1.1. Ce este investiţia străină directă?

Definire şi concept

Ne referim la investiții în legătură cu o activitate care are că scop folosirea unei sume de bani
în vederea obținerii unor profituri viitoare. În sens larg investiția reprezintă sacrificiul unei părți din
consumul prezent pentru un consum viitor, posibil și incert.
Investiţia internaţională presupune existenţa a cel puţin doi agenţi economici - agentul emitent al
investiţiei şi agentul receptor al investiţiei - situaţi în două ţări diferite, în funcţie de raportul stabilit
între aceştia putându-se vorbi de două mari tipuri de investiţii internaţionale: investiţia străină
directă (ISD) implică transferarea către agentul emitent a posibilităţii de control şi decizie asupra
activităţii receptorului, în timp ce investiţia străină de portofoliu (ISP) nu presupune transferarea
controlului de la emitent la receptor, reprezentând un plasament pur financiar al emitentului.
Încadrarea unei investiţii internaţionale în unul din cele două tipuri este dificilă, însă, din cauza
diversităţii modalităţilor concrete prin care au loc aceste investiţii, dar şi a gradului diferit de
dispersie al acţionariatului companiilor în care este realizată investiţia.
Definirea noţiunii de investiţii străina directă comportă abordări diferite în funcţie de
entitatea care defineşte aceste noţiuni. Aceste definiţii pot fi sintetizate în modul următor:
Conform Fondului Mondial de Investiții,investiţia străină directă este ”acea categorie a
investiţiilor externe de capital în care o entitate rezidentă într-o ţară deţine un anumit interes într-o
firmă,rezidentă într-o altă tară”. Acest interes implică existenţa unei relaţii durabile între investitorul
direct şi firmă, primul deţinând o influenţă majoră în managementul acesteia. Criteriul utilizat pentru
clasificarea lor constă în deţinerea a cel putin 10% din acţiunile firmei sau din drepturile de vot ale
acesteia.
Conform Băncii Naţionale a României sunt considerate : Investiţii directe : capitalul social
vărsat şi rezervele ce revin unui investitor care deţine cel puţin 10% din capitalul social subscris al
unei întreprinderi, creditele dintre acest investitor şi întreprinderea în care a investit, precum şi
profitul reinvestit de către acesta.
Investiţia straină directă este o relaţie investiţională de durată, între o entitate rezidentă şi o
entitate nerezidentă care, de regulă, implică exercitarea de către investitor a unei influenţe
manageriale semnificative în întreprinderea în care a investit.
Investiția străina directă se caracterizează prin transferul către investitor a posibilităților de control și
decizie și este ceea ce o diferențiază de investițiile de portofoliu.
Atragerea investițiilor străine directe reflectă importanţa investiţiilor în finanțarea economiilor în
dezvoltare, transferul internaional de tehnologie și fluxurile investiționale, motivația corporațiilor
transnaționale, precum și tendințe în economia mondială privind investițiile externe de capital.
Investițiile străine directe - factori cheie ai dezvoltării eonomice

Investiţia străină directă reprezintă o relaţie investiţională de durată, între o entitate rezidentă şi o
entitate nerezidentă; de regulă, implică exercitarea de către investitor a unei influenţe manageriale
semnificative în întreprinderea în care a investit.

Componentele investiţiilor străine directe:

- capitalul social vărsat şi rezervele ce revin unui investitor nerezident care deţine cel puţin 10% din
capitalul social subscris al unei întreprinderi rezidențe;

- creditele dintre acest investitor şi întreprinderea în care a investit;

- profitul reinvestit de către acesta ;

Tipurile investiţiilor străine directe

a) Greenfield: înfiinţarea de întreprinderi de către sau împreună cu investitori străîn (investiţii

pornite de la zero);

b) Fuziuni şi achiziţii : preluarea integrală sau parţială de întreprinderi de către investitori străini de
la rezidenţi;

c) Dezvoltare de firme : majorarea deţinerilor de capital ale investitorilor străini în întreprinderi

investiţie străînă directă.

Cu toate că nu există un consens privind relația dintre ISD și creșterea economică, în ultimii ani s-a
afirmat tot mai des această ideee și anume că ISD sunt corelate pozitiv cu creșterea economică.
Această ideea a fost susținută de dezvoltările recente ale teoriei privind creșterea economică, care
subliniază importantă îmbunătățirilor tehnologice ale eficienei și productivității în stimularea
creșterii, precum și de studiile realizate în domeniul care indică faptul că ratele înalte de creștere
economică sunt asociate cu ratele înalte de creștere a investiților; astfel acele entități care acordă o
mare importantă procesului investițional (și realizează investiții susținute) pot obține o creștere mai
sustenabilă decât cele care investesc mai puțin.