Sunteți pe pagina 1din 7

Resurse pastorale

Teologice nr. 6

Asociaţia Pastorală  Uniunea de Conferinţe

Cuprins:
 Supa de pui, auto-organizare şi originea vieţii: verificare, L. James Gibson (Geoscience
Research Institute
 Modul de gândire biblic şi lucrarea pastorală, Fernando Canale (Universitatea Andrews)
 Cel întâi născut (Col. 1:15), Ekkehardt Mueller, BRI
 Păziţi-vă de iad, Ekkehardt Mueller, BRI
 Recenzie carte, Angel Manuel Rodríguez, BRI

Supa de pui, auto-organizarea şi originea vieţii: Improbabilitatea coliziunilor moleculare i-a condus pe
verificare teoreticieni la enunţarea unei alte ipoteze conform căreia
de L. James Gibson (Geoscience Research Institute) anumite suprafeţe ar acţiona cu rezultatul concentrării de
molecule organice, în cazul cărora interacţiunea chimică ar
fi mult mai probabilă. Cât priveşte tipul de suprafaţă
necesar, au fost sugerate argilele, preferata fiind pirita.
Explicarea originii vieţii este una dintre problemele Ipoteza apariţiei vieţii în urma reacţiilor chimice ce au
inerente unei perspective naturaliste asupra mediului avut loc pe o suprafaţă a fost denumită mai în glumă, mai
înconjurător. Diverse presupoziţii au fost propuse ca în serios ipoteza „pizzei primordiale”. Sub această temă
explicaţii ale modului în care viaţa ar fi putut să apară în pot fi enumerate diverse scenarii, printre care şi „hiper-
absenţa unui proiectant inteligent. Una dintre cele mai ciclurile”, „metabolismul de suprafaţă”, şi „lumea ARN”.
proeminente dintre aceste presupoziţii este ipoteza „supei Toate aceste scenarii presupun o anumită proprietate de
primordiale” care postulează formarea în atmosferă şi auto-organizare în dreptul materialelor ce alcătuiesc o
acumularea în oceane a moleculelor simple, care au celulă vie. Auto-organizarea afirmă că dacă toate
interacţionat în mediul acvatic cu rezultatul formării de elementele chimice necesare vieţii sunt prezente într-un
sisteme vii. În prezent ideea nu mai este simpatizată, şi spaţiu de dimensiuni reduse, în prezenţa condiţiilor fizice
aceasta din diverse motive. În primul rând, scenariul şi chimice adecvate, acestea se vor auto-asambla într-o
necesită condiţii chimice incompatibile pentru diverşii celulă vie.
constituenţi necesari vieţii. În al doilea rând, avem motive Ideea de auto-asamblarea a moleculelor în componente
să credem că atmosfera preistorică prezenta un conţinut celulare face în prezent subiectul examinării ştiinţifice.
suficient de oxigen pentru a distruge cea mai mare parte a Proprietăţile chimice ale moleculelor chiar coordonează
moleculelor organice din atmosferă mai înainte de a reacţiile chimice în aşa fel încât de aici să apară viaţa?
ajunge în ocean. În al treilea rând, rocile preistorice nu Unul dintre teoreticienii de seamă ai problemei originii
prezintă nici un indiciu de supă chimică cu mare vieţii1 susţine că, în condiţiile corespunzătoare, formarea
concentraţie organică. În al patrulea rând, ipoteza „supei spontană de celule vii este „inevitabilă”. O susţinere
primordiale” depinde prea mult de coliziunile moleculare similară este prezentă în ideea de „creaţie complet
aleatorii, cu un foarte redus indice de probabilitate în
mediul oceanic.
1
C. DeDuve, “The Beginnings of Life on Earth,” American Scientist 83
(1995):428-437
înzestrată”2. Conform acestei teorii, la început, Dumnezeu
a „înzestrat complet” creaţia pentru ca ulterior să nu mai 1. Analfabetism doctrinar şi un rarefiat sentiment al
fie necesar aportul divin, ceea ce implică faptul că, în identităţii
condiţiile adecvate, fără vreo intervenţie din partea unui În 1988, Neal C. Wilson admitea faptul că „destul de
agent inteligent, moleculele organice pot să apară şi să se mulţi membri sunt analfabeţi doctrinari şi, în consecinţă,
auto-asambleze instantaneu pentru a produce viaţă. Poate nu prezintă afilierea sau convingeri ferme vizavi de
fi verificată experimental o asemenea idee? această mişcare profetică.”3 În 2002, Jan Paulsen atrăgea
Supa de pui ne dă ideea unui astfel de test. Supa de pui atenţia asupra riscului de pierdere a identităţii. Adventiştii
este comercializată în recipiente închise etanş, pentru a sunt tot mai identificabili drept „creştini” decât „adventişti
exclude infiltrarea oxigenului şi a altor substanţe chimice de ziua a şaptea”.4 Ne pierdem identitatea spre propria
contaminatoare. Fiecare conservă de supă de pui conţine pierzare.5
un amestec concentrat de molecule organice necesare Noile generaţii sunt analfabete în plan doctrinar şi biblic şi
vieţii. Astfel, în fiecare conservă de supă de pui avem în consecinţă nu au experienţa adventismului ca mişcare,
prezente condiţiile postulate ca fiind necesare pentru cu atât mai puţin ca rămăşiţa din timpul sfârşitului. Pentru
apariţia vieţii. Dacă aceste molecule ar fi într-adevăr mulţi, adventismul a ajuns un loc de închinare. Alţii nu au
„complet înzestrate” cu proprietăţi chimice care să le nici o reţinere în a gusta duminică dimineaţa, „experienţa
dirijeze reacţiile pentru a produce viaţă sau dacă închinării” mult mai animate, oferite de adunările
producerea vieţii este „inevitabilă” în aceste condiţii, carismatice sau evanghelice.
