ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE

„NICOLAE BĂLCESCU”

ESEU LA ETICĂ ȘI INTEGRITATE

UNIVERSITARĂ
TEMA: „ Etica managementului”

AUTOR
Slt.
Zanfir Mihai-Alexandru

-SIBIU,2020-
 Abstract

Etica este o valoare universal valabilă în orice domeniu de activitate, fie că vorbim de
domeniul academic, juridic, financiar, social etc. Etica este prezentă și în management, orice
nivel de management are nevoie de etică sau mai bine spus la orice nivel de management găsim și
etică. Fără etică managementul nu este altceva decât o acțiune decizională abuzivă și incorectă.
Etica managerială este o etică aplicată, o formă disciplinată care se studiază după mai multe
criterii: bine, rău, justificat, nejustificat, corect, incorect,etc.

Cuvinte cheie: multidisciplinară, caracter intercultural, știința conducerii, abordare

discursivă, practică normativă.
 Cuprins

1. Activități etice în management

2. Tipuri de etică în management
3. Direcții pentru comportamentul etic
4. Abordări ale eticii managementului
5. Nevoie de etică în afaceri
6. Bariere în etica managementului
7. Valori și atitudine
8. Bibliografie
 Activități etice în management
Printre o serie de activități etice pe care managerii le pot desfășura, un studiu realizat de
Barry Posner și Warren Schmidt evidențiază următoarele activități etice observate de manageri:

 Principalul obiectiv al managerilor este de a-și face organizațiile eficiente.

 Maximizarea profitului și interesele părților interesate nu au fost obiectivele

centrale ale managerilor studiați.

 Asistența la clienți a fost considerată ca fiind importantă.

 Integritatea a fost caracteristica cea mai bine cotată de managerii de la toate

nivelurile.

 Presiunea de a se conforma standardelor organizaționale a fost considerată ridicată.

 Soții sunt importanți în a-și ajuta colegii să se descurce cu dileme etice.

 Majoritatea managerilor solicită sfatul altora în tratarea dilemelor etice.

Tipuri de etică în management

Archie B. Carroll identifică trei tipuri de etică de conducere sau standarde de

conduită:
 Management imoral:
Implică lipsa practicilor etice urmate de manageri. Managerii vor să maximizeze
profiturile, chiar dacă costă standardele legale sau preocuparea pentru angajați.
 Managementul moral:
În conformitate cu etica managementului moral, managerii urmăresc maximizarea
profiturilor în limitele valorilor și principiilor etice. Ele corespund standardelor de
conduită profesionale și juridice. Principiul de conducere în etica managementului
moral este „Este acțiunea, decizia sau comportamentul corect pentru noi și toate
părțile implicate?”
 Managementul amoral:
Acest tip de etică de management se află între etica de management moral și
imoral. Managerii răspund la etica personală și juridică numai dacă li se solicită
acest lucru; în caz contrar, lipsește percepția și conștientizarea etică.

Există două tipuri de management amoral: 

 Intențional:
Managerii evită în mod deliberat practicile etice în deciziile de afaceri, deoarece
consideră că etica ar trebui urmată în activități non-comerciale.
 Neintenționat:
Managerii nu evită în mod deliberat practicile etice, dar în mod neintenționat, iau
decizii ale căror implicații morale nu sunt luate în considerare.

Direcții pentru comportamentul etic

Deși fiecare individ și grup are un set de valori etice, James O´Toole prescrie
următoarele recomandări în acest sens:

 Respectați legea:
Respectarea practicilor legale ale țării este conformă valorilor etice.
 Spune adevărul:
Dezvăluirea rezultatelor contabile corecte către părțile interesate și spunerea
adevărului este un comportament etic al managerilor.
 Respect pentru oameni:
Etica impune managerilor să respecte persoanele care îi contactează.
 Regula de aur:
Principiul de afaceri de aur este „Tratează-i pe ceilalți așa cum ai vrea să fii tratat”.
Acest lucru va avea ca rezultat întotdeauna un comportament etic.
 Mai presus de toate, nu faceți rău:
Chiar dacă legea nu interzice utilizarea substanțelor chimice în producerea
anumitor produse, managerii ar trebui să le evite dacă sunt poluanți ai mediului.
 Practicați participarea - nu paternalismul:
Managerii nu ar trebui să decidă singuri ce este bine sau rău pentru părțile
interesate. Aceștia ar trebui să își evalueze nevoile, să le analizeze în funcție de
nevoile de afaceri și să le integreze, permițând părților interesate să participe la
procesele de luare a deciziilor.
 Acționează atunci când ai responsabilitatea:
Acțiunile care nu pot fi delegate și trebuie luate doar de manageri (având în vedere
competența și abilitatea lor) trebuie să fie luate în mod responsabil de aceștia în
beneficiul organizației și al părților interesate.
 Abordări ale eticii managementului

Există trei abordări ale eticii managementului:

1. Abordare utilitară:
În această abordare, managerii analizează efectele deciziilor asupra persoanelor afectate
de aceste decizii. Acțiunea, mai degrabă decât motivul din spatele acțiunii, este punctul central al
acestei abordări. Sunt cântărite rezultatele pozitive și negative, iar acțiunile manageriale sunt
justificate dacă efectele pozitive depășesc efectele negative. Standardele de poluare și analiza
impactului poluării asupra societății reprezintă codul de etică a managementului în cadrul unei
abordări utilitare.

