Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2019
1
INTRODUCERE:
Cum activitatea comercială se realizează nu numai direct, ci şi prin intermediari, contractul de vânzare–
cumpărare comercială reprezintă actul juridic cel mai des întâlnit ca obiect al contractelor de intermediere: contractul
de mandat, contractul de comision şi contractul de consignaţie.
Ceea ce deosebeşte vânzarea-cumpărarea comercială de cea civilă este funcţia economică a contractului şi
anume interpunerea în schimbul bunurilor. Această funcţie conferă vânzării-cumpărării caracter comercial.
2
1.CONTRACTUL DE VÂNZARE. DEFINIŢIE. NOŢIUNI
GENERALE. CARACTERE JURIDICE
1.1. Definiţie şi noţiuni generale.
Contractul de vanzare – cumparare (noul Cod civil foloseste denumirea de contract de vanzare) prezinta o
importanta deosebita pentru dreptul civil roman, el fiind amplu reglementat legal, pe larg tratat in doctrina si extrem
de utilizat in practica.
Doctrina a retinut ca este cel mai utilizat contract civil pentru ca asigura circulatia juridica a bunurilor si a
altor valori patrimoniale; de asemenea, s-a aratat ca reprezinta „arhetipul contractelor” si ca, pornind de la el, autorii
Codului civil si-au formulat rationamentele pentru elaborarea dreptului comun al obligatiilor.
Art. 1294 C.civ. 1864 definea contractul de vânzare-cumpărare ca pe un contract prin care una dintre părţi,
vânzătorul, transmite proprietatea unui bun al său celeilalte părţi, cumpărătorul, care se obligă în schimb să plătească
vânzătorului preţul bunului vândut.
În sens larg, obiect al contractului de vânzare-cumpărare pot fi şi alte drepturi reale, nu numai dreptul de
proprietate, dar şi drepturi de creanţă, drepturi intelectuale sau chiar, în mod excepţional (1399-1401 C.civ.1864),
drepturi asupra unei universalităţi (cuprinzând drepturi şi datorii, activ şi pasiv), aşa cum este o moştenire.
De altminteri, unii autori, cand au formulat definitia contractului de vanzare-cumparare, au avut in vedere
acest obiect extins al contractului, extrapoland definitia legala.
In acest sens, contractul de vanzare-cumparare a fost definit ca un contract prin care una dintre parti
(vanzatorul) transmite celeilalte parti (cumparatorul), in schimbul unei sume de bani, numita pret, un drept de
proprietate asupra unui lucru anume sau asupra unei universalitati juridice (care cuprinde drepturi si obligatii), un alt
drept real, un drept de creanta sau o actiune in justitie cu caracter patrimonial impreuna cu dreptul litigios aferent.
Pana in anul 2011, contractul de vanzare-cumparare a fost reglementat de art. 1294–1404 C.civ. din 1864; de
asemenea, Codul comercial continea reglementari referitoare la vanzare, in articolele 60-73. In acceptiunea
legiuitorului anterior, vanzarea comerciala nu prezenta diferente esentiale fata de vanzarea civila; deosebirile veneau
din faptul ca vanzarea comerciala era supusa unor reguli specifice relatiilor comerciale (art. 42, 43, 46-57 din Codul
comercial). Aceste reguli speciale se completau insa cu regulile generale in materie de vanzare, cuprinse in Codul
civil 1864.
In prezent, sediul comun al materiei contractului de vanzare se gaseste in Capitolul I din Titlul IX al Cartii a
V-a din Codul civil 2009, existand insa si alte acte normative in dreptul nostru pozitiv care reglementeaza diverse
varietati de vanzare.
sinalagmatic, intrucat, conform art. 1171 N.C.civ. este izvor de obligatii reciproce si
interdependente: vanzatorul are obligatia de a transfera proprietatea lucrului vandut iar cumparatorul
are obligatia de a plati pretul
consensual, deoarece, conform art. 1178 N.C.civ. (art. 1295 C.civ. 1864), contractul este incheiat
prin simplul acord de vointa al partilor
cu titlu oneros, ambele parti avand ca scop ce a determinat incheierea contractului, obtinerea unui
anumit folos drept echivalent al obligatiei asumate: cumparatorul urmareste sa devina proprietarul
bunului, iar cumparatorul urmareste primirea pretului (art. 1172 alin. 1 N.C.civ.)