atunci ar fi de aşteptat ca măcar în anumite conserve de Analfabetismul doctrinar conduce la lipsa identităţii. Însă
supă de pui să se găsească forme de viaţă. Dacă o sursă ce anume conduce la analfabetism doctrinar? Fără doar şi
vertebrată se dovedeşte a fi nesatisfăcătoare, atunci s-ar poate, analfabetismul doctrinar apare din mai multe cauze,
putea face experimentul cu o sursă nevertebrată cum ar fi printre care şi pastori care nu îşi hrănesc turma cu lucrurile
sosul de scoici. Pirita sau un alt material ar putea fi adânci pe care Dumnezeu le descoperă în Scriptură şi
adăugate pentru a asigura suprafaţa propice reacţiilor Spiritul Profetic. Cum Cuvântul lui Dumnezeu nu hrăneşte
chimice. Ba chiar s-ar putea derula experimentul la mintea credinciosului, tiparele lumii şi ale altor comunităţi
temperaturi diferite. Indiferent de detalii, verificarea ideii religioase cu care acesta interacţionează, îi vor modela
că moleculele posedă proprietatea de auto-asamblare gândirea şi vor determina conţinutul acesteia.
pentru apariţia instantanee a vieţii pare realizabilă. 2. Dihotomie distructivă: susţinerile verbale şi modul de
Se ridică o întrebare: dacă moleculele chiar prezintă astfel gândire. Înlocuirea gândirii biblice cu cea seculară şi
de proprietăţi, ne-am mai putea aştepta să observăm evanghelică produce în viaţa bisericii o dihotomie
moarte „din cauze naturale”? Dacă moleculele în mod distructivă. Pe de o parte, biserica continuă să susţină
natural au tendinţa de a se auto-organiza în sisteme vii, ce verbal credinţa în Biblie şi întemeierea doctrinelor şi
condiţii le-ar putea face să îşi piardă această proprietate practicilor pe Cuvântul lui Dumnezeu. De exemplu,
chimică, făcând posibilă moartea? Ce se întâmplă atunci biserica nu îşi schimbă doctrinele fundamentale evident
când un organism moare, să zicem, în urma unei traume biblice. Pe de altă parte, aceste declaraţii rămânând în
fizice? Ne-am aştepta ca elementele constitutive ale general exterioare procesului individual de gândire,
organismului mort să se reasambleze instantaneu într-o membrii şi conducătorii bisericii continuă să gândească
formă de viaţă simplă. Nu vreau să spun că un elefant conform tiparelor proprii culturii locale, îmbrăţişate mai
mort ar trebui să se reasambleze într-un elefant viu, ci doar înainte de a deveni adventişti. Aceştia „asimilează”
faptul că măcar câteva dintre moleculele elefantului mort diverse preferinţe filosofice şi culturale din ceea ce
ar trebui să se reasambleze într-o formă „simplă” de viaţă, studiază, citesc sau urmăresc la televizor. Ca rezultat,
cum ar fi bacteriile sau protozoarele. Aceasta ar putea avea biserica este biblică în formele exterioare şi doctrine, însă
loc de mai multe ori sau numai în mediul lipsit de oxigen seculară şi carismatică la nivelul modului de gândire şi al
al ţesuturilor profunde. Faptul că nu se observă astfel de experienţei de viaţă. Noi suntem şi facem ceea ce gândim
rezultate ne sugerează că moleculele nu posedă (Prov. 27:3; 24:3-4), iar nu ceea ce susţinem în plan
proprietăţile postulate ca fiind necesare auto-asamblării exterior. Ca atare, ceea ce biserica gândeşte îi determină
unei celule vii. destinul final.