2. Abordarea drepturilor morale:

În această abordare, managerii respectă un cod etic care are grijă de drepturile
fundamentale și morale ale ființelor umane; dreptul la exprimare, dreptul la viață și siguranță,
dreptul de a exprima sentimente etc. În contextul organizațiilor de afaceri, managerii dezvăluie
informații în rapoartele anuale necesare pentru bunăstarea persoanelor în cauză. Natura,
calendarul și validitatea informațiilor sunt luate în considerare în timp ce raportează informații în
rapoartele anuale.

3. Abordarea justiției sociale:

Conform acestei abordări, acțiunile managerilor sunt corecte, imparțiale și echitabile
pentru toți indivizii și grupurile. Angajații nu se disting în funcție de caste, religie, rasă sau sex,
deși distincția pe baza capacităților sau a producției este justificată. De exemplu, toți angajații,
bărbații sau femeile cu aceleași abilități ar trebui tratate la egalitate, dar este justificat tratarea
angajaților care produc mai diferit față de cei care produc mai puțin.

Nevoie de etică în afaceri

Etica în afaceri este importantă din următoarele motive:

1. Organizațiile de afaceri sunt instituții economice și sociale care servesc nevoile clienților,
furnizându-le bunuri potrivite la locul, timpul și prețul potrivit. Acest lucru este posibil dacă
instituțiile se angajează în practici etice.
2. Etica în afaceri ajută la supraviețuirea pe termen lung a firmelor. Practicile neetice precum
plata salariilor mici lucrătorilor, asigurarea condițiilor de muncă precare, lipsa măsurilor de
sănătate și siguranță pentru angajați, vânzarea mărfurilor de contrabandă sau adulterate,
evaziunea fiscală etc. pot crește profiturile pe termen scurt, dar pot pune în pericol supraviețuirea
pe termen lung. Prin urmare, este important ca firmele să sufere pierderi pe termen scurt, dar să
îndeplinească obligații sociale etice pentru a-și asigura viitorul pe termen lung.
3. Casele de afaceri funcționează în mediul social și folosesc resurse furnizate de societate. Prin
urmare, aceștia sunt dedicați moral și social să aibă grijă de interesele societății prin adoptarea
unor practici de afaceri etice.
4. Activitățile de afaceri etice îmbunătățesc imaginea companiei și îi conferă concurență
concurenților pentru a promova vânzările și profiturile.
5. Cadrul legal al unei țări aplică, de asemenea, practicile etice. În conformitate cu Legea privind
protecția consumatorilor, de exemplu, consumatorii se pot plânge împotriva unor practici
comerciale neetice. Legile muncii protejează interesele lucrătorilor împotriva practicilor etice.
Prin urmare, cadrul legal al țării promovează un comportament etic în afaceri. Casele de afaceri
doresc să evite intervenția Guvernului și, prin urmare, să urmeze practicile etice.

Bariere în etica managementului

James A. Waters descrie trei „blocuri organizaționale” ale eticii managementului:

1. Lanț de comandă:
Dacă angajații știu că superiorii nu urmează un comportament etic, ei ezită să raporteze
problema ierarhiei, de teama de a nu fi înțeleși și penalizați. Lanțul de comandă este, așadar, o
barieră pentru raportarea activităților etice ale superiorilor.

2. Membrii grupului:
Grupurile informale duc la codul de etică al grupului. Membrii grupului sunt puternic
legați de loialitatea și respectul lor față de celălalt, iar restul comportamentului etic al oricărui
membru al grupului este ignorat în general.

3. Priorități ambigue:
Atunci când politicile sunt neclare și ambigue, comportamentul angajaților nu poate fi
ghidat într-o direcție unificată. Este dificil să înțelegem ce este etic și ce este lipsit de etică.
Soluții pentru bariere:
Următoarele măsuri pot îmbunătăți climatul pentru un comportament etic:
 Obiectivele și politicile organizaționale ar trebui să fie clare, astfel încât fiecare membru
să lucreze etic pentru atingerea acestor obiective.
 Comportamentul managerilor de top este urmat de alții din organizație. Acțiunile etice ale
managerilor de top promovează un comportament etic în întreaga organizație.
 Impunerea de pedepse și amenințări pentru nerespectarea comportamentului etic poate
reduce activitățile neetice în organizație. Procedurile formale de depunere a plângerilor îi
ajută pe subordonați să raporteze comportamentelor etice ale superiorilor comisiilor în
cauză.
 Instituțiile de învățământ oferă, de asemenea, cursuri și instruire în etica de afaceri pentru
a dezvolta manageri conștiincioși care respectă comportamentul etic.
 Valori și atitudine

Valorile rămân încorporate în mintea noastră încă din copilărie. În calitate de copii, suntem
învățați ce este bine, rău, corect sau greșit de către părinți, instituții de învățământ și grupuri
sociale. Aceste valori devin parte din comportamentul și personalitatea noastră atunci când
creștem și sunt transmise generațiilor viitoare, creând astfel o societate sănătoasă.

