merg. Alergam ie orbeş cât mar
departe de pericolul prezent. te, La o cotiturăa drumului m-am trezit faţ ăîn faţ ăcu duş
manul. Dar de data asta numai cu unul singur. Un om mă runt, cu pielea închisăla culoare,
având capul bandajat cu un turban gri. Era unul din înfricoş torii ă Ghurkas, care,
dupăcum se spunea, îţtă urechile numai când se uita i ia la tine. Era greu de spus că ruia
din noi doi îi era mai frică Ne-am aruncat . unul asupra altuia, ca douăfiare să lbatice.
Imediat, i-am aplicat lovitura la gât, de l-am fă săzboare, dar cât ai clipi din ochi a ş fost în
picioare, cut i cu un cuţ înspă it imântă în mână A ridicat braţ iar eu m-am aruncat tor . ul,
asupra lui: ne-am pră it la pă buş mânt ş aş încleş i am început săne i a taţ muş m,
zgâriem ş săne lovim cu o urăsă că i lbatică Ţ . inând pumnalul în mâna stângă a încercat
sămăloveascăîn cap ş în acelaş timp, m-a izbit , i i cu piciorul, de m-a aruncat la un metru
de el. Apoi, s-a repezit spre mine, dar eu, instinctiv, m-am aplecat ş l-am lovit cu capul în
burtă ca un ţ i , ap turbat. S-a clă tinat. L-am apucat de urechi ş am început să izbesc de i
-l niş pietre, pânăa devenit o masăde sânge ş carne, iar mâinile mele te i erau roş ş
lipicioase. Chiar ş aş eram prea înspă ii i i a, imântat ca să las să -l moarăîn pace; am luat
pumnalul de jos ş i l-am înfipt în piept pentru a fi i mai sigur. Oprindu-mănumai ca să -mi
trag ră suflarea, am înş cat mitraliera ş fă i am luat-o la fugă cu picioarele tremurându-mi
din toate încheieturile. A , fost ceva îngrozitor; peste câmpuri, prin pă duri, trecând prin
râuri, ascunzându-mănoaptea în ş uri, pânăcând în sfârş am dat peste anţ it, una din
diviziile noastre ş am crezut cămăpot relaxa. Nu aveam eu i norocul ă sta: comandantul
lor m-a tratat ca pe un dezertor. — Nu-mi spune, te rog sănu-mi spui, căş tiu! Ţ i-ai pierdut
unitatea ş i nu ş cum să gă ti... Tot ceea ce pot să i spun, este ca un soldat tii -i seş -ţ
adevă nu trebuie săajungăîntr-o astfel de situaţ degradantă Dacăar rat ie ! fi dupăgândul
meu, te-aşpreda curţ marţ ii iale, pentru dezertare. M-a mă surat de câteva ori, din cap
pânăîn picioare ca ş cum aşfi fost cine i ş ce exemplar curios. Ei bine, acum spune. Ce
regiment? tie — Două zeci ş ş i apte Panzer S.B.V., Compania a 5-a, domnule. Se aflau
într-un că tun la aproximativ patru kilometri vest. Sosirea mea a provocat o serie de glume
proaste, dar trecusem de faza în care mi-ar fi pă de ele. Plictisit, m-am prezentat la
locotenentul Löwe, care sat vorbea cu Hauptfeldwebel Hoffmann. — Fahnenjunker
Hassel, domnule, raporteazăîntoarcerea cu M.G.-ul 42 pierdut. — Era ş timpul, spuse
Löwe ş nu mai comentă i i . M-am târât spre plutonul meu unde l-am gă pe Micuţ într-o sit
ul dispoziţ excelentă ie . — Ai avut noroc cănu te-am prins! Să -mi aminteş să i scot dinţ ş
ti -ţ ii i
apoi săţ vâr înapoi pe gât, când o săcrezi căsunt în dispoziţ necesară i-i ia . — Săfim mai
preciş spuse Bă i, trânul, unde dracu ai fost tot timpul ă sta? Am dat din umeri ş nu am ră i
spuns. M-am pră it la pă buş mânt ş i, mecanic, am început săcură blestemata de
mitralierăcare era cauza ţ tuturor necazurilor mele. Porta a venit ş s-a aş i ezat lângămine
ş mi-a tras i amuzat niş ghionturi în coaste, de mi-au să ochii din cap. te rit — Ei bine?
Cum arată măîntrebă De ce n-ai adus-o aici, ca săne ? . bucură ş noi de ea? m i — Ia mai
lasă -mă ş vezi-ţde treaba ta!... , i i Câteva secunde mai târziu au început fluieră turile ş
locotenentul i Löwe a început săţ la noi săîncetă pentru căiar ne mutam. Maiorul ipe m,
Hinka a venit în inspecţ ş când Löwe a salutat, am observat pentru ie i prima oarăcăavea
capul bandajat. — Compania a 5-a gata de plecare, domnule. Am pierdut un ofiţ er, trei
sergenţş ş i i aizeci de oameni. Un sergent ş paiş oameni spitalizaţ i pe i. Patru lipsă A,
da! Ş o mitralierăpierdutăş acum recuperată ... i i . Hinka aparent indiferent, îl salutăş el pe
Löwe ş i aruncăochii i i-ş asupra noastră . — Mulţ umesc, locotenente. A mers încet de-a
lungul liniei, inspectând fiecare om în parte. Nu a vă nimic care să enerveze sau să placă
pânăa ajuns la mine, unde zut -l -i , aproape a fă o criză cut . — Locotenent Löwe, de ce
acest soldat se prezintăîn halul ă sta? Încheie-ţ haina ş bagă i că i i -ţ maş în pantaloni! Ia
să i vă mitraliera. a -ţ d Din fericire, cel puţ M.G.-ul era curat ş mai presus de orice critică
in i . Maiorul mormă ş mi-o înapoie. i i — Notează locotenente. Nu voi tolera o ţ -l,
inutăneglijentă ! Löwe aprobăresemnat, ş fă semn Hauptfeldwebel-ului Hoffmann, i-i cu
care îş scoase repede carneţ i elul ş începu săscrie cu un aer oficial, i numele meu pe
pagina goală . Compania se puse în miş care de-a lungul drumului, cizmele bă tând
cadenţ pe caldarâm. Cineva începu săcânte, ceilalţ ală a i turându-se. „Weit ist der Weg
zurück ins Heimatland, So weit, so weit! Die Wolken ziehen dahin daher Sie ziehen wohl
übers Meer Der Mensch lebt nur einmal Und dann nicht mehr..." — Cântă
măîndemnăMicuţ care mă ă , ul, rş luia la stânga mea. — Du-te dracului ş lasă i -măîn
pace, i-am spus iritat. Eram prea obosit ca sămă ă rş luiesc, prea obosit ca săcânt. Prea
obosit ca săfac orice, în afarăde a măîntinde ş a muri. Ochii mi se i închideau, de abia
mămai ţ ineam pe picioare. — Cântă fir-ai al dracului! ş , uierăMicuţ Mai bine ai deschide
gura ul. ş ai cânta, căaltfel, îţdau una de-ţ înghiţdinţ i i i i ii. „Lung este drumul spre Patrie,
Prea lung, prea lung... Vântul te-aruncăde colo-colo, Peste mă ş ţri, ri i ă Ş asta când ai o
singurăviaţ, i ă Ş pe urmă nimic..." i ,
La început cu o oarecare ezitare, pe urmădin ce în ce mai tare, pe mă surăce-mi
reveneam, am început săcânt împreunăcu ceilalţ i.

CAPITOLUL Ş APTE În nord, sud, est ş vest, soldaţ germani îş pierdeau vieţ ca niş i ii i ile
te adevă i eroi: iar departe, acasăîn patrie, mamele germane mulţ raţ umind Domnului cu
lacrimi în ochi, îş purtau doliul cu fruntea sus ş un aer mândru i i apă pe feţ lor... Cel puţ
aş susţ rea ele in a inea ziarul „Volkisher Beobachter". Istoria se repeta. Pă cătineretul
Germaniei era sortit săfie cuprins rea de agonia sacrifică propriei vieţpentru o
cauzănobilăş sănu moarăfă rii i i ră murmurul patriotic pe buze. Tră iascăÎmpă ratul, Tră
iascăPatria sau simplu Tră iascăHitler! Oamenii că deau în luptăcu miile în cele patru colţ
ale globului, sunetul de uri tobăş trompetăîi însoţ pe drumul lor; ş nici o mamă soţ sau
logodnică i ea i , ie nu s-ar fi degradat să i plângăeroul pierdut. -ş Astfel mistifica
propaganda ororile ră zboiului. Nimeni nu vorbea vreodatădespre crudele realităi. Femeile
Germaniei nu trebuiau săaudă ţ nicicând despre bă rbaţîn agonie, care ţ i ipăcu picioarele
zdrobite sau atârnaţ ca mase informe de carne ră mirositoare, în afara turelelor i, u
tancurilor cuprinse de flă ri, sau îngră diţorbeş pe câmpul de luptăcu că mă i te craniile
deschise ş creierii la vedere. Nimeni nu vorbea despre aceste lucruri i cu excepţ tră torilor
sau nebunilor. Toţsoldaţ germani că ia dă i ii deau ca niş te eroi pe câmpul de luptăş
moartea eroicănu implicădezgust ş lipsăde i i demnitate. În că ile de istorie, eroii germani
erau oameni în uniforme stră rţ lucitoare, cu piepturile pline de medalii. Ş cântau când mă
luiau în cadenţ tobelor ş i rş a i trompetelor care fă ceau săpulseze sângele în vene... ş
steagurile care i fluturau mândre când ei plecau la ră zboi... ş un milion de mame germane
i îmbră cate în negru îş ţ i ineau capetele sus când ei nu se mai întorceau acasă Eroii n-au
tră niciodatăîn noroiul ş murdă tranş ... it i ria eelor, eroii n-au vorbit niciodatădespre
înfrângere ş nici nu au acuzat pe acei politicieni care i au pus la cale maş iile ră inaţ
zboiului; eroii nu mureau nicidatăplângând ca pruncii pentru mamele lor, dar încercau să i
împingăintestinele înapoi în -ş pântecele lor... Acesta a fost ră zboiul pe care cei mai
mulţdintre noi l-au cunoscut ş i i presupun căeu l-am cunoscut mai bine ca oricine.
DESCOPERIREA UNUI DEPOZIT AMERICAN De-a lungul drumului, pe distanţ ăde un
kilometru sau mai mult, mulţ imea cuprinsăde panicăera aruncatăîn ş uri, iar alţ oameni,
anţ i îngră diţunul lângăaltul, se adunaserăînspă mă i imântaţ lângăcamuflajul i de frunziş
Era ca ş cum o mânănevă . i zutăi-a culcat la pă mânt, lă sând un spaţ gol acolo unde
odatăau fost oameni. Ironia era cănemţ fugeau în iu ii panicăpentru a-ş feri vieţ din faţ
altor nemţ Coloana de autocamioai ile a i. ne ş automobile care se apropia, se miş cu o
vietzăextrem de pericui ca loasă iar ş , oferii claxonau neliniş i demonstrând clar cănu
intenţ tiţ ionează săopreascăpentru nimeni, prieten sau duş man. — Cineva este într-o
grabăafuristăsăajungăacasă a murmurat , Porta, aruncându-se în ş , lângămine. anţ
— Toţ bravii noş eroi dau bir cu fugiţ cât mai este timp, am i tri ii, ră spuns ironic.
Douălimuzine Mercedes se apropiau de noi, însoţ de subunităi de ite ţ pazăale
Jandarmeriei pe motociclete, realizând o trecere în forţ. De la ă geamurile Mercedes-
urilor, ofiţ spilcuiţ cu nasuri lungi ş buze subţ eri i, i iri, plini de petliţ de aur, ne priveau cu
un aer de superioritate uş dezguse or tă tor. Ală turi de ei stă teau logodnice sau
prostituate, sau ceea ce vreţsă i credeţ plinuţ ş aparent stră i, e i lucitoare, privind înainte
cu mândrie. Una a fost destul de nesă buităsăpriveascăîn direcţ noastră Porta a fă ia . cut
brusc un gest obscen ş ea s-a întors perplexă înroş i , indu-se pânăla ră cina pă dă rului.
Am avut o satisfacţ ca ş cum am fi obţ ie i inut o victorie personalăîmpotriva clasei pe care
o uram. Câteva secunde mai târziu eram acoperiţ de praf dupăce o unitate de mijloace de
transport grele i ne-a scurtcircuitat, trecând cu fanioane fluturând obraznic. — Vedea-i-
aşîngropaţ mârâi Heide, chinuit de ochiul în care îi i, intrase nisip. Eroi afurisiţ din spatele
frontului, care stau pe fundurile lor i afurisite în timp ce noi luptă pentru ei! Ei sunt primii
care o ş m terg când simt pericolul ş scuipăpe toţ ceilalţ i i i! — Nu-i nimic nou, a spus
Porta morocă nos. Ne-am târât afarădin ş anţ i am urmat scârbiţ ceea ce se mai putea ş i
vedea din coloana motorizatăcare dispă rea. Am reuş să ajungem pe cei it -i dinaintea
noastrăş treptat ne-am dat seama de ce înaintarea lor era aş i a de ciudatăş nehotă i râtă
erau toţfie infirmi, fie orbi, unii dintre ei ră i ; i niţ foarte grav. Aveai impresia căun corp
întreg de ambulanţ intrat subit în ăa panicăş a ş i ters-o lă sându-i săse descurce singuri.
Să rmanii nenorociţ se i miş cau de-a lungul drumului ca o turmăde oi; pă reau atât de
siguri de apropierea morţ încât erau copleş i de o adâncăş gravăstare de apatie. ii iţ i Doi
bă rbaţcu ochii bandajaţ duceau un camarad care putea vedea dar i i nu putea săumble; o
coloanăde ş bă ase rbaţ orbi mergeau greu, cu mâna i pe umă conducă rul torului lor, care
ş chiopă în cârie; trei oameni lipsiţde ta i vedere ş unul cu un braţ i purtau o targăpe care
ză cea o figurăliniş , tită mumificată în bandaje de la cap pânăla picioare. Nu-ş dă , i deau
seama cât de departe au mers. Câţ kilometri dupăpă iva rerea unuia din ei ş probabil i
căavea dreptate, ţ inând cont de starea jalnicăîn care erau. Numeroasele vehicule care îi
depă eau nu erau pline cu trupe de ş luptă ci cu ofiţ ş dpamnele lor. Toţ ignorau coloana
de ră i. Când i , eri i i niţ s-a spus acest lucru, locotenentul Löwe aproape căa înnebunit.
Credeam căîl vă zusem în toate fazele de nebunie, de la sarcasmul grav, la furia violentă
dar ceea ce se întâmpla acum era evident finalul suprem al , manifestă rilor sale ş cred
căne-a surpins pe toţ Urla în mijlocul i i. drumului ş la trecerea convoiului de vehicule îş
agita cu furie braţ i i ele. Spre surpinderea mea, protesta vehement la oprirea prost
inspirată Din . maş care conducea convoiul, un colonel rigid ş scos capul din ina i-a maş
inăagitându-ş pumnul în direcţ lui Löwe. i ia — Ce dracu se întâmpla aici? Dă la o parte
înainte săte pedepsesc. -te Un maior din Feldgendarmerie a să de pe motocicletăş
alergând rit i spre Löwe îş scoase pistolul din teacă i . — Elibereazădrumul,
scursurămurdară Ne giă ! bim! A fă un gest cu mâna deasupra capului, lovindu-ş degetul
în aer, cut i ca un semn fă conducă cut torului din primul vehicul să i continue -ş drumul.
Löwe de-abia a avut timpul necesar săsarăîn ş anţ înainte ca să porneascăconvoiul. Unul
din ră i nu a fost aş de abil. A fost izbii în cap niţ a datorităimpactului ş probabil căa murit
imediat. Löwe ş strâns buzele i i-a într-o linie subţ ş hotă ire i râtăş s-a întors spre Bă i
trân. — Feldwebel Beier, aş ează i oamenii de fiecare parte a drumului. -ţ
Sergent Kalb, ai grijăde Bazuka. Feldwebel Blom, atenţ ioneazăprimul vehicul cart vine.
Dacărefuzăsăoprească— uitându-se la noi cu înţ eles — este la discreţ ta să faci sa înţ ia
-l eleagăasta. Porta a scos un strigă de bucurie ş ş scuipat în palme. Cred că t i i-a toţ îi
împă ş i rtă eam sentimentele. Ne-am ocupat poziţ repartizate. Grupul de ră i s-a ghemuit
în iile niţ fundul ş ului, iar Barcelona s-a aş anţ ezat în mijlocul drumului. Legionarul a
îndepă rtat cu grijăcadavrul. Am aş teptat numai câteva minute ş un i Horsh cenuş a apă
în depă iu rut rtare, gonind ca un liliac aruncat din iad, ca ş cum întreaga
armatăbritanicăera pe urmele lui. Barcelona ş i i-a agitat braţ Horsh-ul a scrâş
datorităopririi bruş când era aproape ele. nit te, deasupra lui, iar un locotenent-colonel a
să afarădin maş . rit ină — De-a ce crezi căte joci, Feldwebel? Opui rezistenţ i semnalizezi
în ăş mijlocului drumului! Ce dracu ai de gând? Locotenentul Löwe s-a târât afarădin ş anţ
i a pornit spre colonel, cu ş mitraliera îndreptatăîn direcţ pieptului galonat al ofiţ ia erului.
— Eu am ordonat rechiziţ vehiculului pentru căam nevoie să ia -mi transport ră ii la postul
de prim ajutor sau spitalul cel mai apropiat. niţ Dupăcum vedeţnu posed un mijloc de
transport pe care să pot folosi. i -l De aceea sunt obligat săvăcer să -mi puneţ la dispoziţ
vehiculul i ie dumneavostră . Colonelul s-a umflat ca un balon ş a continuat săse umfle
pânăcând i am crezut căexploada în propria uniformă . — Nu ai observat gradul meu,
locotenente?!... — Bineînţ eles, domnule. Dar cred căsunteţde acord cără ii i niţ trebuie
săaibăprioritate înaintea unui simplu gradat. Dacăsunteţatât de i amabil sărugaţpe cele
trei doamne săcoboare — pot să i continue i -ş drumul pe jos, sunt atât de tinere ş să
toase... Ş ar fi bine să i ia ş i nă i -ş i echipamentul, vom avea nevoie de tot spaţ pe care îl
putem obţ iul ine. Unii din oamenii mei trebuie săstea lungiţ i— Ai înnebunit?! a urlat
colonelul. Am o întâlnire importantăla care trebuie săajung neapă rat. — Din respect
pentru gradul dumneavoastră domnule, a spus Löwe, , foarte politicos, nu voi insista săne
însoţi pe jos. Presupun căsunteţîn iţ i stare săconduceţ vehicolul. Dacăda, puteţ spune ş i i
oferului săcoboare ş i luaţ locul. Săvă numai căse manifestăgrijăde oamenii mei ş apoi i-i
d i sunteţ complet liber săvărespectaţ importanta întâlnire. i i Löwe a zâmbit ş ş întors
brusc capul spre cei mai îndră i i-a zneţ i camarazi ai noş Micuţ ş Porta. tri, ul i — Scoateţ
pe toţ de acolo ş vedeţcâţdin ră i pot fi luaţ i-i i i i i niţ i. Micuţ ş Porta îndeplineau bucuroş
ordinul, asistaţde ceilalţ ul i i i i camarazi ai noş În timp ce ră ii erau instalaţîn spatele
vehiculului, tri. niţ i ş oferul ş cele trei femei se miş i cau pe drum cu feţ mohorâte, dar fă
ele răsă fi opus vreo rezistenţ. ă — Am săte trag Ia ră spundere pentru asta, locotenente!
N-ai săpoţ i scă cred căîţ dai seama! pa, i A încercat să i scoatărevolverul dar Barcelona
s-a repezit ca un -ş fulger înaintea lui ş i I-a smuls. Löwe clă i tina trist din cap. — Îmi pare
ră căvorbiţ în felul acesta, domnule. Nu mi-am dat u i seama căarmata ţ pierdut curajul în
halul ă i-a sta. Desigur, zise el zâmbind, unii îş pierd din sensibilitate dupăce au fost pe
front tot timpul. i Totuş am impresia căceva nu s-a schimbat ş probabil cătrebuie săvă i i
daţ silinţ săvăreamintiţ conform ordinelor Führer-ului, ofiţ i a i: erul în funcţ de comandăa
unei unităi de luptăeste singurul om care ş ce ia ţ tie trebuie în propriul lui sector. Sper
căsunteţ de acord cătactica este încă i
valabilă Dacăîncercaţsămăameninţ i, am tot dreptul săvăîmpuş ... i aţ c — O săvedem,
domnule! spuse colonelul. S-a aş ezat tă cut ş i morocă nos în spatele volanului. Löwe a
dat din cap afirmativ. — Un ultim cuvânt de avertizare ş vărog sa luaţnotăde el: voi i i
informa ofiţ erul meu la comandădespre situaţ Am notat de asemenea ie. numă
dumneavoastrăş voi verifica personal sosirea în siguranţ rul i ăa oamenilor mei. Maş a
pornit pe drum legă ina nându-se. Strigă tele de mulţ umire ale ră ilor erau încăîn urechile
noastre când am auzit zgomotul unor niţ motociclete care se apropiau ş am vă un
Mercedes nă i zut pustindu-se spre noi cu însoţ itorii obiş nuiţ urând ş strigând săeliberă
drumul. i, i m — Opreş maş te ina! a ţ ipat Löwe. Barcelona s-a aş ezat vitejeş în mijlocul
drumului, dar de data asta te ş oferul a continuat săconducădirect spre el ş a fost nevoit
săsarăîntr-o i parte în ultimul moment, spre a-ş slava viaţ i a. — Opreş maş te ina! a ţ ipat
cu furie Löwe. S-a auzit un foc de armăla distanţ, lângădrum. Mercedes-ul a ă derapat, a
descris un semicerc ş s-a oprit. Priveam toţfix, cu interes, la i i ocupantul locului din spate:
un general-maior, în toatăsplendoarea lui, galonat cu aur, epoleţroş de mă i ii tase, nasturi
stră lucitori de argint ş i decoraţ în toate culorile curcubeului. ii — Am prins unul mai
grozav de data asta, a ş uierat Porta în urechea mea. Foarte încet, foarte impozant,
generalul-maior s-a dat jos din maş , ină ajutat de doi Feldwebeli servili. Cizmele lui de
piele stră luceau ş scârţ i âiau. Dupăcum i se potriveau, am ghicit căfuseserăfă cute de
comandă S-a . îndreptat arogant spre Löwe ş apoi, spre marea noastrăîncântare, ş i i-a ră
sucit monoclul de la ochiul stâng. — Ei, locotenente?!... Vocea era gravăş decepţ i ionant
de blândă A pă . strat o oarecare distanţ ăde Löwe ş a vorbit cu autoritate. i — Trebuie
săpresupun, în propria ta apă rare, căîn momentul comiterii acestui ultragiu nu ţ dat
seama de persoanele cu care ai de-a i-ai face? Löwe s-a îndreptat spre el cu obră znicie ş
l-a salutat cu douădegete. i — Regret foarte mult deranjul, domnule. Cu siguranţ
ăcădacăomul dumneavoastrăar fi oprit maş de la început, n-am fi gă necesar să ina sit
tragem. — Îmi închipui căai o bunămotivaţ pentru aceastăobră ie znicie! — Desigur,
domnule, când am săvăexplic situaţ cred căveţgă o ia, i si motivaţ suficientă Am un numă
de ră i grav ş transportul lor spre ie . r niţ i spital intrăîn obligaţ mele. Sunt total
inapţsămeargăpe jos ş unii din iile i i ei vor muri dacănu li se acordăun ajutor medical
rapid. — Nu măintereseazăcâtuş de puţ locotenente. i in, — Scuzaţ i-mă domnule, dar
vehiculul dumneavoastrăeste suficient , de mare ca săgă zduiascăcâţ din oamenii mei. iva
Generalul ş rearanjat monoclul. i-a — Trebuie să i fi ieş din minţ locotente. Voi fi destul de
îngă -ţ it i, duitor dacăo săconsider fapta dumitale ca o stare nervoasăpentru care mi se
pare căai nevoie urgent de atenţ medicală Consideră fericit căsunt ie . -te gata săuit
incidentul. S-a întors săplece, dar Löwe a înaintat spre el. — Domnule! Vărepet căunii din
aceş oameni vor muri cu siguranţ ti ă dacănu, primesc un ajutor rapid.
— E timp de ră zboi, locotenente. În fiecare zi mor mii de oameni. Nu-mi pot permite sămi
se murdă reascămaş cu aceste trupuri pline ina de sânge. Executarea transportului ră ilor
nu intrăîn sfera mea de niţ îndatoriri. În orice caz, se întâmpâăsăfiu pe drum ca să -mi
întâlnesc divizia. Am sarcini mult mai urgente în grijădecât săiau în maş inăsoldaţ i relativ
neimportanţ Ş dres glasul. Adică neimportanţ în schema i. i-a , i generală . — Pot îndră
săvăîntreb care este divizia dumneavoastră zni , domnule? — Nu, nu îndră zni! Pleacăde
bună voie din drumul meu, înainte de a măforţ sădau ordin de tragere oamenilor mei! a L-
am vă pe Löwe devenind palid. Mărugam sănu renunţ în acel zut e moment. Cred
cădacăar fi fă cut-o, Micuţ ş Porta ar fi luat problema în ul i propriile lor mâini, dar Löwe
era foarte încă ţ păânat când era vorba de o problemăde principiu. — Îmi luaţsau nu ră ii
cu dumneavoastră a reluat el discuţ pe i niţ ? ia, un ton pe care nici chiar un general-maior
n-ar fi îndră znit să folosească -l faţ ăde un alt general-maior. A urmat o pauză i-am vă pe
cei doi locotenenţ schimbând priviri , zut i ş instinctiv m-am concentrat pentru o explicaţ
Înainte de împuş turi, i ie. că un nou vehicul a apă pe scenă un transportor blindat uş de
trupe. rut , or, S-a oprit ş am vă i zut, ş ezând ală turi de ş ofer, un general de Brigadădin
SS. A coborât tacticos din cabinăş s-a îndreptat spre Löwe. Era foarte i înalt ş foarte slab,
cu umerii laţş o faţ i i i ătrasăpe care puteam citi căvrea unele explicaţ Uniforma era veche
ş decolorată pră ii... i , fuităde drum, fă ră semne distinctive pe guler. Ş totuş toţ l-am
recunoscut; era comandani i, i, tul Diviziei a 12-a de tancuri, Panzer Meyer, cel mai tână
general din r Armata germană . — Ce se întâmplăaici, locotenente? Löwe a început să
priveascăîn tă -l cere. Ochii lui cenuş s-au micş ii orat, maxilarul lui hotă a luat o poziţ
agresivă rât ie . — Refuzăsă i ia ră ii? a întrebat generalul. -ţ niţ — Refuzăsăia ră ii noş a
confirmat Löwe, încăfoarte palid. niţ tri, Dupăpropria sa afirmaţ domnul general-maior nu-ş
poate permite să i ie, i -ş murdă reascămaş cu trupuri pline de sânge. ina Panzer Meyer ş
întors privirea clarăş rece, acum vă tulburată i-a i dit , spre general. — Sunt pe cale
sămăală diviziei mele, a spus acesta în grabă iar tur , acest locotenent nebun nu numai
cămi-a stricat maş cu o rafalăde ina armă dar m-a reţ , inut în ultimele 15 minute cu o
convorbire insolentă . — Că divizii sunteţpe cale săvăală rei i turaţ generale? i, — Divizia
21. — Adevă rat? Panzer Meyer ş i strâns buzele ş a ridicat gânditor o i-ş i sprânceană
Am fost chiar acum la generalul Bayerling, pe care, presupun . căîl cunoaş i, deoarece
este comandantul Diviziei 21. Tot ce pot săvă teţ spun, generale, e cămergeţîntr-o direcţ
cu totul greş i ie itădacăeste intenţ dumneavoastrăsăreîntâlniţaceastădivizie. ia i General-
maiorul ş ş i-a ters nervos monoclul. — Măacuzi de dezertare, domule? — Da, cred
căsunt pe cale săvăacuz, a murmurat Meyer, ca ş cum i ideea aceasta i-ar fi venit chiar
atunci în minte. Ş fă i, când un semn scurt spre Löwe, a încheitat discuţ spunând: ia „Ş ce
trebuie săfaci". Löwe, la rândul lui, ş întors capul spre Micuţ tii i-a ul, care nu a mai aş
teptat nici o altăinvitaţ Sub privirea speriatăa celor doi ie. aghiotanţ general-maiorul a fost
dus cu forţ lângăun stâlp de telegraf de i a
la marginea drumului ş acolo a fost bine fixat cu propria lui centurădin i piele stră lucitoare.
Löwe a privit spre Panzer Meyer, dar acesta abia dacăa ridicat uş din umeri ş s-a întors să
i continue drumul. or i -ş General-maiorul a murit urât. Toatăaroganţ dispă a ruse, urla
pentru iertare chiar atunci când gloanţ pornite din naganul Micuţ ele ului i-au intrat în
inimăş i-au sfârş viaţ Cei doi aghiotanţ ai să l-au pă sit în i it a. i i ră primul moment
favorabil ş i-am lă săne ajute săinstală restul i sat m ră ilor în Mercedes-ul lor confortabil.
Convoiul a pornit ş Panzer Meyer a niţ i ră mas numai sădea mâna cu Löwe ş apoi a urcat
ş el în maş , i i ină dispă rând într-un nor de praf. Noi am continuat sămergem în urma
coloanei pe jos, simţ indu-ne deodatăepuizaţ dupămomentul iniţ de exaltare. O
motocicletăcare i ial gonea zgomotos de-a lungul drumului a oprit lângănoi. Era Werner
Krum, unul din agenţ noş de legă ii tri tură Ne-a adus ş . tirea căau fost reperate tancuri
inamice ş căordinele sunt săapă m drumul pânăla ultimul om i ră ş pânăla ultimul cartuş i .
Locotenentul Löwe ş potrivit bandajul în jurul frunţ ş a spus ceva i-a ii i abia perceptibil,
desigur o înjură tură . — Grupa a doua, alinierea! a comandat Bă trânul, punându-ş mii
traliera pe umă r. Am pornit în marşforţ ş am ajuns într-un mic că at i tun, format numai din
câteva case izolate. Prima imagine cu care s-au întâlnit ochii noş a tri fost cadavrul
descompus al unui bă Uniforma era încănouăş relativ iat. i curată dar carnea putrezise pe
oase. , — Hai să îngropă a fost de pă -l m, rere Bă trânul. A fost uş săsă m un mormânt în
acest pă or pă mânt moale ş bogat. Pe i câmpul din apropiere puteam vedea crescând
sfeclăş conopidă Am fost i . cuprins de nostalgie ş am ră i mas cu privirea în gol mult timp
dupăce bă ii au aruncat ş ultima lopatăde pă ieţ i mânt peste cadavrul tână rului ş i au
plecat de acolo. Când în sfârş am dat de ei, i-am gă într-o stare it sit ciudată un amestec
de excitare ş consternare, datoratăactivităii celor , i ţ doi tipi din SS care veniserăcu noi.
Aveam impresia căfierbeau ceva într-un vas mare, dar nu mi-am dat seama despre ce era
vorba. Fixaseră capacul aproape ermetic ş când m-am apropiat l-am ză pe Heide i rit
ghemuit în spatele urnea că e. ruţ — Ce faci aici? l-am întrebat. — Nimic. Se
întâmplăsăam mai multăminte decât alţ mi-a ii! ră spuns el iritat. — De ce? Ce se gă te
aici? Dinamită seş ? Heide s-a strâmbat la mine. — Când se va lua capacul n-o sămai fie
aş de vesel. a M-am dus lângăBarcelona, care îş fă i cea de lucru prin apropiere. — Ce se
fabricăacolo, Barcelona? — Rachiu, mi-a ră spuns el, scurt. — Rachiu? Ş de ce într-un
vas de fiert?... i — E aproape gata. Fructe să lbatice ş zahă în stare de fermentare... i r Aş
teptă ca totul săexplodeze... m — Hei! a strigat deodatăMicuţ Pentru ce a fost pregă ul. tit
termometrul? Ce doi SS-iş priveau la toate fră ti mântă noastre cu o totală rile indiferenţ: ă
— Dacămercurul va urca deasupra liniei roş a explicat unul din ei, ii, e posibil ca obiectul
săexplodeze. — Eş nebun cu adevă ti rat! a ţ ipat Micuţ luând-o din loc pentru a ul, se
pune la adă post. A depă it marcajul roş de 15 minute. ş u
Fă răvorbă i-am urmat cu toţ exemplul. , ii SS-iş au ridicat doar din umeri, vă ti zându-ne
agitaţ i. — Foarte probabil, dar nu prea awem mult timp, zise unul din ei. Nu vreţun pă rel
înainte de sosirea yankeilor?... i hă Ş am bă dar fă i ut, răsăne zboare capetele de pe
umeri. Am ră mas prudenţla adă i post pânăce a trecut pericolul ş mixtura a fost gata
pentru i consm. Luând în considerare comportamentul nostru, cred căa fost generos din
partea celor doi bucă tari săne lase nu numai săgustă m bă utura, dar chiar să ajută săo
termine. Dupăun timp eram gata să -i m ne riscă de bunăvoie capetele ca săprepară al
doilea lot, dar am fost m m întrerupţde Micuţ care ne-a invitat săprivim spre câmpul de
sfeclă i ul . — Vin eliberatorii! Cu siguranţ ăcăyankeii au un nas fin pentru a mirosi bă
utura... Am să în sus cuprinş de panică dar erau numai doi americani ce rit i , pă eau cu
nepă ş sare prin noroi ş nu s-au ară deloc surprinş de i tat i prezenţ noastră a . — Ar
trebui să captură a spus Bă -i m, trânul. — Glumeş a protestat Porta. Cine vrea
sămunceascădupăce a tras ti! la mă sea? Nimeni nu dorea, dar o anumitănebunie ne
reamintea căîncăe ră zboi. Plini de bă uturăş nesiguri de picioarele noastre, ne-am ascuns
i într-un tufiş aş , teptând ca cei doi americani suspecţ săse apropie. Unul i era caporal,
celă un civil. Veneau râzând ş vorbind ş au să ş ul pe lalt i i rit anţ care îl să pasem noi
mai devreme. Cu nepă sare, am ieş uş din ascunziş it or ş i-am abordat: i — Sunteţ
arestaţ a strigat Heide. i i! Au tresă brusc, ca ş cum o grenadăse îndrepta spre ei. rit i —
Ce dracu faceţ aici? m a întrebat caporalul. i — Luă aer, a spus Porta. Ai ceva împotrivă
m ? — Formidabil! Ne-au spus cănu sunt nemţ în aceastăregiune. i — Văpot spune orice,
dacăasta îi face fericiţ i. — Luaţloc ş faceţ i i i-văcomozi, ca acasă a spus Barcelona. Mai
avem , pe plităceva rachiu. Cei doi SS-iş pierzând complet interesul pentru discuţ
puseserăo ti, ie, altămixturăla fiert. Supravegheam termometrul cu mai multăatenţ de ie
data aceasta, acompaniind cu strigă orice ridicare a mercurului cu un te grad. — Prietenii
voş trebuie săfie pe-aproape, a fost de pă tri rere Heide. — Prieteni! a strigat caporalul, cu
o furie subită Nu-mi pomeni de . adună tura aia de rahaţ ii. Nu ne-am dat seama
niciodatăde unde erau, nici de ce se fă ceau vinovaţ Toatăchestia pă săţ , într-un fel nepă
i. rea ină truns ş complicat, de i locul lor de baş . Am înţ tină eles căcivilul ş caporalul erau
din Georgia, în i timp ce aş a-ziş prieteni erau din New-York. ii — Îmi place mai mult un
nemţ mizerabil decât un blestemat de oi new-yorkez, a afirmat civilul. I-am mulţ umit că
lduros ş simţ i eam chiar o înclinaţ agreabilăfaţ ie ăde persoana lui. — Cei din New York
sunt niş cretini blestemaţ a strigat. te i! Între timp miş maş de fructe era gata ş încăo
datăeram toţ în cei ul i i mai buni termeni. Douăore mai târziu ş edeam unul în braţ
celuilalt ş ele i ne linguş eam unul pe altul. — Unde o săte duci — când o săsă rim pe
tine? a întrebat Porta, holbând doi ochi de bufniţ, datorităefortului pe care îl fă ă cea ca să
pronunţ fiecare cuvânt. e
Caporalul ş îndreptat privirea spre civil, că i-a utând un sprijin. — Unde o sămergem?...
Civilul a ridicat din umeri. — Nu ş tiu. N-am ş tiut cătrebuie sămergem undeva. — Ai
dreptate. Nu putem sămergem nică ieri. Suntem pierduţ i. Porta a scos un râgâit de
simpatie. — Nu e greu săte pierzi în ţ asta blestemată Toate drumurile ara . seamă
năîntre ele. — Mizerabilul ă de gard viu m-a încurcat. Cum dracu sădeosebeş sta ti un
nenorocit de gard de altul? — Hei! a spus civilul deodată Cum se face cănu suntem
încămorţ . i? Caporalul ş scă i-a rpinat scă fârlia chilugă . — Nu ş tiu. Mi s-a spus
întotdeauna căafurisiţ de nemţnu iau ii i niciodatăprizonieri. — Ş nouăni s-a spus
căbastarzii de yankei fac la fel, a replicat i Barcelona. — E o minciunănenorocită . — Ş ce
am vă într-o zi, din întâmplare? a întrebat, provocator tii zut Barcelona. Unul din Churchill-
urile voastre avea un soldat german legat de turela cu sârmăghimpată Săfiu al naibii
dacăpot spune căasta e luare . de prizonieri. — Să i spun ceva? a replicat cu convingere
caporalul. Fac pariu cu -ţ tine pe orice sumăcăechipajul tancului era o adună turăde
perverş i nenorociţdin New-York! i Deodatăam auzit paş care se apropiau: locotenentul
Löwe. I-am i fă semn în grabălui Porta, care fă cut răceremonie, i-a împins pe cei doi
americani în ş . Bă anţ trânul s-a legă nat pe picioare ş a ră i mas în poziţ de ie drepţ cu
efort vă i dit. — Nimic de raportat, domnule. Vocea lui pă plinăde sinceritate; faţ era
deschisăş amabilă rea a i . — Săinstalezi grupul nostru în sat. Un singur om de pazăcu o
mitralierăva fi o gardăsuficientăpentru la noapte. Văsfă tuiesc sădormiţ i bine ş — Löwe s-
a oprit dilatându-ş nă i i rile — Feldwebel Beier, miroase a alcool. Unul din SS-iş fă ti,
răîndoialăcu intenţ bune, s-a apropiat de Löwe ii cu o cutie de conservăplinăcu rachiu. —
Doriţ săîncercaţ domnule? E vin de fructe să i i, lbatice. — Vin de fructe să lbatice? a spus
Löwe, fulgerând cu privirea porcă ria neagrăş lipicioasădin cutie. Pentru mine aratămai
mult a ulei de i maş . ină — Dar, dar la gust e în regulă domnule. , Löwe privea omul cu
suspiciune. — Eş beat! Ş rotit privirea spre noi. Sunteţtoţ beţ În poziţ de ti i-a i i i. ie drepţ
imediat... Compania a doua prezentaţ arm'! i i Nu mai e nevoie săspun căordinul ne depă
ea. Cu mare greutate ş ne-am ridicat în picioare, sprijinindu-ne unul pe celă lalt, cu o
instabilitate la fel de fragilăca ş un castel din că i de joc. Gregor era într-o stare de i rţ beţ
cumplităş nu putea sădeschidănici mă ochii. Locotenentul Löwe ie i car trecea printr-o
altăstare de furie. În general, presupun căera justificată . — Adună turăde imbecili beţ
Priviţ ivi! i-vă— sunteţîntr-un hal de i beţ de nu vămai ţ nici picioarele. Ce Dumnezeu, nu
puteţ fi lă i nici ie in i saţ mă câteva ore fă car răsădeveniţ animale? Isuse Cristoase, ar
trebui săfiţ i i închiş într-o casăpentru demenţcriminali, absolut toţ beţ i i i, ivanilor! S-a
îndreptat spre Gregor ş i-a dat un bobârnac în piept. Gregor s-a i pră it imediat la pă buş
mânt, ză când acolo ca un cadavru, cu picioarele
ţ epene întinse înaintea Iui. — Priviţ mormă Löwe, devenind foarte nervos acum căîş
dovedise i-i! i i învinuirile. Ce dracu aţ fi fă dacăapă pe neaş i cut rea teptate inamicul? —
Împuş i-i, a spus Micuţ încercând săfie convingă că ul, tor. —Ţ ine-ţ gura, Kreutzfeld! ş în
plus ce aţfi avut de spus dacă i i i maiorul Hinka s-ar fi hotă săvinăaş deodată în inspecţ
rât a, , ie? — Capăână a spus Micuţ ţ , ul. Nu cred căintenţ iona săfie comic! Era atât de
beat încât pentru el era fă răîndoialăo remarcăpotrivităpentru a saluta un superior cu
ocazia unui tur de inspecţ Löwe, totuş a considerat-o ca o purăobră ie. i, znicie. S-a
îndreptat spre Micuţ care acum într-o confuzie totală ş aruncat ul, , i-a arma la pă mânt. —
Dumnezeule din Ceruri! a urlat Löwe, care tremura de mânie. S-a întors furios spre Bă
trân. Feldwebel Beier, asta este grupa cea mai indisciplinatădin toatăcompania ş te
consider responsabil. Trezeş i i te-ţ oamenii imediat. Puţ îmi pasăcum o săfaci, nu-mi
pasădacăai săalergi in toatănoaptea în sus ş în jos, prin sfecla asta afurisită dar dacăîn i ,
jumă tate de orăun singur om va mai fi beat, am săvăpedepsesc pe toţ i! S-a îndreptat
semeţcu spatele ţ , eapă ş capul în sus. Micuţ a n i ul suspinat cu pasiune: — N-am
impresia căne mai iubeş a spus el. te, — Cine poate să învinuiască a replicat cu ţ -l ,
âfnăBă trânul. S-a aplecat peste Gregor, care pă inconş rea tient încăş a început să i -i pă
lmuiascăobrajii ş să dea castane în ţ i -i eastă . Porta, care se fă cuse aproape nevă în
timpul tiradei locotenentului, zut a apă acum din umbra unei case aducând triumfă un
banjo ş un rut tor i acordeon. — Am gă o orchestră a strigat el. sit , — Aruncă dracului! a
spus iritat Bă -le trânul. O săîncepeţsăcântaţ i i ş o săfiţauziţ de la 50 de kilometri, ş
văavertizez căîncăun bucluc în i i i i aceastăgrupăş o săvăpedepsesc cu 3 zile la ră i
coare când o săne întoarcem înapoi. — Dacăo săne mai întoarcem, a spus Porta,
netulburat. Americanii s-au târât afarădin ş ş priveau lung la silueta lui Löwe anţ i care se
îndepă rta. — Cred căse poartăprea aspru cu voi, a spus cu simpatie caporalul. A luat
banjoul de la Porta ş a zdră nit câteva coarde. Barcelona a i ngă apucat imediat
acordeonul, Porta ş scos fluierul ş Micuţ o muzicuţ. i-a i ul ă — Dumnezeule, a spus Bă
trânul. Nu învăaţ niciodatănimic... ţ i — Prea bă trân ca săse mai obiş nuiascăacum cu
lucruri noi, a spus Porta. Hai săîncercă „Cei trei crini"... Gata? Unu, doi, trei, ş m i... Drei
Lilien, drei Lilien, Die Pflanzt'ich auf mein grab... Trei crini, trei crini albi, O săvără desc pe
mormântul meu... să Departe, la distanţ, o baterie de artilerie a intrat în acţ ă iune, ca un
fel de ră spuns la cântecul nostru. Priveam urmele luminoase ale rachetelor, care se
îndreptau fă răîndoialăspre Caen. Câteva secunde mai târziu am auzit exploziile. S-a
luminat întreg cerul, ş vă i zduhul era plin de ş rapnele. Porta, cu fluierul la buze, dansa
plin de veselie în jurul ş ului, ca o anţ creaturăsă lbaticăcelebrând un ritual de vară Ceilalţ
mai prudenţ s-au . i, i, ascuns. Civilul american se trântise la pă mânt, Barcelona îş bă i
gase capul într-o gră madăde îngră ă ş mânt de câmp, Winther, unul din SS-iş ti,
încerca săgă seascăadă post într-un coteţ gă ş era acum prins în de ini i uş , jumă ă tate
înă untru ş jumă i tate afară A fost eliberat de Micuţ care . ul, l-a tras de unul din picioare
distrugând astfel întreaga ş andrama, care era destul de ş ubredă Pă rile zburau isterice
în toate direcţ neînţ . să iile, elegând ce se întâmplă ... — Ce dracu faceţ aici? i Era iară i
locotenentul Löwe. M-am târât tremurând sub o gră ş madă de saci goi ş mărugam
sădevin invizibil. Porta dansa încăş cânta din i i fluier ş acum i se ală i turase ş caporalul
american ş Micuţ cu banjoul ş i i ul, i muzicuţ dă uind în jurul ş ului. a, nţ anţ — Ce-i cu
yankeul ă sta? a întrebat locotenentul. Se lupta să i facădrum printre gă -ş inile
înnebunite, dar înainte de a ajunge prea departe situaţ s-a înră ţ brusc ş incredibil. Rafale
de ia utăit i focuri de mitralierăstră teau noaptea. Am simţ câteva gloanţ sfâş bă it e iind
sacii de lângămine ş în panicăm-am repezit spre ruinele coteţ i ului de gă Chiar în
momentul acela, caporalul american, ră ini. sucindu-se în ş , anţ a că cu un strigă
puternic. Am vă siluete alergând ş am înţ zut t zut i eles plin de spaimăcăenglezii erau
aproape deasupra noastră Se vedeau . baionetele stră lucitoare ş braţ lor deja ridicate,
pregă săarunce i ele tite grenade. Nu mai era necesar săcauţadă i post, fiecare om
trebuia sălupte corp la corp pentru el însuş i. Ne-am apă cu ce ne-a că în mână cuţ furci,
lopeţ pumni rat zut , ite, i, goi. Era foarte greu, în învă ş lmă eală săai alt scop decât acela
de a , ră mâne în viaţ, dar am reuş luptând săajung la locul unde ascunsesem ă it
mitraliera. Micuţ mi s-a ală ul turat ş împreunăne-am instalat acolo. La i câţ paş în faţ
noastră l-am vă pe Winther oprindu-se săridice o iva i a , zut grenadăcare se rostogolea
inocent spre noi. Înainte de a fi putut săo arunce înapoi spre inamic, grenada i-a explodat
în faţ. În secunda ă urmă toare, în locul grenadei de mână se rostogolea spre noi capul lui
, Winther. Barcelona a primit un glonţ plă în mânul drept ş Gregor, gâfâind, i ră suflând din
greu ş sângerând ca un porc din cauza unei gă în cap, a i uri reuş să tragăîn spatele
M.G.-ului. Deş eram îngrijoraţde soarta lui it -l i i Barcelona, nu am avut timp săne oprim ş
să întrebăcum se simte. i -l Viaţ lui ş vieţ noastre, viaţ întregii grupe depindea acum de a i
ile a mitralieră Îndatăce totul a fost pregă Micuţ mi-a strigat sădau . tit, ul drumul focului.
Nu-mi era necesar un ordin de data aceasta. Englezii erau victorioş ş realizau acest lucru,
dar pentru moment se i i retră geau în faţ rafalei rapide a M.G.-ului ş am fost în stare să a i
-i respingem, cu pierderi grele de oameni ş echipament, putând astfel săne i croim drum
spre câmpul deschis. Am ocupat o nouăpoziţ în niş ruine la câţ kilometri mai ie te iva
departe. Barcelona era încăîn viaţ, dar starea lui era foarte proastă Avea ă . nevoie de
urgenţ ăde îngrijire medicalăş în timp ce i se asigura i, transportul ne-am adunat în jurul tă
rgii ş am început să oferim toate i -i ţ rile ş toţ banii pe care îi aveam la noi. Barcelona ofta
neliniş slă igă i i ti, bit de pierderea de sânge ş rugându-ne sănu-l trimitem la spital. i —
Drept cine măluaţ ş i? optea el. Un ţ însângerat? ânc — Te comporţ ca un copil, a spus cu
severitate Löwe. Îţ dai perfect i i seama căacum spitalul este singurul loc pentru tine. De
ce nu mulţ umeş ti astrelor tale norocoase cămai eş încăîn viaţ i poţ săaş i cu ti ăş i tepţ
neră bdare o odihnălungăş plă i cută Mulţdintre noi ar fi fericiţsăfie . i i acum în locul tă u.
— O săse termine ră zboiul pânămăîntorc înapoi, s-a plâns el cu glă slă sui bit. — Nu e aş
un noroc grozav, a comentat Micuţ a ul.
Löwe a zâmbit. — Nu fi ridicol, ră zboiul nu poate săse termine fă rătine. Îţspun eu, i într-o
lunăai săfii înapoi. A că utat prin buznare ş a gă un pachet gol i sit de ţ ri ş o brichetăde
aur. A întins bricheta, cu eroism. Ia asta. E o igă i amuletănorocoasă Săne vedem cu bine.
. Singurul mijloc de transport disponibil era ceva ce aducea cu o motocicletă L-am înfă
urat cu pleduri ş o foaie de cort, instalându-l în . ş i ataşcât mai confortabil posibil, cu un
pistol mitralierăpe genunchi, pentru cazul când ar fi fost necesar ş am ră i mas triş fă ti,
când semne cu mâna, în timp de el dispă în noapte. rea — În regulă a spus Löwe, cu
greutate. Săne adună ş săvedem , m i care ne sunt pierderile. Fiecare comandant de
grupăa fă numă toarea ş a raportat cut ră i numă de morţ ră i ş dispă i. Cinci minute mai
târziu, duş rul i, niţ i ruţ manul se arunca din nou asupra noastră Porta îş potrivea binoclul
la ochi. Un . i glonte i l-a smuls din mânăş el se uita cu stupefacţ la fragmentele i ie ră
spândite. Dacănu ar fi fost binoculul, Porta ar fi cu siguranţ ăun om mort. Trupele inamice
se îndreptau spre noi din douădirecţ deodată Eram ii . forţ i iară i săne retragem. Mergeam
cu greutate dupărestul grupei, aţ ş M.G.-ul dându-ş toatăsilinţ sămăîmpiedice. Au fost
momente când am i a dorit sănu fi fost servantul mitralior al companiei. Au fost momente
când am dorit ca un altul săfi tras obiectul ucigă în faţ focului inamic. O tor a grenadăde
mânăse rostogolea spre mine. Am lovi-o cu piciorul, cu forţ, ă ş am avut satisfacţ săo vă
explodând la picioarele a doi soldaţ i ia d i îmbră i în kaki. Tratează bine, bastarzii! Erau
scutiţ săse mai lupte cu caţ -i i un M.G. blestemat de greu. Am ajuns din urmărestul
oamenilor care se adă postiserăîn spatele unei movile de pă mânt. Locotenentul Löwe
urla iară i la ei pentru unele ş greş sau abateri de la disciplină Îi ameninţ probabil pentru a
mia oară eli . a, în ultimul timp, căo să tragăpe toţla ră -i i spundere. Pă căMicuţ a rea ul
dispă rut, dar nimeni nu-l vă zuse că zând ş Löwe, cunoscându-l bine, era i înclinat
săcreadăcănu se supusese ordinului de ieş la atac. ire — Era aici puţ mai înainte, a spus
Bă in trânul, pe un ton de apă rare. — Nu-mi pasăunde a fost înainte! Vreau săş unde
este acum! Nu tiu ai nici un control asupra grupei tale, Feldwebel Beier? — Numai asupra
unora, a spus Bă trânul. S-a uitat cu severitate în direcţ lui Porta. Nu ş asupra altora. ia i
— Dupăpă rerea mea, toatăgrupa voastrătrebuie trasăla ră spundere. Legionarul ş
încovoiat umerii cu un aer blazat. i-a — Dacăvăamuză a spus el ş a plecat dezgustat. , i
— Ce-ai spus? a urlat Löwe în urma lui. Îndră zneş săvorbeş în ti ti felul ă cu un ofiţ tu, ş
sta er, obolan francez. Legionarul a arborat unul din zâmbetele sale pline de superioritate.
— Văcer scuze, domnule, a spus cu supunere. Löwe s-a întors spre mine: — Ei? ai ceva
de spus, Hassel? — Măgândeam căo săfiţ mulţ i umit săaflaţcăam încăM.G.-ul cu i mine,
domnule. — Pentru Dumnezeu! Locotenentul a ridicat un pumn strâns de exasperare ş s-
a depă i rtat din nou ca o furtună Restul nopţ l-am petrecut într-un calm relativ, . ii
netulburaţ nici de inamic, nici de ofiţ Spre dimineaţ, a apă ş i eri. ă rut i Micuţ Se îndrepta
spre noi fluierând, nepă tor ca un drumeţ ul. să dupăo
plimbare în revă rsat de ziuă Sub fiecare braţ . avea câte o cutie mare cu gem. Ne-am
ridicat ş îl priveam cu gurile că i scate. Când era încădeparte, a început săstrige spre noi.
— Ce v-aţ gră aş cu toţ Trebuia sămai întârziaţ puţ Mie i bit a ii? i in. mi-a mers... Am gă
31 de dinţ de aur! Era un sergent care avea toată sit i dantura din materialul ă sta...
Trebuia săfi fost acolo, era ceva de vă zut! — Împă im? a spus Porta, ochind plin de
veselie cei doi saci umflaţ rţ i care atârnau de centura Micuţ ului. — Las-o moartă a spus
Micuţ încheindu-ş cu prudenţ , ul, i ănasturii vestonului. Am avut timp numai pentru o
cafea bă utăla repezealăş puţ i inăpâine cu gem înainte de sosirea unor noi ordine. Grupa
a doua trebuia săplece în recunoaş tere spre Nord-Vest, în pă durea de la Ceris.
Regimentul vroia săş dacăaceasta era sau nu în mâinile inamicului. Ca prin minune nu tie
ploua. Soarele era sus deasupra noastrăînainte ca noi săfi mers nu mai mult de o orăş
cred căîn acel moment aşfi preferat ră iala obiş i pă nuităa ploii. Hainele care ţ se îmbibăîn
spate cu sudoare sunt mai rele decât cele i udate de ploaie. Bă trânul a adoptat o poziţ
hotă ie râtăfaţ ăde noi, ne-a refuzat chiar ş 5 minute pauzăpânăcând am ajuns la obiectiv.
Am intrat i în pă dure ş am început săne miş m cu grijă având armele pegă i că , tite
pentru primul semnal de alarmă Deodată departe din partea dreaptă se . , , auzirăsunete
inconfundabile de activitate umană Bă . trânul a ridicat o mână Ascultam, dar nu ne
puteam da seama ce se întâmplă Am înaintat . . în liniş ş ne-am oprit uimiţde priveliş cu
care ochii noş se te i i tea tri întâlneau. Am vă câţ oameni în uniforme de yankei lucrând
ocupaţ zut iva i printre rezervoare de benzinăş mormane de grenade. Patru camioane i
erau staţ ionate având fiecare ataş atăo remorcăplinăcu lă cu muniţ zi ii. — Drace! a spus
Porta. E un depozit de arme. — Ce face? am ş uierat eu printre dinţ i. — Aş teptă
săvedem ce se întâmplă Nici nu ş câţ sunt de mulţ m . tim i i. — Dacăsunt numai ă tia ş ş
ase, ar trebui să atacă chiar acum, -i m ne-a îndemnat Porta, să ltându-ş mitraliera. i —
Nu-mi pasăchiar dacăsunt 66, a spus Micuţ cu setea lui ul obiş nuităde sânge. — Pune-l
la loc! s-a repezit Legionarul, smucind braţ Micuţ ul ului, care îş că i uta pistolul. Unul
dintre americani îş pă si camarazii îndreptându-se în direcţ i ră ia noastră Pă cănu ne-a
observat ş era preocupat de copaci pentru un . rea i motiv care îl interesa numai pe el. Ală
turi de mine, am simţ căLegionarul it îş încordase muş i chii, gata pentru acţ iune. Omul n-
a avut timp nici mă car săţ înainte ca Legionarul, practicând talentul din anii petrecuţ în ipe
i Legiunea stră , să fi pus un braţ jurul gâtului ş un cuţ în spate. ină -i în i it Cei cinci
oameni care mai ră seserăerau ocupaţ săîncarce rezervoare mă i de benzinăpe una din
remorci. Bă trânul ş întors capul spre noi. Ne-am i-a târât încet înainte, miş cându-ne cu
prudenţ ăprin faţ luminiş a ului, punând fiecare picior aş cum ne învăase Legionarul. Unul
din oameni a a ţ întors capul în ultimul moment. Ceilalţ au fost luaţ prin surprindere. Am i i
să înainte ca panterele ş i-am redus la tă rit i cere înainte ca ei să i fi dat -ş seama ce li se
întâmplă Era o artăpe care o câş . tigasem, din necesitate, în Rusia. Bă trânul s-a uitat în
jur ş ş îndreptat degetul spre o clă i i-a dire lungă ş joasă din prefabricate. Ne-am târât
pânăla ea ş cu multăgrijăne-am i , i uitat pe fereastră Înă . untru, oamenii ş edeau la
douămese mari luându-ş i micul dejun. Legionarul ş Micuţ au plecat în direcţ opuse săse
ocupe i ul ii de ei. Noi am pregă grenadele de mână tit .
A urmat o serie de explozii. Oamenii aş ezaţîn jurul mesei zburau i prin aer ş apoi că i
deau cu nasurile în cutiile de conserve. I-am vă pe zut Micuţ ş pe Legionarul, dând buzna
prin uş de la extremitatea ul i a îndepă rtatăa bară cu un grup speriat de oameni ieş i din
duş cii, iţ , înfă uraţ cu prosoape în jurul ş ş i oldurilor. Erau urmă i de mitraliera riţ
Legionarului ş la un semnal al Bă i trânului am tras în sus ş ne-am fă i cut intrarea prin
fereastră . — E în regulă opriţfocul! E prea multăbenzinăîn locul ă după , i sta gustul meu.
— Veniţ aici săluaţ gânsacul, a zbierat Micuţ care deschisese o i i ul, altăuş i gă ăş sise în
spatele ei un dulap cu provizii. — Haleală a urlat Porta, pregă ! tind o să riturăasupra ei.
Bă trânul a încercat săne oprească dar era prea târziu. Micuţ , ul deschisese deja prima
sticlăde whisky; Porta îş bă i gase deja baioneta în prima cutie de ananas. — Lă i toate la
locul lor! a mormă Bă saţ it trânul. — Fie-ţmilă a spus Gregor. N-am vă atâta mâncare de
când sunt i , zut eu. Gră bindu-se săse ală ture celor doi rebeli, a scos un ţ t de bucurie.
ipă Ş ampanie! Într-adevă era prea mult. Am înaintat cu ceilalţş am smuls o r, i i sticlă Pe
jos pluteau dopuri să . ltând vesele pe o mare de ş ampanie. În timp ce noi beam, Porta îş
umplea febril o farfurie cu tot ce-i că i dea în mânăş i era comestibil: carne conservatăde
vită chiftele din carne, cartofi, roş , ii, ş uncă ouă unt, brânză , , ... — De ce nu m-am nă
scut yankeu? Examina ş învârtea fericit i mâncarea cu o lingurăde lemn. Bă trânul a fă un
gest de indignare, dar Micuţ pă săfie de cut ul rea aceeaş pă i rere cu Porta. Gă sise o
tunicăamericanăpe spă tarul unui scaun ş se chinuia săintre în ea, rupând astfel toate
cusă i turile. Un dop de ş ampanie l-a lovit obraznic în ceafă . — Sunteţ morţ sunteţ morţ
cânta Heide ameţ de bă i i, i i! it uturăş i amintindu-ş de zilele tinereţ i ii. Chicotea prosteş
în timp ce Micuţ a azvârlit spre el o sticlăgoală te ul . Aerul a fost îndatăplin de rachete
zbură toare din plută . — Încetaţ cu prostiile ş veniţ sămâncaţ a urlat Porta ca săacopere i
i i i! gă gia. lă Era ca într-un minunat vis bahic. Numai printr-o minune mai era realitate. —
Ce pă călipseş nebunul ă bă cat te la trân, am murmurat eu gândindu-măla Barcelona ş
îmi turnam încet ş i ampanie în ureche în loc de gură . — Văavertizez, a spus Bă trânul cu
toatăseriozitatea. Neg orice fel de responsabilitate pentru acest desfrâu. Aţ fost împotriva
mea pe faţ, cu i ă armele în mână S-a clă . tinat ş a încercat săpretindăcănu a fă i cut-o.
Vă avertizez, a repetat. Am consemnat totul în carnet. — O rezolvă cu uş m urinţ, a spus
Porta. A apucat carnetul ş l-a ă i aruncat fă răsăclipeascăîn ceainic. Ia un alt pahar cu ş
ampanie, o să i -ţ scoatădin cap toate problemele. Micuţ zâmbea tuturor plin de fericire.
Faţ îi stră ul a lucea de gră sime ş i bună voinţ. ă — Adolf n-a oferit nimă nui un ospă ca ă
ţ sta. Am săscriu domnului Eisenhower ş să rog săse ală i -l ture gă tii noastre. ş Orgia a
continuat. Vrând nevrând a luat parte ş Bă i trânul. Heide a descoperit un butoiaşde
coniac ş am bă în felul nostru, flegmatic. După i ut asta ne-a apucat cheful de joacă Jocuri
copilă ti, stupide, printre care ş . reş i
jocul de-a capra. M-am căă într-un pom pretânzând — ş fă ţrat i răîndoială crezând —
căeram o maimuţ. Singurele nuci de cocos pe care le-am ă descoperit au fost grenadele
de mână aş ca le aruncam pe jos, după , a bunul meu plac. Datorităunui miracol nimeni n-
a fost omorât. Micuţ ş ul i Porta au dat foc unui rezervor cu benzinăş au început săţ ie înă i
opă untru ş în afara flă rilor, pânăcând Micuţ s-a aş i că ul ezat în mijlocul vâlvă ii tă fiind
aproape gata săfie incinerat. Ne-am repezit asupra lui cu extinctorul pe care l-am folosit
cu generozitate, aş căpânăla urmăMicuţ ară ca a ul ta un uriaşom de ză padă Legionarul,
izolat în felul lui, amesteca solemn . toate combinaţ posibile de bă iile utură rom ş coniac ş
whisky, rachiu ş , i i i vodcăş cremăde mentă iar Gregor lă ca un câine la lună punând i ,
tra , piedicătuturor. Deodată din dreptul pomilor, s-a auzit o voce foarte bine cunoscută , .
— De data asta aţ depă it orice mă i ş sură Unde este Feldwebel Beier? . Ne-am oprit din
dezmă ş am ră ţi mas muţ când locotenentul Löwe a i apă ca un nor negru în ceaţ noastră
având restul companiei în spatele rut a , lui. — Unde este, a repetat el, cu severitate.
Dupăo lungăcă utare l-am descoperit pe Bă trân, că pe spate, zut sforă ca un porc ş cu o
grenadăîn fiecare mână ind i . — A încercat săne oprească am spus cu, cu un vag
sentiment de , loialitate faţ ăde Bă trân. Ne-am împotrivit — ne-am opus deschis, pe faţ ă
— cu armele în mâini. — A consemnat totul în carnet, a adă ugat Heide cu solicitudine. —
Carnetul este în ceainic. Gregor urla cu hohote de râs ş a început din nou sălatre. Loi
cotenentul Löwe mormă Ş deschis gura ş mormă Cuvintele nu-i ia. i-a i ia. erau suficiente.
— Sst! ne-a avertizat Bă trânul, deschizând în sfârş ochii. O să it aduceţ inamicul asupra
noastră i . — Poftiţ un excepţ i ional à la Legiunea Stră , ne-a oferit Micuţ ină ul. El
întindea un pahar conţ inând Dumnezeu ş ce amestecuri de tie bă utură Locotenentul l-a
plesnit cu putere peste mânăş lichidul i s-a . i vă rsat peste uniformă . — Vezi ce ai fă cut?
a spus Micuţ încercând cu o bucatămurdarăde ul, pă turăsăş teargăuniforma
locotenentului. Se legă din cauza beţ ş ş îndepă na iei i i-a rtat mâinile ca să i poată -ş
menţ echilibrul. Ş ei ş Löwe s-au pră it, strânş într-o îmbrăiş ine i i buş i ţ are departe de a
fi dră stoasă Löwe, a fost primul care ş reluat poziţ gă . i-a ia verticală Micuţ s-a ridicat cu
greutate pe unul din picioare, încercând să . ul punăgreutatea lui imensăîn poziţ dreaptăş
Löwe i-a dat un ş cu ie i ut piciorul fă cându-l săzboare doi metri. — Are pantalonii ş ifonaţ
a observat Gregor, foarte solemn. In ce hal i, sunt... — Mai degrabămurdari, i-am replicat
eu. Micuţ s-a bă bă pe picioare, a că din nou peste locotenent ş ul lă nit zut i au dispă din
nou în direcţ podelei într-o încurcă rut ia turăagitatăde braţ e ş picioare încolă i cite. —
Priviţ a spus Heide cu reproş Un ofiţ degradându-se în aş hal i! . er a încât săse ia la bă
taie chiar cu oamenii lui. Mi-ar place săaud ce-ar spune o Curte Marţ ialădespre acest
lucru. În timp ce locotenentul ş Micuţ se rostogoleau pe jos, unul în i ul braţ celuilalt, restul
companiei, cu chiote de desfă ele tare, s-a repezit la resturile pe care le lă sasem noi în
urmă Auzeam sunetul familiar ş . i excitant al dopurilor de ş ampanie care pocneau,
auzeam sticlele care erau
sparte, auzeam ză nitul cuţ ngă itelor ş furculiţ i elor. Era clar, camarazii noş nu voiau
sălipseascăde la ospă. Am vă pe unul dintre ei tri ţ zut împuş când un butoi cu rom ş
sorbind lichidul cu aceeaş repeziciune cu i i care el se scurgea. O cutie cu rasol de vacăa
zburat prin fereastră urmată , de o sticlăgoalăde vodcă . Grupa a treia bombarda cu
ouăpe a patra. Am simţ aproape un it sentiment de milă privindu-l pe locotenentul Löwe
stând neajutorat în , mijlocul nostru. Nu-i purtam ranchiunăpentru căera turbat pe noi. —
Nu am nimic împotriva dumneavoastră domnule, am spus cu , amabilitate. Ş
căsunteţfurios pe noi. Înţ tiu i eleg cum văsimţi. iţ Privirea pe care mi-a întors-o era una de
urăcurată Am fost luat prin . surprindere, trebuie sărecunosc, dar totuş am persistat. i —
Dacăaţlua puţ i inăbă utură domnule, v-aţ simţ mai bine. , i i Löwe ş ridicat ambii pumni
deasupra capului ş a strigat: i-a i — Vei fi spânzurat pentru asta! Toatăbanda asta
blestematăva fi spânzurată ! Gregor s-a repezit spre cel mai apropiat pom ş agăându-se
de o i ţ cracăîş zvârlea picioarele în sus ş în jos, tră nind ca o maimuţ. i i ncă ă Micuţ a
început să bombardeze cu pietre ş eu, fiind puţ gelos, pentru ul -l i in căfusesem primul
care jucase rolul maimuţ am fă un plonjon ca la ei, cut rugby, încercând să dau jos. Am că
toţ trei pe pă -l zut i mânt ş am uitat i pânăş de existenţ locotenentului Löwe. i a Porta a
fost cel care a provocat sfârş itul, anihilând explozia care plutea deasupra capetelor
noastre. Sigur a lost Porta cel care conducea nebuneş un buldozer ş a fă ca întreaga
baracădin prefabricate săse te i cut pră ească buş . L-am auzit pe locotenentul Löwe care
îş scotea capul de sub i dă râmă turi ş am prins cuvintele „pră i dare ş hoţ L-am auzit pe
Porta i ie". râgâind ca un mă ş declarând căeste membru al armatei americane ş gar i i e
convins căsunt nemţ pe câmp. Dupăaceea am ajuns cu capul în cizma i cuiva ş nu am
mai ş i tiut nimic pânăcând am fost aruncat de o explozie care a zguduit pă mântul ş am
descoperit căîntrega tabă i răera în flă ri. că Considerând că99 la sutădin Companie era
aproape total inconş tientă din cauza bă uturii, e fă răîndoialăimportant de spus pentru
instruirea armatei cănici o viaţ ănu a fost pierdută nici un singur om ră , nit, în afară de câţ
ochi învineţ i ş câţ dinţ rupţ urmă inevitabile ale orică iva iţ i iva i i, ri rei orgii de acest fel.
— N-a fost un chef ră a spus Micuţ când ne întorceam că u, ul, tre bază O sămai facem ş
altădată . i !