3. Modul de gândire variabil în biserică.
Modul de gândire biblic şi lucrarea În anumite sectoare ale bisericii, ultimele generaţii de
adventişti nu mai sunt atraşi de Scriptură. Nu participă la
pastorală Şcoala de Sabat şi nici nu îi mai pasionează să Îl cunoască
de Fernando Canale (Universitatea Andrews) pe Dumnezeul Scripturii. Uneori, conduşi de pastori şi

3
Neal C. Wilson, “The President Calls for Renewal,” Adventist
2
H. J. Van Till, “The Fully Gifted Creation,” in Three Views on Creation and Review, 7 aprilie 1988, p. 12
Evolution, edited by J. P. Moreland and J. M. Reynolds (Grand Rapids: 4
Jan Paulsen, “The Theological Landscape,” Supplement to the
Zondervan,
1999), 161-218. Adventist Review, 13 iunie 2002, p.3-8.
5
Ibid.
învăţători, sunt captivaţi de un Hristos mistic la care acced este nevoie să schimbăm modul de înţelegere. De ce nu
prin muzică şi spiritualitate generică scindate de alegerile creştem în anumite sectoare ale bisericii? Din cauză că ne
de fiecare zi şi stilul de viaţă. Cărţile scrise de autori lipsesc metodele potrivite de evanghelizare, închinare sau
evanghelici populari înlocuiesc studiul Scripturii şi citirea cântare? Să fie modul în care gândesc grupurile din
Spiritului Profetic. Cunosc pastori adventişti care sunt mai interiorul bisericii ceea ce frânează misiunea bisericii şi îi
pasionaţi de scrierile lui C. S. Lewis decât de Scriptură. distruge unitatea?
Mintea bisericii a ajuns simultan secularizată şi
carismatică. Tot mai mult, problemele nu mai sunt 6. Gândirea în „lumina Bibliei” şi identitatea
soluţionate cu un „Aşa zice Domnul”, ci cu afirmarea adventismului
preferinţelor culturale. În biserică, a gândi înseamnă a face teologie. În
Membrii bisericii prezintă un ataşament tot mai rarefiat adventism, „a face teologie” nu presupune înţelegerea
faţă de doctrine şi misiunea bisericii, considerând drept tradiţiei şi a doctrinelor bisericii sau a credinţei personale,
arogantă pretenţia adventismului de „biserică a rămăşiţei”. ci înţelegerea revelaţiei biblice. Iată adevărata bază pentru
În urma relaţionării cu tinerii, am descoperit că mulţi nici identitatea noastră ca popor.
nu înţeleg ce anume înseamnă să fii creştin sau adventist Însă, „a gândi biblic” nu înseamnă doar a citi, studia sau
de ziua a şaptea. Viziunea fundamentală a credinţei analiza exegetic textul biblic, ci implică şi gândirea „din”
adventiste nu le-a fost explicată nici înainte, nici după Scriptură. Urmând tradiţia romano-catolică, principalele
botez. Unii dintre ei doresc să modifice progresiv doctrina biserici protestante şi evanghelice citesc Scriptura şi îşi
bisericii pentru a o armoniza cu ceea ce ei înşişi gândesc. elaborează doctrinele operând „din” gândirea culturală a
De exemplu, le-ar plăcea ca biserica să admită perioadele timpului lor. Adventismul a apărut pentru că pionierii
lungi propuse de teoria evoluţionistă. La urma urmelor, zic noştri au interpretat Scriptura apelând la categorii şi
ei, nu doctrinele contează, ci relaţia noastră spirituală cu învăţături biblice. Împlinirea profeţiei i-a condus la
Hristos. Astfel s-a ajuns ca în anumite sectoare ale stabilirea doctrinelor primilor adventişti. Ellen White ne
adventismului să se gândească potrivit tiparelor spune că subiectul sanctuarului a fosta cheia care „a
împrumutate de la cultura contemporană şi pastorii deschis înţelegerii întregul sistem al adevărului, armonios
evanghelici. Alte sectoare au continuat revoluţia articulat.” (GC 423). Adventismul emerge dintr-o
adventistă în gândirea teologică biblică. Paralel cu revoluţie hermeneutică prin care vechiul principiu
creşterea analfabetismului biblic şi doctrinar şi pierderea protestant „Sola Scriptura” ajunge în sfârşit operativ.
identităţii ca biserică remarcăm şi o intensificare a Această revoluţie neterminată conferă identitate
studiului biblic. adventismului de ziua a şaptea. Însă, prin neglijarea
4. O schimbare a modului de gândire al bisericii? actuală a gândirii în lumina biblică, adventismul se vede
În condiţiile în care modul de gândire în anumite sectoare confruntat cu analfabetism biblic şi doctrinar de amploare
ale bisericii trece de la tiparul biblic la cel secular şi şi o lipsă de identitate auto-distructivă.
ecumenic, putem interveni pentru a-l readuce la tiparele 7. Regenerarea lucrării adventiste prin conducerea
biblice? Personal cred că da. Cum ar trebui să procedăm? bisericii la un mod de gândire în lumina Scripturii.
