Fotbalul este un joc sportiv colectiv, cu mişcări aciclice, care se desfăşoară pe

un teren special amenajat, cu dimensiuni limitate, lungimea între 90 – 120 m şi

lăţimea între 45 – 90 m, având la cele două capete 2 porţi de dimensiuni (lungime
7,32 m şi înălţimea de 2,44 m) şi formă specifică.
Jocul se desfăşoară cu o minge confecţionată special, în greutate de 396 –
453 grame şi o circumferinţă de 68 – 71 cm; durata jocului este de 90 minute,
împărţite în 2 reprize de 45 minute, cu o pauză între ele de 15 minute. Fiecare
echipă trimite în teren 11 jucători (10 jucători de câmp şi un portar), ceilalţi jucători
înscrişi pe foaia de arbitraj constituind jucătorii de rezervă, schimbările de jucători
urmând a se efectua în condiţiile prevăzute de regulamentul de joc. Scopul jocului îl
constituie înscrierea, marcarea în condiţii regulamentare a cât mai multe goluri, prin
trimiterea mingii în poarta adversă, împiedicând totodată pe adversari să realizeze
acelaşi obiectiv.
Jocul va fi câştigat de echipa care va introduce de mai multe ori mingea în
poarta adversă. Acţiunea de joc reprezintă un complex de procedee tehnice – tactice
folosite raţional şi conştient în scopul realizării unei sarcini parţiale ale jocului.

Procedee tehnice – pentru toţi jucătorii

 lovirea mingii cu piciorul – cu interiorul labei piciorului (latul); cu

şiretul plin; cu şiretul exterior; cu vârful labei piciorului; cu genunchiul.
1
  preluarea mingii – rostogolite cu interiorul labei piciorului; cu şiretul
plin din amortizare; cu coapsa prin amortizare; cu pieptul prin
amortizare; cu capul prin amortizare.
 deposedarea de minge – prin atac din faţă; prin atac din lateral.
 conducerea mingii – cu interiorul labei piciorului; cu exteriorul labei
piciorului, cu şiretul plin.
 protejarea mingii – cu corpul şi interiorul labei piciorului de pe loc şi
din mişcare; cu corpul şi exteriorul labei piciorului de pe loc şi din
mişcare.
 mişcarea înşelătoare – cu trunchiul din poziţia statică; cu piciorul din
poziţie statică şi din deplasare; cu capul (primirea).

Procedee tehnice – pentru portari:

 procedee tehnice fără minge – poziţia fundamentală; deplasarea în teren.

 procedee tehnice cu minge – prinderea mingii; prinderea mingii cu plonjon;
boxarea mingii; devierea mingii; blocarea mingii; repunerea mingii în joc cu
mâna, cu piciorul.

Conţinutul modelului de joc

2
  în atac – trecerea rapidă a jucătorilor din apărare în atac; apropierea cât
mai rapidă de poarta adversă prin pase succesive directe sau cu
preluare, din aproape în aproape; sprijin acordat jucătorului cu minge;
finalizarea făcută din prima situaţie avută, în apropierea porţii;
 în apărare – preocupare permanentă pentru intrarea în posesia mingii;
trecerea cât mai rapidă a întregii echipe în jumătatea proprie după
pierderea mingii; apărarea în zonă, cu 4 fundaşi; apărarea la momentele
fixe (cunoştinţe).

Pentru a asigura eficienţa acţiunilor proprii, precum si pentru prevenirea şi

evitarea succesului acţiunilor adversarului, componenţii fiecărei echipe îşi
organizează şi coordonează reciproc acţiunile, în funcţie de cele 3 faze
fundamentale ale jocului: atacul, apărarea şi recuperarea. Acţiunile de joc se
efectuează în condiţiile unei mari varietăţi de mişcări, care fac ca solicitările să se
caracterizeze prin lipsă de uniformitate, în decursul jocului, jucătorii depun un
anumit efort, care este complex şi diversificat. Fotbalul, din punct de vedere al celor
ce participă la acest fenomen, este un joc sportiv, mijloc de întărire a sănătăţii, este o
ştiinţă pentru profesioniştii ce practică acest sport şi este o artă, pentru marea masă
de spectatori, ce urmăresc unul din cel mai instabil, ca prognoză, spectacol sportiv.
Caracteristicile principale ale jocului de fotbal, care reies din caracteristicile
generale ale jocurilor sportive sunt: existenţa unui obiect de joc;întrecerea complexă
între două echipe; regulament de joc unitar si obligatoriu; prezenţa arbitrajului;
delimitarea duratei jocului; standardizarea inventarului de joc, (mingi, echipament)
şi a dimensiunilor terenului; existenţa unei tehnici şi tactici specifice jocului;
caracterul organizat al competiţiilor (sisteme competiţionale); structuri
organizatorice ale activităţii pe plan naţional si internaţional; existenţa unei teorii şi
metodici a antrenamentului; existenta spectacolului sportiv. Analizând conţinutul
tehnic al jocului, remarcăm existenţa următoarelor elemente constitutive – elemente
tehnice, procedee tehnice şi acţiuni tehnice (algoritmi tehnici). Eficacitatea actului
tehnic este dependentă de gradul de perfecţionare şi automatizare a elementelor şi
procedeelor tehnice cât şi de capacitatea de gândire şi creativitate a jucătorilor.
Complexitatea desfăşurării jocului, solicită însuşirea întregului arsenal de
elemente şi procedee tehnice, evoluţia jocului a determinat şi determină o evoluţie a
tehnicii, sub aspectul conţinutului şi dinamicii sale. Cerinţele jocului impun
folosirea raţională, oportună, eficace şi sigură a bagajului tehnic, în condiţiile
concrete ale jocului. Apare astfel noţiunea de tehnică de joc – abilitatea de a aplica

3
creator şi multilateral, cu indici sporiţi de eficienţă, a capacităţilor tehnice,
suportând criza de timp şi de spaţiu, precum şi atacul adversarului. Aplicarea
concretă a elementelor tehnice, a acţiunilor tehnice, în situaţiile reale ale jocului se
înscrie în sfera tacticii jocului. Fotbalul este jocul sportiv cu situaţii complexe de
acţiune şi interacţiune. Pentru a se derula jocul, componenţii celor două echipe
execută acţiuni individuale şi colective specifice, denumite acţiuni de joc. Aceste
acţiuni se desfăşoară în condiţii corelative de asociere, de colaborare cu coechipierii,
de opoziţie, de conflict şi de adversitate.