CAPITOLUL OPT În birourile Gestapoului de pe bulevardul Foch, comisarul Helmuth

Bernhard proceda la interogatoriul jurnalistului Pierre Brossolette. Brossolette fusese prins
pe o plajădin Normadia, încercând săajungăîn Anglia, unde urma sădezvă luie planurile
pentru insurecţ Parisului. ia Helmuth Bernhard era doar ultimul dintr-un ş lung de
anchetatori. ir Gestapoul cunoş deja intenţ lui Brossolette de a ajunge în Anglia, tea ia
însăceea ce vroiau săafle era numele colaboratorilor lui ş lucrau în acest i scop cu
toatăbrutalitatea obiş nuităş plini de zel. i Bernhard era mai subtil în metode decât
predecesorii lui ş în orice caz, i, în momentul când Brossolette a ajuns în grija lui, era
absolut vă căorice dit
torturăfizicăl-ar fi omorât înainte de a le putea fi de folos. Deja îi sfă râmaserăpicioarele în
multe locuri, astfel căacum putea numai săse târascăpe jos, în chinuri, sprijinindu-se în
mâini ş coate. Bernhard, i observându-l cu un ochi experimentat, a hotă căera pregă
momentul rât tit pentru o formămai rafinatăde convingere. Aplicând tratamentul cuvenit,
omul nu va mai opune rezistenţ. ă Din nefericire pentru Bernhard, Brosselette era ş el
conş i tient căera aproape de sfârş resurselor sale fizice. Într-un gest final de sfidare a itul
reuş săse arunce de la fereastra unui etaj superior, într-un moment de it neatenţ a
paznicilor. Că ie derea a fost întreruptăla jumă tatea drumului de un balcon de piatră
Paznicii s-au gră săpunămâna pe el, dar n-au reuş . bit it decât să vadăsă -l rind de pe
balcon pe terenul din curte. Era mort înainte ca ei săreuş eascăsă captureze din nou. În
noaptea aceea, opt ostatici au fost -l împuş i ca mă caţ surăde represalii. GENERALUL
VON CHOLTITZ ÎL VIZITEAZĂPE HIMMLER Reichsführer-ul SS Heinrich Himmler se
instalase împreunăcu statul lui major într-un castel nu departe de Salzburg. Soldaţ SS,
înalţş sobri, asigurau o gardăcă i i i lare zi ş noapte în jurul i perimetrului. Erau din
compania SS specialăa lui Himmler, Panzerii fanatici din Divizia Totenkopf — singura
divizie SS care purta pe guler capul de mort brodat cu mă tase. Divizia fusese înfiinţ atăîn
urmăcu 10 ani ş în aceastăperioadă i patru ofiţ comandanţ că eri i, zând în dizgraţ
Reichsführer-ului, disia pă ruserăfă răurme. Divizia T primea ordine direct din partea lui
Himmler ş trebuia săse i supunănumai lui. De aceea, Hitler îi ura ş nu avea încredere în
ei. i Trei vehicule mari cu ofiţ de stat major staţ eri ionau în faţ intră în a rii castel. Un
general dintr-o divizie de infanterie urca încet ş greoi scă i rile, unde a fost aş teptat ş
eliberat prompt de servietăde că un i tre Sturmbannführer. — Regret acest lucru domnule,
a spus ceremonios SS-istul. Ordine noi, ş i din 12 iulie... Chiar ş mareş tiţ i alul Reichului
trebuie săse supună ! — Poate vrei să -mi iei ş revolverul, a sugerat caustic qeneralul. i —
Nu, puteţ să pă i -l straţ domnule... Vărog sămăurmaţ i, i. Vizitatorul a fost condus în biroul
somptuos al Reichsfiihrer-ului, unde cei doi s-au salutat conform reglementă din 20 iulie.
rii — Generalul Dietrich von Choltitz, domnule, a anunţ Sturmat bannführer-ul. A venit să i
prezinte informarea. -ş — A, da. Himmler s-a ridicat de pe scaun, primindu-l cu o
strângere de mână Consideră bine venit, generale. Sunt încântat săte cunosc. . -te Îmi
permiţsăte felicit pentru promovare? De la locotenent-colonel la i general în trei ani! Nu e
ră Nu e ră deloc. Nici chiar ofiţ noş SS nu u. u erii tri avanseazăîn acest ritm. Generalul
von Choltitz a zâmbit vag în semn de apreciere a laudei Reichsführer-ului. Himmler l-a
luat confidenţ de braţ ial . — Spune-mi, cum merg treburile la Paris? Reuş ti să ţ în frâu pe
eş -i ii francezi? — Mădescurc, a spus cu severitate von Choltitz. — E o muncădificilă a
încuviinţ Himmler pe un ton de încurajare, , at apoi a ară cu degetul spre crucea pe care
von Choltitz o purta la gât. O tat amintire de la Rotterdam, am ghicit? — O amintire de la
Rotterdam... da. Himmler a râs.
— 18 mai 1940. — Aveţo memorie remarcabilă Reichsführer. i , — Ai dreptate. Este
necesarăcând ai un post ca al meu. Himmler s-a îndreptat spre birou, care era plin cu
mormane de hârtii, pliante ş cutii pline de documente. i — Dupăcum vezi, nu sunt lipsit de
excerciţ mintal. Munca se iu îngră deş în fiecare zi. Se întâmplăacelaş lucru de când am
început mă te i sămăocup de problemele care ţ de Interne. Suntem înconjuraţ de in i duş
mani ş tră tori! Duş i dă mani ş tră tori! Ce ai face cu asta? i dă I-a întins un document, pe
care von Choltitz l-a primit calm ş l-a citit i fă răsăarate nici un fel de emoţ ie. „În numele
poporului german, doamna Elfriede Scholtz, nă scută Remarque, este acuzatăde urmă
toarele: Căa avut idei defetiste pe o perioadăde luni de zile, cerând îndepă rtarea Führer-
ului, declarând căsoldaţ noş nu mai sunt decât ii tri hranăpentru tun, etc... Căa fă
propagandăfanaticăîmpotriva celui de cut al Treilea Rreich. Persoana care a denunţ at-o ş
care este de fapt fosta ei i proprietă reasă adaugăinformaţ cădoamna Scholtz n-a crezut
niciodată , ia în victoria finalăş a spus acest lucru în multe împrejură Doamna i ri. Scholtz
se spune căa fost mult influenţ atăde cartea fratelui ei, Erich Maria Remarque, „Nimic nou
pe frontul de Vest". Acest lucru trebuie considerat numai ca o circumstanţ ămoderată
deoarece dupăpropria , declaraţ a acuzatei nu ş vă fratele de treisprezece ani." ie i-a zut
Generalul von Choltitz a înapoiat documentul, fă răsăfacăvreun comentariu. Himmler l-a
aruncat furios pe birou. — Moartea e o pedeapsăprea blândăpentru astfel de oameni! Că
uta printre hârtii un alt exemplu pe care să arate generalului, -l când privirea i-a fost
atrasăde un document marcat Strict secret, l-a luat ş i l-a parcurs încruntându-ş
sprâncenele. Era o listădetaliată un fel de i , inventar cu toate ceasurile, brăă ţrile,
stilourile, ochelarii, inelele, cronometrele care fuseserăcolectate în lagă rele de
exterminare. Himmler ş dres glasul, a împă i-a turit cu grijădocumentul în trei ş l-a ascuns i
într-un sertar. Era o informare pe care nu dorea săo arate lui von Choltitz, indiferent de cât
de rapidăfusese avansarea lui. — Generale, spuse Himmler cu gravitate, dupăcum ţ s-a
spus deja la i Wolfsschanze, Führer-ul doreş ca Parisul săfie ras de pe suprafaţ te a pă
mântului. Te-am chemat aici ca săte întreb de ce nu ai executat încă ordinul... Agenţ mei
îmi spun căviaţ îş urmeazăcursul normal la Paris, ii a i cu excepţ a douămici episoade —
pot săle spun astfel? — care pot fi ia lă sate la uş aş a a-zisei Miş ri de Rezistenţ. că ă
Von Choltitz a ridicat din umeri aproape imperceptibil. — Reichsführer, nu am nici arme ş
nici oameni suficienţ Tunurile i i. grele nu au sosit ş nimeni nu ş unde sunt... Ş în plus n-
am primit încă i tie i unităile noi care mi-au fost promise. ţ — O săai tot ce îţtrebuie, a spus
Himmler cu mă ie. Sunt pe cale i reţ săreconstitui douăregimente înarmate cu rachete.
Thor ş Gamma sunt pe i cale săsoseascăş s-a dat deja ordin lui Model să i trimităun
regiment de i -ţ tancuri Z.B.V., sunt extraordinare, pot să i garantez! Vor face tot ce vrei ş -
ţ i vor merge oriunde doreş ti... Măbizui pe tine, Choltitz, sutăla sutăş sunt i puţ ofiţ că ini
eri rora le-aşputea spune acest lucru. Sper săte vă curând d în uniformăde
Obergruppenführer! La masă în seara aceea, von Choltitz s-a gă plasat la dreapta lui , sit
Himmler: superba argintă provenea de la Curtea Regalăa României, dar rie comparativ cu
ea meniul era spartan ş feţ ofiţ i ele erilor tră dau clar căse gândeau la acest lucru.
Himmler însuş hotă care din oaspeţ va primi o i ra i
a doua porţ de mâncare. Un general de cavalerie, gras, că ie ruia îi fusese permisănumai
o porţ anemicăde mâncare, fusese auzit exprimându-ş ie i regretele de a fi obligat
sărenunţ la plă e cerea propriei sale mese pentru onoarea neîndoielnică dar mai ales plă ,
cerea îndoielnicăde a fi invitatul lui Himmler. Un maior ş scos trabucul din buzunar ş îl ţ i-a
i inea cu patimă sub nă dar o privire tă ri, ioasădin partea gazdei l-a determinat imediat să
-l punăla loc. Himmler ura tutunul. Cafeaua (surogat) a fost servităîn camera de ală turi.
Câte o ceaş căpentru fiecare ş numai privilegiatul avea i dreptul ş la un pahar de coniac.
Dupăce s-au sculat de la masă i , Reichsfürer-ul a fă un semn cădoreş săschimbe câteva
cuvinte cu cut te un general că ruia i se dă duse ordinul de a se ocupa de miş carea
subversivădin Iugoslavia. — Oberführer Strauch, înţ eleg căde curând ai acordat o
suspendare de pedeapsăunui grup de muncitori din rezistenţ inamică Ş asta pentru a . i a
doua oarăde când ai fost numit în acest post. Este a doua slă biciune nejustificatădin
partea ta. Pot săaflu ş eu care-i explicaţ i ia?... — Reichsführer, grupul la care văreferiţ era
format din ş femei ş i ase i doi bă i în vârstăde 12 ani. ieţ — Dragul meu Strauch, m-ai lă
complet fă sat răgrai. Nu sunt femeile ş bă ii la fel de capabili săexecute acte de sabotaj la
fel ca ş bă i ieţ i rbaţ În ii? special când ş căsunt obligaţsăreuş tiu i ească . Trebuie
săscapi de aceastăsensibilitate! Nu-mi pasăcine sunt, bă rbaţ femei sau copii, că i, lugă e
sau preoţsau sugari — dacăîndră riţ i znesc săridice numai un deget împotriva noastră ră ,
suceş te-le gâturile! Mă înţ elegi? A urmat un moment de pauză . — Câţ prizonieri ai în
Belgrad?, a întrebat brusc Himmler. i Nenorocitul de Strauch îş privea vârfurile cizmelor. i
— Douămii nouăsute, Reichsfürer. — Eş informat greş a spus sec Himmler. S-ar pă căş
mai ti it, rea tiu multe despre problemele tale decât ş tu... Sunt exact 3218 prizonieri în tii
Belgrad. Tribunalele tale rezolvănumai cincizeci de cazuri pe zi. Va trebui sădublezi numă
rul, cel puţ in. Strauch a deschis gura săprotesteze, dar Himmler l-a întrerupt. — Dacăîţ
lipsesc judecă i torii, recruteazămai mulţ Ia-i cu forţ de pe i. a stradă dacăe necesar... Nu
trebuie săaibănici o calificare, pentru , Dumnezeu! Aminteş i, dragul meu Strauch, căe
necesarăo anumită te-ţ asprime, dacăvrem săcâş m acest ră tigă zboi. Ş îl vom câş i tiga,
fă ră îndoială Chiar ş existenţ noastrăeste în joc. Aliaţ nu vor avea de ce să . i a ii fie iertă
tori ş nu fac nici un secret din acest lucru. Să i aminteş aceste i -ţ ti vorbe, în viitor, când o
săfii tentat săfii sentimental cu femeile ş copiii. i Când mai târziu Himmler ş von Choltitz s-
au întors în sala vastăde i conferinţ un ofiţ de serviciu s-a prezentat cu o hartămare a
Parisului e, er pe care a întins-o pe masă Cei doi oameni s-au aplecat asupra ei. . —
Dupăpă rerea experţ mei, a spus Himmler, oraş întreg ar ilor ul putea fi paralizat prin
distrugerea podurilor. Am reuş săpunem mâna pe it un raport vechi în care sunt indicate
niş depozite de armament care, din te comoditate, au fost uitate. Am descoperit unul sau
douădintre ele ş sigur i căvor avea importanţ, dar pentru început trebuie săfacem tot ce
este ă esenţ ca sădistrugem miş ial carea de rezistenţ... Esenţ ai auzit? După ă ial, evrei,
poporul francez este cel mai mare inamic al nostru. Ş a fost aş de i a secole. Himmler ş
schimbat poziţ ş stând drept lângămasă îl privea pe i-a ia i , von Choltitz. — Noi ş tim căîn
Paris sunt douăorganizaţ ale Rezistenţ Una ii ei.
comunistă condusăde un visă care se împopoţ , tor oneazăcu uniformăş i panglici pentru
care nu are nici un drept. Oamenii mei s-au ciocnit cu el de câteva ori. Apropo, comuniş
sunt mult mai periculoş decât ceilalţ din tii i i Rezistenţ. Cealaltăorganizaţ e sub comanda
unui grup de intelectuali ă ie care pretind călucreazăpentru De Gaulle. Scopul nostru este
săinstigă m aceste douăgrupe una împotriva celeilalte, să lă m săse distrugăş să -i să i
scă m de grija de a o face noi. M-ai înţ pă eles? — Desigur... — Bine... De fapt, comuniş
sunt deja la jumă tii tate de drum. Ei nu pot suporta intelectualii ş nu va trece mult timp ca
săse hotă i rascăsă facătreaba asta în locul nostru. O să folosim atâta timp cât ne sunt -i
necesari, apoi îi lichidă m. — Ce unităi o săam la dispoziţ a întrebat cam nepoliticos von ţ
ie? Choltitz. Himmler l-a privit lung. — A, da... unităile tale... O să i dau Divizia a 19-a SS
de Tancuri, ţ -ţ „Letland" ş Divizia a 20-a SS de Tancuri, „Estland". Pentru moment, i
ambele se aflăîn Danemarca. În afarăde acestea, o sămai dispui de două regimente de
Feldgendarmerie din Polonia ş Divizia a 35-a SS de i Polizei-Grenadier. Experţ mei au
calculat căţ fi necesare aproximativ ii i-ar două sprezece zile săminezi oraş Pentru munca
asta, o să i dau ingineri ul. -ţ nin Divizia a 912-a de Geniu ş 27-a „Panzer Z.B.V." Cum ţse
pare? i i — Foarte bine, Reichsführer... Cu condiţ ca ei săsosească Dacănu, ia . regret,
dar sarcina mea va fi imposibilă . — Generale von Choltitz nu-mi vorbi despre lucruri
imposibile. De douăori în acest ră zboi ai fă lucruri imposibile, la Rotterdam ş la cut i
Sevastopol. Ce-ai fă o dată înainte, poţ sămai faci. Aminteş i cămă cut , i te-ţ bizui pe tine
sutăla sută . Von Choltitz s-a întors dezgustat ş a înghiţ discret un sedativ. i it Faptele lui
glorioase anterioare îi atârnau de gât ca pietrele de moară . Prevedea căori de câte ori vor
avea nevoie de „un om", el va fi acela, pe principiul căa fost odatăun vră jitor ş cădacăfă i
cuse odatăminuni, va putea săle repete ori de câte ori va fi nevoie. În mai 1940,
locotenent-colonelul von Choltitz primise comanda celui de-al treilea batalion din
Regimentul 16 Infanterie, în spatele ţrmului ă neted al Olandei. Preluase comanda unor
unităi de luptădin Divizia ţ „Luftland" ş începuse lupta în regiunea Wodhaven-Rotterdam.
Drumurile i ş podurile feroviare care fă i ceau legă tura cu Rotterdam au fost luate imediat,
deş preţ a fost foarte mare: pentru fiecare metru câş i ul tigat s-a vă rsat un râu de sânge.
Ş aizeci ş ş i apte la sutădin ofiţ au fost pierduţ eri i. Dupăcinci zile de lupte grele, când s-a
ajuns la final, ş aptezeci ş cinci la i sutădin divizie că zuse. Olandezii au avut probabil
pierderi similare sau chiar mai mari, dar generalul Lehmann a refuzat cu încă ţ păânare să
capituleze. I-au fost acordate trei zile pentru o capitulare necondiţ ionatăş i la capă acestui
interval de timp, când nu s-a primit ră tul spuns la mesaj, von Choltitz a ş tiut căsingura
cale ră masădeschisăera bombardarea Rotterdamului. Douămii patru sute de bombe ş
bombe incendiare au fost lansate i asupra oraş ului. Treizeci de mii de civili ş i-au pierdut
viaţ Când a. bombardamentul s-a terminat, era exact ora 15.05, în afara ruinelor care
continuau săardă resturile armatei olandeze veneau alergând cu , baionetele pregă tite,
ca săse ră zbune pe duş manul care le distrusese oraş A fost o rezistenţ i glorioasăş neaş
ul. ăş i teptată o izbucnire subităde ; eroism să lbatic nu numai din partea unui om, ci a
sute de oameni. Nemţ au fost luaţ prin surprindere. Un tână locotenent olandez, ii i r
ră mortal, a reuş sănimiceascăun grup întreg în luptă înainte ca el nit it , însuş săse fi pră
it ş săfi murit. Un bă andru recrut, de aproximativ i buş i ieţ optsprezece ani alerga cu un
aruncă de flă ri ş a creat panicămare tor că i între soldaţ cu o experienţ ii ăde cel puţ zece
ori mai mare decât a lui. in Din stră zile pline de mine au apă câteva tancuri olandeze care
rut avansau pline de mă ie. Armata germanăa fost cuprinsăde panică reţ . Oamenii ş iau ş
se retră ovă i geau ş atunci a fost momentul când i locotenent-colonelul von Choltitz, cu
toate căpierduse în luptătoţ ofiţ i erii ş jumă i tate din soldaţ a fost vă aruncându-se în
mijlocul haosului, i, zut holă săredea trupelor curajul care începuse săse ofilească Oameni
rât . gata de fugăerau împinş înapoi în luptă Alţ îş recă tau încrederea i . ii i pă doar la
vederea unui ofiţ Cu propriile lui mâini, von Choltitz a ajutat la er. instalarea unei mitraliere
ş a ră i mas acolo pânăcând a vă căeste zut corect mânuită alergând apoi sădea ajutor în
alt punct de luptă A , . înaintat metru cu metru tră gându-ş oamenii cu el. A fost vă
distrugând i zut un cuib inamic de mitraliere cu o ploaie de grenade ş atât timp cât el era i
acolo, oamenii se dovedeau incapabili săse retragăsau săfugă . Exact la douăore
dupăsfârş bombardamentului, generalul itul Lehmann a capitulat „pentru a evita mai
departe o pierdere excesivăde vieţ omeneş La ora 17 s-a difuzat prin radio ordinul de
încetare a i ti". focului ş chiar în acel moment colonelul Scharoo s-a prezentat i locotenent-
colonelului von Choltitz la cartierul general temporar din Willemsbrucke. Von Choltitz a
fost glacial ş distant. Când, dupăcinci i minute de conversaţ colonelul Scharoo i-a întins
mâna, neamţ a ie, ul refuzat sădea mâna cu el, în opinia sa, un ofiţ care a capitulat nu mai
er merita săfie tratat ca un ofiţ er. În fruntea trupelor sale triumfă toare, von Choltitz a intrat
în Rotterdam ş a primit din partea oraş i ului capitularea necondiţ ionată A . fost primul
guvernator german al Rotterdamului ş s-a purtat ca un i conducă foarte sever. La 18 mai
1940, a primit Crucea de Fier din tor mâinile Führer-ului, personal. Alte misiuni urgente îl
aş teptau pe acest ofiţ entuziast ş le-a er i acceptat pe toate, în felul lui rece ş
imperturbabil. Pe linia frontului i Diviziei a 2-a de Infanterie, vechiul lui regiment din
Oldenburg a pregă tit atacul asupra Crimeei ş nu a putut fi oprit decât de tunurile
formidabile i de la Sevastopol. Cuceritorului Rotterdamului i se dă duserăacum mijloace
sădevinăcuceritorul Se-vastopolului mortierul de 60 cm Thor, care cântă peste 120 tone;
Gamma, de 43 cm, cântă rea rind 140 tone ş o i baterie completăde 80 cm, fiecare tun
având 55 tone. Chiar înainte de a începe lupta, Hitler mutase unul din steagurile mici ş roş
pe harta din i ii biroul să vrând sădemonstreze întregii lumi căvon Choltitz aproape u,
cucerise ceea ce era cunoscutăatunci drept cea mai puternicăfortă reaţ ă din lume. Von
Choltitz a cucerit-o la momentul potrivit. Atât oraş cât ş ul i fortă reaţ au că dupăun
bombardament care în mod sigur nu avea a zut egal în istoria ră zboaielor. Von Choltitz a
primit mulţ umirile Führer-ului ş radioul german i-a i trâmbiţ numele zi ş noapte ca săfie
auzit de concetăenii lui, desigur at i ţ plini de recunoş ă Himmler i-a oferit un post
important în SS, dar von tinţ. Choltitz era prusac ş a preferat Armata. Himmler ş ascuns
mânia în i i-a spatele unui zâmbet fermecă de regret ş von Choltitz a ţ nit ca o tor i âş
cometă depă indu-l chiar pe Rommel, în că , ş utarea gloriei. Himmler a întors spatele atât
hă ii Parisului cât ş musafirului să rţ i u, generalul von Choltitz. Spre deosebire de
vizitatorul lui, el nu era înarmat, dar nu avea temeri căgeneralul ar înnebuni subit ş ar
atenta asupra vieţ i ii lui.
Himmler a desfă o sticlăde coniac ş stă calm, cu paharul sub cut i tea nă savurând
buchetul licorii. ri, Hârtiile care aprobau promovarea generalului la gradul de
Obergruppenführer în cadrul SS se aflau deja închise într-un sertar al biroului să Aceasta
trebuia săfie recompensa lui dupăanihilarea totalăa u. Parisului ş de data asta nu mai
putea sărefuze elegant, preferând i Armata. — Von Choltitz, a spus Himmler, întorcându-
se încet spre el, sper că nu ai îndoieli asupra victoriei noastre finale? Te asigur că în acest
caz, ele , sunt prost motivate. Avem nevoie de încădoi ani. Săne agăă de această ţm
lungime de timp — îţdai seama la fel ca ş mine căsuntem capabili de i i asta — îţ jur
căvictoria va fi a noastră Acest ultim efort al Aliaţ i ... ilor, aceastăinvazie din Normandia
este ultima zvâcnire a unui muribund. Crede-mă Choltitz, ei vor fi obligaţ săscarpine
fundul butoiului ca săle , i iasăş mecheria asta veche. Trebuie sărezistă ş pur ş simplu nu
le va m i i ră mâne decât retragerea. Ş i-au epuizat toate resursele, mizeazătotul pe
speranţ cănoi vom ceda — desigur cănu vom face acest lucru. Dar în a acest timp,
generale, cât noi vom ră mâne pe poziţ trebuie săfim duri, ii, trebuie săfim brutali. Trebuie
săfim inumani, dacăe necesar... distrugerea Parisului va fi dovada puterii noastre ş o
loviturăpsihologică i , din care inamicul nu-ş va reveni niciodată Măurmă ti? i ... reş
Generalul von Choltitz a respirat adânc înainte de a ră spunde. — Reichsführer, permiteţ
i-mi săaccentuez căParisul nu este Rotterdam... Parisul nu este Sevastopol. Dacăîl
distrugem va fi o revoltă mondială— ş Dumnezeu săfie cu noi dacăpierdem ră i zboiul! Un
zâmbet întunecat de plă cere a apă pe faţ lui Himmler. rut a — Nero cânta la scripcăîn
timp ce Roma ardea. Ş lumea încămai i vorbeş despre acest lucru. Într-o zi, dragul meu
general, lumea va vorbi te despre noi doi. Ş dupăo mie de ani vor mai vorbi încădespre
noi. O săfim i mai ceva decât Cezar ş decât Atila al hunilor! Ş dacă cu totul contrar i i , aş
teptă rilor mele, vom pierde bă lia — cel puţ o s-o pierdem într-o tă in aureolăde glorie. Ş
dat capul pe spate ş a scos un hohot de râs, o i-a i ră bufnire plinăde încântare. Vor
tremura oamenii în pantofi numai la auzul numelor noastre! Himmler ş Cholittz! Vor plânge
copiii, vor ţ i ipa femeile ş cei mai puternici oameni vor pă i li! Vocea lui Himmler urla
înainte, pregă tind minunile de vitejie care vor uimi posteritatea. Von Choltitz a luat un alt
calmant ş l-a întrerupt pe i Himmler, riscând o admonestare: — Ce se va întâmpla
dacădiviziile blindate ale lui Patton vor ajunge la Paris înainte ca eu săam o ş ansăde
distrugere a oraş ului? — A! te gândeş la familia ta? Mi-am dat seama căceva te fră tj
mântă ! Himmler a întins cordial mâna ş a strâns cu putere cotul lui von Choltitz. i Nu
trebuie săte temi pentru siguranţ familiei, garantez eu personal a pentru ea. Ţ legă ine tura
cu Model ş Hausser. Nu te necă pentru von i ji Rundstedt. Nu mai e decât o „femeie bă
trână În ce-l priveş pe Speidel, ". te 3. el e deja cu un picior în Gemersheim —
Gemersheim? Generalul Speidel? Von Choltitz ş miş capul cu mirare ş Himmler i-a ră i-a
cat i spuns cu un zâmbet plin de taină . — Agenţ mei sunt la curent, te asigur... O sălovim
când totul va fi ii pregă cum se cuvine. tit — Dar Speidel! Himmler a zâmbit afectat. Von
Chohitz a scos distant o ţ igarăş a i aprins-o, fumul nesuferit plutea în rotocoale spre faţ lui
Himmler. a
3

