Jocuri dinamice în informație completă

Probleme rezolvate

Problema Considerăm piaţa unui bun şi considerăm că există doar două firme
producătoare. Cererea pentru bunul respectiv este foarte mică, putând fi acoperită
doar de o singură firmă. Dacă bunul respectiv este produs de ambele firme, atunci
nefiind suficient de mare cererea, ambele firme înregistrează pierderi egale cu 10
unităţi monetare. Dacă prima firmă alege să producă, iar a doua firmă, vâzând decizia
competitoarei sale, hotărăște să nu intre pe piaţă, atunci firma 1 câştigă 50 u.m., iar
firma 2 are un profit egal cu 0. Dacă firma 1 decide să nu intre pe piaţă, iar firma 2
vede alegerea firmei 1 şi se hotărăşte să producă, atunci firma 2 are un câştig de 50
u.m., iar firma 1 are un profit nul. Dacă firmele aleg să nu producă, atunci profiturile
sunt nule.

Se cere:
a) Determinaţi echilibrul jocului aplicând algoritmul inducţiei recursive;
b) Reprezentaţi jocul sub formă normală şi determinaţi echilibrul.

Rezolvare
a) Reprezentarea grafică a jocului este în Figura 3.4.:

1
I NI
2 2
I NI I NI

Figura 3.4

Algoritmul inducţiei recursive presupune analizarea jocului începând cu

ultima etapă. Astfel, dacă firma 2 ştie că firma 1 intră pe piaţă are de ales între a intra
pe piaţă, caz în care pierde 10 u.m şi a nu intra pe piaţă, caz în care câştigul său este
0. Firma fiind raţională, alege să nu intre pe piaţă. Dacă firma 2 ştie că firma 1 nu
intră pe piaţă, atunci are de ales între a câştiga 50 u.m. dacă produce bunul şi a nu
câştiga nimic dacă nu produce.
 La prima etapă, firma 1 are de ales între a intra pe piaţă şi a câştiga 50 u.m.
şi a nu intra pe piaţă şi a obţine un profit nul. Evident firma 1 alege să intre pe piaţă.
Echilibrul jocului este dat de strategiile I , NI  , iar câştigurile sunt de 50
u.m. pentru firma 1 şi 0 pentru firma 2.

Figura 3.5

b) Reprezentarea sub formă normală a jocului se regăseşte în tabelul

urmator.
I,I I,NI NI,I NI,NI
I -10,-10 -10,-10 50, 0 50 , 0
NI 0 , 50 0,0 0 , 50 0,0

Deoarece firma 1 este prima care ia decizia, singurul punct de echilibru

credibil al jocului este că aceasta intră pe piaţă, iar firma 2 nu va produce nimic.
Echilibrul jocului poate fi determinat prin oricare dintre algoritmii prezentaţi
în capitolul referitor la jocurile statice în informaţie completă.

I,I I,NI NI,I NI,NI

I -10,-10 -10,-10 50,0 50,0
NI 0,50 0,0 0,50 0,0

Problema 3.3. Pe o piaţă există două firme ce pot produce acelaşi bun. Fie y1 şi
y 2 cantităţile produse de firma 1 şi, repectiv, de firma 2. Funcţia inversă de cerere
pe piaţă este:
a  y, ya
p y    ,
0, ya

2
 unde a  0 este un parametru, p este preţul bunului, iar y  y1  y 2 este
cantitatea totală de bun produsă de cele două firme. Firmele au costuri marginale
identice, dar fiecare firmă se confruntă cu un cost fix specific. Astfel, costul total de
producţie al cantităţii y1 este C1  y1   cy1  c1 , unde c este costul marginal, iar
c1 este costul fix. Costul total de producţie al cantităţii y 2 este
C 2  y 2   cy 2  c2 , unde c2 este costul fix (fiecare firmă se confruntă cu un cost
fix specific).