Evident, revenind la Biblie – şi nu numai prin studiu, Cum ar putea o organizaţie complexă aşa cum este
meditaţie, cântare, memorare a textului biblic, ci în primul adventismul să depăşească stadiul de analfabetism biblic şi
rând prin înţelegerea acestuia. să îşi recupereze sentimentul identităţii? Pastorii locali se
Trebuie reţinut faptul că gândirea nu se rezumă la află în poziţia cea mai propice pentru a răsturna aceste
acumularea de informaţii, ci include înţelegerea vieţii şi a tendinţe. Evident, totul depinde de modul în care pastorii
fiinţelor omeneşti în raport cu noi. Mai mult, gândirea şi adventişti gândesc. Pe scurt, este nevoie de o regenerare a
înţelegerea nu se încheie cu teorii neproductive, ci lucrării de pastoraţie adventiste care trebuie să se
rodeşte în practică. Ceea ce înţelegem, aceea facem. definească prin focalizare asupra Scripturii. Pastorii
Biserica trebuie să se asigure că întreaga gândire trebuie să ajute biserica să ajungă la o înţelegere a lumii
teologică ce conduce la reformă în ritualul de închinare, contemporane, gândind în lumina Scripturii. Lucrul acesta
stilul de viaţă, lucrarea misionară şi doctrinele necesită din partea pastorilor o profundă înţelegere a
fundamentale are ca origine un proces de gândire biblică, Bibliei.
un proces de înţelegere a realităţii de sorginte exclusiv Chiar accentul recent asupra aşa-zisei „înnoiri liturgice”
biblică. poate agrava şi mai mult analfabetismul biblic şi doctrinal
5. Contează modul de gândire? şi, de asemenea, rarefierea identităţii adventiste. Însă,
Pentru a schimba modul de gândire al bisericii trebuie să atunci când pastorii înnoiesc biserica în lumina Scripturii,
fim convinşi de necesitatea unei astfel de schimbări. Din schimbările în plan liturgic vor veni din partea unui pastor
nefericire, adventiştii sunt convinşi de faptul că gândirea şi a unei comunităţi care judecă totul în lumina Bibliei şi
nu are importanţă. Poate că pe durata a cel puţin jumătate nu se raportează la tiparele cadrului cultural (Rom. 12:2).
de secol, nevoia de o biserică ce gândeşte biblic nu a 8. Gândirea biblică şi mântuirea
constituit prioritatea numărul 1. Ne-am mulţumit cu Regenerarea lucrării adventiste de pastoraţie este necesară
convingerea moştenită că noi avem adevărul. Dacă în primul rând nu pentru a coborî nivelul de analfabetism
înţelegerea precede acţiunea, pentru a schimba acţiunile biblic şi doctrinar din biserică ori pentru a amplifica
sentimentul identităţii în comunitatea celor credincioşi. gândirea în comunitatea adventistă. În schimb, pastorii ar
Nevoia de regenerare a lucrării de pastoraţie din biserica putea alege să abordeze complexitatea lucrării de
adventistă prin focalizarea asupra procesului de gândire în pastoraţie nu cu dictatele culturii contemporane sau ale
lumina Bibliei şi folosirea acesteia drept călăuză în viaţa tradiţiei evanghelice, ci cu dictatele adevărului etern aşa
de zi cu zi este salvarea sufletelor. Deşi cauza supremă a cum se găsesc în Scriptură. Numai înţelegând că
mântuirii este credinţa în Hristos şi moartea Sa responsabilitatea lucrării de pastoraţie este de a ajuta
substitutivă pe Golgota, sarcina pastorului este de a oamenii „să gândească în lumina Scripturii”, pastorii
predica Cuvântul în orice timp şi orice situaţie (2Tim. 4:1- adventişti vor deveni slujitori veritabili ai puterii lui
5). Prin mesajul cuvintelor Scripturii, Duhul Sfânt Dumnezeu. Această tendinţă nu numai că va ridica nivelul
convinge păcătoşii, Dumnezeu iartă păcatele şi Hristos cunoştinţei biblice şi va dezvolta un sentiment sănătos al
transformă minţile şi faptele păcătoşilor după asemănarea identităţii, dar totodată va conferi unitate bisericii, în solia
Sa (1Cor. 2:6). Printr-o lucrare pastorală focalizată pe şi misiunea sa.
Biblie, credincioşii cresc în cunoştinţa lucrurilor adânci
ale lui Dumnezeu şi a Împărăţiei Lui (Evr. 5:12-14),
atrăgând lumea la Dumnezeul cel mare al Scripturii. Biblic Cel întâi născut (Col. 1:15)
vorbind, gândire creştină în lumina lumii şi a tradiţiilor ei
de Ekkehardt Mueller, BRI
este un oximoron.