Închisoare militarădin Koblenz (NA)

— Văputeţbizui pe mine, a spus von Chohitz. Distrugerea Parisului i va fi
îndeplinităimediat ce voi avea trupele ş armamentul care mi-au fost i promise, dar pentru
moment nu am oameni nici chiar săapă Hotelul r Meurice... Mi s-a spus căaşputea avea
un regiment de tancuri grele. Din pă cate ei nu mai au tancuri nici săasigure o companie.
Numă lor exact rul este de ş apte Panzer, toate într-o stare jalnicăş total nepotrivite pentru
o i luptăîmpotriva câtorva Tigers. În afarăde asta, stocul nostru de muniţ ii ajunge numai
pentru două zeci de minute de luptă Echipajele tancurilor se . plimbăacum la ţ arăcu puş
pe umă Nu doresc săsfârş la ca r. esc Gemersheim sau săfiu spânzurat la Plötenzee ca
un criminal de rând, înţ elegeţ Reichsführer, dar dacănu primesc trupele necesare ş i, i
armamentul, nu garantez căvoi fi capabil săîndeplinesc ordinele în condiţ mai mult decât
satisfă toare. ii că Himmler a aprobat cu gravitate, ţ inând o mânăîn dreptul gurii pentru a
se apă de fumul ţ rii. ra igă — O săai tot ce-ţ trebuie, a spus el. Acum, hai săne întoarcem
la i hartăş săvedem în amă i nunt ce urmeazăsăfie distrus. Pretutindeni în cel de-al treilea
Reich sunau telefoanele. În Jutlanda, unde era staţ ionatăDivizia a 9-a SS de
Panzergrenadier, numită„Letland", se ordonase regruparea lor. Sute de vehicule pă seau
cantonamentul de ră la Boris. La Flensborg ş la Neumunster au fost grupate ş i ase sute
de transportoare blindate de categorii diferite. Inginerii munceau toată noaptea pentru
stabilirea itinerariilor. Nu fusese încădat semnalul de plecare pentru diviziile blindate ş
rezultatul era o încurcă i tură monstruoasăde circulaţ Jutlanda devenise dintr-o tabă ie;
rămilitară enormă un carambolaj uriaş În mijlocul haosului, Divizia a 20-a SS de , .
Panzergrenadier, „Estland", că reia i se ordonase direcţ Jutlanda, a primit ia contraordine
de întoarcere înapoi. Obergruppenführer Wengler a dat o reprezentaţ imitând remarcabil
de bine pe cineva cu o crizăde epilepsie. ie Oamenii lui îi urmă reau admirativ scamatoriile
ş aş i teptau cu anticipaţ ie înjură turile care cu siguranţ ătrebuiau săurmeze. — Care e
cretinul cu fundul afarăcare a gândit căaş ceva e posibil? a Cum dracu se poate
presupune căaşputea întoarce pe drumurile astea aş de nenorocite! a — Nu ş cum, da' ş
cine, a ră tiu tiu spuns ofiţ erul de legă tură stând , amuzat pe motocicletă cu pică , turi de
ploaie prelinse pe mantaua lui neagră cretinul tă cu fundul afarănu e altul decât
Reichsführer-ul în , u persoană . Wengler a scuipat ş a înjurat ş iară i a scuipat, în timp ce
ofiţ i i ş erul de legă turăse întorcea uruind pe un drum noroios, într-un duşde stropi negri.
— Bine! Ordin că toţ ofiţ comandanţ conduceţînapoi în tre i erii i: i direcţ Neumunster.
Destinaţ exactănu este încăcunoscută Ş sănu ia ia . i dea dracul săaveţnevoie de
toatăziua pentru asta. i Ofiţ s-au ră erii spândit în toate direcţ strigând ordinul. iile Wengler
supraveghea morocă nos felul în care acesta era executat. Era unul dintre cei mai severi
comandanţ ai diviziilor blindate ş avea puţ i i ină ră bdare în orice situaţ care nu-l situa
direct în prima linie de luptă ie . Chiar în timpul când el supraveghea executarea ordinului,
imaginea coloanei s-a dezinteyrat, cu o vitezăuluitoare, într-o stare de confuzie demenţ .
Vehiculele intrau orbeş unele în altele, în ş uri, în pomi, ială te anţ în garduri. Peste tot se ţ
ş înjura. Cineva rostise cuvântul „sabotaj" ş ipa i i ideea s-a fixat puternic în capetele
majorităii oamenilor ca un fapt dovedit. ţ Încet, foarte încet ş foarte nesigur, coloana
imensăse legă înainte, i na spre sud. Primele vehicule ajunserăla încruciş area drumurilor
Handerslev-Tender, când situaţ s-a înră ţ irecuperabil. ia utăit Un Oberstabszahlmeister
inocent s-a apropiat cu coloana lui de muniţ destinate bateriilor grele de coastă Vehicului
lui mic abia a scă ii . pat de o coliziune frontalăcu un tanc. Maş a trecut cu abilitate în
afara ina drumului, dar tancul a intrat în tancul vecin. A fost un zgomot oribil de frecare de
ş enile, ş ambele tancuri s-au oprit trepidând. Strigă i tele de „sabotaj" care nu dispă
ruserăcomplet niciodată au fost reluate ş au atins , i apogeul, încât nenorocitul de
Oberstabszahlmeister a fost tras din maş , ină ţ intuit de un pom ş împuş pe loc. Era
aproape sigur cănenorocitul i cat greş drumul, dar dacăa fost aş ş plă scump eroarea.
Coloana cu ise a i-a tit muniţ nu a mai ajuns la bateriile de coastă Au fost trimise în
schimb ii . diviziei de infanterie care era ţ inutăîn rezervăla Fiona ş câteva să mâni i ptă
mai târziu a fost o consternare imensăcând s-a descoperit căproiectilele de 21 cm nu pot
fi potrivite în nici un fel tunurilor de câmp de 10.5 cm. Ş i invers, bateriile de artilerie de pe
falezele de coastăs-au amuzat teribil când tunurile de 21 cm au început săscoatăbombe
de 10.5 cm. — Sabotaj! urla un ofiţ de stat major. er — Iară i blestemaţ ă tia din Rezistenţ!
ţ ş ii ş ă ipăun colonel, în pragul apoplexiei. Pentru formalitate, câţ ostatici nenorociţ au
fost executaţ iva i i. Cineva trebuia săplă teascăincompetenţ unor ofiţ a eri. Era în zori
când primele vehicule, care conduceau coloana Diviziei a 20-a blindate, au intrat în
Neumunster. Abia atunci au aflat cădestinaţ ia lor era Parisul ş căerau aş i teptaţ de
urgenţ. A fost o surprizăsăajungă i ă la Neumunster ş sădescopere căsingura posibilitate
de transport care îi i aş tepta era o duzinăde vagoane franceze de marfădin timpul
venerabil al culegerii strugurilor. Drumurile erau blocate pe distanţ ăde kilometri de Divizia
a 19-a de Tancuri, aflatăş ea în drum spre Neumunster. Iar i Divizia a 233-a venea acum
în forţ ădinspre Est. Fiecare drum al Jutlandei era înfundat pânăla refuz cu tancuri ş
soldaţş maş blindate. Totul i i i ini era legat de Neumunster; totul era necesar la Paris ş
numai o duzinăde i vagoane franceze de marfăca să ia. -i — Sabotaj! au urlat cei trimiş de
Reichsführer săîndeplinească i misiunea. Au fost executaţmai mulţostatici. Oficialii
responsabili cu i i conducerea gă din Neumunster au fost executaţ Douădivizii de rii i.
blindate, 14.000 de vehicule ş efectivul lor complet au pornit din Jutlanda i cu două
sprezece marfare franceze.

CAPITOLUL NOUĂ De trei să mâni, un bă de doisprezece ani, condamnat la moarte, ptă

iat era reţ în închisoarea de la Fresnes în aş inut teptarea execuţ Crima pentru iei. care
fusese închis putea fi consideratănu mai mult decât un act de entuziasm copilă resc. Dar
putea fi ş un act de rezistenţ i ăîmpotriva duş manului. Fireş cănemţ au preferat
săcreadăîn cea de a doua posibilitate. Bă te ii iatul furase un revolver de la un soldat
german la colţ Bulevardului Saint-Miul chael cu Place de la Sorbonne ş pentru acest lucru
trebuia sămoară i . Mama, înnebunită încercase tot ce era posibil ca săfie anulatăsentinţ ,
a ş în final ajunsese în audienţ cea mai mare autoritate: generalul von i ăla Choltitz. Ş eful
să de cabinet, pe nume Schwanz, i-a expus cazul. Nu a u obţ un succes mai mare decât
s-ar fi aş inut teptat.
— De ce vii la mine cu aceste banalităi?! a strigat, cuceritorul ţ Rotterdamului ş al
Sevastopolului, aruncând supă documentele peste i rat birou. Sun reţ speciale pentru
acest gen de probleme: foloseş ele te-le! Dacă bă iatul a fost condamnat la moarte,
probabil căa existat o foarte bună motivare. Ş oricum, am probleme de departe mai
presante pe care trebuie să i le rezolv. Ia-le înapoi ş nu-mi irosi timpul. i Nu mai era nimeni
la cine femeia ar fi putut cere ajutor ş în ziua i urmă toare un copil de doisprezece ani a
murit în faţ unui pluton de a execuţ la Vincennes. De ce ar fi fost impresionat un om de
talia ie, generalului von Choltitz de soarta unui copil? Nu era acesta drumul spre glorie
sau celebritate. Posteritatea nu-ş va aminti de un general care a i graţ un copil de la
pedeapsa capitală În schimb, ţ minte un general iat . ine care a distrus unul dintre cele mai
frumoase oraş ale lumii... e AR PUTEA FI SALVAT PARISUL? Generalul von Choltitz s-a
întors la Paris. Oraş era sobru ş ul i mohorât; sub calmul aparent de viaţ ăliniş , o ameninţ
ascunsă tită are plutea în aer. Numă dezertă rul rilor din armata germanăatinsese proporţ
ii catastrofale. Ca atare, numă represaliilor sporise. Într-o singurăseară rul peste patruzeci
de oameni suspectaţde activitate pentru Rezistenţ i ăau fost duş în faţ plutonului de
execuţ Primii care au murit au fost i a ie. comuniş tii. Într-o dimineaţ, în zori, doi ofiţ din
prima linie a frontului s-au ă eri prezentat lui von Choltitz. Unul era general-maior, purta un
bandaj pe unul din ochi ş uniforma neagrăa trupelor de tancuri; celă era un i lalt tână că r
pitan din trupele de geniu, expert în plasarea minelor. Îndatădupă ce au intrat în biroul
generalului, pe uş fost agăatăo inscripţ uş ăa ţ ie or vizibilă „Intrarea strict interzisă În
spatele uş se decidea viitorul : ." ii Parisului. În acelaş timp cu aceastăconferinţ i ăfoarte
secretă o alta, chiar mai , secretă avea loc într-un apartament din Bulevardul Victor Hugo,
între un , anume Hauptmann Bauer, un ofiţ în serviciu! amiralului Canaris, ş un er i
diplomat care folosea pseudonimul "Farin". Hauptmann Bauer relata cu seriozitate
diplomatului evenimentele, aş cum le vă a zuse el ş diplomatul i asculta la fel de serios. —
Domnule Farin, a declarat ofiţ erul, vorbind ş optit ş foarte repede, i tot oraş ă e pe cale
sădevinăscrum ş fum. Totul se va pră i în ul sta i buş ruine dacănu se întâmplăceva neaş
teptat care săprevinăevenimentele. Este absolut necesar săvăduceţ să vedeţpe von
Choltitz înainte de a fi i -l i prea târziu. Diplomatul ş ş i-a ters de pe frunte câteva perle
discrete de transpiraţ e, iar înainte de a ră spunde a dat pe gât douăpahare de coniac. —
Cine este acest general von Choltitz? De unde a venit? De ce nu am auzit
niciodatădespre el? — Aţ auzit de el — probabil cănu văamintiţnumele. Aţauzit de i i i
Rotrerdam, bă nuiesc? Aţ auzit de Sevastopol? Ei — a dat din cap cu i severitate
Hauptmann Bauer — acesta este generalul von Choltitz! — Vrei săspui... — Vreau
săspun căacest om ş dat doctoratul în arta distrugerii. i-a Pentru care alt motiv presupuneţ
căl-au ales pentru aceastămuncă i ? Aparţ aceleiaş ş ine i coli ca ş mareş i alul Model:
supunere oarbăindiferent de împreiură Dă un topor ş spune-i să i taie mâna dreaptăş o s-
o ri. -i i -ş i facă cu condiţ ca rangul tă săfie mai mare decât al lui. , ia u Diplomatul ş dres
vocea înainte de a ră i-a spunde.
— Ce-au avut de spus despre acest lucru în Bendlerstrasse? — Nimic, în general. —
Atunci de ce... De ce suntem noi... de ce sunteţ i... Ochii lui Hauptmann scânteiau sub
ochelarii fumurii. — Singurul motiv pentru care ei nu vorbesc este căacei puţ care ini au
mai ră mas sunt îngrozitor de speriaţ ca sămai deschidăgura! Ceilalţ i i s-au... dus. — S-
au dus? Unde? — În acelaş loc unde o sămerg ş eu ş dumneavoastrădacănu i i i suntem
prevă tori, la Plötenzee. ză Diplomatul a ră mas cu gura că scată . — Spânzuraţ a spus el
ră it. i? guş — Bineînţ eles, spânzuraţ Acum ascultaţ i! i-mă domnule Farin, ş , i spuneţ i-
mi ce pă rere aveţîn legă i turăcu acest fapt: un nou regiment de tancuri a sosit la Paris.
Sunt staţ ionaţ în bară i cile Prinţ ului Eugen, din afara Versailles-ului. Ofiţ erul comandant
este caracteristic pentru tipul de om cu care trebuie sătrată un general-maior, de douăori
retrogradat, m: comandând cel mai teribil grup de tancuri din lume. Ş nu fac această i
afirmaţ cu uş ie urinţ. Văpot spune cădacăun singur cuvânt ar ajunge la ă urechile celor de
la Berlin, în sensul căei au fost implicaţ amiralul i, Canaris ar dispare aş de repede cănu o
săputeţ vedea nici mă norul a i car de praf. — Deci ce sugerezi? a întrebat diplomatul cu
nervozitate. Ce aşputea face? Ş oricum, de ce au fost aduş aici? i i Bauer a ridicat din
umeri. — Poate fi ceva mai distructiv decât un tanc? În special un tanc din Divizia a 27-a
Z.B.V.... Daţ i-mi voie săvăspun ceva despre ei. Regimentul este format din ş ase
batalioane sub comanda generalului-maior Mercedes. El însuş dupăcum v-am mai spus, a
fost degradat de douăori în timpul i, carierei lui militare. Oamenii aflaţsub comanda lui au
fă puş rie, o i cut că datăsau de câteva ori în timpul armatei. Viol, tâlhă omoruri, rie,
perversităi sexuale — numiţ orice altăporcă ei au fă ţ i rie, cut-o... Ei sunt, exprimându-
mămoderat, o bandăde brute total nedisciplinate... Vă imaginaţce s-ar întâmpla dacăvor fi
lă i liberi pe stă i saţ zile Parisului? — Da. — Un toptan de masacre. — Da. Farin s-a dus
spre fereastrăcu un alt pahar cu coniac în mână A stat . un timp privind tă jos în stradă cut
. — O baie de sânge, a spus în sfârş Ai dreptate, desigur, trebuie it. fă ceva ca
săprevenim masacrul. cut — Măbucur căaveţaceeaş pă i i rere. — Ce-ar fi — Farin a
ezitat — ce-ar fi dacăam ridica baricade? Priveş acolo, Hauptmann Bauer. te I-a ară tat,
privind pe fereastră un sergent de poliţ care patrula pe , ie stradă Apă . rarea Parisului —
de ce nu? Poliţ ajutatăde oameni din ia Rezistenţ... ă — Sunt sigur căs-ar putea, domnule
Farin. Dar în acelaş timp mă i tem căne vom îndrepta direct în mâinile lui Hitler. Se
întâmplăsăş că tiu un batalion din Brigada Dirlewanger, chiar în acest moment, se
îndreaptă spre Paris. Fiecare om al acestei forţ este un criminal că e ruia i s-a suspendat
pedeapsa — suspendare nu pentru căli s-a considerat cazul într-o nouălumină dar pentru
căFührer-ul a hotă brusc căş , rât i criminalii ar putea fi folositori. Deţ informaţ căau fost
trimiş special ca in ii i săprovoace acţ iuni de tipul celor pe care le-aţ menţ i ionat. Bauer ş
i-a
clă tinat capul cu regret. Poliţ ş Rezistenţ Este o idee ispititoare, dar ia i a... cât timp vor
putea ţ piept puterii germane? Ş cât de mare ar fi ine i rezistenţ pe care ei ar putea săo
opună Insuficientă mătem. a ? , Insuficientă . — Atunci ce propui, Hauptmann? — Dupăpă
rerea mea, ne-au ră mas deschise numai douăcă de i acţ iune. O cale este săîntârziem
cât mai mult oamenii ş vehiculele pe care i le aş teaptăvon Choltitz; cealaltăeste săobţ
inem înaintarea diviziilor blindate americane spre Paris cât mai repede posibil. Farin
chibzuia asupra posibilităilor de a pune în practicăaceste ţ deziderate. — Acum aşfi vrut
săfiu la Londra! — Văcred, a fost de acord Bauer, zâmbind uş Parisul de azi nu e or. cel
mai confortabil loc de pe pă mânt, nu este aş Nici Germania nu e un a? pat de trandafiri.
Amiralul ş ars deja toate hârtiile. Ş i cine a fost i-a tiţ numit Oberbefehlshaber pentru Vest?
Generalfeldmarschall Walter Model. Nimeni altul. E omul care poate săadulmece tră
darea de la sute de kilometri distanţ, cred cănici mă Hitler nu este prea subtil pentru ă car
amicul nostru. — Omul este o brutănecivilizată spuse Farin, foarte convingă , tor. Ai auzit
povestea despre ş ampania lui von Rundstedt? Spionii lui Model au descoperit căel avea
în cameră60 de lă cu aceastăbă zi utură Cinci . minute mai târziu — cinci minute, ţ minte!
— toatăcantitatea a fost ine vă rsată Ce risipă Ş cât de inutilă . ! i ! — Se spune cădoarme
având sub pernăo ediţ de lux a volumului ie Mein Kampf. Sunt convins de asta. El ş von
Choltitz nu mai sunt oameni, i sunt roboţ militari. i Cei doi conspiratori au mai stat un timp
de vorbă dupăcare , diplomatul ş terminat coniacul, ş luat haina ş servieta, ară i-a i-a i
tându-se ceva mai hotă rât. — Săvedem ce se poate face. Parisul trebuie salvat cu orice
preţAm . sămăprezint lui von Choititz în persoanăş săvă ce ş i d anse avem cu el. Ne-ar fi
de ajutor dacăam gă ceva împotriva lui — o vină— ceva ce ar si putea interesa pe
prietenul Model. — Măîndoiesc de aş ceva. Omul este un model de perfecţ a iune. Totuş
vădoresc mult succes. O săţ i inem legă tura prin reţ eaua obiş nuită — presupunând
căvoi mai fi în viaţ ăca săfac asta. — Sunt convins căvei fi. Farin s-a oprit un timp,
ascultând în dreptul uş înainte de a o ii deschide. — Cred căe mai bine săne despă im. Ş
pietrele caldarâmului au rţ i ochi în zilele astea... La revedere, Hauptmann. — La
revedere!