Se cere:
a) Presupunând că ambele firme aleg simultan cantităţile pe care le oferă
pe piaţă, să se caracterizeze echilibrul pe piaţă (Duopolul Cournot).
b) Să se determine echilibrul pe piaţă dacă firmele formează un cartel,
competiţie în cadrul căreia firmele au aceeaşi putere. Să se compare
rezultatul obţinut cu cel de la primul punct (Cartelul).
c) Considerăm că firma 1 este lider pe piaţă şi alege cantitatea y1 pe care
să o producă. Firma 2 observă alegerea făcută de firma 1 şi, în funcţie
de aceasta, alege să producă y 2 , cantitate care îi maximizează profitul.
Să se determine echilibrul pe piaţă şi să se interpreteze rezultatul obţinut
(Duopolul Stackelberg).
d) Să se generalizeze rezultatul obţinut la punctul c) considerând că pe
piaţă sunt n firme.

Rezolvare
a) Funcţiile de câştig ale celor două firme sunt:
 1  y1 , y 2   a  y1  y 2  y1  cy1  c1
şi, respectiv:
 2  y1 , y 2   a  y1  y 2  y 2  cy 2  c2
Fiecare firmă doreşte să îşi maximizeze profitul, astfel:

- Firma 1:
max  1  y1 , y 2   a  y1  y 2  y1  cy1  c1
y1
Soluţia programului de optimizare fără restricţie se determină anulând derivata
parţială a profitului în raport cu cantitatea de bun produsă, adică:
 1  a  c  y2
 0 , adică a  2 y1  y 2  c  0 , de unde y1 
y1 2
Relaţia anterioară poartă numele de funcţia de reacţie a firmei 1 în raport cu
cantitatea produsă de firma 2, pe care o notăm astfel:
a  c  y2
y1  y 2  
2

3
- Firma 2:
max  2  y1 , y 2   a  y1  y 2  y 2  cy 2  c2
y2
Soluţia programului de optimizare fără restricţie este:
 2  a  c  y1
 0 , adică a  2 y 2  y1  c  0 , echivalent cu y 2 
y 2 2
Funcţia de reacţie a firmei 2 în raport cu cantitatea produsă de firma 1, este:
a  c  y1
y 2  y1  
2
Cantităţile de echilibru pe piaţă se obţin din rezolvarea sistemului:
 a  c  y2
 y1 
 2

 y  a  c  y1


2
2
ac
Adică: y1*  y 2*  . Cantităţile pe care le produc cele două firme sunt egale .
3
Presupunând că informaţia este completă, echilibrul Nash – strategia care asigură
maximizarea câştigului fiecărei firme în raport cu strategia aleasă (în cazul nostru
cantităţile pe care le produc) şi ţinând cont de strategia celeilalte firme, se găseşte
ac ac

în punctul de coordonate y1* , y 2*    , .
 3 3 
Preţul de vânzare al bunului este:
a  c a  c a  2c
p y   a  y  a  y1  y 2  a    .
3 3 3
Câştigurile celor două firme sunt:

 1* 
a  c 2  c1 şi  *2 
a  c 2  c2
9 9

b) Analizăm situaţia în care cele două firme formează un cartel. Programul de

maximizare este:
max  y   a  y  y  cy  CF ,
y
unde CF reprezintă costul fix (în acest caz firmele se confruntă cu acelaşi cost fix).
Soluţia acestui program este:

0
y
de unde:

4
 ac
y* 
2
Deoarece firmele sunt de puteri egale au aceeaşi cotă de piaţă, adică:
ac
y1  y 2 
4
Preţul de vânzare al bunului este:
ac ac
p y   a  y  a   .
2 2
Câştigurile celor două firme sunt:

 1* 
a  c 2  CF
4
şi, respectiv,

 *2 
a  c 2  CF .
4
Comparând modelul Cournot cu situaţia în care cele două firme ar forma un
cartel, observăm că în cazul în care cele doua firme cooperează, preţul de vânzare
este mai mare, profitul fiecărei firme este mai mare, dar cantitatea de bun produsă
de fiecare firmă este mai mică.

c) Pentru firma 2 programul de maximizare este:

max  2  y1 , y 2   a  y1  y 2  c  y 2  c2
y2
Pentru a determina cantitatea de echilibru pe care firma 2 trebuie să o producă:
 2 
 0,
y 2
de unde:
a  c y1
y2  
2 2
Pentru firma 1 programul de optimizare este:
max  1  y1 , y 2   a  y1  y 2  c  y1  c1
y1