3
comutativ, existenta drepturilor si obligatiilor fiind certa, iar intinderea obligatiilor fiind determinata
sau determinabila in momentul incheierii contractului (art. 1173 alin. 1 N.C.civ.); o exceptie de la
regula comutativitatii o reprezinta vanzarea de drepturi litigioase, care are un caracter aleatoriu,
existenta dreptului subiectiv nefiind certa si cu atat mai putin determinabila sau determinata
translativ de proprietate, pentru ca, prin intrunirea acordului de vointa al celor doua parti, se produce
transferul dreptului de proprietate; in cadrul acestui caracter se discuta si despre transferul
instantaneu al proprietatii, insa, uneori, in doctrina este evidentiat si caracterul instantaneu al
contractului de vanzare-cumparare (ca un caracter de sine statator), intrucat dreptul de proprietate se
transmite dintr-o data, instantaneu, fiind de neconceput transferul „in rate” al dreptului de proprietate
de drept comun in materia contractelor translative de proprietate, caracter conferit de art. 1651
N.C.civ
4
2.CONTRACTUL DE VÂNZARE. CONDITII DE VALIDITATE.
CONDITII PRIVIND CAPACITATEA PARTILOR
2.1.Conditii privind capacitatea partilor
Contractului de vanzare i se aplica regulile generale in ceea ce priveste capacitatea de exercitiu. Fiind vorba
de un act de dispozitie, partile trebuie sa aiba, ca regula, capacitate de exercitiu deplina.
Cu titlu de exceptii, legea prevede anumite incapacitati speciale pentru contractul de vanzare.
Incapacităţi speciale în materia vânzării-cumpărării in reglementarea Codului civil din 1864:
interdicţia vânzării între soţi (art. 1307 C.civ. 1864); ratiunea acestei interdictii sta in aceea ca, in spatele
incheierii unui contract de vanzare-cumparare s-ar putea ascunde o donatie simulata, prin care s-ar incerca
eludarea dispozitiei legale (art. 937 C.civ. 1864) care consacra revocabilitatea donatiei intre soti.
tutorii nu pot cumpăra bunurile persoanelor aflate sub tutela lor (art. 1308 pct. 1 C.civ. 1864);
mandatarii împuterniciţi a vinde un lucru nu îl pot cumpăra (art. 1308 pct. 2 C.civ. 1864);
persoanele care administrează bunuri ce aparţin statului, sau unităţilor administrativ-teritoriale nu pot
cumpăra bunurile aflate în administrarea lor (art. 1308 pct. 3 C.civ. 1864), iar funcţionarii publici nu pot
cumpăra bunurile statului sau unităţilor administrativ-teritoriale care se vând prin mijlocirea lor
judecătorii, procurorii şi avocaţii nu pot deveni cesionari de drepturi litigioase care sunt de competenţa Curţii
de apel în a cărei rază teritorială îşi exercită funcţia sau profesia (art. 1309 C.civ. 1864);
prin acte normative pot fi stabilite şi alte incapacităţi speciale în materia vânzării-cumpărării
Noua reglementare civila consacra regula capacitatii, conform careia orice persoana se bucura de capacitatea de a
contracta, incapacitatea fiind numai o exceptie de la aceasta regula (minorii care nu au implinit 14 ani si interzisii
judecatoresti – art. 43 alin. 1). Conform art. 1652 N.C.civ., pot cumpara sau vinde toti cei carora nu le este interzisa
de lege aceasta prerogativa, iar art. 1180 N.C.civ. dispune ca poate contracta orice persoana care nu este declarata
prin lege incapabila.
judecatorii, procurorii, grefierii, executorii, avocatii, notarii publici, consilierii juridici si practicienii in
insolventa nu pot cumpara, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenta
instantei judecatoresti in a carei circumscriptie isi desfasoara activitatea (art. 1653 alin. 1 N.C.civ.), cu
exceptia drepturilor succesorale ori cotelor-parti din dreptul de proprietate de la comostenitori sau
coproprietari, a drepturilor litigioase destinate indestularii unei creante care s-a nascut inainte ca dreptul sa fi
devenit litigios precum si a dreptutilor litigioase destinate apararii altor drepturi ale persoanei ce stapaneste
bunul (art. 1653 alin. 2 N.C.civ.);
mandatarii sunt incapabili de a cumpara, direct sau prin persoane interpuse, chiar si prin licitatie publica,
bunuri pe care sunt insarcinati sa le vanda, daca nu au fost imputerniciti expres in acest sens (art. 1654 alin.