CAPITOLUL ZECE Normandia devenise un al doilea Stalingrad. Cincizeci de mii de

oameni au fost luaţprizonieri; patruzeci de mii ş i i-au pierdut viaţ Regimentul 27 a. Panzer
a fost redus la o cincime din capacitatea lui iniţ ialăş cincimea i ră masăa fost trimisa la
Paris pentru motive care încănu fuseserădivulgate. Cu o satisfacţ sadică pe care nu-ş dă
ie , i dea osteneala săo ascundă , Generalfeldmarschall von Rundstedt a raportat că1 800
000 de militari ai
forţ Aliate au debarcat în Normandia; ş căîn faţ acestor 1 800 000 elor i a erau prinş ca
într-o capcană200 000 de militari germani. Nici o divizie i blindatănu avea mai mult de 10
tancuri; multe aveau numai cinci; unele chiar mai puţ Situaţ era disperată ţ in. ia , inuse
săsublinieze von Rundstedt în faţ colegilor lui. Situaţ continua săse deterioreze cu fiecare
zi ş în final a ia i chiar ş bă i trânul Rundstedt îş pierduse ră i bdarea. — Ce câş
tigaţsunându-măde patruzeci de ori pe zi? urla el la telefon. i Nu pot săvăspun ce săfaceţ
Nu pot săvăscot trupe din joben. Singura i! conduităînţ eleaptăeste săcapitulaţ am spus-o
de nenumă i, rate ori, dar cretinii de la Berlin nu vor săaudăaş ceva. Toatăbanda asta
blestemată a ar trebui săfie închisă V-am spus căsuntem conduş de debili mintali în . i
ultimul grad! A trântit receptorul în furcă Telefonul a alunecat ş s-a fă ţndă pe . i cut ă ri
jos. Von Rundstedt a scos un sunet de indignare, ş smuls haina ş a i-a i pă sit biroul ca o
furtună ră . Pe haina sa nu se afla prinsănici o medalie — nu se deosebea de aceea a
unui soldat obiş nuit — deş era cel mai decorat om din întreaga i Germanie. Trebuie spus
căGeneralfeldmarschall von Rundstedt nu-ş purta i decoraţ primite, cu excepţ unor
împrejură speciale, de protocol, când i iile ia ri se ordona săfacăacest lucru. Înainte de a
pă si biroul îş puse casca de ră i oţ pe cap ş spuse: el i — Îmi iau ră mas bun, domnilor...
Mâine pe vremea asta o săaveţun i nou comandant. Presimt căvoi fi înlocuit. CAMERA
DE GARDĂDE LA HOTEL MEURICE Doi civili, îmbră i cu haine de piele, având pă riile
trase pe ochi, caţ lă ş edeau la o masădin camera de gardăa hotelului Meurice. Deş nu fă
i ceau parte din personal, se simţ aici ca la ei acasă Tolă i pe scaune, cu eau . niţ
picioarele pe masă inspectau cu privirea fiecare colţ or. , iş — Hei, Heinrich, ş ceva? tii
Heinrich îş schimbănepă tor poziţ picioarelor ş mormă plictisit: i să ia i i — Ce?... —
Măpişpe locul ă sta. Oraş ă măplictiseş ul sta te. — Aha... — Măplictiseş de moarte. Ne
mergea mai bine la Lemberg. Se te miş cau lucrurile în Polonia, nu-i aş a? — Mda... — Îţ
aminteş de pasă aia, Tamara, de la Brest-Litovsk? Ce i ti rea femeie! Comanda un
batalion de partizani. Straş nicămuiere, nu?... Consider căa fost o ruş căpentru una ca ea
nu s-a gă altceva mai ine sit bun de fă decât săfie adusăîn faţ plutonului de execuţ cut a
ie. — La Moscova, zise Heinrich, am auzit căunor prizonieri li se aplică un tratament de
spă lare a creierului. Te transformăîn altăpersoanăş i spun căte-au vindecat. Aş ceva e
mai ră decât împuş a u carea. — Ş ceva?... Dacăpierdem ră tii zboiul ă blestemat, eu sunt
hotă sta rât sătrec la bolş evici. M-am gândit foarte bine. Dacăiei în considerare principiile
de bază programul lor politic nu se deosebeş prea mult de al , te nostru. Am de gând
sădevin comunist ş am studiat toate problemele i astea. Pot săspun cădacăintuieş care e
adevă ai o ş ti rul ansăîn plus să i -ţ ţ capul pe umeri. Ş când eram la Dirlewanger... ii tii,
— Puţ îmi pasăunde erai înainte! Tot ce ş e căacum eş la Paris, in tiu ti aş
căînceteazăsăfaci pe boul ş zi merci... a i Heinrich ş dat jos picioarele de pe masăş s-a
întors, cu o figură i-a i
severă spre plutonierul major de artilerie care era de gardă , . — Oberfeldwebel, cred căîţ
dai seama cătot ce se discutăaici este i strict secret. În faţ acestui avertisment, plutonierul
major a ridicat cu indiferenţ a ă din umeri. Probabil cănu auzise în viaţ lui de proverbul
japonez „sănu a vezi, sănu auzi, sănu spui nimic", dar se pare căîş fă i cuse un crez din
asta, datorităinstinctului care îi spunea căe mai bine aş cel puţ a, in pentru moment. De
fapt, spiritul de conservare îi sugerase ş o completare i ad-hoc la proverbul cu pricina:
„sănu gândeş nimic". Cea mai bună ti confirmare era chiar în faţ lui: doi tipi scârboş de la
Gestapo abia a i aş teaptăun motiv săse ia de tine, doar aş de distracţ sau pentru cănu a,
ie le place mutra ta. Oberfeldwebel-ul se uităla ceas: cu o mare uş urare în suflet, începu
să i pregă -ş teascăraportul pentru încheierea serviciului; peste câteva minute avea să
soseascăschimbul la gardă Fă -i . răvoia lui, în timp ce scria mecanic formulele standard
ale raportului, gândurile nu-i dă deau deloc pace. Ce noroc afurisit săse fi nă scut în
Germania tocmai la timp pentru a fi înrolat ş trimis pe front. Lui nu-i pă acum de ce i sa
credeau alţ despre viaţ... Ce-i pă lui de Lebensraum ş altele la fel. ii ă sa i Pentru el, nimic
nu se compara cu Dortmund, oraş să natal, ş n-ar fi ul u i cerut mai mult de la viaţ ădecât
săse întoarcăprintre ai să acasă Oraş i, . ul să nu-ţ oferea distracţ Parisului, dar s-ar fi
întors acolo imediat, fă u i iile ră nici un regret. De ce a trebuit săaibăparte de ghinionul ă
sta?... Deodată , instinctul l-a avertizat căîncepuse săgândeascăprea mult. Disciplina
militarăînseamnăsupunere. E periculos săgândeş Nu trebuie săuite ti. acest lucru, tocmai
acum când... Deodatăuş se dă cu zgomot de perete, fă a du cându-i sătresară speriaţpe
cei trei inş din cameră Oberfeldwebel-ul ş cei de la Gestapo i i . i au privit miraţla cei
doisprezece tanchiş care dă i ti duserăbuzna în încă pere, gă gioş ş plini de elan. lă i i —
Salve, salve, salve!, a urlat primul dintre ei, Obergefreiter Porta, salutul să expansiv fă u
când săză ne geamurile. Ia săvedem, pe cine ngă avem noi aici? continuăel fixându-ş
privirile spre cei doi gestapoviş care i ti, nu pă reau a fi prea impresionaţ i. În spatele lui
Porta se înghesuia Micuţ care nefiind obiş ul, nuit săţ ină cont de regulamente, gă de
cuviinţ si ăcăcel mai potrivit loc unde să i -ş punăfundul jos e pe biroul plutonierului de
gardă . — E-n regulă a spus el, plin de voie bună Am sosit. Poţ săle , . i transmiţcăsuntem
aici ş pe urmăeş liber s-o ş i i ti tergi, amice... — Cum îndră zneş săte comporţ astfel? zise
Oberfeldwebel-ul, plin ti i de indignare în faţ acestui exemplu de indisciplină a . El nu-ş
permitea săgândeascăprea mult, dar când era vorba de i respectarea disciplinei ş foarte
bine ce era de fă tia cut: — Ridică imediat de pe birou, salutăş prezintă regulamentar! -te i
-te Unde te trezeş La beră ti? rie? Ţ să i reamintesc căte afli într-o cameră in -ţ de gardăa
armatei germane. — Oh, las-o moartă bă , trâne, a mormă Porta, plin de lehamite. it —
Dacăaţvenit pentru schimbarea gă i rzii, de ce dracu' nu o faceţ i? Porta ş Micuţ ş i ul i-au
întors privirea spre gestapoviş Cel care ti. vorbise era Peter, viitorul posibil comunist, în
caz că ... — Cine-s ă tia? a întrebat Porta. ş — N-am idee, ră spunse cu o ră
cealăvizibilăplutonierul. — În cazul ă sta, ar face bine săse care dracului de aici. Camera
de gardănu e cel mai potrivit loc unde civilii săstea la taclale. În afarăde cazul când,
desigur — ş o sclipire jucă ăs-a ivit pe faţ lui Porta — nu e i uş a vorba de niş arestaţ te
i?...
— Cum îţ permiţ Obergefreiter! a urlat Peter, să i i, rind nervos în picioare. Ţ să i precizez
căîn faţ ta se aflăun Untersturmführer ş in -ţ a i nicidecum un civil! — Adevă rat?... Ş ce-i
cu asta? zise Porta, cu un aer vizibil plictisit. i Îmi pare ră pentru tine, dar eu vă astfel
situaţ chiar dacăeu nu sunt u d ia: decât un amă de Obergefreiter, pentru umă rât toarele
24 de ore sunt în serviciu de gardăş trebuie săîndepă i rtez personalităile imaginare de ţ
etajul unde se aflăbă trânul nostru general. Asta-i tot ce ş tiu, ş deci, n-am i chef săvă prin
preajmătot felul de civili care pă vră d lă gesc. În timp ce că sca de-i troseau fă lcile,
Heinrich ş scos mâna din i-a buzunar, ară tând o legitimaţ ie: — Poliţ secretă a rostit el,
încercând sădea cât mai multăprestanţ ia , ă momentului în care a fost nevoit să i dezvă -
ş luie identitatea. Porta vă zuse însăaltele ş mai ş la viaţ lui. i i a — Nu-mi pasădacăeş de
la poliţ secretăsau de la mă ti ia tură torii secreţ de la colţ stră îi spuse el lui Heinrich. Tot
nu văputem permite i ul zii, săstaţla taclale în camera de gardă Regulamentul este
regulament chiar i . ş pentru cei de la Gestapo. i — Ş nu ţ trecut prin minte căam putea fi
aici în misiune, cu un i i-a scop clar, de pildăsăte arestă m... zise Heinrich, cu un aer
sumbru, ameninţtor. ă — Sincer săfiu, nu, a mă rturist Porta. Mi se pare puţ probabil. Fă in
ră săse lase câtuş de puţ impresionat de aerele gestapovistului, Porta a i in scos din
buzunar o banderolăalbă pe care se aflau înscrise trei litere: , Z.B.V. Aţauzit vreodatăde
noi? a întrebat el. i — Ş ce dracu faci la Paris? i Porta n-a catadicsit să ră -i spundă . Uş s-
a deschis din nou. De data asta era Barcelona, care s-a a îndreptat direct spre
Oberfeldwebel ş a luat poziţ de drepţ pocnindu-ş i ia i, i că lcâiele cu destulăeleganţ: ă —
Sunt Feldwebel-ul Blom, din 27 Panzer, Compania a 5-a ş m-am i prezentat pentru
efectuarea serviciului de gardă . Oberfeldwebel-ul i-a ră spuns la salut, cu un aer evident
satisfă că cut a gă pe cineva care se conforma oarecum regulamentului militar. sit —
Oberfeldwebel Steinmache, Regimentul 109 Artilerie, predau postul de gardă . Barcelona
a fă un pas înainte, trecând în pe loc repaus. cut — Ce-i cu ă tia? a întrebat el, ară ş tând
înspre Heinrich ş Peter. Ce i cautădoi civili în camera de gardă ? — De ce nu-i întrebi pe
ei, camarade? Dacănu-ţ place mutra lor, dă i -i afarăcu un picior în fund! Acum,
slavăDomnului, tu eş de gardă nu eu. ti , Se vede căOberfeldwebel-ul avea treburi mai
importante decât sădea lă muriri asupra celor doi gestapoviş aş căîş puse chipiul,
salutăscurt ti, a i ş ieş pe uş răsăse mai uite înapoi. i i ăfă — Înţ eleg..., zise Barcelona, cu
un aer gânditor, din care se putea deduce căde fapt de-abia de acum încolo avea săînţ
eleagăcare-i treaba... Se aş ezăîncet pe scaunul Oberfeldwebel-ului ş privi lung, cu atenţ i
ie, spre cei doi intruş Flerul să îndelung exersat, îi spuse căceva nu e-n i. u, regulăcu
Peter, care pă a fi destul de tulburat dupăschimbul de rea cuvinte cu Porta. Peter întoarse
capul spre Heinrich ş spuse, cu glasul unui om i nefericit: — Hai săplecă de-aici. Cine
vrea sără m mânăacolo unde nu este bine primit?... Rostind aceastăîntrebare retorică îş
trase mai bine pă ria , i lă pe ochi ş îş încheie mantaua de piele la toţ nasturii. i i i
— Ce te gră ti aş O sămăcar de-aici atunci când o săam chef si beş a!? o săfiu gata. —
Eu sunt gata, a spus Peter, pornind hotă spre uş . rât ă — Mai stai un minuţ să Micuţ care
împreunăcu Porta se postă el! ri ul, rapid în faţ uş a ii. Barcelona era gata să i devoreze
victima încolţ -ş itădin toate pă ile. rţ — Senior Gomez, pe cinstea mea, e formidabil! zise
el, lovind cu pumnul în birou. Săne întâlnim din nou dupăatâta timp! Ce mică lumea -i ş fă
i răgreş eală Cred căa mai spus cineva chestia asta. N-are ... importanţ, am s-o mai spun
ş eu... Da, da... Barcelona începu săfluiere ă i uş printre dinţ Trebuie săadmit căpielea cea
nouăţse potriveş de or, i. i te minune, camarade! Porta ş Micuţ sesizând din zbor situaţ s-
au postat rapid în faţ i ul, ia, a uş stârnind o vizibilăîngrijorare în sufletul lui Peter. ii, —
Fiţamabili ş lă i-măsăplec, zise acesta, cu un aer destul de i i saţ umil pentru un
gestapovist. Heinrich, simţ pericolul, a început sătatoneze situaţ ind ia: — Mai mult ca
sigur, o săaveţdestule neplă i ceri în cazul căvă atingeţde un membru al Gestapoului. i —
Deschideţimediat uş strigăPeter cu o voce isterică i a! . Ară tând spre Barcelona, foarte
calm ş foarte încet, Porta l-a întors pe i Peter cu faţ spre birou, zicând: a — Nu-ţ dai
seama cădomnul vorbeş cu tine? Poate vrei să i repede i te -ţ ce-a spus adineauri? — Îţ
cer sădeschizi imediat uş a urlat Peter. i a! — Ba sănu ceri nimic, îl contrăPorta, pe faţ că
a ruia înflori un zâmbet. O săte aş cuminte, la locul tă ş o săfaci numai ce ţ se ezi u, i i
spune. — Doar dacănu vrei să ... Micuţ nu se mai obosi să i ducăfraza pânăla capă fiind
atent la ul -ş t, mica jonglerie pe care o fă cea cu un cuţ cât toate zilele. DacăMicuţ it ul
avea un aspect fioros, Barcelona luase o expresie meditativăş era clar că i nu-ş va scă
prada din gheare. i pa — 22 iunie 1938, spuse el. Rambla de la Flores, în Barcelona... Îţ i
aminteş căne-ai dat de bă în apartamentul pe care îl ocupai la hotel ti ut Ritz? Îţ aminteş
asta, camarade? Eu da. Îmi amintesc foarte bine. Numai i ti că pe vremea aia jurai
credinţ , ăPartidului Comunist. Ce s-a întâmplat cu steluţ roş camarade? Pe vremea aia
vedeai numai steluţ roş nu-i ele ii, e ii, aş a? — Eş nebun! strigăPeter, încercând săscape
de sub observaţ ti ia atentăa Micuţ ului. Aiurezi! Nu vezi căsunt un Untersturmführer din
Poliţ secretă Ai ochi în cap, nu-i aş Bă ia ? a? nuiesc căai mai vă un zut Untersturmführer.
— Oh, de multe ori, zise Barcelona, deş pentru el, chestia asta n-avea i absolut nici o
importanţ. Dar cred căîţdai seama cănu e deloc uş ă i or pentru cineva care te-a cunoscut
drept tovară ul Gomez săînceapă aş ş , a deodatăsă i spunăUntersturmführer... Ce grad
ai avut în Spania, -ţ Gomez? Că pitan, nu-i aş Sau ai fost maior? Hei, hombre!... Îmi
amintesc a? ce discurs frumos ne-ai ţ inut în camera ta de la Ritz! O marfăpe cinste, care
agita într-adevă spiritele ş îţ mergea la suflet: „Tovară i, timpul r i i ş vorbelor a trecut.
Acum a sosit momentul săacţ ionă Acţ m! iunea, tovară i, ş pentru binele cauzei noastre.
Pentru asta sunt acum aici, printre voi: săvă sfă tuiesc, săvăîncurajez, săvăîndrum,
săvăacord întregul ajutor de care aveţnevoie, acum ş întotdeauna." i i Barcelona se cam
ambalase cu acest discurs, rostit ca în transă cu ,
privirile aţ intite fix în tavan. Heinrich holbase ochii, neînţ elegând nimic din ce se întâmplă
Râsul lui Barcelona sparse liniş care domnea în camera . tea de gardă . — Asta a fost cea
mai mare farsădin toate timpurile. Sau îţ i pierduseş brusc curajul? Dupăce ne-a împins pe
toţîntr-o situaţ fă i i ie ră întoarcere, pederastul ă ş luat tă ş a chiar în aceeaş zi! Nici sta i-a
lpă iţ i mă n-a avut eleganţ sămai stea cu noi 24 de ore! Ş unde a plecat?... car a i
Barcelona se uităla Peter, care începuse săaibăun tic nervos. Ei, unde ai plecat? O să i
spun tot eu, pentru căprobabil ai uitat ş asta. Mulţ -ţ i umit ş i în siguranţ, te-ai îmbarcat pe
un vapor cu o gră ă madăde alţ falş i i comuniş Ş ca sămai adaugi încăo insultăla jignirea
fă ti. i cută ai petrecut , toatănoaptea într-o adevă ratăorgie cu mâncă ruri ş bă i uturi pe
care noi nu le mai vă zusem de ani de zile. Cum îl chema pe generalul ă rus? la
Malinovski? El punea totul la bă taie pentru a-i incita pe alţ sălupte ii pentru cauză El era?
Preferi Manolito? Cred căaş obiş ? a nuiai să alinţ în -l i zilele alea, nu-i aş Nu-ţ aminteş
nici mă asta?... a? i ti car Peter ş scos pă ria, ş ş i-a lă i-a ters sudoarea de pe frunte cu
batista ş a i că fă zut răvlagăpe cel mai apropiat scaun. — Da, da, murmurăel, epuizat. Îmi
amintesc... Cred căte-am recunoscut de când ai intrat, dar nu eram suficient de sigur. — Ş
acum eş i ti? Peter a dat afirmativ din cap ş zise, cu un zâmbet abia perceptibil pe i buze:
— Da, acum îmi amintesc. Mânuieş încărevolverul cu aceeaş ti i îndemânare? Barcelona
nu i-a întors zâmbetul, semn cănu avea de gând săcadăla pace cu acest gestapovist care
fusese comunist în Spania. — Cred căsunt la fel de îndemânatic cum am fost odată a
spus încet , Barcelona. S-ar putea săfi devenit chiar mai îndemânatic, ţ inând cont că am
fă destulăpracticăde când ne-am întâlnit ultima oară tovară e! cut , ş Pă cănu pot să i fac o
demonstraţ s-ar putea sănu-i placă cat -ţ ie; domnului general care locuieş la etaj. te —
Nu te necă s-a gră Peter să consoleze. Te cred pe cuvânt. ji! bit -l — Ar fi mai bine! ră
spunse Barcelona. — Cât despre treaba din Spania, continuăPeter, încercând săpară
nepă tor, nu-i aş căa trecut destul timp de când e moartăş îngropată să a i ? Mi-am luat
deja porţ când am dat cu ochii de tine. Eram mai vulnerabil ia decât ai fi putut crede. Bă
nuieş ce-aşfi păit dacăFalanga ar fi pus mâna ti ţ pe mine? — Două sprezece gloanţ ceafă
a spus cu simplitate Barcelona, ş e-n , i măgândesc la toţ ceilalţ care ar fi dorit să i aplice
acelaş tratament... i i -ţ i inclusiv eu. Peter a să în picioare, cuprins de panică Cu un gest
ferm, Porta l-a rit . împins înapoi pe scaun ş l-a obligat sără i mânăacolo. Barcelona
ridicăo mână fă , când semn cănu e cazul săne agită m. — Săuită pentru moment,
problema, o săcontină mai târziu. m, m Acum aşvrea să i pun o întrebare. Tu ai fost cel
care a lichidat-o pe -ţ Conchita? I-am gă cadavrul aruncat în rigola de pe aleea din spatele
sit pieţ San Pedro. Avea gâtul tă ei iat... Paco era cât p-aci să i piardăminţ -ş ile de durere.
Întotdeauna te-a bă nuit cătu ai omorât-o. Peter ş muş nervos buzele. i-a cat — Conchita
a fost o curvăcare ş meritat pedeapsa. i-a — Adicăsă tai gâtul pentru căa fost o curvă -i ?
— Nu d-asta, ci pentru căera agent dublu. Lucrase pentru noi câteva luni, pânăcând am
descoperit căfă cea acelaş joc ş pentru cealaltăparte. i i
— Ş atunci, harş te-ai repezit la gâtul ei cu cuţ i t, itu'! Barcelona se ridicăde la birou ş se
apropie încet de Peter, care devenise alb ca varul. i Hai, spune, chiar aş ai procedat? a —
A fost dovedităca agent dublu, ţ i-am mai spus... — În acest caz trebuia săfie adusăîn faţ
tribunalului din Calea a Layetano ş nu s-o laş într-un ş i i anţ capul ciopârţ cu it. Priveam
miraţ la Barcelona. De câte ori era vorba de Spania, devenea i un sentimental. Pentru el
Spania, chiar dupăRă zboiul Civil, ră mânea un subiect romantic, o amintire de tinereţ în
care se amestecau imaginile e livezilor de portocali în ră ritul soarelui cu episoade de
romantism să tineresc, într-un timp de eroism ş idealism. Nu-l mai vă i zuseră nicicând m
pe Barcelona atât de sumbru ş înverş i unat. — Dacăte prinde vreodatăPaco, l-a informat
pe Peter, o săprimeş ti un cuţ în spate înainte de a-ţda seama ce se-ntâmplă it i . —
Femeia era agent dublu, a protestat Peter pentru a treia oară Ş . i oricum, am acţ ionat
conform ordinelor. — Minţ Ai omorât-o pe Conchita pentru un simplu motiv: îl prefera i! pe
Paco ş nu pe tine. Pentru căn-a vrut săse culce cu tine. i Peter ş ridicat mâinile în sus,
într-un gest de rugăş de neputinţ: i-a i ă — Ajunge, Blom! N-am putea sălă m trecutul în
pace? De ce să să reînviem amintiri neplă cute? Toţam fă în viaţ i cut ălucruri pe care
preferă săle uită chiar ş tu, amice! Măgândesc la unul sau douămici m m, i incidente pe
care nu le-ai menţ ionat. Ş deş ai o memorie formidabilă nu i i , e întotdeauna bine să i
aminteş prea multe din trecut. Azi suntem -ţ ti amândoi de aceeaş parte, aş căhai
săîngropă securea ră i a m zboiului... Peter veni spre Barcelona ş puse o mânăpe umă i-i
r: — Ascultă Blom, am un bun prieten, care e Obergruppenführer. , Dacăstau
sămăgândesc, am avut ş puţ noroc în viaţ. Au fost unele i in ă lucruri care s-au întâmplat
în Polonia ş Ucraina... dar nu pot să i spun i -ţ mai mult, e strict secret. Trebuie săai
încredere în cuvântul meu de onoare. — Unde vrei s-ajungi cu asta? întrebăBarcelona. —
Măgândeam căo hainăde piele ţ s-ar potrivi la fel de bine ca ş i i mie. Ge pă rere ai? —
Adicăsăintru la voi? — N-ar fi o idee prea rea. Barcelona a dat din cap, râzând. — Nu,
mulţ umesc! Ţ i-am mai urmat sfaturile, atunci, în 1938, ş am i regretat imediat. Nu mălas
pă lit de douăori în acelaş fel... ş de altfel că i i nu mi-au plă niciodatăhainele de piele. cut
Deodatăpe hol se auzirăzgomote. — Fiţatenţ vine cineva, zise Micuţ i i, ul. Când uş s-a
deschis, am luat cu toţ poziţ de drepţîn faţ unui a ii ia i a că pitan mic de statură dar foarte
impună prin felul în care îş purta , tor i uniforma de genist. Inspectând cu un aer superior
camera de garda, emana o autoritate mai mare decât doisprezece generali la un loc.
Chiar ş cei doi de la i Gestapo erau vizibil impresionaţ Tână că i. rul pitan era într-adevă
un r prototip al ră zboiului. Barcelona i-a prezentat un raport mai mult decât perfect: —
Sunt Feldwebel Blom, în serviciul de gardăla Hotel Meurice, împreunăcu 12 oameni.
Dupăo scurtăpauzăa continuat: — În camera de gardăse aflădoi civili pentru a fi interogaţ
i... Deş surprinş ş nemulţ i i i umiţ de întorsă i tura pe care o luaseră
lucrurile, gestapoviş nu au fă nici un comentariu. tii cut — Sunt vinovaţ întrebăcă i?
pitanul, inspectând meticulos fiecare colţ al camerei. — Nu domnule că pitan, sunt liberi
săplece. — Atunci, de ce dracu' mai sunt aici?!... Săplece imediat înainte ca lucrurile săia
o nouăîntorsă tură Se întoarse furios spre Heinrich ş Peter, . i care ş i-au luat tă ş a cu cea
mai mare viteză lpă iţ . Am remarcat cu satisfacţ căteoria lor privind drepturile Gestapo-
ului, ie nu mai stă în picioare atunci când întâlneau pe cineva de calibrul tea că pitanului.
Acesta îş continuăinspecţ fă i ia, răsă dea prin cap sădea -i ordinul „pe loc repaus": — Ce
s-a întâmplat cu uniforma ta, Feldwebel? Barcelona a privit în jos ş a realizat căvestonul
să nu este închis la i u toţ nasturii. i — Sănu te mai vă vreodatăaş zise că d a, pitanul.
Neglijenţ în ţ a inută duce la neglijenţ i în alte domenii. Te rog să anunţ pe domnul general
ăş -l i căam sosit. — Da, domule. Pe cine trebuie săanunţ ? — Că pitanul Ebersbach.
Sunt aş teptat. Barcelona a ieş să i îndeplineascămisiunea, iar noi am continuat it -ş săstă
în poziţ de drepţ în tot timpul absenţ sale. Barcelona reveni m ie i ei imediat, urmat de un
tână locotenent, unul din aghiotanţ generalului, ş r ii i astfel am scă pat ş noi de
impecabilul că i pitan Ebersbach. Era ş timpul! i SlavăDomnului, bă trânul general îl aş
tepta cu neră bdare, iar noi ne-am pră it pe scaune într-o poziţ de relaxare exagerată buş
ie . Câteva secunde mai târziu, ne-am trezit din nou cu Peter ş Heinrich, i care au cercetat
cu precauţ camera. ie — Pst! A plecat fioroasa creaturătă iatăîn piatră V-am adus un ?...
cadou. Era vorba de o sticlăde coniac pe care o „gă siseră într-un dulap din " bucă rie. Era
plă sădescoperi căpânăş gestapoviş puteau fi umani tă cut i tii în unele ocazii. — O
săprimim fiecare câte 5 ani de puş rie la Torgau dacăne că prinde cătragem la mă sea în
camera de gardă zise Barcelona, în timp ce , se chinuia neră tor ş lacom săscoatădopul
sticlei. bdă i — Accept riscul, spuse Micuţ solemn. ul, Nu mai e nevoie săfac precizarea
căam riscat cu toţ Când există ii. certitudinea unei bă uturi contra simpla posibilitate de a
face 5 ani de puş rie pentru indisciplină un bă că , rbat adevă nu are de ales. Sticla a rat
trecut din mână mânăş am tras fiecare câte o duş -n i căzdravă , nă luându-ne desigur
precauţ ca unul din noi săţ ia inăde ş ase... — Săfiu al naibii dacăş pentru ce am fost noi
trimiş aicea, se tiu i plânse Porta. Ă tia nu fac nimic altceva decât sădiscute toatăziua
despre ş explozive. — Ş ce? a întrebat Peter, în timp ce-ş desfă i i cea din învelitoarea ei
de staniol o lamăde chewing-gum, dându-ş toatăsilinţ ca, mestecând-o, să i a arate ca un
adevă yankeu. Ce te intereseazăpe tine? Noi le asigură rat m paza, ş asta-i tot! i —
Explozivele nu sunt jucă riile noastre. Dacăei plă nuiesc să arunce-n aer oraş ă ul sta,
singura mea dorinţ săo facăîn lipsa noastră ăe . Minele îmi porovoacăsilă . — Doar n-or s-
arunce-n aer Parisul, zise Micuţ Nu Parisul, nu vor ul. putea săfacăuna ca asta! — De ce
nu? a întrebat Peter, cu un aer provocator. Apoi s-a tolă nit pe scaun, cu haina de piele
deschisă atârnând în lă , turi, ca aripile unui
liliac, ş cu braţ încruciş la piept. i ele ate Înainte ca Micuţ săpropunăun argument pentru
necesitatea ul ocrotirii Parisului, Porta s-a aplecat spre Peter ş i-a smuls revolverul pe i
care-l purta într-un toc de piele, în dreptul inimii. — N-o vor face, pur ş simplu! hotă Micuţ
cu oarecare îndoialăîn i rî ul, glas. — Asta e tot ce ş săspui! Ce, când eram în Kayta..., a ţ
tii ipat deodată Heinrich. — Mai scuteş te-măcu amintirile tale de la Kayta! Nu mai suport;
eş ti mai ră ca o durere de burtă u . — Dar ei nu cunosc povestea asta... — Da, dar eu o
cunosc! — Ce s-a întâmplat la Kayta? întrebăprosteş Micuţ te ul. Din fericire, înainte ca
Peter săse lanseze într-o povestire lungăş i probabil foarte plictisitoare, Porta i-a atras
atenţ agitându-i în faţ ia, a nasului revolverul. — Ei, camarade, vrei să schimbi pentru un
„Glicenti"? -l — S-ar putea, a spus cu precauţ Peter. Să vedem. ie -l Porta i-a înmânat
arma sa, iar Peter s-a ară încântat săfacă tat schimbul. Nu ş însădacărealiza faptul cădeş
devenise posesorul tiu i unuia dintre cele mai grozave revolvere din lume, va întâmpina
mari greutăi în a procura muniţ potrivită Nu era însătreaba mea ş am tă ţ ia . i cut din
gură . — Ş totuş nu ne-aţ spus despre Kayta, se plânse Micuţ i i i ul. — Mai târziu, zise
Heinrich. Acum trebuie săplecă m. — Nu, n-o săplecă a hotă Peter. m, rât Am fost
salvaţdin nou; de data asta de sosirea lui Julius Heide, care i a intrat în birou ca o furtună
fă , răînsăa-ş pierde ceva din obiş i nuitul să u aer militar ireproş abil. — Cine este
creatura asta ideală întrebăPeter, vă impresionat de ? dit noul venit. — Este regulamentul
nostru viu, a explicat Barcelona. Se pregă te teş pentru sfinţ militară Fiecare fir de pă de
pe corpul să a fost învăat ire . r u ţ cum săstea în poziţ de drepţ ie i. Heide îl stră fulgerăcu
privirea pe Barcelona, vă iritat de remarcile dit fă cute în faţ celor doi civili, dar nemulţ a
umirea sa crescu atunci când observăsticla de coniac ce ne ţ inea tovă ş ră ie. — Ş
perfect de bine căbă tii utura e interzisăîn timpul serviciului de gardă îl admonestăel pe
Barcelona. O săajungeţla Torgau mai repede , i decât vătrece prin cap. — Da?... Ş cine o
săne-nfunde acolo? i Heide îş umflăpieptul ca un cocoş i . — Poate te-ar interesa săafli
cănoul nostru comandant este prietenul meu personal. Am fost împreunăla Rotterdam.
Voi, ş leahtăde imbecili beţ ivani, poate e bine săaflaţcămi-am început cariera pornind de
la i gradul de caporal într-un regiment de paraş ti ş azi am multe utiş i cunoş e printre ofiţ
superiori. tinţ erii — Ia te uită exclamăPorta cu admiraţ dar a stricat imediat efectul ! ie; înă
ă lţtor, printr-o completare mai puţ plă in cută Ce rahat! : Ca un automat bine reglat, Heide
s-a întors spre impertinentul Porta, privindu-l cu ochii reci, de gheaţ, incapabil săreacţ ă
ioneze altfel decât strângând din dinţş muş i i cându-ş buzele. Am ş i tiut întotdeauna
căJulius Heide era destinat: săurce cu fermitate treptele ierarhiei militare, dar
niciodatăpânăîn acel moment nu realizasem cât de sus aspira. Privindu-l, eram sigur cănu
peste mult timp va purta uniforma de locotenent-colonel.
— Obergefreiter Porta, a spus el în cele din urmăpe un ton asupru ş i autoritar, acum voi ţ
cont căsuntem camarazi de arme, dar îţ promit ine i cănu peste mult timp îmi voi face
datoria săte pun sub acuzare ş săte i aduc în faţ Curţ marţ a ii iale. O mormă
ialănedefinităprodusăîn spatele să îl fă să i întoarcă u cu -ş privirea spre Micuţ care rânjea
cu gura pânăla urechi ş ridicase un ul, i braţ ros, ca de maimuţ, într-un gest ce-ar fi putut
dezvă intenţ pă ă lui ii agresive. — Daca măatingi cu un singur deget, o săai necazuri! l-a
ameninţ at Heide, scoţ ându-ş revolverul pentru orice eventualitate. Doar cu un i degeţ
sămăatingi ş sa vezi ce-o săcapeţ Agresiunea fizicăa unui el i-ai i... gradat se pedepseş
cu vârf ş îndesat. Ş asta, nu-i aş Voi, soldaţ de te i tii a? ii rând, puteţfi oricând înlocuiţ eu
însă nu! Ş în plus, mi-am propus să i i, , i supravieţ uiesc acestui ră zboi. În ceea ce
văpriveş nu prea cred săreuş i te iţ aceastăperformanţ. ă Cu un strigă fioros, Micuţ
zburăcu un ş bine plasat revolverul t ul ut din mâna lui Heide ş apoi îş înfipse mâinile sale
uriaş în gâtul lui, i i e abţ ânându-se totuş sănu i-l rupăpe loc. i — Halal camarazi de arme!
spuse Heinrich, zâmbind ironic. Ce priveliş înduioş toare. te ă Micuţ l-a zgâlţ de câteva ori
pe Heide, care încerca săscape din ul âit strânsoare: — Dă -mi drumu', nebun nenorocit!
Vrei să i sfârş ti zilele la Torgau, -ţ eş ală turi de Barcelona, zise el, fă răa reuş să plaseze
Micuţ i -i ului un ş la ut ţ urloaie. — De ce nu? s-a ară dispus Micuţ vă amuzat de zbaterea
tat ul, dit victimei sale. Ar fi chiar plă săş căte sacrifici pentru o cauzănobilă cut tii . Se
pare însăcăHeide nu mai avea puterea săreziste presiunii, faţ a lui devenea din ce în ce
mai umflatăş mai roş i ie. — Hai, lasă dracului săplece, zise Porta, plin de dezgust. Va
veni ş -l i ceasul lui, nu-ţ face griji... Dar când va veni, vom face treaba cinsit ş i i drept,
conform regulamentului, aş cum îi place lui. a Cu un gest de lehamite, Micuţ ş lepă
victima, care s-a ul i-a dat pră it la podea, în timp ce Heinrich aplauda politicos reprezentaţ
la buş ia care asistase. În liniş care a urmat, am auzit apropiindu-se pe coridor zgomotul
tea fă de venirea schimbului la gardă cut . — Au întârziat 10 minute, blestemaţ zise
Barcelona, care dupăce ii! linse ş ultima pică i turăde coniac aruncăsticla golităînspre
Heide.

CAPITOLUL UNSPREZECE Sângerând, cu oasele zdrobite, parasutistul Robert Piper a

fost transportat la sediul Feldgendarmeriei din stradăSaint-Amand. — Avem la. dispoziţ 12
ore pentru a te hotă săvorbeş l-a informat ie rî ti, concis Oberleutenant Brühner. Ce
anume avea săi se întâmple dacăn-avea de gând sără spundăla întrebă anchetatorului,
nu i s-a mai spus. Poate nici cei care-l capturaseră rile nu ş tiau. Mai mult ca sigur nu le
trecuse prin cap căse va ivi problema asta. Puteau în fond săfacăpe oricine
săvorbeascăîn 12 ore. Untersturmführer-ul SS Steinbauer, agent al Gestapo-ului, zâmbea
gândind la ce va urma. Având la dispoziţ o jumă ie tate de zi, misiunea asta i se pă un foc
de rea
copil. Contemplând epava umanăcare fusese nu demult un brav paraş utist, îş dă seama
căacesta nu va putea rezista prea mult metodelor de i du convingere care transformau un
om într-o bucatăde carne vie, sângerândă ş insensibilă Se întâmpla uneori, când se încă ţ
i . păânau săcontinue farsa, sănu poatăopri creierul sără mânăactiv. În acest punct se
putea recurge la un bici zdravă de modăveche sau, dacăte simţ plin de energie, se n eai
aplicau câteva ş uturi bine ţ intite în vintre sau în stomac. Singurul necaz era
căaceastămetodăcerea săfii un adevă expert în materie, în aş fel încât rat a „pacientul"
sănu moarăînainte de a dezvă informaţ Dintre toate, cea lui iile. mai grozavădistracţ era
săfixezi victima sub un jet de apăsub presiune. ie Era amuzant ş eficient în acelaş timp. i i
Două spezece ore! Untersturmführer-ul avea deja senzaţ căi se oferise ia o felie de tort; îş
frecămâinile ş se puse pe treabă cu zelul să obiş i i , u nuit. Paraş utistul torturat a cedat
după27 de minute: au scos de la el o listă cu 31 de nume ş adrese, iar în cursul aceleiaş
nopţau fost arestate 38 de i i i persoane. Mai apoi, generalul von Choltitz a semnat senin
38 de condamnă ri la moarte. EVADAREA DIN ÎNCHISOAREA DE LA FRESNES Bară de
la PRINCE EUGENE pă cile reau săfie mereu într-o stare de alarmăş confuzie generală
împuş turile, strigă i : că tele ş înjură i turile umpleau aerul; soldaţ se învârteau de colo-
colo, ofiţ ţ ii erii ipau ră iţ guş i, dând comenzi care se bă teau cap în cap. Ş totuş starea
de aparentă i i, confuzie se dovedea în cele din urmăcăface parte dintr-un sistem bine pus
la punct, bazat pe o disciplinăstrictă Ordinea era menţ . inutăchiar ş i într-un mod incoş
tient: peste tot erau ochi care supravegheau ş urechi i care ascultau. Santinelele pe care
le puteai vedea tolă nindu-se la soare, aparent moţind, se dovedeau deosebit de vigilente
ş gata de acţ ă i iune la cel mai mic semnal de alarmă . De altfel, ş bară i cile pă reau liniş
tite. Pentru moment, erau pe jumă tate pustii. Un abur cald plutea deasupra împrejurimilor
ş întreaga i curte pă cuprinsăde un aer apatic. Într-un colţ rea mai îndepă rtat se auzeau
comenzile unui gradat care instruia un pluton de recruţ i. Ţ inând seama de toate aceste
condiţ în ciuda unei discipline severe, ii, aveam parte de o încartiruire liniş . Programul se
desfă ura monoton, tită ş fă răsăne solicite prea tare rezervele de energie, iar în ce priveş
execuţ te iile la care eram obligaţ săparticipă din trei în trei zile... ei bine, ne i m obiş
nuisem ş cu asta. Dupăce totul a fost spus ş fă i i cut, nu mai vedeai vreo diferenţ ăîntre
apă sarea pe tră gaci pe care o executai de pe tanc, din tranş sau dintr-un pluton de
execuţ Scopul era acelaş ee, ie. i. — Aş ră a-i zboiul, spunea Legionarul de fiecare
datăcând executam un condamnat la moarte. În dupăamiaza aceea eram de gardăîn
perimetrul exterior al închisorii. Nefericiţ care urmau săfie judecaţ formau un rând ce te ii i
ducea cu gândul la cozile formate în faţ cinematografelor ce programau a un film de
succes. Inevitabil, unul sau doi din ei ne cereau câte-o ţ igarăş i inevitabil, noi le ofeream
aceastăultimăbucurie.. — Ia de-aici, prietene! zise Porta, oferind unui bă andru câteva ieţ ţ
ri, sub privirile mustră igă toare ale unui fanatic din Poliţ Militară care ia , nu se putu abţ să
atragăatenţ căgreş te: ine -i ia eş — Nu-i da nimic tică losului ă stuia! A trimis pe lumea
cealaltăpe unul dintr-ai noş tri. Porta fu însăcuprins deodatăde o surzenie acutăş avu
grijăsă i -i ofere ş un foc tână i rului prizonier.
Cel din Poliţ Militarăse fă stacojiu la faţ i încercăsă i descarce ia cu ăş -ş furia scuipându-ş
veninul: i — Profităacuma, cât mai poţ sătragi fumul în piept. Mâine, pe i vremea asta o să
ceri ţ ri lui Sfântu' Petru! -i igă Bă andrul, a ridicat din umeri cu indiferenţ. Avea un aer de
ieţ ă aroganţ, specific tinerilor fanatici. ă — Eş foarte mândru, zise Gregor, clă ti tinând din
cap. Ş eş aş de i ti a tână fiule. r... — Ş crezi că i -mi pasă Din partea mea, puteţ
săvăduceţ cu toţ la ? i i ii dracu! — Ş de ce tocmai noi? întrebăPorta, dezvă i luindu-ş un
zâmbet amar. i De ce noi ş nu fraţ voş roş de la Moscova? Pe cinstea mea, nu pot i ii tri ii;
să eleg ce poate gă la ei un copil ca tine! -nţ si — Întâmplator sunt comunist, rosti bă iatul,
cu un aer înţ epat. Singurul lucru care măintereseazăeste libertatea pentru toţmuncitorii. i
— Oh, desigur, zise Porta, pe un ton înţ elegă tor. Ş mâine o săfii i mort, având o lespede
de piatrădeasupra capului, dacăasta poate fi o consolare... Ş cât o săstai tu la doi metri
sub pă i mânt, să rmanii muncitori vor fi în continuare persecutaţş jecmă i. Tu crezi căe
mai bine la i i niţ Moscova? Porta s-a întors ş a tras un scuipat. Nu măface sărâd! Du-te i
acolo, săte convingi singur, prietene. O ş -ţ schimbi ideile destul de ă i repede, poate chiar
dupăcâteva zile. — Chiar aş Ş e mai bine în Germania nazistă a? i ? — Am susţ inut eu
vreodatăchestia asta? — Vreau săş tiu: este mai bine? — Sigur cănu! Dar aici, în Franţ
este, ş o să i dai seama numai a, i -ţ dacăo săîncetezi săai o idee fixă Vrei să i spui pă . -ţ
rerea contra autorită ţ ilor? Poţ s-o faci. Pentru ca eş în Franţ i ti a!... Încearcădoar săfaci
aş a ceva la Moscpva ş pielea ta n-o săvaloreze mai mult decât o copeică i . — Chestiile
astea nu măinteresează Eu lupt împotriva fascismului... . — Lasăasta, zise Porta, cu
blândeţ : Fascism, pe dracu. Ş doar e. tii ce-ai fă cut, nu-i aş Te-ai dus ş ai omorât un biet
muncitor oropsit, unul a? i din cei pentru care lupţ din ră i sputeri ca să salvezi de la
exploatare. -l Chiar dacăel era neamţ nu înseamnăcănu era totuş un muncitor. , i Înainte
de a fi fost trimis pe front a fost ş el un muncitor ca oricare altul. i — Pentru Franţ Lupt
pentru Franţ ca orice alt francez conş a! a, tient. — Bine, atunci ră mâi cu ideea asta, zise
Porta, vă dezgustat. dit — Ş uite unde-ai ajuns, adă i ugăLegionarul. Aş se întâmplăcând
a asculţ orbeş ordinele engezilor. Ei îţordonăsăomori pe cineva, sau să i te i minezi un
pod, sau să i tragi un glonţ cap ş toţ văagiţ i de colo până -ţ în i i aţ colo behă ca o
turmăde oi ş vădaţ sufletul ca săfaceţtot ce vor ei. ind i i i — Nu-i adevă rat. Eu lupt pentru
libertate! — Pentru libertate? Sau pentru comunism?! Este acelaş lucru. i — Prostii, trânti
Legionarul. De ce nu încerci săte strecori ca spion neamţ în spatele liniilor ruş , ilor?
Astfel, ai reuş să i âmpuş doi iepuri ti dintr-o lovitură scapi de plutonul nostru de execuţ ş
înveţadevă : ie i i rul despre viaţ ă Bă iatul se îndepă , vă supă în urma discuţ purtate. rtă
dit rat iei Ceva mai încolo se auzea vocea unuia de la că ferate, care se ile lamenta într-
una: — De ce măconsiderăvinovat! N-am fă nimic! cut Când îl vedeai cât e de slab, cu
salopeta murdarăatârnând pe el ca ş i cum ar fi fost agăatăîn cuier, gesticulând ca
săatragăatenţ îţ provoca ţ ia, i un sentiment de compasiune:
— Pentru Dumnezeu, l-a avetizat Gregor, când ajungi în faţ ă a lora, poţ săle îndrugi
orice, numai sănu le spui căn-ai fă nimic ră Tot i cut u. n-o săte creadăş asta îi înfurie cel
mai tare. O să scoţ din minţcu i -i i i vă rerile tale. ică — Dar n-am fă nimic! cut — Poate
cănu, dar nu ă sta-i locul unde se adunănevinovaţ ii, crede-mă Mă ... rturiseş tot ce vor ei
sămă te rturiseş Spune-le price te-ar ti. putea îndepă de plutonul de execuţ rta ie. — Dar
ce sămă rturisesc? N-am fă nimic! Totul este o greş cut eală ! Unul din paznici interveni în
discuţ oferind prizonierului un mic ie, sfat. — Inventeazăş tu ceva, orice, dar dă prilejul
săte creadă Trebuie i -le . însăsăfii sigur cănu-ţ semnezi singur condamnarea la moarte.
Pe i exemplu, nici prin gând sănu-ţ treacăsăpomeneş ceva legat de arme de i ti foc. Vor
deveni niş bestii în cazul când le laş cea mai micăbă te i nuialăcăai pus mâna pe vreo
armă Te condamnăpe loc numai dacăai pomenit ceva . de ele. — Dar ce anume am fă
cut? ş opti slă nogul, cu o adâncătristeţ în bă e glas. — Oh, inventeazăş tu ceva, zise
gardianul. Spune-le căai lovit un i soldat cu o barăde fier. — Pentru ce să fi lovit, zise
omul, cam tulburat. -l — Oh, Isuse, de unde naiba săş eu? Pentru căaş ţ venit! tiu a i-a —
Dar n-am vrut... adică n-am putut... ... Un alt prizonier îi să în ajutor. ri — Grupul nostru a ş
terpelit un camion. Nu ş dacăasta îţconvine. tiu i Dacăda, te cooptă Singurul necaz e
căvor verifica. Rahaţ ă tia sunt m. ii ş foarte meticuloş în treburi d-astea. i — Ce pă rere ai
de ceva în legă turăcu bursa neagră a sugerat Porta. ? E un motiv destul de bun. — Dar
nu cunosc pe nimeni care săse ocupe cu astfel de treburi. — Pă nici nu trebuie săcunoş
pe cineva, zise S.D.-istul. Asta e una i ti din primele reguli ale jocului: sănu recunoş
niciodatăcăai vreo legă ti tură . Nu trebuie săcunoş pe nimeni, dacăvrei sănu-ţ
putrezeascăoasele în ti i închisoare... — Ei vor încerca săscoatăde la tine nume ş adrese,
explicăPorta. i — Mai bine spui căerai singur! Omul clă tinădin cap deznă jduit. Ne uitară
dupăel cum intra în dă m sala de tribunal ş nu-i dă i deam prea multe ş anse. Dupăzece
minute se întoarse. Spre surpinderea noastră zâmbea. , — Am reuş M-au crezut! it! — Ce
ai reuş spuse Gregor. it? — Ce au crezut? întrebăPorta. — Căsunt un biş ar, spuse el
fericit. Trei luni de închisoare! niţ Continuăsăpovesteascădespre sentinţ lui nedreaptă cu
lacrimi de a , recunoş ăîn ochi. Timp de câteva minute am discutat problema, până tinţ
când unul dintre S.D.-iş a început din nou să pocneascăpe tână ti -l rul comunist; de fapt,
fă cea tot posibilul să întă -l rite. — Dacăaşputea, te-aşspânzura! V-aşspânzura pe toţ
„Roş i! ii" nenorociţce sunteţ L-aţomorât pe taică i i! i -meu în 1933 — ş tiu, ai săspui
căerai prea tână ca să i aminteş dar eş la fel de vinovat ca toţ r -ţ ti, ti i ceilalţ Sunteţcu toţ
niş comuniş împuţ i, asta sunteţ i! i ii te ti iţ i! — Lasă în pace, mârâi Porta. Mai are doar
câteva ore de tră ce -l it, Dumnezeu! Nu poţsă laş în pace? i -l i — E evreu, se încă ţ
păânăS.D.-istul. Îi simt de la un kilometru... Eş ti
evreu împuţ nu-i aş „frăioare roş it, a, ţ u"? Bă iatul dă din cap. du — Sunt evreu,
confirmăel. — Bun! Asta-i bine! Mâine pe vremea asta au să i scoatăochii, iar eu -ţ o săfiu
acolo ş o să ajut. i -i Puţ dupăasta, bă in iatul fu chemat în sala de tribunal. Lipsi o jumă
tate de orăbunăş când apă nu mai avea de ce săzâmbească îl i ru, : condamnaserăla
moarte, dupăcum ne aş teptasem. Adă ugaserăchiar un paragraf suplimentar cănu avea
dreptul la recurs. — Vezi! spuse Porta cu tristeţ în timp ce îl conduceam pe bă e, iat înapoi
la Fresnes în duba închisorii. N-are rost săfi atât de mândru. De ce dracu te-ai amestecat
în toate afacerile astea comuniste? Poate ai crezut că faci bine, dar n-o săputeţscurta voi
ră i zboiul — nu, nici mă cu un car minut. Ş pur ş simplu nu merită i i . — Câţ ani ai, bă i
iete? îl întrebăBă trânul cu blândeţ e. — Mâine o săîmplinesc 18. Se corectă Aşfi împlinit
18 mâine. Poate . chiar aş o săş fie. Depinde când se hotă sc sămăomoare. a i ră — Prea
tână ca sămoară mormă Porta. De ce nu s-a gă cineva r , i sit să punăpe idiotul ă mic pe
genunchi ş să tragăcâteva, când încă -l sta i -i mai avea o ş ansă ? — Optsprezece?
spuse Bă trânul, gânditor. Se întoarse că Heide. tre — Cine e de servici, Julius? Tu? —
Mda... Heide confirmăvag, cu gândurile în altăparte. — Aş e. 24 de ore de
plictisealănenorocită Deodatăîş scutură a ... i capul ş se uităspre Bă i trân, cu o privire bă
nuitoare. — De ce? Ce-ţpasăcine e de servici? Ascultă Bă i , trâne — se uităla el cu
gravitate — nu te amesteca în afacerea asta. N-avem nevoie de necazuri. Bă trânul ră
mase tă cut; îş frecăde câteva ori nasul cu degetul ş nu i i spuse nimic. La ora 18.00 am
schimbat garda la Blocul nr. 4. Într-o închisoare ă sta e cel mai animat moment al zilei. Se
serveş masa de seară prizonierii te , sunt escortaţ la ş de la să de masă celule ş spă
toare. Hauptfeldwei i lile , i lă bel-ul îş fă i cea inspecţ obiş ia nuităde seară cheile se
învârteau în lacă , te, balamalele scârţ âiau, uş pocneau. Era o zarvăca într-o casăde
nebuni. ile Stă team rezemat în spatele uş mari de la capă coridorului ii tul principal,
uitându-măprintre gratii. Ală turi, Barcelona tocmai termina o partidăde că i în celula unor
condamnaţ iar în altăparte a închisorii, rţ i, sub pretextul agitaţ generale de la ora ş iei ase,
Micuţ gă ul sise ocazia săse strecoare ilegal în biroul Hauptfeldwebel-ului. Îl împinse pe
Porta în camerăîmpreunăcu el ş închise uş dupăei, i a dupăcare Porta, foarte calm ş
normal, se aş i ezăla birou ş cu tocul i, Hauptfeldwebel-ului, imităsemnă tura acestuia pe
un permis de ieş ire pentru tână evreu care fusese condamnat la moarte. Permisul era rul
eliberat pe motivul unui interogatoriu suplimentar la Gestapo, la ora 19.00. — Sunăbine?
zise Porta. — Mie îmi sunăbine, zise Micuţ ul. Micuţ ş Porta formau o echipăfă ul i răegal
în Armata germană ca , spă tori ş plastografi. Nu fusese încăinventat lacă pe care Micuţ
să rgă i tul ul nu-l poatădeschide; nu exista semnă turăpe care Porta săn-o poatăimita.
Semnă tura atât de sigurăcare înflorise mândrăîn josul permisului de ieş urma săfie
instinctiv recunoscutămai târziu de că Hauptfeldweire tre
bel, drept propria sa semnă tură Numai printr-un pur procedeu deductiv . s-a recunoscut
ulterior căfusese plastografie. Porta îi aruncăcartonul pă trat lui Barcelona, care venise
săcontroleze operaţ iunea, apoi se rezemădin nou comod pe scaun, cu picioarele pe
biroul lustruit. — Niciodatănu mi-am dat seama ce bine e săfii Hauptfeldwebel... Ce
confort au tică ii ă tia! Ia uite... loş ş Apă săperna moale a scaunului, în timp ce Micuţ
tocmai încerca ul sofaua, doar Barcelona privea nervos spre uş , cu faţ plinăde sudoare. ă
a, — Pentru numele lui Dumnezeu! Sunteţniş boi nesimţ i! Miş i te iţ caţ i-văş săieş mai
repede de-aici! i im — Ce atâta zarvă protestăMicuţ Nu facem decât săexecută ? ul. m
ordinele, nu-i aş a? — Pă tocmai asta-l zgândă zise Porta tră i re, gând un sertar ş uitâni
du-se înă untru. — Doar el a dat ordinele... Pă trundeţ în biroul Hauptfeldwebel-ului ş i i
imitaţ semnă i tura pe o hârtie, aş a zis. Pe urmă dupăce o faci, nu-i mai a , pasă Unii
oameni nu sunt niciodatămulţ . umiţ i. — N-am spus săte tolă ti în fotoliul lui ş să scotoceş
biroul! neş i -i ti mormă Barcelona. i Încet ş cu o precizie înnebunitoare, Micuţ ş Porta
controlau i ul i camera eliminând orice posibilăurmăa trecerii lor, în timp ce Barcelona îi
privea încruntat. Din fericire era prea ocupat să urmă -l reascăpe Porta cum ş terge stiloul
Hauptfeldwebel-ului cu batista, ca să mai vadăpe -l Micuţ cum îş îndesa în buzunar un
pumn de ţ ri. ul i igă — Haideţ odată pentru Dumnezeu, ajunge! i , Barcelona le fă semn
cu capul ş deschise larg uş Porta puse la cu i a. loc stiloul fă rătragere de inimăş ieş
dupăel pe coridor. Micuţ ieş i i ul i ultimul. Închise uş dupăel ş bagăcu grijăo bucăicăde bă
de chibrit în a i ţ ţ încuietoare. — Ce dracu mai faci acum? ş uierăBarcelona. — Îţ salvez
gâtul ă împuţ i-o întoarse Micuţ Niciodatănu se i la it! ul. deschide o uş răsăse controleze
mai întâi încuietoarea. Am fă ăfă cut-o doar o datăîn viaţ mea ş m-am ales cu nouăluni de
ră a i coare; proprietarul uş înfipsese o bucăicăde lemn acolo ş eu n-am observat. De-aia
ii ţ i întotdeauna controlez înainte săfac treaba. Poţsă i iei adio de la scumpa i -ţ ta viaţ
ădacăHauptfeldwebel-ul se întoarce ş nu-ş gă te beţ orul i i seş iş preţ Aş n-o săafle
niciodată nu? ios. a , Barcelona dă din cap cu prefă du cutăadmiraţ ie. — În regulă ai câş ,
tigat. Tu ş mai bine ce ai de fă tii cut. Recunosc asta. El ş Micuţ plecarăfiecare pe la
treburile lui, prin închisoare. Porta i ul veni să -mi aducăOK-ul ş porniră împreunăspre
celula tână i m rului evreu. —Ţ ine, zise Porta aruncându-i o haină Pune-ţ asta ş vino cu
noi. . i i — De ce? Bă iatul se ridicălivid. Credeam căe abia mâine. — Căsăfie? — Execuţ
ia. — S-a amânat pe termen nelimitat, zisei eu. — Nu te cred! De ce? — Dumnezeule!
zise Porta. Nu vrei săte miş odată Am venit săte ti ? scoatem de-aici, n-avem timp, de pă
vră lă geală Ai putea cel puţ săne . in ajuţ i. — Dar... — Nici un „dar". Ridică ş ascultăcu
atenţ Îţ spun o singură -te i ie! i dată aş căţ minte. Cum plecă noi, ieş dracului de aici ş ia-
o pe , a ine m i i
scă Dacăt opreş cineva, spui căte duci la budă Dacănu vezi pe ri. te . nimeni,
coboarăpânăla parter cât poţ de repede ş fă i i rănici un zgomot. OK? Când ajungi acolo,
ia-o pe prima uş ăla stânga. Asta te scoate direct în spatele mlaş tinii. Stai acolo, ascuns,
pânăse sting luminile. Pe urmă alergi pânăla zidul exterior al curţ Ai înţ ii. eles? — Da,
dar... — Dacăîntre timp nu se întâmplănimic, continuăPorta, neluând seama la
întrerupere, ai cam douăminute pentru asta. Dupăaia luminile se întorc ş te vă santinelele.
O sa fii aş i d teptat. Dupăce văîntâlniţ restul i, or săfacăei. OK? Făce-ţspun ei ş o săfie
bine. i i — E o porcă zisei eu — fiindcăeram singurul pesimist convins, rie, care nu vedea
cum o săfuncţ ioneze tot planul. — Sigur, zise Porta, dacăceva nu merge, e mai bine săte
avertiză că m va trebui săte împuş m. Înţ că elegi ce vreau săspun? Dacăeş prins ti
asupra faptului, ca săzic aş nu ne putem risca pielea mai mult decât am a, fă cut-o
pânăacum. — Oricum, mult noroc, zisei eu. Ne-am întors în camera de gardă ca săurmă ,
rim desfă urarea ş evenimentelor. Porta zicea căoricum nu-i pasă nu dă , dea doi bani pe
comuniş chiar dacăerau numai puş de 18 ani, dar când i-am spus că ti, ti atunci ar fi putut
sănu se amestece în toatăpovestea din noaptea asta, m-a ameninţ că at -mi mutăfă lcile
dacănu-mi ţ gura ş am încheiat in i discuţ ia. Bă iatul pă si celula de îndatăce paş noş s-au
îndepă ră ii tri rtat. Închise încet uş în urma lui, alergăpânăla capă scă a tul rilor, stă
săasculte. Nu tu venea nimeni. În câteva secunde ajunse la parter ş descoperi uş din i a
stânga. Când o deschise, se auzi un scârţ ca o pisicăîn că âit lduri ş i Barcelona îş duse
mâinile la urechi, înă ându-ş privirile la ceruri. i lţ i — Cristoase! Dacăaude cineva, ne-am
dus! — Cred căoricum aude, mormă eu. ii Bă trânul, care hă duise pe afară împinse uş
camerei de gardăş lă , a i dă din cap în semn de salut. du — E O.K., a ieş it. Potrivit
planului, am mers împreunăsăînchidem uş care fuseseră ile lă sate deschise. Când ne-am
întors în camera de gardă în curte se , stingeau toate luminile de cercetare. Asta era
treaba lui Gregor. Ne spusese s-o lă m pe seama lui ş se pă căo fă să i rea cuse bine.
Luminile ră maserăstinse timp de vreo douăminute, pe urmă începurădin nou
săcontroleze curtea prin toate cotloanele. Dar umbra fugarului nu se mai ză ascunsăîntre
latrine ş zidul închisorii. Folosise rea i cum trebuie cele douăminute ş acum era în afara
spotului, întins pe i burtăîn umbra zidului exterior. Paş grei se apropiarăde el. Bă i nuia
cătrebuie săfie patrula care urma să conducăspre urmă -l torul punct al că toriei. Spotul
luminos lă fulgerădeasupra lui, de-a lungul zidului, apoi spre întunericul curţ Vă ii. zu cum
sentinela se apropria de el, că uzităde Legionarul ş Günther Soest. lă i Că tile lor — ura că
tile germane care ar fi transformat ş faţ unui sfânt ş ş i a într-o mascăde gorilă—
sclipirăameninţtor în lumina puternică Bă ă . iatul trebuie săfi avut îndoieli asupra
gândurilor lor bune. În timp ce se apropiau, Günther înjurănervos pe sub mustaţ. Era ă
pentru a doua oarăcăînlesnea o evadare ş dupăprima se jurase pe toţ i i sfinţ căel,
Günther Soest, n-o săse mai lase pă lit ca un ageamiu. ii că — Pur ş simplu nu merită
zicea el. Nimic ş nimeni nu merităsă i i , i -ţ riş pielea pentru el în ră ti zboiul ă afurisit ş un
afurisit de prizonier, nici sta i atât.
Ş dacăcineva ş acest lucru, atunci ă era Günther. Condusese 8 i tia sta ani un tanc. În ră
stimpul ă îi muriseră37 dintre cei mai apropiaţ sta i camarazi ş de nouăori fusese gata
săîmpă ş i rtă eascăş el aceeaş soartă i i . Dar a zecea oarădestinul îl înş case: scă fă
pase cu viaţ, dar aproape cănu ă mai avea faţ. Uleiul încins îi arsese sprâncenele ş
buzele, iar carnea de ă i pe corp i se transformase în fleici bine pră jite. Stă tuse ş apte
luni în baie de apă Fusese smuls din ghearele morţ nu înainte însăca moartea să i fi . ii, -ş
pus amprenta iremediabil asupra lui. Mâinile lui erau ca niş gheare te pergamentoase, faţ
o mascăpurpurie. Logodnica lui nu fusese în stare a să i înfrângăoroarea la vederea sa ş
fugise tremurând; iar acum omul -ş i acesta îş risca pentru a doua oarăviaţ ca săsalveze
un prizonier i a condamnat din Fresnes. Un francez, în primul rând, ş pe deasupra evreu ş
comunist. i i Günther ş căîntr-o zi, dupără tia zboi, acelaş evreu ş comunist va trece pe i i
lângăel pe stradăş îş va întoarce faţ cu milăş dezgust de la acea i i a i mascăpurpurie.
Când proprii compatrioţnu erau în stare să i i -ş stă pâneascăsimţmintele, ce ş ă ansăar
avea cu un stră in? Iar dupără zboi, ce vor face oameni ca Günther? Sătră iascăîntr-o
casăcu alţ la fel ca el? Săse expunăca o curiozitate a naturii în ii spectacole în aer liber?
Săse ascundăş sătră i iascăîn întuneric, unde să nu-l vadănimeni? Era prea puţ probabil
ca oamenii normali săfie in vreodatăîn stare să priveascăfă -l răa se înfiora. Dar Günther
fusese chipeşodinioară Fusese obiş . nuit săfie admirat, iar fetele săi se agaţ de e gât ş
săse întreacăîn a-i câş i tiga atenţ Acum, propriile sale surori ia. suportau cu greu săstea
în aceeaş camerăcu el, iar în ultima permisie i stă tuse acasădoar douăzile, dupăcare
maică fă -sa cuse o depresiune nervoasă doctorul spusese cădin cauza stresului
permanent provocat de ; amintirea vie a ceea ce fă cuse ră zboiul din unicul ei fiu. Atunci
Günther plecase de-acasă Îş petrecuse restul permisiei într-o . i casăde refacere din Trols.
Acolo, mă car, era cu alţ ca el, o întreagănouă ii generaţ de monş frankenstein creatăde
ră ie tri zboi. Erau bine trataţîn i casa de refacere, numai atât căaveau un regulament strict
în privinţ a ieş irilor în sat: puteai săte duci în cârje, puteai săte duci în că rucior, puteai fă
răbraţ sau fă e răpicioare; dar în nici un caz nu puteai săieş fă i ră faţ. Ziceau cănu e bine
pentru moralul ţrii. Eroii erau admiş numai ă ă i dacăaveau ră eroice ş nu era eroic săfii
ars de viu într-un tanc ş pe ni i i urmăsăprovoci repulsie. Oricum, prea puţ dintre monş fă
ini trii răfaţ ă doreau săiasăîn sat. Încăerau sensibili la oamenii care-i ară tau cu degetul
holbându-se ş ş i tiau prea bine cănici o fatănu i-ar mai să ruta pe buze. În general, nu mai
aveau buze; numai o gaurăfă răcontur, înconjuratăde o oribilăpânzăpurpurie. Unii dintre ei
sperau căîş vor i aranja faţ dupăce se terminără a zboiul. Era unicul motiv pentru care
Günther ră sese în armatăş se întorsese ca să i facămai mult decât mă i -ş datoria. Era
singurul să ţ — credinţ cădacăva ră u el a mâne pânăla sfârş it, Armata o să ră -l splă
teascăîn mod sigur cu o nouăfaţ. Bineînţ ă eles, cu condiţ ca Germania săcâş ia tige ră
zboiul. Oameni ca Günther nici nu-ş i puteau permite săse gândeascăla altăvariantă .
Patrula ajunse în dreptul bă iatului ghemuit în întuneric. În tă cere el se ridicăîn picioare ş
intrăîntre ei, fă i răca ritmul marş ului săse schimbe. La că tul zidului, unde acesta fă pă
cea un unghi ascuţ la stânga, se opriră it . Legionarul vorbi iute, fă răsăpriveascăspre bă
iat. — O săgă ti sus o funie gata fixată Imediat dupăce luminile de seş . control au trecut
pe deasupra, te repezi la ea. Ai aproximativ 30 de secunde săajungi sus ş săcobori în
partea cealaltă aş cătrebuie săte i , a miş foarte repede... Ţ asta ş foloseş ti ine i te-o
numai dacătrebuie, altfel nu.
Este o carte de identitate, dar a fost fă cutăîn grabă aş cănu te baza , a sutăla sutăpe ea.
N-o săfie nici o problemăîn caz de control întâmplă tor. Spotul luminos ajunse din nou pe
ei. Patrula se strânse, ascunzându-l pe bă de ochiul cercetă iat tor. — Trebuie săajungi la
Paris cât poţ de repede. Mai ai cam douăore i pânăla ziuă Te duci la Sacré-Coeur, în
Montmartre. Intri în al treilea . confesional ş spui căai furat flori dintr-un cimitir. Când
preotul o săte i întrebe ce fel de flori, ră spunzi: myosotis. De rest se ocupăel. — Un
preot? mormă bă i iatul, mirat. Legionarul îi aruncăo privire amuzată . — Ai prefera
Gestapo-ul? — Sigur cănu. Bă iatul umplu întunericul cu un torent de vorbe: Să ş i
căvăsunt foarte recunoscă pentru tot ajutorul... tiţ tor — E prea devreme, mai ai încădrum
lung. Uite căvine din nou lumina de control. Mai bine ai lua-o la fugădupăasta. Lumina se
scurse pe ei. Legionarul îl împinse iute pe bă Günther iat, stă gata de ajutor, dar puş tea
tiul, mai agil ca o panteră era deja în vârful , zidului. Legionarul îş armăpistotul automat ş
fă semn lui Günther să i i-i cu fie gata. Dacălumina de control îl surprindea pe bă în timpul
evadă iat rii, n-aveau încotro ş trebuiau sătragă i . Li se pă căfarul luminos s-a întors mult
prea devreme. Legionarul ru îş apă i săputernic arma sub claviculă . — Asta a fost,
mormă Günther. i Lumina trecu peste ei ş de-a lungul zidului. Îş îndreptarăarmele i i spre
punctul unde fugarul bâjbâia dupăfunie. Exact în momentul în care lumina ajunse la el, bă
iatul dispă alunecând de-a lungul funiei ş fă ru, i ră îndoialăcă i fă -ş cuse mâinile ferfeniţ.
Dar reuş ă ise. Calm, legionarul trase la loc pârghia de siguranţ i-ş puse arma pe umă
Patrula îş continuă ăş i r. i imperturbabilădrumul. — Ei bine, Bă trânul o săse bucure,
remarcăLegionarul, dupăcâţ iva paş Avea o idee tâmpită i. . — Tâmpităe lumea asta,
murmurăGünther. — Ce rost au toate astea? — Sunt sigur cănici unul. — Atunci de ce
dracu le facem? — N-am nici cea mai micăidee, spuse Legionarul, zâmbind. — Ei bine,
nici eu, zise Günther. Ş jur în faţ lui Dumnezeu căe i a pentru ultima datăcând eu mămai
bag într-o treaba ca asta. Peste o jumă tate de orăse schimbăgarda. Ş vocile noastre au
sunat i în cor prin toatăînchisoarea: — Nimic de raportat.