Înlocuind, obţinem:
 a  c y1 
max 1  y1 , y 2    a  y1    c  y1  c1
y1
 2 2 
Pentru a determina cantitatea de echilibru pe care firma 1 trebuie să o
producă:
 1 ac
 0 , echivalent cu: y1* 
y1 2
Astfel,

5
 ac
y 2* 
4
Profiturile celor două firme sunt:

 *

a  c
2
 c1 şi  *2 
a  c 2  c2
1
8 16
În acest caz, firma 1 are cea mai mare cotă de piaţă iar profitul este egal cu
cel în cazul cartelului, respectiv mai mic decât în cazul modelului Cournot.
Cantitatea de bun produsă este la fel cu cea produsă în cazul formării cartelului cu
firma 2, însă mai mică decât în cazul modelului Cournot.
Pentru firma 2 însă, profitul este mai mic decât în cazul unei colaborări sau
în cazul modelului Cournot. Cantitatea de bun produsă este mai mare decât în cazul
modelului Cournot sau al cartelului.
În concluzie, decizia optimă pentru firma1 ar fi aplicarea modelului
Stackelberg, acesta nefiind avantajos pentru firma 2, aceasta preferând să formeze
un cartel cu firma1.

d) Dacă pe piaţă există 3 firme, atunci cantitatea totală de bun produs de cele
trei firme este:
y  y1  y 2  y3
Pentru a caracteriza echilibrul pieţei trebuie rezolvate trei programe de
optimizare fără restricţii (câte unul pentru fiecare firmă), astfel:

Pentru firma 3:
max  3  y1 , y 2 , y3   y3 a  y1  y 2  y3  c   c3
y3
 3  a  c y1 y 2
Din  0 rezultă: y3    .
y3 2 2 2
Ţinând cont de cantitatea obţinută pentru firma 3, pentru firma 2 programul de
optimizare devine:
 a  c y1 y 2 
max  2  y1 , y 2   y 2  a  y1  y 2     c   c2 ,
y2
 2 2 2 
adică:
a y y c
max  2  y1 , y 2   y 2   1  2    c 2
y2
2 2 2 2
 2  a  c y1
Din condiţia de ordinul întâi  0 obţinem y 2   .
y 2 2 2

Pentru firma 1 avem:

6
  a  c y1 a  c y1 a  c y1 
max u1  y1  a  y1         c1 ,
y1
 2 2 4 2 4 4
adică:
 a  c y1 
max  1  y1   y1     c1
y1
 4 4
 1  ac
Din condiţia de ordinul întâi  0 obţinem: y1*  .
y1 2
Ţinând cont de y1* - cantitatea de bun produsă de firma 1- putem determina
ac
cantitatea de bun produsă de firma 2: y 2*  . Cantitatea de bun produsă de
4
ac
firma 3 este y 3*  .
8
Profiturile celor trei firme sunt:

 1* 
a  c 2  c1 ,  *2 
a  c 2  c 2 , respectiv  *3 
a  c 2  c3 .
16 32 64
Prin inducţie se demonstrează că în cazul în care pe piaţă sunt n firme, atunci
ac ac
cantităţile de bun produse de fiecare firmă sunt: y1*  , y 2*  ,
21 22
ac ac
y3*  3
, ..., y n*  n .
2 2

Profiturile celor n firme sunt:  *


a  c
2
 c1 ,  *

a  c
2
c 2,
2 n 1 2 n2
1 2

a  c 2  c a  c 2  c
 *3  3 , ...,  n 
*
n.
2 n 3 2 2n

Conform modelului Stackelberg, cu cât există mai multe firme producătoare

pe piaţă, cu atât profiturile acestora vor fi mai mici, însă cantităţile de bun produse
au aceeaşi expresie, indiferent de numărul de firme.