1, lit. a), sub sanctiunea nulitatii relative (art. 1654 alin. 2);
5
parintii, tutorele, curatorul si administratorul provizoriu sunt incapabili de a cumpara, direct sau prin
persoane interpuse, chiar si prin licitatie publica, bunuri ale persoanelor pe care le reprezinta (art. 1654 alin.
1, lit. b), sub sanctiunea nulitatii relative (art. 1654 alin. 2);
functionarii publici, judecatorii-sindici, practicienii in insolventa, executorii precum si alte asemenea
persoane care ar putea influenta conditiile vanzarii facute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile
pe care le administreaza ori a carei administrare o supravegheaza, sunt incapabili de a cumpara, direct sau
prin persoane interpuse, chiar si prin licitatie publica (art. 1654 alin. 1, lit. c), sub sanctiunea nulitatii
absolute (art. 1654 alin. 2).
Conform art. 1655 N.C.civ., care reglementeaza incapacităţile de a vinde, persoanele prevăzute la art. 1654
alin. 1 (mandatarii, parintii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, functionarii publici, judecatorii-sindici,
practicienii in insolventa, executorii precum si alte asemenea persoane) nu pot să vândă bunurile proprii pentru un
preţ care constă într-o sumă de bani provenită din vânzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care îl
administrează ori a cărui administrare o supraveghează, după caz (art. 1655 N.C.civ. alin. 1). In egala masura,
dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi contractelor în care, în schimbul unei prestaţii promise de
persoanele prevăzute la art. 1654 alin. (1), cealaltă parte se obligă să plătească o sumă de bani (art. 1655 N.C.civ.
alin. 2).
Ca element de noutate, semnalam faptul ca, prin noul Cod civil, interdicţia vânzării (si a cumpararii) între
soţi (prevazuta de art. 1307 C.civ. 1864) a fost eliminata prin art. 317 alin. 1 din Codul civil 2009.
6
3. Obligaţiile vânzătorului
7
4. Obligaţiile cumpărătorului
8
MODEL
I. PĂRŢILE CONTRACTANTE
9
BIBLIOGRAFIE:
Fr. Deak, L. Mihai, R. Popescu, Tratat de drept civil. Contracte speciale. Vol. I. Vânzarea. Schimbul. Ediția
a 5-a, Editura Universul Juridic, 2017;
D. Chirică, Contracte speciale. Vol. I. Vânzarea și schimbul. Ediția a 2-a, Editura Hamangiu, 2017;
L. Stănciulescu, Dreptul contractelor civile. Ediția a 3-a, Editura Hamangiu, 2017;
F. Motiu, Contracte speciale. Curs universitar. Ediția a VII-a, Editura Universul Juridic, 2017;
F. Motiu, Contracte speciale. Sinteze teoretice, teste grilă.., Editura Universul Juridic, 2017;
M. L. Istrătoaie, Contracte civile speciale, Editura C. H. Beck, 2017;
V. Marcusohn, Drept civil. Contracte speciale, Editura Universul Juridic, 2017;
Dumitru C. Florescu, Contractele civile in noul Cod Civil. Editia a 4-a, Editura Universul Juridic, 2014;
G. Boroi, L. Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod civil, Editura Hamangiu,
Bucuresti, 2012;
F. Motiu, Contracte speciale in noul Cod civil. Editia a 3-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2012;
Stanciu D. Carpenaru, L. Stanciulescu, V. Nemes, Contracte civile si comerciale, Editura Hamangiu,
Bucuresti, 2009;
Liviu Stanciulescu, Curs de drept civil. Contracte - editia a 2-a revizuita si adaugita, Editura Hamangiu,
2014;
C. Toader, ”Drept civil. Contracte speciale”, ediţia 2, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005;
C. Toader, “Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni. Culegere de speţe”, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004.
10