9. Puterea lui Dumnezeu este în Cuvânt
Şi în ultimul rând, lucrarea adventistă de pastoraţie trebuie În Coloseni 1:15, Pavel declară că Isus este „cel întâi
să se redefinească drept instrumentul ales de Dumnezeu născut din toată creaţia”. Nu de puţine ori textul a fost
pentru a ajuta lumea şi biserica să ajungă la înţelegerea interpretat în sensul că Isus s-a născut înainte de crearea
gândurilor şi lucrărilor lui Dumnezeu, descoperite pe omului şi într-un fel sau altul a emers de la Tatăl în
paginile Scripturii, şi aceasta pentru că puterea lui veacurile trecute sau că Isus a fost creat de Tatăl, după
Dumnezeu se află în conţinutul cuvintelor Scripturii. Iată care a dus mai departe procesul creator început de Tatăl.
ce spune Ellen White despre aceasta: „Viaţa lui Cum ar trebui înţeles termenul de „întâi născut” în
Dumnezeu, care dă viaţă lumii, se află în Cuvântul Său... contextul Coloseni 1:15?
Întreaga Biblie este o manifestarea a lui Hristos. Este Cuvântul grecesc prōtotokos („întâi născut”) apare de 127
singura noastră sursă de putere.” (GW 251) de ori în Septuaginta şi de 8 ori în Noul Testament. În
Biblia, la rândul ei, susţine acelaşi lucru. „Cuvântul lui majoritatea cazurilor apare cu sensul literal (Gen. 41:51),
Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice fie că e vorba de animale sau oameni (Exod 34:19-29).
sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte Întâiul născut uman beneficia de dreptul ce decurgea din
sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile această calitate (Gen. 43:37) şi de o parte dublă de
şi gândurile inimii.” (Evr. 4:12). Substanţa cuvintelor lui moştenire (Deut. 21:16-17). Potrivit 2Cron. 21:3, întâiul
Dumnezeu din Scriptură are puterea de a salva (Ioan născut al regelui primea împărăţia, ia ceilalţi copii primeau
6:63), de a mângâia şi înviora (Psa. 119:50), de a preveni daruri. Conducătorii seminţiilor lui Israel erau întâi născuţi
căderea în păcat (Psa. 119:11), de a oferi îndrumare în (1Cron. 5:12). Însă au fost şi situaţii în care persoane care
procesul de luare a deciziilor (Psa. 119:105). iniţial nu intrau în această categorie, erau învestite cu
Dumnezeu eliberează puterea Cuvântului prin procesul de această calitate. Manase era întâiul născut (Gen. 41:51),
gândire biblică. Lucrarea de pastoraţie este unul dintre însă Efraim, născut după el, i-a luat locul (Gen. 48:20; Ier.
instrumentele cardinale care pot inhiba, nimici, opaciza 31:9). Deşi Şimri nu a fost întâiul născut, prin hotărârea
sau intensifica gândirea biblică. tatălui său, a căpătat calitatea (1Cron. 26:10). Extrem de
10. Concluzie. edificator este Psalmul 89, în care ni se vorbeşte despre
Asupra pastorilor se exercită presiuni din toate direcţiile. bunătatea şi credincioşia lui Dumnezeu. Dumnezeu a făcut
Complexitatea vieţii de pastor permite trivialului să un legământ cu David prin care făgăduia un scaun de
acopere ceea ce este esenţial. Cultura se schimbă. O domnie veşnic. David este menţionat în versetele 3, 20, 35
spiritualitate generică tolerează aproape orice stil de viaţă. şi 49. În versetul 27 descoperim un paralelism incomplet:
Puţini dau atenţie mesajului bisericii. Din interiorul şi din
afara bisericii, multe voci sugerează diverse căi pe care Iar Eu îl voi face [pe David] întâiul născut,
pastorii ar putea naviga lumea pluralistă a societăţii Cel mai înalt dintre împăraţii pământului.
postmoderniste. Aceştia se axează mai ales pe tehnologia
comunicării în masă, divertisment şi muzică David, al optulea copil la părinţii săi (1Sam. 16:10-11)
contemporană, în contextul creştinătăţii tradiţionale şi avea să fie făcut întâi născut. Semnificaţia acestui act o
carismatice. Aceste trivialităţi i-au ajutat pe creştini să dea găsim enunţată în a doua parte a versetului: David, ca întâi
uitării faptul că puterea lui Dumnezeu este în Scriptură. născut, avea să fie cel mai înalt între împăraţi. Legământul
Adventiştii pot fi tentaţi să apuce pe calea creştinătăţii cu David şi-a găsit împlinirea finală în Mesia, întâiul
evanghelice, şi unii chiar o şi fac. Însă această tendinţă născut antitipic şi Împăratul împăraţilor. Psa. 89:27 nu
doar va accentua analfabetismul biblic şi lipsa identităţii în pune accentul pe faptul de a fi născut sau de a fi
adventismul contemporan, ba chiar poate scinda ireversibil
cronologic primul, ci subliniază onoarea specială, vene. Creierul îi fierbe în cap. Măduva îi clocoteşte în
grandoarea şi autoritatea întâiului născut. oase. Şi cu toate acestea tânărul este în stare de conştienţă
În Noul Testament, termenul prōtotokos este folosit cu şi i se poate vorbi. Tânărul va îndura chin şi suferinţă nu
referire la Isus în 6 ocazii: El era întâiul născut al Mariei doar sute de milioane de ani, ci o veşnicie.