7
Problema Analizăm piața serviciilor medicale dintr-un oraș. Pe această piață există
patru spitale, dintre care două publice și două private, la cele de stat au acces doar
persoanele asigurate în regim public, iar la cele private au acces pacienții doar în
regim cu taxă. Atât cele două spitale de stat, notate cu S1 și S 2 , cât și cele private,
S 3 și S 4 se află într-o competiție de tip Cournot. Presupunem că la momentul inițial
spitalele au costuri marginale diferite: 6 u.m și, respectiv, 4 u.m pentru cele publice
și 5 u.m și, respecitv, 4 u.m cele private. Pentru fiecare piață (piața spitalelor publice,
respectiv piața spitalelor private) funcția de cerere inversă este:
a  yi  y j , yi  y j  a
pyi , y j    , unde i și j sunt cele două spitale
0, yi  y j  a
concurente pe piață.

Se cere:
a) Determinați cantitățile de echilibru pentru fiecare spital în parte, cât și
profitul obținut la optim.
b) Comparați rezultatele obținute la punctual a cu situația în care pe cele
două piețe se formează carteluri pentru care costurile marginale sunt 5
și respectiv 4 u.m.
c) În condițiile punctului b presupunem că Ministerul Sănătații acceptă ca
atât la unitățile publice, cât și la cele private pot avea acces toți pacienții,
astfel încât cele două tipuri de spitale se vor afla într-o competiție de tip
Stackelberg, lideri fiind spitalele publice. Determinați cantitățile de
echilibru pentru fiecare spital în parte.

Rezolvare
a) Considerăm mai întâi piața spitalurilor publice. Pe această piață există
spitalele S1 și S 2 , ce au costurile marginale 6 și respective 4 u.m.
Ambele spitale vor urmări maximizarea profitului. Problema de
maximizare corespunzătoare primului furnizor de servicii medicale este:
max  1  y1 , y 2   a  y1  y 2  y1  6 y1
y1

Optimizarea se va face în raport cu variabila y1 , iar condiția de ordinul întâi este:

 1 
0
y1
Funcția de reacție a primului spital public:
a  6 y2
y1  
2 2
Analog, funcția de reacție a celui de-al doilea spital este:
a  4 y2
y2  
2 2

8
 Rezolvând sistemul format din cele două funcții de reacție corespunzătoare
celor doi furnizori de servicii medicale obținem cantitățile optime în cazul
echilibrului Nash, după cum urmează:
a 8 a2
y1*  și y 2* 
3 3
a  10
Prețul serviciilor medicale este p  a  a  8  a  2 , adică p  .
3 3 3

Profitul primului spital este  1 

a  8 2
, iar al celui de-al doilea este:
9

2 
a  2
2
.
9
Pe piața spitalurilor private există furnizorii de sănătate S 3 și S 4 ce au
costurile marginale 5 u.m și, respecitv, 4 u.m. Problema de maximizare a profitului
pentru spitalul S3 este:
max  3  y3 , y 4   a  y3  y 4  y3  5 y3
y3

Din condiția de ordinal întâi rezultă funcța de reacție a primului spital privat:
a  5 y4
y3  
2 2
Analog, funcția de reactive a spitalului S 4 este:
a  4 y3
y4  
2 2
Din sistemul format din cele două funcții de reacție a celor două spitale
private rezultă cantitățile optime produse în cazul echilibrului Nash, și anume:
a6
y 3*  și y 4*  a  3
3 3

Profiturile celor două instituții private sunt 3 

a  6
2
și
9

4 
a  32 .
9
a9
Prețul serviciilor medicale pe piața private este: p  (se observă că
3
acesta este mai mic decât cel practicat pe piața spitalelor publice. Explicația constă
în costurile marginale mai mici pentru jucătorii aflați pe cea de-a doua piață).

b) Dacă fiecare grup de spitalele se hotărăște să formeze un cartel, atunci

va urmări maximizarea profitului comun (fiecare grup se va comporta

9
 ca și când ar forma un singur furnizor de servicii medicale ce deține
monopolul la nivelul pieței).
Pentru prima piață problema de optimizare este:
max  1 Y1   a  Y1 Y1  5Y1
Y1