CAPITOLUL DOISPREZECE Comandantul Companiei 103 Cavalerie, colonelul Relling,

avusese în ultimul timp plă cerea de a se bucura de o serie de evenimente deosebite,
care au culminat cu cel mai mare triumf al carierei sale: dubla arestare a colonelului
Toumy, ş eful Rezistenţ franceze, ş a lui Yeo-Thomas, agentul ei i Serviciului Secret
britanic. Mulţ umităcapturii acestor doi oameni, nemţ ii puteau pune în miş care o avalanş
ăde arestă în întreaga Franţ. ri ă Omul care îi urmălui Toumy la comandăfu generalul
Jussieu ş era i greu de spus care dintre cei doi — generalul francez ori colonelul german
—
deţ inea întâietatea în materie de cruzime, brutalitate ş totodatălipsăde i scrupule, când
era vorba de a lua viaţ cuiva. a Un val de teroare inundăţ ara. Populaţ era înjunghiată
împuş ia , cată , spânzurată ucisăîn toate modalităile posibile, deş unele metode erau
prea , ţ i bestiale pentru a mai putea fi ş posibile. Birourile administrative erau i incendiate,
coloanele de aprovizionare distruse, santinelele ucise cu duzina; podurile ş trenurile
deveniserăniş ţ atât de obiş i te inte nuite, încât nici nu mai provocau comentarii. Un grup
bine organizat sub comanda unor ofiţ eri francezi reuş un atac asupra cartierului general
al Gestapo-ului de la i Bourg-en-Bresse ş lichidăpe toţcei gă i, cu un glonte în spate. i i siţ
Inevitabil, apă rurăbenzi organizate de criminali, care în numele aderă la Rezistenţ,
comiserăo serie îngrozitoare de hoţ violuri ş crime. rii ă ii, i Furărepede depistaţş lichidaţnu
numai de nemţ dar ş de francezi. S-a i i i i, i constatat mai târziu cămajoritatea crimelor ar
fi fost legate de dezertorii Armatei germane sau ai Armatei a 5-a-italiene, de comuniş
spanioli ş de tii i agitatorii stră Aş căfurăîmpuş i indiferent de naţ ini. a caţ ionalitate ş fă i
ră excepţ imediat cum erau prinş iar trupurile lor îngropate fă ie, i, răvreo ceremonie. ÎN
MONTMARTRE CU „HAINĂROŞ IE" — La Malakoff s-a terminat, explicăclar „HainăRoş
pe cuvânt! ie", Problema nu e cum săpunem mâna pe el. Ce măfră mântăe cum să -l
aducem aici. Numai când măgândesc la asta măapucăcrampele.... Ş i totuş trebuie
săexiste o cale. i, — De ce n-am împrumuta un camion ş să aducem cu el? sugeră i -l
Barcelona. Putem oricând săfabrică un permis de transport. m Heide scuturădin cap. —
Prea riscant. Nu poţsă scoţ i -l i. — Cea mai bunăcale e cea mai simplă declarăPorta. Ş
cel mai , i simplu e să aducem pe jos. -l Îl priviră cu îndoială m . — Trebuie c-ai înnebunit!
icni Heide. E de-ajuns ca un pisă săbage log de seamăş săne întrebe ce facem ş nu mai
putem face un pas. i i Bă trânul se scă rpinădupăureche cu coada pipei. — Iulius are
dreptate. E mult prea periculos. — E o idee de rahat, adă ugăMicuţ ca săpunăcapă discuţ
ul t iei. „HainăRoş ne pă si ca săîntâmpine niş clienţ Traversăcamera ie" ră te i. în ş ul lui
lung ş alb care-i flutura pe lângăpicioare, cu pă ş barba orţ i rul i unduindu-i uş pe faţ.
Corpul lui scurt ş rotund se sprijinea incredibil or ă i pe douăpicioare delicate. Prin
comparaţ faţ lui era latăş fă ie, a i lcoasăş i avea culoarea roş — o adevă iei ratălunăplină
Stră . lucea de bunădispoziţ ie ş de obicei ş de gră i i sime. Bistroul, cu mesele ş scaunele
lui pră dite, cu pereţ plini de i pă ii gră sime ş stropi de ulei, duhnea de revoluţ i ionari, de
informatori, dezertori ş biş ari. Porta ne adusese aici, la început, ş era în elementul lui. i niţ
i Dupăce se ocupăde noii veniţ „HainăRoş îş croi din nou drum ii, ie" i spre masa noastră
însoţ de mirosul puternic de pră , it jealăcare venea din bucă rie. tă — Îţ spun eu, îl
întâmpinăMicuţ se fac prea multe valuri pentru i ul, nimic. Fii atent — ridicăsolniţ — luă
lucrul, îl pocnim în cap — trânti a m solniţ pe masăş aceasta se sparse — ş pe urmăîl mă
a i i tură Foarte m. simplu. Nu înţ eleg de ce atâta bă taie de cap. Porta se încruntă . —
Sunt înarmaţ întrebăel. i?
— Dacănu, înseamnăcăsunt mai proş decât îi cred eu, replică ti „HainăRoş ie". — Ş ce
dacă izbucni Micuţ niş amatori! Lichidă pe oricine i , ul, te m trage în noi. — De ce nu te
gândeş niţ la pielea ta, zise Heide, supă ti el rat. Creierul tă nu-i mai mare decât un bob de
mază Ş aş s-a iscat destulăzarva u re! i a în legă turăcu nenorocitul ă de comunist care a
evadat, hai sănu mai la încurcă borcanele, ce dracu! Văspun căafacerea asta nu s-a
încheiat m aici, o sămai auzim de ea. Gestapo-ul o săscotoceascătot Parisul încercând să
gă -i seascăpe cei amestecaţîn treaba asta. În clipa asta, i cineva îş pune creierul la
treabăş descoperăexact ce s-a întâmplat. i i Porta scoase unul din hohotele lui oribile. —
Hauptfeldwebel-ul nu s-a prins încă Tot se jurăcăel ş pus . i-a semnă tura pe permisul de
ieş chiar dacănu-ş aminteş când a ire, i te fă cut-o. Pe urmă mai e ş prostul ă de subofiţ
care jurăca a vă , i la er zut prizonierul ieş cu transportul de după ind -amiază Chicoti din
nou. Dacă ! m-ar întreba pe mine, le-aşspune altceva... Când a plecat maş ina, el era cu
mine jos, jucam că i! Dar tot am o grijă Ei cred căa evadat pe undeva rţ . pe drum între
Fresnes ş sediul Gestapo-ului, aş călasă în pace. Cu atât i a -i mai bine pentru noi! — Deş
teptule! zise necă Heide. Nu sunt ei atât de proş cum îi crezi jit ti tu. Bă iatul fusese deja
judecat, gă vinovat ş condamnat la moarte. N-a sit i mai avut nici mă drept la recurs. Avea
mai puţ de 14 ore pânăla car in ciopârţ . Aş cămai devreme sau mai târziu, un deş eală a
tept o săîntrebe de ce dracu a mai vrut Gestapo-ul să interogheze. Ş
odatăpusăîntrebarea, -l i nu mai e decât un pas pânăla descoperirea căîmpuţ de Gestapo
nu l-a itul vrut de fapt niciodatăpentru interogatoriu. Ş atunci ce se întâmplă i ? —
Pânăatunci se terminără zboiul, zise liniş Porta. tit — Chiar aş ce-ai fă cu puş a, cut tiul?
— La bucă rie, zise simplu „HainăRoş tă ie". — La bucă rie? să Heide. Aici? tă ri — Da'
unde? zise pe acelaş ton. i — Dumnezeule, asta chiar căpune capac la toate! Heide fă un
gest de dezgust ş lovi masa cu pumnul. În general, cu i eram de acord cu el. Trebuie
sărecunosc cănici eu nu eram prea bucuros de aranjamentul ă sta. — Dar care e
problema cu el? întrebăMicuţ cu ochii la Heide. ul, — Îţ spun eu care! izbucni Heide, de-
acum întă i râtat peste mă sură . Gestapo-ul are vreo noua milioane de oameni care
scotocesc Parisul după el, asta e problema! Ş când cautăei pe cineva crede-măcăo fac i
de-adevă ratelea. Ş cum or să prindă e o chestiune de ore să facăsă i -l , -l vorbească
Doamne! Îş scuturăputernic capul. Poate vătrece prin minte . i ideea unei funii în jurul
gâtului, dar credeţ i-măcăasta nu înseamnă nimic! Englezul îi zâmbi cu bună tate. — N-
are rost săte agiţatât. N-or să recunoascănici într-o mie de i -l ani... Vino cu mine să i ară -
ţ t. Schimbarea era surprinză toare. Sunt sigur căn-aşfi putut săgă sesc vreo asemă nare
între ţră ă noiul cu mutrăde cretin care dă dea o mână de ajutor prin'bucă rie ş tână
inteligent ş agil care evadase de la tă i rul i Fresnes. Pă lui negru era acum de un roş
oribil, deasupra buzei de sus rul u îi înflorise o mustaţ ăstufoasă iar niş oculari ridicoli îi
înjumă ţ , te tăeau faţ Purta ghete scâlciate ş pantalonii îi ajungeau pânăla glezne. a. i —
Ce pă rere ai? zise mândru englezul. — Proastă mârâi Heide. Nu trebuia sămai fie în
Paris la ora asta. ,
— E mai uş de spus decât de fă or cut, prietene. — Poftim! zise Porta ridicând un braţ ros
ş uitându-se la ceas. pă i Unde dracu or fi plecat ceilalţ i? — Dumnezeu ş zise Heide, gă
tie, sind repede prilej pentru o nouă tiradăsumbră În primul rând, n-ar fi trebuit
săiasăsăbântuie prin Paris . când locul colcă de oamenii Gestapo-ului. Poate chiar acum,
când noi ie stă aici, îi interoghează m . — Vezi-ţ de ţ i reabă zise Barcelona cu un rânjeţ
Legionarul cunoaş , . te Parisul cu ochii închiş ş oricum Günther e cu ei. Faţ lui e un
Ausweiss i i a (permis de ieş ire.) numai când o vezi. Nici mă Gestapo-ul n-ar îndră car zni
să opreascăpe Günther. -l — Numai asta ş săspui, zise Heide cu amară tii ciune. Atenţ lui
„HainăRoş fu atrasăde venirea unor noi clienţcare-l ia ie" i solicitau. Cei mai mulţîi cereau
săcânte ş „HainăRoş se propti în i i ie" mijlocul încă perii, cu faţ lui stră a lucitoare de gră
sime ş bunădispoziţ i ie, gata săle satisfacădorinţ Acompaniat de Porta la o vioarăveche ş
de o a. i fatăcu un acordeon, îş dă capul pe spate ş începu săcânte, cu o voce i du i
înaltăde tenor, o melodie în cinstea Parisului. Avea o voce plă cutăş cei i mai mulţdintre
noi am uitat chiar sămai bem. Chiar ş Heide uităde ale i i lui ş începu săcânte împreunăcu
ceilalţ În curând bistroul deveni un i i. infern zgomotos. Janette, bucă reasa — o
negresăgrasă(de care ş tă tiam că e membrăactivăa Rezistenţ striga ş bă din palme din
uş bucă riei. ei) i tea a tă Cu toţ tropă la unison ş bă ii iau i teau în mese cu pahare ş
tacâmuri, i urmând ritmul melodiei. Aş căa fost o surprizăcând, peste vreo jumă a tate de
oră uş s-au , ile deschis ş prin hă i rmă laie am ză sclipind insignele celor de la rit
Feldgendarmerie. Nă lirăînă vă untru cu obiş nuitălor lipsăde politeţ cu e, cizmele lor grele
zguduind podeaua, cu obiş nuitele puş gata pregă ti tite. Atmosfera se schimbăîntr-o clipă
Janette se întoarse în bucă rie ş se . tă i auzirăzgomote de activitate intensă— polonice
care ză neau ş robinete ngă i care curgeau. Ceilalţtă i cură cu toţ Oamenii îş bă m ii. i
garănasurile în pahare sau devenirăextrem de preocupaţde unghii sau de gă i urile din
podea. Dacăîntâmplă întâlneai privirea cuiva, nu vedeai altceva decât tor teamă
suspiciune, urăş apoi fiecare îş întorcea privirea încurcat. Porta , i i stă mohorât, cu vioara
atârnând în mână Fata cu acordeonul se tea . strecurăîntr-un colţ întunecat al încă perii,
ca un pă ianjen prins brusc în lumină . Ş eful patrulei, un Stabsfeldwebel, ră mase un
moment în uş , ă holbându-se cu ră cealăde jur împrejur. În cele din urmăîş fixăprivirea i
asupra lui Porta. — Tu! Obergefreiter! Traversăspre el, iar Porta îl privi cum se apropia, cu
o expresie ş tearsăpe figură . — Ce cauţaici? Ai permis săieş noaptea? i i Porta se ridicăîn
silăş i scoase permisul. Ş i-ş tiam căîi era silă Era de . obicei insolent cu cei de teapa
acestui Stabsfeldwebel. Dar ş la fel de tia bine ca noi toţ cănu ne gă i, seam nici pe
departe în situaţ de a ne simţ ia i în siguranţ. Nu era cazul săatragem atenţ asupra
noastră iar Porta nu ă ia , era prost. În afarăde asta, Stabsfeldwebel-ul nu era un
Stabsfeldwebel obiş nuit. Îl cunoş team dupăfigurăş dupăreputaţ De patru ani, el ş i ie. i
echipa lui, îş petreceau nopţ scotocind fiecare bar, fiecare club ş i ile i circiumădin Paris, ş
nu era noapte sănu înhaţ vreun biet nenorocit i e pentru interogatoriu. Ş săfii înhăat de
Stabsfelwebel-ul Malinowski îni ţ semna de-a dreptul condamnare la moarte. Faima lui se
putea mă sura prin Crucea Cavalerului care-i atârna de gât.
— Cu cine mai eş întrebăel, înapoindu-i permisul. ti? Porta ară tăspre noi ceilalţ car stă i,
team serioş ş demni la masa i i noastră fă , când tot posibilul săară m ca niş soldaţmodel.
Malinowski tă te i ne aruncăo privire dispreţ uitoare, dă din cap ş trecu mai departe. du i
Cercetăbistroul pânăla ultimul colţ or. Unei fete care era la toaletă iş ş nu ş nimic de
venirea lor, i se ceru sădeschidăuş ş săprezinte i tia a i actele. Bucă ria fu devastată
Desfă tă . curăş scotocirătoate cutiile ş toate i i borcanele. Tă rârăpe maş de gă ş timp de
zece minute scoaseră bă ina tit i cenuş în timp ce Janette îi privea cu braţ încruciş a, ele
ate, cu cel mai dispreţ uitor zâmbet posibil pe faţ ei dolofană Bă a . iatul fu învrednicit cu o
privire fugarăş pe urmănu-l mai bă i garăîn seamă . Controlarătot etajul de sus.
Golirătoate cuferele ş dulapurile ş i i aruncarăhainele pe jos. Smulserăde pe pat toate pă
turile ş aş i ternuturile, plă pumile ş pilotele furătă i iate, îş vârârămâinile în toate bidoanele
ş i i rafturile cu alimente. Dupăo orăau terminat percheziţ dar era puţ ia, in probabil căvor
pă si bistroul fă ră răsăgă seascăun ţ ispă itor pentru ap ş toatămunca lor din noaptea aia.
Malinowski stă lângăbar, iar privirea tea lui scrută toare trecea de la o masăla alta. Ală
turi, oamenii lui îl urmă reau cu atenţ aş ie, teptând ca stă pânul sădea semnalul de atac.
Noi ş edeam tă i ş ne întrebam unde o săcadătoporul. cuţ i Încet, Stabsfeldwebel-ul
scoase din buzunar un teanc de fotografii. Se uitătot cu încetinealăprintre ele ş cu mare
grijăalese câteva. Din doi i paş traversăîncă i, perea, oprindu-se în faţ unui grup de tineri
care a bă userăliniş i aproape toatăseara. tiţ — Deutsche Feldpolizei. Ausweiss, bitte.
(Poliţ Germană Actele, vă ia . rog.) Se adresa unui bă cu o figurăş iat tearsă îmbră cu niş
haine gri , cat te mototolite. Stabsfeldwebel-ul examinăcu atenţ hârtiile ie — Falsuri, zise
el încruntat. Te că m de patru luni. Acum, căte-am ută gă o să i demonstră amă sit, -ţ m
nunţ cum trată noi dezertorii... Cineva it m te-a ajutat! Cine te-a ajutat? Cred cănu aş tepta
vreun ră spuns. Probabil cătoatălumea din încă pere a ră mas cu gura că scată când una
dintre, fetele de la masăse , ridicăimediat ş îş asumăaceastăcinste. i i — O fi nebună ş ?
opti Micuţ în maniera lui obiş ul nuităde a se face auzit. Malinowski se întoarse că noi,
Barcelona îi arse una pe sub masă tre Micuţ ului, iar Heide scrâş furios din dinţ Nu era
momentul ca ni i. Malinowski săfie provocat. Dar era prea târziu. Malinowski reacţ
ionăinstinctiv. Simţ urile îi spuneau căîn acest bistrou ar putea gă ceva mai bun decât un
dezertor si împreunăcu iubita lui ş dupăce-ş lă i, i sădoi oameni săle punăcă ele, tuş porni
la atac cu restul câinilor de vână toare, cu cozile în aer ş nasurile i amuş inând. Cred căş
oapta bă nuitoare a Micuţ ului ş reacţ noastră i ia imediatăîl determinaserăpe
Stabsfeldwebel săcontinue cercetă toată rile noaptea, ră zbună cum era. Se ş cănu-i
înghite pe soldaţ care tor tia ii fă cuserăservicul activ pe front ş se spunea cănumai cu
douăzile în urmă i arestase un Oberleutnant decorat cu Crucea de Fier. — Gata, mormă
întunecat Heide. S-a terminat. Am spus c-aş o săse i a întâmple. Ş totul din cauza unui
evreu împuţ i it. — Cred căo săcontrolă din nou la bucă rie, zise Malinowski. m tă Englezul
îş croi drum că el, neliniş protestând energic în legă i tre tit, turăcu supa ş cu cina
compromisă dar Malinowski îl dă la o parte din i , du calea sa, cu un zâmbet malefic. —
Avem treburi mai importante decât supa.
— Dar clienţ mei... ii În momentul acela, sosirăalţ clienţ Instinctiv, toatălumea se îni i.
toarse că uş . Primul intrat pă mascat cu un ciorap, care-i desfigura tre ă rea în mod hidos
tră turile. La o privire mai atentă îţdă să , i deai seama că n-avea ce tră turi săascundă
Ochii lui erau douăpică să . turi, nasul însemna douăcrestă turi subţ irele, iar gura era o
gaurăfranjurată Nu . avea sprâncene, iar pielea lui era purpurie. La gât, care era susţ inut
de un guler ţ eapă de piele, îi atârna Crucea Cavalerului. n — Ei? zise Günther prin aş a-
zisa lui gură ţ pierdut obiceiul de a , i-ai saluta, Stabsfeldwebel? Malinowski îş pocni că i
lcâiele ş i duse încet mâna dreaptăla frunte. i-ş Nu putea face altceva. O fi fost el
Stabsfeldwebel-ul Malinowski ş o fi avut i el Crucea Cavalerului, dar un soldat desfigurat
ca Günther putea să comande orice. DacăGünther voia să i scoatărevolverul ş să împuş -
ş i -l te pe Malinowski, susţ inând ulterior căacesta îl insultase, nimeni nu s-ar fi îndoit de
adevă spuselor sale. rul — Fahnenjunker!... Tonul lui Malinowski se stră duia săfie
respectuos, patrulă în arondismentul 18, conform ordinelor. Tocmai am m ridicat un
dezertor pe care-l că m de douăluni, împreunăcu femeia ută care l-a ajutat. — Bun, zise
Günther, încurajator. Îţ mulţ i umesc, Stabsfeldwebel. Înţ eleg căacum ţ terminat treburile
pe-aici? i-ai Malinowski ezită Günther îi întoarse spatele nepă tor, ca ş cum nu . să i mai
era nimic de discutat. De la genunchi în jos, ambele picioare îi erau din tinichea, dar nu se
observa numaidecât. Îi trebuiserăcâteva să mâni ptă de efort supraomenesc ş voinţ, ca
săînveţ din nou sămeargăş ca săse i ă e i obiş nuiascăcu braţ stâng format din patru bucăi
de fier. La început ul ţ dorise sămoarăş nimeni nu ş de fapt, de ce pânăla urmăcontinuase
i tia sătră iască Ar fi putut sădevinăofiţ în Waffen S.S., i se oferise postul la . er ieş irea din
spital, dar el fusese întotdeauna la husarii negri ş se întorsese i la noi dupăce fusese din
nou declarat „apt pentru serviciu". Cu noi se simţ în largul lui. Nu numai căeram prietenii
lui, dar cred căeram ea singurii oameni din lume care-l puteam privi cu acelaş grad de
detaş i are cu care ne priveam unii pe alţ ii. În bistrou se fă cuse din nou liniş Toţaş te. i
teptam neliniş i. Toţ se tiţ i holbau la Günther. Calm, el îş scoase tabachera, scoase o ţ i
igarăş ş i i-o înfipse în gura fă răbuze. Malinowski nu se mai uita la Günther, ci mai
degrabăla tabacheră Era din aur, decoratăostentativ cu steaua roş a . ie Rusiei ş cu
secera ş ciocanul. Günther i-o puse în mână i i . — Frumoasă nu? O amintire din
Stalingrad, cum probabil ai ghicit. , Închise tabachera cu un pocnet ş o vârî la loc în
buzunar. i — Ai fost vreodatăîn tranş Stabsfeldwebel? Ş ee, tiai căla Stalingrad au murit
trei sute de mii de soldaţgermani? Aceia dintre noi care au i supravieţ — pronuţ uit
ăcuvântul între ghilimele — au dreptul la câte o micăamintire, nu-i aş a? Malinowski înghiţ
în sec, dar nu zise nimic. Brusc, Günther schimbă i tonul. — Dacăţ terminat treburile pe-
aici, aşfi foarte bucuros dacăţ i-ai i-ai lua tă ş a! lpă iţ Stabsfeldwebel-ul n-avea de ales,
trebuia săplece. Când uş se a închise în urma lui ş a oamenilor lui, în bistrou se auzi un
oftat unanim i de uş urare. — Se pare căne-am întors tocmai la timp, remarcăsec
Legionarul, urnindu-se de lângăuş ăcă masa noastră tre . — E ridicol, zise Heide. E
culmea nebuniei. Acum el trebuia săfie la
celă capă al Franţ lalt t ei. Nimeni nu-l bă găîn seamăpe Heide. Eram prea ocupaţ
săciocnim i cu Günther ş să felicită i -l m. — Ei, lasă zise el cu modestie. Unul trebuie
săse foloseacăde , dezavantajele altuia, altfel care-i scopul? Fata cu acordeonul ieş din
umbrăş începu săcânte o melodie de i i dans. Porta îş luăvioara, iar „HainăRoş începu din
nou săzâmbească i ie" . Încetul cu încetul starea de tensiune dispă Heide se
scufundăfericit ru. într-p stare de toropealăş nu mai putea face altceva decât sămormă i
ie. Micuţ se învârtea prin încă ul pere ciupind fetele de fund ş spunând glume i deocheate
celor care crezuserăvreodatăcăel o bă gase pe mânecă iar , Günther, ghiftuit cu vin roş
furăde sub nasul lui Barcelona o fetiş u, cană într-o rochie galbenăş începu sădanseze cu
ea. i — Vive la France! strigăPorta, în delir. Legionarul se pusese să tos pe bă Picărepede
în toropeală nă ut. , ală turi de Heide. Günther mergea pe urmele lor, iar fata în galben
încetase să i mai ţ -ş inăochii închiş ca sănu-i vadăfaţ ş chicotea pe genunchii i a i lui.
Uneori erau întrerupţ de lumea de-afară se auzeau împuş turi, i , că explozii, huruit de
avioane deasupra, dar toate astea treceau neluate în seamă Ră . zboiul ţ inea de prea
muh timp ca cineva să i mai batăcapul cu -ş el. Deodată Barcelona îmi trase un ghiont
între coaste. , — Atenţ Se deschide uş ie. a. Ne-am întors automat că uş , crezând căse
întorsese Malinowski. tre ă Dar de data asta era Jacqueline, fata pe care o întâlnisem
printre flori în Normandia ş care-mi dă i duse săbeau cafea adevă rată Bineînţ . eles, mai
fuseserăş altele, dar nu ş de ce o asociasem de la început cu parfumul i tiu florilor ş
aroma de cafea proaspă . i tă O vă zusem destul de des de când venisem la Paris. În
ultimele să mâni ne întâlnisem pe ascuns aproape în fiecare zi, dar era pentru ptă prima
datăcăîndră zneam să dau întâlnire la loc deschis, acolo, în -i cafenea, ş din momentul în
care a intrat pe uş , mi-a pă ră i ă rut u. Bineînţ eles căPorta a recunoscut-o imediat. O mă
surăde sus pânăjos în timp ce — nestingherită— se îndrepta că masa noastră Purta, o
rochie uş tre . oarăde muselinăverde, care-o fă cea săarate foarte palidăş frumoasă dar
doream sănu-i fi spus săvină i , . — Aş va săzică te întâlneş cu pă rica asta din
Normandia? zise a, , ti să ră cios Porta. De când ţ asta? Cam de multiş dupăcum se vede.
ută ine or, Trebuie săte descotoroseş de ea, colega, înainte săte lege. Pă rica asta ti să e
îndră gostităş femeile care iubesc devin periculoase. i — Vorbeş prostii, zisei eu cu ră ti
ceală . — A, da? zise Porta batjocoritor. Îţaminteş cum îş mai rostogolea i ti i ochii atunci,
în Normandia? — Ş ce legă i turăare asta cu tine? — Are! Acum ieş Heide din toropealăş
intrase în luptă Se holbăla ise i . Jacqueline, pe urmămăapucăde guler suflând ca o
locomotivă iar ochii , lui mici ş roş se înfipserăcu ră i ii utate într-ai mei. — Are legă turăcu
noi toţ Tu ş curva ta de franţ i! i uzoaică Pe mine mă ! doare în cot, dar n-o aduce aici! Îmi
înfipse mâna-n piept ş i scoase i-ş revolverul. — Porta are dreptate, femeile astea sunt
periculoase. Devin geloase, se emoţ ionează începe săle interseze totul. Ş cel mai ră e
căvorbesc. , i u — Ce se întâmplă întrebăGünther din celă colţ mesei. ? lalt al Barcelona îi
ş opti ceva. Vă cum Günther se uita spre Jacqueline, zui cercetându-i amă nunţ fiecare tră
tură Barcelona măprivi ş dă din it să . i du
cap a lehamite. Legionarul se lă săpe spate în scaunul lui ş începu să i i -ş cureţ indiferent
unghiile cu vârful cuţ e itului. Jacqueline îmi zâmbea. — Ce ai astă Te porţ tare ciudat. zi?
i Am dus-o la uş i i-am explicat situaţ Numai eu eram de vină Nu ăş ia. . trebuia s-o chem
într-un loc ca ă sta. Parisul era periculos. Spionii miş unau peste tot ş dacăfă i ceai o
singurăgreş ealăerai un om mort. Jacqueline măînţ elese perfect. Nu puse întrebă nu
obiectă Stabiliră ri, . m, pur ş simplu, un alt loc de întâlnire pentru ziua urmă i toare ş ea se
topi i neauzităîn întunericul stră Era o uş zii. urare s-o vă plecând. d Încetul cu încetul,
bistroul s-a golit, pânăcând am ră mas singuri. Se încuiarăuş „HainăRoş scoase o hartăa
Parisului ş o desfă ile. ie" i cură pe m masă . — Categoric, zise Porta, treaba se aratăa fi
al dracului de grea... — Sper căda, zise „HainăRoş altfel aşfi dezamă ie", git. — Cum o să
trecem peste pod? -l — Îl că m, îş exprimăMicuţ o idee stră ră i ul lucită . — Sătraverseze
râul înot. — El nu înoată ... — Bineînţ eles căînoată prostule! , — Dar chestia e serioasă
zise Legionarul gânditor. Toate podurile , sunt pă zite bine. — Ş dacăv-aţ duce în timpul
zilei? sugeră„HainăRoş Ar fi mai i i ie". multălume pe acolo. Văputeţstrecura neobservaţ i
i. Barcelona clă tinădin cap. — Nu se poate. Nu pot săfac rost de permise. Deodată Porta
fixăcu un deget murdar un punct pe hartă , . — Aici! Plecă chiar acum ş luă m i-l m. — Ş
cum trecem podul? i — Habar n-am pânănu ajungem acolo. Ce săne mai ostenim să
facem tot timpul planuri. Asta au fă nenorociţ de prusaci ş uite unde cut ii i au ajuns. La
opt zile dupăce s-a terminat ră zboiul trecut s-au adunat ş i au început săcomploteze
pentru urmă torul. Nu, merităsălă m lucrurile să în voia soartei, aş zic eu. a — Iar eu spun
căne trebuie obligatoriu un plan, spuse încă ţ păânat Heide. — N-avem nevoie de plan.
Am în buzunar douăş tampile pe care scrie Strict secret. — La ce dracu sunt bune? — O
săte miri, zise Porta. Pot săfac minuni cu o ş tampilă . — Îmi faci greaţ, mormă Heide. Cu
toţ îmi faceţgreaţ ă i ii i ăcu prostiile voastre. Dacănu e cu evrei, atunci e cu... — Ş
dacătrag în noi? întrerupse Bă i trânul, care pânăatunci tă cuse ş i rumegase. Dacădă
peste o patrulă m ? — A lui Malinowski, pentru început, fornă Heide. Ş i tampilele n-or să
foloseascăprea mult cu bă ii ă oricât de strict secrete ar fi! ieţ ia, — Asta-i simplu, zise
Porta. Trebuie doar sătragem noi primii, — Da, ş trebuie să i scape unul singur ca săse dă
i -ţ râme toată ş andramaua. — N-o săscape nici unul! se repezi Micuţ cu o expresie
belicoasăpe ul faţ. Folosim aruncă ă toarele!?! — Săumblă prin Paris cu ele în toiul nopţ
urlăHeide. Or să m ii? creadăcăsuntem un grup de comuniş împuţi! ti iţ Legionarul se
ridică . — M-am să turat de vorbă zise el brusc. O s-o cântă dupăureche. , m — Exact ce-
am spus eu, zise Porta.
— Atunci, când pornim? întrebăMicuţ neră tor. Acum? ul, bdă Legionarul îi aruncăo privire
rece. — În nici un caz. Mergem mâine seară .

