Tehnologii moderne 67

TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA

Tomografia computerizată a intrat în arsenalul medicilor la mijlocul anilor 70 şi imediat

a ocupat un loc de frunte printre metodele de diagnosticare în medicină.
Metoda a produs o revoluţie în diagnosticarea maladiilor creierului. Localizat in craniul
osos, creierul rămînea, păna în ultimul timp, inaccesibil pentru vizualizare. A vedea creierul
pe viu era posibil numai în timpul operaţiei. În present, datorită tomografiei computerizate a
devenit posibilă, pentru prima dată, vizualizarea directa a creierului.
Tomografia computerizata îmbină în sine ultimele performanţe ale tehnicii radiologice
şi celei de calcul. Metoda nu are analogie printre metodele neinvazive de investigare a
creierului.
Eficienţa tomografiei computerizate la depistarea tumorilor creierului şi accidentelor
vasculare cerebrale atinge 90 – 100%, iar posibilitatea efectuării de investigaţii repetate a
permis observarea în timp real a evoluţiei schimbărilor patologice în creier.
Metoda tomografiei computerizate a fost modelată teoretic de McCormac în 1962 şi
realizată practic în 1971 de către G.Hounsfield în aparatul pentru investigarea creierului.
Primul tomograf computerizat, numit EMI scanner, a fost construit în Anglia la o uzina
de instrumente electromuzicale. Pentru argumentarea teoretică şi realizarea practică a
metodei, A.Cormac şi G.Hounsfield au obţinut Premiul Nobel pentru anul 1979.
In radiologia medicală clasică imaginea se obţine prin transpunerea directa a
fasciculului radiologic, atenuat după trecerea prin pacientul examinat, pe o peliculă sau pe un
ecran fluorescent. In imaginea obţinută are loc interpoziţia schialogică a organelor.
Capacitatea de rezoluţie a metodei e joasă şi din această cauză este imposibilă vizualizarea
clară a structurii organelor interne.
Deosebirea principială a imaginii obţinute în tomografia computerizată faţa de
radiologia clasică constă, în primul rind, în aceea că imaginea nu e legată nemijlocit de
radiaţie, ci este rezultatul analizei matematice exacte a atenuării razelor Roentgen; în al doilea
rînd, organele nu se suprapun şi, în al treilea rînd, rezultatele tomografiei sunt vizualizate pe
un monitor sub formă de secţiuni transversale ce corespund efectiv organului examinat
(secţiunile Pirogov).
Esenţa metodei constă în obţinerea imaginii unui strat subţire (care este determinat de
lăţimea fasciculului de raze Roentghen) în urma prelucrării datelor înregistrate de detectori la
trecerea razelor prin acest strat.
Procedura de investigare constă în următoarele. Pacientul este culcat pe o masă.
Regiunea examinată (capul, abdomenul sau altele) se introduce în apertura unui stativ în care
e montat tubul radiologic şi detectorii. Tubul radiologic şi detectorii sînt fixaţi diametral opus
unul faţă de altul şi se pot roti în jurul pacientului. Fasciculul de raze Roentgen este colimat
avînd lăţimea de 2 – 5 sau 10 mm. Detectorii situaţi în partea opusă a tubului sunt în număr de
circa 500-600. In timpul rotaţiei în jurul pacientului, razele Roentgen, atenuate în măsură
diferită în urma absorbţiei de organele prin care trec (în dependenţă de densitatea ţesutului
organelor) sunt înregistrate de detectori. După fiecare scanare, masa pe care stă pacientul se
deplasează cu 2, 5 sau 10 mm (în funcţie de fasciculul de raze Roentghen), apoi se efectuează
scanarea următoare. Informaţia obţinută e prelucrată de calculator şi reconstruită pe monitor
sub formă de secţiuni transversale ale organelor.
Graţie progresului tehnic rapid, pe parcursul unui deceniu au fost create 4 generaţii de
tomografe computerizate:
• Tomograful computerizat de prima generaţie conţinea un singur detector. Apertura
pentru pacient era de 25 cm în diametru şi permitea numai examinarea creierului. Timpul
obţinerii fiecărui scan era de 6 min, deci 10 scanuri durau 60 de minute.

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 1, nr. 2, 2003

68 Tehnologii moderne

• Tomograful computerizat de generaţia a doua, construit în 1974, avea numărul

detectorilor mărit la 10-40 şi timpul unui scan redus la 40 de secunde.
• Tomograful computerizat de generaţia a treia a fost construit în 1976. Numărul
detectorilor a atins 500-800 pe segmentul unui unghi de 30-40° de grade, timpul scanării a
ajuns la 2-5 secunde, iar apertura s-a mărit pînă la 60 cm şi deci a apărut posibilitatea
investigării tuturor organelor.
• Tomograful computerizat de generaţia a patra a fost construit în 1979. Rotaţia în jurul
corpului o efectuează numai tubul radiolojic. Detectorii, în număr de circa 1000, acoperă
perimetrul întregii aperturi de 360°
Calitatea imaginii e mai perfectă la aparatele de generaţia a treia, deoarece numărul
detectorilor pe unitatea de suprafaţă e de 6-7 ori mai mare comparativ cu generaţia a patra.
Aşadar, începind cu generaţia a treia de tomografe computerizate, a apărut posibilitatea
examinării întregului corp uman, deci practic a tuturor organelor cu excepţia inimii şi
intestinelor, această metodă constituind la ora actuală virful piramidei diagnostice.

Silviu CONDREA
Doctor în medicină, şeful Secţiei de radiologie,
Centrul Republican de Diagnosticare Medicală

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 1, nr. 2, 2003