Soluția problemei rezultată din anularea derivatei de ordinal întâi este

a5
Y1*  .
2
a5
Prețul plătit pentru serviciile medicale este p *  , iar profitul de
2
monopol este:
 a 5 a 5 a  5 a  5
2
 1*   a    5 
 2  2 2 4
Prețul de monopol este mai mare decât prețul obținut la punctual a) (deoarece a  5
).
Pentru piața serrviciilor medicale private problema de optimizare este:
max  2 Y2   a  Y2 Y2  4Y2
Y2

a4
Cantitatea optima oferită pe această piață este Y2*  .
2
a4
Prețul optim este p * 
2
Profitul de monopol este:
 a 4 a 4 a  4 a  4
2
  a 
*
2   4 
 2  2 2 4

c) Jocul astfel format se desfăşoară după cum urmează: primul cartel își
alege cantitatea Y1 pe care o produce. Al doilea cartel, format din
spitalele private, observă strategia aleasă de primul cartel și decide
cantitatea Y2 pe care o produce.
Jocul se rezolvă cu ajutorul algoritmului inducţiei recursive. Cartelul format
pe cea de-a doua piață observă strategia aleasă de primul cartel, urmând să rezolve
problema următoare de optimizare:
max  2 Y1 , Y2   a  Y1  Y2 Y2  4Y2
 2
Y

Y1 , Y2  0
Condiția de optim a problemei anterioare presupune anularea derivatei de
ordinul întâi. Funcția de reacție a celui de-al doilea cartel este:
a  4 Y1
Y2  
2 2

10
 În următoarea etapă, primul cartel cunoaște funcția de reacție a celui de-al
doilea și alege cantitatea pe care o produce astfel încât să-și maximizeze profitul.
Problema de optimizare devine:
 max  Y , Y   a  Y  Y Y  5Y
 Y1 ,Y2  1 1 2 1 2 1 1


 a  4 Y1
Y2  
 2 2
Y1 , Y2  0


Această problemă este echivalentă cu:
a4 Y2
max  1 Y1   Y1  1  5Y1
2 2
Soluția se obține din condiția de ordinul întâi, și anume:
a6
Y1 
2
reprezentând cantitatea de servicii medicale oferite de cartelul format din spitalele
publice.
Serviciile medicale oferite de cel de-al doilea cartel sunt în cantitatea:
a4
Y2 
2
Firmele ce formează cartelurile vor produce aceeași cantitate de produs, adică firma
1 va produce aceeași cantitate precum firma 2 și firma 3 aceeași cantitate ca şi firma
a6 a2
4: y1  y 2  şi y3  y 4  .
4 8
Primul cartel oferă o cantitate mai mare de servicii medicale doar dacă
a  10 .

Problema 3.5. Modelul Bertrand secvenţial

Două firme produc două bunuri substituibile. Funcţiile de cerere sunt:
q1  p1 , p 2   a  p1  bp2
şi
q 2  p1 , p 2   a  p 2  bp1
Prima care stabileşte preţul de vânzare al bunului produs este firma 1. Firma 2 vede
preţul de vânzare stabilit de prima firmă şi îşi alege p 2 Ambele firme au se
confruntă cu acelaşi cost marginal c.

Se cere:
a) Se cere să se determine preţurile de echilibru;

11
 b) Presupunem că pe piaţă mai apare şi a treia firmă ce produce acelaşi bun
ca şi firma 2 şi formază un cartel cu aceasta. Determinaţi echilibrul
jocului.