CAPITOLUL TREISPREZECE Primul dintre ei apă la fereastră se căă ru , ţrăpe pervazul

îngust ş se i clă tinănesigur timp de câteva secunde, că utând deasupra ş dedesubt un i
punct de spripn. Pe neaş teptate se auzi o împuş turăş omul se pră i în că i buş gol, cu
capul în jos. Apă cel de-al doilea. Se căă ru ţrăş el pe pervazul îngust, pe urmăsă i ri ca o
pisicăş se agăăde o conductăde apăcare stră tea de-a lungul i ţ bă peretele. Începu
săcoboare cu atenţ Ră ie. sunăo nouăîmpuş tură Cel că . de-al doilea om că pe astfaltul
curţ ală zu ii, turi de primul. Al treilea nu aş teptăsăfie împuş cat. Silueta lui apă fugitiv la
ru fereastră atârnăo clipăîn aer, pe urmăse aruncăîn jos într-un plonjon de , rândunică
pentru a împă ş soarta celorlalţ , rtă i i. Dar bomba incendiarăîş atinsese scopul. Flă rile
izbucnirăla toate i că ferestrele, în afarăde douăgeamuri mici aflate chiar în vârful clă dirii
înalte. Un grup de oameni miş una deja pe sus. Doi dintre ei să rirăîn acelaş timp ş i i o
rafalăde gloanţ îi urmă pânăjos. Gestapo-ul nu acorda nici o ş e ri ansă . Chiar în acel
moment pă siră în fugăascunză ră m toarea. Vă zusem destul din mă Era ră cel. zbunarea
Gestapo-ului aspra unui cuib al Rezistenţ implicat în uciderea a 14 membri ai poliţ secrete.
Dar acum ei iei fă ceau mai mult decât săse ră zbune: să toreau. rbă Când masacrul se
sfârş se întoarserăla maş . Atât ş i, ină oferul cât ş i omul lă de pazăză sat ceau pe jos scă
ldaţîn propriul lor sânge, cu gâturile i tă iate de la o ureche la alta. Aceastăscenăavea loc
la Paris într-o noapte din august 1944. PLIMBARE NOCTURNĂPRIN PARIS Era o noapte
întunecoasă Umbra lunii se ză pe undeva printre . rea nori, dar cerul era în general
înnorat ş nu se ză nici o stea. i rea Malakoff-ul era întunecat ş pustiu. Pisicile, înaintând ră
i zboinic, în ş ir indian, prin mijlocul stră pă zii, reau singurele fiinţ vii ale cartierului. Se e
oprirăpuţ săne priveascăcu acea expresie de mulţ in umire ce pare comunătuturor
pisicilor, pe urmăîncepurăsămiorlă înfioră ie tor zburlindu-se una la alta. Ne dă dură la o
parte din calea lor. m Deodatăapă rurăca din senin doi membri ai Feldgendarmeriei, pe
biciclete. Trecând pe lângănoi, îş întoarserăcapetele ş ne priviră i i bă nuitori, iar Micuţ le
fă un semn ameninţtor cu pumnul. ul cu ă — Fă răd-astea, scrâş Bă ni trânul. Ţ mine o
datăpentru totdeauna, ine cătrebuie săevită orice încurcă m tură nu săne bă m în vreuna. ,
gă Micuţ privi scârbit în urma celor doi bicicliş ul ti. — Numai săfi îndră znit ceva scârnă
viile astea ş le zburam fă i lcile. — Pentru Dumnezeu! se înfurie Barcelona. Vii odată ? Îl
ajunseră din urmăpe Porta la colţ stră Bérenger cu strada m ul zii Nordului. — Ş sigur
unde e chestia aia împuţ ? întrebăGünther. Toate tii ită cocioabele astea nenorocite
seamă năuna cu alta pe aici. Nu prea am chef săorbecă dupăea. i
— Ş unde e, zise Porta. Se învârti încet, orientându-se pe întuneric. tiu Ne e departe de
aici. Îmi amintesc căam mai fost pe aici, venind din partea opusă Acolo, lângăbistrou, a
fost împuş un om. Ţ minte bistroul. Să . cat in vedem dacăsunt urme de gloanţ pe zid. e —
Nenumă rate, zise Günther care traversase ş examinase locul. i — Adevă rat? Porta
traversăş el ş se uită Bă i i . trânul fă un gest de neră cu bdare. — Nu putem sămergem
mai departe? — N-ai decât, eu nu te opresc, zise Porta. De altfel cine te-a invitat la
plimbarea asta? Aş teptaţo clipă i . Se aplecă dispă pe sub o arcadăjoasăş nu se întoarse
timp de , ru i câteva minute. — Dumnezeule! Barcelona privi nervos peste umă Unde s-o fi
dus r. acuma nebunul ă sta? De la început nu trebuia sămăbag în chestia asta. de ce nu
putem săne purtă ş noi ca toţ ceilalţ De ce noi trebuie m i i i? întotdeauna săne bă m în
buclururi? gă — Întreabă -măpe mine, zise morocă nos Bă trânul. — De ce nu se duce
cineva dupăel, să scoatăde acolo? zisei, însă -l fă rănici o intenţ s-o fac eu însumi. ie
Porta îş fă apariţ rânjind satisfă i cu ia, cut. — Tocmai am aruncat o privire printre gagicile
cartierului. Fă un cu semn obscen că Micuţ Mâine seară în faţ cinematografului, piaţ tre ul.
, a a Clichy. Săte gândeş la mine. ti — Tică losule! zise automat Micuţ Pariez cănici n-ai
întrebat-o dacă ul. are pe cineva! — Ei, mergem sau nu? întrebai eu. — Ş mai precis,
unde mergem? mormă Bă i, i trânul. — Chiar aici înă untru, zise Porta, aplecându-se pe
sub arcada joasă . Dupămine, bă i, ş ţ i-văgura. Am cercetat terenul, puteţ săvă ieţ i ineţ i
bazaţ pe Unchiul Porta... Haide, Sven, nu trândă Ţ i-văbine, ş i vi! ineţ i înainte. Îl urmară
unul câte unul pe sub arcada joasă de-a lungul unei m , poteci noroioase, pânăcând dă
dură de-o magazie ş m ubredă . — Înă untru? ş uierăBarcelona. — Înă untru,
confirmăPorta. Ne fă un semn cu lanterna. cu — Veniţ săaruncaţ o privire! i i Ne lipiră
nasurile de geamul murdar. Gregor scoase un fluierat a m mirare. — Săfiu al naibii, nu
credeam căpot săcreascăatât! Parcăar fi un împuţ de balon umflat cu pompa. it Micuţ se
scormoni în buzunar ş scoase la ivealăun ciocan mare. ul i — Drept între ochi, zise el rugă
tor. O săpice ca un buş tean. N-o să ş niciodată tie . — Nu începe săte porţca un tâmpit, îl
implorăBă i trânul. Peste tot, prin jur, dorm oameni. Nu trebuie săsculă tot cartierul. m —
Pe unde se intrăînă untru? întrebăBarcelona. — Pe aici. Porta ne conduse pânăla o uş
veche ş grea, care pă neunsăde ii i rea secole. Scârţ âitul ei ră sunăş se amplificăîn
noapte. Pe undeva, prin i apropiere, un motan începu sămiorlă Ră ie. maseră înţ m epeniţ
cu urechile i, ciulite ş ţ i inându-ne respiraţ Nu veni nimeni. Motanul trecu pe lângănoi ia.
în întuneric ş miorlă i itul lui se pierdu în josul stră Era din nou liniş zii. te. — Haideţ i!
Micuţ intrăîn magazie cu ciocanul pregă Noi ceilalţîl urmară ul tit. i m
prudenţ Brusc, ră i. sunăzgomotul a o mie de cutii de conserve, care parcă se rostogoleau
de-a lungul unei scă Micuţ icni ş urmăo serie din ri. ul i înjură turile lui favorite. Apă în bă
ru taia lanternei ş vă i zură căera m împroş din cap până picioare cu o mizerie scârboasăş
urât cat -n i mirositoare. — Ce s-a întâmplat? zisei eu. Micuţ se întoarse urlând. ul — Un
imbecil a pus o gă leatăcu rahat aici. Trase un ş furios în gă ut leata, acum goală care se
izbi de peretele , opus. Se rostogoli înapoi ş Micuţ o lovi încăo datăcu sete. Cu toţ îi i ul ii
strigară sătermine, dar era mult prea târziu, ră se produsese deja. Lem ul gionarul îş
scoase revolverul ş alergăînapoi pe stradă de unde auzeam i i , paş grei. i — Wer da? se
auzi strigând, într-un accent aspru, saxon. — Pe toţ dracii! urlăMicuţ Un saxon împuţ i ul.
it! Trecu pe lângănoi, se ciocni cu Legionarul, îl împinse la o parte cu cotul ş dă nas în nas
cu doi soldaţînarmaţcu puş care se pregă i du i i ti, teau săintre prin arcada îngustă Micuţ
ca o furtună scă . ul, , ldat în murdă rie, ud ş puţ înfioră i ind tor, nu ară de fel a mesager al
pă Soldaţ că ta cii. ii zură ca popicele în faţ lui. Legionarul, cu revolverul lui, era inutil. Cei
doi se a rostogolirăîncoace ş încolo prin noroi, în timp ce Porta îi urmă cârâind i rea ca o
pasă de pradă ca în cele din urmăsăse repeadăasupra lor ş săle re , i ia viaţ în urma lor ră
a; maserădouăcă ti ş un guler. ş i — Ş acum? zise sec Bă i trânul. Micuţ îş ridicăciocanul
ş se întoarse spre magazie. Noi ceilalţ ul i i i ră maseră grupaţla intrare, în timp ce el pă m
i trunse înă untru. Ciocanul scânteia în întuneric. Urmăun urlet să lbatic. Ne împră tiară
imediat. ş m M-am aruncat la pă mânt, cu capul în mâini, dar urletele ascuţ ite continuau.
Barcelona ş Heide aproape căse că i lcarăîn picioare, gră bindu-se săiasăîn stradă
Legionarul se lipi de un perete scund ş . i îndatăîş pregă arma, hotă săîmpuş pe oricine ar
veni. Urletele i ti rât te începurăsăalterneze cu vocea Micuţ ului, care înjura de mama
focului. Se auzirăpaş grei de bă i rbaţcare alergau ş ridicându-mădin ascunză i i, toare, vă
doi civili din corpul tehnic de armatănă lind pe uş zui vă ăcu armele pregă tite. Erau
urmaţîndeaproape de un caporal care flutura o lanternă i ş jura moarte sabotorilor ş hoţ i i
ilor. Micuţ începu iar săînjure. Lanterna se stinse brusc, cineva ţ , se ul ipă auzirălovituri ş
bufnituri, un foc de armă Era o învă ş i . lmă alăş o panică i generală Cineva începu
săstrige dupăajutor. Îmi aprinsei lanterna ş mă . i ridicai încet. Dintr-o datămagazia pă
căse umpluse de lume. Caporalul rea dispă ruse ş unul din civili se nă i pustea spre uş .
Vă cum o puş ă zui că zboarăprin aer ş nimereş drept în moalele capului. Omul că ca un i-
l te zu bolovan, însoţ de cârâitul satisfă al lui Porta. it cut — Ce adună turăde rahaţ zise
Micuţ Măîntreb de ce unii oameni i, ul. nu-ş vă de treabăş i vârănasul unde nu le fierbe
oala. i d i-ş Stă aş tea ezat lângăo scroafăimensă dupătoate aparenţ moartă , ele, .
Gâdilăcu dragoste creatura pe dupăurechea roz. — Curajoasăfată zise el cu satisfacţ Te-
ai luptat bine. , ie. Nu fă răgreutate ş cu mulţ nervi izbutiră sătârâm animalul în i i m stradă
. — V-ar fi mai uş ne sfă Porta, dacăaţţ or, tui i ine-o de picioare. — Tacă i fleanca! i-am
zis eu, fioros. Dupănumai cinci minute de -ţ luptăcu porcul simţ eam o dorinţ
ăputernicăsăpocnesc pe cineva în cap. De ce n-am venit cu un cuţ ca săspintecă
nenorocirea asta aici ş it m i acum?
— Asta-i treabăde artist! zise Porta indignat. Vrei săstrici tranş area? — De m-ar vedea bă
trânul meu general, zise Gregor. Ar muri de râs. V-am spus vreodatăcăpe vremea când
el... — Da, zise Micuţ tranş ul, ant. — Da? Chiar v-am spus? Sigur? — La dracu cu
generalul! am izbucnit eu. Hai săvedem cum ducem acasăblestematul ă de porc! sta În
cele din urmă trei dintre noi am reuş săridică creatura pe , it m umeri. O ţ ineam ca pe un
sicriu ş porniră înş i de-a lungul drumului, i m iraţ cu paş mă i suraţ de înmormântare. O
vreme, stră i zile ră maserăpustii, dar pe mă surăce ne apropiam de Porte de Vanves,
traficul se îndesi ş am fost i obligaţsăne oprim. Era o muncăobositoare săcari un porc cât
un munte i ş cred cădevenisem mai neglijenţş o lă i i i sasem mai moale, iar Barcelona se
împiedică leş alunecăş înainte să putem opri, scă , ul i, -l pădin strânsoarea noastrăş că
rostogolindu-se în mijlocul stră i zu zii. — Tâmpiţ ilor! urlăPorta, fă răîndoialăcu viziunea
macabrăa meselor sale din urmă toarele ş să mâni distruse sub roţ vreunui camion. ase
ptă ile Luaţ de-acolo! i-l Începură sădansă printre maş agitând braţ ş strigând, m m ini, ele
i când un Kübel frânăbrusc, cât pe aici săloveascăporcul cu botul. Uş se a deschise ş un
că i pitan să afarădin maş . ri ină — Ce dracu mai e ş asta? strigăel, înghiontind porcul cu
piciorul. i Încăo dată Günther salvăsituaţ Înaintăobraznic ş salută , ia. i . Că pitanul,
asemenea majorităii oamenilor, fu vizibil ş ţ ocat la vederea lui. — Patrulă pe stradă
dominule. Treaba noastrăeste săne asigură m , m cădrumurile sunt libere ş traficul se
desfă oarănormal. Ă i ş sta, hoitul ă sta — trase un ş dispreţ ut uitor în preţ iosul nostru
porc — a fost aruncat în mijlocul unei artere principale de că partizanii francezi. Fă tre
răîndoialăca săproducăo busculadăş săne dea ş mai multătataie de cap. i i Că pitanul dă
din cap înţ du elegă tor. — Fă răîndoiala, confirmăel. Privi în jos că porc. O cutăîi apă între
sprâncene. tre ru — Unde... ă ... unde duceţleş întrebăel cu indiferenţ. ă i ul? ă — Înapoi
la cartierul general, domnule. Günther se holbăaproape ameninţtor la că ă pitan. Porta,
simţ că ind nu e singurul care a fi mâncat fripturăde porc, se gră săadauge căam bi
raportat deja descoperirea unui hoit. Ca urmare, el trebuie dus. — Desigur. Că pitanul îş
îndreptăspatele. Desigur... Foarte bine, i luaţ din drum! Ş mai repede, căţ i toatăcirculaţ în
loc! i-l i ineţ ia Porcul fu că în grabăpe trotuar, ridicat înapoi pe umerii noş ş rat tri i am
pornit din nou la drum. Că toria pă cănu se mai termină Un porc lă rea . mare este un
animal greu de că rat. Când am ajuns pe Bulevarul Saint Michel, eram cu toţ obosiţş
nervoş ne ciondă ii i i i, neam ca niş puş eram te ti; plini de sudoare ş puţ i eam a porc. Bă
trânul zicea din cinci în cinci minute cănu poţ săcari un porc pe stră i zile Parisului fă
răsăatragi atenţ ia asupra ta, iar Heide ţ un monolog non-stop pe tema „nu trebuia de la
inu început săne bă m în treaba asta". Cum niciunul dintre ei nu ajuta la gă că ratul
porcului, remarcile lor furăîn mare mă surăignorate. — Sunt doi poliţ ti francezi în faţ
noastră anunţ iş a , ăBarcelona. Am privit înainte, dar nu puteam sa vă nimic din cauza
porcului ş d i mai aveam în faţ i pe namila de Barcelona. ăş — Ce fac acolo? — Ne aş
teaptăpe noi, din câte se vede. Stau acolo ş ne aş i teaptă ... Unul dintre ei îş desface
tocul armei. Încănu-ş scoate revolverul, dar i i aratăde parcăar avea chef săîmpuş pe
cineva. te
Am mormă Măgândeam cădacăiese cu împuş turi, trebuie săne it. că ascundem în
spatele porcului. Dar nu se ajunse acolo. Legionarul înaintă că primul poliţ extrem de
prietenos ş fumând cu indiferenţ ţ tre ist, i ăo igară . — Bonsoir, monsieur l'agent! Omul
ridicăo sprânceanăla auzul vorbelor franţ uzeş pe urmăo ti, ridicăş pe cealaltăcând vă „La
Croix de Guerre" (Crucea de Ră i zu zboi) prinsăla pieptul Legionarului. — Qu'est-ce que
c'est que ça?... (Ce e asta?), întrebăel ară tând spre porc. — Marché noir confisqué
( Marfăconfiscatăde pe piaţ neagră a ), replicădulceag Legionarul. Cel de-al doilea poliţ o
luase puţ înainte, dar mai stă cu mâna ist in tea pe revolver. Legionarul îş scoase ţ rile. i
igă — Vrei o ţ igară ? Omul ezită pe urmăse aplecăsăia una. Iute ca fulgerul, dintr-o , miş
care, Legionarul îl aruncăla pă mânt. Bicicleta că peste el. Colegul zu lui se întoarse
imediat ş o luăla fugă tră i , gând încontinuu, dar înainte de a se îndepă destul, roata din
faţ bicicletei alunecăîntr-o baltăde rta ăa ulei, omul că înainte peste ghidon, se izbi de o
barierăcu lumini de zu avertizare ş un indicator cu „Ocolire" ş se înţ i i epeni într-o groapă
Ră . mase liniş în fundul gropii, iar noi am pus semnul de ocolire deasupra ei, tit pregă
tindu-ne de plecare. — Cătot veni vorba, am sugerat eu, nu putem săfolosim biciletele?
Dupăciondă nelile de rigoare ş expuneri agresive, am gă un mijloc i sit de a că porcul,
care săne scuteascăde dureri de umeri. Am fixat două ra carabine între cele
douăbiciclete, de la un cadru la altul, ş am pus porcul i deasupra lor. Era acum mai simplu
pentru doi oameni săconducă bicicletele, cu o mâna sprijinind porcul, iar ceilalţcare
mergeau pe jos i trebuiau săalerge ca săpoatăţ pasul. ine Strada Ş colilor. Un camion de
trupe, plin pânăla refuz cu poliţ ie pedestră se apropia încet. Bă , trânul începu săse vaite.
— Îmi ajunge, mormă el. Asta-mi mai lipsea! i Ne strecurară în întunericul de la marginea
drumului. Vehiculul m opri ceva mai încolo. Habar n-aveam de ce tocmai acolo ş dacăne i
ză riseră Nu puteam decât săstă ş săaş . m i teptă m. — Cautăei ceva, murmurăPorta, în
timp ce ne adă posteam. — Pe noi ne caută nici vorbă zise Micuţ Curcanii ă au dat , , ul.
ia alarma, ş eu. Trebuia sămălă i să termin atunci când am vrut. tiu saţ -i Undeva, aproape
de noi, se auzi ţcă ă nitul unei mitraliere. Un grup de poliţ ti pedeş să iş tri rirădin maş inăsi
dispă rurăalergând în întuneric. Se întoarserăîn câteva minute cu doi tineri în că e, îi
împinserăîn maş tuş ină ş plecară Astfel de scene erau de acum ceva obiş i . nuit în Paris.
Era ră zboiul de noapte pe care-l purtau ambele tabere, împră tiind teroarea în ş oraş
Cetăeni nevinovaţsau vinovaţ erau scoş din aş . ţ i i i ternuturi în toiul nopţ ş ridicaţpentru
interogatorii ş torturi; soldaţgermani erau ii i i i i descoperiţcu gâturile tă i iate; copii erau bă
i ş împuş i. Începuse să tuţ i caţ domneascăbrutalitatea care a marcat eliberarea Parisului.
Ascunseră leş în umbra întunecatăa unei uş ş plecară sădă m ul i i m m o raităca săne lă
murim ce-i cu podul. Aş cum ne avertizase Heide de nu a ş câte ori, în douăore avea săse
crape de ziuă tiu . — Ş cred cănu văgândiţ căputem că i i răchestia asta pe stră zile
Parisului, la lumina zilei. — De ce nu? întrebăameninţtor Porta. Dupămine, e mai dubios
să ă ne învârtim aş cu el în toiul nopţ a ii. — Dumnezeule! zise Heide. Numai săne
vadăcineva cu muntele ă sta
de carne ş ne punem pe urme jumă i tate din Paris. Îţ bagăcuţ în spate i itul pentru o
bucatărâncedăde ş uncă darmite pentru un porc întreg. , Din câte puteam săne dă seama,
podul pă nepă Ne-am întors m rea zit. săluă porcul ş am gă acolo o baborniţ m i sit ăcare
se holba la el cu ochii cât cepele, cu gura că scată cu mâinile încruciş , iate peste stomac.
— SfântăFecioarăMaria! strigăea când ne apropiară Domnilor... m, domnule — se repezi
la Porta, care era în frunte — fie-vămilăde o femeie bă trână N-am spus vreodatăo
vorbăîmpotriva nemţ ! ilor! Niciodată ! Bă rbatul meu a dezertat în primul ră zboi ş de
atunci n-a mai tras cu i puş ca! Pe mă surăce vorbea, vocea ei devenea mai ascuţ ităş
mai puternică i . Porta începu ş el săstrige la ea pe franţ i uzeasca lui. Îl întrecea ca debit,
dar pe de altăparte el striga mai tare. Se luptarăce se luptară pânăcând , în cele din
urmăPorta scă pădin ghearele ei ş înjurădestul de tare ca să i fie auzit de jumă tate din
Europa. — Eu ş Porc, prietenul meu! Tu...? Tu nu..., atunci mori! ef! Porta începu
sătragăcu o mitralierăimaginară Bă . trâna scuipăla picioarele lui, se dă un pas înapoi ş ră
du i mase acolo privindu-ne cu ură . — Minunat vorbeş franţ ti uzeş zise Legionarul,
admirativ. Nici eu nu te, mădescurcam mai bine. — Ei, cred că destul de bine, recunoscu
Porta cu modestie. Când -i faci parte din trupele de invazie, cred cătrebuie săîncerci săstă
pâneş ti limba locului. — Sunt întru totul de acord, zise Legionarul cu o mutrăserioasă .
Gregor întrerupse discuţ în timp ce urmă atent ce se peterece pe ia, rea stradă . — Uş
urel! O s-avem necazuri. Porta îş scoase imediat revolverul. Micuţ se juca deja cu tă ul i ul
iş cuţ itului pe care-l pă stra tot timpul în buzunar. Necazurile se apropiară în , persoana a
doi tineri, amândoi în jur de 20 de ani, mergând umă la umă r r, cu mâinile vârâte în
buzunare — semn clar al vremurilor pe care le tră iau. Legionarul le tă suav calea. ie —
Bonsoir, messieurs. Où allez-vous? (Bunăseara. Încotro?) — Prendre l'air. Cest défendu?
(Săluă aer. E interzis?) m — Pendant le couvre-feu, oui. (Dupăora stingerii, da). Cei doi
tineri ne priveau, neş tiind ce săfacă Porta trase piedica . revolverului, pentru orice
eventualitate. — Ei? zise blând Legionarul. Deodatăse auzirăpaş care mă ă i rş luiau.
Cizme grele pe caldarâm. Voci aspre care vorbeau germana. — Patrulă ş !
uierăBarcelona. Ne îngră diră în cadrul uş Dacăo patrulăne surprindea cu o mă m ii.
asemenea captură n-aveam de ales, trebuia să împuş m. Cei doi puş , -i că ti se
înghesuirăîmpreunăcu noi, la fel de dornici sănu fie vă i. Baborniţ zuţ a se sufoca pe
undeva printre noi, cu mâna Micuţ ului peste gură Legionarul . îş scoase puş de pe umă ş
stă pregă sătragăo rafalăîn prima i ca r i tea tit persoanăcare ar fi încercat săintervină .
Patrula ajunse peste drum de noi. Erau opt, purtând obiş nuitele că ti ş de metal ş
insignele în formăde semilună Aveau în frunte un Oberfeldwei . bel. Dupăcum ară pă săn-
aibăliniş dacăîi trecea o noapte fă ta, rea te răsă fi lă în urmămă douăcadavre. sat car
Patrula trecu fă răsăobserve nimic ş Porta mângâie cu dragoste i capul porcului ucis. —
N-am nici o îndoială prietene, zise el, ă tia ar da oricât săpună , ş mâna pe tine, gră
sanule!
Legionarul se întoarse că cei doi. În panica generală îş scoseseră tre , i revolverele. Asta
nu era o surprizăpentru noi: ş tiam cătrebuie săaibă . Dar ceea ce prezenta interes era
căaveau niş „P-38" — revolverele te folosite în armata germană . — Frumoase arme
aveţaici, remarcăLegionarul. De unde le-aţ i i cules? Dintr-un magazin de jucă rii? — Le-
am gă sit. — Nu mai spune! Legionarul ridicădin sprâncene. Sunteţ siguri că i nu vi le-a
adus MoşCră ciun? Am aflat căsunt foarte la modăacum. — Ş ce-ţpasăde unde le avem?
întrebătână i i rul, sfidă tor. Ce ai de gând săfaci? Săalergi la Gestapo? râse el. Nu prea
cred! Nu eraţchiar i dornici sădaţ peste patrula aia, aş i a-i? Legionarul se repezi la el ş
luăde guler. i-l — Încăo vorbădin asta, amice, ş ajungi în cer. i — De ce nu ne
descotorosim de ă tia doi, ca sătermină treaba? zise ş m neră tor Micuţ jucându-se cu cuţ
bdă ul, itul. Celă tână care nu vorbise pânăatunci, înaintăş i ridicămâinile lalt r, i-ş împă
ciuitor. — Nu credeţcăe cazul sătermină cu duş nia asta? i m mă În germană Cu accent
hamburghez. Zâmbi când vă cum ne . zu holbam la ei. — Da, sunt de-al vostru. Aş cănu
vă de ce săne certă Ce faceţ a d m. i voi aici — se uităîn jos spre masa enormăde carne
roz — este complet ilegal ş v-ar putea costa viaţ dacăsunteţprinş Pe de altăparte, eu sunt
i a i i. în aceeaş situaţ Am dezertat din armată Asta m-ar putea costa pe mine i ie. . viaţ Aş
căsuntem chit, nu? Ş apropo — adă a. a i, ugăel — pe mine mă cheamăCarl. El e
Fernand. — Aş va săzică zise Legionarul îngustându-ş ochii. Deci, eş a, , i ti dezertor. —
Dezertor ş sabotor! Heide se îndreptăspre ei într-una din i înfăiş rile lui ameniţtoare. Ş ce
facem noi cu de-ă tia ca voi? Ce-aţ ţă ă tii ş i fă cut ş voi cu patru din oamenii noş ieri. Au
fost împuş i cu un „P-38" i tri caţ ş abia acum îmi dau seama... i — Niciodatăn-am tras într-
unul de-ai voş zise iute Carl. E un tri, lucru pe care nu l-aşputea face, îţspun clar asta. i —
Te aş i săcred în cuvântul unui dezertor? tepţ — Ajunge! zise tă Legionarul. Îl împinse de
o parte pe Heide ş se ios i întoarse că Carl. În orice caz, aşvrea săş ce faceţ voi pe-aici la
ora tre tiu i asta? Carl ridicădin umeri. — Treburi... Ş cum e. tii — Hm. Ş săzicem căvălă m
săplecaţliniş i, dupăcum vreţvoi. i să i tiţ i Cine ne garanteazăcăn-o săalergaţ la prima
patrulăcare văiese în cale? i Carl începu sărâdă . — Cred căglumeş Chiar credeţ căne-am
risca pielea pentru un ti! i porc nenorocit? Ce măintereseazăpe mine, chiar de-aţînjunghia
o mie de i porci? Nu, prietene. Cu ea — fă un semn că bă cu tre trână pe care o ,
uitaserăîn învă ş lmă eala generală— cu ea trebuie săaveţ grijă Ea o să i .
înceapăsăbârfeascăcu vecinele prin piaţ i numaidecât noutatea o să ăş facăînconjurul
Parisului. Dacăaşfi În loccul vostru, aşucide-o. Viaţ nu a face doi bani în zilele astea,
nimeni n-o să simtălipsa. -i Bă trâna se lipi de zid, tremurând. — Terminăcu clă ă nţnitul!
tunăLegionarul. Ce-ai? S-a atins cineva de tine? — E portă reasa de vis-a-vis, zise
Fernand. N-are ce că uta pe-afară
acum, în toiul nopţ De câteva să mâni ne tot gândim săne ii. ptă descotorosim de ea. Bă
trâna ţ ipăş se aruncăgemând la picioarele lui Porta, îni conjurându-i gleznele. Legionarul
o apucăde umeri ş o trase în sus. i — Ascultăaici, femeie. Trebuie să i ţ gura dacăvrei
sămai tră ti, -ţ ii ieş O.K.? O singurăvorbăş eş terminată Ş nu uita căde-aici încolo eş pe i
ti . i ti listă Ai înţ . eles? Bă trâna se topi într-o clipăpeste drum, spre casa ei. Carl ş
Fernand ne însoţ i irăpânăla capă stră tul zii. — Cum dracu credeţc-o săajungeţcu
enormitatea asta? întrebă i i Fernand. Nu e chiar un lucru care sănu-ţsarăîn ochi, nu-i aş
N-o să i a? puteţ niciodatăsătreceţSena cu el. Toate podurile din Paris sunt pă i i zite. Mai
sperasem ca micul pod Notre-Dame săfie uş de trecut, dar se or vedea treaba căne
trezisem prea târziu. — Acum o jumă tate de orănu era nimeni acolo! se plânse Bă trânul
cu amă ciune. ră Fernand dă din umeri. du — Văînş i. Sau a fost o capcană Puteţ
săvăconvingeţsinguri. elaţ . i i Se ză reau doi poliţ ti înarmaţ care pă iş i zeau malul celă al
râului. lalt Stă team acolo încruntaţ când din spatele nostru auziră cum se apropia i, m un
Kübel. — Ascundeţporcul! ş i uierăGünther. Dintr-o singurămiş care Barcelona ş cu mine
ră i sturnară bicicletele m ş porcul zburăpeste gardul viu, în gră i dina de la Saint-Julien-le-
Pauvre. Se auzi un ră cnet speriat de cealaltăparte a gardului. Porcul că zuse peste doi
vagabonzi care dormeau ş care deja fugeau cât îi ţ i ineau picioarele pe o stradălaterală
Fă . răîndoialăera pentru prima datăîn viaţ lor când le a că dea în cap mana cerească dar
fuseserăprea înspă , imântaţ ca săprofite i de ea. Stă team înţ epeniţ la capă podului de
aproape o orăş nu eram în i tul i stare săgă sim o soluţ Heide repeta cu încă ţ ie. păânare,
căde la început, nu trebuia săne bă m în treaba asta. Bă gă trânul bombă nea ca de obicei
pe sub mustaţ, iar Fernand subliniase de cel puţ o sutăde ori căfiecare ă in pod din Paris
era pă ş călucrul era imposibil de fă zit i cut. — N-am putea săînotă sugerăPorta. m? — Ş
sătragem porcul dupănoi? i — Dă încolo de porc, se oţrî Bă -l ă trânul. Nu merităatâta bă
taie de cap. Începu săse ciondă neascăcu Porta. — Unul dintre noi ar putea sătraverseze
înot ş săaranjeze gă i rzile, zisei eu ş privii cu înţ i eles spre Legionar, care era adeptul
acestui soi de treburi. — Dacăcineva ucide pe împuţ ii ă izbucni Heide, o săne rupem iţ ia,
gâturile cu toţ ii. — Ş atunci ce propui? i — Săne descotorisim de porc. — Săne
descotorisim de porc?! repetăPorta, ameninţtor. ă — Exact asta am spus. Săaruncă
porcul. V-am spus de la început m cătrebuia săavem un plan, dar ca de obicei, n-am fost
luat în seamă A, . nu, au zis ei, acţ ionă dupăureche. S-o lă m în plata Domnului. Ce să m
să ne mai încurcă cu vreun plan. Ş uite ce s-a întâmplat. S-a întâmplat m i exact ce-am
zis eu. Am ră mas înţ epeniţcu porcul în mijlocul Parisului... i — Hei, unde s-a dus Micuţ
întrebăBarcelona, încercând săcreeze ul? o diversiune. — Nu ş ş nici nu-mi pasă zise Bă
tiu i , trânul. De la început nu trebuia
săfacem asta. — Exact ce am spus eu tot timpul, dar pe mine nu măascultă nimeni,
niciodată Dacăvoi aţţ din când în când seama de ce spun . i ine eu... — E limpede,
declarăFernand, de parcătocmai s-ar fi întors cu veş ti, căn-au de gând sălase nici un
singur pod nepă Nu sunt ei proş Dacă zit. ti. laş unul, e ca ş cum le-ai lă pe toate. Ai trafic
ilegal pe-acolo toată i i sa noaptea. E chestie de bun simţ ... Ş discuţ continuă din ce în ce
mai aprinsă Cred cănimeni dintre i ia , . noi n-a observat întoarcerea Micuţ ului, pânăcând
a apă aruncând ceva rut în mijlocul nostru cu un "Ha !" sonor, plin de satisfacţ ie. — Ce-i
asta? zise posomorât Bă trânul. Micuţ ne oferi un zâmbet de proprietar. ul — A ce
seamă ? nă Îl priviră cu atenţ ş Bă m ie i trânul ridicădin umeri cu indiferenţ. ă — Un sicriu.
— Ai ghicit-o din prima! E un sicriu. Un sicriu de bă porci în el. gat Ce era al lui, era al lui.
Nu prea avea el creier, dar acum venise cu o idee tră snet. — De unde dracu ai fă rost de
el? întrebăadmirativ Legionarul. cut — Oh, pur ş simplu l-am să i ltat. Măplimbam prin jur,
că utând ceva care săne fie de folos, ş am ză sicriul ă în curtea unui antreprenor i rit sta
de pompe funebre. Aş căl-am luat ş l-am adus aici. a i — Dar o să -ncapăporcul? am zis
eu, neliniş tit. Porcul încă de minune. Îl bă pu gară înă m untru, puseră capacul, ne m
luară ră m mas bun de la Carl ş Fernand ş o porniră în pas de înmori i m mântare peste
pod. Gă rzile ră maserărespectuos în poziţ de drepţ când ie i trecură prin dreptul lor. Porta
se folosi de ocazie să i dezveleascăunicul m -ş dinte ş sălase câteva lacrimi să curgăpe
obraz. i -i Se lumina de ziuăş Parisul se trezea. Cum mergeam aş cu sicriul, i a eram însoţ
i de priviri de simpatie ş compă iţ i timire. „HainăRoş împreună ie" cu Janette ne aş teptau
în bistrou, dar la vederea sicriului, Janette scoase un ţ t ş se repezi în bucă rie. Chiar ş
„HainăRoş se ară ipă i tă i ie" tăpuţ in încurcat. — Un accident? zise el. Ne numă i fruntea
i se încreţ a mirare. răş i — Pă sunteţ toţ i, i i... — Ne-am gândit săfim pregă i! tiţ — Pă
zea, zise Porta, în timp ce trânteam sicriul pe podeaua bucă tă riei. Se întoarse că Bă tre
trân. Cum se numea porcul ă de demult? la — Al cui porc? întrebără tor Bă bdă trânul. —
Al zeilor. Odin ş Thor ş toatăgaş i i ca. — Habar n-am. — Odin, îl informăBarcelona. Odin
era ă cu porcul! Cum se numea? la — Asta aşvrea săş tiu. Cum se numea? Nimeni nu ş
Întrebarea fă turul ş se întoarse la Porta, care să tia. cu i că znea să i
aminteascădacăporcul era al lui Odin, al lui Freya sau al lui -ş Thor. Micuţ ieş afarăîn
stradăş se apucăsăîntrebe trecă ul i i torii ş i curând un întreg grup de stră discutau
problema. ini — Trebuie săş cineva, zise Porta. tie — Poliţ zisei eu. Încearcăla poliţ ia, ie.
Legionarul puse iute mâna pe telefon. Vorbi foarte politicos ş chiar se i scuză dar auziră
cu toţ valul de înjură , m ii turi de la celă capă al firului. lalt t — N-am vrut săvăsupă zise
împă r, ciuitor Legionarul. — E un idiot, care vrea săş numele unui porc celebru, se auzi
prin tie
telefon o voce, care-i explica colegului. Ş auziră ş ră i m i spunsul, slab, dar clar: —
Singurul porc celebru pe care-l cunosc se numeş Adolf! te Pe urmăam încercat la
Feldgendarmerie. Alte înjură turi, însoţ de ite data asta cu ameninţri de arestare. Încănu
gă ă sisem ră spuns când, peste o oră pă seam bistroul, lă , ră sând porcul în grija
Janettei. Ajungând în Place Clichy, am fost opriţ de o patrulă Ne cerurăactele i . — mai
mult din automatism — dar era clar cănu-i interesau. — Aşvrea săvă -ntreb ceva, zise ş
eful patrulei, aplecându-se confidenţ că noi. Îl cunoaş i pe tipul ă de i se zice Odin? Ş i că
ial tre teţ la tiţ avea un porc? Fă cură semn căda, dar ni se tă m iase respiraţ ia. — Ei, ş i
cumva cum îl chema? tiţ Regretară căsuntem atât de neş m tiutori. Peste o jumă tate de
orăeram înapoi la cazarmă Stupefiaţ . i, constatară cănimeni nu dormea. Erau cu toţ prea
ocupaţcu discuţ m ii i iile despre porci. — Hei, voi de colo! Un ofiţ ne fă semn cu mâna. Nu
vi se întâmplă er cu săş i cum se numea porcul ă de era al lui Thor? Avem aici o mică tiţ la
dispută Vrem săne lă . mureascăcineva, dacăş tie. Se pare cănimeni în tot Parisul nu ş Eu
n-am aflat nici pânăîn tia. ziua de azi.