(Luca 2:7), dar şi întâiul născut între mai mulţi fraţi (Rom.
8:29), este întâiul născut din toată creaţia (Col. 1:15), Descrierea de mai sus a fost preluată dintr-o broşură
întâiul născut dintre cei morţi (Col. 1:18; Apoc. 1:5) şi pentru copii, publicată în 1855. Are Biblia cunoştinţă de
întâiul născut căruia îngerii i se închină (Evr. 1:6). un astfel de loc numit iad?
Termenul prōtotokos indică rangul special şi demnitatea I. Iadul există.
întâiului născut. Însă faptul de a fi întâiul născut sau de a fi (1) Isus avea cunoştinţă de iad – Mat. 18:9; 23:33; Luca
născut nu se are întotdeauna în vedere şi, ca atare, nu este 12:5.
de relevanţă esenţială pentru înţelegerea termenului, lucru (2) Nu sunt decât două alternative: (1) viaţa veşnică sau
valabil şi pentru textul din Coloseni 1:15. Textul şi (2) pieirea/nimicirea/focul veşnic (Ioan 3:16; Mat. 7:13-
contextul imediat (Col. 1:15-20) ni-L prezitnă pe Isus ca 14; Mat. 25:31, 32, 41). Însă nimicirea/focul veşnic
fiind chipul lui Dumnezeu. El a creat toate lucrurile şi de reprezintă un eveniment viitor conexat celei de-a doua
aceea El Însuşi nu a fost creat. El este Răscumpărătorul în veniri a lui Isus. De aceea „iadul” rămâne undeva în viitor.
care toate lucrurile au fost împăcate cu Dumnezeu. El este II. Cum arată iadul?
Cel care ţine toate lucrurile laolaltă. Iată o prezentare Unii traducători ai Bibliei au recurs la termenul „iad”
schematică a acestui paragraf: pentru a traduce mai multe cuvinte diferite şi care, în
realitate, aveau un alt înţeles. Iată care sunt acestea: (1)
A. chipul Dumnezeului celui nevăzut, sheol; (2) hades; (3) tartaros şi (4) gehenna.
Cel întâi născut din toată zidirea. 1. Sheol.
Pentru că prin [în, vers. engl.] El au fost făcute toate Sheol apare în Vechiul Testament de 66 de ori şi
lucrurile.... desemnează tărâmul celor morţi care se găsesc în
Au fost făcute prin El şi pentru El. morminte. În mod normal, echivalentul grecesc este
B. Şi El este mai înainte de toate lucrurile hades.
şi toate se ţin prin El. În Gen. 37:35, Iacob nu mai vrea decât să coboare în
B’. El este Capul trupului, al Bisericii; sheol/mormânt, lângă fiul său, Iosif.
A’. începutul, cel întâi născut dintre cei morţi... În 1Sam. 2:6 ni se spune că Dumnezeu „pogoară în
Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în sheol/mormânt şi El scoate de acolo”.
El şi [prin El, vers. engl.] să împace totul cu Sine..... Ecl. 9:10: În sheol/mormânt nu se desfăşoară nici o
În acest paragraf, termenul de „întâi născut” este folosit de activitate, nu se face nici un plan, nu se are cunoştinţă de
două ori. După cum Isus este întâiul născut din toată nimic. Sheol este locul celor morţi. Nu arde nici un foc
zidirea, tot la fel el este şi întâiul născut dintre cei morţi. acolo, nimeni nu este chinuit. Acolo sunt şi cei drepţi şi
Cel de-al doilea enunţ care vine ca o explicaţie la primul cei nedrepţi.
clarifică faptul că problema în discuţie nu este naşterea. 2. Hades.
Isus a fost înviat din morţi, iar nu literalmente născut din Hades apare de 10 ori în Noul Testament. De asemenea
morţi. În al doilea rând, nu a fost primul într-un sens desemnează locul celor morţi, mormântul şi astfel este
temporal. Alţii au fost înviaţi înaintea Lui. Isus a fost corespondentul grecesc al ebraicului sheol.
primul în sensul că toate învierile, trecute şi viitoare, au Fapte 2:27, 31: În hades există putreziciune. Isus a fost
depins şi depind de învierea Lui. Fără învierea Lui nici o excepţia.
alta nu ar fi cu putinţă. Versetul 18 ne spune ce anume În Asia Mică, termenul hades apare pe multe dintre
înseamnă aceasta: „pentru ca în toate lucrurile El să aibă pietrele funerare. Cu siguranţă că rudele celor decedaţi nu
întâietatea.” La fel ca în Psalmul 89, şi aici calitatea de vroiau să spună că cel drag plecat dintre ei era în iad, ci
întâi născut este asociată cu supremaţia. doar că se odihneşte în mormânt. Hades nu este iadul care
Atunci când termenul se referă la Isus, fără legătură cu se presupune că deja arde.