Rezolvare
a) Avem de rezolvat un joc dinamic, pentru care lider este firma 1, iar firma 2
este de tip follower.
La prima etapă firma 2 stabileşte preţul de vânzare şi canttatea ce urmează
să o producă. La a doua etapă firma 2 vede preţul de vânzare stabilit de prima firmă
şi îşi stabileşte propriul preţ de vânzare, dar şi cantitatea ce urmează să o trimită pe
piaţă.
Fiind un joc dinamic, pentru determinarea echilibrului folosim algoritmul
inducţiei recursive. Mai întâi scriem problema de maximizare a profitului pentru
firma 2, ultima care ia decizii, iar după aceea, folosind funcţia de reacţie a firmei 2,
scriem problema de optimizare a firmei 1. De fapt, firma 1 ştie că firma 2 este
raţională, adică doreşte maximizarea profitului, şi atunci liderul de piaţă îşi stabileşte
preţul în consecinţă.
Programul de optimizare pentru cea de-a doua firmă este:
max u 2  p1 , p 2   a  p 2  bp1  p2  c 
p2
Din condiţia de ordinul întâi obţinem:
u 2
 a  2 p2  bp1  c  0
p2
Astfel, funcţia de reacţie al celui de-al doilea jucător este:
a  bp1  c
p2 
2
Programul de optimizare pentru prima firmă este:
max u1  p1 , p 2   a  p1  bp2  p1  c 
 p1
 a  bp1  c
 p2 
 2
 p1, p 2  0


Acesta este un program de optimizare cu restricţie, deoarece firme 1 ţine

cont de decizia pe care urmează să o ia competitoarea sa. Pentru uşurinţa rezolvării
putem transforma problema de optimizare dintr-una cu restricţie într-una fără
restricţie, înlocuind restricţia în funcţia obiectiv, astfel:

12
   a  bp1  c 
max u1  p1    a  p1  b  p1  c 
 p1  2 
p  0
 1

Condiţia de ordinul întâi este:

u1
 2a  4 p1  ab  2b 2  bc  2c  b 2 c  0
p1
De unde:
a2  b   b2  c   b 2 2  c 
p1* 
4
Înlocuind p1 în funcţia de reacţie a primei firme obţinem:
4a  4c  ab2  b   b 2 2  c   b 3 2  c 
p 
*
2
8

b) Dacă a treia firmă produce acelaşi bun ca şi firma 2 şi formează un cartel cu

aceasta, atunci ele se vor comporta ca fiind o singură firmă. Preţurile de
echilibru ale jocului rămân aceleaşi, dar firmele 2 şi 3 vor produce câte
jumătate din cantitatea de echilibru de la punctul a) şi îşi vor împărţi în mod
egal profitul.

Problema Considerăm că există un manager ce dorește să angajeze un salariat îi

oferă salariul w. Angajatul acceptă (caz în care poate munci sau chiuli) sau nu oferta
firmei. Dacă nu acceptă, obţine o utilitate u  0 . Dacă acceptă şi munceşte atunci
obţine w  c , unde c reprezintă disutilitatea efortului, iar dacă chiuleşte obţine w.
Profitul firmei este nul dacă oferta sa nu este acceptată, v  w dacă salariatul acceptă
şi munceşte şi  w dacă acceptă şi chiuleşte. Considerăm că v  u  c .

Se cere:
a) Determinaţi echilibrul jocului;
b) Propuneţi o schemă incitativă şi determinaţi echilibrul perfect în subjoc.

Rezolvare
a) Pentru firmă este de dorit să angajeze salariatul, iar acesta să muncească.
Jucătorul acceptă oferta firmei dacă w  u , dar, odată angajat, acesta
preferă să chiulească, deoarece w  w  c , caz în care firma înregistrează o pierdere
egală cu  w .

b) Presupunem că firma, ca să îl motiveze, îi poate oferi agentului un

salariu în funcţie de performanţele obţinute.

13
 Fie un contract reprezentat prin funcţia w : A   , unde A este mulţimea
strategiilor posibile ce conţine două elemente: munceşte şi chiuleşte. Dacă angajatul
munceşte, atunci salariul optim este wM  u  c , iar dacă chiuleşte wC  u , dar
acest lucru presupune existenţa unui control. Totuşi, în absenţa acestei ipoteze,
putem considera că jocul este dinamic şi fie  un factor de actualizare.

Considerăm strategiile după cum urmează: firma oferă w  u  c, v dacă 
muncitorul lucrează şi dacă acesta chiuleşte în oricare dintre etape, atunci w  0 .
Dacă firma deviază şi oferă un salariul diferit de cel menţionat anterior,
atunci agentul fie refuză oferta, fie acceptă şi chiuleşte, caz în care profitul firmei
este negativ sau zero, deci nu va avea niciun motiv să devieze dacă v  w . Angajatul
nu este motivae să devieze dacă w  u  c .
La echilibru, agentul trebuie să fie indiferent între câştigurile prezente şi viitoare
dacă munceşte şi câştigurile prezente şi viitoare dacă nu munceşte :
 
wc w  c   w  u
1 1
De unde:
c
w*  u  .


