Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În fiecare primăvară, unele persoane suferă de apariţia periodică a unor dureri ulceroase
care le terorizează viaţa, atât ziua, cât şi noaptea, atât imediat după mese, cât şi la
intervale total neaşteptate, din cursul zilei. Helicobacter pylori este implicată în 90-98%
din ulcerele duodenale şi în 70-80% din ulcerele gastrice. Din această cauză, bacteria a
ajuns să fie considerată ca cel mai frecvent agent de infecţie a aparatului digestiv.
Helicobacter pylori este o bacterie identificată încă din anul 1875 de către savanţii
germani, care nu au reuşit însă să o cultive în condiţii de laborator. Ulterior, în anul 1906,
a fost studiată de italianul Giulio Bizzozero şi de polonezul Walery Jaworski, care au
denumit-o Vibrio rugula. Aceştia au stabilit forma de spirală a bacteriei şi prezenţa ei în
stomac, unde răneşte mucoasa stomacală şi duodenală, ducând la dezvoltarea unui ulcer.
Cu toate aceste descoperiri, până acum 30 de ani, toate cazurile de gastrite şi ulcere erau
puse pe seama stresului, pe seama regimului alimentar inadecvat, unei medicaţii
antiinflamatorii contra reumatismului şi pe seama unei vieţi dezordonate. În acea
perioadă, era exclusă ipoteza existenţei unui microorganism care ar putea trăi în mediul
gastric foarte acid.
Totuşi, medicul Robin Warren din spitalul Perth (Australia) anunţa, în anul 1979, că a
descoperit o anumită bacterie în biopsiile prelevate de la bolnavii cu gastrită. În
colaborare cu medicul Barry Marshall, au reuşit cultivarea bacteriei în condiţii de
laborator, care imitau aciditatea din stomac. Această bacterie a fost denumită
Helicobacter pylori (H.p.), denumire care derivă de la forma de spirală (helix).
Pentru această descoperire de primă importanţă, deşi contestată vreme de peste 25 de ani,
autorii au primit, ca înaltă recompensă, Premiul Nobel pentru Medicină, în anul 2005. Se
apreciază că nivelul de risc al infecţiei cu H.p. este egal cu efectul negativ produs în cazul
fumatului a 12-15 ţigări pe zi.
Ulcerul peptic este o afecţiune majoră, care provoacă dureri epigastrice puternice,
localizate sub stern, în cavitatea stomacului şi în capul intestinelor. În anumite perioade
ale vieţii sau în anumite anotimpuri ale anului, survin aceste simptome la 10% dintre
bărbaţi şi 6% dintre femei.
Din păcate, mulţi bolnavi nu dau atenţie acestor dureri pe care le consideră trecătoare, ca
simple arsuri la stomac, care pot fi calmate doar cu câteva pastile antiacide, cu bicarbonat
sau cu un pahar cu lapte. Ei nu realizează că bacteria H.p. sapă un crater în mucoasa
stomacală care poate da complicaţii severe, cu riscul de a evolua spre perforaţii şi
hemoragii, adesea - cauze ale unei morţi premature.
La începutul bolii, după infectarea cu H.p. sau după acţiunea altor factori, se formează o
inflamaţie urmată de o leziune (nişă) de 10-25 mm, rotundă sau ovală, săpată în mucoasa
esofagului, a stomacului şi a duodenului, ca urmare a acţiunii excesului de acid gastric,
respectiv acid clorhidric şi pepsină. Eroziunea începe din momentul în care nivelul acido-
peptic depăşeşte capacitatea de apărare a peretelui gastric.
În funcţie de localizarea în aparatul digestiv, ulcerul peptic poate fi: ulcer gastric sau
ulcer duodenal.
Durerile şi arsurile apar la 1-2 ore după mese, cu periodicitate în cursul zilei şi în timpul
anului (mai frecvent, primăvara şi toamna). Între crizele dureroase, perioada de acalmie
poate dura câteva zile sau câţiva ani, ceea ce determină pe bolnav să se creadă
însănătoşit, reia fumatul şi consumul de alcool şi cafea. Astfel, se ajunge la complicaţii
grave, ca hemoragii interne, perforaţii în peritoneu şi chiar cancerizare.