naşterea Sa de către Maria, titulatura de „întâi născut” 3. Tartaros.
indică înălţarea lui Isus ca împărat şi stăpân suprem al Termenul grecesc tartaros nu apare în mod direct în Noul
universului, fără să sugereze că ar fi fost creat sau că ar fi Testament, însă verbul „a arunca în tartaros” apare în
emanat de la Dumnezeu în veacurile trecute. 2Petru 2:4 şi desemnează locuinţa îngerilor căzuţi care nu
pot reveni în ceruri, în prezenţa lui Dumnezeu. Termenul
Păziţi-vă de iad nu este folosit pentru a desemna locul celor morţi, nici
iadul în care oamenii sunt aruncaţi după moarte.
de Ekkehardt Mueller, BRI
4. Gehenna.
În Noul Testament gehenna apare de 12 ori. Acesta este
Ochii tânărului ard ca nişte cărbuni aprinşi. Flăcări iadul despre care a vorbit Isus. Este locul viitor în care cei
prelungi îi ies pe urechi. De-abia mai poate respira. Din nedrepţi îşi vor primi pedeapsa. Se consideră că termenul
gura deschisă se varsă limbi de foc. Sângele îi curge în derivă de la gê hinnom, desemnând Valea Hinom, un
defileu în apropiere de Ierusalim. Potrivit Ier. 7:23-33, este de-a lungul întregii veşnicii pentru că au păcătuit un timp
un loc al judecăţii. Tradiţia rabinică situează Valea Hinom limitat? Noi credem într-un Dumnezeu al iubirii şi
în afara Ierusalimului, fiind locul unde se ardeau cadavre dreptăţii şi în împărăţia Lui în care durerea, suferinţa,
de animale şi gunoaie. plânsul şi moartea nu vor mai fi (Apoc. 21:3-4).
Marcu 9:43: Aici gehena este asociată cu focul. Focul
începe numai după cea de-a doua venire a lui Isus (Mat. Recenzie carte
25:41), la sfârşitul veacului (Mat. 13:49-50). Până atunci
de Angel Manuel Rodríguez, BRI
oamenii „dorm” în morminte.
Luca 12:5: Pentru că numai Dumnezeu are nemurirea
(1Tim. 6:16), gehenna/iadul nu începe imediat după Jon Paulien, The Deep Things of God, Hagerstown, MD:
moarte. Review and Herald, 2004, 176 pagini, $ 14,99.
Apoc. 20:9-10,15. Aici nu apare cuvântul gehenna, ci se
vorbeşte despre lacul de foc în care, la finalul mileniului, Ne-am obişnuit să primim de la Jon Paulien materiale utile
vor fi arşi cei nedrepţi. Cum gehenna este asociată cu în interpretarea cărţii Apocalipsei, iar volumul de faţă nu
focul şi reprezintă un eveniment viitor, având loc după cea face excepţie. Cartea se descoperă a fi un ghid de studiu al
de-a doua venire şi fiind în legătură cu judecata, iadul este Apocalipsei şi al principiilor de interpretare biblică, cu
cel mai bine înţeles în contextul Apocalipsa 20. Acesta ajutorul căruia cercetătorul va ajunge la o mai bună
este iadul cu privire la care ne avertizează Isus. înţelegere. Şi de fapt, Paulien ne oferă o introducere în
interpretarea biblică, în general, cu aplicaţie particulară în
5. „În vecii vecilor” cartea Apocalipsei. Mai avem şi o scurtă introducere la
Iadul viitor va dura „în vecii vecilor” (Apoc. 20:10)? Apocalipsa şi contextul primului secol. Un capitol mai
Semantic, termenul biblic prin care este redată ideea de vast tratează subiectul profeţiei biblice şi examinează
„în vecii vecilor”/”veşnic”/”care nu se stinge” este mult materiale din Genesa şi literatura profetică – nu de la
amplu decât echivalentul din versiunea engleză (şi Genesa la Apocalipsa, aşa cum intenţiona autorul – pentru
română, de asemenea). Acesta poate desemna (1) a deriva de aici principiile biblice de interpretare.
ceva/cineva a cărui existenţă nu are nici început şi nici Secţiunea merită o evaluare judicioasă, cu neputinţă în
sfârşit (în relaţie cu Dumnezeu); (2) ceva/cineva cu această scurtă recenzie. Se face distincţia între exegeza
început, însă fără sfârşit (viaţa veşnică a celor biblică, teologia biblică şi teologia sistematică,
răscumpăraţi – Ioan 5:24; Apoc. 21:3-4) şi (3) ceva sau precizându-se însemnătatea acestei distincţii în cadrul
cineva cu început şi sfârşit, în sensul de „pentru o vreme” procesului hermeneutic. Materialul care prezintă
(Exod 21:5-6; 29:9; Iona 1:17; 2:6). interpretarea scrierilor lui E.G.White şi utilitatea acestora
6. Moartea a doua. în interpretarea Apocalipsei este deosebit de valoros. Mai
Cei nedrepţi vor fi în „iad” doar pentru o perioadă limitată departe, Paulien tratează structura literară a Apocalipsei,
de timp. Consecinţele, însă, sunt eterne. folosirea în această carte a materialelor din Vechiul
Apoc. 20:9: Focul i-a mistuit. Testament, relaţia acesteia cu restul Noului Testament şi
Apoc. 20:14-15: Aceasta este moartea a doua. Focul care rolul scenelor din sanctuar.