Problema Dilema prizonierului finit și infinit repetată

Fie doi jucători care jefuiesc o bancă. Fugind de la locul faptei sunt prinşi de poliţie
şi arestaţi pentru deţinere ilegală de arme, dar asupra lor nu este găsită nicio dovadă
referitoare la jaf. Poliţiştii îi separă pe cei doi suspecţi şi jucătorilor i se propun
următoarele alternative:
(i) Dacă ambii suspecţi neagă, atunci vor fi ţinuţi la închisoare un an
pentru deţinere ilegal de arme;
(ii) Dacă jucătorul 1 îşi recunoaşte fapta, iar jucătorul 2 neagă, atunci
jucătorul 1 scapă de închisoare, iar jucătorul 2 va ispăşi o pedeapsă
de 10 ani;
(iii) Dacă jucătorul 2 recunoaşte, iar jucătorul 1 nu, atunci 2 scapă de
închisoare, iar 1 va primi o pedeapsa de 10 ani;
(iv) Dacă ambii jucători mărturisesc, atunci vor primi o pedeapsă de 5
ani.
Se cere:
a) Să se determine echilibrul jocului dacă este repetat de un număr T de ori.
b) Să se determine câștigul minmax;
c) Considerăm că problema este repetată de o infinitate de ori. Să se
determine pragul de la care jucătorii vor începe să coopereze.

Rezolvare
a) Matricea câștigurilor jocului etapă este:

14
 Jucătorul 2
M NM
Jucătorul 1 M   5,5 0,10 
 
NM   10,0  1,1

Pentru determinarea echilibrului aplicăm algoritmul inducţiei recursive.

Începem analiza jocului cu ultima etapă: deoarece jucătorii nu au incredere unul în
celălalt ei vor alege să acuze, adică vor prefera echilibrul Nash. Dacă la ultima etapă
ei știu că ambii adversarul acuză, atunci niciunul dintre ei nu va alege să nege, deci
vor acuza. Continuând raționamentul, echilibrul jocului repetat de un număr finit de
ori este dat de alegerea de T ori a strategiei M , M  .
Acest punct de echilibru este puţin credibil, deoarece, dacă vor alege să
coopereze, chiar şi numai în câteva etape câştigurile jucătorilor vor fi mai mari.

b) Fie u i câştigul minim pe care jucătorul i îl poate obţine în cele mai proaste
condiţii pentru el (câştigul minmax).
Atunci:
u1  min  max u1 a1 , a 2   min 5,0  5

a2 M , NM  a2 A, N  

Rezultatul obţinut, în această situaţie, coincide cu echilibrul Nash.

c) Câştigul minmax este asigurat de strategia M , M    5,5 , adică

u1  5 .
Dacă jucătorii cooperează, atunci câştigul este u1C  1 .
Dacă un jucător deviază, atunci câştigul maxim pe care îl poate obţine este
u1 D  0 .
Câştigul mediu de deviere al jucătorului 1 este:

u1D  1   1 u1D   1 u1 , unde  1 reprezintă factorul de actualizare al

sumei de la o perioadă la alta pentru primul jucător.

Câştigul mediu de cooperare este chiar u1C  1 , deoarece la fiecare etapă

obţine aceeaşi valoare.
La optim, jucătorul trebuie să fie indiferent între strategii, adică să existe
egalitate între câştigul mediu de deviere şi cel de cooperare. De unde:

u1C  u1D  1   1 u1D   1 u1  u1C

15
Astfel:
u1C  u1D
1 
u1  u1D
Înlocuind valorile obţinem:
1
1   0.2
5

Semnificaţia acestui rezultat este accea că începând cu acest prag (pentru

1  1 / 5,1 ) jucătorul 1 cooperează. Jocul fiind simetric, obţinem acelaşi rezultat şi
pentru jucătorul al doilea.

16