IONICA SILVIU

ISTORIE I.D., AN I

Inovații metodologice și conceptuale introduse în aria cercetărilor istoriografice de către reprezentanții

celor trei generații ale Școlii de la Annales.

- revista reprezentativa a Scolii de la Annales – „ Annales d’histoire economique et sociale” a

fost gandita ca o reactie impotriva metodologiei Scolii Pozitiviste si istoriei nationaliste;
- noua miscare isi va impune punctul de vedere prin reprosurile aduse istoriei istorizante:
accentul pe studierea evenimentelor; pe faptul singular; faptele politice, militare, diplomatice
erau privelegiate in detrimentul celor economice, sociale si culturale; maniera in care era
scrisa istoria – un cumul de evenimente din care reiesea obiectivitatea in istorie remarcandu-
se discordanta intre dorinta de neutralitate stiintifica si parti pris-ul politic;
- noile principii in scrierea istoriei: inlaturarea spiritului de specialitate; accentuarea
interdisciplinaritatii evidentiate atat la nivelul articolelor de metoda cat si la nivelul discutiilor
teoretice si lucrarilor practice; deplasarea interesului de la studiile de viata politica spre
activitatea economica, organizarea sociala si psihologia colectiva – acestea regasindu-se in
primul numar al revistei;
- noua orientare metodologica creata in lumea franceza nu s-a limitat doar la sfera producerii
de cunostinte, ci s-a infiltrat in retelele de comunicare capatand o hegemonie ce s-a manifestat
prin dominarea mediului universitar si deschiderea catre publicul avizat;
- interesul de a pune istoria pe aceeasi linie cu sociologia si stiintele umane in general;
- intentia istoricilor de la Annales a fost de a da disciplinei o fundamentare teoretica – inlocuirea
conceptului de istorie-naratiune cu cel de istorie-problema – organizarea materialului este
explicita si sistematica.(Lucien Febvre)
- istoria-problema are un obiect de studiu ce delimiteaza nu numai perioada, ansamblul
evenimentelor, dar si problemele puse de aceasta perioada si nu poate scapa de o minima
elaborare conceptuala – nu se descrie un fapt unic ci se cauta explicarea unei probleme, sa
conceptualizeze obiectele anchetei sale, sa le dea un sens si deci sa le redea identitatea;
- faptul istoric nu este un eveniment, ci este un fenomen ales si construit a carei regularitate
permite a fi reparat si studiat de-a lungul unei serii cronologice de date identice comparabile in
intervale date;
- prin conceptualizarea istoriei-problema, istoricul construieste concepte ale caror continut este
variabil, dar care trebuie definite precis de fiecare data si a caror validitate este limitata
orientand munca pentru care sunt elaborate;
- istoria totala corespunde intereselor istoricilor din toate perioadele din istorie: istoricii secolelor
XVI-XVII – faptele militare si diplomatice; secolul al XIX-lea adauga faptele politice si
constitutionale; secolul al XX-lea faptele economice si sociale; cei contemporani dau
importanta faptelor intelectuale si artistice, structurale si mentale;
- timpi istorici – concept cheie pentru noua metodologie de lucru; apar in lucrarea Mediterana si
lumea mediteraneana in epoca lui Filip al II – lea sub forma: timp geografic sau geo-
istoria(aproape imobil); timp social(lent ritmat); timp individual(rapid si spectaculos);
- promovarea unei noi eruditii – innoirea in tehnicile si metodele de lucru: o noua eruditie trebuia
sustinuta printr-o noua conceptie asupra documentului dar si o redefinire a conceptului de
timpi istorici precum si o rafinare a metodelor comparatiste care sa permita sa se compare
numai ceea ce este comparabil si sa evite definitiile mult prea vaste care sa puna sub acelasi
semn realitati mult prea largi;
- evolutia catre o istorie totala;
- multiplicarea analizelor – viza privelegierea interdisciplinaritatii, deschiderea istoriei catre
metodele din alte stiinte umane si sociale fara a pierde statutul de stiinta coordonatoare – se
 disting trei directii ce par privelegiate: interesul pentru psihanaliza, intalnirea cu matematica si
incercarea de a construi o istorie a omului total, cu corpul sau, cu fiziologia sa, prin
accentuarea legaturilor cu stiintele vietii;
- noua istorie va promova un domeniu nou – istoria mentalitatilor – o incercare de a scrie istoria
totala, accentul cazand pe modurile in care oamenii vad, percep, imagineaza cosmosul,
lumea, in care se vad ei, unii pe altii, sistemele de valori in functie de care isi modeleaza
atitudinile, uzand de metodele de lucru din psihologia sociala, geografia umana, demografie,
lexicologie, semantica
- demersul actual propune o noua reprezentare a raporturilor dintre particular si general, intre
individ si colectivitate, colectivul apare ca rezultatul unui acord, ca o constructie provizorie,
temporala, instabila.
- deschiderea cercetarilor istorice spre memorie, noua istorie politica, spre istoria femeii, a
exclusilor, marginalilor, noua istorie culturala si sociala marcheaza sfarsitul dominatiei
modelului istoriografic Annales.