nu se stinge (Mat. 3:12), nu poate fi stins până când nu şi- La nivelul cel mai fundamental, cartea lui Paulien este
a încheiat lucrarea de mistuire desăvârşită (Mat. 13:40-42; provocatoare. Paulien ne sugerează o metodă de
Ier. 17:27 – Ierusalimul nu arde şi în prezent). Viaţa interpretare a Apocalipsei care pare să difere foarte mult
veşnică este doar pentru cei ce aparţin lui Isus. Satan nu de cea folosită de adventişti, fapt care poate explica de ce
este stăpânul iadului, ci el însuşi va fi nimicit (Mat. 25:41; Paulien nu a interacţionat cu alţi teologi a.z.ş. care au scris
Apoc. 20:10). pe marginea literaturii apocaliptice biblice. În momentul
7. Concluzie de faţă ne este greu să evaluăm impactul complet al
Biblia vorbeşte despre iad, însă iadul este un eveniment acestei metode asupra interpretării adventiste tradiţionale a
viitor. Filosofia grecească este sursa doctrinei Apocalipsei. În interpretarea acestei cărţi, adventiştii au
purgatoriului şi a chinurilor iadului veşnice. Socrate, care aplicat metoda istoricistă care afirmă că unele profeţii din
s-a născut în jurul anului 470 î.Hr., susţinea astfel de Apocalipsa deja s-au împlinit, altele sunt în curs de
concepte, însă cu eticheta de ficţiune. împlinire, în timp ce restul urmează să se împlinească în
viitor. Paulien sugerează că în interpretarea Apocalipsei
III. Consecinţe avem nevoie de o metodă eclectică care să încorporeze
Doctrina unui iad veşnic prezent distorsionează Scriptura, metode diferite şi uneori chiar contradictorii, ca
reprezintă în mod greşit creştinismul şi deformează preterismul, futurismul, istoricismul şi idealismul. El
caracterul lui Dumnezeu, definit de dragoste şi dreptate şi, doreşte o abordare proaspătă a Apocalipsei, prin
de asemenea, se poate dovedi nocivă pentru oameni. intermediul unei analize exegetice ce va permite textului
Studiile raportează că după ascultarea unei predici despre să vorbească în dreptul său. Paulien lasă impresia că în
iad, unii oameni au suferit tulburări mentale. Doctrina cadrul demersului exegetic putem să ne dezbărăm de toate
chinurilor veşnice în iad este imorală. Cum ar putea un pre-concepţiile şi să fim completamente obiectivi. Însă
Dumnezeu al iubirii, plin de îndurare, să tortureze oamenii adevărul este că el însuşi începe cu o foarte puternică
presupoziţie, anume că în interpretarea Apocalipsei trebuie
să aplicăm metodologii diferite şi că demersul exegetic ne
va ajuta să stabilim care metodă este aplicabilă unei
anumite secţiuni a cărţii. Aceste distincţii sunt dificil de
menţinut în interpretarea oricărui text literar.
Se impune întrebarea pe ce temei conchide el că folosirea
de metode diferite este indispensabilă unei interpretări
corecte a Apocalipsei şi că aceste metode trebuie să fie
cele identificate de el? Paulien nu pune această problemă
deşi are de-a face cu un aspect de importanţă
fundamentală pentru modul în care urmează să citească
sau să interpreteze Apocalipsa. Adventiştii au susţinut în
mod corect că folosirea metodei istoriciste în interpretarea
Apocalipsei este justificată deoarece aceasta este metoda
pe care îngerul i-a furnizat-o lui Daniel şi care s-a dovedit
extrem de utilă în decodificarea Apocalipsei. O schimbare
semnificativă în abordarea adventistă a cărţii Apocalipsa
are de înfruntat pe termen lung riscul de înlocuire a
metodologiei biblice cu unele omeneşti. Indiferent de
mesajul pe care Paulien încearcă să ni-l transmită, un lucru
îl putem afirma cu certitudine, anume că metoda lui
Paulien ne provoacă temeri serioase. Timpul va descoperi
dacă aceste temeri sunt sau nu fondate.

(articole apărute în BRI Newsletter no. 12


Trad. Cristina Ruţă, secretară,
Asociaţia Pastorală – Uniunea de Conferinţe)