CAPITOLUL PAISPREZECE Într-o zi, Feldgendarmeria arestădoi puş pentru port ilegal de
armă ti . Cel mai mare dintre bă i avea 13 ani; celă ieţ lalt, numai 12 ani. Furăcondamnaţla
moarte, dar maiorul Schneider — ori dintr-un i umanitarism neobiş nuit, ori căsimţ
apropierea iminentăa sfârş ea itului ră zboiului — ezităsăîndeplineascăexecuţ Dupăcâteva
zile de ia. nehotă râre, se adresădirect generalului von Choltitz ş îi ceru sfatul. i — De ce
vii la mine? zise rece von Choltitz. Problema nu mi se pare a avea vreo importanţ. ă —
Dar sunt niş copii, domnule. te — Sunt destul de mari ca săş care-s legile, nu? tie Maiorul
Schneider n-avea ce spune. Cei doi bă i au fost executaţîn ieţ i ziua urmă toare, la Mont
Valerien. GESTAPO-UL CAPITULEAZĂ Vestea se ră spândi rapid în toatăcazarma:
sosise Gestapo-ul. Erau afară în curte, puteau fi vă i de orice masochist care, voia să , zuţ
-i privească În faţ uş principale era parcat un Mercedes negru, enorm, . a ilor pă de
douăD.K.W.-uri astmatice. zit Ş tirea am aflat-o la micul dejun. Micuţ scă ul păîmbucă tura
din gură ş dă fuga săascundăniş dinţ de aur furaţ sub tufele de trandafiri i du te i i, ale
Hauptfeldwebel-ului Hoffmann. Toţ începură săalergă de colo-colo i m m într-o activitate
frenetică Foarte puţ mai aveam poftăde mâncare. Porta . ini continua sămă nânce
imperturbabil, dar Barcelona spunea mereu despre el căare un stomac în plus. Pe la bucă
rie se apucarăiute săreajusteze cântarele. Ajutoarele tă franceze dispă rurăca prin minune
ş nu se mai ară i tarăcâteva zile.
Maiorul Hinka se retrase prudent. Ofiţ erul de la infirmerie, care fusese în cazarmăcu
numai cinci minute în urmă se dă , duse ş el la fund. i Se pă cănu numai noi, soldaţ obiş
rea ii nuiţ eram stă i, pâniţde dorinţ i a puternicăde a nu da ochi cu Gestapo-ul. Am primit
ordinul săne adună în curte. m — Asta e, mormă întunecat Heide. Ce văspuneam eu? i
Lângămine, pe Gregor îl treceau toate apele de spaimă . — Dupăce crezi căumblăă tia? ş
— De unde dracu săş eu? izbucnii enervat cămăcopleş frica. tiu ise Cei de la Gestapo se
instalarăîn sala de mese, acum goală Opt . bă rbaţ purtând familiarele trenciuri de piele ş
pă rii cu boruri largi, i, i lă devenite de-acum uniformă Se instalaserăplini de importanţ .
ăpe o platformăridicatăla un capă al încă t perii — aş ezaţ pe scaune cu spă i tar înalt, sub
coroanele stră lucitoare care ră seserăîncăagăate pe pereţ mă ţ i dupăsă toarea „Kraft
durch Freude" ţ rbă inutăcu trei zile în urmă . Am fost chemaţîn sala de mese ş ne-am
aliniat în celă capă al i i lalt t încă perii, în timp ce „bă ii" de la Gestapo îş plimbau privirile
reci peste ieţ i ş irurile noastre ordonate, că utând o faţ ăcare săle atragăatenţ În faţ ia. a
lor ş edea un tip mă runt, îndesat ş fă i lcos, cu niş ochi bulbucaţ ca de te i, sticlă ş cu braţ
atârnânde ş lungi, ca de maimuţ. În mijlocul camerei , i ele i ă era un rând de scaune
goale, iar ei stă teau acolo, ameninţtori, ă pândindu-ş primele victime. i Omul-maimuţ
ăluăo carafăcu apăş bă cu înghiţ i u ituri zgomotoase. În tă cerea care se aş ternuse îi
auzeam gâlgâitul. Se aplecăîn faţ i ni se ăş adresăîncurajator. — Kriminalobersecretär
Schluckbebier, Gestapo. Fă o pauzăscurtă fă cu , răîndoialăpentru ca informaţ săajungăîn
ia capetele noastre de soldaţproş i ti. — Am venit aici, zise biruitor Kriminalobersecretär-
ul, ca prieten. Am venit săvăajut. Noi, de la Gestapo, suntem de-ai voş Trebuie săaveţ tri. i
încredere în noi ş săne spuneţtotul. Deodată zâmbetul i se ş i i , terse ş fu i înlocuit cu o
grimasăde urăş ferocitate. Doar cei cu conş i tiinţ încă a rcată trebuie săse teamăde noi!
Numai cei care au greş cei care ş it, i-au tră dat patria ş ş i i-au abandonat Führerul,
trebuie sătremure când ne vă d! Urmăo nouăpauză Nimeni nu miş Câţ că . ca. iva scară .
Treptat, faţ lui Schluckbebier se destinse, expresia fioroasăfu a înlocuităcu un zâmbet
deschis de ţran simplu din Westfalia. ă — Haide! zise el încurajator. Hai săne înţ elegem.
Săfim sinceri. Cei cu conş tiinţ curatăn-au absolut nici un motiv de teamă Noi cei din a .
Gestapo vărespectă Mândria Armatei Germane! Săne ridică cu toţ ş m. m ii i săcântă
imnul naţ m ional! Tipul bă tactul bine dispus, cu carafa de apă Cei de la Gestapo tea .
cântau cu convingere; din colţ nostru se auzirăcâteva sunete anemice ş ul i hârâite.
Schluckbebier dă aprobator din cap când imnul se încheie du într-un urlet final. Pe urmălă
săcarafa ş i puse mâinile în ş i-ş olduri. — Aşfi vrut săfie doar o vizităde curtoazie. Din pă
cate, există probleme serioase — ce zic, grave! — care trebuie discutate. Fă un pas
înainte ş i aruncăbraţ spre noi. Vocea îi urcă cu i-ş ele într-un crescendo apoteotic. —
Evrei sabotori v-au pă onoarea! tat Aruncai o privire spre Porta, care stă lângămine, ş
amândoi tea i ridicară din umeri. m — Ş i, continuăSchluckbebier pe acelaş ton,
cătranzacţ pe piaţ tiţ i iile a neagrăsunt pedepsite prin Codul Penal? Scoase din buzunar o
copie a Codului Penal ş o fluturătriumfă pe i tor
deasupra capului, ca pe o torţ libertăii. ăa ţ — Pedepsite cu moartea! Vocea îi urcăo jumă
tate de octavă Mâna care ţ . inea torţ libertăii a ţ fă o miş cu care tă ioasăîn jurul gâtului,
care nu lă nici un dubiu asupra sa intenţ iei. — Biş a este noua plagăa Europei. Terminaţ
cu biş a ş în felul niţ i niţ i ă scă i de evreii din Coloana a 5-a. Îş agităbraţ ameninţtor. Ş o
sta paţ i ele ă i săscă m de ei! O săcurăă Europa de bubele astea dureroase. O s-o pă ţm
curăă de aceş porci jegoş de evrei, care iniţ ţm ti i iazăaceste afaceri scârboase.
Kriminalobersecretär-ul îş fixăprivirea cruntăasupra primului rând i de soldaţ Din nefericire,
dintr-o neinspiratăorganizare, primul rând îl i. formam noi. — Voi treceţ acolo! i Braţ îi
zvâcni că scaunele goale. Plini de speranţ, aş ul tre ă teptam ca altcineva săasculte
ordinul, cineva cu conş tiinţ curată dar se pă că a , rea toţ ne tră i dasem patria ş pe
Führer ş aveam toate motivele săne temem i i de o confruntare cu Gestapo-ul. Nimeni nu
se miş . N-aveam ce face, că decât săînaintă ţ oş ş săne aş m în semicerc pe scaune. Îmi
m anţ i i eză spuneam cătrebuie săfie o întâmplare; omul n-avea nimic cu noi, voia doar
niş ţ ispă itori care săstea pe scaunele de pedeapsăş el să te api ş i scoatăuntul din ei.
Problema era căaveam o conş tiinţ ăîncă rcatăş nu i puteam săfiu sigur. — Aş acum
ascultaţ Schluckbebier se propti cu picioarele cră a, i. că nate în faţ noastră V-am mai
spus, noi de la Gestapo suntem prietenii a . voş Suntem aici ca săvăajută săvăapă i
onoarea împotriva tri. m raţ acestor escroci de pe piaţ neagră a . Bă restul de apădin
carafăş scoase un râgâit sonor. u i — Au dispă zece saci cu cafea! ţ rut ipăel. Evreii au
vândut cafeaua pe piaţ neagră Noi, la Gestapo, ş a ! tim asta! Noi ş totul! Unde e
cafeaua? tim Întrebarea pă destul de generală dar noi, care stă rea , team ca la expoziţ în
mijlocul camerei, ne simţ ie eam cei mai suspectaţ Restul i. oamenilor se folosirăde ocazie
pentru a-ş fixa privirile asupra noastră iar i , noi simţ eam povara grea a opiniei publice,
care ne condamna iremediabil. Cu coada ochiului vedeam cum Bă trânul îş rupea distrat
carnetul de i notiţ în fâş lungi de hârtie; Heide aruncăţ e ii igara pe jumă tate fumatăş i
imediat îş aprinse alta. Günther, cu capul dat pe spate, studia atent i tavanul gol.
Barcelona era foarte ocupat să i smulgăun nasture de la -ş uniformă Micuţ îş examina
talpa uneia din cizme, iar Gregor îş scobea ; ul i i sârguincios dinţ cu o unghie. Numai
Porta era nepă tor. Se uita ţ ii să intă drept în ochii lui Schluckbebier ş cele douăperechi
de ochi se înfruntară i . Urmăo tă cere lungă Schluckbebier pă că aş . rea -l teaptăpe
Porta să vorbească Sămă . rturisească poate. Porta îş ţ , i inea buzele strâns lipite. —
Cum vreţ Schluckbebier îş mutăprivirea asupra noastră Atunci i! i . sătrecem la punctul
doi. Acum trei zile a fost furat un camion plin cu lenjerie de pat, în timp ce ră sese
nesupravegheat câteva clipe în faţ mă a cază rmii companiei a doua. Unde este lenjeria?
Aş tept! Aş teptam cu toţ Trecurăzece minute bune. Nu se auzea nici un ii. sunet. Nimeni
nu tuş nimeni nu-ş sufla nasul, nimeni nu-ş târa ea, i i picioarele. Abia îndră zneam
sărespiră dar ş asta cu teamă sănu m, i , scoatem vreun ş uierat sau alt zgomot. — Proş
tilor! urlăSchluckbebier. Sănu credeţ căputeţsăscă i! i i paţ Gestapo-ul nu lasăniciodatăpe
nimeni săscape! Aici nu sunteţpe front. i In tranş poate v-au lă săfaceţ pe nebunii, dar aici
nu! Nu când aveţ ee sat i i de-a face cu Gestapo-ul. Văprevin! O săfim fă rămilă Cei care ş
. i-au
tră Führer-ul săş căvor fi pedepsiţ dat tie i! Ş apte semne de aprobare din spate.
Schluckbebier fă cea spume la gură Dintre buze îi să . reau stropi de salivă Se învârti în
jurul mesei, izbi . cu pumnul ş carafa se rostogoli pe podea. i — Herr Kriminalrat! Spre
groaza ş consternarea mea, Porta se ridicase în picioare i oferindu-i lui Schluckbebier,
înnebunit de furie, cel mai fermecă dintre tor surâsurile lui ş tirbe. — Ne-aţ spus
căGestapo-ul e aici ca săne ajute? i Mormă ialăgeneralăîn toatăîncă perea. Nu ne venea
săne credem urechilor. Toatăcompania a 2-a se holba la Porta. — Da, ş zise
Schluckbebier. i? — Cu umilinţ i respect, aşvrea săfac o plângere. Suntem ră ăş u trataţ i.
Cu infinitătristeţ Porta se aplecăş scoase la ivealădintr-o cizmă e, i , un document
voluminos. — În ultimele patru luni, zise el, nu ne-am primit raţ de zahă iile r. Întoarse o
pagină ară , tăcu degetul pe ea. Douăgrame de om la fiecare cazarmă aş spune aici. , a
Schluckbebier îl privi cu ochii îngustaţ pe urmăpocni din degete. i, —
Săvinăadministratorul cază rmii! Doi dintre gansterii în haine de piele pă sirăîncă ră perea
în că utarea nefericitului. Când fu adus, Schluckbebier îi urmă fiecare pas. ri —
Administratorule! Mi se spune căoamenii nu ş i-au primit raţ de iile zahă pe ultimele patru
luni. E adevă r rat? Administratorul ridicădin umeri cu superbăindiferenţ. ă — Absolut
adevă rat. Regimentul nu a primit nici un fel de zahă r pentru a fi distribuit oamenilor. —
Înţ eleg. Mulţ umesc. Schluckbebier se întoarse triumfă că tor tre Porta. În stadiul în care
se aflăacum ră zboiul, numai un nebun sau un tră tor ş dă i-ar face griji în legă turăcu
douăgrame nenorocite de zahă Cu r! toţ trebuie săfacem sacrificii. Plângerea se respinge.
ii — Atunci aşvrea săfac alta, zise Porta, foarte sigur pe el. În ultimele douăluni n-am
primit alocaţ de cizme care ni se cuvine. M-am plâns de ia nenumă rate ori despre asta,
iar ultima oarăam fost ameninţ cu destulă at violenţ. Acuma, nu ş dacăasta e drept ş
corect, ş cred cănici ă tiu i i Gestapo-ul nu ş fiind preocupat, cum aţspus, săne apere
interesele. tie, i Soldaţ care luptăpentru Führer ar trebui săli se permităsă i ceară ilor -ş
drepturile fă răa fi ameninţ i. Ce-ar spune Führer-ul dacăar ajunge să aţ afle despre asta?
Uitaţ i-văce cizme port! Porta îş ridicălaba enormăş i-o i i ară . A trebuit sămi le cumpă
singur. tă r Schluckbebier le privi cu un amestec de scârbăş curiozitate. Evident, i nu erau
cizme regulamentare de armatăş nu fuseserăfabricate în cel i de-al Treilea Reich. Din
fundul încă perii, Hauptfeldwebel Hoffmann zâmbi neră tor. Se pă căde data asta Porta
împinsese lucrurile cam prea bdă rea departe. Oricum, cine mai auzise de alocaţ de
cizme? ie — Cine-a mai auzit de alocaţ de cizme? întrebăplictisit Schluckie bebier. — Dar
scrie aici! Porta îş bă i găvesel o mânăîntr-un buzunar ş i scoase altăbroş . Capitolul 12,
pagina 365, paragraful patru, rândul ură opt: „Fiecare soldat, subofiţ ş ofiţ care îş
procurăsingur cizmele va er i er i primi 12 pfeningi pe zi, care îi sunt acordaţ special
pentru acest scop." i Porta surâse împă ciuitor de jur-împrejur. Feţ impenetrabile ale ele
celor de la Gestapo începuserăsăse contracteze nervos. Veniserăsăfacă
luminăîn problema importantăa furtului de cafea ş Porta îi înecase în i tâmpeniile lui. Ş din
câte se pă i, rea, fă răcale de ieş ire. — De când, zise disperat Schluckbebier. De când nu
ţ primit i-ai banii? — A, cam de multiş aşputea spune! Dar am ţ or, inut o evidenţ. La ă ora
actualămi se datorează17 mă ş 24 de pfeningi. Ş peste o orăo să rci i i fie 26 de pfeningi.
Hoffmann explodăpe neaş teptate: — Dar e ridicol! N-am mai auzit în viaţ mea asemenea
prostii! Ce a Dumnezeu, bani pentru cizme! Noi suntem în ră zboi ş pe tine te preocupă i
banii de cizme. Aşvrea săş ce-ar avea de spus Generalul von Choltitz tiu despre asta! —
Ş eu, domnule, recunoscu cinstit Porta. Din nefericire, aceste i lucruri mă runte care ne
preocupăpe noi, soldaţ de rând, nu sunt luate în ii seamăde autorităi. Ş poate
cădumneavoastrăvi se par neînsemnate, ţ i domnule, dar văspun căpentru noi
conteazămult. — Obergefreiter Porta, îţordon aici ş acum, săîncetezi a mai plictisi i i pe
toatălumea. Încăun cuvânt ş voi fi obligat săfac ceva ce o săregretă i m amândoi — iar tu
mai mult decât mine. Ră bdarea mea are o limită— ş de i data asta vorbesc în numele
Armatei, nu al Gestapo-ului! Schluckbebier se ră suci ş apucăo altăcarafăcu apă Bă
lacom. Ei, i . u da, în numele Armatei! Ş cine credeau ă tia de la Armatăcăsunt? Cel i ş de-
al Treilea Reich ar fi într-o stare de adevă ratăanarhie, dacăArmata ar prelua conducerea.
Terminăde bă ş mai privi puţ de jur-împrejur.. ut i in — E timpul sădea lovitura, mormă
Micuţ i ul. — Scuzaţ i-mă domnule, zise Porta cu umilinţ tre Hoffmann, dar , ăcă ş i căunui
ofiţ îi este interzis săameninţ sau săintimideze un tiaţ er e inferior, când acesta îş face
plângerea? Asta poate avea urmă serioase i ri domnule. Citeam chiar ieri... Am notat pe-
aici, pe undeva... Pagina 42, aliniatul 3 din Regulament. Semnat de un locotenent-colonel
din Statul maior al generalului Reibert. M-am gândit căe de datoria mea săvăspun,
domnule. Hoffmann se întoarse, roş de furie. Vedeam cum îş încleş u i tează pumnii ş îi
descleş i teazăş i-mi era mila de el. Îmi venea ş mie să pocnesc i -l pe Porta numai când îi
auzeam vocea aia mieroasăş umilă i . Schluckbebier era între ciocan ş nicovală Evident,
era plictisitor că i . acest Obergefreiter, cam papă -lapte, trebuia să facăsă i piardătimpul -l
-ş în felul ă sta. Pe de altăparte, era de netă duit căomul cunoş gă tea Regulamentul din
scoarţ-n scoarţ, ş care-i sunt drepturile ş nu ă ă tia i spusese însuş Adolf căexistăo
singurălege pentru toţ de la cei din urmă i i, soldaţ pânăla cei mai înalţ în grad? i i În
partea opusăa încă perii, locotenentul Löwe îş îndrepta ţ oş i anţ spatele cu un surâs de
imensăsatisfacţ Porta îl supusese de neie. numă rate ori aceluiaş tratament, iar acum era
foarte amuzat să vadăpe i -i alţ suportându-l. ii — Obergefreiter, zise Schluckbebier pe un
ton plă cut ş prietenos, ai o i evidenţ banilor care ţse datorează ăa i ? — Bineînţ eles
căam! zise Porta cu indignare. Hoffmann se ră suci. — Dar asta-i o minciună O
minciunăgogonată Cretinul ă nu-i în ! ! sta stare nici mă să i scrie corect numele, ce sămâi
vorbim de ţ car -ş inerea unei evidenţ Cât despre cizmele pe care le poartă văspun eu de
unde le e! , are... le-a furat, aş cum furătotul! Ş acum încearcăsăle punăpe toate a i în
cârca Armatei! Văspun eu! Hoffmann se plimba cu paş mari, nervos. i
— Pe ă îl urmă sta resc de trei ani. E un psihopat, un escroc ş un i ordinar! Puteţ fi siguri
căel ş nu altul a furat cafeaua! Ar trebui arestat i i imediat, este o ruş pentru Armată ine .
Locotenentul Löwe izbucni într-un râs plin de satisfacţ ş dupăel, ie i, că pitanul Gickel de
la Compania I. Încet-încet, râsul deveni molipsitor ş i curând întreaga încă pere se
zguduia de hohote. Porta zâmbi ş i pocni i-ş că lcâiele, ş mechereş te. — Herr Kriminalrat,
îmi acordaţpemisiunea sămăapă împotriva i r acestor acuzaţ calomnioase? ii
Schluckbebier ridicăo sprânceană . — Bineînţ eles, e dreptul dumitale. Ş poate căai ş niş
martori pe i i te care să chemi. -i — Atunci, săîncep! Hoffmann se apropie de semicercul
nostru de scaune ş ară i-l tăcu degetul pe Micuţ ul. — Kreutzfeldt! Fă răîndoialăcăse simţ
în siguranţ ea ăcu un bufon ca Micuţ ul. — Nu uita căte afli sub jură mânt, omule, aş cănu
încerca sămă a minţ A furat sau nu, idiotul ă i! sta, cizmele pe care le poartă de la un ,
soldat american mort? Ş întâmplă i tor, e o mare crimăsăjefuieş cadavre! ti — Sunt sigur
căObergefreiter Porta n-ar jefui nicicând un cadavru, zise Micuţ ară ul, tându-se foarte
mirat. În orice caz, nu l-am vă zut niciodatăjefuind vreunul. Cât despre cizme, ş căle-a
cumpă de la un tiu rat sergent major din Regimentul 177 Infanterie, în ziua când au dat foc
depozitului. Micuţ se aş ul ezăla loc, foarte mulţ umit de sine. Hoffmann îş muş i că buza
de jos. — Astea sunt numai minciuni ş ş foarte bine! i tii Perfect calm, Porta scoase alte
hârtii dintr-un buzunar, că utăprintre ele ş alese o chitanţ i ăsemnatăde Stabszahlmeister
Bauser, din Regimentul 177 Infanterie. Schluckbebier mai bă niş apă u te . —
Obergefreiter Porta, s-ar pă căţse datorează— cât spuneai — rea i 17 mă ş 24 de
pfeningi. rci i — Aproape 36 de pfeningi, îl corectăPorta. Din principiu, îmi place să am o
evidenţ ăclarăa tuturor lucrurilor, adă ugăel pe un ton evlavios. — Foarte bine.
Schluckbebier fă un semn cu capul că Hoffmann. cu tre O săai grijăca acest om săfie plă
numaidecât, Hauptfeldwebel? Ş e mai tit i bine ca toate astea sără mânăîntre noi. Nu
vrem săproducem necazuri mai sus, nu-i aş a? — Am să dau eu însumi banii! izbucni
Hoffmann, aruncând în Porta -i cu un pumn de monezi. Schluckbebier se aplecăîn faţ
ăzâmbind. — Mai ai ş alte reclamaţ de fă i ii cut, Obergefreiter? — Da, nenumă rate, zise
Porta cu francheţ Dar n-aşvrea săvămai e. necă jesc cu ele acum, Herr Kriminalrat. Ş
căaveţ lucruri mai tiu i importante de fă cut — ş oricum, suntem în ră i, zboi, nu? — Ce
ipocrizie! mormă Hoffmann. i Schluckbebier se mai gândi puţ — fă in
răîndoialăîntrebându-se dacă ar putea reveni la problema acutăa cafelei, cum ar putea
stabili vinovăia ţ de netă duit a lui Porta ş în acelaş timp cum s-ar putea învoi cu el să gă i
i închidăochii în schimbul a jumă tate din pradă Zece saci de cafea! . Însemna o avere ş
chiar jumă i tate din ea ar fi fă aproape suportabil cel cut de-al cincilea an de ră zboi.
Evident însă Porta nu era atât de prost pe cât , pă rea. Era destul de viclean ş avea cu
siguranţ i ăun puternic simţ de autoconservare, aş cătrebuia sătrateze problema cu grijă
a.
— În legă turăcu cafeaua aia, începu Schluckbebier dupăce se hotă rî. Nu-mi place
cătrebuie sărevin la subiect, dar ai fost acuzat căai furat-o, Obergefreiter. — Vai, da, aş
este, recunoscu Porta, aruncând o privire de reproş a că Hoffmann, aşvrea săvăpot ajuta,
Herr Kriminalrat. Din pă tre cate, nu ş nimic despre cafea. Ş i, eu nu beau niciodatăaş
ceva. tiu tiţ a În acel moment, în timp ce Hoffmann că sca din nou gura la auzul unei
asemenea enormităi spuse de Porta, uş se deschise brusc ş ţ a i Feldwebel Winkelmann,
care avea în grijădepozitul, nă li în încă vă pere. — Herr Oberinspektor! se
îndreptăalergând că Schluckbebier, tre agitându-ş braţ Veş bune, Herr Oberinspektor!
Tocmai am controlat i ele. ti din nou sacii de cafea ş nu lipseş nici unul! i te — Poftim?!
icni Schluckbebier cu ră suflarea tă . iată — Sunt toţ nu lipseş nici unul, întă Feldwebel-ul
plin de fericire. i, te ri Sacii care nu se gă seau fuseserălă i în spatele gră saţ mezilor de
orz. N-ar fi trebuit săse afle acolo, în mod normal nimeni nu s-ar fi gândit să caute -i în
locul ă Oamenii mi-au dat ideea sămăuit dupărafturi, Herr la. Oberinspektor. Nu prea sunt
atenţ Toate sunt amestecate, nu existănici i. un fel de ordine. Uneori nici nu ş cum
sămămai descurc. Ş i, se mai tiu tiţ întâmplăş lucruri de-astea, dacăn-am oameni care
săfacătreabăca i lumea. Schluckbebier îş încleş i tăfă lcile. Îş fă i cuse deja socoteala
căva avea cinci saci de cafea. Aş că oricum ai fi privit lucrurile, tot de un furt era a , vorba.
— Dar e ridicol! declarăHoffmann, neră tor. Minţ Winkelmann! bdă i, Ş foarte bine căam
numă sacii ă împreunăş am controlat toate tii rat ia i rafturile. Schluckbebier, Hoffmann, alţ
doi în haine de piele ş Feldwebel-ul se i i încolonarăsolemn ş se îndreptarăcă depozit. Ş i
tre aptesprezece saci de cafea braziliană marcaţcu ş , i tampila regulamentarăa armatei,
stă teau aliniaţunul lângăaltul. Fiecare sac fu desfă ş conţ i cut i inutul trecu cu grijăprin faţ
nă a rilor care adulmecau lacom. Fiecare sac conţ inea, fă ră nici o urmăde îndoială cea
mai purăcafea naturală , . Lui Hoffmann îi era clar căFeldwebel-ul o scosese la capă într-
un fel t sau altul, dar îi era peste putinţ ăsăafle cum reuş ise. Pentru o clipă crezu ,
călucrase în combinaţ cu Porta, dar alungăscârbit acest gând. Porta era ie destul de
priceput la ş terpelit din stocurile armatei, ca sămizeze pe ajutorul unui amator ca
Winkelmann. — Se pare, zise în silăHoffmann, căne-am înş elat în privinţ cafelei... a —
Ha! Schluckbebier îş îndesăpă ria peste ochi. Aş am ajuns! i lă a Rapoarte false, treabăde
mântuială pierdere de timp zadarnicăa , Gestapoului... Ai săgă ti la paragraful 309. Ş ă nu-
i un delict minor, seş i sta Hauptfeldwebel. Ai putea avea necazuri serioase. Da, da,
necazuri foarte serioase. Unii dintre acoliţ lui începuserăsăză ne că ele în buzunar. ii ngă
tuş Întregul grup, mai puţ Winkelmann, se întoarse încet în sala de mese. in Hoffmann că
zuse pe gânduri, dar pă mai degrabăpreocupat decât rea îngrijorat. Măîntrebam ce mai
pune la cale creierul lui bolnav... — Obersekretär, zise el deodată dacătot sunteţ aici ş ca
sănu , i i pierdeţ timpul în întregime, aşvrea săsolicit o anchetăîn legă i turăcu un incident
care a avut loc acum trei ani ş în care a fost implicatăCompania i a 5-a din Regimentul 27
Tancuri, Plutonul 2, Grupa I-a. Îi acuz aici de înaltătră dare, refuz de a îndeplini ordinele ş
laş i itate în faţ inamicului... a Printre altele, adă ugăel ameninţtor. ă Schluckbebier se
încruntă .
— Poţ dovedi o asemenea acuzaţ i ie? — Desigur, zise Hoffmann. Era o întâmplare de
care ne aminteam cu toţ DouăTiger-uri se ii. defectaserăchiar în faţ liniilor inamice.
Fuseserăabandonate, dar un a colonel mai „omenos" din cartierul general al statului major
dă duse ordin săfie recuperate. Locotenentul Löwe, care ş prea bine câte vieţar fi tia i
costat salvarea tancurilor, a refuzat clar săîndeplineascăordinul. Între cei doi ofiţ izbucnise
o ceartăviolentă că eri , reia îi pusese brusc capă o t grenadăce explodase în faţ
colonelului. Porta fusese suficient de a nedelicat ca să apuce râsul la vederea cadavrului
ofiţ -l erului, drept care, exasperat, Löwe îl pocnise peste faţ. Nu se nă ă scuserănici un fel
de resentimente între el ş Porta, la care disciplina lă frecvent de dorit ş i sa i înghiţ
palmele pur ş simplu, dar întreaga întâmplare ajunsese la ise i urechile lui Hoffmann ş era
clar căde atunci o ţ i inuse în el, în aş teptarea unui moment favorabil. Existau douăcapete
de acuzare: refuzul de a îndeplini ordinele ş i lovirea unui Obergefreiter de că un ofiţ
Ocazia se ivise ş Hoffmann tre er. i voia s-o foloseascăla maximum. Schluckbebier
asculta toatăistoria cu un interes crescând. Aparţ inea acelei categorii de oameni care nu
puteau suferi ofiţ erii, ş mai ales pe i aceia care luptaserăîn prima linie. Aş căasta era o
ocazie ş pentru el, nu a i numai pentru Hoffmann. Problema era serioasăş dacăacuzaţ
putea fi i ia dovedită asta putea duce uş la o avansare pentru cei care o scoteau la , or
lumină Strict vorbind, problema nu era de competenţ lui Schluckbebier, . a ci mai
degrabăa Feldgendarmeriei, dar se putea aranja. Se întoarse că locotenentul Löwe, care
stă în apropiere, palid ş tre tea i nervos. — Este adevă rat, locotenente? Urmăo pauză
Aş . teptam neliniş i ră tiţ spunsul lui Löwe. Era el ofiţ er, dar noi eram cu toţ de partea lui.
ii — Da, zise Löwe, pe un ton foarte grav. Schluckbebier îş exprimăsurpriza ş oroarea. i i
— Cum, ai lovit un subordonat? Dumneata, un ofiţ Săridici mâna er? asupra unuia din
oamenii dumitale? Ş ai tupeul săstai aici ş să i i recunoş asta? ti O ţ aş pe acelaş ton,
aproape zece minute. Atinse toate culmile inu a, i ş octavele miră Trase aer în piept ş cu
forţ proaspete continuă i rii. i e discursul într-un crescendo de furie isterică împroş , când o
ploaie de invective profund dispreţ uitoare la adresa ofiţ erilor, în general ş a lui i Löwe, în
special. Pe la jumă tate, Porta se ridicăş deschise gura ca să i vorbească dar
Schluckbebier era tocmai în culmea cuvântă lui înfocate , rii ş îi trebuirămai multe minute
ca să i poatăregla respiraţ i -ş ia. — Herr Kriminalrat, începu Porta, cu vocea aceea oribilă
lipicioasă , , pe care o folosea în astfel de ocazii, tot ceea ce spuneţ dumneavoastrăe de i
un bun simţ elementar. Sunt întru totul de acord. Toţ ofiţ sunt niş i erii te porci ş ar trebui
spânzuraţ i i. Peste faţ lui Schluckbebier trecu o expresie vecinăcu teama. Chiar a
spusese el asta? Era adevă rat, desigur, dar poate cănu trebuia săfi mers atât de departe.
Putea fi periculos. Porta se lovi teatral peste piept, însoţ indu-ş gestul de cuvintele „Gott i
mit Uns". — Numai bunul Dumnezeu, zise el pios, vegheazăasupra soldatului de rând.
Ofiţ pot săse poarte cum vor ei, ş erii tiind cătot nu se aflămai departe. Asta o ş tim ş noi,
soldaţ Mă de-ar afla Führer-ul!... Dar sunt i ii. car sigur căveţ putea să strecuraţla ureche o
vorbă acum când ş i ş dvs. i -i i , tiţ i
cum stau cu adevă lucrurile, Herr Kriminalrat. O vorbăde-a dumnearat voastrăar avea
mare influenţ. ă Bietului Löwe nu-i venea săcreadă cătocmai Porta putea pleda astfel ,
împotriva lui. Nu erau ei doi tocmai prieteni, dar existase întotdeauna între ei o înţ elegere,
o anumităsimpatie ş chiar respect. i — Eu unul am primit destule bobârnace de la
superiorii mei, continuă Porta. De obicei, le accept ca fă când parte din serviciul în armată
Dar . atunci, când cu întâmplarea de care v-a spus Hauptfeldwebel-ul am vă zut roş în faţ
ochilor. Asta recunosc. Ca săvăspun adevă u a rul, eram atât de furios ca am spus
toatăpovestea unor prieteni pe care-i am în G.G.S.A. Totul s-a lă murit demult. — Un
moment, Obergefreiter! Schluckbebier întinse o mânătremurândăcă carafa goală Spui
căs-au ocupat de asta cei de la tre . G.G.S.A? — Chiar aş zise Porta. a, Faţ roş de ţran să
tos a lui Schluckbebier deveni palidă Toată a ie ă nă . lumea ş căG.G.S.A. Însemna
„Geheimes Gericht der Soldaten und tia Arbeiten" (Administraţ Secretăa Justiţ pentru
Soldaţş Muncitori). ia iei i i Era un tribunal unde orice soldat sau muncitor, oricât de umil,
putea să i -ş depunăreclamaţ ş săfie sigur căo săi se facădreptate. Era o ia i organizaţ
puternicăş poate singura de care se temea chiar ş ie i i Gestapo-ul. Din nefericire pentru
liniş lui, Schluckbebier n-avea de unde să tea ş dacăPorta fă tie cuse sau nu reclamaţ
Dacăda, atunci el, Schluckbeia. bier, spusese deja prea multe ca sămai fie în siguranţ. Iar
dacănu, era ă clar cănu va ş niciodată pentru cănu-ş putea permite riscul de a ti , i
cerceta. Oricât de micăar fi fost posibilitatea amestecului G.G.S.A.-ului în aceastăpoveste,
era mai bine săte ţ deoparte ş sănu te bagi singur în ii i laţ ... Schluckbebier începu să i
îngră deascătalmeş -ş mă -balmeşhârtiile în servieta de piele. — Foarte bine, zise el
aspru. Am săfac raportul. Îl privi ameninţtor ă pe Hoffmann. Data viitoare când mai vii la
Gestapo cu poveş despre evrei ti ş biş ăş cafea furată săte asiguri mai întâi căai dovezi,
altfel dai de i niţ i , bucluc. Acum ai avut noroc. Te lă m în pace. Dar sănu crezi c-o săse
să mai întâmple — ş mai ales, sănu crezi c-o săuită Raportul meu o săfie i m. acolo la
dosar ş nu te scă m din ochi. Bun. Fă semn din cap. Acum, i pă cu goliţ încă i perea.
Toatălumea săiasă Tu — Obergefreiter — tu stai pe loc! . Vreau să i vorbesc. -ţ Camera
se goli mult mai iute decât se umpluse. Schluckbebier puse o mânăbinevoitoare pe umă
lui Porta. rul — Ia spune-mi, pe cine cunoş de la Geheimes Gericht? întrebăel, ti luându-l
cu biniş orul. — Strict secret, rânji Porta. Numele astea preţ uiesc mai mult decât viaţ
mea. a — Ei, haide, haide, încercăSchluckbebier cu un râs forţ Neoficial! at. — Oficial sau
neoficial, e strict secret. — Hm! Schluckbebier îl privi o clipă pe urmăse hotă Hai cu mine ,
rî. la cantină Avem ceva de discutat. . Abia mai târziu am aflat de slabele încercă ale lui
Schluckbebier 216 ri de a descoperi adevă rul. — Am ş eu prieteni la Geheimes Gericht,
începu el simulând i indiferenţ Eram curios dacă cunoş a. -i ti. — S-ar putea, zise Porta.
Văduceţdes pe la ei? Probabil c-o săne i întâlnim acolo zilele astea.
— Tot ce se poate, confirmăSchluckbebier, iar Porta observăcă începuse sărespire cam
greu. Se aş ternu tă cerea. Porta continua să i pă -ş streze rânjetul, iar Schluckbebier îş
storcea creierii săgă i seascăo nouămetodăde a-l aborda. — Încăo cafea? încercăel în
cele din urmă . — De ce nu, aprobăPorta. Se pare căe la modăla ora actuală . —
Parcăspuneai cănu bei niciodată ?... — M-am gândit săîncerc, ca săvă ce-am pierdut atâţ
ani. d ia Schluckbebier aş teptăpânăli se puserăîn faţ ăalte cafele, pe urmăse aplecăpeste
masăcu un zâmbet tainic. — Acum, hai săvorbim ca de la bă rbat la bă rbat, camarade!
Unde ai ascuns marfa? — Marfa? fă Porta. cu — Ei, ş ce vreau săspun. Cafeaua! tii —
Ah... da. Da. Acum vin de-acasă Porta clă . tinădin cap abordând din nou mina lui imbecilă
Cafeaua! Sigur căda! . — Am prieteni, zise Schluckbebier, care ar plă bine pentru cafea ti
naturală . — Ce mult aşvrea săfi avut niş cafea ca săle-o pot oferi, zise Porta te îndurerat.
Dar în caz căgă sesc vreodată unde pot da de prietenii , dumneavoastră ? — Nu e nevoie
săş cum îi cheamă dar ai cuvântul meu căţ tii , i-ar plă cum trebuie... Juma-juma ş
încheiem târgul. Ce zici? ti i — Cred căglumiţ Ş zece la sutăe mult. i! i — Săzicem două
zeci. Prietenii mei sunt persoane influente. N-ai avea decât de câş tigat dacăfacem
afacerea. Porta se gândi puţ in. — Hai, ş aptesprezece. —Ş aptesprezece? Schluckbebier
îş schimbădeodatămina zâmi bitoare cu o mutrăca la Gestapo — frunte bră zdată ochi
îngustaţ gură , i, strâmbatăîntr-un rânjet sinistru. Te comporţ prosteş prietene. Nu-ţ i te, i
dai seama căputerea oamenilor influenţpoate acţ i iona în douăfeluri — ori în avantajul tă
ori împotriva ta, în funcţ de serviciile pe care le aduci. u, ie Doar nu vrem să supă m, nu-i
aş -i ră a? Porta se ridicăfă răo vorbă Dă pe gât cafeaua, îş strânse centura . du i ş se
întoarse săplece. Schluckbebier incepu săse agite dupăel. i — Dar, bă iete dragă nu
trebuie săte superi! Poate tonul meu te-a , iritat? Crede-măcăn-am vrut decât săglumesc!
— Ş eu mai bine ca oricine ce-i aia o glumă zise Porta cu demnitiu , tate. Bunicul meu a
fost clovn celebru, ş un patriot pe deasupra. Obiş i nuia să i încânte spectatorii cu o
spiralăvopsităîn culorile naţ -ş ionale, pe care o învârtea cu dosul. Aş că vedeţ am ş eu
simţ umorului. Dar pur ş a , i, i ul i simplu n-am putut săgust gluma dumneavoastră Prea
suna a ameninţ . are ca sămai fie ş amuzantă i . — Bine, dar ascultă Schluckbebier se
apropie de Porta ş îi ş ! i opti la ureche. Ş sigur căunul dintre ofiţ de ordonanţ generalului
von tiu erii ăai Choltitz cautăcafea... Ş nu pentru el, ş Chiar pentru general în i tii!
persoană ! — Doar nu vreţ săspuneţ căar trebui acum sămă ă i i rş luiesc pânăla von
Choltitz cu un sac de cafea sub braţ ? — Nu, nu, sigur cănu! Mădescurc eu cu lucrurile
astea. Aşaranja în aş fel, încât sănu fie nevoie săintră în contact cu generalul. E înconjua
m rat de spionii de la organizaţ internaţ ia ionalăa evreilor ş e o treabă i periculoasăsă
abordezi, dacănu ş drumul prin toatăţ tura asta. -l tii esă — Cunoş pe cineva care ş ti tie?
întrebăglumind Porta.
— Noi, Gestapo-ul, ş totul... Ei, ş tim i-acum Schluckbebier îl luăde braţ Porta ş ieş pe i
irăîmpreună— ce zici, ră mâne la ş aptesprezece la sută ? Târgul s-a fă în aceeaş seară
Ne întâlniră cu toţ la un pahar în cut i . m ii bucă ria hotelului Meurice ş bineînţ tă i eles
căîl invitară ş Schluckbebier. m i — Ia spune-mi, zise Porta, zici căeş om cult? ti — Cult?
Sigur căsunt un om cult! Doar nu crezi căajungeam într-o asemenea poziţ fă ie răo
culturăsolidăla bază . — Habar n-am. Dar dacăzici căai cultură poate ne ajuţsălă , i murim
o micăproblemă . — Am să -ncerc, promise cu emfazăSchluckbebier. Care-i problema? —
E căvrem săş cum îl chema pe porcul lui Odin, zise Porta. tim — Porcul lui Odin? Ce e cu
toate prostiile astea despre porci? întrebă Schluckbebier. E pentru a patra oarăazi
cămăîntreabăcineva de porci. — Toatăchestia e, zise Porta, ş sau nu ş tii tii? Aş teptam
cu ră suflarea tă iatăca tipul de la Gestapo să i etaleze -ş cultura în faţ noastră Ş tot aş a .
i teptară pânăce ispră m aerul din m viră plă mâni. În cele din urmă Schluckbebier îş
scuturăcapul: , i — E ceva ciudat, recunoscu el, căpânăş eu, cu toatăcultura ş i i educaţ
mea, nu-mi pot aminti numele acelui porc nenorocit! ia