În lumea afacerilor, fiecare persoană, indiferent dacă este manager sau non-manager, al
cărui comportament este bazat pe valori formează cultura organizației. Organizația este un grup
de oameni responsabili pentru formarea, supraviețuirea și creșterea acesteia. Cât de bună este o
organizație depinde de cât de bine sunt oamenii care o gestionează.

Oamenii buni sunt cei ale căror acțiuni și comportament se bazează pe un sistem de valori
solid și pe principii etice. Sistemul de valori este o combinație a tuturor valorilor pe care ar trebui
să le aibă un individ. Valorile fundamentează succesul organizațional.

Ei dezvoltă atitudinile, percepțiile și motivele care modelează comportamentul oamenilor

care lucrează în organizație. Aceasta dezvoltă o cultură de organizație solidă care promovează
imaginea organizației în societate. Valorile la indivizi dezvoltă o organizație bazată pe valoare,
societate, națiune și lumea în ansamblu.

Valorile în managementul afacerilor:

Există multe moduri în care valorile umane de bază - adevărul, dreptatea, pacea, dragostea
și non-violența pot fi practicate în desfășurarea de zi cu zi a afacerilor. Există diferite aspecte ale
managementului, cum ar fi marketingul, finanțele, relațiile industriale etc., dar cel mai important
aspect este „managementul omului”. Fiecare țară are propriul său istoric și cultural, iar managerii
indieni nu ar trebui să copieze mecanic practicile din străinătate, ci ar trebui să țină cont de
mediul indian și de etosul nostru național.

Valorile managerilor:

Managementul este un mod sistematic de a lucra în orice domeniu. Sarcina sa este de a

face oamenii capabili de performanță comună, de a-și face irelevante punctele slabe și de a le
converti în puncte forte. Se lovește de armonie în echilibrul de lucru, în gânduri și acțiuni,
obiective și realizări, planuri și performanțe, produse și piețe.
Lipsa managementului va provoca tulburare, confuzie, risipă, întârziere, distrugere și chiar
depresie. Managementul de succes înseamnă gestionarea bărbaților, a banilor și a materialului în
cel mai bun mod posibil în funcție de circumstanțe și mediu.
Majoritatea întreprinderilor indiene se confruntă astăzi cu conflicte, tensiuni, eficiență și
productivitate scăzute, absența motivației, lipsa culturii muncii etc. Acest lucru se datorează
poate motivului pentru care managerii se îndepărtează de conceptul de valori și etică.
Atragerea pentru maximizarea profiturilor îi abate de la comportamentul managerial
bazat pe valori. Este necesar ca managerii să dezvolte un set de valori și credințe care să-i ajute
să atingă obiectivele finale ale profiturilor, supraviețuire și creștere.
Ei trebuie să dezvolte următoarele valori:

1. Utilizarea optimă a resurselor:

Prima lecție în știința managementului este de a alege cu înțelepciune și de a utiliza în mod
optim resursele rare pentru a avea succes în afaceri.

2. Atitudine față de muncă:

Managerii trebuie să dezvolte o perspectivă vizionară în activitatea lor. Ei trebuie să
dezvolte un sentiment de viziune mai mare în activitatea lor pentru binele comun.

3. Angajament de muncă:
Managerii trebuie să lucreze cu dăruire. Muncă dedicată înseamnă „muncă de dragul
muncii”. Deși rezultatele sunt importante, performanța nu ar trebui să se bazeze întotdeauna pe
beneficiile preconizate. Ei trebuie să se concentreze pe calitatea performanței. Cel mai bun
mijloc pentru performanța eficientă a muncii este de a deveni opera în sine. Atingerea stării de
karma nishkama este atitudinea potrivită pentru a lucra, deoarece împiedică ego-ul și mintea să
se gândească la câștiguri sau pierderi viitoare.
Managerii ar trebui să renunțe la egoism și să promoveze munca în echipă, demnitatea,
împărtășirea, cooperarea, armonia, încrederea, sacrificarea nevoilor mai mici pentru obiective
mai înalte, văzându-i pe ceilalți în tine și pe tine în ceilalți etc. Munca trebuie făcută cu detașare.
Inteligența dezpersonalizată este cea mai potrivită pentru cei care cred sincer în supremația
obiectivelor organizaționale, în comparație cu succesul și realizarea personală restrânsă.

Bibliografie
1. Donaldson, T., Dunfee, W.T., 1999, Ties that Bind: A Social Contracts Approach
to Business Ethics. Harvard Business School Press
2. Sharp, D. 1998, Business Ethics Cases, The Univ. of Western Ontario
3. Tănăsescu Rodica, 2001, General and juridical management, Ed. Universitas,
Bucharest.
4. Ţigu Gabriela, 2003, Business ethic in turism, Ed. Uranus, Bucharest
5. Luthans, F., Hodgetts, R., Rosenkrantz, S., 1988, Real Managers, Baliner
Cambridge, M.A