Limfomul gastric MALT (ţesut limfoid asociat mucoaselor) se prezintă sub forma unor
formaţiuni tumorale de dimensiuni mai mari decât adenocarcinoamele. Acestea se
dezvoltă pe o inflamaţie cronică provocată de Helicobacter pylori, ce s-a malignizat în
urma unor anomalii genetice. Ele reprezintă aproximativ 4% din totalul afecţiunilor
maligne la nivel gastric, fiind cel mai comun tip de limfom Hodgkin extranodular. Boala
este considerată ca a doua tumoră malignă a stomacului după adenocarcinom, cu risc
maxim de apariţie la bărbaţi cu vârste de 55-60 de ani.
Infecţia cu H.p. ar fi implicată şi în patogeneza multor boli extragastrice cum ar fi:
ateroscleroza, hemoragiile interne cu melene, anemia, unele boli de piele şi pierderi
rapide în greutate. Practica a dovedit că terapia antibiotică contra infecţiei cu H.p. este
metoda cea mai eficientă de vindecare a limfomului gastric, dacă se efectuează în stadiile
precoce ale bolii.
Tratamentele fitoterapeutice
- Obligeană - macerat la rece din 2-3 linguriţe cu rădăcini uscate şi macerate timp de 12
ore în 500 ml apă rece; se încălzeşte uşor, a doua zi, şi se consumă câte ˝ pahar, cu 20 de
minute înainte de mese, asigurând calmarea durerilor şi stimularea digestiei. Pulberea de
obligeană (câte un vârf de cuţit, de 2-3 ori pe zi, înainte de mese) intră în formula
Ulcerotratului, având rol de pansament gastric (contraindicat la femei, în timpul sarcinii) ;
- Tătăneasă - decoct din rădăcini uscate şi mărunţite (2-3 căni pe zi, înainte de mese), cu
efecte antiinflamatoare şi cicatrizante, acţionând în vindecarea completă a perforaţiilor şi
refacerea rapidă a mucoasei gastrice;
- Stejarul şi salcâmul - decoct din scoarţă mărunţită (2-3 căni, pe zi) cu conţinut ridicat
de taninuri, care acţionează cu efecte antiseptice şi hemostatice, în ulcere cu melene
hemoragice şi cu scaune sanguinolente;
- Teiul - infuzie din flori (2-3 căni, pe zi), cu efecte de diminuare a spasmelor
musculaturii netede din pereţii stomacului;
- Busuiocul - infuzie din herba înflorită (3 ceaiuri neîndulcite, pe zi) cu rol în reglarea
digestiei, eliminarea fermentaţiilor şi a focarelor putrede;
- Turiţa mare - infuzii din herba (2-3 căni, pe zi), cu efecte în vindecarea ulcerului
gastric, accelerarea tranzitului intestinal şi stimularea poftei de mâncare.
- Frasinul - infuzie din 2 linguriţe cu flori şi frunze la 250 ml apă clocotită, din care se
bea o cană pe zi, fraţionată după mesele principale.
- gălbenele (6 părţi), sunătoare (6 părţi), roiniţă (4 părţi), salcâm (două părţi), muşeţel
(două părţi) şi tătăneasă (o parte), din care se beau 2-3 ceaiuri neîndulcite pe zi, între
mese;
- coada şoricelului, păpădie, pătlagină, chimion, mentă, sovârv (părţi egale), luând 2-3
ceaiuri, înainte de mese;
Tratamente externe
Apiterapia
- propolis (2 grame, pe zi) sau tinctură de propolis 20%, din care se iau câte 20 de
picături, de 2 ori pe zi, în 6 linguri de apă, ceai sau lapte cald, dimineaţa, pe stomacul gol,
şi seara.
Durata regimului alimentar este îndelungată, de luni de zile şi necesită multă răbdare şi
perseverenţă pentru a se asigura o vindecare completă, evitând reapariţia durerilor după
6-7 luni. Se recomandă ca bolnavul să ia 4-6 mese mici, egale cantitativ, ultima masă
fiind înainte de ora 20. În timpul mesei se impune o ambianţă plăcută, în linişte, fără
grabă, evitând discuţiile tensionate.
Se va mânca încet, mestecând bine, fără a bea lichide în timpul mesei. După fiecare
masă, bolnavul va sta culcat, punând pe abdomen o compresă caldă sau cataplasmă cu
făină de porumb.