CAPITOLUL CINCISPREZECE Garda de la lagă de tranzit cunoscut sub numele de La

Rolande, de rul lângăBeaune, era formatădin oameni care în general se credeau capabili
de sentimente de milă Mai cu seamăunul dintre ei, Unterscharführer Kurt . Reimling, zicea
căînţ elege prea bine tulbură psihice ale prizonierilor să rile i; ba, mai mult, căajunsese
pânăacolo încât le împă ea cu ei. rţ — Ucide-măîmpreunăcu copiii mei! se rugăde el într-o
zi o mamă evreică . Avea trei copii mici ş în momentul execuţ gă i iei rzile voiserăsă
despar-i tă Reimling contramandăordinul. Mama ş copiii ră . i maserăîmpreunăpână la
sfârş iar el executăîntâi copiii, repede ş uş ca femeia săpoatăvedea it, i or, cu ochii ei cănu
suferă Reimling era un adevă maestru în mânuirea . rat revolverului. Unii dintre S.S.-iş
afirmau căvictimele lor chiar le mulţ ti umeau pentru suferinţ oferite. Oberscharführer Carl
Neubourg, care conducea lagă de ele rul la Drancy, era unul dintre aceş Umanitarismul ş
bună tia. i tatea inimii sale în determinaserăsămeargăpânăacolo, încât săpermităunei
familii de evrei de a să tori Kaddisch-ul (rugă rbă ciunea pentru morţ înainte de a-i sili pe i)
membrii să săse spânzure singuri, fiecare în prezenţ tuturor celorlalţ Cu i a i. toate
acestea, generozitatea sa putea să coste scump. Dacăautorităile ar -l ţ fi descoperit, ar fi
avut de plă cu trei zile de izolare forţ tit atăş interdicţ de i ia promovare timp de ş luni. ase
Dar, în general, ofiţ închisorii erau gata să i primeascăpedeapsa erii -ş maximăpentru încă
lcarea regulamentului. Nu era de mirare căvictimele le erau recunoscă toare. O NOAPTE
LA PARIS Armele ne fuseserăoferite printr-un agent dublu numit „Ş obolanul", care era
membru în comitetul de primire a celor paraş utaţ în Franţ i a.
Depozitul se afla într-o fabricăpă sitădin spatele Gă de Nord. Ne ră rii întâlniră cu Ş m
obolanul în stradă iar el ne conduse înă , untru ş ne ară i tă trei rafturi pline cu arme. —
Sunt toate de cea mai bunăcalitate, ne asigurăel. Trimise chiar de Churchill. Înaintară ca
săne uită Chiar atunci uş se deschise ş trei inş m m. a i i nă lirăînă vă untru, fiecare din ei
cu o mânăîndesatăîn buzunarul drept al trendului. Ră maserăîn faţ uş cu ochii la armele
din spatele nostru. a ii, — Paraş utate? întrebăunul dintre ei, mai mult că Ş tre obolan
decât că noi. tre — Parola, aruncăPorta. Dacăvăe dragăviaţ ş vreţ săvămai a i i bucuraţ
de ea, scoateţmâinile din buzunare... Înţ i i elegeţ ce vreau să i spun? Cei trei se
întoarserăcă el. tre — Ne ameninţ întrebăunul din ei, i? — Nu neapă rat. Depinde cum
văpurtaţ i. — Astea sunt arme furate. Vădaţseama? Vădaţ seama ce li se i i întâmplăcelor
cu arme furate? — Nu prea, zise Porta. Încearcăsăiei una ş poate ne lă i murim. — Nu
vămai bateţ capul! i Vocea venea de la uş . Günther, care ră sese afară tocmai în acest ă
mă , scop, îi urmase pe cei trei înă untru. Avea un pistol mitralierărusesc. — Faceţ ce vi
se spune ş scoateţ mâinile alea din buzunare, pe urmă i i i mai vorbim. — Nu prea bine
lucrat, remarcăliniş Legionarul în timp ce le lua tit Colt-urile. Am impresia căsunteţ
amatori. Oricum, nu asta contează Să i . trecem la afaceri. Fă semn cu mâna că arme.
Aveţde fă vreo cu tre i cut ofertăpentru gră joara asta? mă Cel mai tână dintre ei ridicădin
umeri. r — Da, avem într-adevă nevoie de arme. Am vrea săvi le cumpă m. r ră Dar nu
suntem chiar atât de proş încât săpurtă la noi bani mulţ Unul ti m i. dintre ai voş
sămeargăcu noi ş ajungem la o înţ tri i elegere. — Unul dintre ai noş Legionarul râse. Pă
de ce nu toţ tri? i, i? — Ar fi periculos. — Pentru cine? — Un grup mare atrage atenţ
protestătână ia, rul. — Dar înseamnămai multăsiguranţ, i-o întoarse iute Legionarul. ă Hai
sănu mai pierdem timpul cu argumente, prieteni! Noi avem armele, voi le vreţ Noi punem
condiţ O.K.? i... iile, — Dar nu sunt ale voastre! Legionarul ridicăo sprânceană . — Cine
spune cănu sunt? — Dar au fost paraş utate de englezi. — Ş ce-i cu asta? Cine le are?
Voi sau noi? Noi. Aş că ce puteţsă i a , i faceţ i? Pentru o clipăpă rurăfurioş dar Legionarul
clă i, tinădin cap zâmbind. — Lă i-o baltă bă i! Nu merităsăvăriscaţ viaţ odatăce v-aţ saţ ,
ieţ i a, i încurcat cu Armata germană Dacăavem chef, vătragem un glonte în cap . ş nimeni
n-o săne întrebe de ce. Nu căam vrea asta, adă i ugăel mă rinimos, dacăş i săvăpurtaţ tiţ
i. Tână ridicădin umeri. rul — Bine, asta e situaţ Credeam căe vorba de vreo biş ă ia.
niţreală Dacă . ş tiam cu cine avem de-a face, nu veneam noi aici, Cât vreţ pe marfa asta?
i Porta spuse imediat preţ care îmi pă chiar ş mie exorbitant. ul, ru i Omul îl privi scârbit.
— Ascultă puteţ voi săfiţ Armata germană dar la preţ ă gă , i i , ul sta sim arme oriunde în
Paris! — Dacăalţ le vând tot la preţ ă ii ul sta, atunci de ce săle lă m noi să mai ieftin?
Urmăo pauză La urma urmei, măgândeam, poate cănici nu era o . sumăexagerată Doar
ne riscasem pielea pentru asta. . — Hai, sănu ne mai batem capul, zise în cele din
urmăLegionarul, plictisit la culme. De ce mai pierdem timpul? Putem săvindem gră mada
asta oriunde ş oricând. i — Ş ce facem cu ă tia trei? întrebăMicuţ i ş ul. — Îi încuiem jos,
sugerăBarcelona. Pot săputrezeascăacolo pânăs-o termina ră zboiul. Unul dintre ei
ridicămâna. — Un moment. Jucaţtare, iar noi n-avem cum săvăţ i inem piept. Putem
săfacem rost de bani. Avem pentru zece arme Sten, cu câte o mie de cartuş ş zece
revolvere. O.K.? e, i — O.K., zise Legionarul. Unul dintre voi săse ducădupăbani iar ceilalţ
doi ră i mân aici pânăse întoarce. — Tu. Günther fă semn cu P.M.-ul că unul dintre ei. Ş
vezi să cu tre i nu stai toatănoaptea. — Cât timp să i dă zise Barcelona. -ţ m? — Un sfert
de oră -mi ajunge. Cu puţ noroc, măîntorc în zece in minute. Îmi trebuie, săzicem, două
zeci de minute cu totul. — E-n regulă zise Günther. Ai cinci minute. Ş vezi, nu încerca
vreo , i ş mecherie, dacăvrei ca prietenii tă sămai tră i iască . — Doar nu sunt nebun!
Günther îi dă drumul săplece. Micuţ pregă du ul tise deja douăcabluri de sârmăcu noduri
marină ti. Barcelona aş reş ezase douăscaune într-un colţCei doi ostateci furăaş . ezaţ pe
ele, cu mâinile legate la spate ş cu i i cablurile trecute peste cap ş în jurul gâtului. Cea mai
micămiş i care ar fi fost de ajuns ca să sugrume. -i Aş teptam. Nici nu trecurăzece minute,
căomul se întoarse gâfâind. Avea douăserviete pline cu bancnote ş Porta se ş repezi la
ele. i i — Aveţaici toţ banii, zise omul cu acreală Acum, daţ i i . i-ne armele. Eliberară pe
cei doi ostateci ş urmă m în timp ce inspectau m i-i riră rafturile, alegându-ş cele zece
arme Sten ş revolverele. Treptat atmosfera i i se mai destinse. Aleserăarmele ş le
ascunserăîn spatele unui triciclu i vechi pe care-l foloseau pentru transport. Plecară
împreunăsăbem ceva m la cel mai apropiat bistro, ca sămai discută problema grenadelor
de m mână Din câte înţ . elegeam, aveau nevoie de aceste grenade mai mult decât orice.
Ş obolanul zicea căş unde ar putea face rost, aş căpeste o tie a jumă tate de orăne urcară
cu toţ într-un camion vechi, marcat cu m ii literele W.L. (Wehrmacht Luftwaffe), pe care tot
el îl adusese. Aveam mitralierele la îndemânăş eram pregă i săle folosim la i tiţ prima
provocare. Eram în ră zboi, propriul nostru ră zboi care fă cea parte dintr-unul mai mare, ş
nu voiam săne asumă riscuri inutile. Un vehicul i m amfibie cu patru poliţ ti se ţ dupănoi o
vreme, dar în cele din urmă iş inu hotă rârăcăjocul nu merita osteneala ş maş dispă la o
intersecţ i ina ru ie. Porta opri camionul într-o parcare, în faţ unui bloc vechi. Am a coborât
aruncând o privire scurtăprin jur, am apă butonul care sat deschidea uş de la intrare ş am
urcat scă din patru-n patru trepte, în a i rile liniş ş foarte rapid. Ajunş în faţ apartamentului,
Porta ciocă tare în te i i a ni uş . ă — Cine e? — Adolf ş Poliţ Secretă Deschideţ sau
spargem uş i ia ! i a.
Urmăun moment de tă cere. Apoi, uş se cră a păîncet, cu precauţ ie. Imediat, Porta îş vârî
un bocanc în deschiză i tură În faţ noastrăstă un . a tea Feldwebel al Feldgendarmeriei. —
Ia te uită zise el sarcastic. Poliţ secretă ai? Asta se cheamăo ! ia , glumă aş trebuie s-o
iau, nu?... , a — Ia-o exact cum e, zise Porta. Ş poftim încăo glumă Apă eava i ... săţ puş
în pieptul Feldwebel-ului. Haide, mâinile sus, n-avem timp săstă tii m aici toatănoaptea.
Omul îş ridicăfă i răgrabămâinile. — Asta o săte coste viaţ Obergefreiter. Cred că i dai
seama. a, -ţ — Nu-ţ mai face atâtea griji. Eu nu-mi fac. i Porta îl împinse din faţ uş Ceilalţîl
urmară nă lind înă a ii. i m, vă untru ş i aproape umplură că ruţ Porta se întoarse ş lovi pe
Feldwebel în m mă a. i-l burtă Omul icni ş se pră li, iar Porta îl împinse pe un scaun.
Camera . i vă era luminatăde un singur bec slab. Podeaua n-avea covor, iar în mijlocul
încă perii se afla o ladămare cu muniţ înconjuratăde un morman de ie, arme. Deasupra
mormanului clocea un individ care purta haina de piele cenuş ş pă ria Gestapo-ului. Într-
un colţ camerei erau patru inş cu ie i lă al i feţ întoarse la perete, pă i de un alt poliţ Cel
de-al doilea Feldwebel ele ziţ ist. bea bere, tolă într-un scaun. Să ca ars când nă liră înă
nit ri vă m untru, dar noi aveam avantajul numeric ş al surprizei. i — Mâinile sus!
comandăscurt Porta. Omul în hainăde piele se executăimediat. Feldgendarmul care pă
zea prizonierii ezităş trebui săfie "încurajat" de stiletul Legionarului, ce-i i fulgerăpe
lângăurechi ş îngră di în perete. i-l mă — O.K., zise Porta. Acum hai săne jucă de-a
scaunele muzicale... m Voi patru — dintr-o lovitură Feldwebel-ul zburăîn celă colţ
camerei , lalt al — schimbaţlocurile cu ceilalţ patru. Nasurile la perete ş un glonţ i i i prin
cap la cea mai micămiş care. Se fă schimbul. Cei patru civili se holbau ză ciţ întrebându-
se cu pă i, dacăfuseserăsalvaţsau doar scoş de pe frigare ca săfie aruncaţîn foc. i i i —
Mai sunt alte gângă de-astea pe-aici? întrebăPorta ară nii tând cu, capul spre fereastră .
— Mai mult ca sigur, zise Gregor. Măduc săcontrolez. Günther se aş ezăpe cel mai
apropiat scaun ş eliberăpârghia de i siguranţ P.M.-ului. ăa — Ce fă ceaţ voi aici?
întrebăPorta pe cei trei poliţ ti care stă i iş teau cu nasurile lipite de perete. Tă cere. — Pă
veniserăsăne aresteze, zise vesel unul dintre foş prizonieri. i, tii Era un francez mă runţ
negricios ş slab, cu ochi stră el, i lucitori. O secundă dacămai trecea, ş n-am mai fi fost
decât o murdă pe perete. i rie Micuţ se că ul utăprin buzunare ş scoase la ivealăcablul de
oţ i el. — Vreţ săvăscap de ei? i — Un moment. Francezul îl opri ridicând o mână Trebuie
săaflă . m cine le-a spus de locul ă sta. Cineva i-a trimis la sigur, ne aş teptau aici când
am ajuns. — Bine. Günther traversăîncă perea spre agentul Gestapo-ului ş i-i înfipse ţ
eava puş în spate. Află noi repede... Cum te cheamă tii m , ş oricelule? — Breuer, veni ţ
âfnos ră spunsul. Max Breuer, Kriminalobersecretär. — Atunci, pregă te-te săspui tot, Max
Breuer. Ce le-ai fă tu teş cut altora o să i facăţ alţ săvedem cât poţ săreziş -ţ ie ii... i ti! —
O săne distră zise vesel Micuţ m, ul. Se duse la bucă rie ş umplu o gă tă i leatăde la
chiuvetă .
— Mai întâi o săjucă jocul cu apa, zise el. m Îl apucăpe Kriminalobersecretär ca pe o pă
ăde paie, îl forţ puş ăsăse aş în genunchi ş vârî capul în gă eze i-i leata cu apă Îl ţ zdravă
până . inu n când, treptat, omul încetăsăse mai zbată . Micuţ îl scoase ş aş ul i teptară să i
revină Începu săvomite pe el ş m -ş . i pe urmără mase cu ochii plini de sânge ţ intăla noi.
Francezul se aplecă iute că el ş întrebarea că ca o lovitură tre i zu . — Cum ai aflat unde
suntem? Nici un ră spuns. Repetăîntrebarea. Omul închise ochi ş nu scoase o i vorbă . —
Cum ai aflat unde suntem? Francezul îl lovi puternic în pântece, dar se vede cănu
calculase bine distanţ că dă a, ci duse prea tare ş omul leş i inădin nou. — Nu prea ai
tehnică zise nemulţ , umit Legionarul. Încăuna din asta ş săpice mort înainte săscoţ ceva
de la el. i-o i Cu veş nica lui ţ igarăîn colţ gurii, Legionarul se aplecăasupra ul
Kriminalobersecretär-ului ş turnăapărece peste faţ. Ochii însângeraţ i-i ă i clipirăş se
deschiserădin nou. i — O.K., zise Legionarul! Aş mai merge. Acum măauzi? a Omul ră
spunse cu un gest slab. — Cine ţ dat ancheta asta? întrebăLegionarul. Te sfă i-a tuiesc să
vorbeş pentru că deş nu-mi place săfolosesc violenţ mătem că ti, , i a, ră bdarea mea se
apropie de limităş ţ s-a pus deja aceeaş întrebare de i i i patru ori. Dacănu-mi ră spunzi
imediat, va trebui săîncep prin a-ţ i administra puţ din propriul tă medicament. in u Tă
cerea se prelungea. Aş teptam cu toţ întuncaţ pânăcând în cele ii, i, din urmăLegionarul
oftă . — Ei bine, cred căva fi o experienţ ăinteresantăpentru tine săte afli o datăpe post de
primitor... Micuţ ule, ţ ine-i capul drept. Încet, Legionarul îş scoase ţ i igara din gurăş
apropie vârful i incandescent de nă omului. Se auzi un urlet ş mirosul neplă de rile i cut
carne arsăumplu încă perea. Legionarul zâmbi. — O dată Imediat mai frigem ş prin alte pă
i. ... i rţ — Are dinţde aur? întrebăPorta. i — Ş ce dacăare? se repezi Micuţ Am ş eu
dreptul să iau la fel ca i ul. i -i ş tine! i — Gura! Văcertaţ mai târziu. i Legionarul îi dă pe
amândoi la o parte. Cu o miş du care bruscăş i sigurăîi apucămâna dreaptăş ră i-i suci un
deget. Tresă la auzul rii pocniturii, iar omul urlădin nou ş se pră i pe podea. i buş — Ei?
zise blând Legionarul. Nici un ră spuns. Micuţ înaintăş prinse o mânăsub talpa cizmei. ul i-
i Începu săapese încet pânăcând gemetele victimei umplurăîncă perea. Legionarul îi fă un
semn ş Micuţ îi dă drumul. cu i ul du — Ce zici, Herr Breuer? În cele din urmă omul nu mai
rezistă Cu o voce slabă el murmură , . , numele unei fete ş o adresă i . — Toate astea
văspun ceva? întrebăLegionarul, întorcându-se că tre francezi. Trei dintre ei fă curăsemne
aprobative din cap, privind acuzator că tre al patrulea. — Bineînţ eles! E fata aia cu care
ieş Jacques. Îi spuneam întruna ea cănu trebuie săaibăîncredere în ea. Acum ş tim sigur
— ş asta explică i multe altele. Deodată unul dintre poliţ ti izbucni în râs. Micuţ zbierăla el
ş , iş ul i
începu să pocneascăcu capul de perete. Bă -l trânul, care pânăatunci pă strase o tă cere
gravă înaintăş trase de umă , i-l r. — Pentru Dumnezeu, lasă în pace! Sătermină odatăcu
toată -l m violenţ asta. a — Toate bune, protestăPorta, dar nu-i putem lă aş săalerge la sa
a, cartierul general, nu? — La dracu! strigăfurios Bă trânul. Ce suntem noi, ucigaş
ordinari? i — Nici o grijă cădoar avem de-a face cu niş sfinţ izbucni Porta. , te i! N-am chef
să -mi risc pielea pentru gunoaiele astea ordinare. Bă trânul pă si brusc încă ră perea.
Auziră uş din faţ m a ăpocnind în urma lui, pe urmăpaş lui coborând scă ii rile. Aş teptară
cu toţ nehotă m ii râţ timp de câteva clipe, apoi, la un semn al Legionarului, îl urmară cu i,
m toţ Prizonierii ră ii. maserăcu Günther ş cei trei francezi. Abia ajunseră i m în stradă
căse auzirăfocuri de armă Măsimţ , . eam uş urat căse terminase totul, dar eram bucuros
cănu eu, ci Günther ră sese sătragăîn urma mă noastră . Ne întâlniră cu toţ ceva mai
târziu într-un bar de pe Bulevardul m ii Saint-Michel, ca săîncheiem cel de-al doilea târg
din seara aceea, iar Porta îş îndesăun maldă de bancnote în buzunarul din interiorul
vestonului, i r fă răa se osteni să i ascundăsatisfacţ -ş ia. — Ce s-a întâmplat pânăla
urmăcu prizonierii noş tri? Günther ridicădin umeri. — I-am îndesat într-un dulap. Am
încuiat uş ş a i-am ieş Sunt acolo it. în siguranţ ăpânăla sfârş itul ră zboiului, dacănu
cumva vreunul mai gră n-o săexplodeze între timp. bit — În ce măpriveş zise Bă te, trânul,
m-am să turat pânăpeste cap de soiul ă de treburi. De-acum încolo, pe mine sănu mai
contaţ sta i. — Nici pe mine, zise Heide. Bă trânul era, desigur, afectat de partea eticăa
lucrurilor. Heide se temea sănu-ş rateze cariera. Porta ridicădin umeri. i — Cum vreţ Nu
văobligănimeni. Ş cu cât suntem mai puţ cu i. i ini, atât ne ră mâne mai mult. Cel puţ aş vă
eu lucrurile... Ş cine le vede in, a d i la fel, înseamnăcăe de partea mea. O parte dintre noi
ră maserăcu francezii, iar restul se întoarserăla cazarmă Plecarăfă . rămine, că aveam
întâlnire cu Jacqueline în ci apartamentul ei de pe Avenue Kleber. Era acasăş măaş i
tepta. Dar era tristăş cam speriată i . — Toatănebunia asta, ş crimele, îmi spuse ea. E mai
ră ca oricând. i u Nimeni nu mai are încredere în nimeni. Oriunde te duci, auzi numai
poveş cu oameni care sunt împuş i pe stradăori înjunghiaţ ori ti caţ i strangulaţ fă i rănici
un motiv. — Nu mai poate dura mult, zisei eu ca s-o liniş tesc. Ră zboiul e pe sfârş
Trupele noastre se retrag pe toate fronturile — chiar ş aici, la ite. i Paris, mulţ dintre ş îş
fac bagajele. i efi i I-am povestit aventura noastrădin noaptea trecută cu afacerile la ,
negru ş împuş i carea prizonierilor. Se înfiorăş scuturădin cap cu i deznă dejde. — Vezi,
ce-ţ spuneam eu? Parcăa înnebunit toatălumea. Chiar ş tu. i i Săvinzi arme care vor fi
folosite împotriva voastră Arme care te pot ucide ! chiar pe tine, pânăla urmă Ce sens au
toate astea? Săucizi oameni ! pentru bani, să împuş săomori aş tot timpul; e un asemenea
mă -i ti, a, cel încât vieţ oamenilor nu mai au nici o valoare. ile Îmi umplu paharul cu
whisky, dispă puţ în dormitor ş se ru in i întoarse îmbră catăîntr-un chimono japonez. Se
aş ezălângămine pe canapea.
— Ş ce-am vă ieri? Cum unii de-ai voş au dat foc unui olog pe tii zut tri stradă . Am ridicat
din umeri. Ce puteam să ră -i spund, sau ce puteam s-o întreb? Cine mai ş sau cui îi mai
pă de ce oamenii se omorau între ei? tia sa — Prietenii tă nu măplac, continuăea. Crezi
căor sămăucidă i ? — Dumnezeule din ceruri! zisei eu, ş ocat. De ce naiba săfacăasta?
Zâmbi cu tristeţ e. — Ce întrebare prostească Oamenii nu mai au motive pentru care să !
ucidă Pur ş simplu ucid atunci când au chef. Ş oricum, s-ar putea ca . i i prietenii tă
săaibăun motiv: tu măiubeş ş eu te iubesc, iar oamenii i ti i îndră gostiţpot fi periculoş i i.
Priveam gânditor la corpul ei suplu care se ghicea pe sub mă tasea brodatăa chimonpului.
Avea privirea voalatăş ochii întredeschiş ş ş i i i tiam căe uş ameţ . Râse, îş
ridicăpicioarele pe canapea ş le întise cât erau or ită i i de lungi — Hai săne îmbă m. Hai
săne facem criţ... La urma-urmei, ce tă ă dracu ne mai ră mâne de fă cut? Se aplecăbrusc
ş i-mi prinse braţ în jurul gâtului, lipindu-ş ele i obrazul de al meu. — Te iubesc, Sven. Ş
asta? Te iubesc... Adă , fă tii ugă rănici o legă tură : M-au ameninţ pentru căam continuat
săte primesc aici. at — Cine te-a ameninţ zisei eu. Porta ş ai lui? at? i — Bineînţ eles
cănu! — Atunci, cine? — Oh — îmi apă săun deget pe buze — nimeni. Nimic. N-a fost
decât o glumăcam proastă Las-o baltă mă în seara asta. . , car — Dar vreau săş tiu... —
Lasă Sven! Sunt o proastă , . N-o credeam. Ar fi trebuit sămălă muresc atunci ş acolo, dar
ea mă i îmbrăiş , iar chimonoul i se desfă ş pe moment am uitat totul. ţă cu i — Oh, Sven,
aşfi vrut săfii francez, zise ea cu glas ş optit. Nu pot să -i sufă pe nemţ N-am ce face. Pur
ş simplu nu pot să sufă r i. i -i r! — Dar nu m-am nă scut neamţ îi amintii eu. , — E totuna.
Eş în armata lor... Tu-i ură ti pe francezi? ti ş — De ce i-aşurâ? — Dar lupţ împotriva
noastră ce Dumnezeu! i , — Nu ură pe nimeni în mod special, zisei eu. sc Când reveniră
la realitate, afarăse întuneca. Jacqueline întinse m mâna dupăţ ri, dar pachetul era gol. igă
— N-am nici eu, zisei. Măîmbrac ş ies săcaut. Întotdeauna gă ti la i seş biş ă dacăş unde
săcauţ niţ, tii i. — Bine, dar ai grijă Să din pat ş plecăgoalăspre bucă rie. Până . ri i tă vii,
fac cafeaua. Sănu întârzii, da? N-am întârziat mult. Ş tiam precis unde săcaut ş m-am
întors cu i ţ rile în mai puţ de un sfert de oră La intrare am trecut pe lângădoi igă in . tineri,
care se holbau cam miraţla uniforma mea neagrăş s-au strecurat i i pe lângămine fă răo
vorbă Îi urmă cu privirea dispă . rii rând la colţ ul stră în timp ce măîntrebam ce-ar putea
că zii, uta pe-acolo la ora aceea din noapte, pe urmăincidentul îmi ieş cu totul din minte.
Urcai treptele câte i patru odată neră tor sămăîntorc la Jacqueline, săstau lângăea în , bdă
pat, săbem cafea ş săfumă Uş de la intrarea în apartament era i m. a întredeschisă
Măgândeam căe deja în pat ş măaş . i teaptă Aveam . permisie 48 de ore, puteam
petrece liniş i împreunătoatănoaptea, iar în tiţ urmă toarele două -trei zile, era aproape
sigur cără zboiul urma săia sfârş it. O strigai în timp ce intram în salon.
— M-am întors! Am reuş săiau cinci pachete de două it zeci de la un puş chiar din colţ ti, !
Nici un ră spuns. — Hei, am venit! strigai din nou. Tot nici un ră spuns. Simţ în nă mirosul
de ars. Neliniş mă ii ri tit, îndreptai spre bucă rie. Cafeaua dă tă duse în foc, gazul mai
ardea încă . Jacqueline ză cea întinsăpe podea. Am ş tiut imediat căera moartă Câteva .
clipe n-am fost în stare sămămiş stă c, team acolo, cu ochii ţ intăla ea, repetân-du-i
numele prosteş te. Când în cele din urmăgă curajul s-o privesc, am vă căavea sii zut gâtul
tă Nu mai era decât o gaurămare, roş din care sângele mai iat. ie, gâlgâia uş Faţ ei era
deja rece ş înţ or. a i epenită obrajii traş Pieptul ei era , i. "bră zdat, cu litere mari, de un
singur cuvânt: COLABORAŢ IONISTĂ . Peste o jumă tate de oră dupăce înghiţ , isem o
sticlăîntreagăde wisky, îmi aprinsei cea de-a zecea ţ igarăş închisei uş uş apartamentului
în i or a urma mea. Mi-am aranjat centura, am controlat cele douărevolvere grele ş am bă
încet în uş portă i tut a resei. În cele din urmăapă cu o faţ ru, ă speriată am apucat-o de
gât ş am tras-o spre mine. ; i — Cine erau bă ii ă doi care au intrat aici acum 45 de
minute? ieţ ia — Nimeni, domnule soldat! — Cum adică nimeni? Ră , spunde ca lumea,
femeie! Ţ i-am spus căau fost doi bă i aici! ieţ — Dar nu ş — nu i-am vă — nu pot să
petrec tot timpul tiu zut -mi urmă rindu-i pe toţ cei care intrăş ies... i i Era palidăş tremura
de groază Îmi era pânăş mie clar cănu i . i minţ O împisesem într-un colţ i ieş afară în
Avenue Kleber. Pentru ea. ş ii , prima datăîn viaţ mea ş a tiam cum e săsimţ căvrei săucizi
întruna, i numai pentru simpla plă cere de a ucide. În aceeaş noapte începu Eliberarea.
Un copil se întorcea acasăde la i cinema. Era târziu ş alergăaproape tot drumul, de
teamăcătaică u să i -să nu fie îngrijorat. Dar în timp ce alerga râdea, filmul fusese atât de
nostim, căîncăîl mai dureau fă lcile ş stomacul i se zguduia de hohote. i — Papa! Copilul
alergăîn sus pe scă ş intrăîn camera unde tată ri i l citea. Ş c-am întârziat, dar a fost atât
de nostim căam mai vă o dată tiu zut puţ din film ş pe urmăam alergat tot drumul
pânăacasă in i ! Tată zâmbi, puse deoparte cartea ş începu fă l i răgrabăsăpregă tească
cina, în timp ce copilul ciripea ca o vră biuţ, ţ ă inându-se dupăel, prea entuziasmat ca
săpoatăsta liniş la masă tit . — Douăouăş puţ lapte, zise tată reuş să i strecoare cuvintele
i in l ind -ş prin avalanş de vorbe ale copilului. Asta-i o tentaţ specialăpentru tine, a ie ş ai
ş douăfelii de pâine nemţ i i eascăş o bucăicăde budincă Ce crezi, îţ i ţ . i ajunge? — Mai
e vorbă îl liniş copilul. Nu-mi e nici pe jumă ! ti tate foame ca de obicei. Îl ş pe Jean, care
are tată în Rezistenţ? Îmi spunea cădacăţ tii l ă i-e foame, trebuie săbei multăapăş
sămesteci hârtii, ş i trece. Am încercat i i-ţ ş eu azi după i -amiazăş a mers, vă cănu-mi
mai chioră stomacul. i d rie Tată îl privi în tă l cere în timp ce mânca. Nici el nu mâncase
de două zile. Era mai important săhră neascăcopilul ş poate între timp venea i eliberarea,
cine ş tie? Prin Paris se vorbea cădouădivizii aliate erau în drum spre oraş . Copilul
continua săsporovă iască . — Ieri a fost ucis un informator pe Bulevardul Mich. Ai auzit?
Mi-a spus Raoul. Au venit doi tipi cu bicicletele ş l-au împuş chiar în i cat mijlocul stră cu
lume prin jur. Raoul zicea căerau niş bă i ca noi, zii, te ieţ cam de aceeaş vârstă Jean voia
săne ducem ş noi astă i . i -searăş săfacem i
la fel, dar un profesor ne-a citit azi o poveste întreagădespre asemenea lucruri. Zicea
căseara trebuie săvenim direct acasăş sănu ne bă m în i gă nimic. Toţ profesorii se tem
teribil de „Boches", ş i tii? Dă la o parte cojile de ou ş luălaptele. Pâinea se topise deja, du
i înghiţ ităde un stomac tână ş flă r i mând, care încăera pe jumă tate gol. — Ş căsunt
singurul bă din clasăal că tatăare Crucea de tii iat rui Ră zboi cu trei lauri? Ceilalţsunt
teribil de geloş Papa, ş căvin i i... tii americanii? Toţ „Boches"-ii ă tia în uniforme negre or
săfie împuş i în i ş caţ curând. Ieri a fost mă turat un bistro întreg. Era plin de „Boches".
Raoul zicea căa vă cum le curge sângele din maţ Sânge de „Boche". Mamă zut e. , ce-
aşmai fi vrut ş eu săvă Mâine am să i perii uniforma, Papa. Trebuie i d! -ţ săţ pui când
sosesc americanii. Ş căau mii de tancuri? Crezi căor să i-o tii treacăcu ele prin tot Parisul?
Crezi... Tată se ridică l . — E ora de culcare... Da, da, ş căsosesc americanii, dar n-or
săfie tiu aici prea curând. O sămai treacăceva timp, mai avem de aş teptat. — Când or
săsosească Crezi căvor veni noaptea? ? — S-ar putea, zise tată O săvedem mâine
dimineaţ l. ăcând ne sculă m. Arş a nopţ de august era grea ş apă toare. Perpelindu-se în
pat, iţ ii i să copilul auzi cum tată să stinge veioza ş se duce în camera lui. Auzi uş l u i a
închizându-se. Pe urmă imediat urmăexplozia. Copilul fu smuls din pat ş , i se trezi lipit de
perete. Praful ş bucăile de că midăcurgeau pe el. Simţ i ţ ră i mirosul de fum ş vă cum flă
rile dansau pe podea. i zu că Scoaserăîntâi copilul. Era zgâriat ş speriat, dar nu era prea
grav. Mai i trecu un timp până gă -i sirăpe tată Dă . durăla o parte bucăi de moloz, ţ că
mizi, lemnă ş geamuri sparte. Omul fu întins pe trotuar ş chiar ră rie i i copilul putu să i dea
seama căera mort. Din faţ lui nu mai ră sese -ş a mă nimic altceva decât o
masăînsângerată . Copilul fu luat de-acolo, gemând, ş lă în grija unor că i sat lugă e de la
riţ o mă stire aflatăîn apropiere. Îi dă nă durăun calmant ş fu culcat, dar i înainte de a că
dea într-un somn agitat, niş oameni sosirăş întrebară te i-l dacăa auzit sau a vă ceva
înainte de explozie. Nu vă zut zuse nimic. Un vecin spunea cătrecuse pe-acolo o maş
inăcare încetinise în dreptul clă dirii ş un om aruncase ceva prin fereastra din faţ
apartamentului. i ăa Altcineva spunea căvă zuse doi oameni care ieş iserădin umbră Unii .
ziceau căerau în uniformă alţ căerau civili. , ii Copilul ră mase singur pe lume. Mult aş
teptaţ lui americani sosiseră ii , dar prea târziu ca să salveze de la tragedia personală Nu
s-a descoperit -l . niciodatăcine-l ucisese pe tată bă l iatului, dacăfuseserănemţsau i
francezi, ş nici de ce fusese ucis. Fusese un tră tor, descoperit ş lichidat i dă i de
concetăenii să Sau fusese ş el, ca mulţ alţ o victimăinocentăa ţ i? i i ii, teroriş tilor? Nimeni
n-a aflat vreodată Ş era doar un caz din atâtea sute. . i

CAPITOLUL Ş AISPREZECE Bruno Witt avea mulţprieteni în Paris — sau cei puţ aş
credea el. i in, a Unde se aflau ei în acea zi de august, el n-avea de unde săş dar în mod
tie, sigur îş neglijaserădatoria de prieteni. i Urmă de o gloatăisterică coti pe strada
Faubourg-du-Temple. În rit , fruntea urmă ritorilor se afla o fată Yvonne Dubois, care
fusese o fidelă , membrăa Rezistenţ în ultimele 24 de ore. Înainte de asta, fă ei cuse parte
dintr-un grup select de femei, care aveau intrare liberăîn camerele particulare ale S.D.-ului
din Hotelul Maiestic. Astă întorsese prudent zi spatele unor asemenea privilegii. Datoria ei
se afla limpede în faţ ochilor ş a i îş concentra întreaga energie, pentru cauza Rezistenţ i
ei. Datorita panicii, Bruno Witt se împiedicăş că Mulţ i zu. imea tă rî pe el bă într-o clipă
Tunica sa gri deschis fu repede sfâş , iar douăgospodine se . iată luaserăla ceartăpentru
chipiu, Yvonne Dubais îi înfipse în yât o pereche de foarfeci ş îş înmuie veselămâinile în
sângele cald care gâlgâia. i i — Am ucis un agent al Gestapo-ului! ţ ipăea ş i fluturămâinile
i-ş însângerate că mulţ tre imea aflatăpe cealaltăparte a stră Am ucis un zii: agent al
Gestapo-ului. Noii veniţn-o luarăîn seamă Erau prea ocupaţcu propriile lor acte i . i
patriotice. În mijlocul lor se aflau douăfete, goale, fiecare cu câte o svastică pictatăpe
piept. Când gloata s-a oprit, victimele au fost aş ezate pe câte un scă unel în mijlocul stră
ş printre fluieră zii i, turi ş bă i din palme, au fost i tă tunse chilug. Acum, căvenise
ELIBERAREA, erau cu toţ scoş afara, la lumină ii i . Mame cu copii mici care-ş
rezolvaserăproblemele în timpul ră i zboiului tră ind cu soldaţgermani; negustoruş ş funcţ i
i i ionari care-ş denunţ i aseră compatrioţ loiali, Gestapo-ului; bă ii trâne portă rese care
aduseserămoartea multor luptă tori din Rezistenţ pentru că i bă a -ş gaserănasurile unde
nu trebuia. Cu toţ erau scoş afarădin ascunză ii i tori ş expuş pe scă spre i i ri, bucuria
mulţ isterice. imii Aş ezat într-un că , un bă ruţ rbat gol era plimbat în sus ş în jos pe una i
din stră zile principale, cu o placăatârnatăde gât. Pe ea era scris un cuvânt ajuns familiar:
COLABORAŢ IONIST. O femeie de la un balcon deş ertă deasupra lui conţ inutul unei
oale de noapte. Din pă cate, nu nimeri unde trebuia. Vinovatul fu doar stropit, în vreme ce
unul dintre noii eroi naţ ionali fu blagoslovit din plin pe cap ş pe umeri. i — Liberte, urla
mulţ imea. Cu toţ erau neră tori să i dovedeascăpatriotismul, să i întreacă ii bdă -ş -ş
vecinii în acte de curaj în faţ inamicului. Nu exista o singurăpersoanăcare a sănu fi ucis
mă un soldat german. Mulţdeclarau căau ucis nenumă i car i raţ germani. Stră zile ar fi
trebuit săfie de-acum pline pânăla refuz cu leş urile „Boche"-ilor urâţde toatălumea ş care
îndră i i zniserăsă i încruciş -ş eze spadele cu bunii ş dră ii de ruş i guţ i. Acordeoanele ş
banjo-urile cântau la toate colţ i urile de stradă Lumea . era din nou fericită În Franţ
revenise Democraţ . a ia. — M-am ocupat personal de apă rarea Parisului, îi declarăvon
Choltitz generalului american care-l interoga. Eu aveam ordin sădistrug oraş dar ul,
normal căîndatăce mi-am dat seama căFührer-ul ş pierdut minţ a i-a ile trebuit săhotă sc
singur. ră — Am salvat trei evrei de la camera de gazare, zise un ofiţ de la er Gestapo. Eu
însumi i-am salvat! Am dovezi, am martori! — Am cunoscut un colonel care a luat parte la
atentatul împotriva Führer-ului în 20 iulie; se numea Schmaltz, de la N.S.F. Ş tiam ce se
pune la cale ş cu toate astea, nu l-am denunţ autorităilor. Puteam s-o fac. Ar fi i, at ţ
trebuit s-o fac, era datoria mea! Dar mi-am riscat pielea ş am tă i cut. Peste noapte,
toţfrancezii deveniserăpatrioţş toţnemţ fuseseră i i i i ii obligaţsăîndeplineascăordine cu
care nu erau de acord. Oricum, Parisul i fusese eliberat! REFUZ DE A ÎNDEPLINI
ORDINUL Era miezul nopţ În camera generalului Mercedes, ofiţ ţ ii. erii ineau o
ş edinţ ăde consiliu. Erau cu toţ în uniforme de luptăş fiecare purta ii i armă Mercedes stă
aplecat deasupra unei hă i. . tea rţ Trebuia săpă sim Parisul în ziua aceea, trecând
frontiera pe la ră Strasbourg, având în frunte Batalionul al II-lea. — Cred cătrebuie săne
aş teptă la atacuri ale grupă m rilor din Rezistenţ, avertizăMercedes. Acum au ieş cu toţ la
luminăş sunt ă it ii i dornici de ră zbunare. Avem ordin săne regrupă cât se poate de
repede. m Nimic, repet, nimic nu trebuie săne stea în cale. Orice atac trebuie respins cu
toate mijloacele posibile... Trebuie săreuş Sunt destul de clar, im! domnilor? Ofiţ
aprobarădin cap cu gravitate.Mercedes se ridică potrivindu-ş erii , i banda neagrăcare-i
acoperea locul unde avusese ochiul drept. În acel moment sunătelefonul, ordonanţ
generalului ridicăreceptorul, ascultă a un moment, apoi zise: — E pentru dumneavoastră
domnule. Generalul von Choltitz. Zice că , e foarte urgent. Mercedes se strâmbă . — Alo?
Aici general-maiorul Mercedes. — Ah, Mercedes! Sunt Choltitz. Ce dracu faci acolo,
omule? Se aude că i faci bagajele ş pleci. Sper cănu-i adevă -ţ i rat? — Mătem căeste,
domnule general. În aproximativ douăore vom pă si Parisul ş ne vom afla în drum spre
Strasbourg. ră i La capă celă al firului se produse o adevă tul lalt ratăexplozie. Mercedes
îndepă rtăreceptorul de la ureche ş întregul grup de ofiţ i eri izbucni în râs. — Îţ interzic
săfaci aş ceva! Îţ sunt încăofiţ superior ş cred că i a i er i îmi pot exercita autoritatea. Îţ
ordon sără i mâi pe loc pânăhotă sc eu că ră te poţretrage. i — Îmi pare ră domnule, dar
din întâmplare nu mămai aflu sub u, comanda dumneavoastră Am primit ordinul de
retragere direct de la . generalul Model. Am instrucţ iuni săne retragem în câteva ore, cu
întregul echipament. Respiraţ grea a generalului se auzea în toatăîncă ia perea. —
Echipament? Adică ce înţ , elegi mai exact prin asta? Arme, muniţ ie, tancuri? — Da,
domnule. Toate armele, toatămuniţ ş toate tancurile aflate ia i sub comanda mea.
Mercedes zâmbi cam amar. Cred căvăamintiţ i, domnule, căeu comand o divizie de
tancuri care practic nu există . Von Choltitz fornă la capă celă al firului. i tul lalt — Pot săte
întreb care este obiectul acestei manevre inutile? — Am ordin sătrec frontiera pe la
Strasbourg, unde ne vom regrupa ş vom recepţ i iona 400 de tancuri noi, ieş acum din
fabrică Generalfeldite . mareş alul mi-a acordat douăsă mâni pentru ca oamenii săse obiş
ptă nuiascăcu noile maş Mercedes râse din nou, la care toţ ofiţ clă ini. i erii tinară din cap
ş începurăsăş oteascăîntre ei. Nu e el prea generos cu perioai uş da de instruire, dar vom
face tot ce putem. Puteţspera căne vom întoarce i la Paris într-o lună . — Generale
Mercedes, repet, îţinterzic cu desă i vârş săpă seş ire ră ti Franţ Contramandez ordinele
Feldmareş a! alului Model, ai înţ eles? Nu le mai lua în seamă Îmi asum întreaga
responsabilitate pentru asta. Imediat ! voi telefona la Cartierul general al armatei pentru a-i
informa în legă tură cu hotă rârea mea. Dar insist ca dumneata ş oamenii dumitale să i ră
mâneti pe loc pânăla noi ordine! — Îmi pare ră repetăapă Mercedes. Dacănu primesc
conu, sat tramandarea ordinului direct de la generalul Model în persoană plecă în , m
douăore. — Am impresia căuiţ generale, căeu ş nu Model deţ comanda! i, i in Divizia
dumitale mi-a fost trimisăspecial de însuş Reichsführer-ul nostru. i Dacăîndră zneş săacţ ti
ionezi contrar ordinelor mele, ai săajungi în faţ a Curţ Marţ ii iale, îţjur pe Dumnezeul meu!
i Se fă liniş la celă capă al firului, întreruptădoar de un oftat cu te lalt t icnit al ofensatului
von Choltitz. — Mai eş acolo, Mercedes? ti — Da, domnule. — Cred căam fost destul de
clar? — Foarte clar. — Dacăpă seş Parisul înainte ca eu să i dau permisiunea, am să ră ti
-ţ te învinuiesc pentru sabotarea ordinelor Führerului. Aş voi face, îţdau a i cuvântul meu!
— Văcred, zise blând Mercedes. Pauză Von Choltitz tuş ş încercăsăschimbe tactica. . i i
— Problema e, înţ elegi, căfă rătrupele dumitale n-am cum sărezist nici o zi împotriva ă
stora din Rezistenţ. Soldaţ mei sunt uciş la lumina ă ii i zilei! Mi-au împuş chiar un ofiţ de
ordonanţ! Mercedes, îţspun că cat er ă i situaţ e disperată ia . — Văînţ eleg, generale. Cu
toate acestea, vărepet cătrebuie săexecut ordinele date de generalul Model. — Ai
săajungi în faţ plutonului de execuţ pentru asta, Mercedes. a ie Am să i fac raport, nici o
grijă La generalul Heitz, nu la altcineva. -ţ . — Faceţ cum vi se pare mai potrivit, domnule.
Iar acum, vărog sămă i scuzaţ trebuie săîncep pregă i, tirile de plecare. Mercedes aş
ezăîncet receptorul. Se întoarse că ofiţ cu o mină tre eri gânditoare. — Mai plecă
întrebăunul dintre ei. m? — Bineînţ eles, zâmbi Mercedes. Cred căam spus tot ce trebuia.
Acum e mai bine săplecaţ Cu cât plecă mai repede de-aici, cu atât mai bine. i. m Ş ţ i
minte — nimeni, repet, nimeni nu trebuie săne oprească i ineţ ! Toatăcazarma semă cu un
muş na uroi de furnici sub asediu. Oamenii alergau de colo-colo că rând haine, arme,
hârtii. Era un zgomot continuu de vehicule care demarau. O companie de recunoaş tere
plecăîn că utarea celor nouătancuri. Micuţ ş Porta dispă ul i rurăîn toiul învă ş ş lmă elii i fă
curăo vizităneaş teptatăsergentului-major. — Ce dracu vreţ ră el când dă cu ochii de ei. i?
cni du — Domnule, zise Porta cât putea de milită te. Obergefreiter Porta ş reş i
Obergefreiter Kreutzfeld din Compania a 5-a, domnule... — Pentru Dumnezeu, ş cine
sunteţ Pentru ce-aţ venit sămă tiu i! i bateţ la cap? Nu vedeţcăsunt bă în treburi pânăpeste
cap? i i gat — Am venit săne oferim serviciile, domnule. — Ş la ce dracu sunteţ voi buni?
mârâi sergentul major. i i — Vrem săajută la împachetarea proviziilor. m — Dumnezeule
mare! Înjură turile sergentului se ridicarăpânăla tavan, umplurătoată încă perea. Rupse în
bucăele ţ ţ igara pe care o fuma. — SămăfereascăDumnezeu săvălas pe voi mă
săvăapropiaţde car i locul acela, clovni nenorociţce sunteţ i i! — Dacăaş credeţ începu
Porta, foarte ofensat. a i..., — Da, aş cred eu! Numai un idiot ar putea crede altfel! Dacă a
puteam, vălă sam în Paris, săse descurce francezii cu voi! Nu existăalţ ii mai incompetenţ
mai leneş mai... i, i, Porta ş Micuţ se retraserăcu demnitate din faţ sergentului-major. i ul a
Mândria lor ră nităîş că i utăadă post la un prieten al lui Porta, care era ordonanţ
ămedicală Obergefreiter Ludwig, instalat în splendida singură , tate a infirmeriei. Se uitau
tânjind de la fereastră cum alţ mai norocoş , ii i că rau alimente într-un camion. — Uită la ă
zise Micuţ cu o voce scă -te ia! ul zutăpânăla nivelul unui oftat amarnic. Erau cutii cu
conserve de carne, cu ş uncă cu ciocolată , . — Cafea! zise Ludwig înghiţ în sec. ind —
Coniac! plescă Micuţ i ul. — Ia uite la idiotul ă gras de colo. Ludwig ară la tăcu degetul
spre un soldat transpirat, aproape strivit sub greutatea unei lă Ce credeţ c-o zi. i avea
acolo? — Nu ş tiu, dar am un chef nebun săaflu! Cu o mutrăgânditoare, Porta contempla
situaţ scă ia, rpinându-ş i tacticos posteriorul. — Orice-ar fi, fac pariu că ceva de mâncare!
Ş pentru ceva de -i i mâncare merităsăîncerci... — Aia te prind una-două o să i rupi gâtul,
zise cu gravitate Ludwig. , -ţ Chiar să mâna trecutăau împuş doi de la artilerie numai
fiindcă ptă cat ş terpeliserăo cutie de tutun. — Dupăcum o sălucrez eu, zise Porta, nici n-
or săafle vreodatăcă le-a dispă ceva. Asta-i necazul cu soldaţ din ziua de azi: nu se pricep
rut ii săfacăo treabăş atunci renunţ. Când am intrat eu în armată un soldat i ă , nu era
soldat dacănu ciupea ceva de ici-de colo. Se învaţ ăfoarte repede. Acum, unii sunt atât de
nă fleţcăpoţ să ţ o zi întreagăîncuiaţ în tă i i -i ii i magazia cu alimente ş nu ş i utesc nici
mă un pachet de ţ ri. car igă — E totuş o diferenţ, obiectăLudwig, între un pachet de ţ ri ş
un i ă igă i lă plin cu Dumnezeu ş ce. doi tie — Vrei săvezi cum fac? întrebăPorta. Nu vrei
săte învă vreo ţ ş mecherie, două ?... Scoase din buzunar o grenadăde mână Se
strecurăuş în curte, . or aş teptăcâteva secunde ş se ascunse neobservat în spatele unei
stive de i lă În fundul curţ erau niş canistre de benzină care aş zi. ii te , teptau săfie încă
rcate într-un camion. Formau o ţ intăexcelentăpentru grenada lui Porta. Explodarătoate
într-o mare de flă ri ş oamenii care încă că i rcau alimentele fugirăîn toate direcţ săse
punăla adă iile post. În secunda urmă toare, Porta era la coada camionului ş arunca lă că
Micuţ ş i zi tre ul i Ludwig, care învingându-ş teama, se repeziserăcalici sădea o mânăde i
ajutor. Reuş irăsăducăcinci lă în infirmerie, dupăcare renunţ , că zi ară ci fierbinţ eala din
curte devenise de nesuportat. Urcarăş se închiserăiute i înă untru, privind de la
fereastrăflă rile care se întindeau ş fumul negru că i ş gros. i Între timp, toatăcazarma era
cuprinsăde învă ş lmă eală de teroare ş , i de presupuneri. Grupuri de oameni se luptau
între ei în nebunia generală . O santinelăintratăîn panicătrase asupra unui soldat ş omorî
pe loc. Cu i-l toţ credeau căRezistenţ ataca prin surprindere ş cu toatăforţ În final, ii a i a.
afacerea se soldăcu 4 morţş 17 ră i, unii foarte grav. i i niţ În mijlocul acestor fră mântă
Porta ş Micuţ reuş ri, i ul iserăsăcare patru dintre lă la cantonamentul Companiei a 5-a. zi
— Dumnezeule mare! exclamăBă trânul, aş ezând lă zile câte două Nu . sunteţ decât niş
criminali ordinari, amândoi! E normal sămai ciupeş i te ti de ici-colo niş suplimente la raţ
dar săarunci grenade de mânăş să te ie, i ş terpeleş toatăgră ti mada asta, e prea de tot.
Mi-e scârbăde voi, amândoi! Bă trânul le întoarse spatele dezgustat. — Necazul cu tine,
zise Porta împă ciuitor, e căeş prea al naibii de ti
cinstit. Eu ş căstatul ne-a furat nouăcei mai frumoş ani ai tinereţ ş tiu i ii i avem dreptul să
fură ş noi ceva în schimb. E altceva dacăfuri de la -i m i prieteni. Oricine are dreptul săfure
de la stat. Cel puţ aş vă eu in, a d lucrurile. — Dar nu săarunci cu grenadele alea
nenorocite, mormă Bă i trânul. — Nu puteam săfacem rost de halealăaltfel. Micuţ se ş
apucase sădesfacăo conservăde peş Luăcu vârful ul i te. cuţ itului o bucatăş o întinse Bă i
trânului. — Uite, zise el, ia o sardină Astea-s pentru eroi ş trebuie sărecunosc . i căeş un
adevă erou. ti rat Traversară Parisul într-o coloanăsubţ de la cazarmăpânăla m ire, Porte
d'Orléans. Oraş fremă Acum căne retră ul ta. geam, toatălumea voia săpunămâna pe noi,
iar partizanii acţ ionau în forţ. O împuş turăde la ă că o fereastrăde mansardără grav un
ofiţ din Statul Major. Imediat, o ni er micăechipăse desprinse ş nă li în casă Era goală Gă i
vă . . sirădoar doi bă i care încercau săse ascundăla mansardă cu o puş ieţ , căveche
nemţ ească Furăvârâţîn camionul nostru, tremurând de groazăş . i i aş teptând hotă rârea
generalului Mercedes. Nu-i trebui mult sădecidăcă , în ciuda vârstei lor, vor fi împuş i.
Execuţ fu amânatăpânăla ieş caţ ia irea din Paris. Era un risc inutil săfie uciş în mijlocul
mulţ i imii infierbântate. Ş pe urmă coloana nu putea fi oprităîn centrul oraş i , ului. Peste o
jumă tate de oră sub privirile îngrozite ale celor doi bă i, , ieţ ră nitul muri. — Vedeţ Porta îi
obligăsăprivească Poate căasta o săvăînveţ i? . e minte sănu vămai jucaţ cu puş Ai?... i
ca. Le arse câte o pereche de palme ş obligăsăstea lângămort tot i-i restul că toriei. lă
Dupăce ne aflară la o bunădistanţ m ăde Paris ş se întunecă i , aş ezară tabă pentru
noapte. Execuţ fu amânatăpânăîn zori. Maiorul m ra ia Hinka se înfurie la culme, când
ulterior se descoperi căcei doi bă i ieţ dispă ruseră Ca de obicei, Porta fu numaidecât
declarat parte vinovată . . Heide zicea căse trezise în timpul nopţ ş vă ii i-l zuse pe Porta
întorcându-se singur din pă dure. Era aproape sigur cădusese copiii departe ş îi ajutase i
săfugăca să i salveze viaţ Pe de altăparte, atât Gregor cât ş Günther -ş a. i se
juraserăcăbă ii mai erau încăacolo la câteva ore dupăsosirea lui ieţ Porta. Toatăafacerea
fu lă satăbaltădin lipsăde timp ş de probe, dar cred i cănici unul dintre noi nu avea vreo
îndoialăcăversiunea lui Heide era cea adevă rată . Barcelona fă cuse rost de undeva de
un aparat de emisie-recepţ ie. Reuş săprindăo voce în englezăş ne notară iute lungimea
de undă ise i m . De fapt dă dusem peste postul de comandăa Diviziei a 3-a din armata
americană Stabiliră îndatălegă . m tura cu ei. — Salut, yankeilor! chiţi surescitat
Barcelona. Măauziţ Cum stau ă i? lucrurile pe la voi? Vădescurcaţ i?... — Salut, friţ ilor!
Noi suntem bine, dar voi? ră spunse o voce într-o germanădestul de corectă . — Nu prea
ră zise Barcelona. Hei, ia zi, Yank, aveţpe cineva p'acolo u, i care ne-ar putea ră spunde
la o întrebare care arde? — Despre ce-i vorba, Friţ ? — Ne chinuim de când a început
împuţ ă de ră itul sta zboi săaflă m cum se numea porcul lui Odin? — Porcul lui Odin? —
Exact. Urmăo pauză . — Ai spus "porcul lui Odin"?
— Chiar aş a. Urmăo nouăpauză . — Drace, nu cumva vreţsăne trageţ pe sfoară
întrebăsuspicioasă i i ? vocea. — Ba de loc! i-o întoarse Barcelona. Avem, aş o adevă a,
ratăsete de cunoaş tere. — Atunci, stai puţ să întreb pe ceilalţ in, -i i. Aş teptară ş peste
câteva minute se auzi din nou vocea yankeului. m i — Hei, mai eş pe fir, Friţ Din
întâmplare, aveţnoroc. Unul dintre ai ti ? i noş e norvegian. tri — Adică ai ră , spunsul? —
Te cred că am, dar cu o condiţ -l ie... — Care, Yank? — E simplu: eu îţdau numele
porcului, iar voi văretrageţ imediat ş i i i puneţcapă acestui ră i t zboi blestemat. — Din
partea mea, e OK., fu de acord Bercelona. De fapt, chiar acum suntem în drum spre Adolf
ş o săne stră i duim să bă m minţ în cap... -i gă ile Acum, ia zi, care-i numele porcului? —
Era denumit "Golden Brush" (Perla de Aur) ş era al Freyei, nu al i lui Odin. Cel puţ aş mi-a
zis expertul nostru. in, a Urmăun val de bucurie. Imediat luară legă m tura cu celelalte
unităi ţ ca săle dă vestea cea mare. m — Salut, Dietrich. Am aflat numele porcului lui
Odin! — Salut, Heinz! Ş porcul ă tii, la... — Salut, Wolf! Ş tim cum se numea porcul lui
Odin. Numai cănu era al lui, era al Freyei ş se numea „Golden Brush". i — Pe dracu, zise
Wolf. Mi-am amintit ş eu ş nu e nici un „Golden i i Brush". De fapt se numea „Saerimner".
Ş chiar era al lui Odin. i Urmăo disputăaprinsă Divizia a 3-a americanăse agăa cu . ţ încă ţ
păânare de „Golden Brush". Nu le pă de „Saerimner" ş ziceau că sa i sunăa nume nazist.
Pe de altăparte, Wolf îi acuza căe o invenţ de-a lor ie ş încearcăsăne convingăsă credem.
Problema n-a fost niciodată i -i elucidată . Coloana înainta. Traversară Rinul pe o vreme
rea, cu un aer m întunecat din care începu săplouăcu gă leata. Pe tot drumul erau clă diri
în ruină mormane de dă , râmă turi, urme de incendii; tot oraş era la ul pă mânt, locuitorii
tră în viziuni, ca ş iau obolanii. De-a lungul drumului se ţ ineau dupănoi o droaie de copii
flă mânzi, care-ş ridicau braţ subţ i ele iri ca niş beţ cerş o bucatăde pâine. Totul în jur
purta amprenta te e, ind ră zboiului. La 25 august, de la o staţ de radio inamicăam aflat
urmă ie toarele ş tiri: „Divizia a 28-a sub comanda generalului Leclerc a intrat în această
dimineaţ ăîn Paris. Clopotele bat în tot oraş ş populaţ este înnebunită ul i ia de emoţ Orice
german destul de nerod ca săse arate pe stră o face pe ie. zi propria ră spundere ş cu
riscul vieţ Gă i ii. rzile de la Fresnes au fost mă celă rite de prizonieri. Toate femeile
suspectate căau avut legă turi cu trupele de ocupaţ sunt rase în cap, li se smulg veş ie
mintele ş pe corp li se i picteazăsvastici. Americanii l-au arestat de generalul von Choltitz.
Întregul oraşurmeazăsăfie iluminat în timpul nopţ Vive la France!" ii. Închiseră radioul ş ră
m i maseră aş uitându-ne o vreme unii la alţ m a, ii. — Ş i ce cred eu? zise Porta în cele
din urmă Bă tiţ . trânul Choltitz n-a avut destulădinamităsămă ture tot locul ş acuma pun
pariu căse i chinuie să lă -i mureascăcum l-a salvat el de la distrugere. — N-o să creadă
zise Barcelona. -l ,
— Pe lângăasta, obiectăMicuţ totul stăscris aici, în ordine ş alte ul, i chestii de-astea.
Porta ridicădin umeri. — Ă tia de sus întotdeauna reuş săiasădin toate încurcă ş esc turile.
— De data asta nu, zise Barcelona. — Pui pariu? fă Porta. cu ----------------------