În faza dureroasă, se permite doar un regim hidric de 2-3 zile cu 200 ml lapte dulce care
neutralizează acidul clorhidric şi opreşte secreţia gastrică.
După dispariţia simptomelor de boală se pot consuma supe călduţe de legume (varză,
salate, mărar, tomate), pireuri pasate din legume şi cartofi, grâu germinat, orez şi griş,
frişcă, soteuri, budinci, sufleuri la care se adaugă unt proaspăt, margarină sau ulei crud.
Treptat, se trece la brânză proaspătă de vaci, caş nesărat, urdă, telemea desărată, paste
făinoase bine fierte, mămăligă prăjită, fulgi de ovăz, ouă fierte moi, omletă în aburi,
cartofi copţi sau fierţi în coajă care se zdrobesc şi se amestecă cu lapte acru şi morcov ras.
Din această fază, se poate începe consumul de carne de pasăre sau viţel, fără grăsime,
care se prepară prin fierbere, înăbuşire sau sub formă de perişoare fierte la aburi. Se
adaugă peşte alb, slab (ştiucă, şalău, păstrăv, biban), preparat numai rasol.
O altă cură va utiliza un macerat din amestecul, în părţi egale, cu zeamă de lămâie,
alcool 400, miere de salcâm şi ulei de măsline din care se va lua câte 50 ml de 3 ori pe zi,
cu 10-15 minute înainte de mese. Eficientă este şi cura de grâu germinat (100 g, pe zi),
amestecat cu ulei de măsline şi 500 g fructe tăiate în cuburi mici.
Fructele recomandate sunt: mere şi pere (curăţate de coajă), prune, piersici, caise,
struguri, pepene verde, portocale, lămâi, mandarine, stafide.
Ca băuturi, se vor consuma apă minerală plată între mese şi sucuri de legume (uşor
îndulcite) din morcov, sfeclă roşie, ţelină dată pe răzătoare, varză albă, spanac şi cartofi
cruzi care se iau cu 15 minute înainte de mese. Sucul de varză proaspătă (2-3 pahare,
zilnic, timp de 3 săptămâni) este deosebit de valoros, având proprietăţi protectoare şi
cicatrizante datorită conţinutului ridicat în mucilagii şi vitamina U.
După mese, se beau sucuri din fructe neacide (mere, pere, gutui, caise, piersici, cireşe,
agrişe), siropuri şi compoturi puţin îndulcite.
▲ Restricţii alimentare
- fripturi din carne de porc, oaie, miel, gâscă, raţă, vânat, peşte gras prăjit;
- grăsimi animale, slănină, untură, mezeluri, cârnaţi, afumături, conserve, peşte oceanic
(sărat sau afumat);
- supe concentrate de oase sau carne, ciorbe, sosuri cu rântaşi, prăjeli, icre, maioneze,
ochiuri şi omletă prăjită, sare în exces, cartofi prăjiţi;
- zarzavaturi fibroase, aţoase şi cu celuloză dură (ridichi, gulii, fasole uscată, mazăre,
linte, ciuperci, vinete, ceapă, usturoi);
- condimente iuţi şi iritante (piper negru, boia iute, ardei iute, hrean, muştar, murături.
oţeturi);
- pâine neagră (bogată în celuloză grosieră), coajă de pâine, aluaturi proaspete, foietaje,
prăjituri de cofetărie, cozonac, gogoşi, dulceaţă, marmeladă şi alte produse zaharoase,
îngheţate;
Se exclud categoric alcoolurile tari, tutunul, cafeaua naturală (mai ales pe stomacul gol),
cacao, ceai rusesc, ciocolată, siropuri sintetice cu cofeină (de tip Coca-Cola) şi abuz de
medicamente de sinteză chimică cu acţiune iritantă.
▲ Tratamentul balneoclimateric
▲ Regimul de viaţă
În timpul de odihnă de 12-14 ore se va respecta somnul zilnic de minimum 8 ore, într-o
cură de minimum 1 lună, obligatorie fiind odihna de 30-60 de minute, în poziţie culcat,
după fiecare masă.
În unele cazuri, se impune repararea danturii defecte, pentru a asigura o masticaţie bună
şi o igienă dentară zilnică, urmărind evitarea infecţiei cu bacteria Helicobacter pylori,
dezvoltată la nivelul plăcii dentare.